la Hotărîrea Guvernului nr.697

din 22 august 2014

    1. Obiectivul Regulamentului cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului,precum și din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate și/sau efectuarea de lucrări (în continuare – Regulament) constă în reglementarea modului de calculare, reţinere şi achitare la buget a impozitului pe venit reţinut din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului, precum și din plățile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate și/sau efectuarea de lucrăriîn conformitate cu prevederile Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997.

    1)  angajaţii care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie în schimbul unui salariu, pe bază de contract individual de muncă;

    2)  persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care prestează servicii şi/sau efectuează lucrări.

    3. Obiect al impunerii este:

    1)  pentru angajaţi – venitul sub formă monetară şi/sau nemonetară îndreptat spre achitare în folosul acestora sub formă de salarii (inclusiv primele şi facilităţile), exceptînd scutirile şi deducerile la care au dreptul angajaţii, precum şi venitul îndreptat spre achitare sub formă de alte surse de venit impozabile, indicate la art.18 din Codul fiscal;

    2)  pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care prestează servicii şi/sau efectuează lucrări – venitul în formă monetară şi/sau nemonetară îndreptat spre achitare de către patron în folosul acestora pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor în baza convenţiilor civile, precum şi facilităţile acordate, exceptînd deducerile la care au dreptul acestea.

    4. Patronul care plăteşte angajatului salariu (inclusiv prime şi facilităţi) este obligat să calculeze, ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat şi de deducerile la care are dreptul acesta, să reţină din aceste plăţi și să transfere la buget un impozit conform modului stabilit.

    5. Agenţii economici a căror activitate de bază este realizarea de programe, care corespunde activităţilor din anexa nr.1 la Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, la achitarea salariului angajaţilor care activează conform specialităţilor indicate în anexa nr.2 la legea menţionată, calculează şi reţin impozitul pe venit în modul stabilit la art.24 alin.(21) din legea menționată.

    6. Impozitul pe venit se reţine din veniturile angajaţilor, ale altor persoane fizice terțe care nu practică activitate de întreprinzător, calculate şi îndreptate spre achitare sub orice formă: salarii, sporuri la salariu, prime (inclusiv cu ocazia jubileelor, sărbătorilor etc.), recompense, onorarii, comisioane, ajutoare materiale, plăți achitate pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări și alte venituri, precum și veniturile membrilor consiliului sau comisiei de cenzori a întreprinderilor, cu excepţia surselor de venit calificate ca neimpozabile de legislaţia fiscală.

    [Pct.6 modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    7. Facilităţile acordate de patron care reprezintă surse de venit impozabile sînt expuse la art.19 din Codul fiscal.

    8. În componenţa facilităţilor acordate angajatului de către patron se includ:

    1) plăţile acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale şi plăţile în favoarea angajatului efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, a plăților menționate la art.24 alin.(20) din Codul fiscal, precum şi a plăţilor aferente cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern.

    Ca plăţi acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale sînt considerate plăţile pentru tratamentul angajatului, soției (soțului) acestuia (acesteia) sau a rudei sale, întreţinerea copiilor angajatului într-o instituţie preşcolară sau şcolară, compensarea cheltuielilor pentru procurarea sau întreţinerea de către angajator a locuinţei, automobilului și a altor bunuri ale acestuia etc.

    Nu se consideră facilităţi impozabile acordate angajatului cheltuielile suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr. 693/2018, precum și cheltuielile anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultativă de asistență medicală ale angajatului, în mărime de pînă la 50% din prima de asigurare obligatorie de asistență medicală, calculată ca sumă fixă în valoare absolută, stabilită pe anul respectiv, potrivit art. 19 lit. a) din Codul fiscal;

    [Pct.8 subpct.1) modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    [Pct.8 subpct.1) modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    1¹) valoarea tichetelor de masă, în partea în care aceasta depășește valoarea nominală deductibilă stabilită la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 166 din 21 septembrie 2017 cu privire la tichetele de masă.

    [Pct.8 subpct.1¹) introdus prin HG221 din 12.03.18, MO84-93/16.03.18 art.249]

    La aceste venituri se atribuie anularea sumelor nerambursate de angajat ale creditelor sau împrumuturilor, a dobînzilor pentru credite şi împrumuturi, precum şi a altor datorii ale angajatului;

    3) suma plătită suplimentar de către patron la orice plată a angajatului pentru locuinţa acordată de către patron;

    4) suma dobînzii obţinută ca rezultat al depăşirii ratei medie ponderată (rotunjită pînă la următorul procent întreg) stabilite de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune faţă de rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către patron angajatului, în funcţie de termenul lor de acordare.

    Pentru împrumuturile acordate pe un termen de pînă la 5 ani, rata dobînzii stabilită de Banca Naţională a Moldovei reprezintă rata dobînzii aplicată la creditele acordate cu scadenţa ce depăşeşte 12 luni, iar pentru împrumuturile acordate pe un termen mai mare de 5 ani – rata dobînzii la creditele la termen.

    Venitul de la acordarea împrumutului se determină lunar. După rambursarea unei părţi a împrumutului, suma facilităţii se calculează, în mod analogic, conform formulei, ţinînd cont de sumele rambursate în contul stingerii împrumutului.

    Venitul de la acordarea împrumutului se calculează conform următoarei formule:

F = S x   ---------   х    ------------,

    F – suma facilităţii acordată de către patron;

    S – suma împrumutului;

    N – numărul de zile în luna pe parcursul căreia angajatul s-a folosit de împrumut;

    R_mp – rata medie ponderată a dobînzii respective (rotunjită pînă la următorul procent întreg) stabilită de Banca Naţională a Moldovei;

    Rp – rata dobînzii calculată pentru împrumutul acordat de către patron;

    [Pct.8 subpct.4) modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    5) cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă angajatului în scopuri personale:

    în cazul în care bunurile sînt proprietate a angajatorului, cheltuielile acestuia sînt determinate în mărime de 0,0373% din baza valorică, pentru fiecare bun dat în folosință, pentru fiecare zi de folosință;

    în cazul în care bunurile nu sînt proprietate a patronului, facilitatea acordată angajatului reprezintă cheltuielile suportate de patron pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţă;

    în cazul în care patronul transmite în folosinţă angajaţilor săi proprietatea contra plată, care este mai mică decît suma cheltuielilor patronului de la darea în folosinţă a acesteia, atunci diferenţa dintre suma plăţii şi suma cheltuielilor se consideră, de asemenea, facilitate acordată de patron.

    [Pct.8 subpct.5) modificat prin HG221 din 12.03.18, MO84-93/16.03.18 art.249]

    9. Scutirile la care are dreptul contribuabilul rezident al Republicii Moldova se acordă fie la locul de muncă de bază, fie la locul de muncă prin cumul. 

    Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv întreprinderea individuală şi gospodăria ţărănească (de fermier)), instituţia, organizaţia la care, conform legislaţiei în vigoare, se ţine în evidenţă carnetul de muncă al angajatului.

    Munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat, pe lîngă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, pe baza unui contract individual de muncă distinct.

    9¹. Persoanele fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător și prestează servicii şi/sau lucrări sînt în drept să beneficieze de acordarea scutirii personale stabilite la art.33 din Codul fiscal la locul prestării serviciilor şi/sau lucrărilor, cu condiția neutilizării scutirilor pe parcursul perioadei respective la un alt loc.

    [Pct.9¹ introdus prin HG44 din 30.01.19, MO30-37/01.02.19 art.53; în vigoare 01.03.19]

    10. Fiecare angajat are dreptul la una din scutirile personale prevăzute la art.33 alin.(1) şi (2) din Codul fiscal.

    11. Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în mărimea indicatorului prevăzut la art.34 alin.(1) sau (2) din Codul fiscal pentru perioada fiscală respectivă, cu condiţia că soţul (soţia) nu beneficiază de scutire personală și este rezident al Republicii Moldova.

    [Pct.11 modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    12. Suma scutirilor anuale se transmite în cuantum întreg, în mărimea indicatorului prevăzut la art. 34 alin. (1) sau (2) din Codul fiscal, fără a fi  divizată între contribuabil și soția (soțul) acestuia.

    [Pct.12 în redacția HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    13. Dacă pe parcursul anului fiscal soţii întrerup relaţiile de căsătorie, în cazul în care unul dintre ei a beneficiat de scutirea pentru soț (soție), la prezentarea declaraţiei, fiecare dintre ei se va folosi numai de scutirea personală, cu recalcularea respectivă a obligaţiei privind impozitul pe venit.

    [Pct.13 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    14. Angajatul are dreptul la o scutire suplimentară pentru fiecare persoană întreținută, în mărimea stabilită la art.35 alin. (1) din Codul fiscal, corespunzător categoriei acesteia.

    [Pct.14 în redacția HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    [Pct.14 modificat prin HG592 din 24.07.17, MO289-300/11.08.17 art.727]

    15. Persoana întreţinută se consideră persoana care întruneşte toate cerinţele stipulate la art.35 alin.(2) din Codul fiscal , indiferent de vîrsta acesteia.

    În scopul aplicării prevederilor art.35 alin.(2) lit a) din Codul fiscal, rudele de gradul al doilea, în linie colaterală, sînt fraţii şi surorile persoanei întreţinute-persoană cu dizabilități din copilărie.

    [Pct.15 modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    16. Indiferent de faptul dacă contribuabilul beneficiază de scutirea personală sau o transmite soţului (soţiei), acesta continuă să beneficieze de scutirea pentru persoanele întreţinute în condiţiile prevăzute la art.35 alin. (2) din Codul fiscal.

    16¹. Angajații care pe parcursul perioadei fiscale au obținut venituri impozitate conform titlului X capitolul 1 din Codul fiscal sînt privaţi de dreptul de a folosi scutirile prevăzute la art. 33, 34 şi 35 din Codul fiscal. Scutirile neutilizate în acest caz nu pot fi transmise soţiei (soţului).

    [Pct.16¹ introdus prin HG996 din 21.11.17, MO411-420/24.11.17 art.1107]

    17. În scopul determinării mărimii şi categoriei scutirii care urmează a fi acordată angajatului, ultimul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea lucrului în calitate de angajat, trebuie să prezinte patronului cererea privind acordarea scutirilor la impozitul pe venit reţinut din salariu la care are dreptul (în continuare – cerere), anexînd la ea documentele ce confirmă acest fapt.

    Modelul cererii e prezentat în anexa nr. 6 la prezentul Regulament.

    [Pct.17 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    18. Scutirile la care are dreptul angajatul se acordă sau se anulează începînd cu luna următoare celei în care a fost depusă (retrasă) cererea. Scutirea la care are dreptul persoana fizică care nu desfășoară activitate de întreprinzător și prestează servicii şi/sau lucrări se va calcula pe o lună calendaristică, ca 1/12 din mărimea scutirii personale stabilite la art.33 din Codul fiscal.

    [Pct.18 modificat prin HG44 din 30.01.19, MO30-37/01.02.19 art.53; în vigoare 01.03.19]

    18¹. Scutirile de care a beneficiat angajatul rezidentului parcului pentru tehnologia informației în perioada de aplicare a regimului standard se anulează începînd cu luna următoare celei în care angajatorul a obținut titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informației.

    [Pct.18¹ introdus prin HG996 din 21.11.17, MO411-420/24.11.17 art.1107]

    19. În cazul decesului angajatului, scutirea personală sau scutirea personală majoră, după caz, se acordă pentru lunile în care contribuabilul a fost în viaţă, inclusiv pentru luna în care a avut loc decesul.

    20. Angajatul care nu-şi schimbă locul de muncă nu este obligat să prezinte patronului anual cererea şi copiile (extrasele) din documentele corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care angajatul obţine dreptul la scutiri suplimentare sau pierde dreptul la anumite scutiri. Copiile (extrasele) documentelor angajatului prezentate anterior se compară de către patron pînă la începutul fiecărui an fiscal, cu originalele, pentru a verifica dacă nu au intervenit unele schimbări în acestea.

    Fără a depune cererea, angajatul trebuie să prezinte, anual, documentele cu termen de valabilitate limitat (de exemplu, confirmarea privind neutilizarea de către soț (soție) a scutirii în temeiul art.34 alin.(1) și (2) din Codul fiscal), conform art.34 din Codul fiscal, etc.

    [Pct.20 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    21. În cazurile în care angajatul n-a prezentat cererea, n-a indicat corect în cerere scutirile la care pretinde sau n-a anexat la cerere documentele justificative, precum şi în cazurile în care îşi retrage cererea, se consideră că angajatul nu pretinde la scutiri, iar patronul calculează şi reţine impozitul din veniturile îndreptate spre achitare, fără acordarea scutirilor.

    22. Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul angajatul sau intervin anumite modificări în datele generale privind angajatul (modificarea numelui, a codului fiscal, a domiciliului etc.), acesta este obligat să prezinte patronului, în termen de 10 zile de la data efectuării schimbării, o nouă cerere semnată de el, anexînd documentele justificative corespunzătoare.

    Noua cerere se prezintă pe parcursul anului fiscal în cazurile în care angajatul:

    1) obţine dreptul la scutiri sau a decis să beneficieze de scutirile la care are dreptul, însă de care nu a beneficiat pînă la prezentarea cererii noi;

    2) pierde dreptul sau renunţă benevol la scutirea pentru soţ (soţie) ori la scutirile pentru persoanele întreţinute;

    3) obţine sau pierde dreptul la scutirea personală majoră prevăzută la art.33 alin.(2) din Codul fiscal;

    23. Noua cerere depusă de angajat trebuie să conţină informaţia privind scutirile la care i s-a păstrat dreptul şi scutirile suplimentare la care a obţinut dreptul.

    24. Dacă angajatul pe parcursul anului fiscal obține dreptul la scutiri ca urmare a dobîndirii statutului de rezident în scopuri fiscale, acesta  prezintă angajatorului o cerere, în forma stabilită la anexa nr.6. În cazul dat, angajatorul nu efectuează recalcularea impozitului pe venit de la începutul anului. Angajatul poate să utilizeze toată scutirea anuală la impozitul pe venit prin prezentarea Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit.
    În cazul în care, pe parcursul anului, angajatul renunță benevol la scutirile la impozitul pe venit, acesta prezintă angajatorului o cerere în formă liberă, în care va solicita neacordarea scutirilor respective pînă la finele anului de gestiune.

    [Pct.24 în redacția HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    25. Angajatul pierde dreptul la scutire pentru persoanele întreţinute dacă acestea au obținut venit în perioada anului fiscal în valoare ce depășește scutirea personală privind impozitul pe venit, stabilită la art.33 alin.(1) din Codul fiscal. La calcularea venitului nu se include suma alocaţiilor achitate din mijloacele bugetului de stat pentru persoanele cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie şi pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate. În acest caz, patronul trebuie să efectueze recalculul impozitului pe venit reţinut, exceptînd din calcul sumele scutirilor pentru persoanele întreţinute care au fost prezentate angajatului pentru perioada fiscală de gestiune.

    [Pct.25 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    [Pct.25 modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    26. Prezentarea de către angajat, cu bună ştiinţă, în cerere şi în documentele care confirmă dreptul la scutiri a unor informaţii false sau care induc în eroare atrage după sine răspunderea în conformitate cu Codul fiscal.

    [Pct.27 abrogat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    [Pct.27 modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    [Pct.28 abrogat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    29. Salariul pentru luna decembrie a anului fiscal de gestiune achitat în luna ianuarie a anului care urmează după anul de gestiune, în conformitate cu prevederile art. 44 alin.(1) lit. a) din Codul fiscal, se impozitează la cota impozitului valabilă la data achitării salariului, acordînd scutirile care sînt în vigoare la data achitării salariului.

    [Pct.29 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    [Pct.29 modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    30. Statutul de rezident al Republicii Moldova se confirmă prin următoarele documente:

    1) copia actului de identitate. La această categorie de documente se atribuie: buletinul de identitate, buletinul de identitate provizoriu, permisele de şedere, actul de identitate provizoriu (formularul nr.9), iar pentru copii – certificatul de naştere al copilului; sau

    2) copia paşaportului cetăţeanului străin sau al apatridului;

    3) Certificatul de rezidență.

    [Pct.30 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    [Pct.30 modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    31. Dreptul la scutirea personală în mărimea indicatorului prevăzut la art.33 alin.(1) din Codul fiscal se justifică prin documentele indicate în pct.30 din prezentul Regulament, care atestă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova.

    32. Dreptul la scutirea personală în mărimea indicatorului prevăzut la art.33 alin.(2) din Codul fiscal se justifică prin:

    1) documentele indicate în pct.30 din prezentul Regulament, care atestă că contribuabilul este rezident al Republicii Moldova; şi

    2) unul dintre documentele corespunzătoare categoriei cetățeanului, indicate în coloana 1 din tabelul 1

    [Pct.32 subpct.2) în redacția HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    33. Dreptul la scutirea acordată soţiei (soţului) se confirmă prin:

    1) documentele indicate la pct.30 din prezentul Regulament, care atestă că contribuabilii (soţul şi soţia) sînt rezidenţi ai Republicii Moldova;

    2) copia certificatului de căsătorie al contribuabilului;

    3) confirmarea privind neutilizarea scutirii personale, conform anexei nr.7 la prezentul Regulament.

    [Pct.33 subpct.3) în redacția HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    34. Dreptul la scutire pentru persoanele întreţinute se confirmă prin documentele prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2

    35. Fiecărui angajat care a depus cererea privind acordarea scutirilor i se atribuie categoria corespunzătoare scutirilor solicitate, conform tabelului 3.

    37. Cota impozitului pe venit este stabilită la art.15 lit. a) din Codul fiscal.

    [Pct.37 în redacția HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    38. Determinarea venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut la sursa de plată se efectuează prin metoda cumulativă, de la începutul anului fiscal sau, în cazurile în care angajatul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent, de la data angajării.

    Determinarea scutirilor acordate angajatului se efectuează, prin metoda cumulativă, de la începutul anului fiscal sau, în cazurile în care angajatul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent, din luna următoare celei în care a fost depusă cererea privind acordarea scutirilor.

    39. Determinarea venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit al angajaţilor ale căror funcţii corespund ocupaţiilor prevăzute în anexa nr.2 la Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal se efectuează în modul prevăzut la art. 24 alin. (21) din legea menţionată.

    40. Numărul de luni din anul fiscal pe parcursul cărora persoana fizică se consideră angajat, în scopul impozitării, se determină:

    1) în cazurile în care persoana fizică este angajată din anul fiscal precedent – începînd cu luna ianuarie;

    2) în cazurile în care persoana fizică s-a angajat pe parcursul anului fiscal – începînd cu luna în care el s-a angajat.

    Luna pe parcursul căreia angajatul se eliberează se ia în considerare la determinarea numărului de luni din anul fiscal pe parcursul cărora persoana fizică este angajată.

    41. În scopul determinării impozitului pe venit din toate sursele de venit impozabile, patronul completează pentru fiecare angajat fişa personală de evidenţă a veniturilor sub formă de salariu şi a altor plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum şi a impozitului pe venit reţinut din aceste plăţi (în continuare – fişa personală).

    Fişa personală se completează de către patron anual, de la începutul fiecărui an fiscal, sau, în cazul în care persoana fizică s-a angajat la serviciu pe parcursul anului fiscal, de la data angajării.

    Modelul fişei personale este prezentat în anexa nr.8 la prezentul Regulament. 

    În cazul în care angajații cumulează două funcții la una și aceeași entitate din domeniul tehnologiilor informaționale, angajatorul urmează să completeze două fișe personale:
    1) fișa personală de evidență a veniturilor sub formă de salariu și a altor plăți, inclusiv a impozitului pe venit, obținute din activitatea în calitate de programator sau în alte funcții din domeniul tehnologiilor informaționale, funcții specificate în anexa nr.1 la Legea  nr. 1164-XIII  din  24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 8 februarie 2007);
    2) fișa personală de evidență a veniturilor sub formă de salariu și a altor plăți, inclusiv a impozitului pe venit, obținute ca urmare a exercitării altei funcții decît cea de programator sau altor funcții din domeniul tehnologiilor informaționale.

    [Pct.41 modificat prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    41¹. Pentru perioada aplicării impozitului unic, rezidenții parcurilor pentru tehnologia informației nu au obligația de a completa fișa personală de evidență a veniturilor sub formă de salariu și alteplăți efectuate de rezident în folosul angajaților săi.

    [Pct.41¹ introdus prin HG996 din 21.11.17, MO411-420/24.11.17 art.1107]

    42. Venitul impozabil şi suma impozitului calculat pe parcursul anului fiscal gestionar se indică în fişa personală, în coloanele respective, numai cu valori întregi, iar ultima înscriere în aceste coloane se efectuează cu zecimale.

    Dacă entitatea utilizează sisteme automatizate de ţinere a evidenţei contabile, calculul indicatorilor menţionaţi se admite de a fi efectuat cu zecimale.

    43. În cazul în care pe parcursul lunii sau în aceeaşi zi patronul achită angajatului cîteva tipuri de plăţi salariale, inclusiv plăţi în avans, fiecare plată se indică în fişa personală separat, cu calcularea, prin metoda cumulativă, a scutirii care revine lunii respective.

    44. Acordarea scutirilor şi calcularea impozitului pe venit se efectuează de către patron lunar, prin metoda cumulativă, cu excepţia salariilor angajaţilor a căror impozitare se efectuează în modul prevăzut la art. 24 alin. (21) din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997, indiferent de faptul dacă a fost sau nu achitat venitul în luna gestionară.

    45. La efectuarea plăţilor angajatului după încetarea contractului individual de muncă, pe parcursul anului fiscal în care au fost încetate raporturile de muncă, indiferent pentru ce perioadă are loc calcularea acestora (pînă sau după încetarea contractului individual de muncă), suma impozitului pe venit se calculează, prin metoda cumulativă, ţinînd cont atît de numărul de luni pe parcursul cărora acesta s-a considerat angajat, cît şi de suma totală a scutirilor care urmau a fi acordate pînă la data încetării contractului individual de muncă.

    46. În cazul în care angajatului cu care a fost încetat contractul individual de muncă i se achită restanța la plățile salariale în anul fiscal următor celui în care au fost încetate raporturile de muncă, impozitul pe venit se calculează şi se reţine la data achitării. În scopul determinării venitului impozabil şi, respectiv, a impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut la sursa de plată, angajatorul trebuie să completeze fişa personală a angajatului la începutul anului următor celui în care a fost încetat contractul individual de muncă cu acesta.

    [Pct.46 în redacția HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

   47. La efectuarea achitărilor în urma eliberării ilegale a angajatului din serviciu şi a restabilirii lui ulterioare la serviciu, conform hotărîrii instanţei de judecată prin care angajatorul este obligat să achite angajatului plăţi pentru perioada unei astfel de concedieri, impozitul pe venit se calculează şi se reţine la momentul achitării.
    În cazul în care, în conformitate cu decizia instanței de judecată, executorul judecătoresc a extras de la contul bancar al agentului economic suma salariului, care urmează să fie plătită în folosul angajatului eliberat nelegitim din serviciu, fără reținerea impozitului pe venit, agentul economic este obligat să  reflecte sumele achitate angajatului în cauză în darea de seamă fiscală lunară și, respectiv, în darea de seamă fiscală anuală, specificate la art.92 din Codul fiscal, fără reflectarea sumei impozitului pe venit.
    În temeiul prevederilor art. 92 alin. (4¹) din Codul fiscal, în cazul efectuării corectărilor în informația prezentată conform alin.(3), persoanele indicate la acest alineat sînt obligate să informeze beneficiarul plăților, în termen de 15 zile lucrătoare de la data efectuării modificării sau emiterii deciziei, asupra cazului de încălcare fiscală.

    [Pct.47 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    [Pct.47 în redacția HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    48. La efectuarea ultimei plăţi impozabile (salariu, premiu etc.) către angajata  care pleacă în concediu de maternitate (ce include concediul prenatal și postnatal), reţinerea impozitului pe venit se efectuează cu acordarea scutirilor solicitate:

    [Pct.48 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    1) dacă persoana se consideră angajat de la începutul anului fiscal – pentru 12 luni;

    2) dacă persoana s-a angajat pe parcursul anului fiscal – pentru numărul de luni pe perioada cărora se considera angajat, începînd cu luna următoare celei în care acesta s-a angajat şi a depus cererea privind acordarea scutirilor şi pînă la sfîrşitul anului fiscal.

    În cazul în care persoana respectivă revine la serviciu în anul fiscal în care au fost achitate plăţile pentru concediul de maternitate, impozitul pe venit din plăţile achitate ulterior se reţine reieşind din suma totală a scutirilor acordate la achitarea plăţilor pentru concediul de maternitate.

    În cazul în care persoana care se află în concediu de maternitate îşi retrage cererea privind acordarea scutirilor pînă la sfîrşitul anului fiscal, patronul trebuie să efectueze recalculul impozitului pe venit reţinut, acordînd persoanei respective numai suma scutirii la care ea are dreptul de facto.

    48¹. În cazurile în care impozitul pe venit la momentul îndreptării venitului spre plată nu a fost reţinut în urma efectuării plăţilor sub formă de avans, eliberării de bunuri materiale şi altele, pentru determinarea sumei venitului îndreptat spre plată şi în scopul calculării corecte a impozitului pe venit ce urmează a fi reţinut din aceste plăţi, se aplică următoarea formulă:

    [Pct.48¹ în redacția HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    [Pct.48¹ modificat prin HG221 din 12.03.18, MO84-93/16.03.18 art.249]

    [Pct.48¹ introdus prin HG599 din 26.07.17, MO265-273/28.07.17 art.688]

    48². În situația în care, ca urmare a acordării scutirilor la care are dreptul angajatul sau a aplicării cotei de impozitare, se constată faptul că au fost admise erori în calcularea impozitului pe venit, pînă  în ultima zi a perioadei fiscale angajatorul are obligația de a recalcula impozitul pe venit aferent.

    [Pct.48² introdus prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    49. La restituirea de către angajat a sumelor plăţilor salariale calculate şi achitate eronat, precum şi la recalcularea spre micşorare a sumelor facilităţilor acordate de patron ca rezultat al calculării lor greşite se efectuează recalculul impozitului pe venit, iar suma venitului calculată eronat se marchează în fişa personală a angajatului cu semnul „–”. Ca rezultat, angajatul restituie patronului, doar suma diminuată cu impozitul pe venit reţinut în plus, dar nu toată suma plăţilor calculată eronat.

    50. În cazul în care serviciile sînt prestate de către persoana fizică în baza unei convenţii civile, fără a fi încheiat cu patronul un contract individual de muncă, plăţile achitate acesteia se consideră plăţi salariale, din care se reţine impozitul pe venit conform art.88 din Codul fiscal şi cotei stabilite la art.15 lit.a) din Codul fiscal.

    [Pct.50 modificat prin HG970 din 03.10.18, MO377-383/05.10.18 art.1017; în vigoare 01.10.18]

    51. Achitarea impozitelor reţinute la sursa de plată, precum şi prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat şi contribuabili a documentelor privind plăţile şi/sau impozitele reţinute se efectuează conform prevederilor art.92 din Codul fiscal.

    Modelele formularelor dărilor de seamă prin care se declară obligațiile aferente impozitului pe venit reținut la sursa de plată, informația ce confirmă veniturile achitate în folosul contribuabililor și impozitul pe venit reținut, precum și modul de completare a acestora se aprobă de către Ministerul Finanțelor.

    [Pct.51 modificat prin HG221 din 12.03.18, MO84-93/16.03.18 art.249]