Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Art. I. – Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72–74, art. 195), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Articolul 64 se completează cu alineatul (3¹) cu următorul cuprins:
    „(3¹) În cazul infracţiunilor uşoare sau mai puţin grave, condamnatul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore din momentul în care hotărîrea devine executorie. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral.”
    2. Articolul 91:
    la alineatul (1), textul „art. 253” se substituie cu textul „art. 234”;
    la alineatul (3), textul „propunerii organului care exercită controlul asupra executării pedepsei” se substituie cu textul „demersului instituţiei care pune în executare pedeapsa, în baza demersului procurorului care exercită supravegherea organului sau instituţiei care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a apărătorului acestuia în condiţiile prevăzute la art. 266 şi 267 din Codul de executare şi numai după respectarea procedurii extrajudiciare stabilite”;
    alineatul (5) se completează în final cu textul „ , fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă”;
    articolul se completează cu alineatele (6¹) şi (6²) cu următorul cuprins:
    „(6¹) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen nu se aplică condamnatului care anterior a fost liberat de pedeapsă înainte de termen şi a săvîrşit o nouă infracţiune în perioada condiţionării pedepsei. Prevederile prezentului alineat nu se aplică condamnatului minor.
    (6²) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen nu se aplică condamnatului care în timpul detenţiei:
    a) s-a automutilat;
    b) a avut cazuri de tentativă de suicid;
    c) a încălcat regimul de detenţie şi se află sub acţiunea sancţiunii disciplinare.”
    3. Articolul 92:
    se completează cu alineatele (1¹) şi (1²) cu următorul cuprins:
    „(1¹) La momentul examinării posibilităţii înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă în privinţa persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, condamnatul trebuie să nu aibă încălcări de regim sau sancţiunile aplicate pentru aceste încălcări să fie stinse.
    (1²) La momentul examinării posibilităţii înlocuirii părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă în privinţa persoanelor care execută pedeapsa neprivativă de libertate, condamnatul trebuie să dispună de loc de trai, să participe la programe probaţionale şi, după caz, să finalizeze tratamentul de alcoolism, narcomanie sau toxicomanie.”
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) Înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat efectiv cel puţin o treime din termenul de pedeapsă pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă.”
    Art. II. – Articolul 471 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 248–251, art. 699), cu modificările ulterioare, se  modifică şi se completează după cum urmează:
    alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Chestiunile specificate la art. 469 alin. (1) pct. 5), 11) şi 14) se soluţionează de către judecătorii instanţei de drept comun, iar chestiunile prevăzute la celelalte puncte din art. 469 alin. (1) se soluţionează de către judecătorul de instrucţie la demersul instituţiei care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a apărătorului acestuia ori, după caz, la demersul procurorului care exercită supravegherea organului sau instituţiei care pune în executare pedeapsa. Soluţionarea de către instanţa de judecată a chestiunilor prevăzute la   art. 469 alin. (1) pct. 1) şi 2) se efectuează în condiţiile prevăzute la art. 266 şi 267 din Codul de executare şi numai după respectarea procedurii extrajudiciare stabilite. În cazul soluţionării chestiunilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 7)–9), instituţia care pune în executare pedeapsa este obligată să prezinte raportul de evaluare privind comportamentul condamnatului, iar în cazul soluţionării chestiunii prevăzute la  art. 469 alin. (1) pct. 3), şi raportul medical respectiv. În şedinţa de judecată se citează autorul demersului cu privire la soluţionarea chestiunii solicitate.”
    la alineatul (2), textul „1)–7)” se substituie cu textul „1), 2), 4)–7)”, iar după cuvintele „cererea condamnatului.” se introduce textul: „Referitor la chestiunile prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 1) şi 2), condamnatul înaintează cererea în instanţa de judecată doar dacă a fost refuzat în condiţiile art. 266 alin. (3) din Codul de executare.”
    Art. III. – Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 214–220, art. 704), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Capitolul XV se completează cu articolele 167¹ şi 167² cu următorul cuprins:
    „Articolul 167¹. Interzicerea supunerii la tortură,
                               tratamente cu cruzime, inumane
                               sau degradante ori la alte rele
                               tratamente
    Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.
    Articolul 167². Interzicerea discriminării
                             în executarea pedepselor
    În timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe criteriile prevăzute la art. 3 din prezentul cod, precum şi pe motiv de vîrstă, dizabilitate, boală cronică contagioasă sau necontagioasă, infecţie HIV/SIDA.”
    2. La articolul 169 alineatul (1), litera e) se completează în final cu cuvintele „şi la asistenţă medicală în conformitate cu legislaţia în vigoare”.
    3. La articolul 174 alineatul (5), cuvintele „oficiile de executare” se substituie cu cuvintele „executorii judecătoreşti”.
    4. La articolul 188:
    alineatul (1)  va avea următorul cuprins:
    „(1) Instanţa de judecată trimite hotărîrea privind retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat şi dispoziţia de executare organului abilitat cu dreptul de a dispune retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.”
    alineatul (2) se abrogă;
    la alineatul (3), cuvintele „organul de probaţiune trimite hotărîrea” se substituie cu cuvintele „instanţa de judecată trimite hotărîrea şi dispoziţia de executare”;
    la alineatul (4), textul „ , împreună cu hotărîrea judecătorească, organului de probaţiune” se substituie cu textul „în termen de 5 zile instanţei de judecată, informînd-o despre executarea hotărîrii acesteia”;
    alineatul (5) se abrogă;
    la alineatul (6), cuvintele „Organul de probaţiune” se substituie cu textul „Organul abilitat cu dreptul de a dispune retragerea gradului militar sau special, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat”.
    5. Articolul 190:
    se completează cu  alineatul (2¹) cu următorul cuprins:
    „(2¹) Persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunităţii semnează în instanţa de judecată un angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 5 zile din momentul rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată la organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, la comandantul unităţii militare.”
    alineatul (5) se completează în final cu textul: „În cazul condamnatului care nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, pedeapsa poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.”
    6. Articolul 194 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
    „(5) Dacă persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunităţii nu s-a prezentat pentru a fi luată la evidenţă sau a părăsit domiciliul şi locul aflării ei nu este cunoscut de către organul de probaţiune sau, în cazul militarului, de către comandamentul militar, căutarea ei se dispune şi se efectuează în condiţiile art. 263 din prezentul cod.”
    7. La articolul 195, alineatul (1) se completează în final cu textul „ , şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului”.
    8. La articolul 196, alineatul (2) se completează în final cu textul: „La stabilirea penitenciarului se va da prioritate penitenciarului situat mai aproape de localitatea de domiciliu sau reşedinţă a condamnatului ori de altă localitate solicitată în scris de acesta. Solicitarea respectivă se anexează la dosarul personal al condamnatului.”
    9. La articolul 198:
    alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Pentru executarea lucrărilor de deservire gospodărească în izolatoarele de urmărire penală sînt lăsate, cu acordul lor scris şi la decizia şefului izolatorului de urmărire penală, persoanele condamnate cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis şi, în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, persoanele condamnate pentru prima dată la pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 7 ani cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis. Condamnaţii lăsaţi în izolatorul de urmărire penală execută pedeapsa în condiţiile prevăzute pentru regimul comun al penitenciarului de tip semiînchis sau, după caz, închis.”
    la alineatul (2), cuvintele „sau de o altă persoană” se exclud, iar cuvîntul „încheierii” se substituie cu textul „mandatului de arest şi/sau încheierii privind aplicarea sau, după caz, prelungirea măsurii preventive sub formă de arest a”.
    10.  Articolul 199 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 199. Transferarea şi escortarea
                             condamnaţilor
    (1) Transferarea condamnaţilor dintr-un penitenciar în altul de acelaşi tip ca urmare a schimbării regimului de deţinere sau din alte motive întemeiate se dispune de către directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare, la demersul administraţiei penitenciarului sau din oficiu.
    (2) La transferarea condamnatului se va lua în consideraţie caracterizarea personalităţii condamnatului cuprinsă în dosarul personal, inclusiv participarea lui la programele de studii şi socioeducative, şi se va da prioritate penitenciarului situat mai aproape de localitatea de domiciliu sau reşedinţă a condamnatului ori de altă localitate solicitată de acesta.
    (3) Transferarea temporară a condamnatului într-un penitenciar de un tip mai sever sau într-un izolator de urmărire penală, în alte cazuri decît cele prevăzute la art. 198 alin. (2) din prezentul cod, dacă această transferare este necesară pentru participarea condamnatului în instanţele de judecată la examinarea plîngerilor depuse în baza art. 473 din Codul de procedură penală, se dispune de directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare în baza încheierii instanţei de judecată. Transferarea care se impune pentru efectuarea actelor procedurale cu privire la o infracţiune săvîrşită de o altă persoană decît condamnatul se dispune la citarea instanţei de judecată sau organului de urmărire penală şi doar cu acordul condamnatului exprimat în acest sens.
    (4) Este interzisă transferarea pentru o perioadă mai mare de 5 zile a condamnaţilor minori în alte penitenciare decît cele pentru minori dacă în aceste penitenciare nu sînt amenajate sectoare distincte de detenţie, cu asigurarea condiţiilor penitenciarului pentru minori. Aceste prevederi nu se aplică în cazul transferării în spitalele penitenciare.
    (5) Trimiterea condamnaţilor la locul executării pedepsei şi transferarea lor într-un alt penitenciar au loc sub escortă, cu respectarea regulilor de deţinere separată a femeilor de bărbaţi, a minorilor de adulţi, a condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă de alte categorii de deţinuţi. Condamnaţii bolnavi de tuberculoză în formă contagioasă sau care nu au urmat tratamentul complet al bolilor venerice ori cei care suferă de dereglări psihice ce nu exclud răspunderea penală vor fi escortaţi separat de condamnaţii sănătoşi, iar dacă este necesar conform raportului medicului, vor fi însoţiţi de personal medical.
    (6) Transferarea şi escortarea condamnaţilor se fac din contul statului, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, cu excepţia cazului cînd transferarea sau escortarea a fost condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului.
    (7) Sumele stabilite şi avansate de Departamentul instituţiilor penitenciare în condiţiile în care transferarea sau escortarea a fost condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului sau aceasta s-a efectuat pentru alte cazuri decît cele prevăzute de competenţele sistemului penitenciar se încasează de la condamnat.
    (8) În timpul transferării, condamnatului îi sînt asigurate condiţii adecvate de aerisire şi iluminare. La transferare se va lua şi dosarul personal al condamnatului. Condamnatul are dreptul la un bagaj de mînă cu strictul necesar de igienă personală, documente şi alte bunuri, a cărui greutate nu va depăşi 20 de kg. Alte bunuri aflate în posesia condamnatului rămîn în custodia locului de detenţie şi se ridică de o rudă sau altă persoană indicată de condamnat ori de către condamnat după eliberarea sa din detenţie.
    (9) Decizia privind transferarea dintr-un penitenciar în altul de acelaşi tip poate fi contestată de către condamnat în modul prevăzut la art. 473 din Codul de procedură penală, cu excepţia cazului în care transferarea a fost dispusă în condiţiile art. 225 din prezentul cod.
    (10) După transferare, condamnatului i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde a fost transferat. Comunicarea se face în scris sau telefonic, în mod gratuit, şi se consemnează într-un proces-verbal.”
    11. La articolul 200, alineatul (4) se completează în final cu textul „ , şi se consemnează într-un proces-verbal”.
    12.  La articolul 201 alineatul (4), după cuvîntul „acordul” se introduc cuvintele „scris al”.
    13. La articolul 202:
    alineatul unic devine alineatul (1);
    articolul se completează cu alineatele (2) şi (3) cu următorul cuprins:
    „(2) Departamentul instituţiilor penitenciare poate crea şi utiliza, în condiţiile legii, aplicaţii informaţionale automatizate de gestiune a datelor referitoare la evidenţa electronică a condamnaţilor, la realizarea scopului pedepsei, precum şi a datelor referitoare la activităţi conexe şi auxiliare acesteia.
    (3) Departamentul instituţiilor penitenciare adoptă măsurile organizatorice şi tehnice necesare protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor private de libertate împotriva oricăror distrugeri, pierderi, modificări, dezvăluiri sau acces neautorizat.”
    14.  La articolul 204:
    alineatul (2) se abrogă;
    la alineatul (7), după cuvintele „administraţia penitenciarului adresează” se introduce textul „imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore,”.
    15.  La articolul 206, alineatul (3) se completează în final cu textul: „Măsurile respective vor fi menţinute atîta timp cît o cere scopul acestora.”
    16.  Articolul 208 se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
    „(6) Condamnatului i se interzice accesul la reţeaua Internet.”
    17. Articolul 210:
    la alineatul (2), textul „Corespondenţa se expediază sau se transmite destinatarului de către administraţia locului de deţinere în decurs de 24 de ore de la depunerea sau primirea ei.” se substituie cu textul „Administraţia locului de detenţie asigură expedierea sau transmiterea corespondenţei destinatarului în decurs de 24 de ore de la depunerea sau primirea ei.”
    articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:
    „(2¹) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, a substanţelor toxice, a explozibilelor sau a altor obiecte a căror deţinere, conform Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, este interzisă, corespondenţa se deschide de către condamnat în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, fără a fi citită.”
    alineatul (3) se completează în final cu cuvintele „în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală”;
    alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    „(4) Condamnatul are dreptul la o convorbire telefonică pe săptămînă, cu o durată de 20 de minute, cu soţul, cu o rudă sau cu o altă persoană, la alegerea lui.”
    18. Codul se completează cu articolul 210¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 210¹. Dreptul la petiţionare şi măsuri
                               pentru asigurarea dreptului
                               la petiţionare
    (1) Dreptul la petiţionare al persoanelor condamnate este garantat.
    (2) Depunerea petiţiilor de către condamnaţi şi primirea condamnaţilor în audienţă se efectuează în conformitate cu Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.
    (3) Condamnaţii formulează petiţiile numai în nume propriu şi în chestiuni ce îi vizează personal.
    (4) Petiţiile condamnaţilor adresate administraţiei penitenciarului se examinează în termenele prevăzute de Legea cu privire la petiţionare. Petiţiile condamnaţilor minori se examinează în mod preferenţial.
    (5) Dreptul la petiţionare al condamnatului minor îl exercită însuşi condamnatul minor, reprezentanţii lui legali sau, în cazul lipsei acestora, organul de tutelă şi curatelă din raza instituţiei penitenciare. Orice răspuns sau decizie luată în privinţa condamnatului minor ca rezultat al examinării petiţiei acestuia urmează a fi comunicată în mod obligatoriu şi reprezentanţilor săi legali, iar în lipsa lor, autorităţii tutelare respective.
    (6) La examinarea petiţiilor condamnaţilor minori, audierea acestora, iar în caz de necesitate, motivarea şi explicarea deciziei sau a conţinutului răspunsului, inclusiv explicarea modalităţii de contestare, se efectuează cu implicarea personalului specializat de educatori, psihologi sau asistenţi sociali în raport cu nivelul de înţelegere al minorului.
    (7) Cheltuielile pentru exercitarea dreptului la petiţionare al condamnaţilor minori sînt suportate, de regulă, de către ei personal. În cazul în care condamnaţii minori nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare sau altor autorităţi publice, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale interguvernamentale sînt suportate de către administraţia penitenciarului.”
    19.  Articolul 211:
    la alineatul (1), textul „pachete cu provizii, colete şi banderole în număr nelimitat” se substituie cu textul „săptămînal un colet, un pachet cu provizii sau o banderolă”;
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se supun unui control specific în prezenţa persoanelor care le-au adus şi se transmit condamnatului contra semnătură.”
    articolul se completează cu alineatele (2¹), (2²) şi (2³) cu următorul cuprins:
    „(2¹) Coletele primite de către condamnat prin intermediul serviciilor poştale se deschid de către reprezentantul instituţiei penitenciare şi se supun controlului specific în prezenţa condamnatului.
    (2²) Primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor se efectuează în conformitate cu exigenţele sanitaro-igienice în vigoare. Recepţionarea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor poate fi interzisă temporar dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea securităţii sau ordinii instituţiei.
    (2³) Dacă la efectuarea controlului specific al coletelor, pachetelor cu provizii şi al banderolelor se depistează nereguli privind încălcarea normelor sanitaro-igienice, se va solicita examinarea conţinutului coletelor, pachetelor cu provizii şi al banderolelor şi de către personalul medical. În cazul în care se confirmă încălcarea normelor sanitaro-igienice, bunurile respective vor fi ridicate şi distruse în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, personalului medical şi a condamnatului.”
    20.  La articolul 213:
    alineatele (2), (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:
    „(2) Întrevederile de scurtă durată cu soţul, rudele pînă la gradul al IV-lea inclusiv, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, cu aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană indicată de condamnat se acordă pe o durată de 1–4 ore. Aceste întrevederi se desfăşoară în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală sau prin intermediul sistemelor video de către reprezentanţii administraţiei instituţiei penitenciare.
    (3) Întrevederile de lungă durată cu soţul, părinţii, copiii, fraţii, surorile, bunicii şi nepoţii condamnatului, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, avînd aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană indicată de condamnat se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile. Condamnatul achită cheltuielile suportate de către instituţia penitenciară în legătură cu întrevederea de lungă durată.
    (4) Condamnatul are dreptul la o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la o întrevedere de lungă durată pe trimestru. Întrevederi de lungă durată nu se acordă condamnatului:
    a) căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de lungă durată;
    b) care a fost transferat în regim iniţial în calitate de sancţiune disciplinară;
    c) la detenţiune pe viaţă aflat în regim iniţial.”
    articolul se completează cu alineatul (4¹) cu următorul cuprins:
    „(4¹) Şeful penitenciarului aprobă întrevederi între persoane condamnate, în condiţiile stabilite de prezentul articol, în cazul în care condamnaţii se află în aceeaşi instituţie penitenciară şi dacă între ei există o relaţie de căsătorie, dovedită prin copie a certificatului de căsătorie.”
    la alineatul (5), cuvintele „cu persoanele care au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu mediatorul” se substituie cu cuvintele „cu mediatorul în procesul de mediere în cauzele penale”;
    la alineatul (6), cuvîntul „activă” se substituie cu cuvintele „contagioasă sau cu boli somatice internat în spitalul penitenciarului”.
    21.  La articolul 215, după cuvîntul „minor” se introduce textul „ , femeilor gravide şi mamelor care au cu ele copii, precum şi condamnatului bolnav de tuberculoză”.
    22.  Articolul 216:
    la alineatul (1), după cuvîntul „pozitiv” se introduc cuvintele „şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept”;
    articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:
    „(2¹) Condamnaţii indicaţi la alin. (1) care au executat cel puţin 2/3 din termenul pedepsei pot beneficia de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire în instituţiile de învăţămînt superior sau mediu de specialitate pentru participare la sesiune.”
    la alineatul (3), textul „condamnatului care se află în penitenciarul respectiv mai puţin de 6 luni,” se exclude, iar cuvîntul „activă” se substituie cu cuvîntul „contagioasă”.
    23.  La articolul 217:
    alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Condamnatului care execută pedeapsa închisorii în regim comun sau de resocializare sau care este lăsat să efectueze lucrări de deservire gospodărească în izolatorul de urmărire penală, dacă este caracterizat pozitiv şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept, cu aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, i se poate acorda, în decursul anului, cel puţin o deplasare de scurtă durată de pînă la 5 zile în afara penitenciarului pentru vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după caz.”
    alineatul (4) se abrogă;
    la alineatul (10), cuvîntul „activă” se substituie cu cuvîntul „contagioasă”.
    24.  Articolul 218:
    în denumire, cuvintele „serviciul de probaţiune penitenciară şi cu” se exclud;
    în cuprinsul articolului, cuvintele „serviciul de probaţiune penitenciară şi” se exclud.
    25.  Articolul 219:
    la alineatul (2), după cuvintele „de resocializare” se introduce textul „ , iar în privinţa condamnaţilor la detenţiune pe viaţă: iniţial, comun şi înlesnit”;
    alineatele (5), (6) şi (7) se abrogă.
    26. Articolul 221 se completează cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:
    „(1¹) În scopul asigurării ordinii şi siguranţei interioare, prevenirii şi curmării încălcărilor de regim sau a infracţiunilor, în instituţiile penitenciare pot fi instalate şi utilizate, în conformitate cu prevederile unui regulament aprobat de Guvern, sisteme pentru stoparea comunicării în reţelele de comunicaţii electronice şi mijloace de detectare a obiectelor şi substanţelor interzise în penitenciare.”
    27. Codul se completează cu articolele 221¹ şi 221² cu următorul cuprins:
    „Articolul 221¹. Percheziţia condamnaţilor
    (1) Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaţiilor de risc, precum şi pentru ridicarea obiectelor şi substanţelor interzise, persoanele condamnate sînt supuse percheziţiei.
    (2) Percheziţia este acţiunea prin care se realizează un control amănunţit asupra condamnaţilor, echipamentului, bagajelor, camerelor de deţinere şi tuturor locurilor unde condamnaţii au acces.
    (3) În timpul percheziţiei, condamnatul este obligat să predea benevol obiectele şi substanţele interzise, să se dezbrace, să scoată conţinutul din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci şi alte lucruri pe care le are asupra sa şi să le prezinte persoanelor care efectuează percheziţia.
    (4) Percheziţia corporală se efectuează de către persoane de acelaşi sex cu condamnaţii percheziţionaţi şi în condiţii care să nu lezeze demnitatea persoanelor condamnate.
    (5) În cadrul percheziţiei corporale amănunţite se interzice urmărirea descoperirii obiectelor interzise prin efectuarea de exerciţii fizice. Percheziţia corporală amănunţită se desfăşoară cu respectarea dreptului persoanei percheziţionate la viaţa intimă.
    (6) Percheziţiile asupra cavităţilor corporale ale condamnaţilor pot fi realizate numai de către personalul medical.
    (7) Percheziţionarea bagajelor şi a bunurilor personale se face în prezenţa persoanei în cauză sau a altui condamnat, dacă aceasta nu este prezentă.
    (8) Obiectele interzise şi sumele de bani pe care condamnaţii nu au dreptul de a le avea asupra lor, găsite la efectuarea percheziţiei, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se fac venit la bugetul de stat. Procedura de valorificare şi de distrugere a bunurilor confiscate se stabileşte prin Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.
    (9) Felurile percheziţiei, modalităţile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării acesteia, precum şi documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 223¹ alin. (2).
    Articolul 221². Controlul de specialitate la intrare
                              în locul de deţinere
    (1) Persoanele şi bagajele aflate asupra acestora, precum şi mijloacele de transport care au acces în penitenciar sînt supuse controlului de specialitate.
    (2) Administraţia penitenciarului are dreptul să efectueze controlul de specialitate al persoanelor care intră sau ies din penitenciar şi al obiectelor de producere, cu excepţia persoanelor menţionate la art. 181 alin. (1) din prezentul cod, cărora li se propune să depună spre păstrare bunurile interzise în penitenciar aflate asupra lor.
    (3) Controlul de specialitate cuprinde toate activităţile desfăşurate de personalul penitenciarului pentru stabilirea calităţii persoanelor care au acces în locurile de deţinere, precum şi pentru depistarea, ridicarea bunurilor şi obiectelor interzise care se află în posesia, folosinţa sau păstrarea condamnaţilor, şi se realizează prin observare, palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice de detectare.
    (4) Înainte de efectuarea controlului, persoanele vizitatoare sînt informate, prin afişare în locuri accesibile acestora, cu privire la bunurile şi obiectele a căror păstrare în instituţia penitenciară este interzisă şi despre obligaţia de a le depune la postul de control.
    (5) Bunurile şi obiectele interzise, nedeclarate şi descoperite în urma controlului de specialitate asupra persoanelor vizitatoare se ridică şi se sigilează, întocmindu-se un proces-verbal în acest sens, fiind anunţate de îndată organele competente.”
    28. În cuprinsul articolului 222, inclusiv în denumire, cuvîntul „operativă” se substituie cu cuvîntul „specială”;
    29. Articolul 223 se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:
    „(3) În cazul acţiunilor speciale, temeinic justificate, desfăşurate în instituţiile penitenciare, în legătură cu interesele operative şi/sau de siguranţă, identitatea persoanelor antrenate poate fi ascunsă, fapt care se consemnează în registrul privind efectuarea acţiunilor speciale. În acest caz, pe uniformă este evidenţiat un număr care să permită identificarea colaboratorului.
    (4) În cazul aplicării faţă de condamnat a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi/sau a armei de foc, condamnatul va fi supus, obligatoriu, examinării medicale, cu întocmirea actelor corespunzătoare.”
    30.  Codul se completează cu articolul 223¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 223¹. Siguranţa penitenciarelor
    (1) Siguranţa penitenciarului se referă la totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia penitenciarului în scopul impunerii unor restricţii în ceea ce priveşte libertatea de mişcare a condamnaţilor, astfel încît să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor, precum şi pentru protejarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora, a personalului penitenciarului şi a oricăror altor persoane.
    (2) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc printr-un regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.”
    31. Articolul 225 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 225. Cazarea persoanelor condamnate
    (1) Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se fac cu respectarea prevederilor legislaţiei naţionale şi a standardelor internaţionale în domeniu.
    (2) Persoanele condamnate sînt cazate individual sau în comun.
    (3) Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.
    (4) Norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m².
    (5) Condiţiile de cazare în spitalele penitenciare trebuie să corespundă normelor sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii.
    (6) În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depăşită, şeful instituţiei are obligaţia de a informa directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare stabileşte dacă transferul se impune, precizînd penitenciarele în care vor fi transferate persoanele condamnate cu respectarea cerinţelor prevăzute de prezentul cod.”
    32.  La articolul 227 alineatul (2), după cuvîntul „anotimp” se introduc cuvintele „şi nici mijloace financiare suficiente”.
    33.  La articolul 228, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Administraţia penitenciarului asigură condiţii adecvate pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei, în funcţie de vîrstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declaraţie pe proprie răspundere. Condamnaţilor, după consultarea specialiştilor în nutriţie, li se asigură, din contul mijloacelor bugetului de stat, de 3 ori pe zi hrană caldă, cu respectarea normelor minime stabilite de Guvern.”
    34. La articolul 229:
    alineatul (1) se completează cu textul: „În caz de refuz de a prezenta o declaraţie, acest fapt se consemnează într-un proces-verbal.”
    la alineatul (2), după cuvîntul „Declaraţiile” se introduc cuvintele „şi procesul-verbal”.
    35. La articolul 230, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:
    „(2) Condamnaţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (3) Acordarea asistenţei medicale gratuite se efectuează în unitatea medicală a instituţiei penitenciare după înscrierea prealabilă şi conform unui grafic aprobat de şeful penitenciarului, cu excepţia cazurilor de urgenţă.”
    36.  La articolul 231 alineatul (3), după cuvîntul „neîntîrziat” se introduce textul „sau conform indicaţiei din fişa medicală a condamnatului stabilită de medicul penitenciarului”, iar în final se introduce textul „ , de regulă, din raza penitenciarului”.
    37.  La articolul 232:
    alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
    „(1) Examenul medical al condamnatului se efectuează la primirea în penitenciar şi, la solicitare şi în mod periodic, în timpul executării pedepsei, însă nu mai rar de o dată la 6 luni, precum şi la eliberarea din locurile de detenţie. Examenul medical se efectuează în condiţii de confidenţialitate şi intimitate, cu excepţia cazurilor în care medicul, pentru motive de siguranţă şi securitate, solicită prezenţa altor reprezentanţi ai administraţiei penitenciarului, fapt care va fi consemnat în modul corespunzător.
    (2) La sosirea în penitenciar, condamnatul, în termen de pînă la 24 de ore, este examinat în vederea constatării existenţei leziunilor corporale sau altor urme de violenţă şi, în termen de pînă la 15 zile, este chestionat şi supus examenului medical şi igienizării sanitare în încăperile de carantină ale penitenciarului.”
    la alineatul (3), textul „Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul şi avocatul parlamentar în cazul în care constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea.” se substituie cu textul „În cazul în care se constată urme de violenţă, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ori de alte rele tratamente sau persoana condamnată acuză violenţă, medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a anunţa imediat şeful instituţiei penitenciare, care sesizează procurorul în termen de 24 de ore.”
    la alineatul (4), după cuvîntul „psihiatrică” se introduce cuvîntul „ , ginecologică”;
    la alineatul (6), cuvintele „poate fi” se substituie cu cuvîntul „este”.
    38. La articolul 234 alineatul (3), cuvintele „poate fi antrenat la” se substituie cu cuvintele „este obligat să execute”.
    39. Articolul 235 se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:
    „(2¹) Condamnatul poate fi eliberat de la muncă dacă nu îndeplineşte volumul de muncă încredinţat, a încălcat disciplina de muncă sau dacă se constată că munca prezintă pericol pentru condamnat ori periclitează securitatea şi ordinea interioară a penitenciarului. Încadrarea în muncă şi eliberarea de la muncă a condamnatului se efectuează în condiţiile prezentului cod şi ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi.”
    40. La articolul 236 alineatul (5), textul „cu excepţia prevăzută în art. 232 alin. (6)” se substituie cu textul „cu excepţiile prevăzute în art. 232 alin. (6) şi art. 236¹ alin. (1)”.
    41.  Codul se completează cu articolul 236¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 236¹. Recuperarea pagubelor
    (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenţie sau la locul de muncă din penitenciar, precum şi pentru cheltuielile aferente suportate de instituţiile penitenciare în legătură cu acordarea asistenţei medicale ca urmare a automutilării sau în caz de simulare conştientă a bolilor, stabilită şi confirmată de instituţiile medico-sanitare publice ale Ministerului Sănătăţii.
    (2) Prejudiciul cauzat la locul de detenţie se recuperează în baza ordinului de imputare emis de către şeful penitenciarului.
    (3) Împotriva ordinului de imputare persoana condamnată poate face contestaţie la judecătoria în circumscripţia căreia este situat penitenciarul în termen de 30 de zile de la data primirii sau de la data cînd a luat cunoştinţă de ordinul respectiv.
    (4) Sumele încasate în restituirea pagubelor se virează în bugetul penitenciarului şi se utilizează în scopul recuperării bunului deteriorat şi cheltuielilor suportate.”
    42. Articolul 238 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
    „(3) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă nu se aplică în cazul condamnaţilor la detenţiune pe viaţă.”
    43.  Articolul 240 se completează cu alineatele (5¹) şi (7) cu următorul cuprins:
    „(5¹) Condamnaţilor la detenţiune pe viaţă care nu sînt antrenaţi în învăţămîntul secundar general le sînt create condiţii pentru autoinstruire, care nu contravin ordinii şi condiţiilor de executare a pedepsei.”
    „(7) Obţinerea şi finanţarea de către condamnaţi a studiilor secundare generale se ia în considerare la stabilirea nivelului de corijare.”
    44. Articolul 241 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
    „(4) Condamnaţii la detenţiune pe viaţă care nu doresc să facă studii secundare generale obţin instruirea profesională nemijlocit la locurile de muncă unde aceştia pot fi antrenaţi.”
    45.  Articolul 242 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 242. Educaţia în penitenciare
    (1) În instituţiile penitenciare, munca educativă cu condamnaţii este direcţionată spre familiarizarea lor cu valorile social-umane, respectarea legii, dezvoltarea deprinderilor social-utile, ridicarea conştiinţei şi nivelului lor cultural.
    (2) Pentru realizarea procesului de educaţie şi tratament aplicat condamnaţilor, administraţia penitenciarului:
    a) aplică programe de formare ce vizează dezvoltarea personalităţii condamnatului, formarea deprinderilor şi oferirea cunoştinţelor ce îi vor permite să se reintegreze  în societate;
    b) implementează programe psihosociale care vor condiţiona schimbarea comportamentală pentru îmbunătăţirea capacităţilor condamnaţilor şi abordarea problemelor specifice care ar fi putut să influenţeze comportamentul delincvent;
    c) desfăşoară activităţi culturale şi sportive pentru întărirea comportamentului prosocial;
    d) acordă asistenţă psihologică în scopul reabilitării psihosociale şi reintegrării în societate a condamnaţilor;
    e) acordă asistenţă socială condamnaţilor în rezolvarea problemelor legate de situaţia lor socială sau viaţa personală;
    f) asigură desfăşurarea activităţilor cu caracter religios;
    g) desfăşoară şi alte activităţi necesare în scopul reintegrării sociale a condamnaţilor.
    (3) Procesul de educaţie a condamnaţilor se desfăşoară ţinîndu-se cont de particularităţile individuale ale persoanei condamnatului, în urma evaluării complexe şi prognozării comportamentului, utilizîndu-se forme individuale sau în grup în baza metodelor psihopedagogice.
    (4) Procesul de educaţie se efectuează diferenţiat, întocmindu-se un plan individualizat de intervenţie educativă.
    (5) Pentru organizarea muncii educative cu condamnaţii, administraţia penitenciarului, cu concursul autorităţilor publice şi asociaţiilor obşteşti interesate, creează baza tehnico-materială respectivă.”
    46.  Denumirea secţiunii a 5-a din capitolul XXII va avea următorul cuprins:
    47.  Secţiunea a 5-a se completează cu articolele 242¹ şi 242² cu următorul cuprins:
    „Articolul 242¹. Obligaţiile condamnaţilor
    Condamnatul este obligat:
    1) să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;
    2) să se supună percheziţiei la intrare/ieşire în/din penitenciar, precum şi pe parcursul detenţiei, ori de cîte ori este necesar;
    3) să respecte regulile stabilite de administraţia penitenciarului pe perioada cît are permisiunea la deplasare fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului ori în cazul deplasării de scurtă durată în afara penitenciarului;
    4) să se abţină de la acţiuni sau activităţi care ar crea dificultăţi la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ale personalului penitenciar sau altor persoane;
    5) să respecte regulile sanitaro-igienice, regulile de igienă individuală şi colectivă în camera de deţinere şi în alte spaţii comune sau unde prestează munca, precum şi indicaţiile medicului;
    6) să efectueze examinarea medicală în scopul depistării maladiilor infecţioase şi a tuberculozei, precum şi să respecte prescripţiile medicului pentru tratamentul acestor maladii; la solicitarea personalului penitenciar, să efectueze examenul medical pentru depistarea faptelor de întrebuinţare a băuturilor alcoolice, substanţelor narcotice, psihotrope sau  a analoagelor lor şi a substanţelor toxice;
    7) să întreţină în mod corespunzător bunurile puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca;
    8) să respecte programul zilnic;
    9) să respecte repartizarea pe camerele de deţinere şi să nu schimbe fără permisiunea administraţiei locurile de dormit;
    10) să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact;
    11) să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită;
    12) să menţină curăţenia în încăperile de detenţie şi de serviciu, la locul de muncă; după deşteptare să-şi aranjeze patul conform modelului stabilit şi să facă curăţenie în camera de detenţie atunci cînd îl ajunge rîndul;
    13) să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă;
    14) să declare, conform realităţii, nivelul de instruire şcolară sau pregătire profesională;
    15) să respecte orice altă obligaţie care rezultă din prezentul cod, din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, din alte acte normative, ordine emise în temeiul prezentului cod şi din regulamentul de ordine interioară al penitenciarului.
    Articolul 242². Interdicţiile condamnaţilor
    Condamnaţilor le este interzis:
    1) aplicarea sau încercarea de aplicare de acte de violenţă asupra personalului penitenciar, persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane condamnate, precum şi asupra oricăror altor persoane;
    2) organizarea, sprijinirea, îndemnarea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente sau acte de nesupunere, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina şi siguranţa penitenciarului;
    3) instigarea sau participarea la acte de eschivare de la executarea pedepselor penale;
    4) introducerea în penitenciar, punerea în circulaţie sau consumul de substanţe narcotice, psihotrope sau de substanţe analoage lor, precursori, precum şi de băuturi alcoolice ori substanţe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripţie medicală, de natură să creeze tulburări de comportament;
    5) introducerea în penitenciar, procurarea, confecţionarea, deţinerea, schimbul, primirea, utilizarea sau transmiterea de arme, materiale explozive, obiecte şi substanţe care pun în pericol siguranţa penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor, de bani, medicamente, telefoane mobile, alte obiecte cu acces la Internet, accesorii, piese şi părţi componente ale telefoanelor mobile, bunuri sau alte valori a căror deţinere, conform Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, este interzisă;
    6) abonarea, primirea, procurarea, introducerea în penitenciar, păstrarea sau răspîndirea de ediţii, vizionarea de emisiuni televizate şi filme, audierea programelor radio care propagă războiul, intoleranţa etnică, naţională, rasială sau religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, precum şi cu caracter pornografic;
    7) sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare;
    8) automutilarea în orice mod şi prin orice mijloace ori simularea conştientă a bolilor, stabilită şi confirmată de instituţiile medico-sanitare publice ale Ministerului Sănătăţii;
    9) instigarea altor persoane condamnate la săvîrşirea de abateri disciplinare;
    10) stabilirea de relaţii cu persoane condamnate sau persoane din interiorul ori exteriorul penitenciarului cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
    11) sustragerea sau deteriorarea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori care aparţin penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activităţi în penitenciar sau se află în vizită, precum şi a bunurilor care aparţin altor persoane, inclusiv celor condamnate;
    12) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din penitenciar, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, încălcarea liniei de pază a obiectelor penitenciarului, precum şi nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
    13) substituirea identităţii unei alte persoane;
    14) tulburarea sau împiedicarea în orice mod, cu intenţie, a desfăşurării programelor şi activităţilor care se desfăşoară în penitenciar;
    15) oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase personalului penitenciar;
    16) obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrîngere, promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane condamnate, precum şi de la oricare altă persoană;
    17) impunerea şi folosirea altor deţinuţi pentru servicii personale;
    18) stabilirea contactelor cu deţinuţii din alte celule în timpul aflării în carantină, regim iniţial de detenţie, izolator disciplinar, în timpul deplasării, escortării, însoţirii, aflării la plimbare sau în alte condiţii nepermise;
    19) comunicarea cu exteriorul penitenciarului în alte condiţii şi prin alte metode decît cele stabilite prin reglementările în vigoare;
    20) ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, a celorlalte persoane condamnate, precum şi a oricăror altor persoane;
    21) nerespectarea şi tulburarea orarului zilnic sau a liniştii, inclusiv după ora stingerii pînă la deşteptare;
    22) exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag dezaprobarea publică, folosirea cuvintelor argotice, obscenităţilor, înjurăturilor, atribuirea şi însuşirea poreclelor, insultarea sau săvîrşirea altor acţiuni care jignesc demnitatea personalului penitenciar, condamnaţilor şi altor persoane;
    23) împiedicarea sau încercarea împiedicării aflării adevărului în cazul incidentelor care au avut loc în penitenciar;
    24) organizarea grevelor, demonstraţiilor, altor acţiuni de masă fără permisiunea administraţiei penitenciarului;
    25) utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului, precum şi folosirea utilajului pentru ascuţire, a instrumentelor, a energiei electrice, a mecanismelor şi altor materiale în alte scopuri decît cele de producere;
    26) desfăşurarea de acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciarului sau altor persoane;
    27) practicarea jocurilor de cărţi şi a altor jocuri de noroc;
    28) tatuarea lor şi a altor persoane;
    29) fumatul în alte locuri decît cele permise;
    30) părăsirea fără permisiunea administraţiei a locurilor de muncă, a sectorului de detenţie sau a altor încăperi în care au loc acţiuni în masă;
    31) conectarea, fără autorizaţia administraţiei, la reţelele electrice sau modificarea lor, intervenţia în funcţionarea sistemului de încălzire şi de aprovizionare cu apă, folosirea aparatelor electrice de încălzire a apei cu puterea mai mare de 250W, precum şi a aparatelor de încălzit de confecţionare manuală;
    32) folosirea tehnicii audio sau video în camera de detenţie, în celulele vagonului sau automobilului special, precum şi păstrarea şi folosirea lor la sectoarele de producere fără autorizaţia administraţiei penitenciarului;
    33) orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe bază de rasă, culoare, naţionalitate, etnie, limbă, religie sau convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA, precum şi prin orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrîngerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale;
    34) desfăşurarea de orice alte acţiuni interzise care rezultă din prezentul cod, din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, din alte acte normative, ordinele emise în temeiul prezentului cod şi din regulamentul de ordine interioară al penitenciarului.”
    48. La articolul 243, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Condamnatului care are o conduită regulamentară, care participă şi dă dovadă de stăruinţă în muncă sau este implicat în activităţi educative, culturale,  de consiliere psihologică şi asistenţă socială, de instruire şcolară şi formare profesională îi pot fi aplicate următoarele măsuri de stimulare:
    a) ridicarea înainte de termen a unei sancţiuni disciplinare;
    b) menţiune;
    c) permisiunea de a avea convorbiri telefonice suplimentare cu o durată de pînă la 20 de minute;
    d) suplimentarea dreptului de a primi colete, pachete cu provizii şi banderole;
    e) suplimentarea dreptului la întrevederi de scurtă şi de lungă durată.”
    49. Articolul 244:
    la alineatul (2), textul „Menţiunea se exprimă, de asemenea, şi de către şeful detaşamentului.” se exclude;
    la alineatul (5), după cuvîntul „termen” se introduce cuvîntul „cîte”, iar după cuvintele „în ordinea” se introduce cuvîntul „cronologică”;
    alineatul (6) va avea următorul cuprins:
    „(6) Ridicarea unei sancţiuni disciplinare, în calitate de măsură de stimulare, se aplică condamnaţilor care întrunesc cerinţele art. 243 alin. (1) din prezentul cod.”
    articolul se completează cu alineatele (7) şi (8) cu următorul cuprins:
    „(7) Condamnatul sancţionat disciplinar nu poate beneficia de o altă măsură de stimulare înaintea celei de ridicare a sancţiunii disciplinare.
    (8) Directorul general al Departamentului instituţiilor penitenciare poate dispune, în situaţii temeinic justificate, anularea stimulării acordate de către şeful instituţiei penitenciare.”
    50.  Articolul 245 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 245. Abateri disciplinare
    (1) Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 242¹ pct. 1)–4) şi art. 242² pct. 1)–20) din prezentul cod, determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvîrşească una dintre faptele prevăzute la art. 242² pct. 1)–20) din prezentul cod, precum şi încălcarea altor obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri foarte grave în alte acte normative.
    (2) Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 242¹ pct. 5)–9) şi art. 242² pct. 21)–27) din prezentul cod, determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvîrşească una dintre faptele prevăzute la art. 242² pct. 21)–27) din prezentul cod, precum şi încălcarea altor obligaţii şi interdicţii prevăzute ca abateri grave în alte acte normative.
    (3) Constituie abateri disciplinare uşoare încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 242¹ pct. 10)–14) şi art. 242² pct. 28)–33) din prezentul cod, determinarea cu intenţie a altei persoane condamnate să săvîrşească una dintre faptele prevăzute la art. 242² pct. 28)–34) din prezentul cod, precum şi a celor prevăzute ca abateri uşoare în alte acte normative.
    (4) Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a condamnaţilor.
    (5) Pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, administraţia penitenciarului are obligaţia de a sesiza procurorul. În acest caz, poate fi aplicată, în mod provizoriu, una din sancţiunile prevăzute la art. 246 din prezentul cod.”
    51.  Articolul 246 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 246. Sancţiunile disciplinare
                             aplicate condamnaţilor
    (1) În modul stabilit de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, condamnatului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
    a) avertismentul;
    b) suspendarea dreptului la colete, pachete cu provizii şi banderole, cu excepţia bunurilor necesare pentru igiena individuală şi asistenţă medicală, pe un termen de cel mult 2 luni;
    c) suspendarea dreptului la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, pe un termen de cel mult 3 luni;
    d) interdicţia de a locui în afara teritoriului penitenciarului, în cazul condamnatului care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire;
    e) izolarea disciplinară a:
    – condamnatului deţinut în penitenciar de tip deschis sau semiînchis – pe un termen de cel mult 15 zile;
    – condamnatului deţinut în penitenciar de tip închis – pe un termen de cel mult 20 de zile;
    – femeii condamnate – pe un termen de cel mult 7 zile;
    –  minorului condamnat – pe un termen de cel mult 3 zile;
    f) transferarea condamnatului din regimul de resocializare sau, în cazul condamnatului la detenţiune pe viaţă, din regimul înlesnit în regimul comun de deţinere;
    g) transferarea condamnatului în regim iniţial.
    (2) Aplicarea sancţiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, dreptul la vot, dreptul la corespondenţă, dreptul la asistenţă medicală, dreptul la hrană, îmbrăcăminte şi condiţii minime de cazare, dreptul la plimbarea zilnică şi dreptul la odihnă.
    (3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi e) din prezentul articol nu se aplică femeilor gravide şi mamelor care îngrijesc copii în vîrstă de pînă la 3 ani. În cazul minorilor, termenele maxime stabilite pentru sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se reduc pînă la o lună şi, respectiv, pînă la două luni.
    (4) Sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sînt interzise. Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancţiuni disciplinare.
    (5) În cazul în care condamnatul a comis pentru prima dată o abatere disciplinară uşoară, şeful penitenciarului, în scopuri de profilaxie, va efectua o convorbire educativă.”
    52.  Codul se completează cu articolul 246¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 246¹. Individualizarea răspunderii disciplinare
    (1) La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine cont de caracterul, gravitatea şi motivul abaterii disciplinare, de persoana condamnatului, comportamentul lui înainte şi după săvîrşirea abaterii disciplinare şi atitudinea în timpul procedurii disciplinare, de influenţa sancţiunii disciplinare aplicate asupra corectării şi reeducării condamnatului, în scopul respectării regulilor stabilite privind executarea pedepsei şi în vederea asigurării securităţii colective şi individuale.
    (2) O sancţiune disciplinară mai aspră, din cele prevăzute pentru săvîrşirea abaterii disciplinare, se stabileşte în cazul în care sancţiunea mai blîndă, din numărul celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului sancţiunii disciplinare.
    (3) Sancţiunile disciplinare se aplică pentru săvîrşirea uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute la art. 245 din prezentul cod, după cum urmează:
    a) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. a) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (3) din prezentul cod;
    b) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. b) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (3) din prezentul cod;
    c) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. c) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) şi (3) din prezentul cod, precum şi condamnatului care a comis o abatere pe timpul exercitării dreptului la întrevederi;
    d) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. d) se aplică condamnatului care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire şi care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) şi (3) din prezentul cod;
    e) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. e) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) din prezentul cod, precum şi condamnatului care manifestă o evidentă agresivitate sau violenţă ori cînd aceasta afectează în mod grav convieţuirea normală din locul de deţinere, precum şi siguranţa acestuia. În cazul minorului, aplicarea sancţiunii de izolare disciplinară se dispune doar ca măsură de excepţie, dacă acesta a comis repetat, cu intenţie, fapte care constituie abateri prevăzute la art. 245 alin. (1) şi care sînt de natură să aducă atingere semnificativă ordinii sau siguranţei penitenciarului, vieţii sau sănătăţii proprii sau a altor persoane;
    f) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. f) se aplică condamnatului care săvîrşeşte pentru prima dată una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) sau, în mod repetat, una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (2) din prezentul cod;
    g) sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. g) se aplică condamnatului care săvîrşeşte în mod repetat una dintre abaterile prevăzute la art. 245 alin. (1) din prezentul cod sau care a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate în timpul executării pedepsei privative de libertate.”
    53.  La articolul 247:
    alineatul (4) se abrogă;
    alineatul (6) se completează în final cu textul: „Sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. g) ca urmare a recunoaşterii condamnatului vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni se aplică în cel mult 10 zile de la data parvenirii în penitenciar a hotărîrii definitive a instanţei de judecată.”
    articolul se completează cu alineatul (9¹) cu următorul cuprins:
    „(9¹) Condamnatul căruia i-a fost aplicată sancţiunea prevăzută la art. 246 alin. (1) lit. f) sau g) din prezentul cod execută pedeapsa în regimul stabilit şi nu poate fi transferat în regim comun sau în regim de resocializare pînă la ridicarea sau stingerea sancţiunii disciplinare.”
    alineatul (10) va avea următorul cuprins:
    „(10) Sancţiunea sub formă de izolare disciplinară se execută în conformitate cu Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Condamnatului izolat disciplinar îi sînt interzise întrevederile, cu excepţia vizitelor apărătorului, persoanelor cu calităţi oficiale prevăzute la art. 181 alin. (1) din prezentul cod sau ale reprezentanţilor diplomatici, convorbirile telefonice, procurarea produselor alimentare, primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor. Totodată, el beneficiază de plimbări zilnice cu durata de o oră.”
    articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
    „(11) Punerea în aplicare a sancţiunii sub formă de izolare disciplinară se efectuează doar după examenul medical al condamnatului şi stabilirea faptului că executarea acestei sancţiuni nu va afecta sănătatea fizică sau psihică a condamnatului. Condamnaţii izolaţi disciplinar sînt examinaţi zilnic de medicul de la locul de detenţie. La propunerea medicului, executarea acestei sancţiuni poate fi întreruptă din motive de sănătate a condamnatului pînă la însănătoşirea acestuia.”
    54.  Articolul 248 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 248. Stingerea sancţiunilor disciplinare
    (1) Sancţiunile disciplinare se sting dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni disciplinare condamnatului nu i se aplică o nouă sancţiune, condamnatul fiind considerat nesancţionat.
    (2) Sancţiunea disciplinară sub formă de transfer în regim iniţial se stinge la expirarea unui an de la data aplicării sancţiunii, iar în cazul comiterii unei alte încălcări sancţionate de către şeful penitenciarului – la expirarea unui an de la data aplicării ultimei sancţiuni disciplinare.
    (3) Sancţiunea disciplinară stinsă nu produce efecte juridice pentru condamnat.”
    55.  Codul se completează cu articolul 248¹ cu următorul cuprins: 
    „Articolul 248¹. Plîngerea împotriva deciziei cu privire
                               la aplicarea sancţiunii disciplinare
    (1) Împotriva deciziei şefului penitenciarului prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată, prin intermediul administraţiei instituţiei penitenciare, poate face plîngere la judecătorul de instrucţie în termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei.
    (2) Plîngerea împotriva deciziei privind aplicarea sancţiunii disciplinare se examinează în conformitate cu prevederile art. 471 alin. (3) şi art. 473 din Codul de procedură penală. Plîngerea depusă nu suspendă executarea sancţiunii disciplinare, cu excepţia izolării disciplinare.”
    56.  La articolul 249:
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) În regim iniţial, condamnaţii se află timp de pînă la o lună din ziua intrării în penitenciar. Condamnaţii care execută pedeapsa în regim iniţial:
    a) sînt în drept de a se deplasa liber, în intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere, pe teritoriul penitenciarului în limitele sectorului de detenţie;
    b) sînt în drept de a avea asupra lor şi de a utiliza obiecte de valoare şi bani.”
    la alineatul (4), cuvintele „separat pe teritoriul penitenciarului sau în apropierea lui” se substituie cu cuvintele „din apropierea penitenciarului”.
    57. La articolul 250 alineatul (2), textul „timp de 6 luni” se substituie cu textul „timp de pînă la 3 luni”, iar textul „ , însă nu mai mult de o treime din durata pedepsei” se exclude.
    58. La articolul 251 alineatul (2), textul „timp de 9 luni” se substituie cu textul „timp de pînă la 6 luni”.
    59. La articolul 253, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) Condamnatul minor poate beneficia:
    a)  în regim iniţial – de o întrevedere de scurtă durată o dată în lună şi de o întrevedere de lungă durată o dată în trimestru;
    b)  în regim comun – de o întrevedere de scurtă durată o dată în săptămînă şi de o întrevedere de lungă durată o dată în două luni;
    c)  în regim de resocializare – de o întrevedere de scurtă durată o dată în săptămînă, cu dreptul de a se deplasa în afara penitenciarului însoţit de reprezentantul său legal, şi la o întrevedere de lungă durată o dată în două luni, cu dreptul de a locui împreună cu familia într-un spaţiu locativ separat pe teritoriul penitenciarului sau în apropierea lui;
    d)  indiferent de regimul în care se deţine – de dreptul la două convorbiri telefonice săptămînal, cu o durată de 20 de minute, cu o rudă sau cu o altă persoană la alegerea lui.”
    60. Articolul 254 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 254. Transferarea condamnaţilor într-un
                              alt penitenciar
    (1) La împlinirea vîrstei de 18 ani, comisia înfiinţată în penitenciar în componenţa enunţată la art. 219 din prezentul cod hotărăşte asupra oportunităţii executării în continuare a pedepsei de către condamnat în penitenciarul pentru minori pînă la atingerea vîrstei de 23 de ani.
    (2) În temeiul hotărîrii comisiei, administraţia penitenciarului adresează instanţei de judecată un demers privind transferarea condamnatului într-un alt penitenciar sau lăsarea lui în acelaşi penitenciar.
    (3) Asupra condamnatului care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care a fost lăsat în penitenciarul pentru minori se extind drepturile şi obligaţiile, regimul, condiţiile de muncă, normele alimentare, de asigurare materială, privind condiţiile de trai şi de asistenţă medico-sanitară stabilite pentru condamnaţii minori.
    (4) Condamnatul major care a fost lăsat în penitenciarul pentru minori şi care a împlinit vîrsta de 23 de ani este transferat pentru executarea pedepsei de mai departe în penitenciarul de tip semiînchis sau închis la condiţii comune de deţinere, în baza deciziei directorului general al Departamentului instituţiilor penitenciare.”
    61. La articolul 255 alineatul (4), textul „Acestor deţinute nu se aplică sancţiunea disciplinară sub formă de izolare disciplinară.” se exclude.
    62. Capitolul XXIII va avea următorul cuprins:
    Articolul 257. Dispoziţii generale
    (1) Detenţiunea pe viaţă constă în izolarea condamnaţilor de ceilalţi condamnaţi, într-un sector specializat al penitenciarelor de tip închis, în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.
    (2) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă se execută în trei regimuri de deţinere: iniţial, comun şi înlesnit.
    (3) Condamnaţii la detenţiune pe viaţă, pe parcursul executării pedepsei, poartă haine de model stabilit. În cazurile în care condamnatul urmează a ieşi din instituţia penitenciară, în legătură cu transferarea sau escortarea în altă instituţie penitenciară, în instanţa de judecată ori în alte cazuri prevăzute de legislaţie, acestuia i se permite să poarte îmbrăcăminte personală sau alte haine care nu atrag atenţia.
    Articolul 257¹. Condiţiile executării pedepsei
                             detenţiunii pe viaţă
    (1) Condamnaţii execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă în încăperi izolate, sub o permanentă supraveghere vizuală şi/sau electronică. La solicitarea condamnatului sau în alte situaţii necesare la apariţia pericolului pentru securitatea personală a condamnatului ori în scopul prevenirii unor noi infracţiuni sau conform indicaţiilor medicale, prin decizia motivată a şefului penitenciarului, condamnatul poate fi deţinut în cameră de unul singur.
    (2) În regim iniţial, condamnatul la detenţiune pe viaţă se află timp de 10 ani din ziua intrării în penitenciar. În funcţie de personalitatea, comportamentul condamnatului şi gradul de pericol posibil din partea acestuia, termenul menţionat poate fi redus, cu transferarea condamnatului în regim comun, prin decizia directorului general al Departamentului instituţiilor penitenciare, luată în temeiul hotărîrii comisiei înfiinţate în penitenciar în componenţa enunţată la art. 219 din prezentul cod. Condamnaţii la detenţiune pe viaţă:
    a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 2 locuri;
    b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşirea din camerele de detenţie;
    c) beneficiază de dreptul la plimbări zilnice cu o durată de pînă la 2 ore,  într-un loc special amenajat. Durata plimbărilor se stabileşte de administraţia penitenciarului, în funcţie de programul zilnic, de condiţiile meteorologice, de limita completării şi de alte circumstanţe relevante. Plimbările condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se efectuează sub supraveghere permanentă.
    (3) În regim comun, condamnaţii la detenţiune pe viaţă:
    a) sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult patru locuri;
    b) pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din sectorul de deţinere sau în ateliere special amenajate în acest scop, cu condiţia asigurării supravegherii permanente, în funcţie de existenţa locurilor de muncă şi condiţiile detenţiei;
    c) în condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. c) din prezentul articol, beneficiază de dreptul la plimbări zilnice de pînă la 3 ore;
    d) au dreptul la întrevederi de lungă durată în condiţiile stabilite pentru persoanele condamnate.
    (4) Transferul condamnatului la detenţiune pe viaţă din regim comun în regim înlesnit se efectuează la momentul executării efective a termenului pedepsei, care îi dă posibilitatea solicitării liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen în condiţiile art. 91 alin. (5) din Codul penal. În regim înlesnit, suplimentar la prevederile alin. (3) din prezentul articol, condamnaţii pot avea întîlniri nelimitate cu colaboratorii serviciului de probaţiune care îşi desfăşoară activitatea în raza teritorială a instituţiei penitenciare şi beneficiază de dreptul la o întrevedere de lungă durată pe trimestru, în condiţiile alin. (3) din prezentul articol, cu o durată de pînă la 48 de ore.
    (5) În cazul în care încalcă regimul de deţinere, condamnatul transferat în regim comun sau în regim înlesnit poate fi transferat în regim iniţial sau, după caz, comun în condiţiile prevăzute de capitolul XXII secţiunea a 5-a din prezentul cod.”
    63. La articolul 267, alineatul (2) se completează în final cu textul „ , dar nu mai devreme de 6 luni de la data rămînerii definitive a hotărîrii. În cazul refuzului liberării condiţionate a condamnatului la detenţiune pe viaţă, adresarea repetată a demersului poate avea loc nu mai devreme decît peste 3 ani de la data adoptării hotărîrii de refuz a instanţei.”
    64. La articolul 275, alineatul (1) se completează cu litera h¹) cu următorul cuprins:
    „h¹) respectării condiţiilor de probaţiune şi expirării perioadei de probaţiune;”.
    65. La articolul 279 alineatul (1), textul „ , telegrafic ori pe o altă cale,” se exclude.
    66. La articolul 281 alineatul (1), textul „privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal” se substituie cu textul „cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal”.
    67. La articolul 283:
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) În cazul în care condamnatul nu dispune de mijloace băneşti la punerea în libertate şi are domiciliul în Republica Moldova, administraţia penitenciarului îi asigură contravaloarea biletului pentru deplasare pînă la domiciliu sau reşedinţă.”
    articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:
    „(2¹) Persoana care a executat pedeapsa închisorii beneficiază, la eliberarea din locul de detenţie, de o indemnizaţie unică în condiţiile prevăzute de lege. Indemnizaţia unică se acordă doar la prima eliberare din locul de detenţie.”
    alineatul (3) se completează în final cu textul „ , dacă acesta este situat pe teritoriul Republicii Moldova”.
    68. La articolul 304 alineatul (3), cuvîntul „judiciare” se exclude.
    69. La articolul 306:
    alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    „(4) Preveniţii au dreptul la întrevederi de lungă durată, de pînă la 24 de ore, în condiţiile stabilite pentru persoanele condamnate.”
    alineatul (6) va avea următorul cuprins:
    „(6) Preveniţilor li se aplică sancţiuni disciplinare, ţinîndu-se cont de durata arestării preventive. Preveniţii  pot fi plasaţi în izolatorul disciplinar pe cel mult 10 zile.”
    articolul se completează cu alineatul (7) cu următorul cuprins:
    „(7) Prevederile alin. (6) din prezentul articol nu se aplică preveniţilor minori, femeilor gravide sau mamelor care îngrijesc copii în vîrstă de pînă la 3 ani.”
    70. Articolul 316 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 316. Executarea sancţiunii privării de dreptul
                            de a desfăşura o anumită activitate, privării
                             de dreptul de a deţine anumite
                             funcţii şi privării de dreptul special
    (1) Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privării de dreptul de a deţine anumite funcţii se execută în condiţiile capitolului XIX din prezentul cod.
    (2) Executarea sancţiunii privării de dreptul de a conduce vehicule şi privării de dreptul de a deţine armă şi de portarmă se asigură de către organul de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contravenientul.
    (3) Instanţa de judecată trimite hotărîrea privind privarea de drepturile prevăzute la alin. (2) şi dispoziţia de executare organului de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contravenientul.
    (4) Organul de poliţie, în termen de 5 zile, informează instanţa de judecată despre executarea hotărîrii.”
    71. La articolul 322 litera a), cifrele „2013” se substituie cu cifrele „2020”.
    Art. IV. – Articolul 37 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 3–6, art. 15), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 
    alineatul (2) se completează în final cu textul: „În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul muncii, nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, pedeapsa poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.”
    la alineatul (8), cuvintele „rămînerii definitive” se substituie cu cuvintele „luării la evidenţă a contravenientului şi punerii în executare”.
    Art. V. – Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                               Igor CORMAN

    Nr. 82. Chişinău, 29 mai 2014.