ID intern unic: 360013
Версия на русском
Republica Moldova
din 16.07.2015
pentru aprobarea Regulamentului cu privire la transportarea
în siguranţă a materialelor radioactive
în siguranţă a materialelor radioactive
MODIFICAT
HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19
În scopul realizării prevederilor art. 7 lit. a) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 229-233, art. 739), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulamentul cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive (se anexează).
2. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice:
va institui un sistem de cooperare cu autorităţile competente din ţările-membre ale Comunităţii Europene, precum şi cu alte ţări;
va solicita Comisiei Europene transmiterea adreselor autorităţilor competente din ţările-membre ale Comunităţii Europene şi a tuturor informaţiilor necesare în vederea comunicării rapide cu aceste autorităţi şi aplicării Regulamentului cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive;
va notifica Comisia Europeană despre calitatea sa de autoritate naţională competentă în domeniul nuclear şi va solicita Comisiei Europene sprijin privind obţinerea aceloraşi date şi pentru alte ţări din afara Comunităţii Europene.
[Pct.2 modificat prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19]
PRIM-MINISTRU INTERIMAR Natalia GHERMAN
Contrasemnează:
Ministrul mediului Serghei Palihovici
Nr. 434. Chişinău, 16 iulie 2015.
1. Regulamentul cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive (în continuare – Regulament) stabileşte măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei şi securităţii transportării de materiale radioactive în scopul menţinerii sub limitele admise a expunerii la radiaţii a persoanelor, lucrătorilor, populaţiei, bunurilor şi mediului înconjurător în timpul şi ca urmare a operaţiunilor auxiliare pe care le presupune transportarea materialelor radioactive.
2. Obiectivul prezentului Regulamentîl constă în protecţia populaţiei, lucrătorilor, a bunurilor materiale şi a mediului înconjurător contra efectelor radiaţiilor ionizante pe toata durata transportării materialelor radioactive. Această protecţie este asigurată prin îndeplinirea următoarelor cerinţe:
1) izolarea conţinutului radioactiv;
2) controlul intensităţii radiaţiei pe suprafeţele exterioare ale coletului de transportare;
3) prevenirea criticităţii materialului nuclear;
4) prevenirea deteriorării coletului ca urmare a acţiunii căldurii.
3. Prevederile pct.2 sînt satisfăcute prin aplicarea abordării graduale asupra limitelor de conţinut pentru colete şi mijloacele de transport şi asupra standardelor de performanţă pentru modelele de colete în funcţie de riscul prezentat de conţinutul radioactiv. Aceste cerinţe sînt satisfăcute prin impunerea unor codiţii referitoare la proiectarea şi manipularea coletelor şi la întreţinerea ambalajelor, incluzînd consideraţii referitoare la natura conţinutului radioactiv, precum şi prin impunerea controalelor administrative, inclusiv prin autorizările acordate de autorităţile competente.
4. Aplicarea prevederilor prezentului Regulament în activitatea de transportare a materialelor radioactive conduce la sporirea securităţii radiologice a personalului implicat şi a populaţiei. Acest lucru se realizează atît prin programele de garantare a calităţii, cît şi prin măsurile de asigurare a conformităţii cu prevederile prezentului Regulament.
5. Prevederile Regulamentului se aplică transportării materialelor radioactive prin toate modurile de transportare: pe uscat, pe apă şi pe calea aerului, inclusiv transportarea ocazionată de utilizarea materialelor radioactive. Transportarea cuprinde toate operaţiile şi condiţiile asociate şi implicate în mişcarea materialului radioactiv. Acestea includ: proiectarea, fabricarea, întreţinerea şi repararea ambalajelor, pregătirea, manipularea, încărcarea, expedierea, transportarea, depozitarea de tranzit, descărcarea şi recepţionarea coletelor şi a materialelor radioactive la destinaţia finală.
În prezentul Regulament se aplică o abordare gradată a standardelor de performanţă caracterizată prin trei nivele de severitate:
1) condiţii obişnuite de transportare (fără incidente);
2) condiţii normale de transportare (incidente minore);
3) condiţii de accident.
6. Prezentul Regulament nu se aplică:
1) materialelor radioactive care fac parte integrată din mijlocul de transport;
2) transportării de materiale radioactive în incinta organizaţiilor supuse regimului de autorizare unde transportarea nu implică drumurile sau căile ferate publice;
3) materialelor radioactive implantate sau incorporate persoanelor sau animalelor vii în scop diagnostic sau de tratament;
4) materialelor radioactive din produse de consum, după vînzarea acestora către utilizatorul final;
5) materialelor naturale sau minereurilor conţinînd radionuclizi naturali, care nu se intenţionează a fi procesate în scopul folosirii acestor radionuclizi şi a căror concentraţie a activităţii nu depăşeşte de 10 ori valorile specificate în pct. 22-27 ale prezentului Regulament.
7. Prezentul Regulament nu include măsuri de control, cum ar fi alegerea rutei sau asigurarea protecţiei fizice, care pot fi determinate de alte cauze neasociate de securitatea radiologică. În orice măsuri de acest gen se vor lua în considerare pericolele radiologice şi neradiologice fără a se abate de la standardele de siguranţă impuse de prezentul Regulament.
8. La transportarea materialelor radioactive, care prezintă şi alte pericole, precum şi la transportarea materialelor radioactive împreună cu alte materiale periculoase, pe lîngă prevederile prezentului Regulament, vor fi aplicate şi prevederile specifice normelor sau regulamentelor de transportare pentru clasele respective de materiale periculoase în conformitate cu Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR) din 30 septembrie 1957, în vigoare pentru Republica Moldova din 14 august 1998.
A1 – reprezintă valoarea activităţii materialelor radioactive sub formă specială, care este prezentată în anexa nr. 1 sau determinată conform prevederilor din secţiunea 4 a prezentului Regulament. Ea este utilizată pentru determinarea limitelor de activitate în scopul aplicării cerinţelor prezentului Regulament;
A2 – reprezintă valoarea activităţii materialelor radioactive, altele decît materialele radioactive sub formă specială, care este prezentată în anexa nr. 1 sau derivată în secţiunea 4 a prezentului Regulament. Ea este utilizată pentru determinarea limitelor de activitate în scopul aplicării cerinţelor prezentului Regulament;
activitatea specifică a unui radionuclid – activitatea unităţii de masă a acelui nuclid. Activitatea specifică a unui material înseamnă activitatea unităţii de masă sau volum a acelui material în care radionuclizii sînt distribuiţi în principal, în mod uniform;
agent transportator (cărăuş) – persoană fizică, înregistrată ca subiect economic al activităţii de întreprinzător, sau persoană juridică, care deţine în proprietate ori deţine cu titlu de folosinţă mijloace de transport şi care efectuează transporturi urbane, suburbane, interurbane şi/sau internaţionale de călători sau de mărfuri;
altă sursă relevantă – orice material radioactiv care nu este sursă închisă, ale cărei radiaţii ionizante sînt folosite în aplicaţii medicale, veterinare, industriale, de comerţ, de cercetare sau agricultură;
ambalaj – ansamblu de elemente componente necesare închiderii depline a conţinutului radioactiv. În particular, ambalajul poate consta din unul sau mai mulţi recipienţi, materiale absorbante, elemente constructive de distanţare, materiale de ecranare contra radiaţiilor, echipamente auxiliare pentru umplere, golire, ventilare şi protecţie la presiune, dispozitive de răcire, de amortizare a şocurilor mecanice, dispozitive de fixare şi uşurare a manipulării, de izolare termică şi dispozitive de întreţinere, care sînt parte integrantă a coletului. Ambalajul poate fi o cutie, un butoi, sau un recipient similar, dar poate fi, de asemenea, un container de transportare, o cisternă sau un container intermediar de transportare în vrac;
ambalaj exterior – înveliş suplimentar, cum ar fi o cutie sau un sac, care nu necesită îndeplinirea cerinţelor pentru un container de transportare şi care este utilizat de un singur expeditor ca mijloc de facilitare a manipulării, arimării şi transportării unitare a unei expediţii formate din unul sau mai multe colete;
aprobarea multilaterală – aprobarea dată de către autoritatea competentă atît din ţara de origine a modelului sau expediţiei, cît şi de către fiecare din autorităţile competente din ţările pe teritoriul cărora sau în care expediţia urmează a fi transportată. Termenul „pe teritoriul cărora sau în care”, exclude în mod expres sensul de „deasupra teritoriului”, adică aprobările şi regulile de notificare nu se aplică ţării prin al cărei spaţiu aerian se transportă materiale radioactive, cu condiţia ca să nu fie prevăzută nici o escală pe teritoriul acestei ţări;
aprobarea unilaterală – aprobarea de model care este dată numai de către autoritatea competentă din ţara de origine a modelului;
anvelopă de izolare – totalitatea părţilor componente ale ambalajului, care, conform celor specificate de proiectant, sînt destinate să asigure reţinerea materialului radioactiv în timpul transportării;
aranjament special – prevederi, conform cărora pot fi efectuate expediţii de materiale radioactive care nu corespund în totalitate cerinţelor aplicabile ale prezentului Regulament;
asigurarea calităţii – program de controale şi inspecţii aplicate de orice organizaţie sau un organism implicat în transportarea materialelor radioactive, care are scopul de a furniza încrederea adecvată că standardele de securitate prevăzute de prezentul Regulament sînt realizate în practică;
asigurarea conformităţii – program sistematic de măsuri aplicat de Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice (în continuare – Agenţia Naţională), în scopul asigurării punerii în practică şi a respectării prevederilor prezentului Regulament;
autoritatea competentă – orice autoritate naţională sau internaţională desemnată sau astfel recunoscută, pentru oricare din scopurile prezentului Regulament;
cisternă –container-cisternă, cisternă portabilă, vagon de cale ferată tip cisternă sau un recipient avînd o capacitate mai mare sau egală cu 450 litri pentru lichide, respectiv pulberi, granule, şlam sau solide, încărcate în stare gazoasă sau lichidă şi care ulterior se solidifică, şi o capacitate mai mare sau egală cu 1000 litri pentru gaze. Containerul-cisternă va fi posibil de transportat pe uscat sau pe mare sau descărcat fără îndepărtarea echipamentului de structură. Containerul-cisternă posedă elemente de stabilizare şi accesorii exterioare de fixare, şi poate fi ridicat atunci cînd este plin;
colet – ambalajul împreună cu conţinutul său radioactiv, aşa cum este prezentat de expeditor pentru transportare. Coletele îndeplinesc limitele de activitate şi limitele de material conform cerinţelor din secţiunea 4 a prezentului Regulament, precum şi toate celelalte cerinţe aplicabile. Tipurile de colete sînt:
1) colet exceptat;
2) colet industrial de tipul 1 (Cl-1);
3) colet industrial de tipul 2 (Cl-2);
4) colet industrial de tipul 3 (Cl-3);
5) colet de tipul A;
6) colet de tipul B (U);
7) colet de tipul B (M);
8) colet de tipul C.
Coletele care conţin materiale fisile sau hexafluorură de uraniu întrunesc cerinţe suplimentare;
contaminare radioactivă – prezenţa substanţelor radioactive pe o suprafaţă, în cantităţi care depăşesc 0,4 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa de joasă toxicitate, sau 0,04 Bq/cm2 pentru ceilalţi emiţători alfa;
contaminare radioactivă nefixată – contaminare radioactivă care poate fi îndepărtată de pe o suprafaţă în condiţii obişnuite de transportare;
contaminare radioactivă fixată – contaminare radioactivă, alta decît contaminarea radioactivă nefixată;
container de transport – echipament de transport destinat facilitării transportării bunurilor ambalate sau neambalate, cu unul sau mai multe mijloace de transport, fără a se mai efectua operaţii intermediare, de încărcare-descărcare a acestora. Este un echipament cu închidere sigură, suficient de rigid şi rezistent pentru a face faţă utilizării repetate, prevăzut cu diverse facilităţi pentru manipulare, specifice transferului între diversele mijloace de transport utilizate. Un container mic de transportare este acela care are toate dimensiunile exterioare mai mici de 1,5 m, sau un volum interior mai mic de 3 m3. Oricare alt container de transportare este considerat ca fiind un container mare de transportare;
container intermediar de transportare – ambalaj mobil care:
1) are un volum intern mai mic de 3 m3;
2) este proiectat pentru manipulare mecanică;
3) este rezistent la solicitările produse în timpul manipulării şi
transportării, conform încercărilor de performanţă;
4) este proiectat conform standardelor din secţiunea „Recomandări pentru containere intermediare în vrac” (Recomendation on intermediate bulk container (I.B.C's)) a documentului Naţiunilor Unite „Recomandări pentru transportarea încărcăturilor periculoase” (Recomendations on the Transport of Dangerous Goods);
conţinut radioactiv – material radioactiv împreună cu orice materiale contaminate radioactiv sau activate, solide, lichide sau gazoase, care se găsesc în interiorul ambalajului;
certificat de aprobare de model original – document emis în ţara de origine a modelului;
deţinător de surse radioactive închise sau materiale radioactive – orice persoană juridică sau fizică, care înainte de desfăşurarea expedierii are răspunderea legală pentru aceste materiale şi intenţionează să desfăşoare o expediere către un destinatar;
destinatar de surse radioactive închise sau materiale radioactive – orice persoană juridică sau fizică către care asemenea materiale sînt expediate;
emiţători alfa cu toxicitate redusă – uraniu natural, uraniu sărăcit, toriu natural, uraniu-235 sau uraniu-238, toriu-232, toriu-228 şi toriu-230 cînd sînt conţinuţi în minereuri sau concentrate fizice sau chimice; emiţători alfa cu timp de înjumătăţire mai mic de 10 zile;
indice de securitate la criticitate (ISC) – număr atribuit unui colet, ambalaj exterior sau container de transportare conţinînd materiale fisile, număr care este utilizat în scopul controlului în ceea ce priveşte acumularea de colete, ambalaje exterioare sau containere de transportare ce conţin materiale fisile;
intensitatea radiaţiilor – debitul de doză corespunzînd acestor radiaţii, exprimat în milisievert pe oră (mSv/h);
indice de transportare (IT) – număr atribuit unui colet, ambalaj exterior sau container de transportare sau materialelor ASJ-I sau OCS-I neambalate, care este utilizat pentru a asigura controlul asupra expunerii la radiaţii;
material fisil – uraniu-233, uraniu-235, plutoniu-239, plutoniu-241 sau orice combinaţie din aceşti radionuclizi. Nu sînt incluse în această definiţie uraniul natural neiradiat, uraniul sărăcit neiradiat, precum şi uraniul natural sau uraniul sărăcit care au fost iradiate exclusiv în reactoare cu neutroni termici;
material radioactiv – orice material care conţine radionuclizi cu valori ale concentraţiei de activitate şi ale activităţii totale pe o expediţie mai mari decît valorile specificate în pct. 23-28. Definiţia este aplicabilă numai pentru transportarea materialelor radioactive;
material radioactiv cu dispersabilitate redusă – material radioactiv solid, sau un material radioactiv solid închis într-o capsulă, care are dispersabilitate limitată şi nu este sub formă de pulbere;
material radioactiv cu activitate specifică joasă (ASJ) – material radioactiv care prin natura lui are o activitate specifică limitată, sau materiale radioactive pentru care se aplică limite ale activităţii specifice medii estimate. Materialele protecţiei exterioare din jurul materialelor ASJ nu vor fi luate în considerare la estimarea activităţii specifice medii. Materialele ASJ sînt încadrate în următoarele trei grupe:
1) ASJ-I:
a) minereuri de uraniu sau toriu şi concentratele acestor minereuri, şi alte minereuri ce conţin radionuclizi naturali, destinate procesării în scopul utilizării acestor radionuclizi;
b) uraniu natural solid sau uraniu sărăcit sau toriu natural, neiradiate, sau compuşi ori amestecurile solide sau lichide ale acestora;
c) materiale radioactive pentru care valoarea A2 nu este limitată, cu excepţia materialelor fisile în cantităţi neexceptate conform pct. 193;
d) alte materiale radioactive a căror activitate este distribuită în masa materialului şi care au o activitate specifică medie estimată la mai puţin de 30 de ori valoarea pentru concentraţia de activitate specificată în pct. 22-27 şi excluzînd materialele fisile în cantităţi neexceptate conform pct. 193;
2) ASJ-II:
a) apa avînd concentraţii de tritiu pînă la valoarea de 0,8 TBq/l;
b) alte materiale în care activitatea este distribuită în masa materialului şi pentru care media activităţii specifice estimate nu depăşeşte 10-4 A2/g pentru materiale solide şi gaze, şi 10-5 A2/g pentru lichide.
3) ASJ-III – solide (de exemplu, deşeuri condiţionate, materiale activate), excluzînd materialele solide sub formă de pulbere, în care:
a) materialul radioactiv este distribuit în întreaga masă a unui obiect sau a mai multor obiecte solide, sau este distribuit relativ uniform într-un obiect consolidat printr-un liant solidifiant (cum ar fi beton, bitum, ceramică etc.);
b) materialul radioactiv este relativ insolubil sau este structural conţinut într-o matrice relativ insolubilă, astfel încît chiar în eventualitatea deteriorării ambalajului, pierderea de material radioactiv pe colet prin lixiviere, după ce acesta a fost ţinut timp de 7 zile în apă, nu va depăşi 0,1 A2;
c) activitatea specifică medie estimată a solidului, excluzînd orice material de ecranare, nu depăşeşte 2x10-3 A2/g;
material radioactiv sub formă specială – material radioactiv în stare solidă, nedispersabil, fie o capsulă închisă etanş ce conţine material radioactiv;
model – descrierea unui material sub forma specială, a unui material radioactiv cu dispersabilitate redusă, sau a unui colet sau ambalaj, care permite deplina identificare a acestuia. Descrierea poate include specificaţii tehnice, desene, rapoarte de conformitate cu prevederile normelor, precum şi alte documente relevante solicitate de Agenţia Naţională.
obiect contaminat la suprafaţă (OCS) – obiect solid care el însuşi nu este radioactiv, dar care prezintă materiale radioactive distribuite pe suprafaţa sa. Aceste obiecte se clasifică în două grupe:
1) OCS-I: Un obiect solid pentru care:
a) contaminarea radioactivă nefixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă accesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 4 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 0,4 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
b) contaminarea radioactivă fixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă accesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 4x104 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 4x103 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
c) contaminarea radioactivă nefixată plus radioactivă fixată pe suprafaţa inaccesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă inaccesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 4 x 104 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 4 x 103 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa.
2) OSC-II: Un obiect solid pe care, fie contaminarea radioactivă fixată, fie cea nefixată pe suprafaţă, depăşesc limitele specificate mai sus pentru OSC-I şi pentru care:
a) contaminarea radioactivă nefixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă accesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 400 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 40 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
b) contaminarea radioactivă fixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă accesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 8x105 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 8x104 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
c) contaminarea radioactivă nefixată plus radioactivă fixată pe suprafaţa inaccesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă inaccesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 8x105 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 8x104 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
presiune maximă de utilizare – presiunea maximă, peste presiunea atmosferică la nivelul mării, care se va forma în interiorul anvelopei de izolare în decurs de un an, în condiţiile de temperatură şi expunere la soare existente în mediul înconjurător în timpul transportării, în absenţa ventilaţiei, a depresurizării, a răcirii exterioare cu un sistem auxiliar de răcire şi în absenţa oricărei operaţii prescrise în timpul transportării;
program de radioprotecţie – ansamblu sistematic de măsuri, menit să furnizeze un nivel corespunzător al radioprotecţiei;
sistem de confinare – ansamblu format din materialul fisil şi componentele ambalajului, specificat de proiectant şi aprobat de autoritatea competentă ca avînd menirea să asigure securitatea la criticitate;
toriu neiradiat – toriu avînd un conţinut mai mic de 10-7 g de uraniu-233 per gram de toriu-232;
transportare – deplasarea coletelor sau containerelor de transport cu material radioactiv dintr-un loc în altul, în afara incintei aflate sub jurisdicţia persoanei autorizate;
uraniu neiradiat – uraniu avînd un conţinut de cel mult 2x103 Bq de plutoniu per gram de uraniu-235, de cel mult 9x106 Bq produşi de fisiune per gram de uraniu-235 şi de cel mult 5x10-3 g de uraniu-236 per gram de uraniu-235;
uraniu natural – uraniu separat chimic, avînd compoziţia izotopică naturală, adică o compoziţie masică de aproximativ 99,28 % uraniu-238 şi 0,72 % uraniu-235. este prezent un foarte mic procent masic de uraniu-234;
uraniu sărăcit – uraniu conţinînd un procentaj de uraniu-235 mai mic decît compoziţia izotopică a uraniului natural. este prezent un foarte mic procent masic de uraniu-234;
uraniu îmbogăţit – uraniu conţinînd un procentaj de uraniu-235 mai mare decît compoziţia izotopică a uraniului natural. este prezent un foarte mic procent masic de uraniu-234;
utilizare exclusivă – utilizarea numai de către un singur expeditor de materiale radioactive a unui mijloc de transport sau a unui container mare de transportare şi pentru care toate operaţiunile iniţiale, intermediare şi finale de încărcare-descărcare, sînt executate conform dispoziţiilor expeditorului sau destinatarului;
zona delimitată a punţii – zonă descoperită a punţii unei nave, sau a punţii pentru vehicule a unei nave roll-on/rol-off (descărcare/încărcare autonomă) sau a unui feribot, care este alocată arimării materialelor radioactive.
11. În timpul transportării, protecţia fizică şi securitatea radiologică va fi optimizată în scopul menţinerii dozelor individuale, a numărului persoanelor expuse şi a probabilităţii de iradiere la valori cît mai scăzute raţional posibil, luîndu-se în considerare factorii economici şi sociali, şi respectîndu-se limitele relevante de doză prevăzute de NFRP-2000. Se va avea în vedere corelarea activităţii de transportare cu alte activităţi.
12. Personalul implicat în transportarea materialelor radioactive va fi pregătit de către deţinătorul autorizaţiei radiologice, conform art. 20 al Legii nr.132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, în ceea ce priveşte evitarea pericolelor de iradiere pe care le implică activităţile respective, precum şi în ceea ce priveşte măsurile pentru micşorarea expunerii sale, sau a altor persoane ce ar putea avea de suferit.
Pregătirea personalului implicat, specificată la alineatul unu, se va efectua la numirea în funcţia de transportare a materialelor radioactive, şi periodic, o dată pe an, se completează şi reevaluează.
Personalul ce participă la transportarea materialelor radioactive va avea o pregătire corespunzătoare conform anexei nr.17 la prezentul Regulament.
Prevederile pentru pregătirea personalului sînt specificate în capitolul III al prezentului Regulament.
13. Instituțiile medico-sanitare publice acreditate vor efectua supravegherea medicală a personalului antrenat în activități de transportare a materialelor radioactive. Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice al Ministerului Sănătății va efectua monitorizarea și estimarea expunerii la radiații ionizante cu evaluarea periodică a dozelor individuale.
Autoritatea publică centrală în domeniul ocrotirii sănătății va informa Agenţia Naţională în cazurile, în care au loc supraexpuneri la radiații ionizante ale personalului antrenat în activități de transportare a materialelor radioactive și a populației.
14. Pentru persoanele expuse profesional din domeniul transportării de materiale radioactive, unde se estimează că doza efectivă:
1) nu va depăşi 1 mSv într-un an, cînd nu se cere adoptarea de proceduri speciale de lucru, un control dozimetric detaliat, programe de evaluare a dozelor sau ţinerea evidenţei dozelor individuale;
2) va fi cuprinsă între 1 şi 5 mSv într-un an, cînd se va introduce un program de evaluare a dozelor prin controlul dozimetric al locurilor de muncă respective sau prin monitorizarea dozimetrică individuală;
3) nu va depăşi 5 mSv într-un an, cînd se va introduce monitorizarea dozimetrică individuală. Monitorizarea dozimetrică individuală şi monitorizarea radiologică a locurilor de muncă va fi însoţită de o evidenţă dozimetrică conformă cu prevederile NFRP-2000 şi alte norme relevante.
15. Materialele radioactive se vor amplasa suficient de departe de persoanele expuse profesional sau de populaţie. Pentru calcularea distanţelor sau a nivelului de iradiere vor fi utilizate următoarele valori de referinţă pentru doze efective:
1) pentru persoanele expuse profesional, în zonele de şedere permanentă, o valoare maximă a dozei efective de 5 mSv într-un an;
2) pentru populaţie, în zonele de acces obişnuit, se admite o valoare maximă a dozei efective pentru grupul de referinţă de 1 mSv într-un an.
16. Materialele radioactive se vor amplasa suficient de departe de filmele fotografice nedevelopate. Pentru determinarea distanţelor de separare, se utilizează pentru iradierea maximă a filmului fotografic nedevelopat valoarea limită de 0,1 mSv per expediţie.
17. În vederea protejării persoanelor, bunurilor şi mediului înconjurător în cazul accidentelor sau incendiilor în timpul transportării de materiale radioactive, se vor aplica prevederile stabilite în planul de intervenţie în caz de accident, aprobat de Agenţia Naţională şi Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi de autorităţile competente ale celorlalte ţări implicate în transportarea internaţională. Planurile de intervenţie în caz de accident, vor fi întocmite în conformitate cu prevederile NFRP-2000 şi a normelor specifice în vigoare.
18. În planurile de intervenţie în caz de accident se va lua în considerare şi formarea de alte substanţe periculoase, ca rezultat al reacţiei între conţinutul expediţiei de materiale radioactive şi elementele mediului înconjurător.
19. În vederea asigurării conformităţii cu prezentul Regulament se vor stabili şi implementa programe de asigurare a calităţii, bazate pe norme naţionale şi internaţionale, în toate fazele activităţii de transportare: proiectarea, producerea, încercarea, documentarea, utilizarea, întreţinerea şi inspecţia tuturor materialelor radioactive sub formă specială, a materialelor radioactive cu dispersabilitate redusă, a coletelor, a operaţiunilor de transportare şi depozitare în tranzit. La cererea pentru obţinerea certificatului de securitate se va anexa certificarea implementării specificaţiilor de proiectare. Producătorul, expeditorul sau utilizatorul oricărui model de colet va asigura accesul pentru evaluări şi control pe durata construcţiei şi utilizării pentru a demonstra oricărei autorităţi competente menționate în Legea nr. 132 din 8 iunie 2012, că:
1) metodele şi materialele de construcţie utilizate pentru fabricarea ambalajelor sînt în concordanţă cu prevederile specificaţiilor de model aprobate conform prezentului Regulament;
2) toate ambalajele sînt periodic evaluate, reparate şi întreţinute în condiţii bune, astfel încît să satisfacă în continuare toate prevederile prezentului Regulament chiar şi după utilizări repetate.
20. Conform prezentului Regulament Agenţia Naţională este responsabilă pentru supravegherea şi controlul coletelor. Supravegherea şi controlul include stabilirea şi efectuarea unui program de urmărire a proiectării, fabricaţiei, încercării, inspecţiei şi întreţinerii ambalajelor, materialelor radioactive cu dispersabilitate redusă, precum şi a pregătirii, întocmirii documentaţiei, manipulării şi arimării coletelor de către expeditori şi agenţii transportatori, pentru a demonstra punerea în aplicare a prezentului Regulament.
21. O expediţie care nu este conformă cu toate prevederile aplicabile din prezentul Regulament, nu poate fi transportată pe teritoriul Republicii Moldova decît ca expediţie în aranjament special. Pentru expediţii internaţionale de acest tip, este necesară eliberarea de către Agenţia Naţională a certificatului de securitate în baza certificatului de aprobare de model original.
1) valorile activităţii A1 şi A2, exprimate în TBq;
2) concentraţia de activitate pentru materialele exceptate, în Bq/g; şi
3) limitele de activitate pentru expediţiile exceptate, exprimate în Bequerel (Bq).
23. Pentru radionuclizii individuali, cu identitate cunoscută, care nu sînt listaţi în anexa nr. 1, determinarea valorilor menţionate în pct. 22 necesită aprobarea autorităţii competente, sau, în cazul transportării internaţionalе, o aprobare multilaterală. Atunci cînd forma chimică a fiecărui radionuclid este cunoscută, se permite utilizarea A2 în realitate cu clasa sa de solubilitate, conform recomandărilor Comisiei Internaţionale de Radioprotecţie (ICRP), dacă se ia în considerare forma chimică atît în condiţiile normale de transportare, cît şi în cele de accident. Valorile A1 şi A2 prezentate în anexa nr. 2 la prezentul Regulament pot fi utilizate fără obţinerea autorizării autorităţii competente.
24. În calcularea valorilor A1 şi A2 pentru un radionuclid care nu figurează în anexa nr. 1 la prezentul Regulament, un singur lanţ de dezintegrare radioactivă în care radionuclizii se găsesc în proporţiile din natură şi în care nici un descendent nu are un timp de înjumătăţire fie mai mare de 10 zile, fie mai mare decît al nuclidului părinte, va fi considerat ca un singur radionuclid; luînd în considerare activitatea şi valorile A1 şi A2 care vor fi folosite, vor fi acele ale nucleului părinte din lanţ (valorile A1 şi A2 ale părintelui vor ţine cont de contribuţia descendenţilor respectivi). În cazul lanţurilor de dezintegrare radioactivă în care unul sau mai mulţi descendenţi au un timp de înjumătăţire mai mare de 10 zile, sau mai mare decît cel al nuclidului părinte, vor fi consideraţi ca amestecuri de nuclizi diferiţi.
25. Pentru amestecurile de radionuclizi, valorile de bază la care se referă pct. 22 se pot determina prin următoarea formulă:
unde f(i) este fracţiunea de activitate sau concentraţia de activitate a radionuclidului i în amestec;
X(i) este, după caz, valoarea corespunzătoare A1 sau A2 sau concentraţia de activitate pentru materialele expediate, sau limita de activitate pentru o expediţie exceptată, aplicată radionuclidului i;
X(m) este valoarea calculată pentru A1 sau A2, sau pentru concentraţia de activitate pentru materialele exceptate, sau pentru limita de activitate pentru expediţia exceptată corespunzătoare amestecului de radionuclizi.
26. Cînd identitatea fiecărui radionuclid este cunoscută, însă activităţile individuale ale unora dintre radionuclizi nu sînt cunoscute, radionuclizii pot fi reuniţi în grupe, iar în formulele menţionate la pct. 25 şi 35 pot fi utilizate, respectiv, valorile cele mai mici care corespund radionuclizilor din fiecare grupă. Grupele se pot alcătui în baza activităţii totale alfa şi a activităţii totale beta/gama cînd acestea sînt cunoscute, utilizîndu-se valorile cele mai mici, respectiv, pentru emiţătorii alfa sau pentru emiţătorii beta/gama.
27. Pentru radionuclizii individuali sau amestecuri de radionuclizi pentru care nu sînt disponibile informaţiile necesare, se vor utiliza valorile din anexa nr. 2 la prezentul Regulament.
28. Cantitatea de material radioactiv într-un colet nu va depăşi limitele corespunzătoare specificate în pct. 29-40.
29. În cazul materialelor radioactive, altele decît fabricate din uraniu natural, uraniu sărăcit sau toriu natural, un colet exceptat nu va conţine activităţi mai mari decît următoarele valori:
în cazul în care materialul radioactiv este inclus sau formează o parte componentă a unui instrument sau a unui alt articol fabricat, cum ar fi un ceas sau un aparat electronic, limitele specificate în coloanele 2 şi 3 ale tabelului din anexa nr. 3 la prezentul Regulament pentru fiecare obiect individual şi, respectiv, fiecare colet; şi în cazul în care materialul radioactiv nu este inclus sau nu este parte componentă a unui instrument sau a unui alt articol fabricat, limitele specificate în coloana 4 al tabelului din anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
30. Pentru articolele fabricate din uraniu natural, uraniu sărăcit sau toriu natural, un colet exceptat poate conţine orice cantitate de astfel de materiale dacă suprafeţele exterioare ale uraniului sau toriului sînt acoperite cu un înveliş neradioactiv din metal sau alt material rezistent.
31. Pentru expedierea prin poştă, activitatea totală în fiecare colet exceptat nu va depăşi o zecime din limitele corespunzătoare, specificate în anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
32. Activitatea totală într-un singur colet cu materiale radioactive cu activitate specifică joasă ASJ, sau într-un singur colet cu materiale radioactive contaminate la suprafaţă OCS, va fi limitată astfel încît intensitatea radiaţiilor prevăzută în pct. 62 să nu fie depăşită. Activitatea unui singur colet, de asemenea limitată este astfel încît limitele de activitate pentru mijlocul de transport prevăzute în pct. 66 să nu fie depăşite.
33. În cazul transportării pe calea aerului, activitatea conţinută într-un singur colet conţinînd ASJ-II sau ASJ-III de formă solidă necombustibilă nu va depăşi valori mai mari de 3000 A2.
34. Coletele de tipul A nu vor conţine activităţi mai mari decît următoarele:
1) pentru materialele radioactive sub formă specială – A1; sau
2) pentru toate celelalte materiale radioactive – A2.
35. Pentru un amestec de radionuclizi a căror identitate şi activitate sînt cunoscute, conţinutul radioactiv al unui colet de tipul A satisface următoarea condiţie:
unde:
B(i) este activitatea radionuclidului i care este un material radioactiv sub forma specială; şi
A1(i) este valoarea A1 pentru radionuclidul i;
C(j) este radioactivitatea radionuclidului j pentru un material radioactiv, altul decît forma specială;
A2(j) este valoarea A2 pentru radionuclidul j.
36. Coletele de tipul B(U) şi B(M) nu vor conţine:
1) activităţi mai mari decît cele autorizate pentru modelul de colet;
2) radionuclizi diferiţi de cei autorizaţi pentru modelul de colet;
3) materiale într-o formă geometrică sau într-o stare fizică sau chimică diferite de cele autorizate pentru modelul de colet, aşa cum sînt specificate în certificatul de securitate.
37. Coletele de tipul B(U) şi B(M), în cazul în care sînt transportate pe calea aerului, întrunesc prevederile de la pct. 36 şi nu conţin activităţi mai mari decît:
1) pentru materialele radioactive cu dispersabilitate redusă – cele autorizate pentru modelul de colet, aşa cum se specifică în certificatul de securitate;
2) pentru materialele radioactive sub formă specială – cea mai mică din valorile 3000 A1sau 100000 A2; sau
3) pentru toate celelalte materiale radioactive – 3000 A2.
38. Coletele de tipul C nu vor conţine:
1) activităţi mai mari decît cele autorizate pentru modelul de colet;
2) radionuclizi diferiţi de cei autorizaţi pentru modelul de colet;
3) materiale într-o formă geometrică sau stare fizică sau chimică diferite de cele autorizate pentru modelul de colet, aşa cum este specificat în certificatul de securitate.
39. Coletele cu materiale fisile nu vor conţine:
1) o masă de material fisil diferită de cea autorizată pentru modelul de colet;
2) orice radionuclid sau material fisil diferite de cele autorizate pentru modelul de colet; sau
3) materiale într-o formă geometrică sau stare fizică sau chimică, ori într-un aranjament spaţial, diferite de cele autorizate pentru modelul de colet, aşa cum sînt specificate în certificatele de securitate.
40. Masa de hexafluorură de uraniu dintr-un colet nu depăşeşte o valoare care ar conduce la un volum neocupat mai mic de 5 % la temperatura maximă a coletului, aşa cum este specificată pentru sistemele instalaţiilor unde va fi utilizat coletul. Cînd coletul este prezentat pentru transportare, hexafluorura de uraniu va fi în formă solidă, iar presiunea internă a coletului nu va depăşi presiunea atmosferică.
1) dacă presiunea de proiectare din interiorul anvelopei de izolare depăşeşte 35 kPa (presiune manometrică) se va verifica ca anvelopa de izolare a fiecărui colet să satisfacă regulile de proiectare aprobate, referitoare la capacitatea anvelopei de a-şi menţine integritatea la presiunea respectivă;
2) pentru fiecare colet de tipul B(U), de tipul B(M) şi de tipul C şi pentru fiecare colet conţinînd materiale fisile, se va verifica ca eficacitatea ecranelor de protecţie şi a anvelopei de izolare, şi atunci cînd este cazul, caracteristicile transferului de căldură şi eficacitatea sistemului de confinare, să fie în limitele aplicabile sau specificate pentru modelul aprobat;
3) pentru coletele conţinînd materiale fisile unde, în scopul satisfacerii cerinţelor din pct. 192, proiectul prevede ca între componentele coletului şi absorbanţii de neutroni să se efectueze verificări care să demonstreze prezenţa şi distribuţia acestora.
42. Înainte de fiecare expediţie a oricărui colet, vor fi îndeplinite următoarele cerinţe:
1) pentru orice colet se va verifica satisfacerea tuturor prevederilor relevante specificate în prezentul Regulament;
2) se va asigura ca toate accesoriile destinate ridicării coletului, care nu satisfac prevederile pct. 130, să fie îndepărtate sau aduse într-o stare care să le facă inutilizabile pentru ridicarea coletului, conform pct. 130;
3) se va verifica faptul ca pentru fiecare colet de tipul B(U), de tipul B(M) şi de tipul C şi pentru fiecare colet care conţine material fisil, să fie îndeplinite toate cerinţele specificate în certificatul de securitate;
4) fiecare colet de tipul B(U), de tipul B(M) şi de tipul C va fi ţinut după încărcare pînă la apropierea suficientă de starea de echilibru, pentru a se putea demonstra satisfacerea cerinţelor referitoare la temperatură şi presiune. Orice excepţie de la aceste cerinţe necesită o aprobare unilaterală;
5) pentru fiecare colet de tipul B(U), de tipul B(M) şi de tipul C se verifică printr-o inspecţie şi/sau prin încercări corespunzătoare, ca toate capacele, ventilele şi alte deschideri ale anvelopei de izolare prin care conţinutul radioactiv poate scăpa, sînt închise în mod corespunzător şi, după caz, sigilate astfel încît să se demonstreze conformitatea cu prevederile pct. 178 şi 191;
6) pentru fiecare material radioactiv sub formă specială, se verifică ca toate cerinţele specificate în certificatul de securitate, precum şi prevederile relevante din prezentul Regulament să fie îndeplinite;
7) pentru coletele conţinînd materiale fisile, se realizează, atunci cînd este cazul, măsurarea prevăzută în pct. 195 subpct. 2) şi încercările de control al etanşeităţii fiecărui colet indicate în pct. 198;
8) pentru fiecare material radioactiv cu dispersabilitate redusă se asigură că sînt îndeplinite toate cerinţele specificate în certificatul de securitate, precum şi prevederile specifice prezentului Regulament.
43. Un colet nu va conţine nici un alt articol cu excepţia acelor articole sau documente care sînt necesare pentru utilizarea materialului radioactiv. Această prevedere nu exclude transportarea materialului radioactiv cu activitate specifică joasă (ASJ), sau obiectelor contaminate la suprafaţă (OSC), împreună cu alte articole. Transportarea unor asemenea articole sau documente într-un colet, sau a materialelor radioactive cu activitate specifică joasă sau a obiectelor contaminate la suprafaţă, împreună cu alte articole, se poate realiza dacă nu există nici o interacţiune între acestea şi ambalajul respectiv sau conţinutul său radioactiv, susceptibilă de a reduce securitatea coletului.
44. Cisternele şi containerele intermediare de transportare în vrac utilizate pentru transportarea materialelor radioactive nu se vor utiliza pentru depozitarea sau transportarea altor mărfuri decît dacă sînt decontaminate sub valoarea de
0,4 Bq/cm2 pentru emiţători beta şi gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă şi sub valoarea de 0,04 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa.
45. Transportarea altor mărfuri împreună cu expediţiile de materiale radioactive transportate în regim de utilizare exclusivă sînt permise numai dacă expediţia este controlată de expeditor şi nu este interzisă de alte reglementări specifice în vigoare.
46. Pe durata transportării, expediţiile de materiale radioactive vor fi separate de alte mărfuri periculoase cu respectarea prevederilor regulamentelor de transportare relevante pentru mărfurile periculoase respective ale ţărilor prin sau în care materialele vor fi transportate, cu respectarea regulilor organizaţiilor transportatoare competente, precum şi a prevederilor prezentului Regulament.
47. La ambalare, etichetare, marcare, placardare, depozitare şi transportare, suplimentar faţă de proprietăţile radioactive şi fisile se vor avea în vedere şi oricare alte proprietăţi periculoase ale conţinutului coletului, cum ar fi, proprietăţile explozive, corozive, inflamabilitatea, piroforicitatea, toxicitatea chimică, cu scopul de a fi respectate toate prevederile din reglementările de transportare relevante pentru mărfurile periculoase din fiecare ţară prin care sau în care materialele vor fi transportate, sau, după caz, în funcţie de regulile de transportare adoptate de organizaţia transportatoare competentă, precum şi prevederile prezentului Regulament.
48. Contaminarea radioactivă nefixată a suprafeţelor exterioare ale oricărui colet va fi menţinută cît mai scăzută practic posibil, iar în timpul transportării obişnuite nu se vor depăşi următoarele limite:
1) 4,0 Bq/cm2 pentru emiţători beta şi gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă; şi
2) 0,4 Bq/cm2 pentru alţi emiţători alfa.
Aceste limite sînt aplicabile pentru valoarea mediată pe orice suprafaţă de 300 cm2 de pe exteriorul coletului.
49. Cu excepţia celor menţionate în pct. 54, nivelul contaminării radioactive nefixate pe suprafeţele externe sau interne ale ambalajelor exterioare, containerelor de transportare, cisternelor şi containerelor intermediare de transportare în vrac, nu va depăşi limitele specificate în pct. 48.
50. Dacă se constată că un colet este deteriorat sau prezintă scăpări, sau dacă este suspectat că poate avea scăpări sau deteriorări, accesul la acest colet va fi limitat. În aceste cazuri un expert din cadrul personalului instituţiei autorizate de Agenţia Naţională va evalua cît mai repede posibil gradul contaminării radioactive şi nivelul radiaţiilor. Evaluarea se va extinde asupra coletului, mijlocului de transport, spaţiilor adiacente zonelor de încărcare şi descărcare şi, dacă este cazul, asupra tuturor celorlalte materiale care au fost transportate cu acelaşi mijloc de transport. Conform necesităţilor, în vederea protejării personalului, proprietăţilor evaluate şi mediului înconjurător, în conformitate cu prevederile stabilite de Agenţia Naţională, se vor lua măsuri suplimentare în scopul prevenirii şi minimizării consecinţelor unor asemenea scăpări sau deteriorări.
51. Coletele deteriorate sau avînd scurgeri radioactive peste limitele maxime admisibile pentru condiţii normale de transportare pot fi transferate provizoriu într-un loc acceptabil controlat, dar nu vor fi expediate decît după repararea şi decontaminarea lor.
52. Un mijloc de transport sau echipament utilizat în mod curent pentru transportarea materialelor radioactive va fi periodic verificat de către transportator în ceea ce priveşte nivelul contaminării radioactive. Frecvenţa unor astfel de verificări va fi legată direct de probabilitatea apariţiei unor contaminări radioactive, precum şi de volumul transportărilor.
53. Cu excepţia celor prevăzute în pct. 54, orice mijloc de transport, echipament sau parte a acestuia, care în timpul transportării s-a contaminat radioactiv peste limitele specificate în pct. 48, sau care prezintă o intensitate a radiaţiei ce depăşeşte 5 μSv/h la suprafaţă, va fi decontaminat cît mai curînd posibil de către o persoană calificată şi nu va fi reutilizat pînă cînd contaminarea radioactivă nefixată nu se va situa sub limitele prevăzute în pct. 48 al prezentului Regulament, iar intensitatea radiaţiilor datorită contaminării radioactive fixate pe suprafeţe, după decontaminare, va fi mai mică de 5 μSv/h.
54. Un ambalaj exterior, container de transportare, cisternă, container intermediar de transportare în vrac, sau mijloc de transport utilizat exclusiv pentru transportarea materialelor radioactive în regim de utilizare exclusivă, sînt exceptate de la prevederile pct. 48 şi 53 ale prezentului Regulament numai în ceea ce priveşte suprafeţele lor interne şi numai pe durata cît rămîn în condiţii de utilizare exclusivă.
55. Coletele exceptate vor îndeplini:
1) prevederile specificate în pct. 47, 48, 51, 56, 74-103, 89 subpct. 3), pct. 94 şi, după caz, pct. 57- 60;
2) prevederile pentru coletele exceptate specificate în pct.128-139 şi, după caz, pct.139-141;
3) pentru coletele exceptate care conţin materiale fisile, una din prevederile de exceptare pentru materialele fisile prevăzută în pct. 193 şi cerinţa prevăzută în pct. 156;
4) prevederile stabilite în pct. 119 şi 120, dacă coletele sînt expediate prin poştă.
56. Intensitatea radiaţiilor în orice punct de pe suprafaţa exterioară a unui colet exceptat nu va depăşi valoarea de 5 μSv/h (0,005 mSv/h).
57. Materialele radioactive înglobate în, sau care formează o parte componentă a unui instrument sau a altui articol fabricat, avînd activitatea sub limitele specificate în coloanele 2 şi, respectiv, 3 din anexa nr. 3 la prezentul Regulament, pot fi transportate într-un colet exceptat, dacă se demonstrează că:
1) intensitatea radiaţiilor la distanţa de 10 cm de orice punct de pe suprafaţa externă a oricărui instrument sau articol neambalat nu este mai mare de 0,1 mSv/h; şi
2) fiecare instrument sau produs (cu excepţia ceasurilor sau a dispozitivelor radioluminiscente) va purta marcajul „RADIOACTIV”; şi
3) materialul activ este complet acoperit de componentele neactive (un dispozitiv îndeplinind doar funcţia de a „găzdui” un material radioactiv nu va fi considerat ca fiind un instrument sau articol fabricat).
58. Materialele radioactive sub alte forme decît cele specificate în pct. 57, avînd activităţi care nu depăşesc limitele specificate în coloana 4 din anexa nr. 3 al prezentului Regulament, pot fi transportate într-un colet exceptat în următoarele condiţii:
1) coletul reţine conţinutul radioactiv în condiţii normale de transportare;
2) coletul este etichetat cu marcajul „RADIOACTIV” pe suprafaţa interioară a sa, astfel ca la deschiderea coletului să fie vizibil semnul de avertizare a prezenţei materialului radioactiv.
59. Un articol fabricat în care singurul material radioactiv este uraniul natural neiradiat, uraniul sărăcit neiradiat sau toriul natural neiradiat, se admite să fie transportat ca un colet exceptat, dacă suprafaţa exterioară a uraniului sau toriului este acoperită cu un înveliş inactiv fabricat din metal sau alt material rezistent.
60. Un ambalaj gol, care a conţinut anterior materiale radioactive, se admite a fi transportat ca un colet exceptat, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:
1) prezintă o stare fizică bună şi este asigurat cu încuietoare;
2) suprafaţa exterioară a uraniului sau toriului, utilizate în structura sa, este acoperită cu un înveliş neradioactiv fabricat din metal sau alt material rezistent;
3) nivelul contaminării radioactive nefixate interne nu depăşeşte de mai mult de o sută de ori nivelurile specificate în pct. 48; şi
4) orice etichetă care a fost aplicată pe acesta în conformitate cu prevederile pct. 81 nu este vizibilă.
61. Cantitatea de material ASJ sau OCS într-un singur colet industrial de tipul 1 (Cl-1), colet industrial de tipul 2 (Cl-2), colet industrial de tipul 3 (Cl-3), obiecte sau ansambluri de obiecte, după caz, va fi limitată, astfel încît nivelul intensităţii radiaţiei externe la 3 m de materialul neecranat, de obiectul sau ansamblul de obiecte nu va depăşi 10 mSv/h.
62. Materialele ASJ şi OCS care sînt sau conţin materiale fisile vor îndeplini prevederile aplicabile din pct. 108, 109 şi 192.
63. Materialele ASJ şi OCS din grupele ASJ-l şi OCS-l pot fi transportate neambalate, dacă sînt respectate următoarele condiţii:
1) toate materialele neambalate, altele decît minereurile conţinînd radioizotopi naturali, vor fi transportate, astfel încît în condiţii obişnuite de transportare nu vor putea să aibă loc scăpări ale conţinutului radioactiv din mijlocul de transport şi nici înrăutăţirea protecţiei biologice;
2) fiecare mijloc de transport se află în regim de utilizare exclusivă, cu excepţia cazurilor cînd se transportă numai OCS-l la care contaminarea suprafeţelor accesibile şi neaccesibile nu depăşeşte de mai mult de zece ori nivelul de contaminare radioactivă;
3) pentru OCS-l suspectate a avea suprafeţele inaccesibile, pe care contaminarea radioactivă nefixată depăşeşte valorile specificate în pct. 48, se vor lua măsuri pentru împiedicarea răspîndirii materialului radioactiv în mijlocul de transport.
64. Materialele ASJ şi OCS, cu excepţia celor specificate în pct. 63, vor fi ambalate în conformitate cu anexa nr. 4 la prezentul Regulament.
65. Activitatea totală într-un singur compartiment sau într-o singură cală a unei nave fluviale sau în alt mijloc de transport, care transportă material radioactiv de forma ASJ sau OCS în colete de tipul Cl-1, Cl-2, Cl-3 sau neambalate, nu va depăşi limitele prevăzute în anexa nr. 5 la prezentul Regulament.
66. Indicele de transportare (IT) pentru un colet, ambalaj exterior, container de transportare sau pentru materiale ASJ-l sau OCS-l neambalate (transportate în vrac), este numărul determinat astfel:
1) se determină intensitatea maximă a radiaţiilor la distanţa de 1 m de la suprafeţele exterioare ale unui colet, ambalaj exterior, cisternă, container de transportare sau a materialelor ASJ-l sau OCS-l neambalate (transportate în vrac) în milisievert pe oră (mSv/h) şi valoarea obţinută se multiplică cu 100. Numărul obţinut reprezintă indicele de transportare. Pentru minereurile de uraniu şi toriu, precum şi concentratele acestora, debitul maxim al dozei de radiaţii în orice punct situat la 1 m de suprafaţa exterioară a încărcăturii poate fi considerat, după cum urmează:
a) 0,4 mSv/h – pentru minereuri şi concentrate fizice de uraniu şi toriu;
b) 0,3 mSv/h – pentru concentrate chimice de toriu;
c) 0,02 mSv/h – pentru concentrate chimice de uraniu, altele decît hexafluorura de uraniu;
2) pentru cisterne, containere de transportare, şi materiale ASJ-l şi OCS-l transportate în vrac, valoarea determinată la lit. a) subpct.1), se multiplică cu factorul corespunzător din anexa nr. 6 la prezentul Regulament.
Cifra obţinută în urma aplicării prevederilor de la lit. a) şi b) subpct.1) se rotunjeşte prin adaos, pînă la prima zecimală, excepţie face valoarea mai mică sau egală cu 0,05 care se va considera ca fiind zero.
67. Indicele de transportare pentru fiecare ambalaj exterior, container de transportare sau mijloc de transport se determină fie ca suma indicilor de transportare a tuturor coletelor conţinute, fie prin măsurarea directă a intensităţii radiaţiei. Excepţie face cazul ambalajului exterior nerigid pentru care indicele de transportare se va determina ca sumă a indicilor de transportare a tuturor coletelor.
68. Indicele de securitate la criticitate (ISC) pentru coletele conţinînd materiale fisile se obţine prin împărţirea numărului 50 la cea mai mică dintre cele două valori ale numărului N obţinut conform prevederilor pct. 202 şi 203 (ISC=50/N). Valoarea indicelui de securitate la criticitate poate fi considerată zero în cazul în care un număr nelimitat de colete este subcritic (adică N este efectiv egal cu infinit în cele două cazuri).
69. Indicele de securitate la criticitate pentru fiecare expediţie se determină ca suma indicilor de securitate la criticitate pentru toate coletele conţinute de expediţie.
70. Cu excepţia expediţiilor în regim de utilizare exclusivă, indicele de transportare a oricărui colet individual sau ambalaj exterior nu va fi mai mare de 10, iar indicele de securitate la criticitate nu va fi mai mare de 50.
71. Intensitatea radiaţiilor în orice punct de pe suprafaţa exterioară a unui colet sau ambalaj exterior în regim de utilizare exclusivă nu va depăşi 2 mSv/h, cu excepţia coletelor sau ambalajelor exterioare, transportate în regim de utilizare exclusivă pe calea ferată şi rutier, cu respectarea condiţiilor specificate în pct. 112 subpct. 1), sau în regim de utilizare exclusivă şi în aranjament special cu o navă sau o aeronavă, cu respectarea condiţiilor menţionate la pct. 114 şi, respectiv, pct.118.
72. Intensitatea maximă a radiaţiilor în orice punct de pe suprafaţa exterioară a unui colet în regim de utilizare exclusivă nu va fi mai mare de 10 mSv/h.
73. Coletele sau ambalajele exterioare vor fi clasificate în una din următoarele categorii: I-ALB, II-GALBEN sau III-GALBEN, în conformitate cu condiţiile specificate în anexa nr. 7 la prezentul Regulament şi cu următoarele cerinţe:
1) pentru determinarea categoriei corespunzătoare a unui colet sau ambalaj exterior se va lua în considerare atît indicele de transportare, cît şi intensitatea maximă a radiaţiilor la suprafaţa exterioară. În cazul în care indicele de transportare satisface cerinţele pentru o anumită categorie, însă intensitatea radiaţiilor la suprafaţa acestuia satisface cerinţele unei alte categorii, coletului i se va atribui categoria cea mai mare dintre cele două. În acest scop, categoria I-ALB va fi considerată ca fiind cea mai mică categorie;
2) indicele de transportare (TI) se va determina conform procedurilor specificate în pct. 66 şi 67. Dacă intensitatea maximă a radiaţiilor pe suprafaţă este mai mare de 2 mSv/h, coletul sau ambalajul exterior se va transporta în regim de utilizare exclusivă, cu respectarea prevederilor pct. 112 subpct.1) lit.a), pct. 114 sau pct.118, după caz;
3) un colet transportat în aranjament special va fi considerat de categoria III-GALBEN;
4) un ambalaj exterior care conţine colete transportate în aranjament special va fi considerat de categoria III-GALBEN.
74. Fiecare colet va avea marcat clar şi durabil, fie denumirea expeditorului, fie a destinatarului, fie ambele.
75. Fiecare colet, în afara coletelor expediate, va avea marcat clar şi durabil pe exteriorul ambalajului numărul Organizaţiei Naţiunilor Unite precedat de literele „UN”, precum şi numele oficial de expediere din anexa nr. 8 la prezentul Regulament. În cazul coletelor expediate, altele decît coletele acceptate pentru transportarea internaţională prin poştă, este suficient doar numărul Organizaţiei Naţiunilor Unite, precedat de literele „UN”. Pentru coletele acceptate pentru transportarea internaţională prin poştă se aplică prevederile pct.119.
76. Fiecare colet avînd masa brută mai mare de 50 kg va avea marcată clar şi durabil pe faţa exterioară a ambalajului masa sa brută permisă.
77. Fiecare colet care corespunde:
1) unui colet industrial de tipul Cl-1, unui colet industrial de tipul Cl-2 sau unui colet industrial de tipul Cl-3 va fi marcat clar şi durabil pe faţa exterioară a ambalajului cu marcajele „Tip Cl-1”, „Tip Cl-2”, „Tip Cl-3”;
2) modelul de colet de tipul A va fi marcat clar şi durabil pe faţa exterioară a ambalajului cu marcajul „Tip A”;
3) un colet industrial de tipul 2 Cl-2, un colet industrial de tipul 3 Cl-3 sau un colet de tipul A va fi clar şi durabil marcat pe faţa exterioară a ambalajului cu codul internaţional de înregistrare a vehiculului (codul VRI) al ţării de origine a modelului şi numele producătorului.
78. Fiecare colet care corespunde unui model de colet aprobat în conformitate cu prevederile pct. 245-254 sau pct.256-257 va fi marcat clar şi durabil pe faţa exterioară a ambalajului cu:
1) indicativul atribuit de Agenţia Naţională a acelui model de colet;
2) numărul de serie prin care se identifică fiecare colet care corespunde acestui model;
3) în cazul unui model de colet de tipul B(U) sau de tipul B(M), cu marcajul „Tip B(U)” sau „Tip B(M)”;
4) în cazul coletului de tipul C cu marcajul „Tip C”.
79. Fiecare colet care corespunde unui tip de colet de tipul B(U), de tipul B(M) sau de tipul C se va marca pe faţa exterioară cu trifoiul prezentat în
figura 1. Marcarea va fi evidentă, vizibilă şi durabilă, realizată prin ştanţare, gravare, poansonare sau prin alte metode care asigură rezistenţa marcării la efectele focului şi apei.
80. În cazul în care materialele ASJ-1 sau OCS-1 sînt conţinute în recipienţi sau învelişuri exterioare şi sînt transportate în regim de utilizare exclusivă conform pct. 63, suprafaţa exterioară a acestor recipienţi şi învelişuri exterioare poartă marcajul „RADIOACTIV ASJ-1” sau „RADIOACTIV OCS-1”, după caz.
Figura 1. Simbolul de bază pentru pericolul de radiaţii (trifoiul) cu proporţiile bazate pe raza X a cercului central. Dimensiunea minimă a lui X va fi 4 mm.
81. Cu excepţia containerelor mari de transportare şi a cisternelor pentru care se utilizează semnele prevăzute în pct. 86, fiecare colet, ambalaj exterior şi container de transportare, poartă etichete conforme cu modelele din figurile 2, 3 şi 4 corespunzătoare categoriei respective. În plus, fiecare colet, ambalaj exterior sau container de transportare conţinînd materiale fisile, altele decît materialele fisile exceptate conform pct. 193, va purta etichete conform modelului din figura 5. Orice etichetă care nu corespunde conţinutului se va îndepărta sau acoperi. Pentru materialele radioactive, avînd şi alte proprietăţi periculoase, se aplică prevederile pct. 47.
82. Etichetele conform modelelor din figurile 2, 3 şi 4 se fixează pe două părţi opuse ale exteriorului coletului sau ambalajului exterior, sau pe cele patru părţi exterioare ale unui container de transportare sau ale unei cisterne. Etichetele conforme modelului din figura 5 se fixează alăturat etichetelor conforme modelelor din figurile 2, 3 şi 4. Etichetele nu vor acoperi marcajele specificate în pct. 74-79.
83. Fiecare etichetă din figurile 2, 3 şi 4 va include:
1) conţinutul:
a) numele radionuclidului (radionuclizilor), aşa cum este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul Regulament, utilizînd simbolurile din acesta, cu excepţia cazului materialelor ASJ-I. Pentru amestecuri de radionuclizi, în spaţiul pe care îl permite linia, se vor menţiona cei mai restrictivi nuclizi. Grupa ASJ sau OCS se indică după numele radionuclidului respectiv. În acest scop vor fi utilizaţi termenii „ASJ-II”, „ASJ-III”, „OCS-I” şi „OCS-II”;
b) pentru materialele ASJ-I, nu este necesară menţionarea radionuclidului,
fiind suficientă numai menţionarea termenului „ASJ-I”;
2) activitatea maximă a conţinutului radioactiv pe durata transportării, exprimată în Bequerel (Bq), cu prefixul corespunzător din SI, conform anexei nr.2 la prezentul Regulament. Pentru materialele fisile, în loc de activitatea maximă, se va utiliza masa totală exprimată în grame (g), sau în multipli ai gramului;
Figura 2. Eticheta pentru categoria I-ABL. Culoarea de fond a etichetei este albă, culoarea trifoiului, a caracterelor şi liniilor este neagră, iar culoarea barei este roşie.
3) pentru ambalajele exterioare şi containerele de transportare, „conţinutul” şi „activitatea” menţionate pe etichetă vor cuprinde informaţiile specificate în subpct.1) şi 2) ale prezentului punct, totalizate pe întregul conţinut al ambalajului exterior sau containerului de transportare. Fac excepţie etichetele ambalajelor exterioare sau ale containerelor de transportare, în cazurile în care acestea conţin încărcături mixte de colete cu diferiţi radionuclizi; în asemenea situaţii se va insera menţiunea „Vezi documentele de transportare”;
4) completarea indicelui de transportare pentru categoria I-ALB nu este necesară.
Figura 3. Eticheta pentru categoria II-GALBEN. Culoarea de fond a jumătăţii inferioare, este albă; culoarea trifoiului, a caracterelor şi liniilor este neagră, iar culoarea barelor categoriei este roşie.
84. Fiecare etichetă conformă modelului din figura 5 va fi completată cu indicele de securitate la criticitate (ISC), aşa cum este specificat în certificatul de securitate al aranjamentului special, eliberat de Agenţia Naţională.
85. Pentru ambalajele exterioare şi containerele de transportare, indicele de securitate la criticitate (ISC) de pe etichetă va conţine informaţiile specificate în pct. 84 sumate pe întreg conţinutul de materiale fisile al ambalajului exterior sau al containerului de transportare.
86. Containerele mari de transportare în care se transportă colete, altele decît coletele exceptate, şi cisternele poartă patru placarde conformate cu modelul prezentat în figura 6. Placardele vor fi fixate într-o poziţie verticală pe fiecare perete lateral şi pe pereţii din faţă şi din spate ai containerului mare de transportare sau ai cisternei. Orice placardă, care nu are legătură cu containerul, va fi îndepărtată. Este permisă, ca alternativă, în loc să se utilizeze etichete şi placarde, utilizarea numai de etichete mărite, conform modelelor prezentate în figurile 2, 3, 4 şi 5, după caz, avînd dimensiunile minime prezentate în figura 6.
Figura 4. Eticheta pentru categoria III-GALBEN. Culoarea de fond a jumătăţii superioare a etichetei este galbenă, a jumătăţii inferioare este albă, culoarea trifoiului, a caracterelor şi liniilor este neagră, iar culoarea barelor categoriei este roşie.
Figura 5. Eticheta pentru indicele de securitate la criticitate. Eticheta are fondul alb, iar liniile şi caracterele sînt de culoare neagră.
Figura 6. Placardă. Cu excepţia prevăzută la pct. 110, dimensiunile indicate sînt minime; în caz de mărire se respectă proporţiile. Numărul „7” să nu fie mai mic de 25 mm în înălţime. Eticheta are culoarea de fond galbenă în jumătatea superioară şi albă în jumătatea inferioară, culoarea trifoiului şi a caracterelor este neagră. Utilizarea cuvîntului „RADIOACTIV” în jumătatea inferioară este opţională, pentru a permite ca alternativă afişarea numărului „UN” corespunzător pentru expediţie.
87. În cazul în care expediţia din containerul de transport sau cisternă este formată din materiale ASJ-I sau OCS-I neambalate (în vrac), sau dacă materialul radioactiv ambalat într-un container de transportare în regim de utilizare exclusivă are un singur număr „UN”, se va afla obligatoriu numărul „UN” corespunzător expediţiei respective, prevăzut în anexa nr.8 la prezentul Regulament. Numerele, avînd înălţimea de cel puţin 65 mm, se vor marca cu culoarea neagră, după cum urmează:
1) în jumătatea inferioară, pe fondul alb al placardei prevăzute în figura 6, precedat de literele „UN”; sau
2) pe placarda prezentată în figura 7.
Cînd se utilizează alternativa prevăzută la subpct.2) al prezentului punct, placarda suplimentară se va fixa în imediata vecinătate a placardei principale, pe toate cele patru părţi ale containerului de transportare sau ale cisternei.
Figura 7. Placarda pentru afişarea separată a numărului Organizaţiei Naţiunilor Unite „UN”. Culoarea de fond a placardei este portocalie, iar cea a bordului şi numărului „UN” este neagră. Simbolul "****" este figurat în spaţiul în care este inscripţionat numărul „UN” corespunzător materialului radioactiv, aşa cum este prevăzut în anexa nr.8 la prezentul Regulament.
88. Expeditorul este responsabil de asigurarea etichetării, marcării şi a placardării în conformitate cu prevederile cerinţelor pct. 60 subpct. 4) şi pct. 74-87.
89. Expeditorul va include în documentele de transportare ale fiecărei expediţii următoarele informaţii, în ordinea de mai jos:
1) numele oficial de expediţie, aşa cum este specificat în anexa nr.8 la prezentul Regulament;
2) numărul Organizaţiei Naţiunilor Unite „Clasa de pericol – 7”;
3) numărul Organizaţiei Naţiunilor Unite atribut materialului respectiv, aşa cum este specificat în anexa nr.8 la prezentul Regulament, precedat de literele „UN”;
4) numele şi simbolul fiecărui radionuclid, iar pentru un amestec de radionuclizi o descriere generală sau lista radionuclizilor cei mai restrictivi;
5) descrierea formei fizice şi chimice a materialului, sau menţiunea că materialul este un material radioactiv sub formă specială sau un material cu dispersabilitate redusă. Pentru forma chimică se acceptă şi o descriere chimică generică;
6) activitatea maximă a conţinutului radioactiv pe durata transportării exprimată în Bequerel (Bq) cu prefixul adecvat în sistemul internaţional (SI) conform anexei nr.2 la prezentul Regulament. Pentru materialele fisile, în loc de activitate se poate utiliza masa totală de material fisil exprimată în grame (g), sau în multipli ai gramului;
7) categoria coletului: I-ALB; II-GALBEN; III-GALBEN;
8) indicele de transportare (numai pentru categoriile II-GALBEN şi III GALBEN);
9) indicele de securitate la criticitate (ISC) pentru materialele fisile, altele decît cele exceptate, conform pct. 193;
10) codul de identificare atribuit fiecărui certificat de securitate emis de Agenţia Naţională pentru fiecare material radioactiv sub formă specială, material radioactiv cu dispersabilitate redusă, expediere în aranjament special, model de colet sau expediere aplicabile expediţiei;
11) pentru expediţii formate din colete în ambalaje exterioare sau colete de transportare informaţia detaliată asupra conţinutului fiecărui colet din ambalajul exterior sau containerul de transportare, şi, cînd este cazul, asupra conţinutului fiecărui ambalaj exterior sau container de transportare din expediţie. Dacă coletele vor fi scoase din ambalajele exterioare sau containerele de transportare într-un punct intermediar de descărcare, vor trebui prezentate documentele de transportare corespunzătoare;
12) dacă o expediţie necesită transportare în regim de utilizare exclusivă, se va face menţiunea „EXPEDIERE ÎN REGIM DE UTILIZARE EXCLUSIVĂ”;
13) activitatea totală a încărcăturii pentru ASJ-II, ASJ-III, OCS-I, OCS-II sub formă de multiplu de A2.
90. Expeditorul va include în documentele de transportare o declaraţie avînd conţinutul următor sau un conţinut echivalent:
„Subsemnatul, prin prezenta, declar (certific), conţinutul acestei expediţii este descris exact şi în totalitate prin numele oficial de expediere, este clasificat, ambalat, marcat şi etichetat în mod adecvat, este, din toate punctele de vedere, într-o stare corespunzătoare transportării (se vor insera modurile de transportare implicate), în conformitate cu reglementările interne şi internaţionale aplicabile”.
91. În cazul în care conţinutul declaraţiei constituie deja o cerinţă de transportare a unei convenţii internaţionale, expeditorul nu va mai da o astfel de declaraţie pentru acele părţi ale transportării care sînt acoperite de convenţia respectivă.
92. Declaraţia va fi semnată şi dată de către expeditor. Semnăturile în facsimil nu sînt valabile.
93. Declaraţia va figura pe acelaşi document care conţine informaţiile referitoare la expediţie, enumerate la pct. 89.
94. Cînd un ambalaj gol se expediază sub formă de colet exceptat se vor respecta prevederile pct. 61, iar etichetele utilizate anterior vor fi îndepărtate sau acoperite.
95. Expeditorul va furniza în documentele de transportare, indicaţii scrise referitoare la acţiunile întreprinse de către agentul transportator, dacă vor fi necesare. Indicaţiile vor fi redactate în limba pe care o cunoaşte conducătorul mijlocului de transport şi în limbile de tranzit şi de expediere/destinaţie a tuturor ţărilor (pentru transportul internaţional) sau autorităţile implicate în transportarea respectivă şi vor cuprinde cel puţin următoarele:
1) cerinţe suplimentare pentru operaţiile de încărcare, arimare, transportare, manipulare şi descărcare a coletelor, ambalajelor exterioare, containerelor de transportare, cu includerea de prevederi speciale de arimare pentru disiparea căldurii (vezi pct. 105), sau o menţiune că asemenea cerinţe nu sînt necesare;
2) restricţii referitoare la modurile de transportare sau mijloacele de transportare şi orice instrucţiune referitoare la ruta de transportare;
3) măsuri de intervenţie, în caz de urgenţă.
96. Certificatele corespunzătoare expediţiei respective aplicabile, eliberate de Agenţia Naţională, nu vor însoţi neapărat expediţia. Expeditorul este obligat să le furnizeze agentului transportator înainte de încărcare şi descărcare.
97. Înainte de prima expediţie a oricărui colet care necesită aprobare de model, expeditorul va lua măsuri pentru ca o copie de pe fiecare certificat de securitate eliberat de Agenţia Naţională pentru modelul coletului respectiv să fie transmisă autorităţii competente din fiecare ţară prin/sau pe teritoriul căreia va fi transportată expediţia.
98. Pentru fiecare expediere din categoriile prezentate în prezentul punct, expeditorul va notifica autoritatea competentă a fiecăreia din ţările prin sau pe teritoriul căreia sau spre care va fi transportată expediţia respectivă. Această notificare se va transmite fiecărei autorităţi competente cu cel puţin 7 zile înainte de desfăşurarea expedierii:
1) coletelor de tipul C conţinînd materiale radioactive cu o activitate superioară celei mai mici valori dintre 3 000 A1 sau 3 000 A2, după caz, şi 1000 TBq;
2) coletelor de tipul B (U) conţinînd materiale radioactive cu o activitate superioară celei mai mici valori dintre 3 000 A1 sau 3 000 A2, după caz, şi 1000 TBq;
3) coletelor de tipul B (M);
4) sub aranjament special.
99. Notificarea expediţiei va cuprinde:
1) informaţii suficiente care să facă posibilă identificarea coletului sau coletelor, inclusiv toate numerele certificatelor de aprobare pentru colet (eliberate de autorităţile competente ale altor state sau certificatelor de securitate eliberate de Agenţia Naţională) aplicabile şi indicativele autorităţilor competente;
2) informaţii referitoare la perioada efectuării expediţiei, data planificată a sosirii, ruta propusă;
3) numele materialului radioactiv sau radionuclizilor;
4) descrierea formelor fizice şi chimice ale materialului radioactiv sau indicaţia că este un material radioactiv sub formă specială sau un material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
5) activitatea maximă a conţinutului radioactiv pe durata transportării, în Bq cu prefixul corespunzător SI, conform anexei nr.15 la prezentul Regulament. Pentru materialele fisile, în locul activităţii, se specifica masa materialului fisil în grame (g) sau multiplii gramului.
100. În cazul în care informaţiile prevăzute la pct.99 au fost deja incluse în cererea de aprobare a expedierii (vezi pct. 260) nu este necesar ca expeditorul să trimită o notificare separată.
101. Înainte de efectuarea oricărei expediţii în condiţiile menţionate în certificatul de securitate, expeditorul trebuie să dispună de copii de pe fiecare certificat de securitate conform prevederilor secţiunii 8 din prezentul Regulament de autorizări şi cerinţe administrative, conform prezentului Regulament şi de o copie de pe instrucţiunile referitoare la închiderea corespunzătoare a coletului şi la celelalte pregătiri legate de expediere.
102. Coletele, ambalajele exterioare şi containerele de transportare care conţin materiale radioactive vor fi separate pe durata transportării şi a stocării în tranzit:
1) de locurile ocupate de persoane şi de filmele fotografice nedevelopate, în scopul controlului expunerii la radiaţii, în conformitate cu prevederile pct. 15 şi 16;
2) de orice alte mărfuri periculoase, în conformitate cu prevederile pct. 46.
103. Coletele sau ambalajele exterioare de categoriile II-GALBEN sau III-GALBEN nu vor fi transportate în compartimente ocupate de pasageri, cu excepţia compartimentelor rezervate doar pentru supraveghetorii special împuterniciţi pentru a însoţi aceste colete sau ambalaje exterioare.
104. Expediţiile vor fi arimate într-un mod sigur.
105. Un colet sau un ambalaj exterior poate fi transportat sau depozitat împreună cu mărfurile obişnuite ambalate fără prevederi speciale de arimare pe durata transportării, numai în cazurile în care fluxul termic mediu prin suprafaţă nu depăşeşte 15 W/m2, iar mărfurile din imediata apropiere a lui nu sînt ambalate în saci sau pungi. Excepţie fac situaţiile în care există cerinţe speciale de depozitare, prescrise de Agenţia Naţională în certificatul de securitate sau în certificatul de aprobare emis de alte autorităţi competente ale altor state.
106. Aşezarea containerelor de transportare, precum şi acumularea coletelor, ambalajelor exterioare, containerelor de transportare, vor fi controlate astfel:
1) numărul total de colete, ambalaje exterioare şi containere mari de transportare aflate la bordul unui singur mijloc de transport se va limita astfel încît să nu depăşească suma totală a indicilor de transportare (anexa nr. 9 la prezentul Regulament). Pentru transportarea materialelor ASJ-I suma indicilor de transportare nu se limitează;
2) în cazul în care o expediţie este transportată în regim de utilizare exclusivă, suma indicilor de transportare la bordul unui mijloc de transport nu se limitează;
3) intensitatea radiaţiilor, în condiţii normale de transportare, nu va depăşi 2 mSv/h în orice punct de la suprafaţa exterioară a mijlocului de transport şi 0,1 mSv/h la 2 m de aceasta;
4) suma indicilor de securitate la criticitate într-un container de transportare la bordul unui mijloc de transport nu va fi mai mare decît valorile menţionate în anexa nr. 10 la prezentul Regulament.
107. Orice colet sau ambalaj exterior care are un indice de transportare mai mare decît cifra 10, sau orice expediţie avînd indicele de securitate la criticitate mai mare de 50, se va transporta în regim de utilizare exclusivă.
108. Numărul de colete, ambalaje exterioare şi containere de transportare, conţinînd materiale fisile depozitate în tranzit, în orice zonă de depozitare va fi limitat astfel încît suma indicilor de securitate la criticitate a oricărui grup de colete, ambalaje exterioare sau containere de transportare să nu fie mai mare de 50. Grupuri de astfel de colete, ambalaje exterioare şi containere de transportare vor fi dispuse astfel încît să se asigure o distanţă de cel puţin 6 m de alte grupuri de astfel de colete exterioare sau containere de transportare.
109. Dacă suma indicilor de securitate la criticitate la bordul unui mijloc de transportare sau al unui container de transportare depăşeşte 50, aşa cum este permis în anexa nr. 10 la prezentul Regulament, dispunerea se va realiza astfel încît să se menţină o distanţă de cel puţin 6 m faţă de alte grupe de colete, ambalaje exterioare sau containere de transportare ce conţin materiale fisile, sau faţă de alte mijloace de transport care transportă materiale radioactive.
110. Pe vehiculele rutiere şi de cale ferată care transportă colete, ambalaje exterioare şi containere de transportare, etichetate cu oricare din etichetele prezentate în figurile 2, 3, 4 şi 5 sau care transportă expediţii în regim de utilizare exclusivă, va fi expusă placarda prezentată în figura 6:
1) pe fiecare din feţele exterioare ale celor doi pereţi laterali, în cazul unui vehicul de cale ferată;
2) pe fiecare din feţele exterioare ale celor doi pereţi laterali şi faţa exterioară a peretelui din spate, în cazul unui vehicul rutier.
În cazul vehiculelor fără pereţi laterali, placardele se pot fixa direct pe modulul pe care este încărcat containerul, cu condiţia să fie uşor vizibile. În cazul cisternelor mari şi containerelor mari de transportare, sînt suficiente placardele fixate pe cisterne, respectiv, containerul de transportare. În cazul în care configuraţia vehiculului nu permite fixarea placardelor mai mari, dimensiunile placardelor descrise în figura 6 pot fi reduse pînă la 100 mm. Orice placardă care nu se referă la conţinut va fi înlăturată.
111. În cazul în care expediţia dintr-un sau de pe un vehicul constă din materiale ASJ-I sau OCS-I neambalate, sau în cazul în care o expediţie transportată în regim de utilizare exclusivă conţine materiale radioactive ambalate cărora li s-a atribuit un singur număr al Organizaţiei Naţiunilor Unite, numărul respectiv de cod al Organizaţiei Naţiunilor Unite (vezi anexa nr. 8 la prezentul Regulament), scris cu cifre de culoare neagră, avînd înălţimea caracterelor de cel puţin 65 mm se va afişa de asemenea:
1) fie în jumătatea inferioară a placardei prezentate în figura 6, pe fondul alb, precedat de literele „UN”;
2) fie pe placarda prezentată în figura 7.
Cînd este utilizată alternativa de la subpct. 2), placarda complementară va fi fixată lîngă placarda principală, pe fiecare din cei doi pereţi laterali şi peretele posterior în cazul unui vehicul rutier.
112. Pentru expediţii sub aranjament special intensitatea radiaţiei nu va depăşi:
1) 10 mSv/h în orice punct de pe suprafaţa exterioară a oricărui colet sau ambalaj exterior şi poate depăşi 2 mSv/h în cazul în care:
a) vehiculul este echipat cu o împrejmuire care să nu permită, în condiţii obişnuite de transportare, accesul persoanelor străine;
b) sînt luate măsuri de asigurare a coletelor şi ambalajelor exterioare astfel încît acestea să rămînă în aceiaşi poziţie în interiorul vehiculului, în condiţii obişnuite de transportare;
c) nu se efectuează încărcări şi descărcări pe parcursul expedierii;
2) 2 mSv/h în orice punct de pe suprafaţa exterioară a vehiculului, inclusiv pe suprafeţele exterioare superioare şi inferioare, sau, în cazul unui vehicul deschis, în orice punct al planurilor verticale ridicate pe muchiile exterioare ale vehiculului, pe suprafaţa superioară a încărcăturii sau pe suprafaţa exterioară de jos a vehiculului;
3) 0,1 mSv/h în orice punct situat la distanţa de 2 m de planurile verticale reprezentate de suprafeţele exterioare laterale ale vehiculului, sau dacă încărcătura este transportată într-un vehicul deschis, în orice punct situat la distanţa de 2 m de planurile verticale ridicate pe muchiile exterioare ale vehiculului.
113. În cazul vehiculelor rutiere care transportă colete, ambalaje exterioare şi containere de transportare cu etichete de categoria II-GALBEN şi III-GALBEN, nu este permisă prezenţa la bord a altor persoane, decît a şoferului şi a însoţitorilor de marfă.
114. Coletele sau ambalajele exterioare, avînd intensitatea radiaţiei la suprafaţă mai mare de 2 mSv/h, în afara cazului că sînt transportate în sau pe un vehicul în regim de utilizare exclusivă, conform anexei nr. 9 la prezentul Regulament, nu vor fi transportate pe nave decît prin aranjament special.
115. Transportarea expediţiilor cu o navă cu utilizare specială, care este destinată prin construcţie sau este comandată numai pentru transportarea de materiale radioactive, este exceptată de la prevederile stabilite în pct. 107, în următoarele condiţii:
1) există un program de radioprotecţie pentru transportare, aprobat de autoritatea competentă din ţara de înregistrare a navei şi, cînd este necesar, de autorităţile competente pentru fiecare port de escală;
2) condiţiile de arimare vor fi fixate în prealabil pentru întreaga rută, inclusiv pentru expediţiile ce urmează a fi încărcate în porturile de escală;
3) încărcarea, transportarea şi descărcarea încărcăturii se efectuează sub conducerea unor persoane calificate în transportarea de materiale radioactive.
116. Coletele de tipul B(M) şi expediţiile transportate în regim de utilizare exclusivă nu pot fi transportate cu aeronave destinate transportării de pasageri.
117. Este interzisă transportarea pe calea aerului a coletelor de tipul B(M) cu sistem de aerisire sau de depresurizare, a coletelor care necesită răcire exterioară cu un sistem suplimentar de răcire, a coletelor supuse controlului operativ în timpul transportării şi a coletelor conţinînd materiale lichide piroforice.
118. Este interzisă transportarea pe calea aerului a coletelor şi ambalajelor exterioare care au intensitatea radiaţiei la suprafaţă mai mare de 2 mSv/h, cu excepţia cazului cînd transportarea acestora se face în aranjament special.
119. O expediţie conformă cu prevederile pct. 55, la care activitatea conţinutului radioactiv nu depăşeşte o zecime din limitele prevăzute în anexa nr. 3 la prezentul Regulament poate fi acceptată de poştă pentru transportarea internă, dacă întruneşte suplimentar cerinţele acesteia.
120. O expediţie conformă cu prevederile pct. 55, şi la care activitatea conţinutului radioactiv nu depăşeşte o zecime din limitele prevăzute în anexa nr.4 la prezentul Regulament, poate fi acceptată pentru expedierea internaţională prin poştă, dacă întruneşte suplimentar cerinţele prescrise prin Documentele Uniunii Poştale Universale (Acts of the Universal Postal Union):
1) este remisă serviciilor poştale de un expeditor autorizat de autoritatea naţională a ţării expeditoare;
2) este expediată pe cea mai rapidă rută, normal pe calea aerului;
3) este marcată durabil pe faţa exterioară cu cuvintele „MATERIAL RADIOACTIV – CANTITATE PERMISĂ PENTRU TRANSPORTUL PRIN POŞTĂ” – aceste cuvinte vor fi barate, dacă ambalajul este returnat gol;
4) are pe faţa exterioară numele şi adresa destinatarului cu menţiunea că expediţia trebuie să fie returnată, în caz de nelivrare destinatarului;
5) poartă numele şi adresa destinatarului şi conţinutul încărcăturii pe faţa ambalajului interior.
121. Operaţiile vamale implicînd controlul conţinutului radioactiv a unui colet, se realizează numai în locuri unde există mijloace adecvate controlului expunerii la radiaţii şi în prezenţa unui expert în domeniu. Coletele deschise la cererea vameşilor, vor fi readuse la starea iniţială înainte de a fi transmise de către expeditor la destinatar.
122. Cînd o expediţie nu poate fi livrată destinatarului, ea va fi depusă într-un loc sigur şi se va anunţa într-un termen de cel mult 3 zile Agenţia Naţională, cerînd instrucţiuni pentru acţiunile ce urmează a fi întreprinse.
124. Materialul radioactiv sub forma specială va avea cel puţin una din dimensiuni mai mare de 5 mm.
125. Materialul radioactiv sub formă specială va poseda astfel de proprietăţi, sau va fi proiectat astfel încît supus încercărilor specificate în pct. 207-214 să satisfacă următoarele cerinţe:
1) nu se rupe şi nu se sparge cînd este supus încercărilor de impact, la percuţie şi la îndoire specificate în pct.208-210 şi pct.212 subpct. 1);
2) nu se topeşte şi nu se dispersează, cînd este supus încercărilor de rezistenţă la căldură specificate în pct. 211 sau pct. 212 subpct. 2);
3) activitatea apei, ca urmare a supunerii la încercările de lixiviere specificate în pct. 213 şi 214, nu este mai mare de 2 kBq, sau, pentru sursele închise, viteza volumetrică de scurgere delimitată prin încercarea de control al etanşeităţii nu depăşeşte limita permisă specificată în NFRP-2000.
126. Cînd o capsulă etanşă constituie o parte componentă a materialului radioactiv sub formă specială, capsula se realizează astfel încît deschiderea capsulei să se poată face numai prin distrugerea ei.
127. Un material radioactiv cu dispersabilitate redusă va fi astfel încît cantitatea lui totală conţinută într-un colet să îndeplinească următoarele cerinţe:
1) intensitatea radiaţiei la distanţa de 3 m de materialul radioactiv neecranat nu va depăşi 10 mSv/h;
2) dacă este supus încercărilor specificate în pct. 239 şi 240 activitatea emisiilor în atmosferă sub formă de gaze şi particule cu un diametru aerodinamic echivalent de pînă la 100 μm nu va fi mai mare de 100 A2. Pentru fiecare încercare poate fi utilizat un alt exemplar;
3) dacă este supus încercării specificate în pct. 206, activitatea apei nu va fi mai mare de 100 A2. La efectuarea acestei încercări se va lua în calcul efectele de distrugere datorate încercărilor specificate la subpct. 2) al prezentului punct.
128. Coletul se proiectează astfel (masă, volum şi formă) încît să fie simplu şi sigur de transportat şi să fie corespunzător ancorat în, sau pe mijlocul de transport, pe durata transportării.
129. Modelul va fi astfel conceput încît prizele de ridicare, cu care este prevăzut, să nu cedeze cînd sînt corect folosite, iar în caz de rupere să nu fie afectată capacitatea coletului de a satisface celelalte cerinţe ale prezentului Regulament. În proiectul coletului se vor introduce coeficienţi de siguranţă corespunzători pentru eventualitatea ridicării prin smulgere.
130. Prizele şi toate celelalte dispozitive de pe suprafaţa exterioară a ambalajului care ar putea fi utilizate pentru ridicare, vor fi astfel realizate încît să fie capabile să suporte masa coletului conform cerinţelor pct. 129, sau să poată fi demontate sau făcute imposibil de utilizat pe durata transportării.
131. În măsura în care este practic posibil, suprafeţele exterioare ale ambalajului se vor realiza şi finisa încît să nu prezinte denivelări care ar prevedea posibilitatea de decontaminare.
132. În măsura în care este practic posibil, exteriorul coletului se va realiza ca să prevină colectarea şi reţinerea apei.
133. Orice dispozitive adăugate coletului în timpul transportării, şi care nu fac parte integrantă din colet, nu vor micşora gradul de securitate al coletului.
134. Coletul va fi proiectat astfel încît să reziste efectelor oricăror accelerări, vibraţii sau rezonanţe la vibraţii, care pot apărea în condiţii normale de transportare, fără a suferi vreo deteriorare atît în ceea ce priveşte eficacitatea dispozitivelor de închidere ale diverselor componente, cît şi în ceea ce priveşte integritatea coletului în ansamblu sau în particular. Piuliţele, buloanele şi alte piese de fixare vor fi astfel realizate, încît să prevină slăbirea sau desfacerea lor de la sine, chiar şi după utilizări repetate.
135. Materialele ambalajului şi ale oricăror componente şi structuri vor fi compatibile din punct de vedere chimic şi fizic între ele, precum şi cu conţinutul radioactiv. Se va lua în calcul şi comportarea acestora la acţiunea radiaţiilor.
136. Toate valvele prin care conţinutul radioactiv poate scăpa în exterior vor fi protejate împotriva oricărei manipulaţii neautorizate.
137. Modelul de colet va fi realizat astfel ca să se ţină seama de temperatura şi presiunea mediului înconjurător, în condiţii normale de transportare.
138. Pentru materialele radioactive avînd şi alte proprietăţi periculoase, modelul de colet va ţine cont şi de proprietăţile specificate în pct. 8 şi 47.
139. Orice suprafaţă accesibilă a coletelor transportate pe calea aerului nu vor avea o temperatură mai mare de 500 C, la o temperatură ambientală de 380 C, fără a se lua în considerare insolaţia.
140. Coletele destinate a fi transportate pe calea aerului vor fi realizate astfel încît, în condiţii de temperatură ambientală cuprinsă între -400 C şi +550 C, integritatea izolării să nu fie afectată.
141. Coletele care conţin materiale radioactive, destinate a fi transportate pe calea aerului, vor avea o anvelopă de izolare, care să reziste fără scurgeri la o scădere a presiunii ambientale pînă la 5 kPa.
142. Coletul exceptat se va realiza astfel încît să întrunească prevederile specificate în pct. 128-139 şi în plus, dacă sînt transportate pe calea aerului, prevederile specificate în pct. 139-141.
143. Un colet industrial de tipul I (CI-1) se va proiecta astfel încît să întrunească prevederile specificate în pct. 128-138 şi 156, şi, în plus, dacă este transportat pe calea aerului, prevederile specificate în pct. 139-141.
144. Un colet industrial de tipul II (CI-2) se va proiecta astfel încît să întrunească cerinţele pentru coletul industrial de tipul I (CI-1) specificate în pct. 143, şi în plus, dacă este supus încercărilor specificate în pct. 225 şi 226 să fie capabil să prevină:
1) pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv; şi
2) pierderea integrităţii ecranării, care ar conduce la o creştere cu mai mult de 20 % a intensităţii radiaţiei de pe suprafaţa exterioară a coletului.
145. Un colet industrial de tipul III (CI-3) se va proiecta astfel încît să întrunească cerinţele pentru coletul industrial de tipul I (CI-1) specificate în pct. 143, şi în plus, cerinţele specificate în pct. 156-169.
146. Coletele pot fi utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2), dacă:
1) satisfac cerinţele pentru colete industriale de tipul I specificate în pct. 13;
2) sînt proiectate conform standardelor specificate în secţiunea „General Recomandations on Packing” (Recomandări generale pentru colete) al documentului Organizaţiei Naţiunilor Unite „Recomandations on the transport of Dangerous Goods”, sau sînt proiectate conform altor cerinţe, cel puţin echivalente cu cele menţionate în aceste standarde;
3) supuse încercărilor cerute pentru grupurile de ambalare I şi II prevăzute în documentul menţionat la subpct. 2), sînt capabile să împiedice:
a) pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv;
b) pierderea integrităţii ecranului de proiecţie, care ar conduce la creşterea intensităţii radiaţiei cu mai mult de 20 % în orice punct de pe suprafaţa exterioară a coletului.
147. Containerele-cisternă pot fi utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2) şi tipul III (Cl-3), dacă:
1) satisfac cerinţele pentru coletele industriale de tipul I (Cl-1), specificate în pct. 143;
2) sînt proiectate conform standardelor specificate în secţiunea „Recommendations on Multimodal Tank Transport” (Recomandări pentru transportarea containerelor-cisterne) al documentului Organizaţiei Naţiunilor Unite „Recomandations on the transport of Dangerous Goods", sau sînt proiectate conform altor cerinţe, cel puţin echivalente cu cele menţionate în aceste standarde şi sînt capabile să reziste încercării la presiunea de 265 kPa;
3) sînt proiectate astfel încît orice ecran suplimentar cu care sînt dotate să reziste la eforturile suplimentare statice şi dinamice rezultate din manipulare în condiţii normale de transportare, şi să prevină pierderea integrităţii ecranării, care ar conduce la o creştere de peste 20 % a intensităţii radiaţiei în orice punct de pe suprafaţa exterioară a containerului-cisternă.
148. Cisternele, altele decît containerele-cisternă, pot fi de asemenea utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2) şi de tipul III (Cl-3) pentru transportarea materialelor radioactive de tipul ASJ-I şi ASJ-II în stare lichidă sau gazoasă, aşa cum este specificat în anexa nr. 4 la prezentul Regulament, cu condiţia să fie conforme cu standardele cel puţin echivalente cu cele menţionate în pct. 147.
149. Containerele de transportare pot fi, de asemenea, utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2) şi de tipul III (Cl-3) în următoarele condiţii:
1) conţinutul radioactiv este numai în stare solidă;
2) satisfac cerinţele pentru coletele industriale de tipul I (Cl-1) prevăzute în pct. 142;
3) sînt proiectate conform standardelor specificate în documentul ISO 1496/1; „Series 1 Freight Containers – Specifications and Testing – Part 1: General Cargo Containers” (Seria 1 Containere de marfă – Specificaţii şi testare – Partea 1: Containere General Cargo), fără a lua în considerare dimensiunile şi clasificarea. Ele se vor proiecta astfel încît supuse la încercările prevăzute în acest document şi la acceleraţii care survin în condiţii normale de transportare, să împiedice:
a) pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv;
b) pierderea integrităţii ecranului de proiecţie, care ar conduce la creşterea intensităţii radiaţiei cu mai mult de 20 % în orice punct de pe suprafaţa exterioară a containerului de transportare.
150.Containerele metalice intermediare de transportare în vrac, pot fi, de asemenea, utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2) sau de tipul III
(Cl-3), dacă:
1) satisfac cerinţele pentru coletele industriale de tipul I (Cl-1) prevăzute la pct. 143;
2) sînt proiectate conform standardelor specificate în „Recommendations on Intermediate Bulk Containers (IBS,s)” (Recomandări privind Containere intermediare în vrac) al documentului Organizaţiei Naţiunilor Unite „Recommendations on the Transport of Dangerous Goods”, pentru grupurile de ambalare I şi II. Ele se vor proiecta astfel încît supuse încercărilor prevăzute în acest document, dar cu încercarea la cădere liberă realizată cu orientarea care să producă degradarea maximă, să poată împiedica:
a) pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv;
b) pierderea integrităţii ecranului de proiecţie, care ar conduce la creşterea intensităţii radiaţiei cu mai mult de 20 % în orice punct de pe suprafaţa exterioară a containerului intermediar de transportare în vrac.
151. Cu excepţia cazurilor prevăzute în pct. 154, hexafluorura de uraniu va fi ambalată şi transportată conform prevederilor documentului ISO 7195: „Packaging of Uranium Hexafluoride (UF6) for Transport” (Ambalaj pentru hexafluorura de uraniu (UF6) pentru Transport) şi cerinţelor prevăzute în pct. 152 şi 153. Coletul va îndeplini şi toate prevederile stabilite în prezentul Regulament în legătură cu proprietăţile radioactive şi fisile materialului.
152. Fiecare colet destinat transportării unei cantităţi egale cu 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu va fi realizat astfel încît să îndeplinească următoarele cerinţe:
1) după supunerea la încercarea prevăzută la pct. 221, să nu prezinte scăpări şi deformări inacceptabile, conform prevederilor documentului ISO 7195;
2) după supunerea la încercarea prevăzută la pct. 225 să reziste fără pierderea sau dispersia hexafluorurii de uraniu;
3) după supunerea la încercarea prevăzută la pct. 231 să nu prezinte rupturi ale anvelopei de izolare.
153. Coletele destinate transportării unei cantităţi egale cu 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu nu vor fi prevăzute cu dispozitive de decompresie.
154. Cu aprobarea autorităţii competente, coletele destinate transportării unei cantităţi de 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu pot fi transportate, în următoarele condiţii:
1) sînt construite conform altor cerinţe decît cele menţionate în standardul ISO 7195 şi pct. 152 şi 153 ale prezentului Regulament, dar se demonstrează că, atît cît este posibil, satisfac prevederile punctelor respective;
2) sînt construite astfel încît supuse încercării la o presiune mai mică de 2,76 MPa, aşa cum este prevăzut în pct. 221, rezistă fără scăpări sau deformări inacceptabile;
3) pentru coletele destinate transportării unei cantităţi de hexafluorură de uraniu de 9000 kg sau mai mult, nu sînt îndeplinite prevederile stabilite la pct. 152 subpct. 3).
155. Coletele de tipul A vor fi astfel proiectate încît să întrunească condiţiile prevăzute în pct. 128-138, şi suplimentar, dacă sînt transportate pe calea aerului, condiţiile prevăzute în pct. 139-141, precum şi condiţiile prevăzute în pct. 156-171.
156. Dimensiunea exterioară a coletului nu va fi mai mică de 10,0 cm.
157. Orice colet va avea fixat pe partea exterioară un dispozitiv, de exemplu, un sigiliu, care să nu poată fi cu uşurinţă distrus şi care, atîta timp cît este intact dovedeşte că coletul nu a fost deschis.
158. Orice dispozitiv de ancorare ataşat coletului va fi astfel proiectat încît atît în condiţii normale de transportare, cît şi de accident, eforturile rezultate în aceste dispozitive să nu aducă coletul în starea de a nu mai satisface prevederile prezentului Regulament.
159. Domeniul de temperatură considerat pentru proiectarea coletului şi a oricărei părţi componente este de la -400C pînă la +700C. Se va acorda o atenţie deosebită temperaturii de îngheţare a lichidelor şi posibila înrăutăţire a proprietăţilor materialelor ambalajului în domeniul de temperatură respectiv.
160. Tehnicile de proiectare şi execuţie vor fi în conformitate cu normele naţionale sau internaţionale în domeniu.
161. Proiectul coletului va cuprinde o anvelopă de izolare închisă ermetic cu un dispozitiv de închidere adecvat, care nu se poate deschide în mod întîmplător sau sub efectul unei eventuale creşteri a presiunii din interiorul coletului.
162. Materialele radioactive sub formă specială pot fi considerate ca parte componentă a anvelopei de izolare.
163. Dacă anvelopa de izolare constituie o parte separată a ambalajului ea va fi închisă ermetic cu un dispozitiv de închidere sigur şi independent de orice parte a ambalajului.
164. La proiectarea oricărei componente a anvelopei de izolare se va ţine seama, atunci cînd este cazul, de posibilitatea descompunerii prin radioliză a lichidelor şi a altor materiale vulnerabile, precum şi de posibilitatea generării de gaze prin reacţie chimică sau de radioliză.
165. Anvelopa de izolare va reţine conţinutul său radioactiv în cazul reducerii presiunii ambiante pînă la valoarea de 60 kPa.
166. Toate vanele, cu excepţia celor de decompresie, se vor prevedea cu un dispozitiv de reţinere a eventualelor scurgeri prin aceste vane.
167. Un ecran de protecţie la radiaţii, ce include o componentă a coletului, care conform specialiştilor, constituie un element al anvelopei de izolare, este proiectat astfel încît să nu permită scăparea întîmplătoare din interiorul lui a acestei componente. Dacă ecranul de protecţie şi această parte componentă a ambalajului formează un element separat, ecranul va fi prevăzut cu un dispozitiv de închidere sigur, independent de orice altă structură a ambalajului.
168. Orice colet va fi astfel proiectat, încît supus încercărilor prevăzute în pct. 222-227 nu va permite:
1) orice pierdere sau dispersie a conţinutului radioactiv;
2) pierderea integrităţii ecranului de protecţie care ar conduce la creşterea intensităţii radiaţiei cu mai mult de 20 % în orice punct de pe suprafaţa exterioară a coletului.
169. Proiectul de colet destinat transportării de materiale radioactive lichide va avea prevăzut un spaţiu liber suplimentar, pentru a compensa variaţia volumului conţinutului radioactiv cu temperatura, efectele dinamice şi dinamica umplerii.
170. Orice ambalaj de tipul A destinat să conţină lichide:
1) va îndeplini condiţiile pct.168 în cazul în care este supus încercărilor prevăzute în pct. 227;
2) va fi prevăzut cu suficient material absorbant pentru a absorbi un volum de două ori mai mare decît cel al lichidului conţinut. Materialul absorbant se va plasa în colet astfel ca, în cazul scurgerii, să se realizeze contactul lui cu lichidul, sau să fie prevăzut cu anvelopă de izolare compusă din două componente, una interioară şi cealaltă exterioară, astfel realizate încît lichidul conţinut să fie reţinut de componenta exterioară chiar în cazul în care componenta interioară are scăpări.
171. Coletele destinate transportării de gaze sînt proiectate astfel ca fiind supuse încercărilor prevăzute în pct. 228 să împiedice pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv. Coletele de tipul A destinate transportării de tritiu şi gaze nobile sînt exceptate de la această prevedere.
172. Coletele de tipul B(U) sînt proiectate astfel ca să îndeplinească cerinţele prevăzute în pct. 128-141 (în cazul în care sînt transportate pe calea aerului), precum şi cerinţele prevăzute în pct. 156-169, cu excepţia prevederii din pct. 168 subpct. 1), precum şi, cerinţele prevăzute în pct. 172-186.
173. Un colet este proiectat astfel ca în condiţiile de mediu specificate în pct. 175 şi 176, căldura generată în colet de conţinutul radioactiv, în condiţii normale de transportare, aşa cum sînt ele confirmate prin încercările specificate în pct. 222-227, să nu afecteze coletul în aşa măsură încît să nu mai corespundă cerinţelor privind izolarea şi protecţia, chiar dacă coletul este lăsat nesupravegheat timp de o săptămînă. O atenţie deosebită se va acorda efectelor căldurii, care pot:
1) schimba aranjarea, forma sau starea fizică a conţinutului radioactiv, sau dacă materialul radioactiv este conţinut într-o teacă sau într-un recipient (de exemplu, un element combustibil întecuit), căldura degajată să producă deformarea sau topirea tecii recipientului sau a materialului radioactiv; sau
2) micşora eficacitatea ambalajului ca urmare a dilatării termice diferite, fisurării sau topirii materialului ecranului de protecţie; sau
3) accelera fenomenele de corosie în condiţii de umiditate.
174. Cu excepţia cerinţelor din pct. 139 pentru coletele ce se transportă pe calea aerului, coletele sînt proiectate astfel ca în condiţiile de mediu ambiant prevăzute în pct. 175, temperatura oricărei suprafeţe accesibile nu va depăşi
500 C, în afara cazului în care coletul este transportat în regim de utilizare exclusivă.
175. Temperatura mediului ambiant trebuie să fie de 380 C.
176. Condiţiile de insolaţie sînt cele prevăzute în anexa nr. 11 la prezentul Regulament.
177. Coletul, care este prevăzut cu protecţie termică în scopul îndeplinirii condiţiilor cerute de încercările termice prevăzute în pct. 230, va fi astfel proiectat încît această proiecţie să rămînă eficientă după ce coletul este supus încercărilor prevăzute la pct. 222-227 şi pct.230 subpct. 1), 2) şi 3), după caz. Protecţia nu se va deteriora nici în condiţii de rupere, tăiere, alunecare, frecare sau manipulare brutală.
178. Coletul se proiectează astfel încît, dacă va fi supus:
1) încercărilor prevăzute în pct. 222-227, pierderea de conţinut radioactiv nu va fi mai mare de 10-6 A2 pe oră; şi
2) încercărilor prevăzute în pct. 229, 230 subpct. 2), pct.231 şi 232, precum şi încercărilor prevăzute la pct. 230 subpct. 3) pentru colete cu masa mai mică de 500 kg, cu densitatea totală mai mică de 1000 kg/m3, calculată luînd în considerare dimensiunile exterioare şi cu un conţinut radioactiv mai mare de 1000 A2, dacă nu este material radioactiv sub formă specială, sau la pct. 230 subpct. 1) pentru toate celelalte colete, să întrunească următoarele cerinţe:
a) va păstra o funcţie de protecţie suficientă pentru ca intensitatea radiaţiei la 1 m de orice punct de pe suprafaţa coletului să nu depăşească 10 mSv/h pentru conţinutul maxim pentru care este proiectat coletul;
b) pierderea de conţinut radioactiv timp de o săptămînă nu va fi mai mare de 10 A2 pentru kripton-85 şi de A2 pentru toţi ceilalţi radionuclizi.
Cînd sînt prezenţi diferiţi radionuclizi în amestec, se aplică prevederile pct. 25-27, cu excepţia radionuclidului kripton-85, pentru care se va putea lua, în locul valorii A2(i), valoarea 10 A2. În cazul lit.a) evaluarea va trebui să ţină cont de limitele contaminării externe prevăzute la pct. 48.
179. Coletul cu un conţinut radioactiv mai mare de 105 A2 se va proiecta astfel încît supus încercării intensive la scufundare în apă, prevăzută în pct. 233, să nu prezinte rupturi ale anvelopei de izolare.
180. Îndeplinirea limitelor admise pentru elaborarea de activitate nu va depinde de filtre sau de vre-un sistem mecanic de răcire.
181. Coletul nu va fi prevăzut cu vre-un sistem de decompresie a anvelopei de izolare, care ar permite eliberarea de material radioactiv în mediul înconjurător în condiţiile prevăzute de încercările specificate în pct. 222-227 şi pct.229-232.
182. Coletul este astfel proiectat încît, fiind la presiunea maximă de operare şi supus încercărilor prevăzute în pct. 222-227 şi pct.229-232, eforturile rezultate în anvelopa de izolare să nu atingă valori care ar afecta în mod negativ coletul, în aşa fel încît să nu mai corespundă cerinţelor din prezentul Regulament.
183. Presiunea maximă de operare normală a coletului nu va depăşi presiunea manometrică de 700 kPa.
184. Cu excepţia prevederilor pct. 139 privind transportarea pe calea aerului a coletelor, temperatura maximă a oricărei suprafeţe uşor accesibile în timpul transportării coletului nu va depăşi 850C în absenţa izolaţiei şi în condiţiile de mediu aşa cum sînt prevăzute în pct. 175. Dacă temperatura este mai mare de 500C, coletul se va transporta în regim de utilizare exclusivă conform prevederilor pct. 174. În scopul protecţiei personalului, pot fi prevăzute bariere şi ecrane fără a fi necesar ca acestea să fie supuse vreunei încercări.
185. Coletele conţinînd material radioactiv cu dispersabilitate redusă se vor proiecta astfel încît orice elemente adăugate materialului cu dispersabilitate redusă dar care nu intră în componenţa lui, sau orice elemente interne suplimentare ale ambalajului să nu afecteze caracteristicile materialului radioactiv cu dispersabilitate redusă.
186. Un colet se va proiecta pentru un domeniu de temperatură a mediului înconjurător cuprins între -400 C şi +380 C.
187. Coletele de tipul B(M) îndeplineasc cerinţele pentru coletele de tipul B(U) prevăzute în pct. 172, cu excepţia faptului ca, pentru coletele transportate în interiorul unei singure ţări sau numai între anumite ţări, în locul prevederilor pct. 159, 175, 176 şi 179-186, pot fi admise alte condiţii, aprobate de autorităţile competente din aceste ţări. Totuşi cerinţele prevăzute în pct. 179-186 pentru coletele de tipul B(U) se vor îndeplini, în măsura posibilităţii.
188. Se poate accepta ventilarea periodică sau depresurizarea coletelor de tipul B(M) pe timpul transportării, cu condiţia ca operaţiile prescrise pentru ventilare şi depresurizare să fie acceptabile pentru autorităţile competente.
189. Coletul de tipul C se va proiecta astfel ca să îndeplinească cerinţele prevăzute la pct. 129-142 şi cele prevăzute la pct. 156-169 (cu excepţia prevederilor din pct. 168 subpct. 1), cerinţele prevăzute în pct. 173-176, 180-186 şi, în plus, cerinţele prevăzute în pct. 190-191.
190. Coletul va îndeplini criteriile de evaluare stabilite pentru încercările prevăzute în pct. 178 subpct. 2) şi pct.182 după dispunerea într-un mediu caracterizat printr-o conductibilitate termică de 0,33 W/(m.K) şi o temperatură de 380 C în stare staţionară. Evaluarea se face cu următoarele condiţii iniţiale: izolarea termică a coletului este nedeteriorată, coletul este la presiunea maximă de operare normală şi temperatura ambientală este de 380 C.
191. Coletul se va proiecta astfel ca la presiunea maximă de operare normală şi fiind supus la:
1) încercările prevăzute la pct. 222-227, pierderea de conţinut radioactiv nu va fi mai mare de 10-6 A2 pe oră, şi la încercările prevăzute în pct. 237 va întruni următoarele cerinţe:
a) va păstra o funcţie de protecţie suficientă pentru ca intensitatea radiaţiei la distanţa de 1 m de orice punct de pe suprafaţa exterioară a coletului să nu depăşească 10 mSv/h pentru conţinutul maxim pentru care este proiectat coletul;
b) pierderea de conţinut radioactiv pe o perioadă de o săptămînă nu va fi mai mare de 10A2 pentru kripton-85 şi A2 pentru ceilalţi radionuclizi;
2) cînd sînt prezenţi diferiţi radionuclizi în amestec se aplică prevederile pct. 25-27 cu excepţia kriptonului-85 pentru care se va putea lua în locul valorii A2(i) valoarea 10 A2. În cazul lit.a) evaluarea va trebui să ţină seama de limitele contaminării externe prevăzute în pct. 48.
Coletul se va proiecta astfel încît supus încercării intensive la scufundare în apă prevăzută în pct. 233, nu va prezenta rupturi ale anvelopei de izolare.
192. Materialele fisile se vor transporta astfel încît:
1) să fie menţinută starea subcritică în condiţii normale de transportare şi în condiţii de accident. Se vor avea în vedere următoarele situaţii:
a) pătrunderea apei în colete sau scurgerea din acestea;
b) pierderea eficacităţii absorbanţilor de neutroni sau a moderatorilor înglobaţi;
c) modificarea dispunerii conţinutului fie în interiorul coletului, fie ca urmare a pierderii de conţinut, în afara coletului;
d) reducerea distanţelor în interiorul şi dintre colete;
e) imersia coletului în apă sau afundarea în zăpadă;
f) schimbări de temperatură; şi
2) să fie întrunite următoarele cerinţe:
a) prevăzute în pct. 156 pentru materialul fisil conţinut în colete;
b) impuse de alte prevederi ale prezentului Regulament cu privire la proprietăţile radioactive ale materialului; şi
c) prevăzute în pct. 194-203, ţinînd cont de excepţiile prevăzute în pct. 193.
193. Materialele fisile, care îndeplinesc una din cerinţele subpct.1)-5) ale prezentului punct, se exceptează de la cerinţele de a fi transportate în colete ce îndeplinesc criteriile pct. 194-203, şi de la celelalte cerinţe ale prezentului Regulament care se aplică materialului fisil. Un singur tip de exceptare pentru fiecare expediţie este permis.
1) Masa limită pe expediţie va respecta următoarea relaţie:
unde X şi Y sînt masele limită definite conform anexei nr.12 la prezentul Regulament, cu condiţia că:
a) fiecare colet conţine nu mai mult de 15 g de material fisil; pentru materialele transportate în vrac această limitare se referă la întreaga expediţie transportată cu un mijloc de transport; sau
b) materialul fisil este o soluţie omogenă hidrogenată sau un amestec unde raportul nuclizilor fisili şi hidrogen este mai mic de 5 % masice; sau
c) nu există mai mult de 5 g de material fisil în orice volum de 10 l de material;
2) Pe expediţie nu va exista o cantitate de beriliu sau deuteriu mai mare de 0,1 % din masa de material fisil.
3) Uraniul îmbogăţit în uraniu-235 pînă la maximum 1 % masic şi cu conţinut total de plutoniu şi uraniu-233 mai mic de 1% din masa de uraniu-235, cu condiţia ca materialul fisil să fie distribuit practic omogen în tot materialul. În plus, dacă uraniu-235 este sub formă metalică, de oxid sau de carbură, se va exclude formarea reţelei ordonate.
4) Soluţiile lichide de nitrat de uraniu, îmbogăţite cu uraniu-235 la maximum 2 % masice, cu conţinut total de plutoniu şi uraniu-233 mai mic de 0,002 % din masa de uraniu şi cu un raport atomic azot/uraniu (N/U) de minimum 2.
5) Coletele conţinînd, fiecare în parte, o masă totală de plutoniu mai mică de 1 kg, în care nu mai mult de 20 % masice, este plutoniu-239, plutoniu-241 sau orice combinaţie a acestor radionuclizi.
194. Cînd forma chimică sau fizică, compoziţia izotopică, masa sau concentraţia, coeficientul de moderare sau densitatea ori configuraţia geometrică nu se cunosc, evaluările prevăzute în pct. 198-203 sînt realizate presupunînd că fiecare parametru care nu este cunoscut are o valoare care corespunde multiplicării maxime a neutronilor corespunzătoare condiţiilor şi parametrilor cunoscuţi în aceste evaluări.
195. Evaluările prevăzute în pct. 200-205 pentru combustibilul nuclear iradiat sînt bazate pe o compoziţie izotopică care să arate:
1) o multiplicare maximă a neutronilor pe întreaga perioadă de iradiere;
2) o estimare conservativă a multiplicării neutronilor în evaluarea coletelor. După iradiere, dar înainte de expediere, este făcută o măsurare care să confirme conservatismul compoziţiei isotopice.
196. Ambalajul, în urma supunerii la încercările specificate în pct. 222-227, nu va permite pătrunderea unui cub cu latura 10,0 cm.
197. Coletul se va realiza pentru un interval al temperaturii ambientale cuprinsă între –400 C şi +380 C.
198. Pentru un colet izolat se va face presupunerea că apa poate intra în sau ieşi din toate spaţiile libere ale coletului, inclusiv cele din anvelopa de izolare. Totuşi, dacă modelul este prevăzut cu mijloace speciale care să prevină aceste evenimente, ca urmare a erorilor umane, se poate presupune că etanşeitatea acestor spaţii libere este asigurată. Aceste mijloace speciale pot fi:
1) bariere multiple etanşe pentru apă, de înaltă siguranţă, care, fiecare în parte, îşi va păstra etanşeitatea dacă coletul este supus încercărilor prevăzute în pct. 203 subpct. 2); un control riguros al calităţii la fabricarea, întreţinerea şi repararea ambalajelor şi încercări pentru verificarea etanşeităţii fiecărui colet înainte de fiecare expediere; sau
2) pentru colete conţinînd numai hexafluorură de uraniu:
a) colete în care, după încercările prevăzute la pct. 203 subpct. 2), nu există contact fizic nemijlocit între valvă şi orice altă componentă a ambalajului, cu excepţia punctului înalt de fixare, şi în care, după efectuarea încercărilor prevăzute la pct. 231, valvele rămîn etanşe; şi
b) un control riguros al calităţi la fabricarea, întreţinerea şi repararea ambalajelor, însoţit de încercări care să demonstreze etanşeitatea fiecărui colet înainte de fiecare expediţie.
199. Pentru sistemul de confinare se va asigura o reflexie apropiată de cel puţin 20 cm de apă, sau orice altă reflexie mărită, care ar putea fi produsă adiţional de materialele înconjurătoare ambalajului. Totuşi, în cazul în care se poate demonstra că sistemul de confinare rămîne în interiorul ambalajului după efectuarea încercărilor prevăzute la pct. 203 subpct. 2) şi la pct. 200 subpct. 3) se poate presupune o reflexie apropiată de cel puţin 20 cm de apă.
200. Coletul va rămînea subcritic în condiţiile prevăzute în pct. 198 şi 199, şi în condiţii pentru colet care să producă multiplicarea maximă a neutronilor compatibile cu:
1) condiţiile obişnuite de transportare (fără incidente);
2) încercările specificate în pct. 202 subpct. 2);
3) încercările specificate în pct. 203 subpct. 2).
201. Pentru coletul transportat pe calea aerului:
1) coletul va rămîne subcritic în condiţii corespunzătoare încercărilor prevăzute în pct. 236, presupunînd reflexia a cel puţin 20 cm de apă, dar fără pătrunderea apei în colet;
2) nu se va ţine cont de mijloacele speciale specificate în pct. 198, în afara cazului ca urmare a încercărilor prevăzute la pct. 237 şi ulterior celei prevăzute în pct. 236, pătrunderea în şi ieşirea apei din spaţiile libere este împiedicată.
202. Se determină un număr „N” astfel încît, 5 N să fie subcritic pentru configuraţia dată a ansamblului şi condiţii de colet care conduc la multiplicarea maximă a neutronilor, cu respectarea următoarelor condiţii:
1) spaţiile între colete să rămînă goale, iar configuraţia dată a coletelor să fie înconjurată de un strat de apă de grosime de cel puţin 20 cm ce serveşte ca reflector;
2) drept stare a coletelor va fi luată starea evaluată, sau starea rezultată după ce acestea au fost supuse încercărilor de la pct. 222-227.
203. Se va determina un număr „N” astfel încît 2 N să fie subcritic pentru configuraţia dată a ansamblului şi condiţii de colet care dau multiplicarea maximă de neutroni, cu respectarea următoarelor condiţii:
1) spaţiile între colete sînt umplute cu un material hidrogenat moderator, iar ansamblul de configuraţia dată este înconjurat de un strat de apă de grosime de cel puţin 20 cm servind ca reflector;
2) după încercările specificate în pct. 222-227 se efectuează încercările menţionate mai jos, care implică limitări mai severe:
a) încercările specificate în pct. 230 subpct. 2) şi, fie încercările specificate în pct. 230 subpct. 3) pentru coletele avînd masa mai mică de 500 kg şi o densitate totală mai mică de 1000 kg/m3 determinată cu dimensiunile de gabarit, fie încercările specificate în pct. 230 subpct. 1) pentru toate celelalte colete, urmate de încercările specificate în pct. 231 şi în final de încercările specificate în pct. 234-236; sau
b) încercarea specificată în pct. 232;
3) dacă orice fracţiune din materialul fisil scapă din sistemul de confinare ca urmare a încercărilor specificate în pct. 203 subpct. 2), se va presupune că materialul fisil scapă din fiecare colet din ansamblu, iar configuraţia şi moderarea întregului material fisil este astfel încît rezultă o multiplicare maximă a neutronilor cu o reflexie apropiată de cel puţin 20,0 cm de apă.
1) supunerea la încercări a specimenelor reprezentînd materiale cu activitate specifică joasă ASJ-III, sau materiale radioactive sub formă specială, sau materiale radioactive cu dispersabilitate redusă ori a prototipurilor sau eşantioanelor de ambalaj, în care caz, conţinutul specimenului sau al ambalajului utilizat pentru probe va simula cît mai bine posibil conţinutul radioactiv real, iar specimenele sau ambalajele supuse la probe, se vor pregăti aşa cum sînt ele prezentate în mod normal pentru transportare;
2) referirea la demonstrări anterioare satisfăcătoare de natură similară;
3) efectuarea de încercări pe modele la scara corespunzătoare, prevăzute cu însuşiri semnificative pentru obiectul testat, dacă în baza expertizei tehnice se poate stabili că rezultatele unor astfel de încercări pot fi folosite în studiul şi proiectarea ambalajului. Cînd este utilizat un model la scară, se va lua în vedere necesitatea corectării unor parametri de încercare, cum ar fi diametrul barei de penetrare sau forţa de compresiune;
4) efectuarea de calcule sau prezentarea de argumente logice, cînd siguranţa şi conservatismul metodelor de calcul şi a parametrilor în general admise.
205. După ce specimenul, prototipul sau eşantionul au fost supuse testelor se vor utiliza metode corespunzătoare de evaluare pentru a confirma că cerinţele din prezenta secţiune au fost satisfăcute în conformitate cu standardele de performanţă şi de acceptare prevăzute în secţiunea 6.
206. Un specimen de material solid reprezentativ pentru întregul conţinut al coletului se va supune imersării timp de 7 zile în apă la temperatură ambientală. Volumul de apă utilizat pentru încercare va fi suficient, astfel încît la sfîrşitul perioadei de 7 zile, volumul liber al apei rămase neabsorbite şi fără să fi reacţionat, să fie de cel puţin 10 % din volumul eşantionului solid utilizat pentru încercare. Apa va avea un pH iniţial de 6-8 şi o conductivitate maximă de 1 mS/m la 200C. Activitatea totală a volumului liber al apei se va măsura după perioada de 7 zile de imersie a eşantionului solid.
207. Specimenele care reprezintă sau simulează materiale radioactive sub formă specială vor fi supuse încercării la impact, încercării la percuţie, încercării la încovoiere şi încercării termice specificate în pct.208-212. Pot fi utilizate exemplare diferite pentru fiecare din aceste încercări. După fiecare încercare se va efectua evaluarea lixivierii sau evaluarea volumetrică a scăpărilor prin metode nu mai puţin sensibile decît metodele descrise în pct. 213 pentru materiale solide nedispersabile şi în pct. 214 pentru materiale incapsulate.
208. Încercarea la impact: Specimenul va cădea pe ţintă de la înălţimea de 9 m. Ţinta este definită în pct. 220.
209. Încercarea la percuţie: Specimenul va fi plasat pe o placă de plumb aşezată pe o suprafaţă solidă netedă şi apoi se loveşte cu faţa plană a unei bare de oţel moale astfel încît să producă un impact echivalent cu cel rezultat din căderea liberă a unei mase de 1,4 kg de la înălţimea de 1 m. Faţa plană a barei va avea diametrul de 25 mm şi marginile rotunjite cu o rază de 3,0±0,3 mm. Placa de plumb de duritate pe scala Vickers şi o grosime de cel mult 25 mm va acoperi o suprafaţă mai mare decît suprafaţa de sprijin a specimenului. Pentru fiecare încercare se va utiliza o nouă placă de plumb. Bara va lovi specimenul astfel încît să-i producă deteriorarea maximă.
210. Încercarea la încovoiere. Această încercare se aplică numai surselor lungi şi subţiri care au lungimea de cel puţin 10 cm şi raportul între lungimea şi lăţimea minimă de cel puţin 10. Specimenul se va fixa rigid în poziţie orizontală, astfel încît jumătate din lungimea lui să iasă din dispozitivul de fixare. Specimenul va fi astfel orientat încît, dacă se loveşte capătul său liber cu faţa plană a unei bare de oţel să sufere deteriorarea maximă. Bara va lovi specimenul astfel încît să producă un impact echivalent cu cel rezultat din căderea liberă a unei mase de 1,4 kg de la înălţimea de 1 m. Partea inferioară a barei va avea diametrul de 25 mm şi marginile rotunjite cu o rază de 3,0 ± 0,3 mm.
211. Încercarea termică: Specimenul se va încălzi în aer pînă la temperatura de 8000 C şi se va ţine la această temperatură timp de 10 min, după care va fi lăsat să se răcească liber.
212. Specimenele care reprezintă sau simulează material radioactiv inclus într-o capsulă pot fi exceptate de la:
1) încercările prevăzute în pct. 208 şi 209, dacă masa materialului radioactiv sub formă specială este mai mică de 200 g şi sînt supuse la încercarea la impact de clasa 4 prevăzută de standardul ISO 2919 – „Surse închise de radiaţii – Clasificare”; şi de la
2) încercarea prevăzută în pct. 211, dacă au fost supuse la încercările de temperatură de clasa 6 prevăzută în ISO 2919 – „Surse închise de radiaţii – Clasificare”.
213. Pentru specimenele care reprezintă sau simulează materiale solide nedispersabile, evaluarea lixivierii se va face în felul următor:
1) specimenul se va imersa în apă, la temperatura ambiantă timp de 7 zile. Volumul de apă utilizat pentru încercare va fi suficient astfel încît la sfîrşitul perioadei de 7 zile, volumul liber al apei rămase neabsorbite şi care nu a reacţionat să fie de cel puţin 10 % din volumul eşantionului solid utilizat pentru încercare. Apa va fi la un pH iniţial de 6-8 şi o conductivitate maximă de 1 mS/m la 200 C;
2) apa împreună cu specimenul se va încălzi apoi la o temperatură de 50 ± 50C şi menţinute la această temperatură timp de 4 ore;
3) se va determina apoi activitatea apei;
4) specimenul va fi apoi ţinut timp de cel puţin 7 zile într-o încăpere fără curenţi de aer şi cu o temperatură de 300 C cu o umiditate de cel puţin 90 %;
5) specimenul va fi apoi imersat în apă avînd aceleaşi caracteristici ca cele de la subpct. 1); apa şi specimenul se vor încălzi la o temperatură de 50 ± 50 C şi se vor menţine la această temperatură timp de 4 ore;
6) se va determina apoi activitatea apei.
214. Pentru specimenele care reprezintă sau simulează materiale solide incapsulate se va face fie evaluarea lixivierii, fie evaluarea volumetrică a scăpărilor:
1) evaluarea lixivierii se face după următoarea procedură:
a) specimenul se imersează în apă la temperatură ambiantă; apa va fi la un pH iniţial de 6-8 şi o conductivitate maximă de 1 mS/m la 200 C;
b) apa împreună cu specimenul se încălzesc la o temperatură de 50 ± 50 C şi se vor menţine la această temperatură timp de 4 ore;
c) se determină apoi activitatea apei;
d) specimenul se ţine timp de cel puţin 7 zile într-o încăpere fără curenţi de aer şi la o temperatură de 300 C cu o umiditate de cel puţin 90 %;
e) operaţiile de la lit. a), b) şi c) vor fi repetate;
2) evaluarea volumetrică a scăpărilor poate fi făcută prin oricare din încercările prevăzute în ISO 9978 „Radiation Protection – Sealed Radioactive Sourses – Leakage Test Methods” (Protecţie împotriva Radiaţiilor – surse radioactive închise – Metode de test de scurgere) care sînt acceptabile pentru Agenţia Naţională.
215. Un specimen care reprezintă sau simulează materiale radioactive cu dispersabilitate redusă va fi supus la încercarea intensivă la căldură, specificată în pct. 239 şi la încercarea la impact, specificată în pct.240. Pot fi utilizate specimene diferite pentru fiecare încercare. După fiecare încercare, specimenul se va supune la încercarea de lixiviere specificată în pct. 206. După fiecare încercare se va verifica dacă cerinţele aplicabile prevăzute la pct. 128 au fost îndeplinite.
216. Toate specimenele se verifică înainte de efectuarea încercărilor pentru a identifica şi înregistra defecţiuni sau deteriorări, cum ar fi:
1) neconformităţi faţă de proiect;
2) vicii de fabricare;
3) corodări sau alte deteriorări ce diminuează calitatea;
4) alterări ale caracteristicilor (deformari).
217. Anvelopa de izolare a ambalajului va fi specificată în mod clar.
218. Părţile exterioare ale specimenului se vor identifica şi preciza clar, astfel încît să se poată face referire la orice parte a specimenului în mod clar şi fără ambiguitate.
219. După efectuarea fiecărei încercări prevăzute la pct. 221-240:
a) se identifică şi se înregistrează defectele şi deteriorările;
b) se determină dacă integritatea anvelopei de izolare şi a protecţiei radiologice răspund cerinţelor prevăzute în secţiunea 6 pentru coletul testat;
c) pentru coletele conţinînd materiale fisile se va determina dacă ipotezele şi condiţiile utilizate în evaluările cerute în pct. 192-203 pentru unul sau mai multe colete sînt valabile.
220. Ţinta pentru încercările la cădere specificate în pct. 208, 225, 228 subpct. 1), pct. 230, 238 şi 240 va fi o suprafaţă plană, orizontală, astfel realizată încît orice creştere a rezistenţei ei la deplasare sau deformare, ca urmare a impactului cu specimenul, să nu conducă la o creştere semnificativă a deteriorării specimenului.
221. Specimenele care reprezintă sau simulează ambalaje proiectate pentru a conţine o cantitate de 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu, se vor încerca hidraulic la o presiune internă de cel puţin 1,38 MPa. Cînd presiunea de încercare este mai mică de 2,76 MPa modelul necesită o aprobare multilaterală. Pentru reîncercarea ambalajelor, pot fi aplicate orice alte încercări nedestructive echivalente, cu condiţia unei aprobări multilaterale.
222. Încercările sînt: încercarea la stropire cu apă, încercarea la cădere liberă, încercarea la stivuire şi încercarea la penetrare. Încercările la cădere liberă, la stivuire şi la penetrare sînt precedate, fiecare, de încercarea la stropire cu apă. Poate fi utilizat un singur specimen pentru toate încercările, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor formulate în pct. 223.
223. Intervalul de timp dintre sfîrşitul încercării la stropire cu apă şi încercarea următoare va fi astfel încît să permită pătrunderea maximă posibilă a apei, fără uscarea apreciabilă a exteriorului specimenului. În absenţa probei contrariului, acest interval va fi luat de două ore în cazul în care stropirea are loc simultan din patru direcţii. Dacă stropirea se face din cele patru direcţii în mod consecutiv, nu mai este necesar vreun interval de timp dintre sfîrşitul încercării la stropire şi încercarea următoare.
224. Încercarea la stropire cu apă: Specimenul se va supune încercării la stropire cu apa care să simuleze o ploaie cu un debit de 5 cm pe oră timp de cel puţin o oră.
225. Încercarea la cădere liberă: Specimenul va cădea pe ţintă astfel încît să se producă o degradare maximă a elementelor de securitate care necesită a fi încercate.
1) Înălţimea de cădere, măsurată de la cel mai de jos punct al specimenului la suprafaţa superioară ţintei, va fi cel puţin cît distanţa din anexa nr. 13 la prezentul Regulament pentru masa corespunzătoare. Ţinta este definită conform pct. 220.
2) Pentru coletele rectangulare din plăci fibrolemnoase sau lemn a căror masă nu depăşeşte 50 kg, un specimen distinct va fi supus la cădere liberă pe fiecare colţ de la înălţimea de 0,3 m.
3) Pentru coletele cilindrice din plăci fibrolemnoase care au masa mai mică de 100 kg, un specimen distinct va fi supus la cădere liberă de la înălţimea de 0,3 m pe fiecare margine a celor patru sferturi ale fiecărei baze a cilindrului.
226. Încercarea la stivuire. În afara cazului în care forma ambalajului efectiv nu permite stivuirea, specimenul va fi supus pentru o perioadă de 24 ore la o forţă de compresie egală cu cea mai mare dintre valorile de mai jos:
1) echivalentul a de cinci ori masa coletului real;
2) echivalentul a 13 kPa multiplicat cu aria proiecţiei verticale a coletului.
Această forţă se va aplica uniform pe două feţe opuse ale specimenului, una din ele fiind baza de susţinere pe care se sprijină în mod normal coletul.
227. Încercarea la penetrare: Specimenul va fi plasat pe o suprafaţă rigidă, plană şi orizontală, a cărei deplasare în timpul efectuării probei va rămîne neglijabilă.
1) Asupra specimenului se lasă să cadă liber o bară cu diametrul de 3,2 cm avînd un capăt semisferic şi cîntărind 6 kg, cu axul longitudinal orientat vertical. Bara este ghidată în aşa fel ca extremitatea sa să lovească central partea cea mai fragilă a specimenului astfel încît, dacă penetrează suficient de adînc, să lovească anvelopa de izolare. La executarea probei, deformarea barei se va neglija.
2) Înălţimea de cădere a barei măsurată între extremitatea inferioară a acesteia şi punctul intenţionat de impact de pe suprafaţa superioară a specimenului va fi de 1 m.
228. Un specimen sau specimene diferite vor fi supuse la fiecare din încercările de mai jos, cu excepţia cazului în care se poate demonstra că una din încercări este mai severă decît cealaltă pentru specimenul în cauză – în acest caz se va efectua încercarea cea mai severă.
1) Încercarea la cădere liberă: Specimenul va cădea pe ţintă în aşa fel încît să producă o deteriorare maximă a anvelopei de izolare. Înălţimea de cădere, măsurată între partea inferioară a specimenului şi faţa superioară a ţintei va fi de 9 m. Ţinta este definită conform pct. 220.
2) Încercarea la penetrare: Specimenul va fi supus încercării prevăzute în pct. 227 cu deosebirea că înălţimea de cădere va fi de 1,7 m în loc de 1 m cum este specificat în pct. 227 subpct. 2).
229. Specimenul va fi supus acţiunii cumulative a încercărilor prevăzute în pct. 230 şi 231 în ordinea prescrisă. După efectuarea acestor încercări, specimenul respectiv sau alt specimen vor fi supuse încercării sau încercărilor de scufundare în apă, menţionate în pct. 232 şi, dacă este aplicabil, în pct. 233.
230. Încercarea mecanică: Încercarea constă din trei încercări diferite la cădere liberă. Fiecare specimen va fi supus la încercările de cădere care sînt specificate în pct. 178 sau în pct.203. Ordinea în care se execută aceste încercări va asigura că specimenul va suferi astfel de deteriorări care să conducă, după efectuarea încercării termice, la deteriorări maxime.
1) Căderea I-a: Specimenul va cădea pe ţintă astfel încît să sufere deteriorarea maximă; înălţimea de cădere, măsurată între cel mai de jos punct al specimenului şi suprafaţa superioară a ţintei va fi de 9 m. Ţinta este definită conform pct. 220.
2) Căderea II-a: Specimenul va cădea pe o bară perpendiculară montată rigid, perpendicular pe ţintă, astfel încît să sufere deteriorarea maximă. Înălţimea de cădere, măsurată de la punctul de impact prevăzut al specimenului la suprafaţa superioară a barei va fi de 1 m. Bara va fi din oţel moale, cu secţiune circulară cu diametru de 15,0 ± 0,5 cm şi lungime de 20 cm. În cazul în care o bară cu lungime mai mare ar putea cauza o deteriorare mai mare se va utiliza acea lungime care să producă deteriorarea maximă. Extremitatea superioară a barei va fi plană, orizontală cu marginile rotunjite cu o rază nu mai mare de 6 mm. Ţinta pe care este montată bara este definită în pct. 220.
3) Căderea a III-a: Specimenul se va supune unei probe de strivire dinamică, prin aşezarea pe ţintă astfel încît să sufere deteriorarea maximă la căderea pe el a unui obiect cu masa de 500 kg de la înălţimea de 9 m. Obiectul constă dintr-o placă solidă din oţel moale, cu dimensiunile de 1 x 1 m şi va cădea pe specimen la orizontală. Înălţimea de cădere va fi măsurată de la suprafaţa inferioară a plăcii la cel mai înalt punct al specimenului. Ţinta pe care este plasat exemplarul de probă este definită în pct. 220.
231. Încercarea termică: Specimenul va fi în echilibru termic în următoarele condiţii: temperatura mediului ambiant de 380 C, condiţii de insolaţie specificate în anexa nr.11 la prezentul Regulament şi avînd debitul maxim de proiectare de generare a căldurii de către conţinutul radioactiv din interiorul coletului. Ca alternativă este permis ca oricare din aceşti parametri să aibă valori diferite înainte şi în timpul încercării, cu condiţia să se ţină seama de aceasta la evaluarea ulterioară a comportării coletului.
Încercarea termică va consta din:
1) plasarea specimenului timp de 30 de minute într-un mediu termic, care furnizează un flux termic echivalent cu cel obţinut de la arderea hidrocarburilor în aer, în condiţii ambientale suficient de calme pentru ca coeficientul mediu de emisie al flăcării să fie minimum 0,9 şi temperatura medie de cel puţin 8000 C, flacăra înconjurînd complet specimenul, cu un coeficient de absorbţie al suprafeţei de 0,8 sau orice altă valoare dovedită că o posedă coletul expus focului descris mai sus, urmată de:
2) plasarea specimenului într-un mediu ambiant cu o temperatură de 380 C, expus condiţiilor de insolaţie specificate în anexa nr.11 la prezentul Regulament şi avînd debitul maxim de proiectare de generare de căldură de către conţinutul radioactiv din interiorul coletului, pentru un timp suficient ca temperatura în interiorul specimenului să scadă în toate punctele, şi/sau să se apropie de condiţiile iniţiale de echilibru. Ca alternativă, este permis ca oricare din aceşti parametri să aibă alte valori după încetarea încălzirii, cu condiţia să se ţină seama de aceasta la evaluarea ulterioară a comportării coletului.
În timpul şi după efectuarea încercării, specimenul nu va fi răcit forţat şi arderea oricărui material constructiv al acestuia va fi lăsată să se desfăşoare în mod natural.
232. Încercarea la scufundare în apă: Specimenul va fi scufundat sub un strat de apă de cel puţin 15 m timp de cel puţin 8 ore într-o poziţie care să ducă la degradarea maximă. Pentru demonstrarea prin calcul, se va considera că este suficientă o presiune manometrică de cel puţin 150 kPa.
233. Încercarea intensivă la scufundare în apă: Specimenul se va scufunda în apă, la o adîncime de cel puţin 200 m pentru un timp de cel puţin o oră. În scop demonstrativ, se consideră că acestor condiţii corespunde o presiune manometrică de cel puţin 2 MPa.
234. Sînt exceptate de la această încercare coletele pentru care, în scopul evaluărilor cerinţelor prevăzute la pct. 198-203, s-a presupus pătrunderea în sau ieşirea apei din ele, care conduce la cea mai mare reactivitate.
235. Înainte ca specimenul să fie supus încercării la etanşeitate la apă, specificată mai jos, el va fi supus încercărilor prevăzute în pct. 230 subpct.2) şi încercărilor prevăzute fie în pct. 230 subpct. 1) fie în pct. 230 subpct. 3), aşa cum este cerut de prevederile pct. 203, şi în final încercărilor specificate în pct. 231.
236. Specimenul se va imersa în apă, înălţimea coloanei de apă de deasupra lui fiind de cel puţin 0,9 m, timp de cel puţin 8 ore, într-un mod care să permită pătrunderea maximă a apei.
237. Specimenele vor fi supuse acţiunii fiecăreia din seriile de încercări, efectuate în ordinea următoare:
1) încercările prevăzute în pct. 230 subpct. 1) şi 3), pct.238 şi 239; şi
2) încercări specificate în pct. 240.
Este permisă utilizarea de specimene diferite pentru fiecare din secvenţele de încercări specificate la subpct. 1) şi 2).
238. Încercarea la perforare/rupere: Specimenul se va supune acţiunii de deteriorare datorat unei bare cilindrice, fabricate din oţel moale. Orientarea barei faţă de suprafaţa specimenului este aleasă astfel încît să producă deteriorarea maximă după efectuarea seriilor de probe menţionate la pct. 237 subpct. 1).
1) Specimenul, reprezentînd un colet cu masa mai mică de 250 kg, se va aşeza pe ţintă şi se va supune căderii unei bare cilindrice cu masa de 250 kg de la înălţimea de 3 metri măsurată din punctul prevăzut pentru impact. Bara cilindrică va avea diametrul de 20 cm, capătul care loveşte specimenul fiind un trunchi de con cu următoarele dimensiuni: înălţimea 30 cm şi diametrul în vîrf 2,5 cm. Ţinta pe care este aşezat specimenul este definită în pct. 220.
2) Pentru coletele cu masa de 250 kg sau mai mare, bara cilindrică va fi fixată cu baza pe ţintă şi specimenul va fi lăsat să cadă peste aceasta. Înălţimea de cădere, măsurată de la punctul de impact la vîrful barei cilindrice va fi de 3 m. Pentru această probă, bara cilindrică va avea proprietăţile şi dimensiunile specificate la subpct. 1), cu excepţia masei şi lungimii barei, care va fi astfel încît să producă deteriorarea maximă a specimenului. Ţinta pe care va fi plasată bara cilindrică este definită în pct. 220.
239. Încercarea intensivă la căldură: Condiţiile pentru această încercare sînt cele specificate în pct.231, cu excepţia că expunerea la mediul termic se face timp de 60 min.
240. Încercarea la impact: Specimenul se va supune impactului cu ţinta cu o viteză de cel puţin 90 m/s cu o orientare care să conducă la deteriorarea maximă. Ţinta este definită în pct. 220.
242. Agenţia Naţională autorizează prin eliberarea certificatului de securitate următoarele:
1) materialele radioactive sub formă specială (vezi pct. 243 şi 244);
2) materialele radioactive cu dispersabilitate redusă (vezi pct. 243 şi 244);
3) coletele cu un conţinut de 0,1 kg sau mai mult de hexafluorură de uraniu (vezi pct. 245);
4) toate coletele ce conţin materiale fisile, în afară de cele exceptate prin pct. 193 (vezi pct. 252-254 şi 256);
5) coletelele de tipul B(U) şi tipul B(M) (vezi pct. 246-251 şi 256);
6) coletele de tipul C (vezi pct. 258-261);
7) aranjamentele speciale (vezi pct. 262-264);
8) anumite excepţii (vezi pct. 258-261);
9) programul de radioprotecţie pentru nave cu utilizare specială (vezi pct. 115 subpct. 1);
10) calculul valorilor pentru radionuclizii care nu sînt listaţi în anexa nr. 1 la prezentul Regulament.
243. Modelul pentru materialele radioactive sub formă specială necesită aprobare unilaterală prin eliberearea certificatului de securitate respectiv. Modelul pentru materialul radioactiv cu dispersabilitate redusă necesită aprobare multilaterală. În ambele cazuri cererea de aprobare include:
1) descrierea detaliată a materialului radioactiv, sau, dacă este o capsulă, a conţinutului (în mod special se va face o referire la forma fizică şi chimică);
2) descrierea detaliată a modelului oricărei capsule ce va fi utilizată;
3) documentul privind încercările care au fost făcute şi rezultatele lor, sau proba bazată pe calcul, care să arate că materialul radioactiv este capabil să întrunească standardele de performanţă, sau altă probă că materialul radioactiv sub formă specială sau materialul radioactiv cu dispersabilitate redusă întruneşte cerinţele aplicabile din prezentul Regulament;
4) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil, conform cerinţelor pct. 19; şi
5) descrierea oricăror măsuri anterioare expedierii privind expediţia de materiale radioactive sub formă specială sau de materiale radioactive cu dispersabilitate redusă.
244. Agenţia Naţională va elibera certificatul de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele pentru materialul radioactiv sub formă specială sau materialul radioactiv cu dispersabilitate redusă şi va atribui modelului un indicativ.
245. Pentru autorizarea modelelor de colete cu conţinut de 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu este necesar ca:
1) fiecare model care întruneşte cerinţele din pct. 155 să fie aprobat multilateral. Fiecare model care întruneşte cerinţele din pct. 152-154 să fie aprobat unilateral de autoritatea respectivă din ţara de origine a modelului;
2) cererea de aprobare să includă informaţiile conform pct. 247 pentru a demonstra Agenţiei Naţionale că modelul întruneşte cerinţele pct. 152, precum şi o descriere detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil, conform prevederilor pct. 19;
3) Agenţia Naţională să elibereze un certificat de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele prevăzute în pct. 152 şi să atribuie modelului un indicativ.
246. Fiecare model de colet de tipul B(U) şi tipul C necesită, de asemenea, aprobare unilaterală, cu excepţia:
1) modelelor de colete pentru materiale fisile care se supun cerinţelor din pct. 252-254, care necesită aprobare multilaterală; şi
2) modelelor de colet de tipul B(U) pentru materiale radioactive cu dispersabilitate redusă care necesită aprobare multilaterală.
247. Cererea de aprobare va include:
1) descrierea detaliată a conţinutului radioactiv prevăzut, cu referire la forma sa fizică şi chimică şi natura radiaţiei emise;
2) descrierea detaliată a modelului, incluzînd o documentaţie tehnică completă (desene), liste de materiale şi procedee de fabricare;
3) documentul privind încercările care au fost făcute şi rezultatele lor, sau proba bazată pe calcul, sau altă probă că modelul întruneşte cerinţele aplicabile;
4) instrucţiunile de operare şi întreţinere a ambalajului;
5) materialele de fabricare ale anvelopei de izolare, eşantioanele care vor fi prelevate şi încercările la care va fi supuse, dacă coletul este proiectat pentru o presiune de operare normală maximă superioară presiunii manometrice de
100 kPa;
6) caracteristicile combustibilului folosit în analiza de securitate, descrierea oricăror măsurări efectuate anterior expedierii conform cerinţelor pct. 195 subpct. 2), dacă conţinutul radioactiv este combustibil iradiat, cu indicarea şi justificarea oricărei ipoteze;
7) condiţiile speciale în ceea ce priveşte arimarea, necesare pentru asigurarea disipării corespunzătoare a căldurii, considerînd diferitele moduri de transportare care vor fi utilizate, precum şi tipul vehiculului şi al containerului de transportare;
8) imaginea reproductibilă a coletului în ansamblu, cu dimensiuni nu mai mari de 21 x 30 cm;
9) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil conform cerinţelor pct. 19;
10) procedurile de urgenţă.
248. Agenţia Naţională va elibera un certificat de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele pentru coletele de tipul B (U) sau de tipul C şi va atribui modelului un indicativ.
249. Fiecare model de colet de tipul B (M), inclusiv cele destinate transportării de materiale fisile care se supun, de asemenea, prevederilor pct. 252-254 şi cele destinate transportării de materiale radioactive cu dispersabilitate redusă, necesită aprobare multilaterală.
250. Cererea de aprobare pentru modelul de colete de tipul B(M) va include suplimentar informaţiile cerute la pct. 247 pentru coletul de tipul B(U) şi următoarele:
1) lista cerinţelor specificate în pct. 160, 176, 177 şi pct.180-187 cărora coletul nu le corespunde;
2) informaţii despre orice măsuri suplimentare de control operaţional propuse a fi luate pe timpul transportării, care, chiar dacă nu sînt prevăzute de prezentul Regulament, sînt totuşi necesare pentru securitatea coletului, sau pentru compensarea neconformităţii specificate la subpct. 1);
3) declaraţia privind restricţiile pentru modul de transportare şi privind orice procedură specială pentru încărcarea, transportarea, descărcarea sau manipularea; şi
4) specificarea domeniului de mediu (temperatură, radiaţie solară) ce se presupune a fi întîlnite în timpul transportării şi care au fost luate în considerare la proiectare.
251. Agenţia Naţională va elibera un certificat de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele pentru coletele de tipul B (M) şi va atribui modelului un indicativ.
252. Fiecare model de colet destinat materialelor fisile care nu este exceptat, conform prevederilor pct. 193, de la cerinţele privind coletele pentru materiale fisile, necesită aprobare multilaterală.
253. Cererea de aprobare va include toate informaţiile necesare pentru a demonstra Agenţiei Naţionale că modelul îndeplineşte cerinţele prevăzute în pct. 192, precum şi descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil, conform cerinţelor din pct. 19.
254. Agenţia Naţională va elibera, în baza cererii, un certificat de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele prevăzute în pct. 192 şi va atribui modelului un indicativ.
255. Coletele exceptate, coletele industriale de tipul Cl-1, Cl-2, Cl-3 şi coletele de tipul A, pentru care nu se cereau autorizări de model eliberate de Agenţia Naţională şi care întrunesc cerinţele din reglementările ediţiilor 1985 sau 1985 republicate în 1995 şi 2005 ale Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică referitor la transportul în siguranţă a materialelor radioactive, pot fi utilizate în continuare cu condiţia adoptării pentru acestea a unui program de asigurare a calităţii cerut conform pct. 19 şi dacă se respectă limitele de activitate şi restricţiile de material conform cerinţelor din secţiunea 4.
Orice ambalaj modificat, cu excepţia celor modificate în scopul îmbunătăţirii siguranţei, va întruni în totalitate cerinţele prezentului Regulament. Coletele pregătite pentru transportare conform cerinţelor reglementărilor ediţia 1985 sau 1985 republicate în 1990, 1995 şi 2005, pot continua să fie utilizate pentru transportare. Coletele pregătite pentru transportare vor întruni în totalitate cerinţele prezentului Regulament.
256. Ambalajele fabricate cu aprobare de model, conform reglementărilor sus menţionate, ediţiile 1973 sau 1973, republicate, pot fi utilizate în continuare, dacă:
1) modelul de colet obţine aprobare multilaterală;
2) ambalajul se supune programului obligatoriu de asigurare a calităţii, conform cerinţelor aplicabile prevăzute în pct. 19;
3) se respectă limitele de activitate şi restricţiile de material menţionate în secţiunea 4;
4) coletele cu conţinut de materiale fisile, transportate pe calea aerului, respectă cerinţele prevăzute în pct. 201.
Nu este permisă fabricarea de noi colete de acest tip. Coletele fabricate după 31 decembrie 2003 şi modificările aduse proiectului ambalajului sau modificările în ceea ce priveşte natura sau cantitatea conţinutului radioactiv autorizat, care, conform celor determinate de Agenţia Naţională, ar putea afecta semnificativ securitatea radiologică, vor îndeplini în totalitate cerinţele prezentului Regulament. Fiecărui ambalaj, conform cerinţelor pct. 78 li se atribuie un număr de serie, care se marchează pe suprafaţa exterioară a acestuia.
257. Agenţia Naţională va fi informată asupra numărului de serie al fiecărui colet fabricat în conformitate cu un model aprobat, conform prevederilor pct. 246, 249, 252 şi 256. Agenţia Naţională va ţine evidenţa numerelor de serie, conform cerinţelor prevăzute în pct. 19.
258. Aprobarea multilaterală este obligatorie pentru:
1) expedierea de colete de tipul B(M) care nu sînt conforme cu cerinţele prevăzute la pct. 160 sau sînt proiectate să permită ventilaţia controlată intermitentă;
2) expedierea de colete de tipul B(M) conţinînd material radioactiv cu activităţi superioare celei mai mici valori dintre 3000 A1 sau 3000 A2, după cum este cazul şi 1000 TBq;
3) expedierea de colete conţinînd materiale fisile, dacă suma indicilor de securitate la criticitate a coletelor este mai mare de 50;
4) programul de radioprotecţie pentru expedierile pe nave cu utilizare specială, conform prevederilor pct. 115 subpct. 1).
259. Agenţia Naţională poate autoriza transportarea în, sau tranzitul prin ţară, fără aprobarea expedierii, dacă acest lucru este specificat explicit în certificatul de securitate (vezi pct. 267).
260. Cererea de aprobare a expedierii va cuprinde:
1) perioada în care se estimează că are loc transportarea;
2) conţinutul radioactiv real, modurile de transportare prevăzute, tipul mijlocului de transport, ruta probabilă sau propusă;
3) expunerea detaliată privind măsurile de precauţie şi de control administrativ sau operaţional prevăzute în autorizarea de model eliberată, conform prevederilor pct. 249, 251 şi 254.
261. Pentru a aproba o expediere, Agenţia Naţională emite o autorizaţie radiologică parţială corespunzătoare în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 212 din 13 martie 2009 „Cu privire la autorizarea activităţilor nucleare şi radiologice”.
262. Fiecare expediţie internaţională transportată în aranjament special necesită aprobare multilaterală.
263. Cererea de aprobare a expedierii în aranjament special va include toate informaţiile ce confirmă asigurarea securităţii în timpul transportării ce va fi minimum echivalentă cu securitatea obţinută în cazul în care s-ar fi respectat toate cerinţele aplicabile ale prezentului Regulament. Cererea va cuprinde:
1) enumerarea abaterilor de la cerinţele aplicabile cu prezentarea cauzelor datorită cărora expediţia nu se conformează în întregime cerinţelor aplicabile din prezentul Regulament;
2) enumerarea măsurilor speciale de precauţie şi de control administrativ sau operaţional, prevăzute să fie luate în timpul transportării, pentru a compensa neconformitatea cu cerinţele aplicabile din prezentul Regulament.
264. Pentru a aproba o expediţie în aranjament special, Agenţia Naţională emite o autorizaţie radiologică parţială de transportare.
265. Agenţia Naţională emite certificate de securitate pentru:
a) material radioactiv sub formă specială;
b) pentru material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
c) pentru model de colete.
266. Fiecare certificat de securitate emis de Agenţia Naţională are atribuit un indicativ. Indicativul are următoarea structură – Indicativ de ţară/număr/ indicativ de tip:
1) cu excepţia prevăzută la pct. 267, indicativul de ţară este codul internaţional al ţării care emite certificatul, folosit pentru înregistrarea vehiculelor. Pentru Republica Moldova, indicativul de ţară este MD;
2) numărul este atribuit de Agenţia Naţională. Numărul este unic şi specific pentru expediere sau pentru model. Indicativul pentru autorizarea expedierii va evidenţia în mod clar legătura cu indicativul pentru certificatul de securitate pentru model;
3) pentru certificatele de securitate eliberate se utilizează următoarele indicative de tip:
a) AF - model de colet de tipul A pentru materiale fisile;
b) B (U) - model de colet de tipul B (U) (B (U) F pentru materiale fisile;
c) B (M) - model de colet de tipul B (M) (B (M) F pentru materiale fisile;
d) C - model de colet de tipul C (CF pentru materiale fisile;
e) IF - model de colet industrial pentru materiale fisile;
f) S - material radioactiv sub formă specială;
g) LD - material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
h) T - expediţie;
i) X - aranjament special;
4) în cazul modelelor de colete pentru transportarea hexafluorurii de uraniu nefisilă sau fisilă exceptată, în cazul în care nu se aplică nici unul din indicativele de mai sus, se vor utiliza următoarele indicative:
a) H (U) – aprobare unilaterală;
b) H (M) – aprobare multilaterală.
5) pentru certificatele de securitate pentru colet şi de material radioactiv sub formă specială, altele decît cele emise conform prevederilor pct. 256, şi, de asemenea, pentru certificatele de securitate pentru material radioactiv cu dispersabilitate redusă, la indicativul de tip se va adăuga cifra „- 96”.
267. Indicativele de tip se utilizează în felul următor:
1) fiecare certificat de securitate şi fiecare colet va purta un indicativ cuprinzînd simbolurile prevăzute în pct. 266 subpct. 1), 2) şi 3), cu excepţia ca, pentru colet, după a 2-a bară oblică, va fi aplicat doar indicativul tipului de model şi, dacă este cazul, simbolurile „- 96”, adică literele „T” sau „X” nu vor apare pe colet:
a) A/132/B(M)F-96 – model de colet de tipul B(M), aprobat pentru materiale fisile, pentru care autoritatea competentă (în cazul dat a Austriei) a atribuit numărul 132 (va figura atît pe colet, cît şi pe certificatul de securitate pentru colet);
b) A/132/B(M)F-96T – aprobare de expediţie emisă de autoritatea competentă a Austriei pentru un colet cu indicativul de mai sus (va figura numai pe certificat);
c) A/137/X – aprobare pentru o transportare în aranjament special emisă de autoritatea competentă a Austriei, căruia i-a atribuit numărul 137 (figurează numai pe certificat);
d) A/139/IF-96 – model de colet industrial pentru materiale fisile aprobat de autoritatea competentă a Austriei, căruia i-a atribuit numărul de model 139 (va figura atît pe colet, cît şi pe certificatul de securitate pentru colet);
e) A/145/H(U)-96 – model de colet pentru hexafluorură de uraniu, aprobat de autoritatea competentă a Austriei, căruia i-a atribuit numărul de model 145 (va figura atît pe colet, cît şi pe certificatul de securitate pentru colet);
2) dacă aprobarea multilaterală se realizează prin validare, conform prevederilor pct. 273, se va utiliza numai indicativul acordat de ţara de origine a modelului sau expediţiei. Dacă aprobarea multilaterală se realizează prin aprobări emise de fiecare ţară prin care se realizează transportarea, fiecare autorizaţie va purta indicativul corespunzător, iar coletul, al cărui model este astfel aprobat, va purta toate indicativele respective. De exemplu, A/132/B(M)F-96, CH/28/B(M)F-96 va fi indicativul unui colet aprobat iniţial de Austria şi ulterior aprobat de Elveţia cu un certificat distinct. Toate celelalte indicative vor figura în acelaşi fel pe colet;
3) revizia unui certificat va fi indicată printr-un înscris în paranteze, după indicativul certificatului. Numărul reviziei nu poate fi adăugat decît de către autoritatea competentă din ţara care a emis certificatul iniţial de aprobare de model. Astfel, A/132/B(M)F-96 (Rev.2) va indica faptul că este vorba de revizia a 2-a a certificatului de aprobare de model de colet eliberat de Austria, sau A/132/B(M)F-96 (Rev.0) va indica faptul că este vorba de emiterea iniţială a unui certificat de aprobare de model de către Austria. La prima eliberare a unui certificat, menţiunea din paranteze nu este obligatorie, ci pot fi utilizate în loc de „Rev.0” şi alte cuvinte ca, de exemplu, „prima eliberare”. Un număr de revizuit nu poate fi atribuit decît de ţara care a emis certificatul de aprobare de model iniţial;
4) indicative suplimentare ce pot fi necesare în concordanţă cu cerinţele naţionale pot fi adăugate în paranteze la sfîrşitul indicativului. De exemplu, A/132/B(M)F-96 (SP503);
5) nu este necesar să se modifice indicativul de pe colet de fiecare dată cînd se face o revizuire a certificatului de aprobare de model. O astfel de modificare a marcării se face numai dacă revizia certificatului de aprobare aduce după sine schimbarea indicativului de tip, aflat după a 2-a bară oblică.
268. Fiecare certificat de securitate, emis de Agenţia Naţională pentru materiale radioactive sub formă specială şi materiale radioactive cu dispersabilitate redusă, va cuprinde următoarele informaţii:
1) indicativul atribuit de Agenţia Naţională;
2) data intrării în vigoare şi data expirării;
3) lista reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile, inclusiv ediţia reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică privind transportarea în siguranţă a materialelor radioactive, conform căreia s-a acordat aprobarea pentru material radioactiv sub formă specială sau material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
4) indicarea materialelor radioactive sub formă specială şi a materialelor cu dispersabilitate redusă;
5) descrierea materialelor radioactive sub formă specială şi a materialelor cu dispersabilitate redusă;
6) specificaţiile de proiectare pentru materialul radioactiv sub formă specială sau materialul cu dispersabilitate redusă, care pot include şi trimiteri la desene;
7) date despre conţinutul radioactiv, care includ activitatea şi descrierea formei fizice şi chimice;
8) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil conform cerinţelor pct. 19 al prezentului Regulament;
9) referiri la informaţiile furnizate de solicitant privind măsurile speciale care se vor lua înainte de expediere;
10) forma de organizare juridică şi adresa juridică a titularului;
11) denumirea persoanei juridice care a solicitat autorizarea;
12) semnătura şi funcţia persoanei care reprezintă Agenţia Naţională.
269. Fiecare certificat de securitate pentru transportarea în aranjament special, emis de Agenţia Naţională, cuprinde următoarele informaţii:
1) indicativul atribuit de Agenţia Naţională;
2) data intrării în vigoare şi data expirării;
3) modul (modurile) de transportare;
4) orice posibilă restricţie asupra modului de transportare, tipului mijloacelor de transport sau containerelor de transportare, precum şi orice instrucţiuni necesare privind ruta de transportare;
5) lista reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile, inclusiv ediţia reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică privind transportarea în siguranţă a materialelor radioactive, conform căreia s-a acordat autorizarea pentru transportarea în aranjament special;
6) următoarea declaraţie „Prezentul certificat de securitate nu scuteşte expeditorul sau agentul transportator de a respecta orice cerinţă stabilită de guvernele din ţările pe teritoriul cărora va fi efectuată transportarea”;
7) referiri la certificate de securitate eliberate pentru alte conţinuturi radioactive, validări ale altor autorităţi competente, sau date şi informaţii tehnice suplimentare considerate de Agenţia Naţională ca fiind utile;
8) descrierea ambalajului, cu referiri la desene sau la specificaţiile de proiectare. Se va furniza o imagine reproductibilă cu dimensiuni nu mai mari de 21 x 30 cm a coletului, însoţită de o scurtă descriere a materialelor de fabricare, masei totale şi dimensiunilor de gabarit;
9) descrierea conţinutului radioactiv autorizat, cu indicarea oricăror restricţii asupra conţinutului radioactiv care nu pot fi determinate direct după caracterul ambalajului. Aceasta va include informaţii despre forma fizică şi chimică, activitatea (inclusiv, cînd este cazul, activitatea diverşilor izotopi), cantitatea în grame (pentru materialele fisile), şi dacă materialul respectiv este material radioactiv sub formă specială sau material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
10) suplimentar, pentru colete destinate materialelor fisile:
a) descrierea detaliată a conţinutului radioactiv autorizat;
b) valoarea indicelui de securitate la criticitate;
c) trimiterea la documentaţia care demonstrează securitatea la criticitate a conţinutului;
d) orice caracteristici speciale în baza cărora a fost făcută presupunerea absenţei apei din anumite spaţii libere, la evaluarea criticităţii;
e) orice estimare, conform prevederilor pct. 195 subpct.2), care permite admiterea modificării multiplicării neutronilor în evaluarea criticităţii, în baza datelor de iradiere efectivă;
f) domeniul de temperatură a mediului ambiant, pentru care a fost aprobat aranjamentul special;
11) lista detaliată a oricăror măsuri suplimentare de control operativ necesare pregătirii, încărcării, transportării, descărcării sau manipulării expediţiei, inclusiv condiţiile speciale privind arimarea, necesare pentru asigurarea disipării corespunzătoare a căldurii;
12) motivarea pentru efectuarea transportării în aranjament special, dacă Agenţia Naţională cere aceasta;
13) descrierea măsurilor compensatorii necesare de luat ca urmare a faptului că transportarea se efectuează în aranjament special;
14) referirea la informaţiile furnizate de solicitant privind modul de utilizare a ambalajului şi măsurile speciale ce se vor lua înainte de a expedia coletul;
15) informarea privind condiţiile de mediu luate în calcul la proiectare, dacă acestea nu sînt în concordanţă cu cele prevăzute în pct. 175, 176 şi 187, după caz;
16) menţionarea oricăror măsuri de urgenţă considerate necesare de către Agenţia Naţională;
17) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil, conform pct. 19;
18) date de identificare ale solicitantului şi agentului transportator, dacă sînt solicitate de Agenţia Naţională;
19) numele, semnătura şi funcţia persoanei care reprezintă Agenţia Naţională.
270. Fiecare certificat de securitate, emis de Agenţia Naţională, include următoarele informaţii:
1) indicativul atribuit de Agenţie;
2) data emiterii şi data expirării;
3) lista reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile, inclusiv ediţia reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică privind transportarea în siguranţă a materialelor radioactive din 2005, conform căreia s-a acordat aprobare pentru expediere;
4) orice restricţie asupra modului de transportare, tipului de mijloc de transport sau containerelor de transportare, precum şi orice instrucţiuni necesare privind ruta de transportare;
5) următoarea declaraţie: „Prezentul certificat de securitate nu scuteşte expeditorul sau agentul transportator de a respecta cerinţele stabilite de autorităţile din ţările pe teritoriul cărora va fi transportat coletul”;
6) lista detaliată a tuturor măsurilor suplimentare care se vor lua în timpul pregătirii, încărcării, transportării, descărcării sau manipulării expediţiei, inclusiv instrucţiuni speciale privind arimarea – necesare pentru asigurarea disipării corespunzătoare a căldurii, sau menţinerea securităţii la criticitate;
7) referirea la certificatele de securitate care au legătură cu expediţia;
8) descrierea conţinutului radioactiv real, cu indicarea oricăror restricţii asupra conţinutului radioactiv care ar putea să nu fie evidente din natura ambalajului. Aceasta va include forma fizică şi chimică, activităţile totale, inclusiv, cînd este cazul, activitatea diverşilor izotopi, cantităţile în grame (pentru materialele fisile) şi, dacă este cazul, faptul că se transportă materiale radioactive sub formă specială sau materiale radioactive cu dispersabilitate redusă;
9) măsuri de reacţionare în caz de urgenţă;
10) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabile conform pct. 19;
11) date de identificare a persoanei juridice care a solicitat autorizarea;
12) numele, semnătura şi funcţia persoanei care reprezintă Agenţia Naţională.
271. Fiecare certificat de securitate pentru colete, emis de Agenţia Naţională, include următoarele informaţii:
1) indicativul atribuit de Agenţie;
2) data emiterii şi data expirării;
3) orice restricţie asupra modului de transportare, tipul vehiculului, instrucţiuni privind ruta de transportare;
4) lista reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile, inclusiv ediţia reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică privind transportul în siguranţă al materialelor radioactive, conform căreia s-a acordat aprobare de model;
5) următoarea declaraţie: „Prezenta aprobare nu scuteşte expeditorul sau agentul transportator de a respecta cerinţele stabilite de autorităţile din ţările pe teritoriul cărora va fi transportat coletul”;
6) referiri la certificatele de aprobare eliberate pentru alte conţinuturi radioactive, validări ale altor autorităţi competente sau date şi informaţii tehnice;
7) declaraţia privind autorizarea expedierii, dacă autorizarea expedierii este necesară conform pct. 258;
8) date de identificare a ambalajului;
9) descrierea ambalajului, cu referire la desene sau la specificaţiile de proiectare. Se va furniza o imagine reproductibilă cu dimensiuni nu mai mari de 21 x 30 cm, însoţită de o scurtă descriere a materialelor de fabricare, şi de prezentare a masei, a dimensiunilor de gabarit şi a formei exterioare;
10) specificaţii de proiectare cu referire la desene;
11) descrierea conţinutului radioactiv autorizat, cu indicarea oricăror restricţii asupra conţinutului radioactiv care ar putea să nu fie evidentă din natura ambalajului. Aceasta va include forma fizică şi chimică, activităţile, inclusiv cele ale diverşilor izotopi, cantităţile în grame pentru materialele fisile şi dacă este cazul, faptul că se transportă materiale radioactive sub formă specială sau materiale radioactive cu dispersabilitate redusă;
12) suplimentar, pentru colete destinate materialelor fisile:
a) descrierea detaliată a conţinutului radioactiv autorizat;
b) valoarea indicelui de securitate la criticitate;
c) trimiterea la documentaţia care demonstrează securitatea la criticitate a conţinutului;
d) orice caracteristici speciale în baza cărora a fost făcută presupunerea absenţei apei din anumite spaţii libere, la evaluarea criticităţii;
e) orice estimare, conform prevederilor pct. 195 subpct.2), care permite admiterea modificării multiplicării neutronilor în evaluarea criticităţii, în baza datelor de iradiere efectivă;
f) domeniul de temperatură a mediului ambiant, pentru care a fost aprobat modelul de colet;
13) pentru coletele de tipul B(M) declaraţia specificînd acele cerinţe din pct. 160, 176 şi 180-189 cu care coletul nu este conform şi orice informaţie suplimentară care poate fi utilizată de Agenţia Naţională sau alte autorităţi competente din alte state;
14) lista detaliată a oricăror măsuri suplimentare care se vor lua în timpul pregătirii, încărcării, transportării, descărcării sau manipulării expediţiei, inclusiv instrucţiuni speciale privind arimarea, necesare pentru asigurarea disipării corespunzătoare a căldurii;
15) referiri la informaţiile furnizate de solicitant privind utilizarea ambalajului şi măsurile ce se vor lua înainte de expedierea coletului;
16) informarea privind condiţiile de mediu luate în considerare la proiectare, dacă acestea nu sînt în concordanţă cu cele prevăzute în pct. 175, 176 şi 187, după caz;
17) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil conform pct. 19;
18) măsurile ce se vor întreprinde în caz de urgenţă;
19) datele de identificare ale persoanei juridice care a solicitat autorizarea;
20) numele, semnătura şi funcţia persoanei care reprezintă Agenţia Naţională.
272. Pentru expediţii internaţionale, este necesară eliberarea de către Agenţia Naţională a certificatului de securitate în baza certificatului de aprobare de model original.
274. Prezentul Regulamentnu se aplică la expedierile internaţionale de deşeuri radioactive provenite de la activităţi nucleare legate de ciclul combustibilului nuclear sau combustibilui nuclear ars care implică teritoriul Republicii Moldova. În cazul transportării materialelor nucleare, în baza legii, se efectuează toate controalele necesare pentru a se asigura că sînt respectate prevederile aplicabile ale legislaţiei în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare în vigoare, precum şi normele internaţionale de garanţii nucleare.
În prezentul capitol se utilizează definiţiile din NFRP-2000.
275. Operaţiile de transportare necesare pentru orice expediere internaţională de surse închise sau materiale radioactive a căror desfăşurare implică teritoriul Republicii Moldova sînt supuse regimului de autorizare, controlului şi supravegherii de stat prevăzute de lege şi de prezentul Regulament.
276. Deţinătorul de surse radioactive închise sau materiale radioactive care intenţionează să realizeze o expediere internaţională care implică teritoriul Republicii Moldova, va obţine, înainte de a se efectua expedierea, o declaraţie scrisă de la destinatarul substanţelor radioactive care să precizeze că toate prevederile privind raportarea şi autorizarea, precum şi toate cerinţele de stocare, utilizare şi depozitare finală specifice legislaţiei în vigoare în ţara de destinaţie, sînt îndeplinite.
Declaraţia destinatarului de surse închise sau materiale radioactive va fi în conformitate cu modelul de document standard prezentat în anexa nr. 16 la prezentul Regulament.
Declaraţia la care se referă alineatul întîi se va transmite de către destinatar la autoritatea competentă din ţara sa de origine. Autoritatea competentă din ţara de origine a destinatarului va confirma prin semnarea şi ştampilarea documentului la poziţia 6 din anexa nr. 16 la prezentul Regulament, că a luat nota de declaraţie şi va returna documentul la destinatar. Destinatarul transmite declaraţia semnată şi ştampilată de autoritatea competentă din ţara destinatarului la deţinătorul materialelor radioactive.
277. Declaraţia prevăzută la pct. 276 poate acoperi mai mult de o singură expediere sau transfer, dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1) sursele radioactive închise sau materialele radioactive expediate au, în esenţă, aceleaşi caracteristici fizice şi chimice;
2) sursele radioactive închise sau materialele radioactive nu depăşesc nivelurile de activitate declarate;
3) expedierile prevăzute sînt realizate de la acelaşi deţinător către acelaşi destinatar şi implică aceleaşi autorităţi competente.
Declaraţia nu poate fi acordată pentru o durată de valabilitate mai mare de 3 ani, începînd de la data de la care Agenţia Naţională a avizat declaraţia conform pct. 276.
278. În termen de 21 zile de la sfîrşitul fiecărui trimestru calendaristic, deţinătorul surselor radioactive închise sau a materialelor radioactive, va transmite autorităţii competente din ţara sa următoarele informaţii:
1) numele şi adresa destinatarilor;
2) activitatea totală pentru fiecare radionuclid livrat la fiecare destinatar şi numărul de astfel de surse livrate;
3) cantitatea cea mai mare din fiecare radionuclid livrat la fiecare destinatar;
4) tipul substanţelor: surse radioactive închise sau materiale radioactive.
279. Pentru destinatarii din ţările care nu fac parte din Comunitatea Europeană, declaraţia destinatarului prevăzută la pct. 276 poate fi înlocuită cu alt document care să ateste că este respectată legislaţia statului de destinaţie.
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr.3
anexa nr.4
anexa nr.5
anexa nr.6
anexa nr.7
anexa nr.8
anexa nr.9
anexa nr.10
anexa nr.11
anexa nr.12
anexa nr.13
anexa nr.14
anexa nr.15
anexa nr.16
anexa nr.17
anexa nr.18
HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19
În scopul realizării prevederilor art. 7 lit. a) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 229-233, art. 739), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulamentul cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive (se anexează).
2. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice:
va institui un sistem de cooperare cu autorităţile competente din ţările-membre ale Comunităţii Europene, precum şi cu alte ţări;
va solicita Comisiei Europene transmiterea adreselor autorităţilor competente din ţările-membre ale Comunităţii Europene şi a tuturor informaţiilor necesare în vederea comunicării rapide cu aceste autorităţi şi aplicării Regulamentului cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive;
va notifica Comisia Europeană despre calitatea sa de autoritate naţională competentă în domeniul nuclear şi va solicita Comisiei Europene sprijin privind obţinerea aceloraşi date şi pentru alte ţări din afara Comunităţii Europene.
[Pct.2 modificat prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19]
PRIM-MINISTRU INTERIMAR Natalia GHERMAN
Contrasemnează:
Ministrul mediului Serghei Palihovici
Nr. 434. Chişinău, 16 iulie 2015.
Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.434
din 16 iulie 2015
prin Hotărîrea Guvernului nr.434
din 16 iulie 2015
REGULAMENT
CU PRIVIRE LA TRANSPORTAREA ÎN SIGURANŢĂ
A MATERIALELOR RADIOACTIVE
CAPITOLUL I
REGULI GENERALE DE TRANSPORTARE ÎN
SIGURANŢĂ A MATERIALELOR RADIOACTIVE
Secţiunea 1. OBIECTIVUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE
Regulamentul cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive (în continuare – Regulament) are drept scop implementarea pe plan naţional a reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică de la Viena referitor la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive, ediţie revăzută în anul 2012 (Regulations for the Safe Transport of Radioactive Material, Specific Safety Requirements No. SSR-6, 2012 Edition (Revised), published 22 octombrie 2012) şi transpune parţial Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizate şi de abrogare a directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom, precum şi implementarea Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR-2013), (European Agreement concerning the International Carriage of Dangerous Goods by Road), ECE/TRANS/202, Vol. I and II., la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 44-XIV din 4 iunie 1998.CU PRIVIRE LA TRANSPORTAREA ÎN SIGURANŢĂ
A MATERIALELOR RADIOACTIVE
CAPITOLUL I
REGULI GENERALE DE TRANSPORTARE ÎN
SIGURANŢĂ A MATERIALELOR RADIOACTIVE
Secţiunea 1. OBIECTIVUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE
1. Regulamentul cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive (în continuare – Regulament) stabileşte măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei şi securităţii transportării de materiale radioactive în scopul menţinerii sub limitele admise a expunerii la radiaţii a persoanelor, lucrătorilor, populaţiei, bunurilor şi mediului înconjurător în timpul şi ca urmare a operaţiunilor auxiliare pe care le presupune transportarea materialelor radioactive.
2. Obiectivul prezentului Regulamentîl constă în protecţia populaţiei, lucrătorilor, a bunurilor materiale şi a mediului înconjurător contra efectelor radiaţiilor ionizante pe toata durata transportării materialelor radioactive. Această protecţie este asigurată prin îndeplinirea următoarelor cerinţe:
1) izolarea conţinutului radioactiv;
2) controlul intensităţii radiaţiei pe suprafeţele exterioare ale coletului de transportare;
3) prevenirea criticităţii materialului nuclear;
4) prevenirea deteriorării coletului ca urmare a acţiunii căldurii.
3. Prevederile pct.2 sînt satisfăcute prin aplicarea abordării graduale asupra limitelor de conţinut pentru colete şi mijloacele de transport şi asupra standardelor de performanţă pentru modelele de colete în funcţie de riscul prezentat de conţinutul radioactiv. Aceste cerinţe sînt satisfăcute prin impunerea unor codiţii referitoare la proiectarea şi manipularea coletelor şi la întreţinerea ambalajelor, incluzînd consideraţii referitoare la natura conţinutului radioactiv, precum şi prin impunerea controalelor administrative, inclusiv prin autorizările acordate de autorităţile competente.
4. Aplicarea prevederilor prezentului Regulament în activitatea de transportare a materialelor radioactive conduce la sporirea securităţii radiologice a personalului implicat şi a populaţiei. Acest lucru se realizează atît prin programele de garantare a calităţii, cît şi prin măsurile de asigurare a conformităţii cu prevederile prezentului Regulament.
5. Prevederile Regulamentului se aplică transportării materialelor radioactive prin toate modurile de transportare: pe uscat, pe apă şi pe calea aerului, inclusiv transportarea ocazionată de utilizarea materialelor radioactive. Transportarea cuprinde toate operaţiile şi condiţiile asociate şi implicate în mişcarea materialului radioactiv. Acestea includ: proiectarea, fabricarea, întreţinerea şi repararea ambalajelor, pregătirea, manipularea, încărcarea, expedierea, transportarea, depozitarea de tranzit, descărcarea şi recepţionarea coletelor şi a materialelor radioactive la destinaţia finală.
În prezentul Regulament se aplică o abordare gradată a standardelor de performanţă caracterizată prin trei nivele de severitate:
1) condiţii obişnuite de transportare (fără incidente);
2) condiţii normale de transportare (incidente minore);
3) condiţii de accident.
6. Prezentul Regulament nu se aplică:
1) materialelor radioactive care fac parte integrată din mijlocul de transport;
2) transportării de materiale radioactive în incinta organizaţiilor supuse regimului de autorizare unde transportarea nu implică drumurile sau căile ferate publice;
3) materialelor radioactive implantate sau incorporate persoanelor sau animalelor vii în scop diagnostic sau de tratament;
4) materialelor radioactive din produse de consum, după vînzarea acestora către utilizatorul final;
5) materialelor naturale sau minereurilor conţinînd radionuclizi naturali, care nu se intenţionează a fi procesate în scopul folosirii acestor radionuclizi şi a căror concentraţie a activităţii nu depăşeşte de 10 ori valorile specificate în pct. 22-27 ale prezentului Regulament.
7. Prezentul Regulament nu include măsuri de control, cum ar fi alegerea rutei sau asigurarea protecţiei fizice, care pot fi determinate de alte cauze neasociate de securitatea radiologică. În orice măsuri de acest gen se vor lua în considerare pericolele radiologice şi neradiologice fără a se abate de la standardele de siguranţă impuse de prezentul Regulament.
8. La transportarea materialelor radioactive, care prezintă şi alte pericole, precum şi la transportarea materialelor radioactive împreună cu alte materiale periculoase, pe lîngă prevederile prezentului Regulament, vor fi aplicate şi prevederile specifice normelor sau regulamentelor de transportare pentru clasele respective de materiale periculoase în conformitate cu Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR) din 30 septembrie 1957, în vigoare pentru Republica Moldova din 14 august 1998.
Secţiunea 2. DEFINIŢII
9. În cuprinsul prezentului Regulament se folosesc următoarele definiţii: A1 – reprezintă valoarea activităţii materialelor radioactive sub formă specială, care este prezentată în anexa nr. 1 sau determinată conform prevederilor din secţiunea 4 a prezentului Regulament. Ea este utilizată pentru determinarea limitelor de activitate în scopul aplicării cerinţelor prezentului Regulament;
A2 – reprezintă valoarea activităţii materialelor radioactive, altele decît materialele radioactive sub formă specială, care este prezentată în anexa nr. 1 sau derivată în secţiunea 4 a prezentului Regulament. Ea este utilizată pentru determinarea limitelor de activitate în scopul aplicării cerinţelor prezentului Regulament;
activitatea specifică a unui radionuclid – activitatea unităţii de masă a acelui nuclid. Activitatea specifică a unui material înseamnă activitatea unităţii de masă sau volum a acelui material în care radionuclizii sînt distribuiţi în principal, în mod uniform;
agent transportator (cărăuş) – persoană fizică, înregistrată ca subiect economic al activităţii de întreprinzător, sau persoană juridică, care deţine în proprietate ori deţine cu titlu de folosinţă mijloace de transport şi care efectuează transporturi urbane, suburbane, interurbane şi/sau internaţionale de călători sau de mărfuri;
altă sursă relevantă – orice material radioactiv care nu este sursă închisă, ale cărei radiaţii ionizante sînt folosite în aplicaţii medicale, veterinare, industriale, de comerţ, de cercetare sau agricultură;
ambalaj – ansamblu de elemente componente necesare închiderii depline a conţinutului radioactiv. În particular, ambalajul poate consta din unul sau mai mulţi recipienţi, materiale absorbante, elemente constructive de distanţare, materiale de ecranare contra radiaţiilor, echipamente auxiliare pentru umplere, golire, ventilare şi protecţie la presiune, dispozitive de răcire, de amortizare a şocurilor mecanice, dispozitive de fixare şi uşurare a manipulării, de izolare termică şi dispozitive de întreţinere, care sînt parte integrantă a coletului. Ambalajul poate fi o cutie, un butoi, sau un recipient similar, dar poate fi, de asemenea, un container de transportare, o cisternă sau un container intermediar de transportare în vrac;
ambalaj exterior – înveliş suplimentar, cum ar fi o cutie sau un sac, care nu necesită îndeplinirea cerinţelor pentru un container de transportare şi care este utilizat de un singur expeditor ca mijloc de facilitare a manipulării, arimării şi transportării unitare a unei expediţii formate din unul sau mai multe colete;
aprobarea multilaterală – aprobarea dată de către autoritatea competentă atît din ţara de origine a modelului sau expediţiei, cît şi de către fiecare din autorităţile competente din ţările pe teritoriul cărora sau în care expediţia urmează a fi transportată. Termenul „pe teritoriul cărora sau în care”, exclude în mod expres sensul de „deasupra teritoriului”, adică aprobările şi regulile de notificare nu se aplică ţării prin al cărei spaţiu aerian se transportă materiale radioactive, cu condiţia ca să nu fie prevăzută nici o escală pe teritoriul acestei ţări;
aprobarea unilaterală – aprobarea de model care este dată numai de către autoritatea competentă din ţara de origine a modelului;
anvelopă de izolare – totalitatea părţilor componente ale ambalajului, care, conform celor specificate de proiectant, sînt destinate să asigure reţinerea materialului radioactiv în timpul transportării;
aranjament special – prevederi, conform cărora pot fi efectuate expediţii de materiale radioactive care nu corespund în totalitate cerinţelor aplicabile ale prezentului Regulament;
asigurarea calităţii – program de controale şi inspecţii aplicate de orice organizaţie sau un organism implicat în transportarea materialelor radioactive, care are scopul de a furniza încrederea adecvată că standardele de securitate prevăzute de prezentul Regulament sînt realizate în practică;
asigurarea conformităţii – program sistematic de măsuri aplicat de Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice (în continuare – Agenţia Naţională), în scopul asigurării punerii în practică şi a respectării prevederilor prezentului Regulament;
autoritatea competentă – orice autoritate naţională sau internaţională desemnată sau astfel recunoscută, pentru oricare din scopurile prezentului Regulament;
cisternă –container-cisternă, cisternă portabilă, vagon de cale ferată tip cisternă sau un recipient avînd o capacitate mai mare sau egală cu 450 litri pentru lichide, respectiv pulberi, granule, şlam sau solide, încărcate în stare gazoasă sau lichidă şi care ulterior se solidifică, şi o capacitate mai mare sau egală cu 1000 litri pentru gaze. Containerul-cisternă va fi posibil de transportat pe uscat sau pe mare sau descărcat fără îndepărtarea echipamentului de structură. Containerul-cisternă posedă elemente de stabilizare şi accesorii exterioare de fixare, şi poate fi ridicat atunci cînd este plin;
colet – ambalajul împreună cu conţinutul său radioactiv, aşa cum este prezentat de expeditor pentru transportare. Coletele îndeplinesc limitele de activitate şi limitele de material conform cerinţelor din secţiunea 4 a prezentului Regulament, precum şi toate celelalte cerinţe aplicabile. Tipurile de colete sînt:
1) colet exceptat;
2) colet industrial de tipul 1 (Cl-1);
3) colet industrial de tipul 2 (Cl-2);
4) colet industrial de tipul 3 (Cl-3);
5) colet de tipul A;
6) colet de tipul B (U);
7) colet de tipul B (M);
8) colet de tipul C.
Coletele care conţin materiale fisile sau hexafluorură de uraniu întrunesc cerinţe suplimentare;
contaminare radioactivă – prezenţa substanţelor radioactive pe o suprafaţă, în cantităţi care depăşesc 0,4 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa de joasă toxicitate, sau 0,04 Bq/cm2 pentru ceilalţi emiţători alfa;
contaminare radioactivă nefixată – contaminare radioactivă care poate fi îndepărtată de pe o suprafaţă în condiţii obişnuite de transportare;
contaminare radioactivă fixată – contaminare radioactivă, alta decît contaminarea radioactivă nefixată;
container de transport – echipament de transport destinat facilitării transportării bunurilor ambalate sau neambalate, cu unul sau mai multe mijloace de transport, fără a se mai efectua operaţii intermediare, de încărcare-descărcare a acestora. Este un echipament cu închidere sigură, suficient de rigid şi rezistent pentru a face faţă utilizării repetate, prevăzut cu diverse facilităţi pentru manipulare, specifice transferului între diversele mijloace de transport utilizate. Un container mic de transportare este acela care are toate dimensiunile exterioare mai mici de 1,5 m, sau un volum interior mai mic de 3 m3. Oricare alt container de transportare este considerat ca fiind un container mare de transportare;
container intermediar de transportare – ambalaj mobil care:
1) are un volum intern mai mic de 3 m3;
2) este proiectat pentru manipulare mecanică;
3) este rezistent la solicitările produse în timpul manipulării şi
transportării, conform încercărilor de performanţă;
4) este proiectat conform standardelor din secţiunea „Recomandări pentru containere intermediare în vrac” (Recomendation on intermediate bulk container (I.B.C's)) a documentului Naţiunilor Unite „Recomandări pentru transportarea încărcăturilor periculoase” (Recomendations on the Transport of Dangerous Goods);
conţinut radioactiv – material radioactiv împreună cu orice materiale contaminate radioactiv sau activate, solide, lichide sau gazoase, care se găsesc în interiorul ambalajului;
certificat de aprobare de model original – document emis în ţara de origine a modelului;
deţinător de surse radioactive închise sau materiale radioactive – orice persoană juridică sau fizică, care înainte de desfăşurarea expedierii are răspunderea legală pentru aceste materiale şi intenţionează să desfăşoare o expediere către un destinatar;
destinatar de surse radioactive închise sau materiale radioactive – orice persoană juridică sau fizică către care asemenea materiale sînt expediate;
emiţători alfa cu toxicitate redusă – uraniu natural, uraniu sărăcit, toriu natural, uraniu-235 sau uraniu-238, toriu-232, toriu-228 şi toriu-230 cînd sînt conţinuţi în minereuri sau concentrate fizice sau chimice; emiţători alfa cu timp de înjumătăţire mai mic de 10 zile;
indice de securitate la criticitate (ISC) – număr atribuit unui colet, ambalaj exterior sau container de transportare conţinînd materiale fisile, număr care este utilizat în scopul controlului în ceea ce priveşte acumularea de colete, ambalaje exterioare sau containere de transportare ce conţin materiale fisile;
intensitatea radiaţiilor – debitul de doză corespunzînd acestor radiaţii, exprimat în milisievert pe oră (mSv/h);
indice de transportare (IT) – număr atribuit unui colet, ambalaj exterior sau container de transportare sau materialelor ASJ-I sau OCS-I neambalate, care este utilizat pentru a asigura controlul asupra expunerii la radiaţii;
material fisil – uraniu-233, uraniu-235, plutoniu-239, plutoniu-241 sau orice combinaţie din aceşti radionuclizi. Nu sînt incluse în această definiţie uraniul natural neiradiat, uraniul sărăcit neiradiat, precum şi uraniul natural sau uraniul sărăcit care au fost iradiate exclusiv în reactoare cu neutroni termici;
material radioactiv – orice material care conţine radionuclizi cu valori ale concentraţiei de activitate şi ale activităţii totale pe o expediţie mai mari decît valorile specificate în pct. 23-28. Definiţia este aplicabilă numai pentru transportarea materialelor radioactive;
material radioactiv cu dispersabilitate redusă – material radioactiv solid, sau un material radioactiv solid închis într-o capsulă, care are dispersabilitate limitată şi nu este sub formă de pulbere;
material radioactiv cu activitate specifică joasă (ASJ) – material radioactiv care prin natura lui are o activitate specifică limitată, sau materiale radioactive pentru care se aplică limite ale activităţii specifice medii estimate. Materialele protecţiei exterioare din jurul materialelor ASJ nu vor fi luate în considerare la estimarea activităţii specifice medii. Materialele ASJ sînt încadrate în următoarele trei grupe:
1) ASJ-I:
a) minereuri de uraniu sau toriu şi concentratele acestor minereuri, şi alte minereuri ce conţin radionuclizi naturali, destinate procesării în scopul utilizării acestor radionuclizi;
b) uraniu natural solid sau uraniu sărăcit sau toriu natural, neiradiate, sau compuşi ori amestecurile solide sau lichide ale acestora;
c) materiale radioactive pentru care valoarea A2 nu este limitată, cu excepţia materialelor fisile în cantităţi neexceptate conform pct. 193;
d) alte materiale radioactive a căror activitate este distribuită în masa materialului şi care au o activitate specifică medie estimată la mai puţin de 30 de ori valoarea pentru concentraţia de activitate specificată în pct. 22-27 şi excluzînd materialele fisile în cantităţi neexceptate conform pct. 193;
2) ASJ-II:
a) apa avînd concentraţii de tritiu pînă la valoarea de 0,8 TBq/l;
b) alte materiale în care activitatea este distribuită în masa materialului şi pentru care media activităţii specifice estimate nu depăşeşte 10-4 A2/g pentru materiale solide şi gaze, şi 10-5 A2/g pentru lichide.
3) ASJ-III – solide (de exemplu, deşeuri condiţionate, materiale activate), excluzînd materialele solide sub formă de pulbere, în care:
a) materialul radioactiv este distribuit în întreaga masă a unui obiect sau a mai multor obiecte solide, sau este distribuit relativ uniform într-un obiect consolidat printr-un liant solidifiant (cum ar fi beton, bitum, ceramică etc.);
b) materialul radioactiv este relativ insolubil sau este structural conţinut într-o matrice relativ insolubilă, astfel încît chiar în eventualitatea deteriorării ambalajului, pierderea de material radioactiv pe colet prin lixiviere, după ce acesta a fost ţinut timp de 7 zile în apă, nu va depăşi 0,1 A2;
c) activitatea specifică medie estimată a solidului, excluzînd orice material de ecranare, nu depăşeşte 2x10-3 A2/g;
material radioactiv sub formă specială – material radioactiv în stare solidă, nedispersabil, fie o capsulă închisă etanş ce conţine material radioactiv;
model – descrierea unui material sub forma specială, a unui material radioactiv cu dispersabilitate redusă, sau a unui colet sau ambalaj, care permite deplina identificare a acestuia. Descrierea poate include specificaţii tehnice, desene, rapoarte de conformitate cu prevederile normelor, precum şi alte documente relevante solicitate de Agenţia Naţională.
obiect contaminat la suprafaţă (OCS) – obiect solid care el însuşi nu este radioactiv, dar care prezintă materiale radioactive distribuite pe suprafaţa sa. Aceste obiecte se clasifică în două grupe:
1) OCS-I: Un obiect solid pentru care:
a) contaminarea radioactivă nefixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă accesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 4 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 0,4 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
b) contaminarea radioactivă fixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă accesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 4x104 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 4x103 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
c) contaminarea radioactivă nefixată plus radioactivă fixată pe suprafaţa inaccesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă inaccesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 4 x 104 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 4 x 103 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa.
2) OSC-II: Un obiect solid pe care, fie contaminarea radioactivă fixată, fie cea nefixată pe suprafaţă, depăşesc limitele specificate mai sus pentru OSC-I şi pentru care:
a) contaminarea radioactivă nefixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă accesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 400 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 40 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
b) contaminarea radioactivă fixată pe suprafaţa accesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă accesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 8x105 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 8x104 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
c) contaminarea radioactivă nefixată plus radioactivă fixată pe suprafaţa inaccesibilă mediată pe 300 cm2 (sau pe întreaga suprafaţă inaccesibilă în cazul în care aceasta este mai mică de 300 cm2) nu depăşeşte 8x105 Bq/cm2 pentru emiţători beta, gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă, sau 8x104 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa;
presiune maximă de utilizare – presiunea maximă, peste presiunea atmosferică la nivelul mării, care se va forma în interiorul anvelopei de izolare în decurs de un an, în condiţiile de temperatură şi expunere la soare existente în mediul înconjurător în timpul transportării, în absenţa ventilaţiei, a depresurizării, a răcirii exterioare cu un sistem auxiliar de răcire şi în absenţa oricărei operaţii prescrise în timpul transportării;
program de radioprotecţie – ansamblu sistematic de măsuri, menit să furnizeze un nivel corespunzător al radioprotecţiei;
sistem de confinare – ansamblu format din materialul fisil şi componentele ambalajului, specificat de proiectant şi aprobat de autoritatea competentă ca avînd menirea să asigure securitatea la criticitate;
toriu neiradiat – toriu avînd un conţinut mai mic de 10-7 g de uraniu-233 per gram de toriu-232;
transportare – deplasarea coletelor sau containerelor de transport cu material radioactiv dintr-un loc în altul, în afara incintei aflate sub jurisdicţia persoanei autorizate;
uraniu neiradiat – uraniu avînd un conţinut de cel mult 2x103 Bq de plutoniu per gram de uraniu-235, de cel mult 9x106 Bq produşi de fisiune per gram de uraniu-235 şi de cel mult 5x10-3 g de uraniu-236 per gram de uraniu-235;
uraniu natural – uraniu separat chimic, avînd compoziţia izotopică naturală, adică o compoziţie masică de aproximativ 99,28 % uraniu-238 şi 0,72 % uraniu-235. este prezent un foarte mic procent masic de uraniu-234;
uraniu sărăcit – uraniu conţinînd un procentaj de uraniu-235 mai mic decît compoziţia izotopică a uraniului natural. este prezent un foarte mic procent masic de uraniu-234;
uraniu îmbogăţit – uraniu conţinînd un procentaj de uraniu-235 mai mare decît compoziţia izotopică a uraniului natural. este prezent un foarte mic procent masic de uraniu-234;
utilizare exclusivă – utilizarea numai de către un singur expeditor de materiale radioactive a unui mijloc de transport sau a unui container mare de transportare şi pentru care toate operaţiunile iniţiale, intermediare şi finale de încărcare-descărcare, sînt executate conform dispoziţiilor expeditorului sau destinatarului;
zona delimitată a punţii – zonă descoperită a punţii unei nave, sau a punţii pentru vehicule a unei nave roll-on/rol-off (descărcare/încărcare autonomă) sau a unui feribot, care este alocată arimării materialelor radioactive.
Secţiunea 3. PREVEDERI GENERALE
10. În vederea transportării de materiale radioactive se va elabora un program de radioprotecţie conform Normelor Fundamentale de Radioprotecţie. Cerinţe şi Reguli Igienice, ordinul nr. 06.05.3.34 din 27 februarie 2001 al Ministerului Sănătăţii (NFRP-2000). Natura şi amploarea măsurilor prevăzute în cadrul programului depind de mărimea şi probabilitatea expunerii la radiaţii. Programul va răspunde cerinţelor prevăzute la pct. 12-13 şi 15-19. Toate documentele programului vor fi puse la dispoziţia Agenţiei Naţionale, la cerere, pentru evaluare şi obţinerea autorizaţiei radiologice.11. În timpul transportării, protecţia fizică şi securitatea radiologică va fi optimizată în scopul menţinerii dozelor individuale, a numărului persoanelor expuse şi a probabilităţii de iradiere la valori cît mai scăzute raţional posibil, luîndu-se în considerare factorii economici şi sociali, şi respectîndu-se limitele relevante de doză prevăzute de NFRP-2000. Se va avea în vedere corelarea activităţii de transportare cu alte activităţi.
12. Personalul implicat în transportarea materialelor radioactive va fi pregătit de către deţinătorul autorizaţiei radiologice, conform art. 20 al Legii nr.132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, în ceea ce priveşte evitarea pericolelor de iradiere pe care le implică activităţile respective, precum şi în ceea ce priveşte măsurile pentru micşorarea expunerii sale, sau a altor persoane ce ar putea avea de suferit.
Pregătirea personalului implicat, specificată la alineatul unu, se va efectua la numirea în funcţia de transportare a materialelor radioactive, şi periodic, o dată pe an, se completează şi reevaluează.
Personalul ce participă la transportarea materialelor radioactive va avea o pregătire corespunzătoare conform anexei nr.17 la prezentul Regulament.
Prevederile pentru pregătirea personalului sînt specificate în capitolul III al prezentului Regulament.
13. Instituțiile medico-sanitare publice acreditate vor efectua supravegherea medicală a personalului antrenat în activități de transportare a materialelor radioactive. Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice al Ministerului Sănătății va efectua monitorizarea și estimarea expunerii la radiații ionizante cu evaluarea periodică a dozelor individuale.
Autoritatea publică centrală în domeniul ocrotirii sănătății va informa Agenţia Naţională în cazurile, în care au loc supraexpuneri la radiații ionizante ale personalului antrenat în activități de transportare a materialelor radioactive și a populației.
14. Pentru persoanele expuse profesional din domeniul transportării de materiale radioactive, unde se estimează că doza efectivă:
1) nu va depăşi 1 mSv într-un an, cînd nu se cere adoptarea de proceduri speciale de lucru, un control dozimetric detaliat, programe de evaluare a dozelor sau ţinerea evidenţei dozelor individuale;
2) va fi cuprinsă între 1 şi 5 mSv într-un an, cînd se va introduce un program de evaluare a dozelor prin controlul dozimetric al locurilor de muncă respective sau prin monitorizarea dozimetrică individuală;
3) nu va depăşi 5 mSv într-un an, cînd se va introduce monitorizarea dozimetrică individuală. Monitorizarea dozimetrică individuală şi monitorizarea radiologică a locurilor de muncă va fi însoţită de o evidenţă dozimetrică conformă cu prevederile NFRP-2000 şi alte norme relevante.
15. Materialele radioactive se vor amplasa suficient de departe de persoanele expuse profesional sau de populaţie. Pentru calcularea distanţelor sau a nivelului de iradiere vor fi utilizate următoarele valori de referinţă pentru doze efective:
1) pentru persoanele expuse profesional, în zonele de şedere permanentă, o valoare maximă a dozei efective de 5 mSv într-un an;
2) pentru populaţie, în zonele de acces obişnuit, se admite o valoare maximă a dozei efective pentru grupul de referinţă de 1 mSv într-un an.
16. Materialele radioactive se vor amplasa suficient de departe de filmele fotografice nedevelopate. Pentru determinarea distanţelor de separare, se utilizează pentru iradierea maximă a filmului fotografic nedevelopat valoarea limită de 0,1 mSv per expediţie.
17. În vederea protejării persoanelor, bunurilor şi mediului înconjurător în cazul accidentelor sau incendiilor în timpul transportării de materiale radioactive, se vor aplica prevederile stabilite în planul de intervenţie în caz de accident, aprobat de Agenţia Naţională şi Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi de autorităţile competente ale celorlalte ţări implicate în transportarea internaţională. Planurile de intervenţie în caz de accident, vor fi întocmite în conformitate cu prevederile NFRP-2000 şi a normelor specifice în vigoare.
18. În planurile de intervenţie în caz de accident se va lua în considerare şi formarea de alte substanţe periculoase, ca rezultat al reacţiei între conţinutul expediţiei de materiale radioactive şi elementele mediului înconjurător.
19. În vederea asigurării conformităţii cu prezentul Regulament se vor stabili şi implementa programe de asigurare a calităţii, bazate pe norme naţionale şi internaţionale, în toate fazele activităţii de transportare: proiectarea, producerea, încercarea, documentarea, utilizarea, întreţinerea şi inspecţia tuturor materialelor radioactive sub formă specială, a materialelor radioactive cu dispersabilitate redusă, a coletelor, a operaţiunilor de transportare şi depozitare în tranzit. La cererea pentru obţinerea certificatului de securitate se va anexa certificarea implementării specificaţiilor de proiectare. Producătorul, expeditorul sau utilizatorul oricărui model de colet va asigura accesul pentru evaluări şi control pe durata construcţiei şi utilizării pentru a demonstra oricărei autorităţi competente menționate în Legea nr. 132 din 8 iunie 2012, că:
1) metodele şi materialele de construcţie utilizate pentru fabricarea ambalajelor sînt în concordanţă cu prevederile specificaţiilor de model aprobate conform prezentului Regulament;
2) toate ambalajele sînt periodic evaluate, reparate şi întreţinute în condiţii bune, astfel încît să satisfacă în continuare toate prevederile prezentului Regulament chiar şi după utilizări repetate.
20. Conform prezentului Regulament Agenţia Naţională este responsabilă pentru supravegherea şi controlul coletelor. Supravegherea şi controlul include stabilirea şi efectuarea unui program de urmărire a proiectării, fabricaţiei, încercării, inspecţiei şi întreţinerii ambalajelor, materialelor radioactive cu dispersabilitate redusă, precum şi a pregătirii, întocmirii documentaţiei, manipulării şi arimării coletelor de către expeditori şi agenţii transportatori, pentru a demonstra punerea în aplicare a prezentului Regulament.
21. O expediţie care nu este conformă cu toate prevederile aplicabile din prezentul Regulament, nu poate fi transportată pe teritoriul Republicii Moldova decît ca expediţie în aranjament special. Pentru expediţii internaţionale de acest tip, este necesară eliberarea de către Agenţia Naţională a certificatului de securitate în baza certificatului de aprobare de model original.
Secţiunea 4. LIMITE DE ACTIVITATE ŞI RESTRICŢII
PRIVIND MATERIALELE CONŢINUTE
22. În anexa nr.1 la prezentul Regulament sînt date următoarele valori de bază pentru radionuclizii individuali:PRIVIND MATERIALELE CONŢINUTE
1) valorile activităţii A1 şi A2, exprimate în TBq;
2) concentraţia de activitate pentru materialele exceptate, în Bq/g; şi
3) limitele de activitate pentru expediţiile exceptate, exprimate în Bequerel (Bq).
23. Pentru radionuclizii individuali, cu identitate cunoscută, care nu sînt listaţi în anexa nr. 1, determinarea valorilor menţionate în pct. 22 necesită aprobarea autorităţii competente, sau, în cazul transportării internaţionalе, o aprobare multilaterală. Atunci cînd forma chimică a fiecărui radionuclid este cunoscută, se permite utilizarea A2 în realitate cu clasa sa de solubilitate, conform recomandărilor Comisiei Internaţionale de Radioprotecţie (ICRP), dacă se ia în considerare forma chimică atît în condiţiile normale de transportare, cît şi în cele de accident. Valorile A1 şi A2 prezentate în anexa nr. 2 la prezentul Regulament pot fi utilizate fără obţinerea autorizării autorităţii competente.
24. În calcularea valorilor A1 şi A2 pentru un radionuclid care nu figurează în anexa nr. 1 la prezentul Regulament, un singur lanţ de dezintegrare radioactivă în care radionuclizii se găsesc în proporţiile din natură şi în care nici un descendent nu are un timp de înjumătăţire fie mai mare de 10 zile, fie mai mare decît al nuclidului părinte, va fi considerat ca un singur radionuclid; luînd în considerare activitatea şi valorile A1 şi A2 care vor fi folosite, vor fi acele ale nucleului părinte din lanţ (valorile A1 şi A2 ale părintelui vor ţine cont de contribuţia descendenţilor respectivi). În cazul lanţurilor de dezintegrare radioactivă în care unul sau mai mulţi descendenţi au un timp de înjumătăţire mai mare de 10 zile, sau mai mare decît cel al nuclidului părinte, vor fi consideraţi ca amestecuri de nuclizi diferiţi.
25. Pentru amestecurile de radionuclizi, valorile de bază la care se referă pct. 22 se pot determina prin următoarea formulă:
unde f(i) este fracţiunea de activitate sau concentraţia de activitate a radionuclidului i în amestec;
X(i) este, după caz, valoarea corespunzătoare A1 sau A2 sau concentraţia de activitate pentru materialele expediate, sau limita de activitate pentru o expediţie exceptată, aplicată radionuclidului i;
X(m) este valoarea calculată pentru A1 sau A2, sau pentru concentraţia de activitate pentru materialele exceptate, sau pentru limita de activitate pentru expediţia exceptată corespunzătoare amestecului de radionuclizi.
26. Cînd identitatea fiecărui radionuclid este cunoscută, însă activităţile individuale ale unora dintre radionuclizi nu sînt cunoscute, radionuclizii pot fi reuniţi în grupe, iar în formulele menţionate la pct. 25 şi 35 pot fi utilizate, respectiv, valorile cele mai mici care corespund radionuclizilor din fiecare grupă. Grupele se pot alcătui în baza activităţii totale alfa şi a activităţii totale beta/gama cînd acestea sînt cunoscute, utilizîndu-se valorile cele mai mici, respectiv, pentru emiţătorii alfa sau pentru emiţătorii beta/gama.
27. Pentru radionuclizii individuali sau amestecuri de radionuclizi pentru care nu sînt disponibile informaţiile necesare, se vor utiliza valorile din anexa nr. 2 la prezentul Regulament.
28. Cantitatea de material radioactiv într-un colet nu va depăşi limitele corespunzătoare specificate în pct. 29-40.
29. În cazul materialelor radioactive, altele decît fabricate din uraniu natural, uraniu sărăcit sau toriu natural, un colet exceptat nu va conţine activităţi mai mari decît următoarele valori:
în cazul în care materialul radioactiv este inclus sau formează o parte componentă a unui instrument sau a unui alt articol fabricat, cum ar fi un ceas sau un aparat electronic, limitele specificate în coloanele 2 şi 3 ale tabelului din anexa nr. 3 la prezentul Regulament pentru fiecare obiect individual şi, respectiv, fiecare colet; şi în cazul în care materialul radioactiv nu este inclus sau nu este parte componentă a unui instrument sau a unui alt articol fabricat, limitele specificate în coloana 4 al tabelului din anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
30. Pentru articolele fabricate din uraniu natural, uraniu sărăcit sau toriu natural, un colet exceptat poate conţine orice cantitate de astfel de materiale dacă suprafeţele exterioare ale uraniului sau toriului sînt acoperite cu un înveliş neradioactiv din metal sau alt material rezistent.
31. Pentru expedierea prin poştă, activitatea totală în fiecare colet exceptat nu va depăşi o zecime din limitele corespunzătoare, specificate în anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
32. Activitatea totală într-un singur colet cu materiale radioactive cu activitate specifică joasă ASJ, sau într-un singur colet cu materiale radioactive contaminate la suprafaţă OCS, va fi limitată astfel încît intensitatea radiaţiilor prevăzută în pct. 62 să nu fie depăşită. Activitatea unui singur colet, de asemenea limitată este astfel încît limitele de activitate pentru mijlocul de transport prevăzute în pct. 66 să nu fie depăşite.
33. În cazul transportării pe calea aerului, activitatea conţinută într-un singur colet conţinînd ASJ-II sau ASJ-III de formă solidă necombustibilă nu va depăşi valori mai mari de 3000 A2.
34. Coletele de tipul A nu vor conţine activităţi mai mari decît următoarele:
1) pentru materialele radioactive sub formă specială – A1; sau
2) pentru toate celelalte materiale radioactive – A2.
35. Pentru un amestec de radionuclizi a căror identitate şi activitate sînt cunoscute, conţinutul radioactiv al unui colet de tipul A satisface următoarea condiţie:
B(i) este activitatea radionuclidului i care este un material radioactiv sub forma specială; şi
A1(i) este valoarea A1 pentru radionuclidul i;
C(j) este radioactivitatea radionuclidului j pentru un material radioactiv, altul decît forma specială;
A2(j) este valoarea A2 pentru radionuclidul j.
36. Coletele de tipul B(U) şi B(M) nu vor conţine:
1) activităţi mai mari decît cele autorizate pentru modelul de colet;
2) radionuclizi diferiţi de cei autorizaţi pentru modelul de colet;
3) materiale într-o formă geometrică sau într-o stare fizică sau chimică diferite de cele autorizate pentru modelul de colet, aşa cum sînt specificate în certificatul de securitate.
37. Coletele de tipul B(U) şi B(M), în cazul în care sînt transportate pe calea aerului, întrunesc prevederile de la pct. 36 şi nu conţin activităţi mai mari decît:
1) pentru materialele radioactive cu dispersabilitate redusă – cele autorizate pentru modelul de colet, aşa cum se specifică în certificatul de securitate;
2) pentru materialele radioactive sub formă specială – cea mai mică din valorile 3000 A1sau 100000 A2; sau
3) pentru toate celelalte materiale radioactive – 3000 A2.
38. Coletele de tipul C nu vor conţine:
1) activităţi mai mari decît cele autorizate pentru modelul de colet;
2) radionuclizi diferiţi de cei autorizaţi pentru modelul de colet;
3) materiale într-o formă geometrică sau stare fizică sau chimică diferite de cele autorizate pentru modelul de colet, aşa cum este specificat în certificatul de securitate.
39. Coletele cu materiale fisile nu vor conţine:
1) o masă de material fisil diferită de cea autorizată pentru modelul de colet;
2) orice radionuclid sau material fisil diferite de cele autorizate pentru modelul de colet; sau
3) materiale într-o formă geometrică sau stare fizică sau chimică, ori într-un aranjament spaţial, diferite de cele autorizate pentru modelul de colet, aşa cum sînt specificate în certificatele de securitate.
40. Masa de hexafluorură de uraniu dintr-un colet nu depăşeşte o valoare care ar conduce la un volum neocupat mai mic de 5 % la temperatura maximă a coletului, aşa cum este specificată pentru sistemele instalaţiilor unde va fi utilizat coletul. Cînd coletul este prezentat pentru transportare, hexafluorura de uraniu va fi în formă solidă, iar presiunea internă a coletului nu va depăşi presiunea atmosferică.
Secţiunea 5. REGULI DE CONTROL ŞI CONTROLUL
TRANSPORTĂRII
41. Înainte de prima expediţie a oricărui colet, sînt îndeplinite următoarele cerinţe:TRANSPORTĂRII
1) dacă presiunea de proiectare din interiorul anvelopei de izolare depăşeşte 35 kPa (presiune manometrică) se va verifica ca anvelopa de izolare a fiecărui colet să satisfacă regulile de proiectare aprobate, referitoare la capacitatea anvelopei de a-şi menţine integritatea la presiunea respectivă;
2) pentru fiecare colet de tipul B(U), de tipul B(M) şi de tipul C şi pentru fiecare colet conţinînd materiale fisile, se va verifica ca eficacitatea ecranelor de protecţie şi a anvelopei de izolare, şi atunci cînd este cazul, caracteristicile transferului de căldură şi eficacitatea sistemului de confinare, să fie în limitele aplicabile sau specificate pentru modelul aprobat;
3) pentru coletele conţinînd materiale fisile unde, în scopul satisfacerii cerinţelor din pct. 192, proiectul prevede ca între componentele coletului şi absorbanţii de neutroni să se efectueze verificări care să demonstreze prezenţa şi distribuţia acestora.
42. Înainte de fiecare expediţie a oricărui colet, vor fi îndeplinite următoarele cerinţe:
1) pentru orice colet se va verifica satisfacerea tuturor prevederilor relevante specificate în prezentul Regulament;
2) se va asigura ca toate accesoriile destinate ridicării coletului, care nu satisfac prevederile pct. 130, să fie îndepărtate sau aduse într-o stare care să le facă inutilizabile pentru ridicarea coletului, conform pct. 130;
3) se va verifica faptul ca pentru fiecare colet de tipul B(U), de tipul B(M) şi de tipul C şi pentru fiecare colet care conţine material fisil, să fie îndeplinite toate cerinţele specificate în certificatul de securitate;
4) fiecare colet de tipul B(U), de tipul B(M) şi de tipul C va fi ţinut după încărcare pînă la apropierea suficientă de starea de echilibru, pentru a se putea demonstra satisfacerea cerinţelor referitoare la temperatură şi presiune. Orice excepţie de la aceste cerinţe necesită o aprobare unilaterală;
5) pentru fiecare colet de tipul B(U), de tipul B(M) şi de tipul C se verifică printr-o inspecţie şi/sau prin încercări corespunzătoare, ca toate capacele, ventilele şi alte deschideri ale anvelopei de izolare prin care conţinutul radioactiv poate scăpa, sînt închise în mod corespunzător şi, după caz, sigilate astfel încît să se demonstreze conformitatea cu prevederile pct. 178 şi 191;
6) pentru fiecare material radioactiv sub formă specială, se verifică ca toate cerinţele specificate în certificatul de securitate, precum şi prevederile relevante din prezentul Regulament să fie îndeplinite;
7) pentru coletele conţinînd materiale fisile, se realizează, atunci cînd este cazul, măsurarea prevăzută în pct. 195 subpct. 2) şi încercările de control al etanşeităţii fiecărui colet indicate în pct. 198;
8) pentru fiecare material radioactiv cu dispersabilitate redusă se asigură că sînt îndeplinite toate cerinţele specificate în certificatul de securitate, precum şi prevederile specifice prezentului Regulament.
43. Un colet nu va conţine nici un alt articol cu excepţia acelor articole sau documente care sînt necesare pentru utilizarea materialului radioactiv. Această prevedere nu exclude transportarea materialului radioactiv cu activitate specifică joasă (ASJ), sau obiectelor contaminate la suprafaţă (OSC), împreună cu alte articole. Transportarea unor asemenea articole sau documente într-un colet, sau a materialelor radioactive cu activitate specifică joasă sau a obiectelor contaminate la suprafaţă, împreună cu alte articole, se poate realiza dacă nu există nici o interacţiune între acestea şi ambalajul respectiv sau conţinutul său radioactiv, susceptibilă de a reduce securitatea coletului.
44. Cisternele şi containerele intermediare de transportare în vrac utilizate pentru transportarea materialelor radioactive nu se vor utiliza pentru depozitarea sau transportarea altor mărfuri decît dacă sînt decontaminate sub valoarea de
0,4 Bq/cm2 pentru emiţători beta şi gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă şi sub valoarea de 0,04 Bq/cm2 pentru toţi ceilalţi emiţători alfa.
45. Transportarea altor mărfuri împreună cu expediţiile de materiale radioactive transportate în regim de utilizare exclusivă sînt permise numai dacă expediţia este controlată de expeditor şi nu este interzisă de alte reglementări specifice în vigoare.
46. Pe durata transportării, expediţiile de materiale radioactive vor fi separate de alte mărfuri periculoase cu respectarea prevederilor regulamentelor de transportare relevante pentru mărfurile periculoase respective ale ţărilor prin sau în care materialele vor fi transportate, cu respectarea regulilor organizaţiilor transportatoare competente, precum şi a prevederilor prezentului Regulament.
47. La ambalare, etichetare, marcare, placardare, depozitare şi transportare, suplimentar faţă de proprietăţile radioactive şi fisile se vor avea în vedere şi oricare alte proprietăţi periculoase ale conţinutului coletului, cum ar fi, proprietăţile explozive, corozive, inflamabilitatea, piroforicitatea, toxicitatea chimică, cu scopul de a fi respectate toate prevederile din reglementările de transportare relevante pentru mărfurile periculoase din fiecare ţară prin care sau în care materialele vor fi transportate, sau, după caz, în funcţie de regulile de transportare adoptate de organizaţia transportatoare competentă, precum şi prevederile prezentului Regulament.
48. Contaminarea radioactivă nefixată a suprafeţelor exterioare ale oricărui colet va fi menţinută cît mai scăzută practic posibil, iar în timpul transportării obişnuite nu se vor depăşi următoarele limite:
1) 4,0 Bq/cm2 pentru emiţători beta şi gama şi emiţători alfa cu toxicitate redusă; şi
2) 0,4 Bq/cm2 pentru alţi emiţători alfa.
Aceste limite sînt aplicabile pentru valoarea mediată pe orice suprafaţă de 300 cm2 de pe exteriorul coletului.
49. Cu excepţia celor menţionate în pct. 54, nivelul contaminării radioactive nefixate pe suprafeţele externe sau interne ale ambalajelor exterioare, containerelor de transportare, cisternelor şi containerelor intermediare de transportare în vrac, nu va depăşi limitele specificate în pct. 48.
50. Dacă se constată că un colet este deteriorat sau prezintă scăpări, sau dacă este suspectat că poate avea scăpări sau deteriorări, accesul la acest colet va fi limitat. În aceste cazuri un expert din cadrul personalului instituţiei autorizate de Agenţia Naţională va evalua cît mai repede posibil gradul contaminării radioactive şi nivelul radiaţiilor. Evaluarea se va extinde asupra coletului, mijlocului de transport, spaţiilor adiacente zonelor de încărcare şi descărcare şi, dacă este cazul, asupra tuturor celorlalte materiale care au fost transportate cu acelaşi mijloc de transport. Conform necesităţilor, în vederea protejării personalului, proprietăţilor evaluate şi mediului înconjurător, în conformitate cu prevederile stabilite de Agenţia Naţională, se vor lua măsuri suplimentare în scopul prevenirii şi minimizării consecinţelor unor asemenea scăpări sau deteriorări.
51. Coletele deteriorate sau avînd scurgeri radioactive peste limitele maxime admisibile pentru condiţii normale de transportare pot fi transferate provizoriu într-un loc acceptabil controlat, dar nu vor fi expediate decît după repararea şi decontaminarea lor.
52. Un mijloc de transport sau echipament utilizat în mod curent pentru transportarea materialelor radioactive va fi periodic verificat de către transportator în ceea ce priveşte nivelul contaminării radioactive. Frecvenţa unor astfel de verificări va fi legată direct de probabilitatea apariţiei unor contaminări radioactive, precum şi de volumul transportărilor.
53. Cu excepţia celor prevăzute în pct. 54, orice mijloc de transport, echipament sau parte a acestuia, care în timpul transportării s-a contaminat radioactiv peste limitele specificate în pct. 48, sau care prezintă o intensitate a radiaţiei ce depăşeşte 5 μSv/h la suprafaţă, va fi decontaminat cît mai curînd posibil de către o persoană calificată şi nu va fi reutilizat pînă cînd contaminarea radioactivă nefixată nu se va situa sub limitele prevăzute în pct. 48 al prezentului Regulament, iar intensitatea radiaţiilor datorită contaminării radioactive fixate pe suprafeţe, după decontaminare, va fi mai mică de 5 μSv/h.
54. Un ambalaj exterior, container de transportare, cisternă, container intermediar de transportare în vrac, sau mijloc de transport utilizat exclusiv pentru transportarea materialelor radioactive în regim de utilizare exclusivă, sînt exceptate de la prevederile pct. 48 şi 53 ale prezentului Regulament numai în ceea ce priveşte suprafeţele lor interne şi numai pe durata cît rămîn în condiţii de utilizare exclusivă.
55. Coletele exceptate vor îndeplini:
1) prevederile specificate în pct. 47, 48, 51, 56, 74-103, 89 subpct. 3), pct. 94 şi, după caz, pct. 57- 60;
2) prevederile pentru coletele exceptate specificate în pct.128-139 şi, după caz, pct.139-141;
3) pentru coletele exceptate care conţin materiale fisile, una din prevederile de exceptare pentru materialele fisile prevăzută în pct. 193 şi cerinţa prevăzută în pct. 156;
4) prevederile stabilite în pct. 119 şi 120, dacă coletele sînt expediate prin poştă.
56. Intensitatea radiaţiilor în orice punct de pe suprafaţa exterioară a unui colet exceptat nu va depăşi valoarea de 5 μSv/h (0,005 mSv/h).
57. Materialele radioactive înglobate în, sau care formează o parte componentă a unui instrument sau a altui articol fabricat, avînd activitatea sub limitele specificate în coloanele 2 şi, respectiv, 3 din anexa nr. 3 la prezentul Regulament, pot fi transportate într-un colet exceptat, dacă se demonstrează că:
1) intensitatea radiaţiilor la distanţa de 10 cm de orice punct de pe suprafaţa externă a oricărui instrument sau articol neambalat nu este mai mare de 0,1 mSv/h; şi
2) fiecare instrument sau produs (cu excepţia ceasurilor sau a dispozitivelor radioluminiscente) va purta marcajul „RADIOACTIV”; şi
3) materialul activ este complet acoperit de componentele neactive (un dispozitiv îndeplinind doar funcţia de a „găzdui” un material radioactiv nu va fi considerat ca fiind un instrument sau articol fabricat).
58. Materialele radioactive sub alte forme decît cele specificate în pct. 57, avînd activităţi care nu depăşesc limitele specificate în coloana 4 din anexa nr. 3 al prezentului Regulament, pot fi transportate într-un colet exceptat în următoarele condiţii:
1) coletul reţine conţinutul radioactiv în condiţii normale de transportare;
2) coletul este etichetat cu marcajul „RADIOACTIV” pe suprafaţa interioară a sa, astfel ca la deschiderea coletului să fie vizibil semnul de avertizare a prezenţei materialului radioactiv.
59. Un articol fabricat în care singurul material radioactiv este uraniul natural neiradiat, uraniul sărăcit neiradiat sau toriul natural neiradiat, se admite să fie transportat ca un colet exceptat, dacă suprafaţa exterioară a uraniului sau toriului este acoperită cu un înveliş inactiv fabricat din metal sau alt material rezistent.
60. Un ambalaj gol, care a conţinut anterior materiale radioactive, se admite a fi transportat ca un colet exceptat, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:
1) prezintă o stare fizică bună şi este asigurat cu încuietoare;
2) suprafaţa exterioară a uraniului sau toriului, utilizate în structura sa, este acoperită cu un înveliş neradioactiv fabricat din metal sau alt material rezistent;
3) nivelul contaminării radioactive nefixate interne nu depăşeşte de mai mult de o sută de ori nivelurile specificate în pct. 48; şi
4) orice etichetă care a fost aplicată pe acesta în conformitate cu prevederile pct. 81 nu este vizibilă.
61. Cantitatea de material ASJ sau OCS într-un singur colet industrial de tipul 1 (Cl-1), colet industrial de tipul 2 (Cl-2), colet industrial de tipul 3 (Cl-3), obiecte sau ansambluri de obiecte, după caz, va fi limitată, astfel încît nivelul intensităţii radiaţiei externe la 3 m de materialul neecranat, de obiectul sau ansamblul de obiecte nu va depăşi 10 mSv/h.
62. Materialele ASJ şi OCS care sînt sau conţin materiale fisile vor îndeplini prevederile aplicabile din pct. 108, 109 şi 192.
63. Materialele ASJ şi OCS din grupele ASJ-l şi OCS-l pot fi transportate neambalate, dacă sînt respectate următoarele condiţii:
1) toate materialele neambalate, altele decît minereurile conţinînd radioizotopi naturali, vor fi transportate, astfel încît în condiţii obişnuite de transportare nu vor putea să aibă loc scăpări ale conţinutului radioactiv din mijlocul de transport şi nici înrăutăţirea protecţiei biologice;
2) fiecare mijloc de transport se află în regim de utilizare exclusivă, cu excepţia cazurilor cînd se transportă numai OCS-l la care contaminarea suprafeţelor accesibile şi neaccesibile nu depăşeşte de mai mult de zece ori nivelul de contaminare radioactivă;
3) pentru OCS-l suspectate a avea suprafeţele inaccesibile, pe care contaminarea radioactivă nefixată depăşeşte valorile specificate în pct. 48, se vor lua măsuri pentru împiedicarea răspîndirii materialului radioactiv în mijlocul de transport.
64. Materialele ASJ şi OCS, cu excepţia celor specificate în pct. 63, vor fi ambalate în conformitate cu anexa nr. 4 la prezentul Regulament.
65. Activitatea totală într-un singur compartiment sau într-o singură cală a unei nave fluviale sau în alt mijloc de transport, care transportă material radioactiv de forma ASJ sau OCS în colete de tipul Cl-1, Cl-2, Cl-3 sau neambalate, nu va depăşi limitele prevăzute în anexa nr. 5 la prezentul Regulament.
66. Indicele de transportare (IT) pentru un colet, ambalaj exterior, container de transportare sau pentru materiale ASJ-l sau OCS-l neambalate (transportate în vrac), este numărul determinat astfel:
1) se determină intensitatea maximă a radiaţiilor la distanţa de 1 m de la suprafeţele exterioare ale unui colet, ambalaj exterior, cisternă, container de transportare sau a materialelor ASJ-l sau OCS-l neambalate (transportate în vrac) în milisievert pe oră (mSv/h) şi valoarea obţinută se multiplică cu 100. Numărul obţinut reprezintă indicele de transportare. Pentru minereurile de uraniu şi toriu, precum şi concentratele acestora, debitul maxim al dozei de radiaţii în orice punct situat la 1 m de suprafaţa exterioară a încărcăturii poate fi considerat, după cum urmează:
a) 0,4 mSv/h – pentru minereuri şi concentrate fizice de uraniu şi toriu;
b) 0,3 mSv/h – pentru concentrate chimice de toriu;
c) 0,02 mSv/h – pentru concentrate chimice de uraniu, altele decît hexafluorura de uraniu;
2) pentru cisterne, containere de transportare, şi materiale ASJ-l şi OCS-l transportate în vrac, valoarea determinată la lit. a) subpct.1), se multiplică cu factorul corespunzător din anexa nr. 6 la prezentul Regulament.
Cifra obţinută în urma aplicării prevederilor de la lit. a) şi b) subpct.1) se rotunjeşte prin adaos, pînă la prima zecimală, excepţie face valoarea mai mică sau egală cu 0,05 care se va considera ca fiind zero.
67. Indicele de transportare pentru fiecare ambalaj exterior, container de transportare sau mijloc de transport se determină fie ca suma indicilor de transportare a tuturor coletelor conţinute, fie prin măsurarea directă a intensităţii radiaţiei. Excepţie face cazul ambalajului exterior nerigid pentru care indicele de transportare se va determina ca sumă a indicilor de transportare a tuturor coletelor.
68. Indicele de securitate la criticitate (ISC) pentru coletele conţinînd materiale fisile se obţine prin împărţirea numărului 50 la cea mai mică dintre cele două valori ale numărului N obţinut conform prevederilor pct. 202 şi 203 (ISC=50/N). Valoarea indicelui de securitate la criticitate poate fi considerată zero în cazul în care un număr nelimitat de colete este subcritic (adică N este efectiv egal cu infinit în cele două cazuri).
69. Indicele de securitate la criticitate pentru fiecare expediţie se determină ca suma indicilor de securitate la criticitate pentru toate coletele conţinute de expediţie.
70. Cu excepţia expediţiilor în regim de utilizare exclusivă, indicele de transportare a oricărui colet individual sau ambalaj exterior nu va fi mai mare de 10, iar indicele de securitate la criticitate nu va fi mai mare de 50.
71. Intensitatea radiaţiilor în orice punct de pe suprafaţa exterioară a unui colet sau ambalaj exterior în regim de utilizare exclusivă nu va depăşi 2 mSv/h, cu excepţia coletelor sau ambalajelor exterioare, transportate în regim de utilizare exclusivă pe calea ferată şi rutier, cu respectarea condiţiilor specificate în pct. 112 subpct. 1), sau în regim de utilizare exclusivă şi în aranjament special cu o navă sau o aeronavă, cu respectarea condiţiilor menţionate la pct. 114 şi, respectiv, pct.118.
72. Intensitatea maximă a radiaţiilor în orice punct de pe suprafaţa exterioară a unui colet în regim de utilizare exclusivă nu va fi mai mare de 10 mSv/h.
73. Coletele sau ambalajele exterioare vor fi clasificate în una din următoarele categorii: I-ALB, II-GALBEN sau III-GALBEN, în conformitate cu condiţiile specificate în anexa nr. 7 la prezentul Regulament şi cu următoarele cerinţe:
1) pentru determinarea categoriei corespunzătoare a unui colet sau ambalaj exterior se va lua în considerare atît indicele de transportare, cît şi intensitatea maximă a radiaţiilor la suprafaţa exterioară. În cazul în care indicele de transportare satisface cerinţele pentru o anumită categorie, însă intensitatea radiaţiilor la suprafaţa acestuia satisface cerinţele unei alte categorii, coletului i se va atribui categoria cea mai mare dintre cele două. În acest scop, categoria I-ALB va fi considerată ca fiind cea mai mică categorie;
2) indicele de transportare (TI) se va determina conform procedurilor specificate în pct. 66 şi 67. Dacă intensitatea maximă a radiaţiilor pe suprafaţă este mai mare de 2 mSv/h, coletul sau ambalajul exterior se va transporta în regim de utilizare exclusivă, cu respectarea prevederilor pct. 112 subpct.1) lit.a), pct. 114 sau pct.118, după caz;
3) un colet transportat în aranjament special va fi considerat de categoria III-GALBEN;
4) un ambalaj exterior care conţine colete transportate în aranjament special va fi considerat de categoria III-GALBEN.
74. Fiecare colet va avea marcat clar şi durabil, fie denumirea expeditorului, fie a destinatarului, fie ambele.
75. Fiecare colet, în afara coletelor expediate, va avea marcat clar şi durabil pe exteriorul ambalajului numărul Organizaţiei Naţiunilor Unite precedat de literele „UN”, precum şi numele oficial de expediere din anexa nr. 8 la prezentul Regulament. În cazul coletelor expediate, altele decît coletele acceptate pentru transportarea internaţională prin poştă, este suficient doar numărul Organizaţiei Naţiunilor Unite, precedat de literele „UN”. Pentru coletele acceptate pentru transportarea internaţională prin poştă se aplică prevederile pct.119.
76. Fiecare colet avînd masa brută mai mare de 50 kg va avea marcată clar şi durabil pe faţa exterioară a ambalajului masa sa brută permisă.
77. Fiecare colet care corespunde:
1) unui colet industrial de tipul Cl-1, unui colet industrial de tipul Cl-2 sau unui colet industrial de tipul Cl-3 va fi marcat clar şi durabil pe faţa exterioară a ambalajului cu marcajele „Tip Cl-1”, „Tip Cl-2”, „Tip Cl-3”;
2) modelul de colet de tipul A va fi marcat clar şi durabil pe faţa exterioară a ambalajului cu marcajul „Tip A”;
3) un colet industrial de tipul 2 Cl-2, un colet industrial de tipul 3 Cl-3 sau un colet de tipul A va fi clar şi durabil marcat pe faţa exterioară a ambalajului cu codul internaţional de înregistrare a vehiculului (codul VRI) al ţării de origine a modelului şi numele producătorului.
78. Fiecare colet care corespunde unui model de colet aprobat în conformitate cu prevederile pct. 245-254 sau pct.256-257 va fi marcat clar şi durabil pe faţa exterioară a ambalajului cu:
1) indicativul atribuit de Agenţia Naţională a acelui model de colet;
2) numărul de serie prin care se identifică fiecare colet care corespunde acestui model;
3) în cazul unui model de colet de tipul B(U) sau de tipul B(M), cu marcajul „Tip B(U)” sau „Tip B(M)”;
4) în cazul coletului de tipul C cu marcajul „Tip C”.
79. Fiecare colet care corespunde unui tip de colet de tipul B(U), de tipul B(M) sau de tipul C se va marca pe faţa exterioară cu trifoiul prezentat în
figura 1. Marcarea va fi evidentă, vizibilă şi durabilă, realizată prin ştanţare, gravare, poansonare sau prin alte metode care asigură rezistenţa marcării la efectele focului şi apei.
80. În cazul în care materialele ASJ-1 sau OCS-1 sînt conţinute în recipienţi sau învelişuri exterioare şi sînt transportate în regim de utilizare exclusivă conform pct. 63, suprafaţa exterioară a acestor recipienţi şi învelişuri exterioare poartă marcajul „RADIOACTIV ASJ-1” sau „RADIOACTIV OCS-1”, după caz.
81. Cu excepţia containerelor mari de transportare şi a cisternelor pentru care se utilizează semnele prevăzute în pct. 86, fiecare colet, ambalaj exterior şi container de transportare, poartă etichete conforme cu modelele din figurile 2, 3 şi 4 corespunzătoare categoriei respective. În plus, fiecare colet, ambalaj exterior sau container de transportare conţinînd materiale fisile, altele decît materialele fisile exceptate conform pct. 193, va purta etichete conform modelului din figura 5. Orice etichetă care nu corespunde conţinutului se va îndepărta sau acoperi. Pentru materialele radioactive, avînd şi alte proprietăţi periculoase, se aplică prevederile pct. 47.
82. Etichetele conform modelelor din figurile 2, 3 şi 4 se fixează pe două părţi opuse ale exteriorului coletului sau ambalajului exterior, sau pe cele patru părţi exterioare ale unui container de transportare sau ale unei cisterne. Etichetele conforme modelului din figura 5 se fixează alăturat etichetelor conforme modelelor din figurile 2, 3 şi 4. Etichetele nu vor acoperi marcajele specificate în pct. 74-79.
83. Fiecare etichetă din figurile 2, 3 şi 4 va include:
1) conţinutul:
a) numele radionuclidului (radionuclizilor), aşa cum este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul Regulament, utilizînd simbolurile din acesta, cu excepţia cazului materialelor ASJ-I. Pentru amestecuri de radionuclizi, în spaţiul pe care îl permite linia, se vor menţiona cei mai restrictivi nuclizi. Grupa ASJ sau OCS se indică după numele radionuclidului respectiv. În acest scop vor fi utilizaţi termenii „ASJ-II”, „ASJ-III”, „OCS-I” şi „OCS-II”;
b) pentru materialele ASJ-I, nu este necesară menţionarea radionuclidului,
fiind suficientă numai menţionarea termenului „ASJ-I”;
2) activitatea maximă a conţinutului radioactiv pe durata transportării, exprimată în Bequerel (Bq), cu prefixul corespunzător din SI, conform anexei nr.2 la prezentul Regulament. Pentru materialele fisile, în loc de activitatea maximă, se va utiliza masa totală exprimată în grame (g), sau în multipli ai gramului;
3) pentru ambalajele exterioare şi containerele de transportare, „conţinutul” şi „activitatea” menţionate pe etichetă vor cuprinde informaţiile specificate în subpct.1) şi 2) ale prezentului punct, totalizate pe întregul conţinut al ambalajului exterior sau containerului de transportare. Fac excepţie etichetele ambalajelor exterioare sau ale containerelor de transportare, în cazurile în care acestea conţin încărcături mixte de colete cu diferiţi radionuclizi; în asemenea situaţii se va insera menţiunea „Vezi documentele de transportare”;
4) completarea indicelui de transportare pentru categoria I-ALB nu este necesară.
84. Fiecare etichetă conformă modelului din figura 5 va fi completată cu indicele de securitate la criticitate (ISC), aşa cum este specificat în certificatul de securitate al aranjamentului special, eliberat de Agenţia Naţională.
85. Pentru ambalajele exterioare şi containerele de transportare, indicele de securitate la criticitate (ISC) de pe etichetă va conţine informaţiile specificate în pct. 84 sumate pe întreg conţinutul de materiale fisile al ambalajului exterior sau al containerului de transportare.
86. Containerele mari de transportare în care se transportă colete, altele decît coletele exceptate, şi cisternele poartă patru placarde conformate cu modelul prezentat în figura 6. Placardele vor fi fixate într-o poziţie verticală pe fiecare perete lateral şi pe pereţii din faţă şi din spate ai containerului mare de transportare sau ai cisternei. Orice placardă, care nu are legătură cu containerul, va fi îndepărtată. Este permisă, ca alternativă, în loc să se utilizeze etichete şi placarde, utilizarea numai de etichete mărite, conform modelelor prezentate în figurile 2, 3, 4 şi 5, după caz, avînd dimensiunile minime prezentate în figura 6.
87. În cazul în care expediţia din containerul de transport sau cisternă este formată din materiale ASJ-I sau OCS-I neambalate (în vrac), sau dacă materialul radioactiv ambalat într-un container de transportare în regim de utilizare exclusivă are un singur număr „UN”, se va afla obligatoriu numărul „UN” corespunzător expediţiei respective, prevăzut în anexa nr.8 la prezentul Regulament. Numerele, avînd înălţimea de cel puţin 65 mm, se vor marca cu culoarea neagră, după cum urmează:
1) în jumătatea inferioară, pe fondul alb al placardei prevăzute în figura 6, precedat de literele „UN”; sau
2) pe placarda prezentată în figura 7.
Cînd se utilizează alternativa prevăzută la subpct.2) al prezentului punct, placarda suplimentară se va fixa în imediata vecinătate a placardei principale, pe toate cele patru părţi ale containerului de transportare sau ale cisternei.
88. Expeditorul este responsabil de asigurarea etichetării, marcării şi a placardării în conformitate cu prevederile cerinţelor pct. 60 subpct. 4) şi pct. 74-87.
89. Expeditorul va include în documentele de transportare ale fiecărei expediţii următoarele informaţii, în ordinea de mai jos:
1) numele oficial de expediţie, aşa cum este specificat în anexa nr.8 la prezentul Regulament;
2) numărul Organizaţiei Naţiunilor Unite „Clasa de pericol – 7”;
3) numărul Organizaţiei Naţiunilor Unite atribut materialului respectiv, aşa cum este specificat în anexa nr.8 la prezentul Regulament, precedat de literele „UN”;
4) numele şi simbolul fiecărui radionuclid, iar pentru un amestec de radionuclizi o descriere generală sau lista radionuclizilor cei mai restrictivi;
5) descrierea formei fizice şi chimice a materialului, sau menţiunea că materialul este un material radioactiv sub formă specială sau un material cu dispersabilitate redusă. Pentru forma chimică se acceptă şi o descriere chimică generică;
6) activitatea maximă a conţinutului radioactiv pe durata transportării exprimată în Bequerel (Bq) cu prefixul adecvat în sistemul internaţional (SI) conform anexei nr.2 la prezentul Regulament. Pentru materialele fisile, în loc de activitate se poate utiliza masa totală de material fisil exprimată în grame (g), sau în multipli ai gramului;
7) categoria coletului: I-ALB; II-GALBEN; III-GALBEN;
8) indicele de transportare (numai pentru categoriile II-GALBEN şi III GALBEN);
9) indicele de securitate la criticitate (ISC) pentru materialele fisile, altele decît cele exceptate, conform pct. 193;
10) codul de identificare atribuit fiecărui certificat de securitate emis de Agenţia Naţională pentru fiecare material radioactiv sub formă specială, material radioactiv cu dispersabilitate redusă, expediere în aranjament special, model de colet sau expediere aplicabile expediţiei;
11) pentru expediţii formate din colete în ambalaje exterioare sau colete de transportare informaţia detaliată asupra conţinutului fiecărui colet din ambalajul exterior sau containerul de transportare, şi, cînd este cazul, asupra conţinutului fiecărui ambalaj exterior sau container de transportare din expediţie. Dacă coletele vor fi scoase din ambalajele exterioare sau containerele de transportare într-un punct intermediar de descărcare, vor trebui prezentate documentele de transportare corespunzătoare;
12) dacă o expediţie necesită transportare în regim de utilizare exclusivă, se va face menţiunea „EXPEDIERE ÎN REGIM DE UTILIZARE EXCLUSIVĂ”;
13) activitatea totală a încărcăturii pentru ASJ-II, ASJ-III, OCS-I, OCS-II sub formă de multiplu de A2.
90. Expeditorul va include în documentele de transportare o declaraţie avînd conţinutul următor sau un conţinut echivalent:
„Subsemnatul, prin prezenta, declar (certific), conţinutul acestei expediţii este descris exact şi în totalitate prin numele oficial de expediere, este clasificat, ambalat, marcat şi etichetat în mod adecvat, este, din toate punctele de vedere, într-o stare corespunzătoare transportării (se vor insera modurile de transportare implicate), în conformitate cu reglementările interne şi internaţionale aplicabile”.
91. În cazul în care conţinutul declaraţiei constituie deja o cerinţă de transportare a unei convenţii internaţionale, expeditorul nu va mai da o astfel de declaraţie pentru acele părţi ale transportării care sînt acoperite de convenţia respectivă.
92. Declaraţia va fi semnată şi dată de către expeditor. Semnăturile în facsimil nu sînt valabile.
93. Declaraţia va figura pe acelaşi document care conţine informaţiile referitoare la expediţie, enumerate la pct. 89.
94. Cînd un ambalaj gol se expediază sub formă de colet exceptat se vor respecta prevederile pct. 61, iar etichetele utilizate anterior vor fi îndepărtate sau acoperite.
95. Expeditorul va furniza în documentele de transportare, indicaţii scrise referitoare la acţiunile întreprinse de către agentul transportator, dacă vor fi necesare. Indicaţiile vor fi redactate în limba pe care o cunoaşte conducătorul mijlocului de transport şi în limbile de tranzit şi de expediere/destinaţie a tuturor ţărilor (pentru transportul internaţional) sau autorităţile implicate în transportarea respectivă şi vor cuprinde cel puţin următoarele:
1) cerinţe suplimentare pentru operaţiile de încărcare, arimare, transportare, manipulare şi descărcare a coletelor, ambalajelor exterioare, containerelor de transportare, cu includerea de prevederi speciale de arimare pentru disiparea căldurii (vezi pct. 105), sau o menţiune că asemenea cerinţe nu sînt necesare;
2) restricţii referitoare la modurile de transportare sau mijloacele de transportare şi orice instrucţiune referitoare la ruta de transportare;
3) măsuri de intervenţie, în caz de urgenţă.
96. Certificatele corespunzătoare expediţiei respective aplicabile, eliberate de Agenţia Naţională, nu vor însoţi neapărat expediţia. Expeditorul este obligat să le furnizeze agentului transportator înainte de încărcare şi descărcare.
97. Înainte de prima expediţie a oricărui colet care necesită aprobare de model, expeditorul va lua măsuri pentru ca o copie de pe fiecare certificat de securitate eliberat de Agenţia Naţională pentru modelul coletului respectiv să fie transmisă autorităţii competente din fiecare ţară prin/sau pe teritoriul căreia va fi transportată expediţia.
98. Pentru fiecare expediere din categoriile prezentate în prezentul punct, expeditorul va notifica autoritatea competentă a fiecăreia din ţările prin sau pe teritoriul căreia sau spre care va fi transportată expediţia respectivă. Această notificare se va transmite fiecărei autorităţi competente cu cel puţin 7 zile înainte de desfăşurarea expedierii:
1) coletelor de tipul C conţinînd materiale radioactive cu o activitate superioară celei mai mici valori dintre 3 000 A1 sau 3 000 A2, după caz, şi 1000 TBq;
2) coletelor de tipul B (U) conţinînd materiale radioactive cu o activitate superioară celei mai mici valori dintre 3 000 A1 sau 3 000 A2, după caz, şi 1000 TBq;
3) coletelor de tipul B (M);
4) sub aranjament special.
99. Notificarea expediţiei va cuprinde:
1) informaţii suficiente care să facă posibilă identificarea coletului sau coletelor, inclusiv toate numerele certificatelor de aprobare pentru colet (eliberate de autorităţile competente ale altor state sau certificatelor de securitate eliberate de Agenţia Naţională) aplicabile şi indicativele autorităţilor competente;
2) informaţii referitoare la perioada efectuării expediţiei, data planificată a sosirii, ruta propusă;
3) numele materialului radioactiv sau radionuclizilor;
4) descrierea formelor fizice şi chimice ale materialului radioactiv sau indicaţia că este un material radioactiv sub formă specială sau un material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
5) activitatea maximă a conţinutului radioactiv pe durata transportării, în Bq cu prefixul corespunzător SI, conform anexei nr.15 la prezentul Regulament. Pentru materialele fisile, în locul activităţii, se specifica masa materialului fisil în grame (g) sau multiplii gramului.
100. În cazul în care informaţiile prevăzute la pct.99 au fost deja incluse în cererea de aprobare a expedierii (vezi pct. 260) nu este necesar ca expeditorul să trimită o notificare separată.
101. Înainte de efectuarea oricărei expediţii în condiţiile menţionate în certificatul de securitate, expeditorul trebuie să dispună de copii de pe fiecare certificat de securitate conform prevederilor secţiunii 8 din prezentul Regulament de autorizări şi cerinţe administrative, conform prezentului Regulament şi de o copie de pe instrucţiunile referitoare la închiderea corespunzătoare a coletului şi la celelalte pregătiri legate de expediere.
102. Coletele, ambalajele exterioare şi containerele de transportare care conţin materiale radioactive vor fi separate pe durata transportării şi a stocării în tranzit:
1) de locurile ocupate de persoane şi de filmele fotografice nedevelopate, în scopul controlului expunerii la radiaţii, în conformitate cu prevederile pct. 15 şi 16;
2) de orice alte mărfuri periculoase, în conformitate cu prevederile pct. 46.
103. Coletele sau ambalajele exterioare de categoriile II-GALBEN sau III-GALBEN nu vor fi transportate în compartimente ocupate de pasageri, cu excepţia compartimentelor rezervate doar pentru supraveghetorii special împuterniciţi pentru a însoţi aceste colete sau ambalaje exterioare.
104. Expediţiile vor fi arimate într-un mod sigur.
105. Un colet sau un ambalaj exterior poate fi transportat sau depozitat împreună cu mărfurile obişnuite ambalate fără prevederi speciale de arimare pe durata transportării, numai în cazurile în care fluxul termic mediu prin suprafaţă nu depăşeşte 15 W/m2, iar mărfurile din imediata apropiere a lui nu sînt ambalate în saci sau pungi. Excepţie fac situaţiile în care există cerinţe speciale de depozitare, prescrise de Agenţia Naţională în certificatul de securitate sau în certificatul de aprobare emis de alte autorităţi competente ale altor state.
106. Aşezarea containerelor de transportare, precum şi acumularea coletelor, ambalajelor exterioare, containerelor de transportare, vor fi controlate astfel:
1) numărul total de colete, ambalaje exterioare şi containere mari de transportare aflate la bordul unui singur mijloc de transport se va limita astfel încît să nu depăşească suma totală a indicilor de transportare (anexa nr. 9 la prezentul Regulament). Pentru transportarea materialelor ASJ-I suma indicilor de transportare nu se limitează;
2) în cazul în care o expediţie este transportată în regim de utilizare exclusivă, suma indicilor de transportare la bordul unui mijloc de transport nu se limitează;
3) intensitatea radiaţiilor, în condiţii normale de transportare, nu va depăşi 2 mSv/h în orice punct de la suprafaţa exterioară a mijlocului de transport şi 0,1 mSv/h la 2 m de aceasta;
4) suma indicilor de securitate la criticitate într-un container de transportare la bordul unui mijloc de transport nu va fi mai mare decît valorile menţionate în anexa nr. 10 la prezentul Regulament.
107. Orice colet sau ambalaj exterior care are un indice de transportare mai mare decît cifra 10, sau orice expediţie avînd indicele de securitate la criticitate mai mare de 50, se va transporta în regim de utilizare exclusivă.
108. Numărul de colete, ambalaje exterioare şi containere de transportare, conţinînd materiale fisile depozitate în tranzit, în orice zonă de depozitare va fi limitat astfel încît suma indicilor de securitate la criticitate a oricărui grup de colete, ambalaje exterioare sau containere de transportare să nu fie mai mare de 50. Grupuri de astfel de colete, ambalaje exterioare şi containere de transportare vor fi dispuse astfel încît să se asigure o distanţă de cel puţin 6 m de alte grupuri de astfel de colete exterioare sau containere de transportare.
109. Dacă suma indicilor de securitate la criticitate la bordul unui mijloc de transportare sau al unui container de transportare depăşeşte 50, aşa cum este permis în anexa nr. 10 la prezentul Regulament, dispunerea se va realiza astfel încît să se menţină o distanţă de cel puţin 6 m faţă de alte grupe de colete, ambalaje exterioare sau containere de transportare ce conţin materiale fisile, sau faţă de alte mijloace de transport care transportă materiale radioactive.
110. Pe vehiculele rutiere şi de cale ferată care transportă colete, ambalaje exterioare şi containere de transportare, etichetate cu oricare din etichetele prezentate în figurile 2, 3, 4 şi 5 sau care transportă expediţii în regim de utilizare exclusivă, va fi expusă placarda prezentată în figura 6:
1) pe fiecare din feţele exterioare ale celor doi pereţi laterali, în cazul unui vehicul de cale ferată;
2) pe fiecare din feţele exterioare ale celor doi pereţi laterali şi faţa exterioară a peretelui din spate, în cazul unui vehicul rutier.
În cazul vehiculelor fără pereţi laterali, placardele se pot fixa direct pe modulul pe care este încărcat containerul, cu condiţia să fie uşor vizibile. În cazul cisternelor mari şi containerelor mari de transportare, sînt suficiente placardele fixate pe cisterne, respectiv, containerul de transportare. În cazul în care configuraţia vehiculului nu permite fixarea placardelor mai mari, dimensiunile placardelor descrise în figura 6 pot fi reduse pînă la 100 mm. Orice placardă care nu se referă la conţinut va fi înlăturată.
111. În cazul în care expediţia dintr-un sau de pe un vehicul constă din materiale ASJ-I sau OCS-I neambalate, sau în cazul în care o expediţie transportată în regim de utilizare exclusivă conţine materiale radioactive ambalate cărora li s-a atribuit un singur număr al Organizaţiei Naţiunilor Unite, numărul respectiv de cod al Organizaţiei Naţiunilor Unite (vezi anexa nr. 8 la prezentul Regulament), scris cu cifre de culoare neagră, avînd înălţimea caracterelor de cel puţin 65 mm se va afişa de asemenea:
1) fie în jumătatea inferioară a placardei prezentate în figura 6, pe fondul alb, precedat de literele „UN”;
2) fie pe placarda prezentată în figura 7.
Cînd este utilizată alternativa de la subpct. 2), placarda complementară va fi fixată lîngă placarda principală, pe fiecare din cei doi pereţi laterali şi peretele posterior în cazul unui vehicul rutier.
112. Pentru expediţii sub aranjament special intensitatea radiaţiei nu va depăşi:
1) 10 mSv/h în orice punct de pe suprafaţa exterioară a oricărui colet sau ambalaj exterior şi poate depăşi 2 mSv/h în cazul în care:
a) vehiculul este echipat cu o împrejmuire care să nu permită, în condiţii obişnuite de transportare, accesul persoanelor străine;
b) sînt luate măsuri de asigurare a coletelor şi ambalajelor exterioare astfel încît acestea să rămînă în aceiaşi poziţie în interiorul vehiculului, în condiţii obişnuite de transportare;
c) nu se efectuează încărcări şi descărcări pe parcursul expedierii;
2) 2 mSv/h în orice punct de pe suprafaţa exterioară a vehiculului, inclusiv pe suprafeţele exterioare superioare şi inferioare, sau, în cazul unui vehicul deschis, în orice punct al planurilor verticale ridicate pe muchiile exterioare ale vehiculului, pe suprafaţa superioară a încărcăturii sau pe suprafaţa exterioară de jos a vehiculului;
3) 0,1 mSv/h în orice punct situat la distanţa de 2 m de planurile verticale reprezentate de suprafeţele exterioare laterale ale vehiculului, sau dacă încărcătura este transportată într-un vehicul deschis, în orice punct situat la distanţa de 2 m de planurile verticale ridicate pe muchiile exterioare ale vehiculului.
113. În cazul vehiculelor rutiere care transportă colete, ambalaje exterioare şi containere de transportare cu etichete de categoria II-GALBEN şi III-GALBEN, nu este permisă prezenţa la bord a altor persoane, decît a şoferului şi a însoţitorilor de marfă.
114. Coletele sau ambalajele exterioare, avînd intensitatea radiaţiei la suprafaţă mai mare de 2 mSv/h, în afara cazului că sînt transportate în sau pe un vehicul în regim de utilizare exclusivă, conform anexei nr. 9 la prezentul Regulament, nu vor fi transportate pe nave decît prin aranjament special.
115. Transportarea expediţiilor cu o navă cu utilizare specială, care este destinată prin construcţie sau este comandată numai pentru transportarea de materiale radioactive, este exceptată de la prevederile stabilite în pct. 107, în următoarele condiţii:
1) există un program de radioprotecţie pentru transportare, aprobat de autoritatea competentă din ţara de înregistrare a navei şi, cînd este necesar, de autorităţile competente pentru fiecare port de escală;
2) condiţiile de arimare vor fi fixate în prealabil pentru întreaga rută, inclusiv pentru expediţiile ce urmează a fi încărcate în porturile de escală;
3) încărcarea, transportarea şi descărcarea încărcăturii se efectuează sub conducerea unor persoane calificate în transportarea de materiale radioactive.
116. Coletele de tipul B(M) şi expediţiile transportate în regim de utilizare exclusivă nu pot fi transportate cu aeronave destinate transportării de pasageri.
117. Este interzisă transportarea pe calea aerului a coletelor de tipul B(M) cu sistem de aerisire sau de depresurizare, a coletelor care necesită răcire exterioară cu un sistem suplimentar de răcire, a coletelor supuse controlului operativ în timpul transportării şi a coletelor conţinînd materiale lichide piroforice.
118. Este interzisă transportarea pe calea aerului a coletelor şi ambalajelor exterioare care au intensitatea radiaţiei la suprafaţă mai mare de 2 mSv/h, cu excepţia cazului cînd transportarea acestora se face în aranjament special.
119. O expediţie conformă cu prevederile pct. 55, la care activitatea conţinutului radioactiv nu depăşeşte o zecime din limitele prevăzute în anexa nr. 3 la prezentul Regulament poate fi acceptată de poştă pentru transportarea internă, dacă întruneşte suplimentar cerinţele acesteia.
120. O expediţie conformă cu prevederile pct. 55, şi la care activitatea conţinutului radioactiv nu depăşeşte o zecime din limitele prevăzute în anexa nr.4 la prezentul Regulament, poate fi acceptată pentru expedierea internaţională prin poştă, dacă întruneşte suplimentar cerinţele prescrise prin Documentele Uniunii Poştale Universale (Acts of the Universal Postal Union):
1) este remisă serviciilor poştale de un expeditor autorizat de autoritatea naţională a ţării expeditoare;
2) este expediată pe cea mai rapidă rută, normal pe calea aerului;
3) este marcată durabil pe faţa exterioară cu cuvintele „MATERIAL RADIOACTIV – CANTITATE PERMISĂ PENTRU TRANSPORTUL PRIN POŞTĂ” – aceste cuvinte vor fi barate, dacă ambalajul este returnat gol;
4) are pe faţa exterioară numele şi adresa destinatarului cu menţiunea că expediţia trebuie să fie returnată, în caz de nelivrare destinatarului;
5) poartă numele şi adresa destinatarului şi conţinutul încărcăturii pe faţa ambalajului interior.
121. Operaţiile vamale implicînd controlul conţinutului radioactiv a unui colet, se realizează numai în locuri unde există mijloace adecvate controlului expunerii la radiaţii şi în prezenţa unui expert în domeniu. Coletele deschise la cererea vameşilor, vor fi readuse la starea iniţială înainte de a fi transmise de către expeditor la destinatar.
122. Cînd o expediţie nu poate fi livrată destinatarului, ea va fi depusă într-un loc sigur şi se va anunţa într-un termen de cel mult 3 zile Agenţia Naţională, cerînd instrucţiuni pentru acţiunile ce urmează a fi întreprinse.
Secţiunea 6. REGULI PENTRU MATERIALE
RADIOACTIVE, AMBALAJE ŞI COLETE
123. Materialele cu activitate specifică joasă, ASJ-III, trebuie să fie în stare solidă şi să posede astfel de proprietăţi încît dacă conţinutul coletului este supus la încercarea specificată în pct. 204 activitatea apei să nu fie mai mare decît valoarea 0,1 x A2.RADIOACTIVE, AMBALAJE ŞI COLETE
124. Materialul radioactiv sub forma specială va avea cel puţin una din dimensiuni mai mare de 5 mm.
125. Materialul radioactiv sub formă specială va poseda astfel de proprietăţi, sau va fi proiectat astfel încît supus încercărilor specificate în pct. 207-214 să satisfacă următoarele cerinţe:
1) nu se rupe şi nu se sparge cînd este supus încercărilor de impact, la percuţie şi la îndoire specificate în pct.208-210 şi pct.212 subpct. 1);
2) nu se topeşte şi nu se dispersează, cînd este supus încercărilor de rezistenţă la căldură specificate în pct. 211 sau pct. 212 subpct. 2);
3) activitatea apei, ca urmare a supunerii la încercările de lixiviere specificate în pct. 213 şi 214, nu este mai mare de 2 kBq, sau, pentru sursele închise, viteza volumetrică de scurgere delimitată prin încercarea de control al etanşeităţii nu depăşeşte limita permisă specificată în NFRP-2000.
126. Cînd o capsulă etanşă constituie o parte componentă a materialului radioactiv sub formă specială, capsula se realizează astfel încît deschiderea capsulei să se poată face numai prin distrugerea ei.
127. Un material radioactiv cu dispersabilitate redusă va fi astfel încît cantitatea lui totală conţinută într-un colet să îndeplinească următoarele cerinţe:
1) intensitatea radiaţiei la distanţa de 3 m de materialul radioactiv neecranat nu va depăşi 10 mSv/h;
2) dacă este supus încercărilor specificate în pct. 239 şi 240 activitatea emisiilor în atmosferă sub formă de gaze şi particule cu un diametru aerodinamic echivalent de pînă la 100 μm nu va fi mai mare de 100 A2. Pentru fiecare încercare poate fi utilizat un alt exemplar;
3) dacă este supus încercării specificate în pct. 206, activitatea apei nu va fi mai mare de 100 A2. La efectuarea acestei încercări se va lua în calcul efectele de distrugere datorate încercărilor specificate la subpct. 2) al prezentului punct.
128. Coletul se proiectează astfel (masă, volum şi formă) încît să fie simplu şi sigur de transportat şi să fie corespunzător ancorat în, sau pe mijlocul de transport, pe durata transportării.
129. Modelul va fi astfel conceput încît prizele de ridicare, cu care este prevăzut, să nu cedeze cînd sînt corect folosite, iar în caz de rupere să nu fie afectată capacitatea coletului de a satisface celelalte cerinţe ale prezentului Regulament. În proiectul coletului se vor introduce coeficienţi de siguranţă corespunzători pentru eventualitatea ridicării prin smulgere.
130. Prizele şi toate celelalte dispozitive de pe suprafaţa exterioară a ambalajului care ar putea fi utilizate pentru ridicare, vor fi astfel realizate încît să fie capabile să suporte masa coletului conform cerinţelor pct. 129, sau să poată fi demontate sau făcute imposibil de utilizat pe durata transportării.
131. În măsura în care este practic posibil, suprafeţele exterioare ale ambalajului se vor realiza şi finisa încît să nu prezinte denivelări care ar prevedea posibilitatea de decontaminare.
132. În măsura în care este practic posibil, exteriorul coletului se va realiza ca să prevină colectarea şi reţinerea apei.
133. Orice dispozitive adăugate coletului în timpul transportării, şi care nu fac parte integrantă din colet, nu vor micşora gradul de securitate al coletului.
134. Coletul va fi proiectat astfel încît să reziste efectelor oricăror accelerări, vibraţii sau rezonanţe la vibraţii, care pot apărea în condiţii normale de transportare, fără a suferi vreo deteriorare atît în ceea ce priveşte eficacitatea dispozitivelor de închidere ale diverselor componente, cît şi în ceea ce priveşte integritatea coletului în ansamblu sau în particular. Piuliţele, buloanele şi alte piese de fixare vor fi astfel realizate, încît să prevină slăbirea sau desfacerea lor de la sine, chiar şi după utilizări repetate.
135. Materialele ambalajului şi ale oricăror componente şi structuri vor fi compatibile din punct de vedere chimic şi fizic între ele, precum şi cu conţinutul radioactiv. Se va lua în calcul şi comportarea acestora la acţiunea radiaţiilor.
136. Toate valvele prin care conţinutul radioactiv poate scăpa în exterior vor fi protejate împotriva oricărei manipulaţii neautorizate.
137. Modelul de colet va fi realizat astfel ca să se ţină seama de temperatura şi presiunea mediului înconjurător, în condiţii normale de transportare.
138. Pentru materialele radioactive avînd şi alte proprietăţi periculoase, modelul de colet va ţine cont şi de proprietăţile specificate în pct. 8 şi 47.
139. Orice suprafaţă accesibilă a coletelor transportate pe calea aerului nu vor avea o temperatură mai mare de 500 C, la o temperatură ambientală de 380 C, fără a se lua în considerare insolaţia.
140. Coletele destinate a fi transportate pe calea aerului vor fi realizate astfel încît, în condiţii de temperatură ambientală cuprinsă între -400 C şi +550 C, integritatea izolării să nu fie afectată.
141. Coletele care conţin materiale radioactive, destinate a fi transportate pe calea aerului, vor avea o anvelopă de izolare, care să reziste fără scurgeri la o scădere a presiunii ambientale pînă la 5 kPa.
142. Coletul exceptat se va realiza astfel încît să întrunească prevederile specificate în pct. 128-139 şi în plus, dacă sînt transportate pe calea aerului, prevederile specificate în pct. 139-141.
143. Un colet industrial de tipul I (CI-1) se va proiecta astfel încît să întrunească prevederile specificate în pct. 128-138 şi 156, şi, în plus, dacă este transportat pe calea aerului, prevederile specificate în pct. 139-141.
144. Un colet industrial de tipul II (CI-2) se va proiecta astfel încît să întrunească cerinţele pentru coletul industrial de tipul I (CI-1) specificate în pct. 143, şi în plus, dacă este supus încercărilor specificate în pct. 225 şi 226 să fie capabil să prevină:
1) pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv; şi
2) pierderea integrităţii ecranării, care ar conduce la o creştere cu mai mult de 20 % a intensităţii radiaţiei de pe suprafaţa exterioară a coletului.
145. Un colet industrial de tipul III (CI-3) se va proiecta astfel încît să întrunească cerinţele pentru coletul industrial de tipul I (CI-1) specificate în pct. 143, şi în plus, cerinţele specificate în pct. 156-169.
146. Coletele pot fi utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2), dacă:
1) satisfac cerinţele pentru colete industriale de tipul I specificate în pct. 13;
2) sînt proiectate conform standardelor specificate în secţiunea „General Recomandations on Packing” (Recomandări generale pentru colete) al documentului Organizaţiei Naţiunilor Unite „Recomandations on the transport of Dangerous Goods”, sau sînt proiectate conform altor cerinţe, cel puţin echivalente cu cele menţionate în aceste standarde;
3) supuse încercărilor cerute pentru grupurile de ambalare I şi II prevăzute în documentul menţionat la subpct. 2), sînt capabile să împiedice:
a) pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv;
b) pierderea integrităţii ecranului de proiecţie, care ar conduce la creşterea intensităţii radiaţiei cu mai mult de 20 % în orice punct de pe suprafaţa exterioară a coletului.
147. Containerele-cisternă pot fi utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2) şi tipul III (Cl-3), dacă:
1) satisfac cerinţele pentru coletele industriale de tipul I (Cl-1), specificate în pct. 143;
2) sînt proiectate conform standardelor specificate în secţiunea „Recommendations on Multimodal Tank Transport” (Recomandări pentru transportarea containerelor-cisterne) al documentului Organizaţiei Naţiunilor Unite „Recomandations on the transport of Dangerous Goods", sau sînt proiectate conform altor cerinţe, cel puţin echivalente cu cele menţionate în aceste standarde şi sînt capabile să reziste încercării la presiunea de 265 kPa;
3) sînt proiectate astfel încît orice ecran suplimentar cu care sînt dotate să reziste la eforturile suplimentare statice şi dinamice rezultate din manipulare în condiţii normale de transportare, şi să prevină pierderea integrităţii ecranării, care ar conduce la o creştere de peste 20 % a intensităţii radiaţiei în orice punct de pe suprafaţa exterioară a containerului-cisternă.
148. Cisternele, altele decît containerele-cisternă, pot fi de asemenea utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2) şi de tipul III (Cl-3) pentru transportarea materialelor radioactive de tipul ASJ-I şi ASJ-II în stare lichidă sau gazoasă, aşa cum este specificat în anexa nr. 4 la prezentul Regulament, cu condiţia să fie conforme cu standardele cel puţin echivalente cu cele menţionate în pct. 147.
149. Containerele de transportare pot fi, de asemenea, utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2) şi de tipul III (Cl-3) în următoarele condiţii:
1) conţinutul radioactiv este numai în stare solidă;
2) satisfac cerinţele pentru coletele industriale de tipul I (Cl-1) prevăzute în pct. 142;
3) sînt proiectate conform standardelor specificate în documentul ISO 1496/1; „Series 1 Freight Containers – Specifications and Testing – Part 1: General Cargo Containers” (Seria 1 Containere de marfă – Specificaţii şi testare – Partea 1: Containere General Cargo), fără a lua în considerare dimensiunile şi clasificarea. Ele se vor proiecta astfel încît supuse la încercările prevăzute în acest document şi la acceleraţii care survin în condiţii normale de transportare, să împiedice:
a) pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv;
b) pierderea integrităţii ecranului de proiecţie, care ar conduce la creşterea intensităţii radiaţiei cu mai mult de 20 % în orice punct de pe suprafaţa exterioară a containerului de transportare.
150.Containerele metalice intermediare de transportare în vrac, pot fi, de asemenea, utilizate drept colete industriale de tipul II (Cl-2) sau de tipul III
(Cl-3), dacă:
1) satisfac cerinţele pentru coletele industriale de tipul I (Cl-1) prevăzute la pct. 143;
2) sînt proiectate conform standardelor specificate în „Recommendations on Intermediate Bulk Containers (IBS,s)” (Recomandări privind Containere intermediare în vrac) al documentului Organizaţiei Naţiunilor Unite „Recommendations on the Transport of Dangerous Goods”, pentru grupurile de ambalare I şi II. Ele se vor proiecta astfel încît supuse încercărilor prevăzute în acest document, dar cu încercarea la cădere liberă realizată cu orientarea care să producă degradarea maximă, să poată împiedica:
a) pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv;
b) pierderea integrităţii ecranului de proiecţie, care ar conduce la creşterea intensităţii radiaţiei cu mai mult de 20 % în orice punct de pe suprafaţa exterioară a containerului intermediar de transportare în vrac.
151. Cu excepţia cazurilor prevăzute în pct. 154, hexafluorura de uraniu va fi ambalată şi transportată conform prevederilor documentului ISO 7195: „Packaging of Uranium Hexafluoride (UF6) for Transport” (Ambalaj pentru hexafluorura de uraniu (UF6) pentru Transport) şi cerinţelor prevăzute în pct. 152 şi 153. Coletul va îndeplini şi toate prevederile stabilite în prezentul Regulament în legătură cu proprietăţile radioactive şi fisile materialului.
152. Fiecare colet destinat transportării unei cantităţi egale cu 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu va fi realizat astfel încît să îndeplinească următoarele cerinţe:
1) după supunerea la încercarea prevăzută la pct. 221, să nu prezinte scăpări şi deformări inacceptabile, conform prevederilor documentului ISO 7195;
2) după supunerea la încercarea prevăzută la pct. 225 să reziste fără pierderea sau dispersia hexafluorurii de uraniu;
3) după supunerea la încercarea prevăzută la pct. 231 să nu prezinte rupturi ale anvelopei de izolare.
153. Coletele destinate transportării unei cantităţi egale cu 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu nu vor fi prevăzute cu dispozitive de decompresie.
154. Cu aprobarea autorităţii competente, coletele destinate transportării unei cantităţi de 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu pot fi transportate, în următoarele condiţii:
1) sînt construite conform altor cerinţe decît cele menţionate în standardul ISO 7195 şi pct. 152 şi 153 ale prezentului Regulament, dar se demonstrează că, atît cît este posibil, satisfac prevederile punctelor respective;
2) sînt construite astfel încît supuse încercării la o presiune mai mică de 2,76 MPa, aşa cum este prevăzut în pct. 221, rezistă fără scăpări sau deformări inacceptabile;
3) pentru coletele destinate transportării unei cantităţi de hexafluorură de uraniu de 9000 kg sau mai mult, nu sînt îndeplinite prevederile stabilite la pct. 152 subpct. 3).
155. Coletele de tipul A vor fi astfel proiectate încît să întrunească condiţiile prevăzute în pct. 128-138, şi suplimentar, dacă sînt transportate pe calea aerului, condiţiile prevăzute în pct. 139-141, precum şi condiţiile prevăzute în pct. 156-171.
156. Dimensiunea exterioară a coletului nu va fi mai mică de 10,0 cm.
157. Orice colet va avea fixat pe partea exterioară un dispozitiv, de exemplu, un sigiliu, care să nu poată fi cu uşurinţă distrus şi care, atîta timp cît este intact dovedeşte că coletul nu a fost deschis.
158. Orice dispozitiv de ancorare ataşat coletului va fi astfel proiectat încît atît în condiţii normale de transportare, cît şi de accident, eforturile rezultate în aceste dispozitive să nu aducă coletul în starea de a nu mai satisface prevederile prezentului Regulament.
159. Domeniul de temperatură considerat pentru proiectarea coletului şi a oricărei părţi componente este de la -400C pînă la +700C. Se va acorda o atenţie deosebită temperaturii de îngheţare a lichidelor şi posibila înrăutăţire a proprietăţilor materialelor ambalajului în domeniul de temperatură respectiv.
160. Tehnicile de proiectare şi execuţie vor fi în conformitate cu normele naţionale sau internaţionale în domeniu.
161. Proiectul coletului va cuprinde o anvelopă de izolare închisă ermetic cu un dispozitiv de închidere adecvat, care nu se poate deschide în mod întîmplător sau sub efectul unei eventuale creşteri a presiunii din interiorul coletului.
162. Materialele radioactive sub formă specială pot fi considerate ca parte componentă a anvelopei de izolare.
163. Dacă anvelopa de izolare constituie o parte separată a ambalajului ea va fi închisă ermetic cu un dispozitiv de închidere sigur şi independent de orice parte a ambalajului.
164. La proiectarea oricărei componente a anvelopei de izolare se va ţine seama, atunci cînd este cazul, de posibilitatea descompunerii prin radioliză a lichidelor şi a altor materiale vulnerabile, precum şi de posibilitatea generării de gaze prin reacţie chimică sau de radioliză.
165. Anvelopa de izolare va reţine conţinutul său radioactiv în cazul reducerii presiunii ambiante pînă la valoarea de 60 kPa.
166. Toate vanele, cu excepţia celor de decompresie, se vor prevedea cu un dispozitiv de reţinere a eventualelor scurgeri prin aceste vane.
167. Un ecran de protecţie la radiaţii, ce include o componentă a coletului, care conform specialiştilor, constituie un element al anvelopei de izolare, este proiectat astfel încît să nu permită scăparea întîmplătoare din interiorul lui a acestei componente. Dacă ecranul de protecţie şi această parte componentă a ambalajului formează un element separat, ecranul va fi prevăzut cu un dispozitiv de închidere sigur, independent de orice altă structură a ambalajului.
168. Orice colet va fi astfel proiectat, încît supus încercărilor prevăzute în pct. 222-227 nu va permite:
1) orice pierdere sau dispersie a conţinutului radioactiv;
2) pierderea integrităţii ecranului de protecţie care ar conduce la creşterea intensităţii radiaţiei cu mai mult de 20 % în orice punct de pe suprafaţa exterioară a coletului.
169. Proiectul de colet destinat transportării de materiale radioactive lichide va avea prevăzut un spaţiu liber suplimentar, pentru a compensa variaţia volumului conţinutului radioactiv cu temperatura, efectele dinamice şi dinamica umplerii.
170. Orice ambalaj de tipul A destinat să conţină lichide:
1) va îndeplini condiţiile pct.168 în cazul în care este supus încercărilor prevăzute în pct. 227;
2) va fi prevăzut cu suficient material absorbant pentru a absorbi un volum de două ori mai mare decît cel al lichidului conţinut. Materialul absorbant se va plasa în colet astfel ca, în cazul scurgerii, să se realizeze contactul lui cu lichidul, sau să fie prevăzut cu anvelopă de izolare compusă din două componente, una interioară şi cealaltă exterioară, astfel realizate încît lichidul conţinut să fie reţinut de componenta exterioară chiar în cazul în care componenta interioară are scăpări.
171. Coletele destinate transportării de gaze sînt proiectate astfel ca fiind supuse încercărilor prevăzute în pct. 228 să împiedice pierderea sau dispersia conţinutului radioactiv. Coletele de tipul A destinate transportării de tritiu şi gaze nobile sînt exceptate de la această prevedere.
172. Coletele de tipul B(U) sînt proiectate astfel ca să îndeplinească cerinţele prevăzute în pct. 128-141 (în cazul în care sînt transportate pe calea aerului), precum şi cerinţele prevăzute în pct. 156-169, cu excepţia prevederii din pct. 168 subpct. 1), precum şi, cerinţele prevăzute în pct. 172-186.
173. Un colet este proiectat astfel ca în condiţiile de mediu specificate în pct. 175 şi 176, căldura generată în colet de conţinutul radioactiv, în condiţii normale de transportare, aşa cum sînt ele confirmate prin încercările specificate în pct. 222-227, să nu afecteze coletul în aşa măsură încît să nu mai corespundă cerinţelor privind izolarea şi protecţia, chiar dacă coletul este lăsat nesupravegheat timp de o săptămînă. O atenţie deosebită se va acorda efectelor căldurii, care pot:
1) schimba aranjarea, forma sau starea fizică a conţinutului radioactiv, sau dacă materialul radioactiv este conţinut într-o teacă sau într-un recipient (de exemplu, un element combustibil întecuit), căldura degajată să producă deformarea sau topirea tecii recipientului sau a materialului radioactiv; sau
2) micşora eficacitatea ambalajului ca urmare a dilatării termice diferite, fisurării sau topirii materialului ecranului de protecţie; sau
3) accelera fenomenele de corosie în condiţii de umiditate.
174. Cu excepţia cerinţelor din pct. 139 pentru coletele ce se transportă pe calea aerului, coletele sînt proiectate astfel ca în condiţiile de mediu ambiant prevăzute în pct. 175, temperatura oricărei suprafeţe accesibile nu va depăşi
500 C, în afara cazului în care coletul este transportat în regim de utilizare exclusivă.
175. Temperatura mediului ambiant trebuie să fie de 380 C.
176. Condiţiile de insolaţie sînt cele prevăzute în anexa nr. 11 la prezentul Regulament.
177. Coletul, care este prevăzut cu protecţie termică în scopul îndeplinirii condiţiilor cerute de încercările termice prevăzute în pct. 230, va fi astfel proiectat încît această proiecţie să rămînă eficientă după ce coletul este supus încercărilor prevăzute la pct. 222-227 şi pct.230 subpct. 1), 2) şi 3), după caz. Protecţia nu se va deteriora nici în condiţii de rupere, tăiere, alunecare, frecare sau manipulare brutală.
178. Coletul se proiectează astfel încît, dacă va fi supus:
1) încercărilor prevăzute în pct. 222-227, pierderea de conţinut radioactiv nu va fi mai mare de 10-6 A2 pe oră; şi
2) încercărilor prevăzute în pct. 229, 230 subpct. 2), pct.231 şi 232, precum şi încercărilor prevăzute la pct. 230 subpct. 3) pentru colete cu masa mai mică de 500 kg, cu densitatea totală mai mică de 1000 kg/m3, calculată luînd în considerare dimensiunile exterioare şi cu un conţinut radioactiv mai mare de 1000 A2, dacă nu este material radioactiv sub formă specială, sau la pct. 230 subpct. 1) pentru toate celelalte colete, să întrunească următoarele cerinţe:
a) va păstra o funcţie de protecţie suficientă pentru ca intensitatea radiaţiei la 1 m de orice punct de pe suprafaţa coletului să nu depăşească 10 mSv/h pentru conţinutul maxim pentru care este proiectat coletul;
b) pierderea de conţinut radioactiv timp de o săptămînă nu va fi mai mare de 10 A2 pentru kripton-85 şi de A2 pentru toţi ceilalţi radionuclizi.
Cînd sînt prezenţi diferiţi radionuclizi în amestec, se aplică prevederile pct. 25-27, cu excepţia radionuclidului kripton-85, pentru care se va putea lua, în locul valorii A2(i), valoarea 10 A2. În cazul lit.a) evaluarea va trebui să ţină cont de limitele contaminării externe prevăzute la pct. 48.
179. Coletul cu un conţinut radioactiv mai mare de 105 A2 se va proiecta astfel încît supus încercării intensive la scufundare în apă, prevăzută în pct. 233, să nu prezinte rupturi ale anvelopei de izolare.
180. Îndeplinirea limitelor admise pentru elaborarea de activitate nu va depinde de filtre sau de vre-un sistem mecanic de răcire.
181. Coletul nu va fi prevăzut cu vre-un sistem de decompresie a anvelopei de izolare, care ar permite eliberarea de material radioactiv în mediul înconjurător în condiţiile prevăzute de încercările specificate în pct. 222-227 şi pct.229-232.
182. Coletul este astfel proiectat încît, fiind la presiunea maximă de operare şi supus încercărilor prevăzute în pct. 222-227 şi pct.229-232, eforturile rezultate în anvelopa de izolare să nu atingă valori care ar afecta în mod negativ coletul, în aşa fel încît să nu mai corespundă cerinţelor din prezentul Regulament.
183. Presiunea maximă de operare normală a coletului nu va depăşi presiunea manometrică de 700 kPa.
184. Cu excepţia prevederilor pct. 139 privind transportarea pe calea aerului a coletelor, temperatura maximă a oricărei suprafeţe uşor accesibile în timpul transportării coletului nu va depăşi 850C în absenţa izolaţiei şi în condiţiile de mediu aşa cum sînt prevăzute în pct. 175. Dacă temperatura este mai mare de 500C, coletul se va transporta în regim de utilizare exclusivă conform prevederilor pct. 174. În scopul protecţiei personalului, pot fi prevăzute bariere şi ecrane fără a fi necesar ca acestea să fie supuse vreunei încercări.
185. Coletele conţinînd material radioactiv cu dispersabilitate redusă se vor proiecta astfel încît orice elemente adăugate materialului cu dispersabilitate redusă dar care nu intră în componenţa lui, sau orice elemente interne suplimentare ale ambalajului să nu afecteze caracteristicile materialului radioactiv cu dispersabilitate redusă.
186. Un colet se va proiecta pentru un domeniu de temperatură a mediului înconjurător cuprins între -400 C şi +380 C.
187. Coletele de tipul B(M) îndeplineasc cerinţele pentru coletele de tipul B(U) prevăzute în pct. 172, cu excepţia faptului ca, pentru coletele transportate în interiorul unei singure ţări sau numai între anumite ţări, în locul prevederilor pct. 159, 175, 176 şi 179-186, pot fi admise alte condiţii, aprobate de autorităţile competente din aceste ţări. Totuşi cerinţele prevăzute în pct. 179-186 pentru coletele de tipul B(U) se vor îndeplini, în măsura posibilităţii.
188. Se poate accepta ventilarea periodică sau depresurizarea coletelor de tipul B(M) pe timpul transportării, cu condiţia ca operaţiile prescrise pentru ventilare şi depresurizare să fie acceptabile pentru autorităţile competente.
189. Coletul de tipul C se va proiecta astfel ca să îndeplinească cerinţele prevăzute la pct. 129-142 şi cele prevăzute la pct. 156-169 (cu excepţia prevederilor din pct. 168 subpct. 1), cerinţele prevăzute în pct. 173-176, 180-186 şi, în plus, cerinţele prevăzute în pct. 190-191.
190. Coletul va îndeplini criteriile de evaluare stabilite pentru încercările prevăzute în pct. 178 subpct. 2) şi pct.182 după dispunerea într-un mediu caracterizat printr-o conductibilitate termică de 0,33 W/(m.K) şi o temperatură de 380 C în stare staţionară. Evaluarea se face cu următoarele condiţii iniţiale: izolarea termică a coletului este nedeteriorată, coletul este la presiunea maximă de operare normală şi temperatura ambientală este de 380 C.
191. Coletul se va proiecta astfel ca la presiunea maximă de operare normală şi fiind supus la:
1) încercările prevăzute la pct. 222-227, pierderea de conţinut radioactiv nu va fi mai mare de 10-6 A2 pe oră, şi la încercările prevăzute în pct. 237 va întruni următoarele cerinţe:
a) va păstra o funcţie de protecţie suficientă pentru ca intensitatea radiaţiei la distanţa de 1 m de orice punct de pe suprafaţa exterioară a coletului să nu depăşească 10 mSv/h pentru conţinutul maxim pentru care este proiectat coletul;
b) pierderea de conţinut radioactiv pe o perioadă de o săptămînă nu va fi mai mare de 10A2 pentru kripton-85 şi A2 pentru ceilalţi radionuclizi;
2) cînd sînt prezenţi diferiţi radionuclizi în amestec se aplică prevederile pct. 25-27 cu excepţia kriptonului-85 pentru care se va putea lua în locul valorii A2(i) valoarea 10 A2. În cazul lit.a) evaluarea va trebui să ţină seama de limitele contaminării externe prevăzute în pct. 48.
Coletul se va proiecta astfel încît supus încercării intensive la scufundare în apă prevăzută în pct. 233, nu va prezenta rupturi ale anvelopei de izolare.
192. Materialele fisile se vor transporta astfel încît:
1) să fie menţinută starea subcritică în condiţii normale de transportare şi în condiţii de accident. Se vor avea în vedere următoarele situaţii:
a) pătrunderea apei în colete sau scurgerea din acestea;
b) pierderea eficacităţii absorbanţilor de neutroni sau a moderatorilor înglobaţi;
c) modificarea dispunerii conţinutului fie în interiorul coletului, fie ca urmare a pierderii de conţinut, în afara coletului;
d) reducerea distanţelor în interiorul şi dintre colete;
e) imersia coletului în apă sau afundarea în zăpadă;
f) schimbări de temperatură; şi
2) să fie întrunite următoarele cerinţe:
a) prevăzute în pct. 156 pentru materialul fisil conţinut în colete;
b) impuse de alte prevederi ale prezentului Regulament cu privire la proprietăţile radioactive ale materialului; şi
c) prevăzute în pct. 194-203, ţinînd cont de excepţiile prevăzute în pct. 193.
193. Materialele fisile, care îndeplinesc una din cerinţele subpct.1)-5) ale prezentului punct, se exceptează de la cerinţele de a fi transportate în colete ce îndeplinesc criteriile pct. 194-203, şi de la celelalte cerinţe ale prezentului Regulament care se aplică materialului fisil. Un singur tip de exceptare pentru fiecare expediţie este permis.
1) Masa limită pe expediţie va respecta următoarea relaţie:
unde X şi Y sînt masele limită definite conform anexei nr.12 la prezentul Regulament, cu condiţia că:
a) fiecare colet conţine nu mai mult de 15 g de material fisil; pentru materialele transportate în vrac această limitare se referă la întreaga expediţie transportată cu un mijloc de transport; sau
b) materialul fisil este o soluţie omogenă hidrogenată sau un amestec unde raportul nuclizilor fisili şi hidrogen este mai mic de 5 % masice; sau
c) nu există mai mult de 5 g de material fisil în orice volum de 10 l de material;
2) Pe expediţie nu va exista o cantitate de beriliu sau deuteriu mai mare de 0,1 % din masa de material fisil.
3) Uraniul îmbogăţit în uraniu-235 pînă la maximum 1 % masic şi cu conţinut total de plutoniu şi uraniu-233 mai mic de 1% din masa de uraniu-235, cu condiţia ca materialul fisil să fie distribuit practic omogen în tot materialul. În plus, dacă uraniu-235 este sub formă metalică, de oxid sau de carbură, se va exclude formarea reţelei ordonate.
4) Soluţiile lichide de nitrat de uraniu, îmbogăţite cu uraniu-235 la maximum 2 % masice, cu conţinut total de plutoniu şi uraniu-233 mai mic de 0,002 % din masa de uraniu şi cu un raport atomic azot/uraniu (N/U) de minimum 2.
5) Coletele conţinînd, fiecare în parte, o masă totală de plutoniu mai mică de 1 kg, în care nu mai mult de 20 % masice, este plutoniu-239, plutoniu-241 sau orice combinaţie a acestor radionuclizi.
194. Cînd forma chimică sau fizică, compoziţia izotopică, masa sau concentraţia, coeficientul de moderare sau densitatea ori configuraţia geometrică nu se cunosc, evaluările prevăzute în pct. 198-203 sînt realizate presupunînd că fiecare parametru care nu este cunoscut are o valoare care corespunde multiplicării maxime a neutronilor corespunzătoare condiţiilor şi parametrilor cunoscuţi în aceste evaluări.
195. Evaluările prevăzute în pct. 200-205 pentru combustibilul nuclear iradiat sînt bazate pe o compoziţie izotopică care să arate:
1) o multiplicare maximă a neutronilor pe întreaga perioadă de iradiere;
2) o estimare conservativă a multiplicării neutronilor în evaluarea coletelor. După iradiere, dar înainte de expediere, este făcută o măsurare care să confirme conservatismul compoziţiei isotopice.
196. Ambalajul, în urma supunerii la încercările specificate în pct. 222-227, nu va permite pătrunderea unui cub cu latura 10,0 cm.
197. Coletul se va realiza pentru un interval al temperaturii ambientale cuprinsă între –400 C şi +380 C.
198. Pentru un colet izolat se va face presupunerea că apa poate intra în sau ieşi din toate spaţiile libere ale coletului, inclusiv cele din anvelopa de izolare. Totuşi, dacă modelul este prevăzut cu mijloace speciale care să prevină aceste evenimente, ca urmare a erorilor umane, se poate presupune că etanşeitatea acestor spaţii libere este asigurată. Aceste mijloace speciale pot fi:
1) bariere multiple etanşe pentru apă, de înaltă siguranţă, care, fiecare în parte, îşi va păstra etanşeitatea dacă coletul este supus încercărilor prevăzute în pct. 203 subpct. 2); un control riguros al calităţii la fabricarea, întreţinerea şi repararea ambalajelor şi încercări pentru verificarea etanşeităţii fiecărui colet înainte de fiecare expediere; sau
2) pentru colete conţinînd numai hexafluorură de uraniu:
a) colete în care, după încercările prevăzute la pct. 203 subpct. 2), nu există contact fizic nemijlocit între valvă şi orice altă componentă a ambalajului, cu excepţia punctului înalt de fixare, şi în care, după efectuarea încercărilor prevăzute la pct. 231, valvele rămîn etanşe; şi
b) un control riguros al calităţi la fabricarea, întreţinerea şi repararea ambalajelor, însoţit de încercări care să demonstreze etanşeitatea fiecărui colet înainte de fiecare expediţie.
199. Pentru sistemul de confinare se va asigura o reflexie apropiată de cel puţin 20 cm de apă, sau orice altă reflexie mărită, care ar putea fi produsă adiţional de materialele înconjurătoare ambalajului. Totuşi, în cazul în care se poate demonstra că sistemul de confinare rămîne în interiorul ambalajului după efectuarea încercărilor prevăzute la pct. 203 subpct. 2) şi la pct. 200 subpct. 3) se poate presupune o reflexie apropiată de cel puţin 20 cm de apă.
200. Coletul va rămînea subcritic în condiţiile prevăzute în pct. 198 şi 199, şi în condiţii pentru colet care să producă multiplicarea maximă a neutronilor compatibile cu:
1) condiţiile obişnuite de transportare (fără incidente);
2) încercările specificate în pct. 202 subpct. 2);
3) încercările specificate în pct. 203 subpct. 2).
201. Pentru coletul transportat pe calea aerului:
1) coletul va rămîne subcritic în condiţii corespunzătoare încercărilor prevăzute în pct. 236, presupunînd reflexia a cel puţin 20 cm de apă, dar fără pătrunderea apei în colet;
2) nu se va ţine cont de mijloacele speciale specificate în pct. 198, în afara cazului ca urmare a încercărilor prevăzute la pct. 237 şi ulterior celei prevăzute în pct. 236, pătrunderea în şi ieşirea apei din spaţiile libere este împiedicată.
202. Se determină un număr „N” astfel încît, 5 N să fie subcritic pentru configuraţia dată a ansamblului şi condiţii de colet care conduc la multiplicarea maximă a neutronilor, cu respectarea următoarelor condiţii:
1) spaţiile între colete să rămînă goale, iar configuraţia dată a coletelor să fie înconjurată de un strat de apă de grosime de cel puţin 20 cm ce serveşte ca reflector;
2) drept stare a coletelor va fi luată starea evaluată, sau starea rezultată după ce acestea au fost supuse încercărilor de la pct. 222-227.
203. Se va determina un număr „N” astfel încît 2 N să fie subcritic pentru configuraţia dată a ansamblului şi condiţii de colet care dau multiplicarea maximă de neutroni, cu respectarea următoarelor condiţii:
1) spaţiile între colete sînt umplute cu un material hidrogenat moderator, iar ansamblul de configuraţia dată este înconjurat de un strat de apă de grosime de cel puţin 20 cm servind ca reflector;
2) după încercările specificate în pct. 222-227 se efectuează încercările menţionate mai jos, care implică limitări mai severe:
a) încercările specificate în pct. 230 subpct. 2) şi, fie încercările specificate în pct. 230 subpct. 3) pentru coletele avînd masa mai mică de 500 kg şi o densitate totală mai mică de 1000 kg/m3 determinată cu dimensiunile de gabarit, fie încercările specificate în pct. 230 subpct. 1) pentru toate celelalte colete, urmate de încercările specificate în pct. 231 şi în final de încercările specificate în pct. 234-236; sau
b) încercarea specificată în pct. 232;
3) dacă orice fracţiune din materialul fisil scapă din sistemul de confinare ca urmare a încercărilor specificate în pct. 203 subpct. 2), se va presupune că materialul fisil scapă din fiecare colet din ansamblu, iar configuraţia şi moderarea întregului material fisil este astfel încît rezultă o multiplicare maximă a neutronilor cu o reflexie apropiată de cel puţin 20,0 cm de apă.
Secţiunea 7. METODE DE ÎNCERCARE
204. Demonstrarea conformităţii cu standardele de performanţă prevăzute în secţiunea 6 se face prin oricare din metodele următoare sau printr-o combinaţie a acestora:1) supunerea la încercări a specimenelor reprezentînd materiale cu activitate specifică joasă ASJ-III, sau materiale radioactive sub formă specială, sau materiale radioactive cu dispersabilitate redusă ori a prototipurilor sau eşantioanelor de ambalaj, în care caz, conţinutul specimenului sau al ambalajului utilizat pentru probe va simula cît mai bine posibil conţinutul radioactiv real, iar specimenele sau ambalajele supuse la probe, se vor pregăti aşa cum sînt ele prezentate în mod normal pentru transportare;
2) referirea la demonstrări anterioare satisfăcătoare de natură similară;
3) efectuarea de încercări pe modele la scara corespunzătoare, prevăzute cu însuşiri semnificative pentru obiectul testat, dacă în baza expertizei tehnice se poate stabili că rezultatele unor astfel de încercări pot fi folosite în studiul şi proiectarea ambalajului. Cînd este utilizat un model la scară, se va lua în vedere necesitatea corectării unor parametri de încercare, cum ar fi diametrul barei de penetrare sau forţa de compresiune;
4) efectuarea de calcule sau prezentarea de argumente logice, cînd siguranţa şi conservatismul metodelor de calcul şi a parametrilor în general admise.
205. După ce specimenul, prototipul sau eşantionul au fost supuse testelor se vor utiliza metode corespunzătoare de evaluare pentru a confirma că cerinţele din prezenta secţiune au fost satisfăcute în conformitate cu standardele de performanţă şi de acceptare prevăzute în secţiunea 6.
206. Un specimen de material solid reprezentativ pentru întregul conţinut al coletului se va supune imersării timp de 7 zile în apă la temperatură ambientală. Volumul de apă utilizat pentru încercare va fi suficient, astfel încît la sfîrşitul perioadei de 7 zile, volumul liber al apei rămase neabsorbite şi fără să fi reacţionat, să fie de cel puţin 10 % din volumul eşantionului solid utilizat pentru încercare. Apa va avea un pH iniţial de 6-8 şi o conductivitate maximă de 1 mS/m la 200C. Activitatea totală a volumului liber al apei se va măsura după perioada de 7 zile de imersie a eşantionului solid.
207. Specimenele care reprezintă sau simulează materiale radioactive sub formă specială vor fi supuse încercării la impact, încercării la percuţie, încercării la încovoiere şi încercării termice specificate în pct.208-212. Pot fi utilizate exemplare diferite pentru fiecare din aceste încercări. După fiecare încercare se va efectua evaluarea lixivierii sau evaluarea volumetrică a scăpărilor prin metode nu mai puţin sensibile decît metodele descrise în pct. 213 pentru materiale solide nedispersabile şi în pct. 214 pentru materiale incapsulate.
208. Încercarea la impact: Specimenul va cădea pe ţintă de la înălţimea de 9 m. Ţinta este definită în pct. 220.
209. Încercarea la percuţie: Specimenul va fi plasat pe o placă de plumb aşezată pe o suprafaţă solidă netedă şi apoi se loveşte cu faţa plană a unei bare de oţel moale astfel încît să producă un impact echivalent cu cel rezultat din căderea liberă a unei mase de 1,4 kg de la înălţimea de 1 m. Faţa plană a barei va avea diametrul de 25 mm şi marginile rotunjite cu o rază de 3,0±0,3 mm. Placa de plumb de duritate pe scala Vickers şi o grosime de cel mult 25 mm va acoperi o suprafaţă mai mare decît suprafaţa de sprijin a specimenului. Pentru fiecare încercare se va utiliza o nouă placă de plumb. Bara va lovi specimenul astfel încît să-i producă deteriorarea maximă.
210. Încercarea la încovoiere. Această încercare se aplică numai surselor lungi şi subţiri care au lungimea de cel puţin 10 cm şi raportul între lungimea şi lăţimea minimă de cel puţin 10. Specimenul se va fixa rigid în poziţie orizontală, astfel încît jumătate din lungimea lui să iasă din dispozitivul de fixare. Specimenul va fi astfel orientat încît, dacă se loveşte capătul său liber cu faţa plană a unei bare de oţel să sufere deteriorarea maximă. Bara va lovi specimenul astfel încît să producă un impact echivalent cu cel rezultat din căderea liberă a unei mase de 1,4 kg de la înălţimea de 1 m. Partea inferioară a barei va avea diametrul de 25 mm şi marginile rotunjite cu o rază de 3,0 ± 0,3 mm.
211. Încercarea termică: Specimenul se va încălzi în aer pînă la temperatura de 8000 C şi se va ţine la această temperatură timp de 10 min, după care va fi lăsat să se răcească liber.
212. Specimenele care reprezintă sau simulează material radioactiv inclus într-o capsulă pot fi exceptate de la:
1) încercările prevăzute în pct. 208 şi 209, dacă masa materialului radioactiv sub formă specială este mai mică de 200 g şi sînt supuse la încercarea la impact de clasa 4 prevăzută de standardul ISO 2919 – „Surse închise de radiaţii – Clasificare”; şi de la
2) încercarea prevăzută în pct. 211, dacă au fost supuse la încercările de temperatură de clasa 6 prevăzută în ISO 2919 – „Surse închise de radiaţii – Clasificare”.
213. Pentru specimenele care reprezintă sau simulează materiale solide nedispersabile, evaluarea lixivierii se va face în felul următor:
1) specimenul se va imersa în apă, la temperatura ambiantă timp de 7 zile. Volumul de apă utilizat pentru încercare va fi suficient astfel încît la sfîrşitul perioadei de 7 zile, volumul liber al apei rămase neabsorbite şi care nu a reacţionat să fie de cel puţin 10 % din volumul eşantionului solid utilizat pentru încercare. Apa va fi la un pH iniţial de 6-8 şi o conductivitate maximă de 1 mS/m la 200 C;
2) apa împreună cu specimenul se va încălzi apoi la o temperatură de 50 ± 50C şi menţinute la această temperatură timp de 4 ore;
3) se va determina apoi activitatea apei;
4) specimenul va fi apoi ţinut timp de cel puţin 7 zile într-o încăpere fără curenţi de aer şi cu o temperatură de 300 C cu o umiditate de cel puţin 90 %;
5) specimenul va fi apoi imersat în apă avînd aceleaşi caracteristici ca cele de la subpct. 1); apa şi specimenul se vor încălzi la o temperatură de 50 ± 50 C şi se vor menţine la această temperatură timp de 4 ore;
6) se va determina apoi activitatea apei.
214. Pentru specimenele care reprezintă sau simulează materiale solide incapsulate se va face fie evaluarea lixivierii, fie evaluarea volumetrică a scăpărilor:
1) evaluarea lixivierii se face după următoarea procedură:
a) specimenul se imersează în apă la temperatură ambiantă; apa va fi la un pH iniţial de 6-8 şi o conductivitate maximă de 1 mS/m la 200 C;
b) apa împreună cu specimenul se încălzesc la o temperatură de 50 ± 50 C şi se vor menţine la această temperatură timp de 4 ore;
c) se determină apoi activitatea apei;
d) specimenul se ţine timp de cel puţin 7 zile într-o încăpere fără curenţi de aer şi la o temperatură de 300 C cu o umiditate de cel puţin 90 %;
e) operaţiile de la lit. a), b) şi c) vor fi repetate;
2) evaluarea volumetrică a scăpărilor poate fi făcută prin oricare din încercările prevăzute în ISO 9978 „Radiation Protection – Sealed Radioactive Sourses – Leakage Test Methods” (Protecţie împotriva Radiaţiilor – surse radioactive închise – Metode de test de scurgere) care sînt acceptabile pentru Agenţia Naţională.
215. Un specimen care reprezintă sau simulează materiale radioactive cu dispersabilitate redusă va fi supus la încercarea intensivă la căldură, specificată în pct. 239 şi la încercarea la impact, specificată în pct.240. Pot fi utilizate specimene diferite pentru fiecare încercare. După fiecare încercare, specimenul se va supune la încercarea de lixiviere specificată în pct. 206. După fiecare încercare se va verifica dacă cerinţele aplicabile prevăzute la pct. 128 au fost îndeplinite.
216. Toate specimenele se verifică înainte de efectuarea încercărilor pentru a identifica şi înregistra defecţiuni sau deteriorări, cum ar fi:
1) neconformităţi faţă de proiect;
2) vicii de fabricare;
3) corodări sau alte deteriorări ce diminuează calitatea;
4) alterări ale caracteristicilor (deformari).
217. Anvelopa de izolare a ambalajului va fi specificată în mod clar.
218. Părţile exterioare ale specimenului se vor identifica şi preciza clar, astfel încît să se poată face referire la orice parte a specimenului în mod clar şi fără ambiguitate.
219. După efectuarea fiecărei încercări prevăzute la pct. 221-240:
a) se identifică şi se înregistrează defectele şi deteriorările;
b) se determină dacă integritatea anvelopei de izolare şi a protecţiei radiologice răspund cerinţelor prevăzute în secţiunea 6 pentru coletul testat;
c) pentru coletele conţinînd materiale fisile se va determina dacă ipotezele şi condiţiile utilizate în evaluările cerute în pct. 192-203 pentru unul sau mai multe colete sînt valabile.
220. Ţinta pentru încercările la cădere specificate în pct. 208, 225, 228 subpct. 1), pct. 230, 238 şi 240 va fi o suprafaţă plană, orizontală, astfel realizată încît orice creştere a rezistenţei ei la deplasare sau deformare, ca urmare a impactului cu specimenul, să nu conducă la o creştere semnificativă a deteriorării specimenului.
221. Specimenele care reprezintă sau simulează ambalaje proiectate pentru a conţine o cantitate de 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu, se vor încerca hidraulic la o presiune internă de cel puţin 1,38 MPa. Cînd presiunea de încercare este mai mică de 2,76 MPa modelul necesită o aprobare multilaterală. Pentru reîncercarea ambalajelor, pot fi aplicate orice alte încercări nedestructive echivalente, cu condiţia unei aprobări multilaterale.
222. Încercările sînt: încercarea la stropire cu apă, încercarea la cădere liberă, încercarea la stivuire şi încercarea la penetrare. Încercările la cădere liberă, la stivuire şi la penetrare sînt precedate, fiecare, de încercarea la stropire cu apă. Poate fi utilizat un singur specimen pentru toate încercările, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor formulate în pct. 223.
223. Intervalul de timp dintre sfîrşitul încercării la stropire cu apă şi încercarea următoare va fi astfel încît să permită pătrunderea maximă posibilă a apei, fără uscarea apreciabilă a exteriorului specimenului. În absenţa probei contrariului, acest interval va fi luat de două ore în cazul în care stropirea are loc simultan din patru direcţii. Dacă stropirea se face din cele patru direcţii în mod consecutiv, nu mai este necesar vreun interval de timp dintre sfîrşitul încercării la stropire şi încercarea următoare.
224. Încercarea la stropire cu apă: Specimenul se va supune încercării la stropire cu apa care să simuleze o ploaie cu un debit de 5 cm pe oră timp de cel puţin o oră.
225. Încercarea la cădere liberă: Specimenul va cădea pe ţintă astfel încît să se producă o degradare maximă a elementelor de securitate care necesită a fi încercate.
1) Înălţimea de cădere, măsurată de la cel mai de jos punct al specimenului la suprafaţa superioară ţintei, va fi cel puţin cît distanţa din anexa nr. 13 la prezentul Regulament pentru masa corespunzătoare. Ţinta este definită conform pct. 220.
2) Pentru coletele rectangulare din plăci fibrolemnoase sau lemn a căror masă nu depăşeşte 50 kg, un specimen distinct va fi supus la cădere liberă pe fiecare colţ de la înălţimea de 0,3 m.
3) Pentru coletele cilindrice din plăci fibrolemnoase care au masa mai mică de 100 kg, un specimen distinct va fi supus la cădere liberă de la înălţimea de 0,3 m pe fiecare margine a celor patru sferturi ale fiecărei baze a cilindrului.
226. Încercarea la stivuire. În afara cazului în care forma ambalajului efectiv nu permite stivuirea, specimenul va fi supus pentru o perioadă de 24 ore la o forţă de compresie egală cu cea mai mare dintre valorile de mai jos:
1) echivalentul a de cinci ori masa coletului real;
2) echivalentul a 13 kPa multiplicat cu aria proiecţiei verticale a coletului.
Această forţă se va aplica uniform pe două feţe opuse ale specimenului, una din ele fiind baza de susţinere pe care se sprijină în mod normal coletul.
227. Încercarea la penetrare: Specimenul va fi plasat pe o suprafaţă rigidă, plană şi orizontală, a cărei deplasare în timpul efectuării probei va rămîne neglijabilă.
1) Asupra specimenului se lasă să cadă liber o bară cu diametrul de 3,2 cm avînd un capăt semisferic şi cîntărind 6 kg, cu axul longitudinal orientat vertical. Bara este ghidată în aşa fel ca extremitatea sa să lovească central partea cea mai fragilă a specimenului astfel încît, dacă penetrează suficient de adînc, să lovească anvelopa de izolare. La executarea probei, deformarea barei se va neglija.
2) Înălţimea de cădere a barei măsurată între extremitatea inferioară a acesteia şi punctul intenţionat de impact de pe suprafaţa superioară a specimenului va fi de 1 m.
228. Un specimen sau specimene diferite vor fi supuse la fiecare din încercările de mai jos, cu excepţia cazului în care se poate demonstra că una din încercări este mai severă decît cealaltă pentru specimenul în cauză – în acest caz se va efectua încercarea cea mai severă.
1) Încercarea la cădere liberă: Specimenul va cădea pe ţintă în aşa fel încît să producă o deteriorare maximă a anvelopei de izolare. Înălţimea de cădere, măsurată între partea inferioară a specimenului şi faţa superioară a ţintei va fi de 9 m. Ţinta este definită conform pct. 220.
2) Încercarea la penetrare: Specimenul va fi supus încercării prevăzute în pct. 227 cu deosebirea că înălţimea de cădere va fi de 1,7 m în loc de 1 m cum este specificat în pct. 227 subpct. 2).
229. Specimenul va fi supus acţiunii cumulative a încercărilor prevăzute în pct. 230 şi 231 în ordinea prescrisă. După efectuarea acestor încercări, specimenul respectiv sau alt specimen vor fi supuse încercării sau încercărilor de scufundare în apă, menţionate în pct. 232 şi, dacă este aplicabil, în pct. 233.
230. Încercarea mecanică: Încercarea constă din trei încercări diferite la cădere liberă. Fiecare specimen va fi supus la încercările de cădere care sînt specificate în pct. 178 sau în pct.203. Ordinea în care se execută aceste încercări va asigura că specimenul va suferi astfel de deteriorări care să conducă, după efectuarea încercării termice, la deteriorări maxime.
1) Căderea I-a: Specimenul va cădea pe ţintă astfel încît să sufere deteriorarea maximă; înălţimea de cădere, măsurată între cel mai de jos punct al specimenului şi suprafaţa superioară a ţintei va fi de 9 m. Ţinta este definită conform pct. 220.
2) Căderea II-a: Specimenul va cădea pe o bară perpendiculară montată rigid, perpendicular pe ţintă, astfel încît să sufere deteriorarea maximă. Înălţimea de cădere, măsurată de la punctul de impact prevăzut al specimenului la suprafaţa superioară a barei va fi de 1 m. Bara va fi din oţel moale, cu secţiune circulară cu diametru de 15,0 ± 0,5 cm şi lungime de 20 cm. În cazul în care o bară cu lungime mai mare ar putea cauza o deteriorare mai mare se va utiliza acea lungime care să producă deteriorarea maximă. Extremitatea superioară a barei va fi plană, orizontală cu marginile rotunjite cu o rază nu mai mare de 6 mm. Ţinta pe care este montată bara este definită în pct. 220.
3) Căderea a III-a: Specimenul se va supune unei probe de strivire dinamică, prin aşezarea pe ţintă astfel încît să sufere deteriorarea maximă la căderea pe el a unui obiect cu masa de 500 kg de la înălţimea de 9 m. Obiectul constă dintr-o placă solidă din oţel moale, cu dimensiunile de 1 x 1 m şi va cădea pe specimen la orizontală. Înălţimea de cădere va fi măsurată de la suprafaţa inferioară a plăcii la cel mai înalt punct al specimenului. Ţinta pe care este plasat exemplarul de probă este definită în pct. 220.
231. Încercarea termică: Specimenul va fi în echilibru termic în următoarele condiţii: temperatura mediului ambiant de 380 C, condiţii de insolaţie specificate în anexa nr.11 la prezentul Regulament şi avînd debitul maxim de proiectare de generare a căldurii de către conţinutul radioactiv din interiorul coletului. Ca alternativă este permis ca oricare din aceşti parametri să aibă valori diferite înainte şi în timpul încercării, cu condiţia să se ţină seama de aceasta la evaluarea ulterioară a comportării coletului.
Încercarea termică va consta din:
1) plasarea specimenului timp de 30 de minute într-un mediu termic, care furnizează un flux termic echivalent cu cel obţinut de la arderea hidrocarburilor în aer, în condiţii ambientale suficient de calme pentru ca coeficientul mediu de emisie al flăcării să fie minimum 0,9 şi temperatura medie de cel puţin 8000 C, flacăra înconjurînd complet specimenul, cu un coeficient de absorbţie al suprafeţei de 0,8 sau orice altă valoare dovedită că o posedă coletul expus focului descris mai sus, urmată de:
2) plasarea specimenului într-un mediu ambiant cu o temperatură de 380 C, expus condiţiilor de insolaţie specificate în anexa nr.11 la prezentul Regulament şi avînd debitul maxim de proiectare de generare de căldură de către conţinutul radioactiv din interiorul coletului, pentru un timp suficient ca temperatura în interiorul specimenului să scadă în toate punctele, şi/sau să se apropie de condiţiile iniţiale de echilibru. Ca alternativă, este permis ca oricare din aceşti parametri să aibă alte valori după încetarea încălzirii, cu condiţia să se ţină seama de aceasta la evaluarea ulterioară a comportării coletului.
În timpul şi după efectuarea încercării, specimenul nu va fi răcit forţat şi arderea oricărui material constructiv al acestuia va fi lăsată să se desfăşoare în mod natural.
232. Încercarea la scufundare în apă: Specimenul va fi scufundat sub un strat de apă de cel puţin 15 m timp de cel puţin 8 ore într-o poziţie care să ducă la degradarea maximă. Pentru demonstrarea prin calcul, se va considera că este suficientă o presiune manometrică de cel puţin 150 kPa.
233. Încercarea intensivă la scufundare în apă: Specimenul se va scufunda în apă, la o adîncime de cel puţin 200 m pentru un timp de cel puţin o oră. În scop demonstrativ, se consideră că acestor condiţii corespunde o presiune manometrică de cel puţin 2 MPa.
234. Sînt exceptate de la această încercare coletele pentru care, în scopul evaluărilor cerinţelor prevăzute la pct. 198-203, s-a presupus pătrunderea în sau ieşirea apei din ele, care conduce la cea mai mare reactivitate.
235. Înainte ca specimenul să fie supus încercării la etanşeitate la apă, specificată mai jos, el va fi supus încercărilor prevăzute în pct. 230 subpct.2) şi încercărilor prevăzute fie în pct. 230 subpct. 1) fie în pct. 230 subpct. 3), aşa cum este cerut de prevederile pct. 203, şi în final încercărilor specificate în pct. 231.
236. Specimenul se va imersa în apă, înălţimea coloanei de apă de deasupra lui fiind de cel puţin 0,9 m, timp de cel puţin 8 ore, într-un mod care să permită pătrunderea maximă a apei.
237. Specimenele vor fi supuse acţiunii fiecăreia din seriile de încercări, efectuate în ordinea următoare:
1) încercările prevăzute în pct. 230 subpct. 1) şi 3), pct.238 şi 239; şi
2) încercări specificate în pct. 240.
Este permisă utilizarea de specimene diferite pentru fiecare din secvenţele de încercări specificate la subpct. 1) şi 2).
238. Încercarea la perforare/rupere: Specimenul se va supune acţiunii de deteriorare datorat unei bare cilindrice, fabricate din oţel moale. Orientarea barei faţă de suprafaţa specimenului este aleasă astfel încît să producă deteriorarea maximă după efectuarea seriilor de probe menţionate la pct. 237 subpct. 1).
1) Specimenul, reprezentînd un colet cu masa mai mică de 250 kg, se va aşeza pe ţintă şi se va supune căderii unei bare cilindrice cu masa de 250 kg de la înălţimea de 3 metri măsurată din punctul prevăzut pentru impact. Bara cilindrică va avea diametrul de 20 cm, capătul care loveşte specimenul fiind un trunchi de con cu următoarele dimensiuni: înălţimea 30 cm şi diametrul în vîrf 2,5 cm. Ţinta pe care este aşezat specimenul este definită în pct. 220.
2) Pentru coletele cu masa de 250 kg sau mai mare, bara cilindrică va fi fixată cu baza pe ţintă şi specimenul va fi lăsat să cadă peste aceasta. Înălţimea de cădere, măsurată de la punctul de impact la vîrful barei cilindrice va fi de 3 m. Pentru această probă, bara cilindrică va avea proprietăţile şi dimensiunile specificate la subpct. 1), cu excepţia masei şi lungimii barei, care va fi astfel încît să producă deteriorarea maximă a specimenului. Ţinta pe care va fi plasată bara cilindrică este definită în pct. 220.
239. Încercarea intensivă la căldură: Condiţiile pentru această încercare sînt cele specificate în pct.231, cu excepţia că expunerea la mediul termic se face timp de 60 min.
240. Încercarea la impact: Specimenul se va supune impactului cu ţinta cu o viteză de cel puţin 90 m/s cu o orientare care să conducă la deteriorarea maximă. Ţinta este definită în pct. 220.
Secţiunea 8. AUTORIZĂRI ŞI REGULI ADMINISTRATIVE
241. Pentru modelele de colet pentru care nu este necesar ca Agenţia Naţională să elibereze un certificat de securitate, expeditorul va prezenta, la cerere, certificatul de conformitate eliberat de producător privind conformitatea modelului de colet cu toate cerinţele aplicabile din prezentul Regulament.242. Agenţia Naţională autorizează prin eliberarea certificatului de securitate următoarele:
1) materialele radioactive sub formă specială (vezi pct. 243 şi 244);
2) materialele radioactive cu dispersabilitate redusă (vezi pct. 243 şi 244);
3) coletele cu un conţinut de 0,1 kg sau mai mult de hexafluorură de uraniu (vezi pct. 245);
4) toate coletele ce conţin materiale fisile, în afară de cele exceptate prin pct. 193 (vezi pct. 252-254 şi 256);
5) coletelele de tipul B(U) şi tipul B(M) (vezi pct. 246-251 şi 256);
6) coletele de tipul C (vezi pct. 258-261);
7) aranjamentele speciale (vezi pct. 262-264);
8) anumite excepţii (vezi pct. 258-261);
9) programul de radioprotecţie pentru nave cu utilizare specială (vezi pct. 115 subpct. 1);
10) calculul valorilor pentru radionuclizii care nu sînt listaţi în anexa nr. 1 la prezentul Regulament.
243. Modelul pentru materialele radioactive sub formă specială necesită aprobare unilaterală prin eliberearea certificatului de securitate respectiv. Modelul pentru materialul radioactiv cu dispersabilitate redusă necesită aprobare multilaterală. În ambele cazuri cererea de aprobare include:
1) descrierea detaliată a materialului radioactiv, sau, dacă este o capsulă, a conţinutului (în mod special se va face o referire la forma fizică şi chimică);
2) descrierea detaliată a modelului oricărei capsule ce va fi utilizată;
3) documentul privind încercările care au fost făcute şi rezultatele lor, sau proba bazată pe calcul, care să arate că materialul radioactiv este capabil să întrunească standardele de performanţă, sau altă probă că materialul radioactiv sub formă specială sau materialul radioactiv cu dispersabilitate redusă întruneşte cerinţele aplicabile din prezentul Regulament;
4) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil, conform cerinţelor pct. 19; şi
5) descrierea oricăror măsuri anterioare expedierii privind expediţia de materiale radioactive sub formă specială sau de materiale radioactive cu dispersabilitate redusă.
244. Agenţia Naţională va elibera certificatul de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele pentru materialul radioactiv sub formă specială sau materialul radioactiv cu dispersabilitate redusă şi va atribui modelului un indicativ.
245. Pentru autorizarea modelelor de colete cu conţinut de 0,1 kg sau mai mare de hexafluorură de uraniu este necesar ca:
1) fiecare model care întruneşte cerinţele din pct. 155 să fie aprobat multilateral. Fiecare model care întruneşte cerinţele din pct. 152-154 să fie aprobat unilateral de autoritatea respectivă din ţara de origine a modelului;
2) cererea de aprobare să includă informaţiile conform pct. 247 pentru a demonstra Agenţiei Naţionale că modelul întruneşte cerinţele pct. 152, precum şi o descriere detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil, conform prevederilor pct. 19;
3) Agenţia Naţională să elibereze un certificat de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele prevăzute în pct. 152 şi să atribuie modelului un indicativ.
246. Fiecare model de colet de tipul B(U) şi tipul C necesită, de asemenea, aprobare unilaterală, cu excepţia:
1) modelelor de colete pentru materiale fisile care se supun cerinţelor din pct. 252-254, care necesită aprobare multilaterală; şi
2) modelelor de colet de tipul B(U) pentru materiale radioactive cu dispersabilitate redusă care necesită aprobare multilaterală.
247. Cererea de aprobare va include:
1) descrierea detaliată a conţinutului radioactiv prevăzut, cu referire la forma sa fizică şi chimică şi natura radiaţiei emise;
2) descrierea detaliată a modelului, incluzînd o documentaţie tehnică completă (desene), liste de materiale şi procedee de fabricare;
3) documentul privind încercările care au fost făcute şi rezultatele lor, sau proba bazată pe calcul, sau altă probă că modelul întruneşte cerinţele aplicabile;
4) instrucţiunile de operare şi întreţinere a ambalajului;
5) materialele de fabricare ale anvelopei de izolare, eşantioanele care vor fi prelevate şi încercările la care va fi supuse, dacă coletul este proiectat pentru o presiune de operare normală maximă superioară presiunii manometrice de
100 kPa;
6) caracteristicile combustibilului folosit în analiza de securitate, descrierea oricăror măsurări efectuate anterior expedierii conform cerinţelor pct. 195 subpct. 2), dacă conţinutul radioactiv este combustibil iradiat, cu indicarea şi justificarea oricărei ipoteze;
7) condiţiile speciale în ceea ce priveşte arimarea, necesare pentru asigurarea disipării corespunzătoare a căldurii, considerînd diferitele moduri de transportare care vor fi utilizate, precum şi tipul vehiculului şi al containerului de transportare;
8) imaginea reproductibilă a coletului în ansamblu, cu dimensiuni nu mai mari de 21 x 30 cm;
9) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil conform cerinţelor pct. 19;
10) procedurile de urgenţă.
248. Agenţia Naţională va elibera un certificat de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele pentru coletele de tipul B (U) sau de tipul C şi va atribui modelului un indicativ.
249. Fiecare model de colet de tipul B (M), inclusiv cele destinate transportării de materiale fisile care se supun, de asemenea, prevederilor pct. 252-254 şi cele destinate transportării de materiale radioactive cu dispersabilitate redusă, necesită aprobare multilaterală.
250. Cererea de aprobare pentru modelul de colete de tipul B(M) va include suplimentar informaţiile cerute la pct. 247 pentru coletul de tipul B(U) şi următoarele:
1) lista cerinţelor specificate în pct. 160, 176, 177 şi pct.180-187 cărora coletul nu le corespunde;
2) informaţii despre orice măsuri suplimentare de control operaţional propuse a fi luate pe timpul transportării, care, chiar dacă nu sînt prevăzute de prezentul Regulament, sînt totuşi necesare pentru securitatea coletului, sau pentru compensarea neconformităţii specificate la subpct. 1);
3) declaraţia privind restricţiile pentru modul de transportare şi privind orice procedură specială pentru încărcarea, transportarea, descărcarea sau manipularea; şi
4) specificarea domeniului de mediu (temperatură, radiaţie solară) ce se presupune a fi întîlnite în timpul transportării şi care au fost luate în considerare la proiectare.
251. Agenţia Naţională va elibera un certificat de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele pentru coletele de tipul B (M) şi va atribui modelului un indicativ.
252. Fiecare model de colet destinat materialelor fisile care nu este exceptat, conform prevederilor pct. 193, de la cerinţele privind coletele pentru materiale fisile, necesită aprobare multilaterală.
253. Cererea de aprobare va include toate informaţiile necesare pentru a demonstra Agenţiei Naţionale că modelul îndeplineşte cerinţele prevăzute în pct. 192, precum şi descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil, conform cerinţelor din pct. 19.
254. Agenţia Naţională va elibera, în baza cererii, un certificat de securitate în care se precizează că modelul întruneşte cerinţele prevăzute în pct. 192 şi va atribui modelului un indicativ.
255. Coletele exceptate, coletele industriale de tipul Cl-1, Cl-2, Cl-3 şi coletele de tipul A, pentru care nu se cereau autorizări de model eliberate de Agenţia Naţională şi care întrunesc cerinţele din reglementările ediţiilor 1985 sau 1985 republicate în 1995 şi 2005 ale Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică referitor la transportul în siguranţă a materialelor radioactive, pot fi utilizate în continuare cu condiţia adoptării pentru acestea a unui program de asigurare a calităţii cerut conform pct. 19 şi dacă se respectă limitele de activitate şi restricţiile de material conform cerinţelor din secţiunea 4.
Orice ambalaj modificat, cu excepţia celor modificate în scopul îmbunătăţirii siguranţei, va întruni în totalitate cerinţele prezentului Regulament. Coletele pregătite pentru transportare conform cerinţelor reglementărilor ediţia 1985 sau 1985 republicate în 1990, 1995 şi 2005, pot continua să fie utilizate pentru transportare. Coletele pregătite pentru transportare vor întruni în totalitate cerinţele prezentului Regulament.
256. Ambalajele fabricate cu aprobare de model, conform reglementărilor sus menţionate, ediţiile 1973 sau 1973, republicate, pot fi utilizate în continuare, dacă:
1) modelul de colet obţine aprobare multilaterală;
2) ambalajul se supune programului obligatoriu de asigurare a calităţii, conform cerinţelor aplicabile prevăzute în pct. 19;
3) se respectă limitele de activitate şi restricţiile de material menţionate în secţiunea 4;
4) coletele cu conţinut de materiale fisile, transportate pe calea aerului, respectă cerinţele prevăzute în pct. 201.
Nu este permisă fabricarea de noi colete de acest tip. Coletele fabricate după 31 decembrie 2003 şi modificările aduse proiectului ambalajului sau modificările în ceea ce priveşte natura sau cantitatea conţinutului radioactiv autorizat, care, conform celor determinate de Agenţia Naţională, ar putea afecta semnificativ securitatea radiologică, vor îndeplini în totalitate cerinţele prezentului Regulament. Fiecărui ambalaj, conform cerinţelor pct. 78 li se atribuie un număr de serie, care se marchează pe suprafaţa exterioară a acestuia.
257. Agenţia Naţională va fi informată asupra numărului de serie al fiecărui colet fabricat în conformitate cu un model aprobat, conform prevederilor pct. 246, 249, 252 şi 256. Agenţia Naţională va ţine evidenţa numerelor de serie, conform cerinţelor prevăzute în pct. 19.
258. Aprobarea multilaterală este obligatorie pentru:
1) expedierea de colete de tipul B(M) care nu sînt conforme cu cerinţele prevăzute la pct. 160 sau sînt proiectate să permită ventilaţia controlată intermitentă;
2) expedierea de colete de tipul B(M) conţinînd material radioactiv cu activităţi superioare celei mai mici valori dintre 3000 A1 sau 3000 A2, după cum este cazul şi 1000 TBq;
3) expedierea de colete conţinînd materiale fisile, dacă suma indicilor de securitate la criticitate a coletelor este mai mare de 50;
4) programul de radioprotecţie pentru expedierile pe nave cu utilizare specială, conform prevederilor pct. 115 subpct. 1).
259. Agenţia Naţională poate autoriza transportarea în, sau tranzitul prin ţară, fără aprobarea expedierii, dacă acest lucru este specificat explicit în certificatul de securitate (vezi pct. 267).
260. Cererea de aprobare a expedierii va cuprinde:
1) perioada în care se estimează că are loc transportarea;
2) conţinutul radioactiv real, modurile de transportare prevăzute, tipul mijlocului de transport, ruta probabilă sau propusă;
3) expunerea detaliată privind măsurile de precauţie şi de control administrativ sau operaţional prevăzute în autorizarea de model eliberată, conform prevederilor pct. 249, 251 şi 254.
261. Pentru a aproba o expediere, Agenţia Naţională emite o autorizaţie radiologică parţială corespunzătoare în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 212 din 13 martie 2009 „Cu privire la autorizarea activităţilor nucleare şi radiologice”.
262. Fiecare expediţie internaţională transportată în aranjament special necesită aprobare multilaterală.
263. Cererea de aprobare a expedierii în aranjament special va include toate informaţiile ce confirmă asigurarea securităţii în timpul transportării ce va fi minimum echivalentă cu securitatea obţinută în cazul în care s-ar fi respectat toate cerinţele aplicabile ale prezentului Regulament. Cererea va cuprinde:
1) enumerarea abaterilor de la cerinţele aplicabile cu prezentarea cauzelor datorită cărora expediţia nu se conformează în întregime cerinţelor aplicabile din prezentul Regulament;
2) enumerarea măsurilor speciale de precauţie şi de control administrativ sau operaţional, prevăzute să fie luate în timpul transportării, pentru a compensa neconformitatea cu cerinţele aplicabile din prezentul Regulament.
264. Pentru a aproba o expediţie în aranjament special, Agenţia Naţională emite o autorizaţie radiologică parţială de transportare.
265. Agenţia Naţională emite certificate de securitate pentru:
a) material radioactiv sub formă specială;
b) pentru material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
c) pentru model de colete.
266. Fiecare certificat de securitate emis de Agenţia Naţională are atribuit un indicativ. Indicativul are următoarea structură – Indicativ de ţară/număr/ indicativ de tip:
1) cu excepţia prevăzută la pct. 267, indicativul de ţară este codul internaţional al ţării care emite certificatul, folosit pentru înregistrarea vehiculelor. Pentru Republica Moldova, indicativul de ţară este MD;
2) numărul este atribuit de Agenţia Naţională. Numărul este unic şi specific pentru expediere sau pentru model. Indicativul pentru autorizarea expedierii va evidenţia în mod clar legătura cu indicativul pentru certificatul de securitate pentru model;
3) pentru certificatele de securitate eliberate se utilizează următoarele indicative de tip:
a) AF - model de colet de tipul A pentru materiale fisile;
b) B (U) - model de colet de tipul B (U) (B (U) F pentru materiale fisile;
c) B (M) - model de colet de tipul B (M) (B (M) F pentru materiale fisile;
d) C - model de colet de tipul C (CF pentru materiale fisile;
e) IF - model de colet industrial pentru materiale fisile;
f) S - material radioactiv sub formă specială;
g) LD - material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
h) T - expediţie;
i) X - aranjament special;
4) în cazul modelelor de colete pentru transportarea hexafluorurii de uraniu nefisilă sau fisilă exceptată, în cazul în care nu se aplică nici unul din indicativele de mai sus, se vor utiliza următoarele indicative:
a) H (U) – aprobare unilaterală;
b) H (M) – aprobare multilaterală.
5) pentru certificatele de securitate pentru colet şi de material radioactiv sub formă specială, altele decît cele emise conform prevederilor pct. 256, şi, de asemenea, pentru certificatele de securitate pentru material radioactiv cu dispersabilitate redusă, la indicativul de tip se va adăuga cifra „- 96”.
267. Indicativele de tip se utilizează în felul următor:
1) fiecare certificat de securitate şi fiecare colet va purta un indicativ cuprinzînd simbolurile prevăzute în pct. 266 subpct. 1), 2) şi 3), cu excepţia ca, pentru colet, după a 2-a bară oblică, va fi aplicat doar indicativul tipului de model şi, dacă este cazul, simbolurile „- 96”, adică literele „T” sau „X” nu vor apare pe colet:
a) A/132/B(M)F-96 – model de colet de tipul B(M), aprobat pentru materiale fisile, pentru care autoritatea competentă (în cazul dat a Austriei) a atribuit numărul 132 (va figura atît pe colet, cît şi pe certificatul de securitate pentru colet);
b) A/132/B(M)F-96T – aprobare de expediţie emisă de autoritatea competentă a Austriei pentru un colet cu indicativul de mai sus (va figura numai pe certificat);
c) A/137/X – aprobare pentru o transportare în aranjament special emisă de autoritatea competentă a Austriei, căruia i-a atribuit numărul 137 (figurează numai pe certificat);
d) A/139/IF-96 – model de colet industrial pentru materiale fisile aprobat de autoritatea competentă a Austriei, căruia i-a atribuit numărul de model 139 (va figura atît pe colet, cît şi pe certificatul de securitate pentru colet);
e) A/145/H(U)-96 – model de colet pentru hexafluorură de uraniu, aprobat de autoritatea competentă a Austriei, căruia i-a atribuit numărul de model 145 (va figura atît pe colet, cît şi pe certificatul de securitate pentru colet);
2) dacă aprobarea multilaterală se realizează prin validare, conform prevederilor pct. 273, se va utiliza numai indicativul acordat de ţara de origine a modelului sau expediţiei. Dacă aprobarea multilaterală se realizează prin aprobări emise de fiecare ţară prin care se realizează transportarea, fiecare autorizaţie va purta indicativul corespunzător, iar coletul, al cărui model este astfel aprobat, va purta toate indicativele respective. De exemplu, A/132/B(M)F-96, CH/28/B(M)F-96 va fi indicativul unui colet aprobat iniţial de Austria şi ulterior aprobat de Elveţia cu un certificat distinct. Toate celelalte indicative vor figura în acelaşi fel pe colet;
3) revizia unui certificat va fi indicată printr-un înscris în paranteze, după indicativul certificatului. Numărul reviziei nu poate fi adăugat decît de către autoritatea competentă din ţara care a emis certificatul iniţial de aprobare de model. Astfel, A/132/B(M)F-96 (Rev.2) va indica faptul că este vorba de revizia a 2-a a certificatului de aprobare de model de colet eliberat de Austria, sau A/132/B(M)F-96 (Rev.0) va indica faptul că este vorba de emiterea iniţială a unui certificat de aprobare de model de către Austria. La prima eliberare a unui certificat, menţiunea din paranteze nu este obligatorie, ci pot fi utilizate în loc de „Rev.0” şi alte cuvinte ca, de exemplu, „prima eliberare”. Un număr de revizuit nu poate fi atribuit decît de ţara care a emis certificatul de aprobare de model iniţial;
4) indicative suplimentare ce pot fi necesare în concordanţă cu cerinţele naţionale pot fi adăugate în paranteze la sfîrşitul indicativului. De exemplu, A/132/B(M)F-96 (SP503);
5) nu este necesar să se modifice indicativul de pe colet de fiecare dată cînd se face o revizuire a certificatului de aprobare de model. O astfel de modificare a marcării se face numai dacă revizia certificatului de aprobare aduce după sine schimbarea indicativului de tip, aflat după a 2-a bară oblică.
268. Fiecare certificat de securitate, emis de Agenţia Naţională pentru materiale radioactive sub formă specială şi materiale radioactive cu dispersabilitate redusă, va cuprinde următoarele informaţii:
1) indicativul atribuit de Agenţia Naţională;
2) data intrării în vigoare şi data expirării;
3) lista reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile, inclusiv ediţia reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică privind transportarea în siguranţă a materialelor radioactive, conform căreia s-a acordat aprobarea pentru material radioactiv sub formă specială sau material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
4) indicarea materialelor radioactive sub formă specială şi a materialelor cu dispersabilitate redusă;
5) descrierea materialelor radioactive sub formă specială şi a materialelor cu dispersabilitate redusă;
6) specificaţiile de proiectare pentru materialul radioactiv sub formă specială sau materialul cu dispersabilitate redusă, care pot include şi trimiteri la desene;
7) date despre conţinutul radioactiv, care includ activitatea şi descrierea formei fizice şi chimice;
8) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil conform cerinţelor pct. 19 al prezentului Regulament;
9) referiri la informaţiile furnizate de solicitant privind măsurile speciale care se vor lua înainte de expediere;
10) forma de organizare juridică şi adresa juridică a titularului;
11) denumirea persoanei juridice care a solicitat autorizarea;
12) semnătura şi funcţia persoanei care reprezintă Agenţia Naţională.
269. Fiecare certificat de securitate pentru transportarea în aranjament special, emis de Agenţia Naţională, cuprinde următoarele informaţii:
1) indicativul atribuit de Agenţia Naţională;
2) data intrării în vigoare şi data expirării;
3) modul (modurile) de transportare;
4) orice posibilă restricţie asupra modului de transportare, tipului mijloacelor de transport sau containerelor de transportare, precum şi orice instrucţiuni necesare privind ruta de transportare;
5) lista reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile, inclusiv ediţia reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică privind transportarea în siguranţă a materialelor radioactive, conform căreia s-a acordat autorizarea pentru transportarea în aranjament special;
6) următoarea declaraţie „Prezentul certificat de securitate nu scuteşte expeditorul sau agentul transportator de a respecta orice cerinţă stabilită de guvernele din ţările pe teritoriul cărora va fi efectuată transportarea”;
7) referiri la certificate de securitate eliberate pentru alte conţinuturi radioactive, validări ale altor autorităţi competente, sau date şi informaţii tehnice suplimentare considerate de Agenţia Naţională ca fiind utile;
8) descrierea ambalajului, cu referiri la desene sau la specificaţiile de proiectare. Se va furniza o imagine reproductibilă cu dimensiuni nu mai mari de 21 x 30 cm a coletului, însoţită de o scurtă descriere a materialelor de fabricare, masei totale şi dimensiunilor de gabarit;
9) descrierea conţinutului radioactiv autorizat, cu indicarea oricăror restricţii asupra conţinutului radioactiv care nu pot fi determinate direct după caracterul ambalajului. Aceasta va include informaţii despre forma fizică şi chimică, activitatea (inclusiv, cînd este cazul, activitatea diverşilor izotopi), cantitatea în grame (pentru materialele fisile), şi dacă materialul respectiv este material radioactiv sub formă specială sau material radioactiv cu dispersabilitate redusă;
10) suplimentar, pentru colete destinate materialelor fisile:
a) descrierea detaliată a conţinutului radioactiv autorizat;
b) valoarea indicelui de securitate la criticitate;
c) trimiterea la documentaţia care demonstrează securitatea la criticitate a conţinutului;
d) orice caracteristici speciale în baza cărora a fost făcută presupunerea absenţei apei din anumite spaţii libere, la evaluarea criticităţii;
e) orice estimare, conform prevederilor pct. 195 subpct.2), care permite admiterea modificării multiplicării neutronilor în evaluarea criticităţii, în baza datelor de iradiere efectivă;
f) domeniul de temperatură a mediului ambiant, pentru care a fost aprobat aranjamentul special;
11) lista detaliată a oricăror măsuri suplimentare de control operativ necesare pregătirii, încărcării, transportării, descărcării sau manipulării expediţiei, inclusiv condiţiile speciale privind arimarea, necesare pentru asigurarea disipării corespunzătoare a căldurii;
12) motivarea pentru efectuarea transportării în aranjament special, dacă Agenţia Naţională cere aceasta;
13) descrierea măsurilor compensatorii necesare de luat ca urmare a faptului că transportarea se efectuează în aranjament special;
14) referirea la informaţiile furnizate de solicitant privind modul de utilizare a ambalajului şi măsurile speciale ce se vor lua înainte de a expedia coletul;
15) informarea privind condiţiile de mediu luate în calcul la proiectare, dacă acestea nu sînt în concordanţă cu cele prevăzute în pct. 175, 176 şi 187, după caz;
16) menţionarea oricăror măsuri de urgenţă considerate necesare de către Agenţia Naţională;
17) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil, conform pct. 19;
18) date de identificare ale solicitantului şi agentului transportator, dacă sînt solicitate de Agenţia Naţională;
19) numele, semnătura şi funcţia persoanei care reprezintă Agenţia Naţională.
270. Fiecare certificat de securitate, emis de Agenţia Naţională, include următoarele informaţii:
1) indicativul atribuit de Agenţie;
2) data emiterii şi data expirării;
3) lista reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile, inclusiv ediţia reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică privind transportarea în siguranţă a materialelor radioactive din 2005, conform căreia s-a acordat aprobare pentru expediere;
4) orice restricţie asupra modului de transportare, tipului de mijloc de transport sau containerelor de transportare, precum şi orice instrucţiuni necesare privind ruta de transportare;
5) următoarea declaraţie: „Prezentul certificat de securitate nu scuteşte expeditorul sau agentul transportator de a respecta cerinţele stabilite de autorităţile din ţările pe teritoriul cărora va fi transportat coletul”;
6) lista detaliată a tuturor măsurilor suplimentare care se vor lua în timpul pregătirii, încărcării, transportării, descărcării sau manipulării expediţiei, inclusiv instrucţiuni speciale privind arimarea – necesare pentru asigurarea disipării corespunzătoare a căldurii, sau menţinerea securităţii la criticitate;
7) referirea la certificatele de securitate care au legătură cu expediţia;
8) descrierea conţinutului radioactiv real, cu indicarea oricăror restricţii asupra conţinutului radioactiv care ar putea să nu fie evidente din natura ambalajului. Aceasta va include forma fizică şi chimică, activităţile totale, inclusiv, cînd este cazul, activitatea diverşilor izotopi, cantităţile în grame (pentru materialele fisile) şi, dacă este cazul, faptul că se transportă materiale radioactive sub formă specială sau materiale radioactive cu dispersabilitate redusă;
9) măsuri de reacţionare în caz de urgenţă;
10) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabile conform pct. 19;
11) date de identificare a persoanei juridice care a solicitat autorizarea;
12) numele, semnătura şi funcţia persoanei care reprezintă Agenţia Naţională.
271. Fiecare certificat de securitate pentru colete, emis de Agenţia Naţională, include următoarele informaţii:
1) indicativul atribuit de Agenţie;
2) data emiterii şi data expirării;
3) orice restricţie asupra modului de transportare, tipul vehiculului, instrucţiuni privind ruta de transportare;
4) lista reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile, inclusiv ediţia reglementărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică privind transportul în siguranţă al materialelor radioactive, conform căreia s-a acordat aprobare de model;
5) următoarea declaraţie: „Prezenta aprobare nu scuteşte expeditorul sau agentul transportator de a respecta cerinţele stabilite de autorităţile din ţările pe teritoriul cărora va fi transportat coletul”;
6) referiri la certificatele de aprobare eliberate pentru alte conţinuturi radioactive, validări ale altor autorităţi competente sau date şi informaţii tehnice;
7) declaraţia privind autorizarea expedierii, dacă autorizarea expedierii este necesară conform pct. 258;
8) date de identificare a ambalajului;
9) descrierea ambalajului, cu referire la desene sau la specificaţiile de proiectare. Se va furniza o imagine reproductibilă cu dimensiuni nu mai mari de 21 x 30 cm, însoţită de o scurtă descriere a materialelor de fabricare, şi de prezentare a masei, a dimensiunilor de gabarit şi a formei exterioare;
10) specificaţii de proiectare cu referire la desene;
11) descrierea conţinutului radioactiv autorizat, cu indicarea oricăror restricţii asupra conţinutului radioactiv care ar putea să nu fie evidentă din natura ambalajului. Aceasta va include forma fizică şi chimică, activităţile, inclusiv cele ale diverşilor izotopi, cantităţile în grame pentru materialele fisile şi dacă este cazul, faptul că se transportă materiale radioactive sub formă specială sau materiale radioactive cu dispersabilitate redusă;
12) suplimentar, pentru colete destinate materialelor fisile:
a) descrierea detaliată a conţinutului radioactiv autorizat;
b) valoarea indicelui de securitate la criticitate;
c) trimiterea la documentaţia care demonstrează securitatea la criticitate a conţinutului;
d) orice caracteristici speciale în baza cărora a fost făcută presupunerea absenţei apei din anumite spaţii libere, la evaluarea criticităţii;
e) orice estimare, conform prevederilor pct. 195 subpct.2), care permite admiterea modificării multiplicării neutronilor în evaluarea criticităţii, în baza datelor de iradiere efectivă;
f) domeniul de temperatură a mediului ambiant, pentru care a fost aprobat modelul de colet;
13) pentru coletele de tipul B(M) declaraţia specificînd acele cerinţe din pct. 160, 176 şi 180-189 cu care coletul nu este conform şi orice informaţie suplimentară care poate fi utilizată de Agenţia Naţională sau alte autorităţi competente din alte state;
14) lista detaliată a oricăror măsuri suplimentare care se vor lua în timpul pregătirii, încărcării, transportării, descărcării sau manipulării expediţiei, inclusiv instrucţiuni speciale privind arimarea, necesare pentru asigurarea disipării corespunzătoare a căldurii;
15) referiri la informaţiile furnizate de solicitant privind utilizarea ambalajului şi măsurile ce se vor lua înainte de expedierea coletului;
16) informarea privind condiţiile de mediu luate în considerare la proiectare, dacă acestea nu sînt în concordanţă cu cele prevăzute în pct. 175, 176 şi 187, după caz;
17) descrierea detaliată a programului de asigurare a calităţii aplicabil conform pct. 19;
18) măsurile ce se vor întreprinde în caz de urgenţă;
19) datele de identificare ale persoanei juridice care a solicitat autorizarea;
20) numele, semnătura şi funcţia persoanei care reprezintă Agenţia Naţională.
272. Pentru expediţii internaţionale, este necesară eliberarea de către Agenţia Naţională a certificatului de securitate în baza certificatului de aprobare de model original.
CAPITOLUL II
CERINŢE PENTRU EXPEDIŢII INTERNAŢIONALE DE
MATERIALE RADIOACTIVE IMPLICÎND TERITORIUL
REPUBLICII MOLDOVA
273. Prezentele cerinţe se aplică la expedierile internaţionale de surse radioactive închise şi de materiale radioactive care implică teritoriul Republicii Moldova, ori de cîte ori activităţile totale şi specifice depăşesc valorile de exceptare de la autorizare prevăzute în NFRP-2000.CERINŢE PENTRU EXPEDIŢII INTERNAŢIONALE DE
MATERIALE RADIOACTIVE IMPLICÎND TERITORIUL
REPUBLICII MOLDOVA
274. Prezentul Regulamentnu se aplică la expedierile internaţionale de deşeuri radioactive provenite de la activităţi nucleare legate de ciclul combustibilului nuclear sau combustibilui nuclear ars care implică teritoriul Republicii Moldova. În cazul transportării materialelor nucleare, în baza legii, se efectuează toate controalele necesare pentru a se asigura că sînt respectate prevederile aplicabile ale legislaţiei în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare în vigoare, precum şi normele internaţionale de garanţii nucleare.
În prezentul capitol se utilizează definiţiile din NFRP-2000.
275. Operaţiile de transportare necesare pentru orice expediere internaţională de surse închise sau materiale radioactive a căror desfăşurare implică teritoriul Republicii Moldova sînt supuse regimului de autorizare, controlului şi supravegherii de stat prevăzute de lege şi de prezentul Regulament.
276. Deţinătorul de surse radioactive închise sau materiale radioactive care intenţionează să realizeze o expediere internaţională care implică teritoriul Republicii Moldova, va obţine, înainte de a se efectua expedierea, o declaraţie scrisă de la destinatarul substanţelor radioactive care să precizeze că toate prevederile privind raportarea şi autorizarea, precum şi toate cerinţele de stocare, utilizare şi depozitare finală specifice legislaţiei în vigoare în ţara de destinaţie, sînt îndeplinite.
Declaraţia destinatarului de surse închise sau materiale radioactive va fi în conformitate cu modelul de document standard prezentat în anexa nr. 16 la prezentul Regulament.
Declaraţia la care se referă alineatul întîi se va transmite de către destinatar la autoritatea competentă din ţara sa de origine. Autoritatea competentă din ţara de origine a destinatarului va confirma prin semnarea şi ştampilarea documentului la poziţia 6 din anexa nr. 16 la prezentul Regulament, că a luat nota de declaraţie şi va returna documentul la destinatar. Destinatarul transmite declaraţia semnată şi ştampilată de autoritatea competentă din ţara destinatarului la deţinătorul materialelor radioactive.
277. Declaraţia prevăzută la pct. 276 poate acoperi mai mult de o singură expediere sau transfer, dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1) sursele radioactive închise sau materialele radioactive expediate au, în esenţă, aceleaşi caracteristici fizice şi chimice;
2) sursele radioactive închise sau materialele radioactive nu depăşesc nivelurile de activitate declarate;
3) expedierile prevăzute sînt realizate de la acelaşi deţinător către acelaşi destinatar şi implică aceleaşi autorităţi competente.
Declaraţia nu poate fi acordată pentru o durată de valabilitate mai mare de 3 ani, începînd de la data de la care Agenţia Naţională a avizat declaraţia conform pct. 276.
278. În termen de 21 zile de la sfîrşitul fiecărui trimestru calendaristic, deţinătorul surselor radioactive închise sau a materialelor radioactive, va transmite autorităţii competente din ţara sa următoarele informaţii:
1) numele şi adresa destinatarilor;
2) activitatea totală pentru fiecare radionuclid livrat la fiecare destinatar şi numărul de astfel de surse livrate;
3) cantitatea cea mai mare din fiecare radionuclid livrat la fiecare destinatar;
4) tipul substanţelor: surse radioactive închise sau materiale radioactive.
279. Pentru destinatarii din ţările care nu fac parte din Comunitatea Europeană, declaraţia destinatarului prevăzută la pct. 276 poate fi înlocuită cu alt document care să ateste că este respectată legislaţia statului de destinaţie.
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr.3
anexa nr.4
anexa nr.5
anexa nr.6
anexa nr.7
anexa nr.8
anexa nr.9
anexa nr.10
anexa nr.11
anexa nr.12
anexa nr.13
anexa nr.14
anexa nr.15
anexa nr.16
anexa nr.17
anexa nr.18