ÎNREGISTRAT:
Ministrul justiţiei
__________ Oleg EFRIM
nr. 855 din 22 noiembrie 2011

    În temeiul art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi alin. (2), art. 25 alin. (2) din Legea nr.192-XIV din 12.11.1998 „Privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare” (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 117-126 BIS) şi  art. 10 alin. (2) din Legea nr. 190-XVI din 26.07.2007 „Cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 141-145, art. 597),

    1. Se aprobă Regulamentul privind măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară  nebancară (se anexează).
    2. Entităţile raportoare, în termen de pînă la 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărîri, vor elabora şi aproba în conformitate cu legislaţia, programe proprii privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, ţinînd cont de prevederile prezentului Regulament.
    3. Despre executarea pct. 2, entităţile raportoare vor informa Comisia Naţională a Pieţei Financiare în termen de 30 zile.
    4. Controlul asupra executării prevederilor pct. 2 al prezentei hotărîri se pune în sarcina Direcţiei generale supraveghere valori mobiliare, Direcţiei generale supraveghere asigurări şi Direcţiei generale plasamente colective şi microfinanţare.
    5. Se abrogă Hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 63/5 din 25.12.2007 „Cu privire la Recomandările privind aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere  a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.30-31, art. 74).

Anexă
la Hotărîrea Comisiei Naţionale
a Pieţei Financiare
nr. 49/14  din 21 octombrie 2011

    1. Regulamentul privind măsurile de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului pe piața financiară nebancară (în continuare Regulament) se aplică participanților profesioniști la piața financiară nebancară – entități raportoare determinate de art. 4 din Legea nr. 190-XVI din 26.07.2007 „Cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului” (în continuare - Legea nr. 190 din 26.07.2007).
    2. Prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului prezintă o atribuție majoră pentru economia națională și conduce la sporirea încrederii în sistemul financiar autohton.
    3. Activitățile supuse riscului spălării banilor şi finanţării terorismului sînt:
    1) tranzacţiile complexe și neordinare;
    2) operaţiunile financiare internaţionale;
    3) operaţiunile efectuate cu aplicarea tehnologiilor informaționale;
    4) operaţiunile de brokeraj;
    5) operaţiunile de administrare fiduciară;
    6) acceptarea depunerilor de economii;
    7) acordarea de împrumuturi.
    4. Principalele elemente ale procesului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului sînt:
    1) plasarea – circulația iniţială a mijloacelor băneşti sau a altor venituri provenite din activitatea infracţională cu scopul schimbării formei iniţiale sau a locului acestora pentru a le face inaccesibile organelor de drept;
    2) investirea – separarea de la sursa de provenienţă a veniturilor obţinute din activitatea criminală prin intermediul diferitor tranzacţii financiare;
    3) integrarea – utilizarea unei tranzacţii legitime pentru a ascunde veniturile ilicite, făcînd posibilă întoarcerea la infractor a mijloacelor bănești.
    5. Entitatea raportoare va raporta Serviciului de Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor din cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției ( în continuare – SPCSB) şi Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (în continuare – CNPF), în conformitate cu legislaţia, asupra activităţii sale de combatere şi prevenire a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară.
    6. La elaborarea programelor proprii contra spălării banilor şi finanţării terorismului, entitățile raportoare trebuie să ia în consideraţie riscurile aferente spălării banilor şi finanţării terorismului în scopul minimizării acestora. Acestea riscuri sunt:
    1) Riscul legal – riscul, că hotărîrile instanţei de judecată sau contractele, de fapt, sînt irealizabile şi pot afecta negativ operaţiunile sau situaţia entităților raportoare. În scopul minimizării riscului legal entitățile raportoare trebuie să efectueze o monitorizare corectă la identificarea persoanelor fizice şi juridice, precum şi a beneficiarului efectiv.
    2) Riscul imaginii – risc aferent spălării banilor şi finanţării terorismului, care implică posibilitatea pierderii încrederii ca urmare a apariţiei publicităţii adverse privind practicile de afacere a entităților raportoare şi a beneficiarului efectiv.
    3) Riscul operaţional – riscul pierderilor directe sau indirecte, care rezultă din procesele interne inadecvate sau eşuate, persoane sau evenimente externe.
    4) Riscul tehnologiilor informaţionale – riscul, care poate apărea în urma lansării tehnologiilor informaţionale noi şi a dezvoltării celor existente, cînd acestea pot crea condiţii favorabile pentru acțiuni de spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
    7. Entitățile raportoare sînt responsabile pentru elaborarea, aprobarea şi asigurarea aplicării unui program propriu adecvat privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, de care depinde prevenirea şi depistarea la timp a operaţiunilor suspecte. Dispunerea de un astfel de program constituie mijlocul cel mai eficient prin care o entitate raportoare poate să se protejeze contra implicării în tranzacţii ce pot facilita activităţi ilicite, precum şi să asigure respectarea normelor aplicabile de raportare a activităţilor suspecte.
    8. Entitățile raportoare sînt responsabile de conformarea activităţii acesteia prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
    9. Programele proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului reprezintă politici şi proceduri, inclusiv reguli cu privire la măsurile de identificare a clienţilor, care promovează normele de etică şi profesionalism în sectorul financiar nebancar şi previn implicarea entității raportoare în acțiuni ilicite, în mod intenţionat sau nu, de către elementele criminale. Politicile şi procedurile trebuie să asigure efectuarea operaţiunilor financiare într-un mod sigur şi prudent.
    10. La elaborarea programelor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, entitățile raportoare trebuie să ia în consideraţie prezentul Regulament şi să le adapteze la activitatea lor în dependenţă de mărimea, complexitatea, natura şi volumul activităţilor entității raportoare, lista clienţilor, nivelul de risc asociat cu diferiţi clienţi şi operaţiunile desfăşurate de aceştia, ţinînd cont de prevederile legislația în vigoare şi practica acceptată în acest domeniu.
    11. Programul entității raportoare privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului trebuie să fie aprobat de entitățile raportoare și supus revizuirii ori de cîte ori este necesar, dar nu mai puțin de o dată pe an.
    12. Structura programelor proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară trebuie să prevadă, cel puțin următoarele componente:
    1) obligaţiunile entitățile raportoare, care trebuie să includă:
    a) cunoaşterea circumstanţelor clienţilor cu grad de risc sporit;
    b) cunoaşterea surselor de informare a părţilor terţe;
    c) aprobarea tranzacţiilor semnificative ale clienţilor cu grad de risc sporit;
    d) determinarea sectoarelor care pot fi supuse riscului spălării banilor şi finanţării terorismului cu delimitarea exactă a atribuţiilor fiecărei subdiviziuni îndreptate spre prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
    e) asigurarea înlăturării neconformărilor identificate în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară;
    f) punerea în acţiune a politicilor şi procedurilor interne aferente prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, inclusiv determinarea responsabilităţilor angajaților la diferite nivele ierarhice;
    2) definirea procesului posibil de spălare a banilor şi finanţare a terorismului în dependenţă de particularităţile caracteristice ale entității raportoare;
    3) măsuri de identificare a clientului (regulile "cunoaşte-ţi clientul");
    4) proceduri şi măsuri de verificare a modului de conformare la normele elaborate şi de evaluare a eficienţei acestora;
    5) proceduri de raportare internă și externă către autorităţile competente privind activităţile şi operaţiunile suspecte;
    6) modalităţi de întocmire şi păstrare a evidenţelor corespunzătoare, precum şi stabilirea accesului la acestea;
    7) standarde pentru angajare şi programe de pregătire a personalului în domeniul cunoaşterii clienţilor, inclusiv proceduri privind selectarea angajaţilor noi.
    13. Entitățile raportoare aplică măsurile de identificare a clienţilor:
    1) la etapa stabilirii relaţiilor de afaceri;
    2) la efectuarea tranzacțiilor ocazionale în valoare de cel puțin 50 mii lei, precum și la efectuarea tranzacțiilor electronice în valoare de cel puțin 15 mii lei, indiferent de faptul că tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni;
    3) la existenţa unor suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului;
    4) la existenţa unor îndoieli privind veridicitatea şi precizia datelor de identificare obţinute.
    14. Entitățile raportoare identifică clientul şi adoptă măsuri adecvate bazate pe risc pentru verificarea identităţii, astfel încît să posede informaţia şi certitudinea despre client, structura proprietăţii şi modalităţile de control ale acestuia.
    15. Entitățile raportoare monitorizează continuu tranzacţiile sau relaţiile de afaceri ale clientului, pentru a se asigura că acestea sînt conforme informaţiilor furnizate şi că sînt actualizate permanent.
    16. Subiecții supuși identificării sînt:
    1) persoana fizică sau juridică care deține un cont la entitatea raportoare sau acei în numele cărora este menţinut contul;
    2) proprietarii beneficiari ai tranzacţiilor efectuate de către intermediari-profesionişti;
    3) orice persoană fizică sau juridică implicată într-o tranzacţie care poate impune un risc semnificativ imaginii sau alt risc;
    4) persoanele expuse politic.
    17. Entitățile raportoare trebuie să obţină informaţii privind scopul şi natura relaţiei de afaceri, privind tranzacţiile complexe şi neordinare.
    18. Entitățile raportoare trebuie să elaboreze politici şi proceduri clare de acceptare a clientului, inclusiv o descriere a tipurilor de clienţi care par să impună un risc sporit instituţiei. La elaborarea acestor politici situaţia clienţilor cu un risc mai mare trebuie examinată sub un şir de aspecte cum ar fi experienţa clienţilor, ţara de origine, poziţia socială, activităţile de afacere sau alţi indicatori de risc. Procedurile de acceptare a clienţilor trebuie să includă mai multe etape în dependenţă de nivelul de risc al clienţilor, concomitent punând accentul pe clienţii cu un venit înalt a cărui sursă este neclară sau neidentificată. Deciziile de începere, continuare sau încetare a relaţiilor de afaceri cu clienţii cu un grad de risc sporit, trebuie să fie exclusiv luate la nivelul conducerii entității raportoare. Este important ca procesul de acceptare a clienţilor să nu restricționeze accesul publicului larg la serviciile financiare.
    19. Entitățile raportoare vor dispune de o politică şi o procedură sistematică de identificare a clienţilor (fie permanenţi sau ocazionali, persoane fizice sau juridice sau alte aranjamente legale) şi a beneficiarului efectiv, de instrumente adecvate de verificare din surse sigure şi independente a informaţiei despre clienţi şi despre tranzacţiile acestora şi nu vor stabili o relaţie de afacere până când identitatea clientului nu este verificată. Informaţia cu privire la identificarea clienţilor şi a beneficiarilor efectivi ai acestora urmează a fi actualizată ori de cîte ori este necesar.
    20. La stabilirea unor relaţii de afaceri entitățile raportoare vor respecta normele legale şi actele normative ale CNPF în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin obținerea cel puțin a următoarelor informații:
    1) În cazul clientului – persoană fizică:
    a) numele, prenumele şi patronimicul, după caz;
    b) data şi locul naşterii;
    c) numărul de identificare sau alţi indici unici conţinuţi într-un act de identitate oficial neexpirat, care conţine fotografia titularului (ca exemplu: paşaport, buletin de identitate, permisul de şedere eliberat de autorităţile împuternicite ale Republicii Moldova, alte acte de identitate);
    d) adresa de domiciliu şi/sau reşedinţă;
    e) numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică (în cazul în care există);
    f) cetăţenia;
    g) ocupaţia şi, după caz, numele angajatorului ori natura activităţii proprii;
    h) funcţia publică importantă deţinută, după caz;
    i) numele beneficiarului efectiv;
    j) scopul şi natura relaţiei cu entitatea raportoare;
    k) semnătura.
    2) În cazul clientului – persoană juridică:
    a) denumirea clientului;
    b) sediul şi/sau adresa unde sunt desfăşurate operaţiunile de afaceri ale persoanei juridice;
    c) numărul de telefon, fax, adresa de poștă electronică, după caz;
    d) numărul de identificare de stat (codul fiscal);
    e) documentele de constituire în original sau copie autentificată, cu modificările şi completările ulterioare;
    f) informaţia privind identitatea persoanelor care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărîrii organelor statutare, sînt investite cu competenţa de a conduce şi reprezenta entitatea, precum şi împuternicirile acestora;
    g) extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice;
    h) natura şi scopul afacerii şi legitimitatea ei;
    i)scopul şi natura relaţiei cu entitatea raportoare;
    j) numele beneficiarului efectiv.
    21. Entitățile raportoare vor identifica beneficiarul efectiv al clientului său şi vor întreprinde măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea beneficiarului efectiv pe bază de risc, utilizând informaţia relevantă sau datele obţinute din surse sigure, astfel încît să cunoască cine este beneficiarul efectiv. Pentru identificarea şi verificarea beneficiarului efectiv se vor utiliza aceleaşi proceduri de identificare şi verificare ca pentru persoane fizice.
    22. La identificarea beneficiarilor efectivi ai clienţilor, entitățile raportoare vor întreprinde următoarele măsuri:
    1) în cazul persoanelor fizice: dacă contul este deschis pe numele unei anumite persoane, entitățile raportoare vor determina dacă persoana respectivă activează în numele său (declaraţia persoanei privind beneficiarul efectiv).
    2) în cazul persoanelor juridice: entitățile raportoare vor înţelege caracterul proprietăţii şi mecanismul de control asupra persoanei juridice şi vor utiliza măsuri rezonabile la verificarea identităţii beneficiarilor efectivi. Întru corespunderea acestor cerinţe este necesară constatarea persoanelor fizice care deţin poziţii de control, a persoanelor fizice care elaborează politica persoanei juridice şi a persoanelor fizice care controlează această persoană (în baza documentelor de constituire, extrasului din Registru de stat ş.a.).
    23. Verificarea identităţii clientului se realizează pe baza documentelor oficiale din categoria celor mai greu de falsificat sau de obţinut pe cale ilicită sub un nume fals, cum ar fi documentele de identitate, emise de o autoritate oficială, care să includă o fotografie a titularului. Verificarea informaţiilor care nu se pot proba cu documentele menţionate mai sus, se va realiza prin orice metodă corespunzătoare, cum ar fi: confirmarea datei de naştere, de exemplu, din certificatul de naştere, paşaport, buletin de identitate, permisul de şedere eliberat de autorităţile împuternicite ale Republicii Moldova, etc.; confirmarea adresei de reşedinţă în cazul în care nu corespunde cu domiciliul (de exemplu, informaţia de la autorităţi publice sau de la alte persoane abilitate, etc.); contactarea clientului prin telefon, fax sau e-mail (în cazul în care există) pentru a confirma informaţia prezentată după deschiderea contului; confirmarea validităţii documentelor de identitate cu certificatele persoanelor autorizate, cu registrele de stat şi private.
    24. Entitățile raportoare au obligaţia de a verifica existenţa legală a persoanei juridice, respectiv dacă aceasta este înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice sau, după caz, într-un alt registru public. Verificarea informaţiilor furnizate de client se va realiza prin orice metodă corespunzătoare, astfel încât entitatea raportoare să se asigure de veridicitatea acestor informaţii. În acest sens entitățile raportoare vor utiliza cel puţin următoarele modalităţi: revizuirea ultimelor rapoarte financiare, utilizarea informaţiei independente în procesul de verificare, aşa ca prin accesul public (registrele de stat) sau baze de date private, efectuarea unei analize pentru a vedea dacă clientul nu a fost sau nu este în proces de insolvabilitate sau lichidare, obţinerea referinţei unei entități raportoare cu care clientul a avut relații de afaceri, contactarea clientului prin telefon, prin intermediul serviciilor poştale sau e-mail, coroborarea cu informaţia prezentată pe pagina web a clientului, sau efectuarea unei vizite pe teren la adresa indicată de persoana juridică, și altele.
    25. În cazul în care o persoană fizică este împuternicită în numele clientului să deschidă cont sau să efectueze tranzacţii, entitatea raportoare va verifica împuternicirile acesteia, precum şi va identifica şi va verifica persoana în cauză utilizând aceleaşi proceduri de identificare şi verificare ca pentru persoanele fizice.
    26. În cazul deschiderii contului de către un intermediar în numele unui singur client sau în numele mai multor clienţi, entitățile raportoare vor solicita şi vor obţine informaţiile şi documentele corespunzătoare cu privire la identitatea intermediarului şi a persoanelor beneficiare în contul cărora acesta acţionează, precum şi detalii privind natura împuternicirii lui. Entitățile raportoare vor accepta deschiderea a astfel de conturi numai cu condiţia că sunt capabile să identifice atât intermediarii cât şi beneficiarii efectivi ai mijloacelor băneşti. În cazul în care intermediarul nu are dreptul să acorde entităților raportoare informaţia necesară privind beneficiarii, acestea nu vor permite deschiderea contului.
    27. Entitățile raportoare vor dispune de proceduri corespunzătoare pentru acumularea informaţiei suficiente din partea unui client şi a beneficiarului efectiv a acestuia şi vor verifica informaţia disponibilă public, pentru a determina dacă clientul şi beneficiarul efectiv a acestuia este sau nu persoană expusă politic, precum vor actualiza periodic informaţia obţinută la deschiderea contului, având în vedere că clientul şi beneficiarul efectiv a acestuia pot deveni ulterior persoană expusă politic. Este necesară asigurarea obţinerii aprobării organului executiv pentru stabilirea sau, în cazul cînd a devenit ulterior, continuarea unor relaţii de afaceri cu persoane expuse politic, stabilirea sursei bunurilor şi mijloacelor băneşti ale acestora şi efectuarea unei monitorizări sporite şi permanente a relaţiei de afaceri.
    28. Entitățile raportoare la iniţierea tranzacţiilor electronice autohtone sau internaţionale, utilizînd în acest sens oricare din mijloacele disponibile, trebuie să obţină şi să păstreze cel puţin următoarea informaţie despre iniţiatorul tranzacţiei: numele; numărul contului (sau un număr unic de identificare); adresa (sau codul personal de identificare, sau data şi locul naşterii). Entitățile raportoare participanți ca intermediari la efectuarea tranzacţiilor electronice sunt obligați să păstreze cel puţin aceeaşi informaţie.
    29. Entitățile raportoare trebuie să adopte proceduri bazate pe risc efectiv pentru gestionarea situaţiilor cînd informaţia necesară efectuării tranzacţiilor electronice nu este completă.
    30. Entitățile raportoare sunt obligate să se abţină de la stabilirea unor relaţii de afaceri, să înceteze ori să refuze îndeplinirea tranzacţiilor în cazul în care nu au fost prezentate actele stabilite pentru identificarea persoanei fizice sau juridice ori datele şi informaţiile obţinute sînt neautentice sau neveridice, sau există suspiciuni de spălare a banilor şi/sau finanţare a terorismului. Entitățile raportoare în cazul apariţiei circumstanţelor descrise mai sus, după caz, trebuie să informeze organul abilitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 190 din 26.07.2007.
    31. În procesul de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 190 din 26.07.2007, entitățile raportoare vor stabili categoria clienţilor şi a tranzacţiilor ce prezintă un grad de risc potenţial mai ridicat, pe baza unor indicatori de risc care pot avea în vedere, după caz, volumul activelor sau veniturilor, tipul serviciilor solicitate, tipul activităţii desfăşurate de client, circumstanţele economice, reputaţia ţării de origine, admisibilitatea explicaţiilor oferite de client, niveluri valorice prestabilite pe categorii de tranzacţii.
    32. Entitatea raportoare trebuie să aplice măsuri de precauţie sporită în cazul în care persoana fizică sau juridică implicată în operaţiune nu este prezentă personal la identificare precum și la efectuarea (înregistrarea) tranzacţiilor cu participarea persoanei juridice rezidente a zonei off-shore şi să întreprindă următoarele măsuri:
    1) garantarea că identitatea persoanei este stabilită prin documente, date sau informaţii suplimentare;
    2) verificarea şi certificarea suplimentară a documentelor furnizate;
    3) garantarea că prima plată a operaţiunilor se efectuează printr-un cont deschis în numele persoanei.
    33. În cazul în care persoana fizică sau juridică nu se prezintă personal la identificare, precum şi în momentul efectuării tranzacţiilor (relaţii prin corespondenţă sau prin telefon, e-mail, Internet sau alte mijloace electronice), entitățile raportoare vor aplica clienţilor în cauză procedurile de identificare şi standardele de monitorizare egale celor aplicabile clienţilor disponibili să se prezinte personal la entitatea raportoare (de ex., prin utilizarea semnăturii digitale, metode biometrice, chei de sesiune, etc.).
    34. În cazul unor astfel de relaţii, entitățile raportoare vor efectua următoarele măsuri:
    1) certificarea documentaţiei transmise entității raportoare, inclusiv a specimenului de semnătură;
    2) solicitarea documentelor suplimentare pentru a completa dosarul conform procedurilor de identificare a clienţilor;
    3) aplicarea măsurilor de protecţie care să asigure autenticitatea documentaţiei transmise entității raportoare, în cazul documentelor în formă electronică;
    4) acceptarea clientului utilizând procedurile care prevăd solicitarea informaţiei de la o altă entitate raportoare;
    5) stabilirea şi menţinerea unei modalităţi de contact cu clientul, independentă de modalitatea prin care sunt realizate tranzacţiile cu clienţii la distanţă
    35. La efectuarea (înregistrarea) tranzacţiilor cu participarea persoanei juridice rezidente a zonei off-shore, persoana juridică în cauză va prezenta următoarele informaţii:
    1) seria, numărul şi data eliberării actului de identitate, adresa şi alte date necesare pentru identificarea reprezentantului persoanei juridice;
    2) actul de reprezentare (procura, ordin, extras din statutul societăţii etc.), autentificat în modul stabilit de legislaţie, care va conţine numele şi funcția reprezentantului persoanei juridice;
    3) datele de identificare juridică (actul de înregistrare a persoanei juridice), adresa şi alte date necesare pentru identificarea persoanei juridice;
    4) documentele care confirmă identificarea fondatorilor persoanei juridice, pînă la nivelul stabilirii fondatorilor – persoane fizice.
    36. O atenţie deosebită trebuie acordată în cazul clienţilor nerezidenţi, precum şi clienţilor sau proprietarilor beneficiari care primesc fonduri din străinătate, concomitent .ţinînd cont de prevederile legislației în vigoare.
    37. Pentru clienţii şi tranzacţiile cu un risc potenţial sporit stabilite conform punctului 36 şi concomitent ţinând cont de prevederile art. 6 alin. (6) şi art. 14 din Legea nr. 190 din 26.07.2007, entitățile raportoare vor stabili măsuri suplimentare de cunoaştere a clienţilor, care pot include următoarele dar nu se limitează la:
    1) aprobarea la un nivel ierarhic superior a începerii sau continuării relaţiei de afaceri cu astfel de clienţi şi/sau pentru realizarea acestor tranzacţii,în special ce depășesc un anumit nivel valoric prestabilit ;
    2) solicitarea ca prima tranzacție să se realizeze prin intermediul unui cont deschis la o entitate raportoare, supus unor cerințe de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului;
    3) supravegherea sporită și permanentă a relațiilor de afaceri;
    4) adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru a stabili/verifica sursa mijloacelor bănești;
    5) implementarea sistemelor informaționale adecvate de gestiune a informaţiei, care să permită furnizarea în timp util a informaţiilor necesare pentru identificarea, analiza şi monitorizarea efectivă a acestor tranzacţii, inclusiv luarea măsurilor privind informarea organului abilitat conform legislaţiei. Sistemele informaționale implementate trebuie să evidenţieze cel puţin lipsa sau insuficienţa documentaţiei corespunzătoare la începerea relaţiei de afaceri, tranzacţiile neobişnuite derulate prin contul clientului şi situaţia agregată a tuturor operaţiunilor clientului cu entitatea raportoare;
    6) necesitatea ca persoanele împuternicite cu coordonarea activităţii de prestare a serviciilor clienților respectivi cunosc și acordă o atenţie sporită informaţiilor provenite de la terţe părţi în legătură cu aceste persoane;
    7) în cazul persoanelor fizice, verificarea angajării, poziţiei publice deţinute (după caz).
    38. În cazurile în care există riscuri reduse, entitățile raportoare pot să aplice măsuri simplificate de cunoaştere a clienţilor care sunt stabilite astfel încît să le permită acestora respectarea tuturor prevederilor legislației în vigoare, prezentului Regulament şi a altor acte normative.
    39. Măsurile simplificate de cunoaştere a clienţilor trebuie să includă obţinerea de suficiente informaţii despre clienţi, care să asigure entității raportoare legitimitatea încadrării clienţilor în categoria de clienţi cu grad scăzut de risc de spălare a banilor şi finanţare a terorismului conform legislaţiei, monitorizarea operaţiunilor acestora pentru detectarea tranzacţiilor suspecte şi stabilirea unei proceduri care să permită actualizarea şi adecvarea informaţiilor deţinute despre clienţi astfel încît entitatea raportoare să se asigure că aceştia se menţin în respectiva categorie de clienţi.
    40. Procedurile privind monitorizarea continuă a conturilor şi a tranzacţiilor includ:
    1) determinarea operaţiunilor ordinare (specifice) ale clientului;
    2) monitorizarea operaţiunilor clientului în scopul determinării corespunderii operaţiunilor ordinare (specifice) pentru acel client sau pentru clienţii din cadrul categoriilor similare;
    3) dispunerea de sisteme informaţionale manageriale adecvate în scopul prezentării persoanelor responsabile şi a analizei centralizate a informaţiei din cadrul tuturor sistemelor necesare pentru identificarea, analiza şi monitorizarea eficientă a conturilor clienţilor cu grad de risc sporit;
    4) identificarea de către entitatea raportoare a operaţiunilor suspecte, inclusiv a celor ocazionale sau potenţiale, precum şi a surselor mijloacelor folosite de client în aceste operaţiuni.
    41. Entitățile raportoare pot controla eficient şi pot minimiza riscul lor numai dacă înţeleg corect activitatea clienţilor lor, determinînd operaţiunile ordinare (specifice) ale clientului. Fără cunoaşterea acestor activităţi, entitățile raportoare pot comite erori în raportarea tranzacţiilor suspecte către autorităţile de resort.
    42. Pentru toate conturile, entitățile raportoare vor dispune de sisteme pentru detectarea activităţilor sau persoanelor suspecte. Acest lucru poate fi efectuat prin stabilirea limitelor pentru o grupă particulară sau categorie de conturi. O atenţie deosebită se va acorda tranzacţiilor care depăşesc aceste limite şi tranzacţiilor care presupun că clientul efectuează activităţi neobişnuite sau suspecte. Acestea pot include tranzacţii care nu par să aibă un sens economic sau comercial, sau care implică sume mari de bani care nu sînt specifice tranzacţiilor obişnuite sau aşteptate ale clientului.
    43. În vederea efectuării unei monitorizări adecvate a clienţilor şi tranzacţiilor acestora este necesară solicitarea documentelor justificative care confirmă legalitatea uneia sau altei tranzacţii (ca exemplu: contracte, facturi, documente de expediţie, certificate de salarii, dări de seamă fiscale, rapoarte de activitate, etc., după caz).
    44. Pentru categoria clienţilor cu un risc potenţial sporit este necesar să se monitorizeze toate tranzacţiile derulate prin conturile acestora. Fiecare entitate raportoare va stabili persoanele care se încadrează în această categorie, luînd în considerație tipul clientului (persoană fizică sau juridică), istoria acestuia, ţara de origine, poziţia publică sau poziţia importantă deţinută, specificul activităţii desfăşurate de către client, sursa fondurilor după caz, alţi indicatori de risc.
    45. Pentru clienţii cu un risc potenţial sporit, entitățile raportoare vor dispune de sisteme de control intern care vor evidenţia în timp oportun lipsa sau insuficienţa documentaţiei corespunzătoare la deschiderea contului, tranzacţiile neobişnuite derulate prin contul clientului; vor acorda o atenţie sporită informaţiilor provenite de la terţe părţi în legătură cu aceste persoane; vor pune la curent organul executiv cu situaţia monitorizării conturilor clienţilor cu risc sporit. Tranzacţiile de mare valoare a acestor clienţi se vor aproba la nivelul organului executiv.
    46. Entitățile raportoare vor dispune de proceduri privind deţinerea şi păstrarea informaţiei, care vor include cel puţin următoarele:
    1) menţinerea unui registru al clienţilor identificaţi pentru o perioadă de cel puţin cinci ani (care va include cel puţin: denumirea sau numele clientului; codul fiscal; numărul contului; data deschiderii; data închiderii);
    2) păstrarea tuturor înregistrărilor privind tranzacţiile timp de cel puţin cinci ani după ce a avut loc tranzacţia;
    3) păstrarea în formă arhivată a conturilor și a dosarelor privind identitatea clienţilor, inclusiv a documentelor primare și a corespondenței de afacere în decurs de cel puţin cinci ani după ce au fost închise conturile acestora.
    47. Entitățile raportoare vor asigura accesul organelor abilitate la documentele şi informaţia cu privire la identificarea şi verificarea clienţilor, a beneficiarului efectiv, precum şi privind monitorizarea operaţiunilor clienţilor, inclusiv documentele justificative, în caz de solicitare.
    48. În scopul asigurării respectării programelor proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, entitatea raportoare va dispune de:
    1) Prevederi speciale ce ţin de sistemul de control intern pentru a asigura conformarea continuă în vederea minimizării riscurilor aferente spălării banilor şi finanţării terorismului. Acestea trebuie să includă, dar să nu fie limitate la următoarele:
    a) procedurile de identificare a operaţiunilor limitate şi suspecte;
    b) monitorizarea clienţilor care efectuează un volum mare de operaţiuni nespecifice activităţii. În acest scop entitatea raportoare efectuează investigaţii privind apartenenţa clienţilor la grupul supus monitorizării;
    c) monitorizarea activităţilor legate de conturile deschise la entitatea raportoare;
    d) proceduri interne privind raportarea tranzacţiilor suspecte.
    2) Un serviciu de audit al entității raportoare pentru verificarea conformării programului de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, prestat de către personalul entității raportoare sau de o persoană independentă, ale cărui funcţii includ cel puţin următoarele:
    a) evaluarea independentă a politicilor interne şi a procedurilor entității raportoare, inclusiv respectarea cerinţelor legislaţiei în vigoare;
    b) monitorizarea activităţii personalului;
    c) testarea tranzacţiilor în caz de necesitate;
    d) atenţionarea organului de conducere privind rezultatele verificării.
    3) O persoană cu atribuţii de luare a deciziilor, prin atribuirea responsabilității de a asigura că politica şi procedurile entității raportoare sînt în conformitate cu cerinţele şi reglementările în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului.
    Persoana de răspundere contribuie la implementarea prevederilor programului intern de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, în acest scop, fiind abilitată cel puţin cu următoarele atribuţii:
    a) acordă consultaţii personalului entității raportoare cu privire la întrebările apărute în timpul realizării programului de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, inclusiv la identificarea şi examinarea clienţilor entității raportoare şi evaluarea riscului de spălare a banilor proveniţi din acţiuni ilegale (criminale) şi finanţare a terorismului;
    b) ia decizii în baza informaţiei primite;
    c) organizează instruirea personalului entității raportoare în problemele contracarării spălării banilor proveniţi din acţiuni ilegale (criminale) şi finanţării terorismului;
    d) întreprinde măsuri privind prezentarea SPCSB a informaţiei în conformitate cu legislaţia în domeniu;
    e) cel puţin o dată pe an prezintă, în scris, organului de conducere al entității raportoare un raport privind rezultatele implementării programului intern de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
    f) colaborează cu serviciul de audit al entității raportoare în vederea verificării conformării activităţii entității raportoare legislaţiei în vigoare în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
    g) îndeplineşte alte funcţii în corespundere cu prezentul Regulament şi documentele interne ale entității raportoare.
    4) Proceduri adecvate de selectare ce conţin exigenţele corespunzătoare la angajarea personalului.
    5) Un program de instruire continuu a personalului privind conţinutul şi conformarea prevederilor programului de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Programul de instruire trebuie să cuprindă toate aspectele procesului de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, personalul entității raportoare fiind adecvat instruit. Instruirea personalului trebuie să fie în dependenţă de nivelul implicării acestuia în procesul de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Cerinţele de instruire trebuie să includă cel puţin:
a) instruirea personalului nou referitor la importanţa programului intern de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului şi cerinţele de bază;
    b) instruirea personalului de prima linie referitor la verificarea identităţii clienţilor noi, monitorizarea conturilor clienţilor deja existenţi în bază continuă şi detectarea indicilor de activitate suspectă;
    c) instruiri regulate de actualizare a responsabilităţii personalului, inclusiv informarea privind noile dezvoltări de domeniu.
    6) Normele interne ce prevăd tragerea la răspundere a angajaţilor care în mod intenţionat nu își realizează atribuțiile de serviciu privind raportarea tranzacțiilor suspecte persoanei responsabile, serviciului securităţii sau direct autorităţilor de resort şi/sau contribuie personal la derularea operaţiunilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    7) Soluţii de tehnologii informaționale (IT) eficiente în scopul susţinerii programului intern de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Cerinţele funcţionale aferente soluţiilor IT vor avea la bază procedurile stabilite în cadrul programului intern.
    49. Entitățile raportoare trebuie să dispună de proceduri clare, aduse la cunoştinţa întregului personal, care prevăd raportarea de către personal a tuturor tranzacţiilor suspecte aferente unei persoane speciale din organul de conducere al entității raportoare, responsabile pentru acumularea informaţiei şi luarea măsurilor contra spălării banilor şi finanţării terorismului. De asemenea, trebuie să fie stabilit un anumit lanţ de comunicare, atît către conducere, cît şi către serviciul de securitate intern pentru raportarea problemelor ce ţin de spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
    50. În cazul depistării operaţiunilor suspecte, acestea se înregistrează de către entitatea raportoare prin completarea formularelor speciale şi/sau prezentarea datelor, conform legislaţiei în vigoare, cu raportarea ulterioară SPCSB în mod discret.
    51. Entitatea raportoare informează, după caz, CNPF sau alte organe cu funcții de supraveghere a entităților raportoare în conformitate cu Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, despre activitățile și tranzacțiile suspecte, cazurile de fraudă ce afectează esențial siguranța, stabilitatea sau reputația entității.
    52. Entitatea raportoare este obligată să informeze imediat SPCSB despre oricare activitate sau tranzacţie suspectă, în decurs de pregătire, de realizare sau deja realizată. Datele privind tranzacţia suspectă sînt reflectate într-un formular special, care se remit SPCSB în cel mult 24 de ore.
    53. Entitatea raportoare completează un formular special pentru tranzacţiile realizate sau în proces de realizare printr-o operaţiune în valoare de peste 500 mii lei, precum şi cele realizate prin mai multe operaţiuni, în decursul a 30 de zile calendaristice, în valoarea menţionată. Formularul se remite SPCSB cel tîrziu la data de 15 a lunii imediat următoare lunii de gestiune.
    54. Entitatea raportoare sistează la decizia SPCSB executarea operaţiunilor suspecte pe un termen indicat în decizie, dar nu mai mare de 5 zile lucrătoare.
    55. Entitatea raportoare şi angajaţii acesteia sînt obligaţi să nu comunice persoanelor fizice sau juridice care efectuează activitatea sau tranzacţia ori terţilor despre transmiterea informaţiei către SPCSB.
    56. În scopul înlăturării deficienţelor constatate la respectarea de către entitățile raportoare a legislației de prevenire și combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, CNPF poate dispune următoarele măsuri:
    1) solicitarea modificării programelor proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
    2) impunerea obligaţiei de aplicare a măsurilor-standard de cunoaştere a clienţilor pentru produse, operaţiuni şi/sau clienţi în cazul cărora normele interne ale entității raportoare stabilesc aplicarea de măsuri simplificate sau/şi impunerea obligaţiei de aplicare a măsurilor suplimentare pentru operaţiuni ori clienţi în cazul cărora normele interne stabilesc aplicarea de măsuri standard de cunoaştere a clienţilor;
    3) informarea SPCSB și expedierea a materialelor respective la identificarea semnelor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului cel tîrziu a doua zi lucrătoare din momentul constatării.