În scopul realizării Strategiei Naţionale de Dezvoltare „Moldova-2020” şi Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1149 din 5 octombrie 2006 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 164-167, art.1243), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Concepţia dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova (se anexează).
    2. Se pune în sarcina Ministerului Economiei monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Concepţiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova.

    PRIM-MINISTRU                                                         Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                                         Valeriu Lazăr
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                    Vasile Bumacov

    Nr. 614. Chişinău, 20 august 2013.

    1. Prin Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova-2020” Guvernul a determinat necesitatea schimbării paradigmei de dezvoltare a economiei Republicii Moldova ca direcţie generală de asigurare a creşterii economice şi reducere a sărăciei în ţară.
    În acest scop intervine necesitatea de o schimbare a modelului de creştere economică, şi anume: înlocuirea modelului inerţial de creştere, bazat pe consumul resurselor financiare parvenite de peste hotare sub formă de remitenţe de la persoane fizice, în favoarea unui model dinamic, bazat pe atragerea investiţiilor, precum şi pe dezvoltarea industriilor bunurilor şi serviciilor cu destinaţie de export.
    În acest context, realizarea obiectivului de bază al Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015, şi anume, crearea unui sector industrial al economiei tehnologic avansat, scientointensiv, eficient şi competitiv, racordat la standardele europene, devine unul din scopurile prioritare în dezvoltarea economiei republicii. În conformitate cu Strategia nominalizată este determinat că, realizarea obiectivului strategic stabilit, va fi asigurată prin soluţionarea unui complex de sarcini interconexe, principalele dintre care sînt:
    a) modernizarea ramurilor tradiţionale ale industriei;
    b) crearea şi dezvoltarea sectoarelor industriale, bazate pe utilizarea tehnologiilor moderne, scientointensive şi care să reprezinte centre de integrare industrială (de producere) a întreprinderilor mici şi mijlocii;
    c) crearea condiţiilor pentru activitatea inovaţională, consolidarea permanentă a potenţialului ştiinţific, creşterea nivelului ştiinţific şi profesional de pregătire a cadrelor în domeniul industriei;
    d) creşterea eficienţei utilizării resurselor umane, materiale şi financiare în baza utilizării tehnologiilor avansate în procesul de producţie industrială.
    2. Realizarea sarcinilor menţionate se efectuează în situaţia economico-financiară dificilă înregistrată în Republica Moldova, care s-a agravat în urma embargoului impus de către Federaţia Rusă la importul producţiei vinicole în anul 2006, secetei din anul 2007 şi a consecinţelor crizei economice mondiale din anii 2008-2009, din care cauză, în perioada 2001-2011 ponderea industriei în structura PIB a  scăzut de la 18,7 % pînă la 13,7 %.
    Guvernul, în scopul efectuării modificărilor radicale a situaţiei economice, a determinat paradigma nouă de dezvoltare a economiei – industrializarea ca direcţie principală a intensificării creşterii economice a ţării.
    3. În anul 2011 în sectorul  întreprinderilor micro, mici şi mijlocii (ÎMM) au fost înregistraţi 47,3 mii agenţi economici, care au constituit 97,5% din numărul total al întreprinderilor ce activează în economia republicii, din care ponderea ÎMM în industria prelucrătoare a alcătuit 10,2%. Concomitent, ÎMM au constituit 95,9% în numărul întreprinderilor din sectorul industrial nominalizat. Ponderea volumului venitului din vînzări al ÎMM în anul 2011 a constituit 29,9 % din volumul total al venitului din vînzări al producţiei industriale, fapt ce reflectă importanţa impactului sectorului respectiv asupra dezvoltării industriei.
    Una dintre problemele de bază ce frînează dezvoltarea sectorului nominalizat este dependenţa majoră a activităţii întreprinderilor de influenţa factorilor externi existenţi pe piaţa internă şi externă. În condiţiile capacităţii limitate a potenţialului uman, tehnic şi tehnologic, financiar şi de export al întreprinderilor industriale, unui agent economic în parte, îndeosebi ce ţine de întreprinderile din sectorul ÎMM, îi este dificil să apere interesele proprii atît la etapa de iniţiere a activităţii, cît şi la etapele ulterioare de dezvoltare a afacerilor.
    Luînd în considerare că soluţionarea problemelor economice importante întotdeauna necesită promovarea activă a intereselor cu forţe solidare unite a unei părţi majore ale agenţilor economici, identificarea modelelor de asociere devine o condiţie necesară pentru dezvoltarea efectivă a acestora, fapt ce implică rezolvarea nu a chestiunii individuale a unei companii, dar se obţine un scop comun al grupului de întreprinderi cu asigurarea avantajului pentru fiecare membru din asociaţia corespunzătoare.
    Reunirea eforturilor întreprinderilor industriale va permite creşterea ritmului de dezvoltare a sectorului industrial şi a contribuţiei lui la dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova, va crea premise pentru dezvoltarea altor sectoare ale economiei naţionale, va contribui la promovarea efectivă a produselor şi mărcilor comerciale moldoveneşti pe pieţele externe.
    4. Concepţia dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova (în continuare – Concepţia) se bazează pe experienţa internaţională de iniţiative clusteriale (ţările UE, Republica Populară Chineză etc.), care sînt o componentă importantă a dezvoltării politicilor industriale, regionale şi de inovare în economiile dezvoltate, dar şi mai frecvent sînt aplicate în ţările cu economie în curs de dezvoltare la revitalizarea regiunilor şi susţinere a sectoarelor industriale, bazate pe implementarea mecanismelor economice efective noi.
    Astfel, în anii 2010-2011 a fost implementat proiectul „Posibilităţi de dezvoltare a sectorului ÎMM-urilor din Republica Moldova”, finanţat de către Guvernul Republicii Cehe, în cadrul căruia a fost studiată experienţa cehă în domeniul susţinerii întreprinderilor mici şi mijlocii în procesul creării şi dezvoltării clusterelor industriale, precum examinate posibilităţile aplicării mecanismului economic respectiv pentru dezvoltarea ramurilor industriale ale economiei Republicii Moldova.
    5. În prezenta Concepţie sînt determinate scopurile, obiectivele şi principiile generale ale politicii de stat a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial. În baza analizei succinte a dezvoltării industriei sînt examinate premisele create pentru dezvoltarea clusterială a sectorului, precum şi determinate etapele şi instrumentele realizării politicii nominalizate, evaluate impactul şi riscurile legate de realizarea acesteia, prevăzută monitorizarea realizării  prezentei politici.
    6. Intervenția statului propusă în Concepţie ține de revitalizarea ramurilor industriale în baza politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al economiei ţării, şi este predestinată să soluționeze problema descreșterii activităţii industriale şi scăderii ponderii acesteia în PIB-ul ţării, ca urmare a competitivităţii reduse a majorităţii întreprinderilor de producere.
    7. Definirea problemei se bazează pe analizele dezvoltării sectorului industrial efectuate de către Ministerul Economiei, rapoartele ştiinţifice ale Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică, Academiei de Studii Economice din Moldova privind elaborarea modelelor de dezvoltare regională al sectorului ÎMM, pe rezultatele discutării problemelor în cadrul meselor rotunde cu antreprenorii, precum şi în baza sintezei problemelor abordate în cadrul întrunirilor cu alte părţi interesate, precum asociațiile de business, potențialii investitori, autoritățile publice centrale şi locale.
    8. În temeiul acestora au fost identificate cauzele principale care influenţează negativ asupra dezvoltării întreprinderilor industriale, cum ar fi:
    1) nivelul scăzut de asociere a întreprinderilor atît mari, cît şi din sectorul ÎMM, în cadrul ramurilor industriale, fapt ce frînează promovarea intereselor întreprinderilor din ramură;
    2) lipsa cooperării dintre întreprinderi şi instituţiile de cercetări şi inovare, ce conduce la insuficienţa implementării inovaţiilor şi transferului tehnologic în sectorul real, şi ca rezultat, la dezvoltarea ineficace a întreprinderilor industriale; elaborarea inovaţiilor nu este corelată cu necesităţile sectorului real;
    3) lipsa cooperării dintre întreprinderile şi instituţiile educaţionale ce cauzează asigurarea insuficientă a întreprinderilor industriale cu forţă de muncă de calificare necesară;
    4) schimbul limitat al informaţiei în mediul de afaceri, ca rezultat al lipsei încrederii dintre partenerii atît autohtoni, cît şi străini, ce împiedică soluţionarea problemelor comune importante;
    5) relaţiile de parteneriat slab dezvoltate între mediul de afaceri şi autorităţile publice locale din cauza lipsei încrederii din partea antreprenorilor, cauzat de nivelul înalt de birocraţie şi  susţinerii financiare insuficiente a proiectelor investiţionale propuse;
    6) insuficienţa surselor financiare proprii, lipsa finanţării din buget şi dobînzile înalte la creditele bancare pentru realizarea proiectelor infrastructurale moderne, ceea ce cauzează posibilităţi limitate pentru dezvoltarea unor întreprinderi, în special din cadrul sectorului ÎMM.
    9. Concepţia dezvoltării clusteriale a sectorului industrial al Republicii Moldova este elaborată în scopul realizării obiectivelor stipulate în documentele strategice de susţinere a dezvoltării industriei, şi anume în:
    1) Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2013-2014;
    2) Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1149 din 5 octombrie 2006;
    3) Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 685 din 13 septembrie 2012;
    4) Programul de dezvoltare a industriei uşoare pînă în anul 2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.223 din 19 martie 2009.
    1. Determinarea noţiunii de cluster şi  particularităţile acestuia
    10. În economia mondială clusterul este considerat unul din cele mai răspîndite modele de cooperare a agenţilor economici, care generează un impact considerabil asupra sporirii eficienţei şi creşterii competitivităţii întreprinderilor, accelerează procesul de modernizare şi îmbunătăţire a structurii industriei, stimulează dezvoltarea procesului ştiinţifico-inovativ, creşterea atractivitătăţii investiţionale a regiunilor ţării.
    Clusterul – asociere de întreprinderi interconectate, amplasate în apropiere geografică, de regulă, aparţinînd unui sector sau unor sectoare conexe, precum şi de instituţii de cercetare ştiinţifică, universităţi şi alte organizaţii, activitatea cărora este concentrată pe inovare, iar cooperarea lor permite de a spori  avantajele competitive ale întreprinderilor.
    11. Creşterea competitivităţii este asigurată prin utilizarea în comun a potenţialului existent, în urma procesului eficient al schimbului de cunoştinţe şi transfer tehnologic, precum şi prin alte acţiuni orientate spre îmbunătăţirea activităţii inovaţionale a întreprinderilor – membri ai clusterului.
    12. Componenţa inovaţională prezintă o parte importantă a clusterului din punct din vedere al asigurării dezvoltării competitive. În acest concept, sub noţiunea de inovare este sesizată îmbunătăţirea semnificativă a mediului de afaceri, asociat cu elaborarea sau producerea de bunuri şi servicii noi, implementarea tehnologiilor noi şi a echipamentelor, metodelor de producţie şi de management modern, ca urmare a elaborării şi utilizării de abordări inovative şi creative în activităţile întreprinderilor.
    13. Practica mondială a utilizării mecanismului clusterului, ca o formă specifică de cooperare a mediului de afaceri, permite de a evidenţia caracteristicile deosebite ale acestuia, ce îi oferă avantaje considerabile, inclusiv:
    1) concentrarea geografică a membrilor clusterului, ataşamentul clar la un anumit teritoriu. Proximitatea teritorială a întreprinderilor permite să utilizeze infrastructura creată în comun, să examineze operativ problemele apărute;
    2) existenţa „nucleului” clusterului – operatorilor mari ai pieţei, şi concentrarea în jurul acestuia a întreprinderilor mici şi mijlocii, care activează în acelaşi sector al economiei, şi se interconectează într-un singur lanţ valoric prin livrările de materii prime şi alte resurse utilizate, prin producţia fabricată, precum şi prin prestarea serviciilor reciproce;
    3) prezenţa unei componente inovatoare în activităţile clusterului, care este asigurată de către instituţii de cercetare sau universităţi, care sînt membri ai clusterului;
    4) menţinerea independenţei juridice depline a membrilor clusterului, care este o entitate economică separată pe piaţă;
    5) menţinerea concurenţei între membrii clusterului, aceasta fiind realizată în formă de „cooperare competitivă” şi de lungă durată;
    6) menţinerea flexibilităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, în condiţiile apariţiei necesităţilor noi în activitatea economică a clusterului;
    7) termenul nelimitat de activitate al clusterului creat.
    2. Scopul şi obiectivele politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    14. Scopul prezentei Concepţii este determinarea necesităţii şi posibilităţii de implementare şi dezvoltare a unui mecanism de asociere a agenţilor economici, în formă de cluster, pentru dezvoltarea eficientă şi competitivă a ramurilor industriale ale economiei ţării.
    15. Obiectivul principal al politicii de stat  de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial constă în intensificarea dezvoltării ramurilor industriale şi creşterea ponderii acestora în economia naţională prin consolidarea eforturilor manageriale şi organizatorice, susţinerea procesului inovaţional şi sporirea competitivităţii întreprinderilor industriale mari, precum şi din sectorul ÎMM.
    16. Elaborarea politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial trebuie să fie în corelare clară cu implementarea şi dezvoltarea politicii de stat în sfera cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic.
    17. Crearea clusterelor şi dezvoltarea intensivă a ramurilor industriale trebuie să formeze premise pentru evoluţia altor sectoare ale economiei naţionale, să contribuie la promovarea mărfurilor şi mărcilor comerciale autohtone pe pieţele externe, precum şi la soluţionarea problemelor sociale la micro- şi macronivel.
    18. Obiectivele generale ale politicii de stat  de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial sînt:
    1) dezvoltarea ramurilor industriale;
    2) dezvoltarea economică a regiunilor ţării;
    3) consolidarea cooperării dintre întreprinderi şi instituţiile academice şi educaţionale;
    4) dezvoltarea ştiinţei şi educaţiei;
    5) dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
    6) accelerarea proceselor de elaborare şi implementare a inovaţiilor în sector real;
    7) îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari a întreprinderilor şi, ca rezultat, creşterea veniturilor bugetului la toate nivelurile;
    8) creşterea nivelului de calificare a angajaţilor, implicaţi în activităţile industriale;
    9) întărirea imaginii Republicii Moldova prin creşterea încrederii investitorilor, precum şi partenerilor autohtoni şi străini faţă de activitatea întreprinderilor – membrii clusterelor;
    10) consolidarea comunităţii de afaceri;
    11) dezvoltarea relaţiilor de parteneriat dintre mediul de afaceri şi autorităţile publice centrale şi locale.
    3. Principiile generale ale politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    19. Politica de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial se bazează pe principii generale, care determină relaţiile reciproce dintre stat şi întreprinderile asociate în clustere, inclusiv:
    1) principiul egalităţii, care înseamnă posibilităţi egale pentru dezvoltarea tuturor clusterelor;
    2) principiul transparenţei, care presupune informaţii publice şi accesibile cu privire la toate posibilităţile privind dezvoltarea clusterială, inclusiv susţinerea financiară a acestora;
    3) principiul competitivităţii, care determină dezvoltarea competitivă atît a întreprinderilor/agenţilor economici în cadrul unui cluster, precum şi a diferitelor clustere în cadrul unei ramuri a sectorului industrial;
    4) principiul flexibilităţii care presupune posibilitatea efectuării unor modificări în politica de stat, bazate pe schimbarea necesităţilor economiei şi societăţii;
    5) principiul responsabilităţii, care sugerează prezenţa obligaţiunilor legale şi/sau financiare dintre întreprinderile asociate în clustere;
    6) principiul de parteneriat, care prevede participarea comună a statului şi mediului de afaceri la dezvoltarea clusterială.
    20. Întreprinderile, asociate în clustere, au dreptul de a coopera în orice domenii de activitate reciproc avantajoase, în cadrul cărora, prin politicile economice respective va stimula dezvoltarea următoarelor direcţii:
    1) promovarea mărfurilor pe pieţele externe, axîndu-se pe utilizarea mărcilor comerciale proprii a întreprinderilor;
    2) transferul tehnologic, precum şi elaborarea şi implementarea inovaţiilor proprii, inclusiv a tehnologiilor şi echipamentelor avansate, utilizarea sistemelor moderne de management şi marketing;
    3) efectuarea cercetărilor, rezultatele cărora pot fi utilizate în diferite sectoare ale economiei;
    4) sporirea calificării resurselor umane – formarea şi  perfecţionarea competenţelor şi creşterea profesionalismului;
    5) dezvoltarea întreprinderilor sectorului ÎMM în cadrul clusterelor.
    21. Clusterele industriale pot fi create în orice ramură a industriei cu condiţia iniţierii procesului de asociere la iniţiativa membrilor potenţiali ai clusterului.
    22. Politica de susţinere a statului va fi orientată, în primul rînd, spre dezvoltarea clusterială a ramurilor industriale care au un potenţial semnificativ de creştere şi în care s-au format premisele necesare pentru crearea clusterelor.
    4. Premisele pentru dezvoltarea clusterială a sectorului industrial
    23. În scopul determinării ramurilor industriale, cu cel mai înalt potenţial pentru dezvoltarea clusterială, este necesar de a depista premisele economice principale create în ramurile respective, existenţa cărora reflectă necesitatea şi posibilitatea creării şi dezvoltării clusterelor  în sectorul industrial.
    La criteriile nominalizate se atribuie importanţa şi potenţialul de producere al ramurilor pentru economia naţională, рotenţialul de export, nivelul valorii adăugate brute, precum şi nivelul de absorbţie a investiţiilor şi inovaţiilor, concentrarea geografică a producerii. Reieşind din criteriile menţionate, în Concepţie se prezintă analiza succintă a unor ramuri industriale ale economiei Republicii Moldova.
    24. În Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015 au fost determinate ca prioritare aşa ramuri ale economiei naţionale precum: industria alimentară şi a băuturilor (conform Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei (CAEM) – codul 15); industria uşoară (codurile CAEM – 17, 18 şi 19); industria produselor nemetalice  (în continuare – codul  CAEM 26 – producţia altor produse din minerale nemetalifere); industria chimică (codul CAEM 24); industria de maşini şi echipamente (codurile CAEM 28 şi 29); industria tehnologiilor informaţionale (în continuare – industria electronică – codurile CAEM 30, 31, 32 şi 33), şi anume: a) producţia aparatelor, ansamblurilor şi subansamblurilor radioelectronice de menire industrială şi de uz casnic; b) producţia articolelor cu destinaţie tehnico-militară, fabricată în baza comenzilor de peste hotarele ţării; c) fabricarea utilajului tehnologic de conservare a energiei, inclusiv pentru surse renovabile de energie; d) tehnică şi aparate medicale.
    25. În ceea ce priveşte industria prelucrătoare în structura volumului total al producţiei industriale a Republicii Moldova, aceasta ocupa în anul 2011 cea mai mare parte – 82,6% (anexa nr.1), din care ponderea industriei alimentare şi a băuturilor a alcătuit 41,5% şi ponderea sectorului nealimentar (codurile CAEM 17-37, cu excepţia codului 22 „Edituri, poligrafie şi reproducerea materialelor informative”) – 32,4%. În structura volumului de producţie a industriei alimentare şi a băuturilor cota majoritară în mărime de 11,1%  o deţine subramura  fabricarea băuturilor.
    25.1. Subramurile sectorului nealimentar în anul 2011 au deţinut următoarele ponderi în volumul total al producţiei industriale: industria uşoară 7,4% (inclusiv, fabricarea produselor textile – 3,2%;  fabricarea de articole de îmbrăcăminte, prepararea şi vopsirea blănurilor – 3,2%; producţia de piei, de articole din piele şi fabricarea încălţămintei 1,0%); producţia altor produse din minerale nemetalifere – 8,2%, industria chimică – 2,6%,  industria de maşini şi echipamente – 3,9% (inclusiv, fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşini şi utilaje – 2,1%;  fabricarea de maşini şi echipamente – 1,8%) şi  industria electronică – 2,3% (inclusiv, producţia de maşini şi aparate electrice – 1,1%; producţia de echipamente şi aparate de radio, televiziune şi comunicaţii – 0,1%; producţia de aparatură şi instrumente medicale, de precizie, optice şi producţia de ceasuri – 1,1%).
    25.2. Numărul total al întreprinderilor din industria prelucrătoare în anul 2011 a constituit mai mult de 4,5 mii unităţi cu numărul mediu de salariaţi 71,2 mii persoane, din care industria alimentară şi a băuturilor deţine cele mai mari cote, respectiv, în mărime de 27,4% întreprinderi şi 29,7% persoane. Dintre subramurile industriei nominalizate fabricarea băuturilor are cel mai înalt nivel al indicilor respectivi, care constituie 3,6 %  şi 9,9%.
    În anul 2011 cota întreprinderilor din industria uşoară a constituit 7,5% din numărul total al întreprinderilor industriale, în care au activat 22,7% angajaţi ocupaţi  în sectorul industrial al economiei (inclusiv, în subramurile fabricarea produselor textile – 1,7% întreprinderi şi 2,1% persoane, respectiv;  fabricarea de articole de îmbrăcăminte, prepararea şi vopsirea blănurilor – 4,6% şi 15,6%, respectiv; producţia de piei, de articole din piele şi fabricarea încălţămintei – 1,2% şi 5,0%, respectiv); în industria produselor nemetalifere au fost înregistrate 8,7% întreprinderi şi 4,3% persoane; în industria chimică – 1,7% întreprinderi şi 1,8% persoane; în industria de maşini şi echipamente – 13,2% întreprinderi şi 5,2% persoane (inclusiv, în subramurile fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşini şi utilaje – 7,5%  întreprinderi şi 2,0% persoane, fabricarea de maşini şi echipamente – 5,7% întreprinderi şi 3,2% persoane, respectiv); în industria electronică – 2,2% întreprinderi şi 4,7% persoane (inclusiv, în subramurile producţia de maşini şi aparate electrice – 1,1% întreprinderi şi 2,9% persoane,  producţia de aparatură şi instrumente medicale, de precizie, optice şi producţia de ceasuri – 1,1% întreprinderi şi 1,8% persoane, respectiv).
    25.3. Contribuţia fiecărei ramuri industriale la produsul intern brut poate fi evaluată prin ponderea lor în volumul valorii adăugate brute (la costul factorilor), generate de către întreprinderile sectorului industrial (anexa nr.1 la prezenta Concepţie). În anul 2011 cel mai înalt nivel al indicelui menţionat a fost înregistrat în industria alimentară şi a băuturilor cu ponderea de 37,2%, din care cota subramurii  fabricarea băuturilor a constituit 16,9%, pe locul doi s-a situat industria uşoară – cu ponderea de 14,5% (inclusiv, fabricarea produselor textile – 2,3%; fabricarea de articole de îmbrăcăminte, prepararea şi vopsirea blănurilor – 9,2%; producţia de piei, de articole din piele şi fabricarea încălţămintei – 3,0%),  pe locul 3 – subramura industriei produselor nemetalifere – 13,0%. Ponderea industriei de maşini şi echipamente a alcătuit 8,1% (inclusiv, fabricarea produselor finite din metal, exclusiv producţia de maşini şi utilaje – 4,0%,  fabricarea de maşini şi echipamente – 4,1%, respectiv) şi industria chimică deţine cota de 4,1%.
    25.4. Potenţialul de export reflectă nivelul de competitivitate al ramurilor industriale pe pieţele externe şi se caracterizează prin ponderea exportului grupelor de mărfuri (conform Nomenclatorului Mărfurilor al Republicii Moldova), al subramurilor nominalizate în volumul total al exportului ţării.
    Astfel, cea mai mare pondere în exportul Moldovei pe parcursul anilor 2001-2011 a aparţinut grupei de mărfuri produse alimentare, băuturi alcoolice, nealcoolice şi tutun care, în perioada nominalizată, s-a micşorat cu 29,6%, constituind, în anul 2011, 14,9%.
    În anul 2011 cea mai înaltă cotă în volumul exportului total a aparţinut grupei de mărfuri materiale textile şi articole din aceste materiale, care a alcătuit 16,0%. Nivelul maximal, în mărime de 21,7%, al ponderii grupei nominalizate de mărfuri în perioada analizată, a fost atins în  anul 2006, dar, începînd cu anul 2007, se observă tendinţa de scădere a nivelului indicatorului nominalizat.
    Grupa de mărfuri maşini şi aparate, echipamente electrice în perioada anilor 2001-2011 a demonstrat o creştere de mai mult de 2 ori a ponderii în exportul total, care în anul 2011 a alcătuit 12,8%.
    Grupa de mărfuri produsele chimice în anul 2011 a deţinut ponderea în mărime de 5,0 % din volumul total al exportului pe ţară, care s-a majorat pe parcursul perioadei analizate de 3,3 ori.
    Este important că volumul producţiei exportate a grupelor de mărfuri menţionate constituie aproximativ 50%  din valoarea totală a exportului  Republicii Moldova.
    Grupa mărfurilor articole din piatră, produse ceramice; sticlă şi articole din sticlă (produsele nemetalifere), în deosebi este orientată spre piaţa internă şi are o pondere nesemnificativă în volumul exportului total, care a variat în perioada examinată de la 1,7% pînă la 3,8% şi în anul 2011 a constituit 2,1%.
    25.5. Nivelul absorbirii investiţiilor în ramură poate fi caracterizat prin coeficientul care reflectă raportul dintre volumul investiţiilor efectuate în active materiale pe termen lung şi volumul producţiei fabricate. Acest randament poate descrie nivelul relativ de implementare a inovaţiilor, în legătură cu faptul că, practic, investiţiile în active materiale sînt urmate de implementarea tehnologiilor noi, instruirea personalului, însuşirea sistemelor de management modern etc.
    Astfel, în anul 2011 indicele mediu al coeficientului nominalizat (anexa nr.2 la prezenta Concepţie) pentru industria ţării în total a alcătuit 10,4 bani investiţii realizate în active materiale pe termen lung la 1 leu al producţiei fabricate (în continuare – bani/ 1 leu), pentru industria prelucrătoare – 7,5 bani/ 1 leu.
    Compararea indicilor medii ai coeficienţilor menţionaţi pe subramurile industriei prelucrătoare, demonstrează că cel mai înalt nivel al absorbirii investiţiilor în anul 2011 – 15,5 bani/1 leu, a fost înregistrat în  industria electronică, ţinînd cont de cel mai avantajos rezultat al subsectorului – producţia de maşini şi aparate electrice, valoarea căruia a depăşit nivelul mediu pentru sectorul industrial al ţării aproximativ de 3,1 ori şi a constituit 32,4 bani/1 leu.
    Locul doi în rating-ul (nivelul) absorbirii investiţiilor în anul 2011, a fost ocupat de industria alimentară şi a băuturilor, coeficientul corespunzător al căruia a depăşit  indicile  mediu în industria  prelucrătoare cu 0,2, constituind  7,7 bani/1 leu.
    Grupa subramurilor industria produselor nemetalifere, industria uşoară şi industria chimică au deţinut locul trei, coeficienţii sus-numiţi ai cărora s-au înregistrat la nivelul, respectiv, 7,3 bani/1 leu, 7,0 bani/1 leu şi 6,4 bani/1 leu.
    Cel mai scăzut nivel al indicatorului nominalizat este deţinut de subramura  industria de maşini şi echipamente – 3,7 bani/1 leu, ce reflectă că, sectorul respectiv în prezent este cel mai inert la implementarea inovaţiilor, din motivul că necesită investiţii în proporţii mari pentru dezvoltarea  acestuia.
    Este important de menţionat că în industria de maşini şi echipamente, la fel ca şi în industria electronică, este necesar de efectuat investiţii semnificative în domeniul inovării, deoarece anume sectoarele în cauză au un potenţial remarcabil de a genera valoare adăugată înaltă,  iar dezvoltarea intensivă a acestora va impulsiona efectul sinergic, stimulînd dezvoltarea celorlalte sectoare ale economiei ţării.
    26. Conform Raportului „Indexul Inovaţional Global 2012” al Forumului Mondial Economic din anul 2012,  Moldova se amplasează pe locul 30 şi intră în topul 40 în rating-ul inovaţional al statelor la nivel global, în categoria Ieşirilor Inovaţionale (rezultatelor inovaţionale). Acest rezultat demonstrează că Moldova poate concura pe piaţa mondială  în domeniul rezultatelor ştiinţifice şi inovaţiilor, însă, aceste realizări la momentul actual sînt insuficient aplicate în economia reală şi, ca rezultat, aceasta se răsfrînge asupra rating-ului ţării la poziţia competitivitate (locul 87 din 144 în rating-ul competitivităţii globale pe anii 2012-2013).
    Astfel, rezultatele analizei efectuate permit să afirmăm că anume domeniul inovaţional este punctul forte al Republicii Moldova, care poate asigura un impuls puternic pentru renaşterea economiei, dar realizările Moldovei, recunoscute la nivel mondial, trebuie să devină temelia dezvoltării economice a ţării. Acest potenţial urmează a fi folosit intensiv în procesul creării şi dezvoltării clusterelor ramurale şi inovaţionale.
    27. Prin prisma analizei dezvoltării activităţilor industriale pe regiuni de dezvoltare a ţării se poate constata faptul creşterii concentrării producerii industriale în mun. Chişinău. Pe parcursul perioadei anilor 2009-2011 ponderea volumului producţiei fabricate în mun. Chişinău în volumul total al producţiei industriale al Moldovei s-a majorat cu 4,3% şi a alcătuit în anul 2011 61,2%.
    Concomitent, ponderea regiunii de dezvoltare Nord în anul 2011 s-a micşorat cu 3,3% comparativ cu anul 2010, constituind 21,4%, iar ponderea regiunii de dezvoltare Centru a scăzut cu 1,5% şi a alcătuit 11,3% din volumul total al producţiei industriale al ţării.
    Regiunea de dezvoltare Sud şi Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia deţin cele mai mici ponderi în totalul producţiei industriale, care au constituit, respectiv, 3,2% şi 2,9%. În acelaşi timp, este necesar de menţionat că, cota producţiei acestor regiuni livrate pe pieţele externe a constituit în anul 2011 64,7% şi 67,7% respectiv. Aceştea sînt cei mai avantajoşi indicatori la nivel regional, depăşind nivelul mediu pe industrie în total, care a constituit 31,4%. Ponderea producţiei livrate pe pieţele externe în mun. Chişinău în anul 2011 a alcătuit 25,7%, în regiunea de dezvoltare Nord - 31,2%.
    28. În afară de aceasta, premisele economice menţionate sînt suplinite de amplasarea geografică favorabilă a Republicii Moldova.
    Astfel, ţinînd cont de suprafaţa teritoriului ţării relativ mică (33.8 km2), concentrarea geografică a industriei în mun. Chişinău, regiunea de dezvoltare Nord şi regiunea de dezvoltare Centru, precum şi potenţialul de export al producţiei industriale al regiunii de dezvoltare Sud şi Unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, putem afirma că există posibilităţi pentru întreprinderile din toate regiunile ţării de a participa în clusterele ramurale interne (naţionale).
    Concomitent, Moldova este amplasată la intersecţia principalelor artere de transport, care leagă cele mai mari pieţi, fapt ce poate deveni atrăgător, în primul rînd pentru investitorii din UE, Ucraina, CSI, şi reprezintă un mare avantaj pentru agenţii economici ai ţarii din perspectiva implicării acestora în clusterele industriale internaţionale.
    29. Astfel, reieşind din cele expuse, se poate de  constatat următoarele:
    1) În economia Republicii Moldova există premise necesare pentru crearea şi dezvoltarea clusterelor în sectorul industrial.
    2) Există suficiente premise economice, ce pot sta la baza creării şi dezvoltării clusterelor locale şi internaţionale. Premisele respective formate în subramurile industriei prelucrătoare, precum: fabricarea băuturilor; industria uşoară, inclusiv fabricarea produselor textile, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, prepararea şi vopsirea blănurilor, producţia de piei, de articole din piele şi fabricarea încălţămintei; industria produselor nemetalifere.
    3) Industria electronică, industria de maşini şi echipamente, fiind ramuri industriale care au un potenţial de a genera valoare adăugată înaltă, precum şi industria chimică, pot fi antrenate în procesul de dezvoltare clusterială, prin sporirea competitivităţii acestora pe baza dezvoltării inovative.
    30. În scopul elaborării în Republica Moldova a Strategiei de dezvoltare clusterială a sectorului industrial, este necesar de a fi efectuată o analiză complexă a ramurilor industriale cu crearea Hărţii clusterelor. Analiza respectivă urmează a fi efectuată ţinînd cont şi de alţi factori, care creează premise necesare pentru asocierea întreprinderilor din diferite ramuri industriale ale economiei naţionale, cum ar fi:
    1) cooperare şi asociere reciproc avantajoasă a întreprinderilor autohtone şi existenţa unei anumite experienţe de colaborare cu partenerii străini în domeniul înfiinţării cooperativelor, asociaţiilor de business, a altor forme de asociere a antreprenorilor;
    2) activitatea instituţiilor publice (agenţii de stat, centre de cercetare, centre educaţionale), interesate în crearea şi dezvoltarea clusterelor;
    3) experienţa ţărilor UE în domeniul politicilor de creare şi dezvoltare eficientă a clusterelor, pe care mediul de afaceri şi organele de administraţii publice ar putea să o utilizeze;
    4) existenţa instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi celor educaţionale, capabile să asigure componenta inovatoare în activitatea clusterelor, precum şi să contribuie la dezvoltarea cadrelor înalt calificate pentru întreprinderile industriale;
    5) interconexiunea întreprinderilor industriale autohtone şi străine – membri potenţiali ai clusterului respectiv, cu agenţi economici din alte ramuri/subramuri ale economiei naţionale legate prin lanţul valoric.
    5. Etapele realizării politicii  de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    31. Politica de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial prevede două etape de realizare:
    Prima etapă de implementare a politicii de stat va include următoarele acţiuni:
    1) elaborarea documentelor de politici, introducerea noţiunii de cluster în actele legislative şi normative ale autorităţilor publice, precum şi elaborarea şi implementarea mecanismului  susţinerii de către stat a dezvoltării clusterelor industriale;
    2) promovarea în societate, în special în mediul de afaceri, a noilor posibilităţi, ce ţin de dezvoltarea clusterială;
    3) elaborarea, în baza analizei sectoriale, a Hărţii clusterelor cu reflectarea ramurilor industriale în care s-a format cel mai înalt potenţial de dezvoltare şi cele mai avantajoase premise economice pentru crearea clusterelor în regiunile ţării determinate;
    4) elaborarea materialelor metodice în scopul susţinerii procesului de asociere a agenţilor economici în forma de cluster, atît pentru întreprinderi – membri potenţiali ai clusterelor, cît şi pentru instituţiile şi organizaţiile implicate în realizarea şi dezvoltarea politicii clusteriale;
    5) organizarea procesului de  selectare şi instruire a facilitatorilor (instructorilor) clusterelor, funcţia cărora va consta în susţinerea şi promovarea activă a ideii de creare şi dezvoltare a unor clustere concrete;
    6) susţinerea şi promovarea întreprinderilor, interesate în cooperarea clusterială, inclusiv a celor care vor constitui nucleul clusterului, precum şi componenta inovativă a clusterului;
    7) organizarea procesului de instruire a managerilor clusterelor, lideri potenţiali ai viitoarelor clustere;
    8) elaborarea Ghidului clusterial pentru iniţiatorii formării clusterelor cu informaţiа privind baza legislativ-normativă în domeniu, etapele procesului de creare a clusterului, formele posibile, conform dorinţei membrilor clusterului, de înregistrare juridică a acestuia, care permite de a obţine suportul financiar; cu informaţia privind universităţile sau instituţiile ştiinţifice – partenerii potenţiali în cadrul componentei inovative a clusterului etc.
    32. În urma realizării etapei nominalizate a politicii de stat necesită a fi creat mediul informaţional şi juridic pentru dezvoltarea procesului clusterial în sectorul industrial. În afară de aceasta, în baza iniţiativelor respective, poate fi iniţiat şi realizat proiectul-pilot privind crearea clusterului într-o ramură industrială, în care există premisele economice necesare.
    33. La etapa a doua, prin politicile corespunzătoare, se va efectua susţinerea activităţii clusterelor deja existente, care vor demonstra rezultate pozitive în dezvoltare, precum şi se va continua stimularea creării clusterelor noi.
    6. Instrumentele politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    34. Pentru realizarea politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial este necesar de a elabora instrumente eficiente, pentru asigurarea stimulării multiaspectuale a procesului de creare şi dezvoltare a clusterelor, ce  vor fi prevăzute în Strategia dezvoltării clusteriale a sectorului industrial.
    La instrumentele de susţinere se referă măsuri, proiecte şi programe speciale de informare, instruire, consultanţă, precum şi suportul financiar, destinate realizării obiectivelor politicii de stat nominalizate, inclusiv:
    1) cadrul legislativ;
    2) suportul ştiinţifico-metodologic al procesului de elaborare şi realizare a politicii de stat;
    3) promovarea ideii de clusterizare şi pregătirea persoanelor-cheie implicate în procesul creării şi dezvoltării clusterelor industriale;
    4) atragerea surselor financiare pentru realizarea politicii de stat;
    5) organizaţiile-cheie, implicate în realizarea politicii de stat.
    6.1.  Dezvoltarea cadrului legislativ
    35. Cadrul legislativ conex dezvoltării clusteriale a sectorului industrial, se va axa pe prezenta Concepţie şi  urmează a fi reflectat în următoarele documente:
    1) Strategia dezvoltării clusteriale a sectorului industrial, care va stabili direcţiile strategice, măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor şi rezultatelor scontate, obiectivele generale şi specifice şi etapele de realizare a politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial, precum şi în Planul de acţiuni, care va stabili activităţile, responsabilităţile, termenele şi resursele necesare pentru realizarea Strategiei dezvoltării clusteriale a sectorului industrial;
    2) Strategia inovaţională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020: „Inovaţii pentru Competitivitate”, în care va fi reflectată necesitatea dezvoltării ramurilor economiei naţionale competitive bazate pe cunoaştere şi inovare.
    36. În legislaţia în vigoare este necesar de a introduce noţiunea de cluster şi de a defini mecanismele de reglementare, precum şi cele de susţinere din partea statului a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial, în special:
    1) completarea Legii nr.845-XII din 13 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi  cu prevederi referitor la posibilitatea de asociere a întreprinderilor în formă de cluster;
    2) introducerea măsurilor de realizare a politicii de stat în domeniul dezvoltării clusteriale a sectorului industrial în alte politici economice: sectoriale, regionale, inovaţionale;
    3) introducerea modificărilor în cadrul legislativ şi cel de reglementare, referitor la instrumentele susţinerii de către stat a dezvoltării clusteriale a industriei.
    6.2. Suportul ştiinţifico-metodologic al procesului de elaborare şi realizare a politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    37. Realizarea politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial necesită suportul ştiinţifico-metodologic, care va include trei etape.
    La prima etapă, în baza prezentei Concepţii, va fi efectuată analiza profundă a dezvoltării sectorului industrial, în general, şi a raioanelor/regiunilor de dezvoltare ale ţării, în care vor fi prevăzute următoarele acţiuni:
    1) identificarea ramurilor industriale în care s-au format premisele necesare (generale şi specifice) pentru crearea clusterelor;
    2) analiza nivelului de cooperare a întreprinderilor sectorului industrial cu instituţiile academice şi educaţionale, precum şi a nivelului de dezvoltare inovaţională a ramurilor;
    3) analiza nivelului de asociere a agenţilor economici din ramurile industriale identificate şi analiza nivelului de cooperare a acestora, inclusiv din sectorul ÎMM, în raioane/regiunii de dezvoltare, precum şi identificarea interesării acestora în dezvoltarea clusterială; determinarea întreprinderilor industriale cu experienţă de cooperare cu partenerii, în baza analizei lanţului valoric al producerii;
    4) analiza nivelului de susţinere a mediului de afaceri din partea autorităţilor publice centrale şi locale, de interacţiune a agenţiilor pentru dezvoltarea regională cu întreprinderile industriale raionale;
    5) elaborarea Hărţii clusterelor la nivelul ţării şi/sau regiunilor de dezvoltare pentru ramurile relevante; elaborarea propunerilor şi recomandărilor necesare pentru crearea clusterului-pilot.
    Etapa nominalizată va fi efectuată în bază de sondaje şi interviuri cu antreprenorii, reprezentanţii asociaţiilor de business şi al autorităţilor publice centrale şi locale. Experienţa asocierii şi cooperării în ramuri industriale este o premisă importantă pentru dezvoltarea clusterială de succes a acestora.
    Harta clusterelor va indica sectoarele industriale şi regiunile, în care există premise reale pentru crearea clusterelor şi va include recomandările referitor la perspectivele de dezvoltare a acestora. Periodic Harta clusterelor trebuie să fie actualizată.
    38. La etapa a doua, în baza prezentei Concepţii şi rezultatelor analizei efectuate, va fi elaborată Strategia dezvoltării clusteriale a sectorului industrial, în cadrul căreia vor fi determinate obiectivele generale şi specifice ale dezvoltării clusterelor în diferite ramuri industriale, măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite şi etapele de implementare ale acestora. La etapa respectivă este oportun de a elabora un Ghid clusterial pentru agenţii economici, care intenţionează să creeze un cluster industrial, cu indicarea etapelor necesare şi a legislaţiei care reglementează procesul în cauză.
    39. La etapa a treia se va efectua realizarea Strategiei nominalizate şi se va începe procesul creării clusterelor industriale. Mecanismul acestui proces poate fi încercat în baza Hărţii clusterelor, prin implementarea proiectului-pilot într-o ramură industrială, în care s-au format premisele necesare pentru dezvoltarea clusterială.
    40. În scopul creării clusterului concret de către iniţiatori urmează să se elaboreze un memorandum de cooperare între membrii clusterului, precum şi un plan de creare şi dezvoltare a clusterului, cu identificarea următoarelor aspecte principale:
    1) forma de asociere a întreprinderilor – membrilor potenţiali ai clusterului;
    2) întreprinderea/întreprinderile, care vor reprezenta nucleul clusterului;
    3) întreprinderi industriale din raioanele/regiunile de dezvoltare – membri potenţiali ai clusterului;
    4) schema de bază a interacţiunilor verticale şi orizontale dintre membrii clusterului.
    6.3. Promovarea ideii de clusterizare şi pregătirea persoanelor-cheie implicate în procesul creării şi dezvoltării clusterelor
    41.  Promovarea ideii dezvoltării clusteriale de către stat va consta în popularizarea în rîndul mediului de afaceri, în special, în rîndul asociaţiilor de business, a noilor posibilităţi ce ţin de dezvoltarea clusterială atît pentru întreprinderile-membre ale clusterelor, cît şi pentru ramurile industriale respective.
    La această etapă este necesară instruirea persoanelor- cheie interesate la toate nivelurile de interacţiune în procesul dezvoltării clusteriale a sectorului industrial – managerilor întreprinderilor mari şi antreprenorilor din sectorul ÎMM, specialiştilor autorităţilor publice locale, reprezentanţilor asociaţiilor ramurale şi organizaţiilor nonguvernamentale regionale, în scopul conştientizării beneficiilor, pe care le poate oferi crearea clusterelor în baza cooperării de parteneriat şi de competitivitate, inclusiv interacţiunea cu concurenţii.
    În context, trebuie să fie selectaţi şi instruiţi facilitatorii clusterelor, funcţia cărora constă în susţinerea şi promovarea activă în mediul de afaceri a ideii privind posibilitatea şi necesitatea creării clusterelor. Facilitatorii pot fi: specialişti din cadrul instituţiilor de cercetare, companiilor de consultanţă, reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, managerii întreprinderilor. Candidaţii urmează a fi instruiţi să posede cunoştinţe atît în domeniul creării clusterilor, cît şi în domeniul avantajelor şi riscurilor ce ţin de dezvoltarea acestora.
    42. La etapa următoare se va efectua instruirea managerilor clusterelor – lideri în procesul creării şi dezvoltării clusterelor identificate.
    În vederea realizării efective a etapei de instruire a persoanelor-cheie nominalizate, este necesară elaborarea unui program de instruire a facilitatorilor şi managerilor, care să cuprindă toate aspectele activităţii clusterelor, cum ar fi:
    1) identificarea scopurilor principale de creare a clusterului concret şi avantajelor întreprinderilor-membre ale acestuia;
    2) determinarea obiectivelor strategice ale clusterului;
    3) determinarea întreprinderilor, care sînt interesate în crearea unui cluster concret;
    4) identificarea intereselor şi obiectivelor comune pe termen scurt şi mediu în cadrul asocierii clusteriale;
    5) identificarea posibililor  compromisuri în procesul soluţionării problemelor comune;
    6) determinarea posibililor forme de asociere în cluster (juridică sau negociabilă, în conformitate cu dorinţa membrilor clusterului);
    7) determinarea amplasării sediului clusterului, frecvenţa şedinţelor managerilor întreprinderilor – membri, în scopul examinării problemelor curente;
    8) determinarea factorilor, care contribuie la dezvoltarea clusterului sau împiedică acest proces; obstacolele şi ameninţările pentru membrii clusterelor, strategiile de depăşire a acestora;
    9) determinarea surselor de finanţare pentru realizarea obiectivelor strategice ale clusterului.
    6.4. Sursele de finanţare pentru realizarea politicii de stat de susţinere a  dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    43. Susţinerea financiară din partea statului a realizării politicii clusteriale poate fi efectuată prin intermediul mecanismelor prevăzute în politicile sectoriale şi regionale, strategiile şi programele de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii, în alte documente de politici, îndreptate spre susţinerea mediului de afaceri, a inovaţiilor, investiţiilor şi exportului.
    44. În vederea realizării politicii clusteriale, din contul mijloacelor bugetului de stat pot fi compensate cheltuielile pentru următoarele tipuri de activităţi:
    1) promovarea în rîndul mediului de afaceri a ideii privind dezvoltarea clusterială; organizarea conferinţelor, seminarelor, întrunirilor în scopul consolidării interacţiunii dintre întreprinderile mari şi cele din sectorul ÎMM, instituţiile de cercetări ştiinţifice, de studii profesionale şi alţi parteneri şi membri potenţiali ai clusterelor;
    2) instruirea facilitatorilor şi managerilor clusterelor;
    3) realizarea cercetărilor, orientate spre crearea şi dezvoltarea clusterelor (elaborarea şi actualizarea Hărţii clusterelor, cercetărilor de marketing etc.);
    4) promovarea elaborărilor inovaţionale  şi transferului tehnologic efectuate de către membrii clusterului, asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale etc.;
    5) promovarea clusterelor prin intermediul mass-media, prin elaborarea şi editarea publicaţiilor şi materialelor promoţionale în scopul atragerii investiţiilor şi sporirii numărului de membri ai clusterelor şi  implicării clusterelor autohtone în reţeaua asociaţiilor clusteriale internaţionale;
    6) susţinerea participării întreprinderilor – membre ai clusterelor la expoziţii atît naţionale, cît şi internaţionale; promovarea pe pieţele externe a mărcilor comerciale autohtone;
    7) susţinerea dezvoltării reţelelor de business-comunicare dintre întreprinderile autohtone şi partenerii străini;
    8) alte tipuri de activităţi orientate spre dezvoltarea clusterială a ramurilor industriale.
    45. Realizarea activităţilor în cadrul politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial vor fi finanţate prin atragerea mijloacelor financiare interne publice, precum şi mijloacelor organizaţiilor-donatorilor internaţionali, activitatea cărora este îndreptată spre susţinerea dezvoltării economiei Republicii Moldova în domeniul respectiv.
    46. Pentru finanţarea activităţilor de inovare în cadrul clusterelor pot fi atrase sursele din contul bugetului de stat, îndreptate pentru dezvoltarea sferei ştiinţei şi inovării, printre care: programele de stat din sfera dezvoltării tehnologice şi inovării, programele de stat de suport general pentru business, cu intensificarea componentelor de suport al activităţilor inovaţionale, proiecte de transfer tehnologic cu cofinanţare de către mediul de afaceri etc.
    47. În scopul susţinerii financiare a întreprinderilor sectorului ÎMM, implicate în procesul dezvoltării clusterelor industriale, pot fi utilizate posibilităţile Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM) privind atragerea mijloacelor din următoarele programe şi  fonduri ale donatorilor externi, care operează actualmente în Republica Moldova:
    1) Programul Operaţional Comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007 – 2013;
    2) Programul Operaţional Comun “Bazinul Mării Negre” 2007 – 2013;
    3) Agenţia pentru Cooperare Internaţională a Japoniei (JICA);
    4) Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (EUSDR);
    5) Programul de Cooperare Transnaţională pentru Sud - Estul Europei 2007-2013;
    6) Know-how Exchange Programme;
    7) Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD);
    8) Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă ;
    9) Asistenţă Tehnică şi Schimb de Informaţii din cadrul Direcţiei Generale Extindere a Comisiei Comunităţilor Europene;
    10) Fondul Comun, lansat de către Parteneriatul European pentru Democraţie (EPD) şi Fundaţia Est-Europeană (FEE);
    11) Asistenţa Oficială pentru Dezvoltare (AOD) din partea României;
    12) Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).
    Este necesar de menţionat că termenele şi bugetele programelor nominalizate sînt limitate. În context, Ministerul Economiei va include propuneri privind susţinerea financiară a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul clusterelor naţionale şi internaţionale, în lista obiectivelor şi a direcţiilor de activităţi a viitoarelor programe.
    Pentru implementarea proiectelor infrastructurale regionale, care vor susţine procesul  de creare şi dezvoltare a clusterelor regionale/naţionale/internaţionale, este posibilă atragerea mijloacelor din Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională.
    În scopul susţinerii financiare a întreprinderilor agricole implicate în procesul dezvoltării clusterelor agroindustriale, pot fi utilizate posibilităţile Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.
    48. Politica de stat se va baza pe principiul diminuării susţinerii financiare a statului pe măsura dezvoltării clusterelor. În condiţiile respective va majora ponderea investiţiilor externe şi nivelul cerinţelor de participare la proiectele ce se vor desfăşura cu suportul financiar al donatorilor. În context, accentul va fi pus pe proiectele inovaţionale, precum şi se va  efectua monitorizarea activităţii clusterelor, care au beneficiat de susţinere externă.
    6.5. Organizaţiile-cheie implicate în realizarea politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    49. În vederea realizării obiectivului de crearea şi dezvoltarea a clusterelor industriale, bazate pe utilizarea tehnologiilor moderne, scientointensive, care vor deveni centre de integrare industrială a întreprinderilor mici şi mijlocii, Ministerul Economiei reprezintă iniţiatorul, elaboratorul şi coordonatorul implementării politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial.
    50. La etapa iniţială, Ministerul Economiei, prin elaborarea politicilor respective şi iniţierii implementării acestora,  va crea un mediu de afaceri favorabil pentru dezvoltare clusterială a sectorului industrial.
    51. La etapa următoare, rolul Ministerului Economiei va consta în dezvoltarea continuă a politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial, care va crea premise economice favorabile pentru formarea clusterelor noi prin iniţiativa venită din partea mediului de afaceri, de la managerii companiilor sau asociaţiile de companii, care vor conştientiza necesităţile şi avantajele dezvoltării clusteriale.
    52. La toate etapele procesului de elaborare şi realizare a politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial vor fi implicate, în cadrul competenţelor sale, şi alte organizaţii cu roluri-cheie, cum ar fi:
    1) autorităţile publice centrale – vor asigura promovarea şi realizarea politicii în domeniu la nivel naţional şi internaţional;
    2) autorităţile publice locale – vor realiza politica clusterială la nivel teritorial;
    3) consiliile regionale pentru dezvoltare – vor asigura promovarea proiectelor de dezvoltare regională în domeniul creării clusterelor industriale;
    4) agenţiile de dezvoltare regională – vor asigura realizarea politicii la nivel regional, în cadrul suportului informaţional şi consultativ consiliilor regionale pentru dezvoltare şi autorităţilor publice locale, în vederea dezvoltării echilibrate şi durabile a regiunii, precum şi atragerea mijloacelor nebugetare pentru implementarea proiectelor de dezvoltare regională;
    5) Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din Moldova – va asigura susţinerea consultativă şi atragerea mijloacelor financiare pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul  clusterelor;
    6) Organizaţia de Atragere a Investiţiilor şi Promovare a Exportului din Moldova (OPEM) – va asigura promovarea mărcilor comerciale ale companiilor autohtone în cadrul clusterelor şi atragerea investitorilor autohtone şi străine, în scopul implicării clusterelor naţionale în reţeaua asociaţiilor clusteriale internaţionale;
    7) Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică (IEFS) – va asigura susţinerea metodologică în procesul elaborării şi dezvoltării politicii clusteriale;
    8) Academia de Ştiinţe a Moldovei şi alte organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării – vor asigura cercetări şi elaborări ştiinţifice în scopul dezvoltării inovative a clusterelor;
    9) Agenţia pentru Inovare şi Transfer Tehnologic (AITT) – va asigura susţinerea dezvoltării inovative a clusterelor;
    10) universităţile şi instituţiile de studii superioare – vor asigura cercetări speciale şi pregătirea cadrelor profesionale, ţinînd cont de cerinţele noi ale întreprinderilor – membri ai clusterelor.
    7. Riscuri în realizarea politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    53. Clusterele industriale reprezintă un mecanism nou pentru economia Republicii Moldova, care, concomitent, este foarte răspîndit şi se aplică cu succes atît în ţările dezvoltate, cît şi în unele ţări cu economia în curs de dezvoltare.
    54. Experienţa mondială şi particularităţile dezvoltării economiei naţionale ne permit să analizăm principalele riscuri şi bariere posibile ce pot apărea în procesul realizării politicii dezvoltării clusteriale a sectorului industrial şi anume:
    1) lipsa experienţei de asociere şi cooperare între antreprenori. Această problemă este foarte importantă pentru antreprenorii sectorului ÎMM, majoritatea cărora soluţionează de sine stătător problemele ce apar la etapele de creare şi de desfăşurare a activităţilor proprii. Stabilirea obiectivelor comune, care să corespundă intereselor fiecărei întreprinderi este o condiţie necesară pentru asocierea în clustere, ceea ce prezintă un avantaj în atingerea beneficiilor proprii în baza soluţionării problemelor comune;
    2) accesul limitat la informaţie în mediul de afaceri. Clusterele vor fi eficiente numai în cazul în care managerii întreprinderilor vor avea posibilitatea să efectueze schimbul operativ de informaţii între membrii clusterului. În cadrul mediului de afaceri trebuie să fie creată intercomunicarea liberă în baza cooperării de parteneriat;
    3) o anumită perioadă de timp de la fondarea clusterului pînă la obţinerea efectelor. Riscul constă în procesul dificil de convingere a managerilor întreprinderilor, în special al IMM, în avantajele dezvoltării clusteriale fără obţinerea posibilă a rezultatelor rapide. La etapa iniţială de creare a clusterului este necesar de a realiza acţiunile care pot da un efect relativ rapid şi nu necesită cheltuieli mari – crearea paginii web, promovarea imaginii clusterului, instruire etc.;
    4) lipsa cadrului legislativ. În prezent, noţiunea de cluster, deşi există în unele documente de politici, la nivel legislativ principalele probleme ce ţin de crearea şi dezvoltarea clusterelor nu sînt reglementate;
    5) alte obstacole – interesul scăzut al întreprinderilor şi instituţiilor de cercetări ştiinţifice faţă de cooperare; nivelul scăzut de încredere între antreprenori; lipsa, în cadrul asociaţiilor de business, întreprinderilor şi instituţiilor a managerilor activi, cu iniţiativa de lider pentru realizarea politicii clusteriale.
    8. Evaluarea impactului de la realizarea politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    55. Realizarea prezentei Concepţii va permite soluţionarea unui complex de probleme economice şi sociale interconexe atît la nivel local, cît şi la nivel naţional.
    Concomitent, acest proces va avea un impact pozitiv asupra tuturor domeniilor economiei ţării, de la întreprinderile–membre ai clusterelor, pînă la sectoarele economiei naţionale, inclusiv asupra sistemului ştiinţifico-educaţional.
    56. Principalele efecte pentru întreprinderi:
    1) majorarea competitivităţii întreprinderilor-membre ai clusterelor prin dezvoltarea inovaţională;
    2) dezvoltarea managementului prin instruirea şi intercomunicarea intensă în scopul soluţionării problemelor comune;
    3) creşterea performanţelor profesionale a angajaţilor implicaţi în procesele inovative la întreprindere;
    4) reducerea costurilor pentru realizarea proiectelor comune (infrastructurale, tehnologice, logistice, promoţionale etc.) şi obţinerea beneficiilor proprii de la utilizarea rezultatelor acestora;
    5) îmbunătăţirea indicatorilor de activitate economico-
financiari ai fiecărei întreprinderi din cadrul clusterului în baza realizării planurilor de cooperare reciproc avantajoase;
    6) identificarea necesităţilor şi oportunităţilor suplimentare, inclusiv de atragere a investiţiilor, pentru realizarea cărora vor fi elaborate proiecte comune noi, orientate spre dezvoltarea membrilor clusterelor.
    57. Principalele efecte pentru raioane/regiuni/ţară:
    1) dezvoltarea industriei raionale/regionale prin creşterea competitivităţii şi îmbunătăţirea activităţii întreprinderilor locale – membre ai clusterului regional, naţional sau internaţional;
    2) ameliorarea climatului mediului de afaceri la nivel local şi naţional;
    3) crearea întreprinderilor noi moderne şi competitive;
    4) creşterea gradului de ocupare a populaţiei şi creşterea nivelului de calificare a forţei de muncă în regiuni/ţară;
    5) creşterea nivelului de viaţă a populaţiei;
    6) dezvoltarea dialogului dintre autorităţile publice locale, managerii întreprinderilor şi persoanele-cheie din clustere în scopul soluţionării obiectivelor clusterului;
    7) dezvoltarea infrastructurii raionale/regionale/naţionale;
    8) creşterea volumului de export al regiunilor/a ţării;
    9) implicarea în procesul inovativ a altor întreprinderi locale;
    10) creşterea veniturilor bugetelor locale şi a bugetului de stat din contul majorării încasărilor fiscale;
    11) creşterea nivelului de competitivitate şi atractivitate a regiunilor/ţării pentru investitori.
    58. Principalele efecte în domeniul ştiinţei şi inovării:
    1) creşterea cererii faţă de cercetările şi elaborările ştiinţifice inovative, ca rezultat al apariţiei noilor necesităţi ale întreprinderilor, membri ai clusterelor;
    2) creşterea calităţii serviciilor inovative prestate în conformitate cu cerinţele membrilor clusterelor;
    3) stimularea dezvoltării ştiinţelor aplicative;
    4) creşterea nivelului de calificare a cadrelor ştiinţifice şi a celor din domeniul de cercetare şi inovare;
    5) restaurarea ştiinţei ramurale, care propune întreprinderilor tehnologii şi echipamente noi, metode moderne de management şi de organizare a producerii;
    6) stimularea transferului tehnologic la întreprinderile ramurale/industriale;
    7) creşterea profitului instituţiilor ştiinţifice, îmbunătăţirea accesului la noile surse de finanţare.
    9. Monitorizarea realizării politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial
    59. Procesul de realizare a politicii de stat de susţinere a dezvoltării clusteriale a sectorului industrial se va efectua la nivel local şi naţional. Coordonarea procesului de monitorizare se va efectua de către Ministerul Economiei.
    60. Conform prezentei Concepţii va fi elaborată Strategia dezvoltării clusteriale a sectorului industrial şi a planului de acţiuni privind realizarea acesteia, monitorizarea implementării căruia va fi efectuată în baza rapoartelor elaborate de către instituţiile implicate în proces, în conformitate cu responsabilităţile determinate.
    61. Ministerul Economiei va sintetiza şi analiza informaţiile parvenite privind realizarea politicii din domeniu şi va raporta anual Guvernului.

    anexa nr.1

    anexa nr.2