*LPC397/2003* Versiunea originala
ID intern unic:  362913
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 397
din  16.10.2003
privind finanţele publice locale*
Publicat : 31.12.2014 în Monitorul Oficial Nr. 397-399     art Nr : 703     Data intrarii in vigoare : 19.12.2003
    _______________________________
    * Republicată în temeiul art.V al Legii nr. 267 din 1 noiembrie 2013 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.262-267, art.748
    Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova :
    LP114-XV din 22.04.04, MO7376/07.05.04, art.393
    LP224-XV din 01.07.04, MO132-137/06.08.04, art.700; în vigoare 01.01.2005
    LP391-XV din 25.11.04, MO233-236/17.12.04, art.1007
    LP155-XVI din 21.07.05, MO107-109/12.08.05, art.525; în vigoare 01.01.06
    LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05, art.611; în vigoare 01.01.06
    LP361-XVI din 23.12.05, MO21-24/03.02.06, art.99; în vigoare 01.01.06
    LP50 -XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06, art.240
    LP318 -XVI din 02.11.06, MO199-202/29.12.06, art.954
    LP437-XVI din 28.12.06, MO10-13/26.01.07, art.27
    LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543
    LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10
    LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11, art.114; în vigoare 04.04.11
    LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05,12 art.330
    LP91 din 26.04.12, MO113-118/08.06,12 art.375; în vigoare 01.01.13
    LP178 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12, art.644; în vigoare 14.09.12
    LP241 din 02.11.12, MO242-244/23.11.12, art.777
    LP267 din 01.11.13, MO262-267/22.11.13, art.748
    LP302 din 13.12.13, MO312-314/31.12.13, art.859



    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:
    bugetele unităţilor administrativ-teritoriale – bugetele locale care reprezintă bugetele satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău), bugetele raionale, bugetul central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, bugetele municipale Bălţi şi Chişinău;
    bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi – bugetele locale care reprezintă bugetele satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău);
    bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea – bugetele locale care reprezintă bugetele raionale, bugetul central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, bugetele municipale Bălţi şi Chişinău;
    autoritate reprezentativă şi deliberativă – consiliul local, consiliul raional, Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special şi consiliile municipale Bălţi şi Chişinău;
    autoritate executivă – primarul unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, preşedintele raionului, Guvernatorul şi Comitetul executiv al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, primarul general al municipiului Chişinău, primarul municipiului Bălţi;
    direcţia finanţe – direcţiile finanţe ale unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea;
    echilibru bugetar – egalitatea dintre veniturile bugetului şi cheltuielile bugetului;
    deficit bugetar – suma cu care cheltuielile bugetului depăşesc veniturile bugetului;
    excedent bugetar – suma cu care veniturile bugetului depăşesc cheltuielile bugetului;
    venituri proprii – venituri ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, formate, conform Codului fiscal şi altor acte legislative, din impozitele, taxele şi alte plăţi care se încasează direct şi integral la bugetele respective;
    normative de defalcări de la impozitele şi taxele de stat – cote procentuale de defalcări de la impozitele şi taxele de stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, stabilite prin prezenta lege;
    transferuri cu destinaţie generală - mijloace financiare alocate, conform prevederilor legale, în sumă absolută, cu titlu definitiv, de la bugetul de stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale pentru finanţarea domeniilor proprii de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale;
    transferuri cu destinaţie specială – mijloace financiare alocate, conform prevederilor legale, în sumă absolută, cu titlu condiţionat, de la bugetul de stat şi/sau de la alte bugete la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale pentru asigurarea exercitării funcţiilor publice sau în alte scopuri speciale;
    împrumut – mijloace financiare rambursabile, acordate pe un anumit termen (scadenţă), cu calcularea, de regulă, a unei dobînzi, cu respectarea prevederilor legale;
    executor (ordonator) de buget – conducător al autorităţii (instituţiei) publice, împuternicit cu dreptul de a efectua cheltuieli în conformitate cu alocaţiile aprobate;
    mijloace speciale – veniturile instituţiei publice obţinute, în condiţiile autorizate prin acte normative, de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi din donaţiile, sponsorizările şi din alte mijloace băneşti intrate legal în posesia instituţiei publice.
    Articolul 2. Finanţele publice locale
    (1) Finanţele publice locale fac parte integrantă din sistemul finanţelor publice şi includ bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, care reprezintă totalitatea veniturilor şi cheltuielilor pentru exercitarea funcţiilor ce sînt în competenţa acestora conform legislaţiei şi a funcţiilor delegate de Parlament la propunerea Guvernului.
    (2) Bugetul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale include bugetele instituţiilor publice finanţate, integral sau parţial, de la bugetul respectiv.
    Articolul 3. Garanţiile autonomiei financiare
    (1) Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale constituie elemente independente care se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţii de autonomie financiară, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Legii privind administraţia publică locală.
    (2) Suma veniturilor aprobate (prognozate) şi neîncasate în bugetul unităţii administrativ-teritoriale, precum şi cheltuielile efectuate suplimentar de la bugetul acesteia nu se recuperează de la bugetul de alt nivel.
    (3) Veniturile încasate, în procesul de executare a bugetului, suplimentar la cele aprobate, precum şi economiile de cheltuieli rămîn la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice respective.
    (4) Orice delegare de competenţe suplimentare din partea statului în persoana Parlamentului trebuie să fie însoţită de alocarea de resurse financiare, necesare pentru a acoperi costul exerciţiului competenţei delegate.
    (5) Autorităţile administraţiei publice locale urmează a fi consultate în modul corespunzător asupra procedurilor de redistribuire a resurselor ce urmează a fi alocate acestora, precum şi asupra modificărilor operate în legislaţie referitor la funcţionarea sistemului finanţelor publice locale.
Capitolul II
STRUCTURA BUGETELOR UNITĂŢILOR
ADMINISTRATIV-TERITORIALE
    Articolul 4. Veniturile bugetelor unităţilor
                        administrativ-teritoriale
    (1) Veniturile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se constituie din impozite, taxe, alte venituri prevăzute de legislaţie şi se formează din:
    a) venituri proprii;
    b) mijloace speciale;
    c) defalcări, conform cotelor procentuale, de la impozitele şi taxele de stat, stabilite prin prezenta lege;
    d) transferuri cu destinaţie generală;
    e) transferuri cu destinaţie specială;
    f) granturi;
    g) fonduri speciale.
    (2) Veniturile bugetelor de orice nivel nu includ împrumuturile acordate din bugetul de stat sau din alt buget, precum şi împrumuturile de la instituţiile financiare şi alţi creditori.
    Articolul 5. Repartizarea veniturilor între bugetele
                        unităţilor administrativ-teritoriale
    (1) Veniturile bugetelor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău) se formează din:
    1) venituri proprii:
    a) impozitul pe bunurile imobiliare;
    b) taxa pentru patenta de întreprinzător;
    c) impozitul privat (conform apartenenţei patrimoniului);
    d) taxele locale aplicate conform Codului fiscal;
    e) încasări din arenda terenurilor şi locaţiunea bunurilor domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale;
    f) alte venituri prevăzute de legislaţie;
    2) defalcări de la impozitul pe venitul persoanelor fizice,  excepţie făcînd bugetele satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special:
    a) pentru bugetele satelor (comunelor) şi oraşelor (municipiilor), cu excepţia oraşelor-reşedinţă de raion – 75% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;
    b) pentru bugetele oraşelor-reşedinţă de raion – 20% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;
    3) transferuri prevăzute la art. 10 şi 11 din prezenta lege, excepţie făcînd bugetele satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special;
    4) granturi;
    5) mijloace speciale;
    6) fonduri speciale.
    (2) În baza deciziilor autorităţii reprezentative şi deliberative a unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, veniturile bugetelor satelor (comunelor) şi ale oraşelor (municipiilor) din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pot include defalcări de la impozitele şi taxele de stat, lăsate prin prezenta lege la dispoziţia bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, precum şi transferuri de la bugetul central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special.
    (3) Veniturile bugetelor raionale se formează din:
    1) venituri proprii:
    a) taxele pentru resursele naturale;
    b) impozitul privat (conform apartenenţei patrimoniului);
    c) alte venituri prevăzute de legislaţie;
    2) defalcări de la următoarele tipuri de impozite şi taxe de stat:
    a) impozitul pe venitul persoanelor fizice – 25% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;
    b) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova – 50% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;
    3) transferuri prevăzute la art.10 şi art.11 din prezenta lege;
    4) granturi;
    5) mijloace speciale;
    6) fonduri speciale.
    (4) Veniturile bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special se formează din:
    1) venituri proprii:
    a) taxele pentru resursele naturale;
    b) impozitul privat (conform apartenenţei patrimoniului);
    c) alte venituri prevăzute de legislaţie;
    2) defalcări de la următoarele tipuri de impozite şi taxe de stat:
    a) impozitul pe venitul persoanelor fizice – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;
    b) impozitul pe venitul persoanelor juridice – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;
    c) taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;
    d) accizele la mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special – 100% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;
    e) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova – 50% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome;
    3) transferuri prevăzute la art. 11 din prezenta lege;
    4) granturi;
    5) mijloace speciale;
    6) fonduri speciale.
    (5) Veniturile bugetului municipal Bălţi şi bugetului municipal Chişinău se formează din:
    1) venituri proprii:
    a) impozitul pe bunurile imobiliare;
    b) taxa pentru patenta de întreprinzător;
    c) taxele pentru resursele naturale;
    d) impozitul privat (conform apartenenţei patrimoniului);
    e) taxele locale aplicate conform Codului fiscal;
    f) alte venituri prevăzute de legislaţie;
    2) defalcări de la următoarele tipuri de impozite şi taxe de stat:
    a) impozitul pe venitul persoanelor fizice:
    – pentru bugetul municipal Bălţi – 45% din volumul total colectat pe teritoriul municipiului Bălţi (cu excepţia unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi din componenţa municipiului);
    – pentru bugetul municipal Chişinău – 50% din volumul total colectat pe teritoriul municipiului Chişinău (cu excepţia unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi din componenţa municipiului);
    b) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova – 50% din volumul total colectat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;
    3) transferuri prevăzute la art. 11 din prezenta lege;
    4) granturi;
    5) mijloace speciale;
    6) fonduri speciale.
    Articolul 6. Mijloacele speciale ale instituţiilor publice
    (1) Mijloacele speciale ale instituţiilor publice se includ în bugetele respective, se consideră venituri şi sînt direcţionate pentru cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii statutare a acestor instituţii, în conformitate cu principiile şi regulile de elaborare, aprobare şi executare a bugetelor corespunzătoare.
    (2) Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată, efectuate şi prestate de instituţiile publice, şi mărimea taxelor la servicii, precum şi modul şi direcţiile de utilizare a mijloacelor speciale pe tipuri se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale, conform competenţei lor.
    (3) Mijloacele speciale, acumulate de către instituţia publică suplimentar la volumul de venituri aprobate, pot fi utilizate de aceasta prin decizia autorităţii reprezentative şi deliberative respective.
    (4) Mijloacele intrate cu titlu gratuit în contul instituţiei publice pot fi utilizate de aceasta în baza dispoziţiei executorului (ordonatorului) principal de buget al bugetului unităţii administrativ-teritoriale, cu includerea în bugetul respectiv.
    (5) Excedentele de mijloace speciale la finele anului bugetar sînt accesibile spre utilizare, în aceleaşi scopuri, pentru anul bugetar următor, dacă actele normative nu prevăd altfel.
    Articolul 7. Cheltuielile bugetelor unităţilor 
                       administrativ-teritoriale
    (1) În bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se prevăd alocaţii necesare asigurării funcţionării instituţiilor publice şi serviciilor publice din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
    (2) Cheltuielile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale efectuate din contul transferurilor cu destinaţie specială de la bugetul de stat pentru finanţarea domeniilor proprii de activitate şi/sau competenţelor partajate pot fi suplimentate de către autorităţile reprezentative şi deliberative din contul veniturilor proprii ale bugetelor respective.
    (3) Cheltuielile anuale ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă de autoritatea reprezentativă şi deliberativă respectivă numai în limita resurselor financiare disponibile. Această prevedere nu are efect în cazul angajării împrumuturilor prevăzute la art.14 din prezenta lege.
    (4) Cheltuielile aprobate (rectificate pe parcursul anului bugetar) în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite. Contractarea de lucrări, servicii, bunuri materiale şi efectuarea de cheltuieli se realizează de către executorii (ordonatorii) de buget doar cu respectarea prevederilor legale şi în cadrul limitelor aprobate (rectificate).
    (5) Autorităţile reprezentative şi deliberative sînt responsabile de stabilirea caracterului prioritar al cheltuielilor bugetului unităţii administrativ-teritoriale.
    Articolul 8. Competenţe în efectuarea cheltuielilor
    Competenţele în efectuarea cheltuielilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale pe domenii de activitate sînt delimitate prin legislaţia privind administraţia publică locală şi descentralizarea administrativă.
    Articolul 9. Transferurile
    (1) Se stabilesc următoarele tipuri de transferuri efectuate de la bugetul de stat către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale:
    a) transferuri cu destinaţie generală;
    b) transferuri cu destinaţie specială.
    (2) Volumul transferurilor indicate la alin. (1) se stabileşte expres în legea bugetului de stat pentru fiecare unitate administrativ-teritorială. În cazurile expres prevăzute de legislaţie, transferurile indicate la alin. (1) lit. b) pot fi repartizate şi prin alte acte normative.
    (3) Prin decizia autorităţilor reprezentative şi deliberative, între bugetele unităţilor administrativ-teritoriale pot fi efectuate transferuri cu destinaţie specială în scopuri de interes comun.
    Articolul 10. Transferuri cu destinaţie generală
    (1) Transferurile cu destinaţie generală se efectuează din fondul de susţinere financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, care se formează din impozitul pe venitul persoanelor fizice, nealocat sub formă de defalcări la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, pe baza datelor din ultimul an pentru care există execuţie bugetară definitivă.
    (2) Fondul de susţinere financiară a unităţilor administrativ-teritoriale (FSF) se divizează în:
    a) fondul de echilibrare a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi (FEB1);
    b) fondul de echilibrare a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea (FEB2).
    (3) Divizarea în cele două fonduri specificate la alin. (2) se face conform parametrului de divizare (Pd) după cum urmează:
    FEB1 = FSF × (100% – Pd)
    FEB2 = FSF × Pd,
    unde Pd = 55%.
    (4) Repartizarea fondului de echilibrare a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi se face în funcţie de capacitatea fiscală pe locuitor, de populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, iar repartizarea fondului de echilibrare a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea se face în funcţie de populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.
    (5) Calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru echilibrarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, cu excepţia bugetelor  unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi din componenţa unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, se face invers proporţional cu capacitatea fiscală pe locuitor numai pentru bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi care au o capacitate fiscală pe locuitor mai mică decît pragul calculat pe baza capacităţii fiscale naţionale medii pe locuitor, multiplicată cu un parametru supraunitar Pe = 1,3, şi direct proporţional cu populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale respective, conform formulei:

    unde:
    TEi – transferul de echilibrare pentru unitatea administrativ-teritorială de nivelul întîi;
    FEB1 – fondul de echilibrare a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi;
    CFLi – capacitatea fiscală pe locuitor a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, calculată ca raport între veniturile colectate din impozitul pe venitul persoanelor fizice pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective şi numărul de locuitori ai acesteia;
    CFLn – capacitatea fiscală naţională medie pe locuitor, calculată ca raport între veniturile colectate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cumulate din toate unităţile administrativ-teritoriale de nivelul întîi, şi numărul de locuitori cumulat ai acestor unităţi;
    Pi – populaţia unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi;
    Pn – populaţia totală a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi;
    Si – suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi;
    Sn – suprafaţa totală a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi;



    Pe – parametrul supraunitar. Pe = 1,3.
    (6) Calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru echilibrarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea (cu excepţia bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, a bugetelor municipale Bălţi şi Chişinău, care nu se califică pentru echilibrare) se face direct proporţional cu populaţia şi suprafaţa unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare, conform formulei:

    unde:
    TEj – transferul de echilibrare pentru unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea;
    FEB2 – fondul de echilibrare a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea;
    Pj – populaţia unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea;
    Pn – populaţia totală a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare;
    Sj – suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea;
    Sn – suprafaţa totală a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea calificate pentru echilibrare;



    (7) Repartizarea fondurilor de echilibrare a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea şi calculul transferurilor cu destinaţie generală pentru echilibrarea acestora se fac pe baza datelor din ultimul an pentru care există execuţie bugetară definitivă şi a datelor oficiale privind populaţia şi suprafaţa.
    Articolul 11. Transferuri cu destinaţie specială
    (1) Transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat se alocă bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale pentru finanţarea:
    a) învăţămîntului preşcolar, primar, secundar general, special şi complementar (extraşcolar);
    b) competenţelor delegate autorităţilor administraţiei publice locale de către Parlament la propunerea Guvernului;
    c) finanţare a cheltuielilor capitale.
    (2) Transferurile cu destinaţie specială stipulate la alin. (1) lit. b) din prezentul articol se includ, la momentul înregistrării acestora în cont, în bugetul unităţii administrativ-teritoriale în baza dispoziţiei executorului (ordonatorului) principal de buget, cu rectificarea ulterioară a bugetului respectiv.
    (3) Transferurile cu destinaţie specială, stipulate la alin.(1) din prezentul articol, utilizate contrar destinaţiei se virează, pînă la sfîrşitul anului bugetar, în mărimea sumei respective în bugetul de la care au fost primite. În cazul în care suma corespunzătoare nu este virată de bugetul respectiv, Ministerul Finanţelor, în baza dării de seamă anuale, este în drept să restabilească forţat la bugetul de stat sumele transferurilor utilizate contrar destinaţiei prin intermediul relaţiilor interbugetare. 
    (4) Transferurile cu destinaţie specială de la bugetul unei unităţi administrativ-teritoriale la bugetul altei unităţi administrativ-teritoriale se alocă pentru finanţarea măsurilor şi activităţilor de interes comun.
    Articolul 12. Balanţa bugetului
    (1) Bugetele anuale ale unităţilor administrativ-teritoriale nu pot fi aprobate şi executate cu deficit bugetar.
    (2) Prevederea alin.(1) din prezentul articol nu se aplică numai în cazul angajării împrumuturilor prevăzute la art.14 din prezenta lege şi implicării, la finanţarea cheltuielilor, a încasărilor mijloacelor din vînzarea şi privatizarea bunurilor proprietate publică ale unităţilor administrativ-teritoriale şi a soldurilor de mijloace băneşti, constituite în urma executării bugetului în anul precedent.
    (3) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să întreprindă toate măsurile necesare pentru menţinerea echilibrului bugetar.
    (4) În cazul în care nu se încasează venituri în mărimea sumei aprobate, autoritatea reprezentativă şi deliberativă respectivă este obligată să reducă cheltuielile ce includ obligaţiile şi plăţile stabilite în scopul încheierii anului cu un buget echilibrat, prin rectificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective.
    Articolul 13. Împrumuturi pentru cheltuieli curente
    (1) Autorităţile executive, în baza deciziilor autorităţilor reprezentative şi deliberative respective, au dreptul:
    a) să angajeze împrumuturi pentru cheltuieli curente, cu scadenţă în acelaşi an bugetar, de la instituţiile financiare şi de la alţi creditori atît din ţară, cît şi de peste hotare;
    b) să angajeze de la bugetele/să acorde bugetelor gestionate prin Contul Unic Trezorerial, pe bază contractuală, împrumuturi pentru acoperirea decalajelor temporare de casă, cu scadenţă în acelaşi an bugetar.
    (2) Volumul total al împrumuturilor pentru cheltuieli curente, cu scadenţă în acelaşi an bugetar, nu trebuie să depăşească 5% din totalul veniturilor aprobate (rectificate) ale bugetului unităţii administrativ-teritoriale căreia i se acordă împrumutul, aceasta fiind o condiţie obligatorie pentru angajarea împrumuturilor conform alin.(1).
    Articolul 14. Împrumuturi contractate pentru
                         cheltuieli de capital
    (1) Autorităţile executive, în baza deciziilor autorităţilor reprezentative şi deliberative respective, au dreptul:
    a) să contracteze împrumuturi pe termen scurt şi pe termen lung pentru cheltuieli de capital de la instituţiile financiare şi de la alţi creditori atît din ţară, cît şi de peste hotare;
    b) să angajeze de la bugetele/să acorde bugetelor gestionate prin Contul Unic Trezorerial, pe bază contractuală, împrumuturi pentru acoperirea decalajelor temporare de casă, cu scadenţă în acelaşi an bugetar. 
    c) să acorde întreprinderilor municipale şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar municipal garanţii pentru împrumuturi pentru cheltuieli de capital de la instituţiile financiare şi de la alţi creditori atît din ţară, cît şi de peste hotare.
    (2) Documentele care se perfectează la contractarea sau garantarea unui împrumut pe termen scurt sau pe termen lung pentru cheltuieli de capital vor include clauze prin care autoritatea executivă  şi autoritatea reprezentativă şi deliberativă respectivă se obligă să ramburseze împrumutul, să plătească dobînzile aferente acestui împrumut (în cazul în care contractul de împrumut prevede achitarea dobînzilor) şi să onoreze garanţia acordată numai din veniturile bugetului respectiv. Contractele care nu conţin astfel de clauze se consideră nule.
    (3) Autorităţile executive la decizia autorităţilor reprezentative şi deliberative respective şi conform prevederilor Legii nr.199-XIV din 18 noiembrie 1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare, pot contracta, prin emitere de obligaţiuni, împrumuturi pe termen scurt şi pe termen lung pentru cheltuieli de capital. Pe teritoriul Republicii Moldova, plăţile şi transferurile ce ţin de cumpărarea şi răscumpărarea obligaţiunilor emise de autorităţile menţionate se efectuează în monedă naţională.
    (4) Prevederile alin. (1) şi (3) sînt aplicabile în cazul în care suma totală a plăţilor anuale (rambursarea sumei de principal, achitarea dobînzilor şi altor plăţi aferente) legate de deservirea datoriilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale la împrumuturile contractate sau garantate şi/sau care urmează a fi contractate sau garantate nu va depăşi 20% din totalul veniturilor anuale ale bugetelor respective.
    Articolul 15. Garantarea rambursării împrumutului
    (1) Împrumutul reprezintă o obligaţie care urmează a fi onorată din veniturile bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective în conformitate cu clauzele contractului de împrumut.
    (2) Guvernul, autoritatea administraţiei publice centrale nu au nici o obligaţie pentru plata mijloacelor conform contractelor de împrumut încheiate de autorităţile administraţiei publice locale, dacă legea nu prevede altfel. Guvernul, autoritatea administraţiei publice centrale nu pot fi invocate drept garanţi ai rambursării datoriei conform contractului de împrumut încheiat de autoritatea administraţiei publice locale.
    Articolul 16. Evidenţa împrumuturilor
    Direcţia finanţe şi/sau subdiviziunea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale ţin registrul împrumuturilor. Aceste împrumuturi se raportează anual prin dările de seamă contabile.
    Articolul 17. Inadmisibilitatea acordării împrumuturilor
                         şi garanţiilor pentru împrumuturi
    Autorităţile reprezentative şi deliberative, precum şi cele executive, nu sînt în drept să acorde împrumuturi sau garanţii pentru împrumuturi persoanelor fizice şi persoanelor juridice, cu excepţia cazurilor specificate la art.13 şi 14 din prezenta lege.
    Articolul 18. Fondurile de rezervă ale autorităţilor
                         administraţiei publice locale
    (1) Autoritatea reprezentativă şi deliberativă poate decide constituirea unui fond de rezervă în mărime de cel mult 2% din volumul cheltuielilor bugetului unităţii administrativ-teritoriale.
    (2) Utilizarea fondului de rezervă se face în baza regulamentului de utilizare a fondurilor de rezervă, aprobat de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă respectivă.
Capitolul III
ELABORAREA ŞI APROBAREA BUGETELOR
UNITĂŢILOR
ADMINISTRATIV-TERITORIALE
    Articolul 19. Elaborarea bugetelor unităţilor
                         administrativ-teritoriale
    (1) Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de elaborarea şi aprobarea bugetelor proprii conform prevederilor legale, în baza clasificaţiei bugetare şi metodologiei bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor.
    (2) Bugetul unităţii administrativ-teritoriale se elaborează de către autoritatea executivă a acesteia, ţinîndu-se cont de următoarele prevederi:
    a) în termenele stabilite de Guvern, Ministerul Finanţelor remite autorităţii executive a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea şi direcţiei finanţe respective note metodologice privind prognozele macroeconomice, principiile de bază ale politicii statului în domeniul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul(anii) următor(i) şi unele momente specifice de calculare a transferurilor ce se prognozează a fi alocate acestor bugete de la bugetul de stat;
    b) în termen de 10 zile după primirea notelor metodologice specificate la lit.a) din prezentul alineat, direcţia finanţe comunică autorităţilor executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi principiile de bază ale politicii statului în domeniul veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe anul(anii) următor(i) şi momentele specifice de calculare a transferurilor ce se prognozează a fi alocate acestor bugete de la bugetul de stat;
    c) în termen de 20 de zile după primirea notelor metodologice specificate la lit.b) din prezentul alineat, autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi asigură elaborarea prognozei tuturor tipurilor de impozite şi taxe ce urmează a fi colectate în anul(anii) următor(i) în unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi a proiectului bugetului autorităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, care se prezintă direcţiei finanţe pentru analiza  corectitudinii proiectului şi întocmirea sintezei consolidate a proiectelor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea;
    d) în termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă Ministerului Finanţelor, pentru consultare şi includere în bugetul public naţional, sinteza consolidată a proiectelor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea.
    Articolul 20. Examinarea şi aprobarea bugetelor
                          unităţilor administrativ-teritoriale
    (1) Autoritatea executivă prezintă autorităţii reprezentative şi deliberative respective, printr-o dispoziţie, cel tîrziu la data de 1 noiembrie, proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe anul următor spre examinare şi aprobare.
    (2) Proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, însoţit de nota informativă, prezentat spre aprobare autorităţii reprezentative şi deliberative respective, include:
    a) proiectul deciziei autorităţii reprezentative şi deliberative privind aprobarea bugetului;
    b) anexele la proiectul deciziei, în care se vor reflecta:
    – veniturile şi cheltuielile bugetului respectiv prevăzute pentru anul bugetar următor;
    – cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;
    – nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
    – mijloacele speciale preconizate spre încasare de către fiecare instituţie publică;
    – fondurile speciale;
    – transferurile de la/către alte bugete;
    – plafonul datoriei unităţii administrativ-teritoriale şi plafonul garanţiilor acordate de autorităţile administraţiei publice locale;
    – efectivul-limită al instituţiilor publice finanţate de la bugetul respectiv;
    c) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art. 18 din prezenta lege);
    d) alte prevederi ce necesită reglementare prin proiectul bugetului.
    (3) Autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale în două lecturi.
    (4) În prima lectură, autoritatea reprezentativă şi deliberativă audiază şi examinează raportul autorităţii executive respective privind proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale, examinează şi aprobă volumul total al veniturilor şi cheltuielilor bugetului respectiv.
    (5) În lectura a doua, autoritatea reprezentativă şi deliberativă examinează şi aprobă:
    a) structura veniturilor;
    b) cheltuielile, structura şi destinaţia lor;
    c) balanţa bugetului şi sursele de finanţare;
    d) transferurile de la/către alte bugete;
    e) cuantumul fondului de rezervă (fondul de rezervă este utilizat în conformitate cu regulamentul de utilizare a mijloacelor fondului, aprobat în condiţiile art. 18 din prezenta lege);
    f) cotele impozitelor şi taxelor locale ce vor fi încasate în buget;
    g) nomenclatorul tarifelor pentru serviciile prestate de instituţiile publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
    h) mijloacele speciale preconizate spre încasare de către fiecare instituţie publică;
    i) fondurile speciale;
    j) cheltuielile care vor fi finanţate în mod prioritar;
    k) plafonul datoriei unităţii administrativ-teritoriale şi plafonul garanţiilor acordate de autorităţile administraţiei publice locale;
    l) efectivul-limită al instituţiilor publice finanţate de la bugetul respectiv;
    m) alte prevederi ce necesită reglementare prin proiectul bugetului.
    (6) Autoritatea reprezentativă şi deliberativă aprobă bugetul unităţii administrativ-teritoriale pe anul bugetar următor cel tîrziu la data de 10 decembrie.
    Articolul 21. Publicitatea bugetelor unităţilor
                         administrativ-teritoriale
    Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate de către autorităţile reprezentative şi deliberative respective, şi rectificările la aceste bugete sînt date publicităţii în mod obligatoriu.
    Articolul 22. Acţiuni în cazul neaprobării bugetului
                         unităţii administrativ-teritoriale
    (1) Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la începutul anului bugetar, efectuarea transferurilor cu destinaţie generală la bugetul respectiv se suspendă pînă la aprobarea bugetului.
    (2) Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu este aprobat pînă la data de 31 decembrie, finanţarea cheltuielilor se efectuează lunar proporţional mărimii de 1/12 parte din suma cheltuielilor, conform clasificaţiei bugetare pe anul bugetar precedent, în limita resurselor financiare disponibile, pînă la aprobarea noului buget.
    Articolul 23. Corelarea bugetelor unităţilor
                         administrativ-teritoriale cu legea
                         bugetară anuală
    (1) În termen de cel mult 30 de zile de la data publicării legii bugetului de stat pe anul respectiv, autoritatea reprezentativă şi deliberativă aduce bugetul aprobat în concordanţă cu prevederile legii menţionate.
    (2) În caz de nerespectare a prevederilor alin.(1) din prezentul articol, efectuarea transferurilor cu destinaţie generală la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective se suspendă.
    Articolul 24. Repartizarea veniturilor şi a cheltuielilor
                          bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
    (1) În termen de 5 zile de la aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, subdiviziunea financiară a unităţii administrativ-teritoriale solicită de la toate instituţiile publice finanţate de la bugetul respectiv propuneri de repartizare a cheltuielilor aprobate în buget pentru instituţia respectivă şi a veniturilor ei provenite din executarea lucrărilor, prestarea serviciilor sau din desfăşurarea contra plată a altor activităţi conform clasificaţiei bugetare şi generalizează propunerile primite.
    (2) Pînă la data de 20 decembrie, autoritatea executivă aprobă repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului unităţii administrativ-teritoriale conform clasificaţiei bugetare.
    (3) Pînă la data de 25 decembrie, autoritatea executivă remite direcţiei finanţe repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului unităţii administrativ-teritoriale conform clasificaţiei bugetare.
    (4) Pînă la data de 1 ianuarie, direcţia finanţe prezintă Ministerului Finanţelor repartizările veniturilor şi cheltuielilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale conform clasificaţiei bugetare.
    Articolul 25. Prezentarea bugetelor aprobate
    (1) După aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi, autoritatea executivă respectivă prezintă direcţiei finanţe o copie a deciziei privind aprobarea bugetului, legalizată de secretarul autorităţii reprezentative şi deliberative.
    (2) În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţia finanţe prezintă ministerului sinteza consolidată a bugetelor aprobate ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea pentru a fi incluse în bugetul public naţional.
    Articolul 26. Rectificarea bugetelor unităţilor
                         administrativ-teritoriale
    (1) Autorităţile executive înaintează autorităţilor reprezentative şi deliberative respective propuneri privind rectificarea bugetelor aprobate, după caz.
    (2) Rectificarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă de către autorităţile reprezentative şi deliberative respective în cazul în care:
    a) s-a modificat baza fiscală în temeiul prevederilor legale;
    b) a diminuat necesitatea de cheltuieli aprobate în buget;
    c) a apărut necesitatea unor cheltuieli neaprobate în buget.
    (3) Drept surse la rectificarea bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale pot servi mijloacele împrumutate pe un termen ce depăşeşte un an, veniturile încasate în bugetele respective, în sume ce depăşesc prevederile anuale, soldurile de mijloace băneşti constituite în urma executării bugetului pentru anul precedent, precum şi donaţiile, sponsorizările şi alte mijloace băneşti intrate legal în posesia instituţiei publice.
Capitolul IV
EXECUŢIA BUGETELOR UNITĂŢILOR
ADMINISTRATIV-TERITORIALE
    Articolul 27. Execuţia de casă a bugetelor unităţilor
                         administrativ-teritoriale
    (1) Execuţia de casă a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează prin sistemul trezorerial, reflectîndu-se în conturi distincte:
    a) încasările veniturilor în conformitate cu structura clasificaţiei bugetare;
    b) efectuarea de cheltuieli în limita alocaţiilor aprobate şi conform destinaţiei stabilite.
    (2) Sistemul trezorerial prin care se efectuează execuţia de casă a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale şi reglarea decontărilor dintre bugetele de toate nivelurile este reprezentat prin Trezoreria de Stat şi trezoreriile teritoriale.
    (3) Ministerul Finanţelor, în baza prezentei legi şi a legii anuale a bugetului de stat, efectuează defalcări de la impozitele şi taxele de stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi transferuri directe de la bugetul de stat la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi este în drept să perceapă în mod incontestabil din conturile trezoreriale ale bugetelor respective mijloacele băneşti datorate bugetului de stat.
    (4) Transferurile cu destinaţie generală din fondul de susţinere financiară a unităţilor administrativ-teritoriale vor fi repartizate proporţional pe lunile anului şi alocate lunar în două tranşe: prima tranşă – pînă la data de 10,  a doua tranşă – pînă la data de 20 a lunii în curs.
    (5) La solicitarea autorităţilor executive şi în baza deciziilor autorităţilor reprezentative şi deliberative respective, Ministerul Finanţelor poate plasa mijloacele soldurilor temporar libere ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, gestionate prin intermediul Contului Unic Trezorerial, în depozite la Banca Naţională a Moldovei.
    (6) Trezoreriile teritoriale au următoarele atribuţii:
    a) efectuează defalcări la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de la impozitele şi taxele de stat, alocări de transferuri de la bugetul de stat către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi între diferite tipuri de bugete, conform prevederilor legale;
    b) asigură execuţia conformă a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale instituţiilor publice finanţate de la aceste bugete, în raza de activitate a trezoreriei teritoriale.
    (7) Conturile pentru gestionarea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi conturile instituţiilor publice finanţate de la aceste bugete pot fi deschise numai în trezoreriile teritoriale respective.
    (8) Metodologia de execuţie a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale prin sistemul trezorerial se elaborează şi se aprobă de către Ministerul Finanţelor  în conformitate cu actele normative în vigoare.
    Articolul 28. Rapoartele privind execuţia bugetelor
                          unităţilor administrativ-teritoriale
    (1) Direcţia finanţe şi/sau subdiviziunea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale întocmesc rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetelor respective.
    (2) Rapoartele trimestriale se examinează şi se aprobă de către autoritatea executivă respectivă.
    (3) Rapoartele privind mersul execuţiei bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe semestrul întîi şi pe 9 luni ale anului în curs se audiază la şedinţa autorităţii reprezentative şi deliberative.
    (4) Raportul anual privind execuţia bugetului unităţii administrativ-teritoriale pe anul de gestiune se examinează şi se aprobă de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă cel tîrziu la data de 15 februarie a anului următor anului de gestiune.
    (5) În termenele stabilite de Ministerul Finanţelor, direcţiile finanţe prezintă ministerului rapoarte trimestriale şi anuale consolidate privind execuţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi al doilea pentru a fi incluse în  raportul privind execuţia bugetului public naţional.
Capitolul V
DREPTURILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE
EXECUTORILOR (ORDONATORILOR) DE BUGET
    Articolul 29. Executorii (ordonatorii) de buget
    (1) Primarii satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor), preşedinţii raioanelor, Guvernatorul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, primarul municipiului Bălţi, primarul general al municipiului Chişinău sînt executori (ordonatori) principali de buget ai bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
    (2) Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale cu statut de persoană juridică sînt executori (ordonatori) secundari de buget.
    (3) Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale fără statut de persoană juridică, care sînt împuterniciţi să utilizeze mijloacele financiare ce le-au fost repartizate numai pentru necesităţile unităţilor pe care le conduc, sînt executori (ordonatori) terţiari de buget.
    Articolul 30. Drepturile executorilor (ordonatorilor)
                          de buget
    (1) Executorii (ordonatorii) principali de buget repartizează alocaţiile, aprobate în bugetele respective, pe unităţile subordonate în raport cu sarcinile acestora, cuprinse în bugete, şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele respective cu respectarea dispoziţiilor legale.
    (2) Executorii (ordonatorii) secundari de buget aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea dispoziţiilor legale şi repartizează alocaţiile bugetare aprobate pe unităţile subordonate ai căror conducători sînt ordonatori terţiari de buget.
    (3) Executorii (ordonatorii) terţiari de buget utilizează alocaţiile bugetare, ce le-au fost repartizate, numai pentru necesităţile unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
    (4) Executorii (ordonatorii) de buget au obligaţia de a angaja şi utiliza alocaţiile bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor şi serviciilor publice respective, şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
    Articolul 31. Responsabilităţile executorilor (ordonatorilor)
                         de buget
    (1) Executorii (ordonatorii) principali de buget sînt responsabili de:
    a) elaborarea proiectului de buget;
    b) încasarea veniturilor conform prevederilor legale;
    c) oportunitatea şi legalitatea angajării şi utilizării alocaţiilor bugetare în limita şi cu destinaţia aprobate în buget;
    d) integritatea bunurilor aflate în administrare;
    e) asigurarea organizării şi ţinerii contabilităţii în conformitate cu actele normative şi prezentarea în termen a rapoartelor lunare, trimestriale şi anuale.
    (2) Spre derogare de la alin.(1) lit.b) din prezentul articol, executorul (ordonatorul) principal al bugetului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău, contribuie la încasarea veniturilor de către organele abilitate cu acest drept.
    (3) Asupra executorilor (ordonatorilor) secundari de buget se extind prevederile alin.(1) lit.a), c), d) şi e) din prezentul articol.
    (4) Asupra executorilor (ordonatorilor) terţiari de buget se extind prevederile alin.(1) lit.d) din prezentul articol.
    Articolul 32. Justificarea cheltuielilor bugetare
    Cheltuielile bugetare se efectuează numai pe bază de documente justificative, care confirmă angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, plata salariilor şi altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor către bugete, precum şi a altor obligaţii.
Capitolul VI
RESPONSABILITĂŢI ŞI CONTROLUL ASUPRA
PROCESULUI DE EXECUŢIE A BUGETELOR
UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE
    Articolul 33. Responsabilitatea pentru execuţia
                          bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
    (1) Responsabilitatea pentru execuţia bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi revine primarilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău).
    (2) Responsabilitatea pentru execuţia bugetului raional revine preşedintelui raionului.
    (3) Responsabilitatea pentru execuţia bugetului central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special revine Guvernatorului şi Comitetului executiv al acestei unităţi teritoriale.
    (4) Responsabilitatea pentru execuţia bugetului municipal Bălţi revine primarului municipiului Bălţi.
    (5) Responsabilitatea pentru execuţia bugetului municipal Chişinău revine primarului general al municipiului Chişinău.
    (6) Autorităţile executive, în condiţiile legislaţiei în vigoare, sînt responsabile de:
    a) corectitudinea şi veridicitatea datelor, indicilor şi altor informaţii în a căror bază a fost elaborat bugetul respectiv;
    b) asigurarea colectării depline şi în termenele stabilite a veniturilor proprii;
    c) utilizarea conform destinaţiei a alocaţiilor bugetare aprobate;
    d) respectarea termenelor de plată a salariilor către angajaţii instituţiilor publice finanţate de la buget şi de plată pentru lucrări, servicii şi bunuri materiale contractate în limitele aprobate în bugetul respectiv.
    (7) Conducătorii instituţiilor publice finanţate de la buget sînt responsabili de respectarea limitelor alocaţiilor bugetare aprobate în devizele de cheltuieli.
    (8) În caz de efectuare de către instituţia publică a unor cheltuieli neprevăzute în deviz, autoritatea executivă respectivă este în drept să nu acopere cheltuielile neasigurate cu suport financiar.
    Articolul 34. Inspectarea financiară/controlul financiar
    (1) Ministerul Finanţelor şi/sau direcţia finanţe sînt în drept să efectueze controale tematice privind corectitudinea elaborării şi execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
    (2) Inspectările/controalele asupra execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează periodic de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor.
    (3) Rezultatele inspectărilor/ controalelor execuţiei bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale sînt examinate de către autorităţile reprezentative şi deliberative respective, cu adoptarea deciziilor corespunzătoare şi publicarea lor în mod obligatoriu.
Capitolul VII
FONDURILE SPECIALE
    Articolul 35. Fondurile speciale ale unităţilor
                         administrativ-teritoriale
    (1) Autorităţile reprezentative şi deliberative pot constitui fonduri speciale pentru susţinerea unor programe de interes local, cu respectarea dispoziţiilor legale.
    (2) Drept surse de constituire a fondurilor speciale pot fi:
    a) depunerile benevole ale persoanelor juridice şi fizice pentru soluţionarea problemelor de interes local;
    b) veniturile provenite din desfăşurarea loteriilor locale, concursurilor şi altor măsuri organizate de autorităţile administraţiei publice.
    (3) Sursele de formare a fondurilor speciale şi destinaţia lor se aprobă de către autorităţile reprezentative şi deliberative. Mijloacele obţinute în conformitate cu prezentul articol se virează integral la un cont special al autorităţii administraţiei publice locale în trezorerie.
    (4) Fondurile speciale se includ în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în conformitate cu principiile şi regulile de elaborare, aprobare şi executare a bugetelor respective.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 36. Intrarea în vigoare a prezentei legi
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia art.5 alin.(1) pct.2), alin.(2) pct.2) şi alin.(4) pct.2) care se vor pune în aplicare de la data de 1 ianuarie 2004.
    (2) Pînă la data de 1 ianuarie 2004:
    1) veniturile bugetelor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor, cu excepţia municipiilor Bălţi şi Chişinău) se formează din încasările, veniturile şi transferurile prevăzute la art.5 alin.(1) pct.1), 3)-5), precum şi din defalcări de la următoarele tipuri de venituri generale de stat:
    a) impozitul pe venitul persoanelor juridice din unitatea administrativ-teritorială respectivă;
    b) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
    c) taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective;
    2) veniturile bugetelor raionale se formează din încasările, veniturile şi transferurile prevăzute la art.5 alin.(2) pct.1), 3)-5), precum şi din defalcări de la următoarele tipuri de venituri generale de stat:
    a) impozitul pe venitul persoanelor juridice din teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective - cel puţin 50%;
    b) taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective – cel puţin 10%;
    c) taxa  pentru  folosirea drumurilor, percepută de la posesorii mijloacelor de transport  înmatriculate în Republica Moldova – cel puţin 50%;
    3) veniturile bugetului municipal Bălţi şi bugetului municipal Chişinău se formează din încasările, veniturile şi transferurile prevăzute la art.5 alin.(4) pct.1), 3) şi 4), precum şi din defalcări de la următoarele tipuri de venituri generale de stat:
    a) impozitul pe venitul persoanelor juridice din teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective – cel puţin 50%;
    b) taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi la serviciile prestate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective – cel puţin 10%;
    c) taxa pentru folosirea drumurilor, percepută de la posesorii mijloacelor de transport înmatriculate în Republica Moldova – cel puţin 50%.
    (3) Suplimentar la art.8 alin.(4), pînă la 1 ianuarie 2004, se vor finanţa cheltuieli ce ţin de:
    a) întreţinerea instituţiilor medico-sanitare şi desfăşurarea acţiunilor respective, cu excepţia instituţiilor private;
    b) asigurarea obligatorie de asistenţă medicală efectuată, în condiţiile legii, de către autorităţile administraţiei publice locale în calitate de asigurător al unor categorii de persoane.
    (4) Suplimentar la art.8 alin.(5) şi alin.(6), pînă la 1 ianuarie 2004, se vor finanţa cheltuieli ce ţin de întreţinerea instituţiilor medico-sanitare şi desfăşurarea acţiunilor respective, cu excepţia instituţiilor private.
    Articolul 37
    Guvernul, în termen de 3 luni:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
    Articolul 38
    La data publicării prezentei legi, se abrogă Legea nr.491-XIV din 9 iulie 1999 privind finanţele publice locale, cu modificările ulterioare.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                     Eugenia OSTAPCIUC

    Nr. 397-XV. Chişinău, 16 octombrie 2003.