Pentru asigurarea transpunerii în legislaţia naţională a cerinţelor aplicabile domeniului de acreditare din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93, din Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului, din SM SR EN ISO/CEI 17011:2006, precum şi a transpunerii prevederilor ce ţin de evaluarea conformităţii şi de plasarea produselor pe piaţă,
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Sfera de reglementare
    (1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii, realizată cu titlu obligatoriu sau voluntar, pentru plasarea produselor pe piaţă şi pentru activitatea de evaluare a conformităţii, indiferent de faptul că această evaluare este obligatorie sau nu la produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova.
    (2) În cazul în care tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte prevederi decît cele din legislaţia Republicii Moldova cu privire la acreditare şi la evaluarea conformităţii, se aplică dispoziţiile tratatelor internaţionale.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    acord bilateral – acord în care două părţi îşi recunosc sau acceptă reciproc rezultatele evaluării conformităţii;
    acord multilateral – acord în care mai mult de două părţi îşi recunosc sau acceptă reciproc rezultatele evaluării conformităţii (ISO/CEI 17000);
    acreditare – atestare de către  organismul naţional de acreditare a faptului că un organism de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele stabilite prin standardele de referinţă şi, după caz, orice alte cerinţe suplimentare, inclusiv cele prevăzute în schemele de acreditare specifice relevante, pentru realizarea activităţilor specifice de evaluare a conformităţii;
    apel – cerere a unui organism de evaluare a conformităţii pentru reconsiderarea oricărei decizii nefavorabile luate de organismul naţional de acreditare în legătură cu statutul de acreditare pe care primul îl doreşte;
    atestare – emitere a unei declaraţii, bazată pe o decizie luată în urma unei analize a evaluării, care stipulează că îndeplinirea cerinţelor aplicabile a fost demonstrată;
    cerinţe esenţiale – cerinţe stipulate de reglementările tehnice naţionale în vederea asigurării securităţii naţionale, inofensivităţii produselor şi a serviciilor pentru viaţa, sănătatea şi securitatea oamenilor, pentru regnul animal şi cel vegetal, pentru mediul ambiant şi bunurile materiale în scopul protecţiei intereselor consumatorului, inclusiv în vederea prevenirii practicilor care induc în eroare consumatorul în ceea ce priveşte compoziţia, destinaţia, originea, calitatea şi inofensivitatea produselor;
    cerinţă specificată – necesitate sau aşteptare declarată în documente normative precum sînt reglementările, standardele, specificaţiile tehnice;
    certificare – atestare efectuată de o terţă parte referitor la produse, la procese, la sisteme şi la persoane;
    certificat de acreditare – document oficial sau set de documente oficiale care confirmă acordarea acreditării pentru un domeniu definit;
    certificat de conformitate – document care atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii şi că, la momentul evaluării, produsul este conform cerinţelor specificate aplicabile;
    criterii de acreditare – ansamblu de cerinţe, stabilite prin standarde de referinţe şi documente ale organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, utilizate de organismul naţional de acreditare şi indicate spre îndeplinire organismului de evaluare a conformităţii pentru a fi acreditat;
    declaraţie de conformitate – asigurare scrisă, bazată pe o decizie luată în urma unei evaluări, prin care furnizorul confirmă cu certitudine că produsul este conform cerinţelor specificate;
    distribuitor – orice persoană fizică sau juridică din lanţul de distribuţie, alta decît producătorul sau importatorul, care pune la dispoziţie pe piaţă un produs;
    domeniu de acreditare – servicii specifice de evaluare a conformităţii pentru care acreditarea a fost solicitată şi/sau a fost acordată;
    etalonare – operaţie care, în condiţii specificate, stabileşte: în prima etapă, o relaţie între valorile şi incertitudinile de măsurare asociate, care sînt furnizate de etaloanele şi de indicaţiile corespunzătoare, cu incertitudinile de măsurare asociate; în a doua etapă, utilizarea acestei informaţii pentru stabilirea unei relaţii care să permită obţinerea unui rezultat de măsurare pornind de la o indicaţie;
    evaluare a conformităţii – proces prin care se evaluează demonstrarea îndeplinirii cerinţelor specificate pentru un produs, proces, serviciu, sistem, pentru o persoană sau un organism;
    evaluare la nivel de omologi – proces de evaluare a organismului naţional de acreditare de către organismele naţionale de acreditare străine, desfăşurat în conformitate cu cerinţele prezentei legi şi, după caz, cu alte specificaţii tehnice sectoriale suplimentare;
    furnizor – organizaţie sau persoană care furnizează un produs (producător, distribuitor, comerciant cu amănuntul, vînzător al unui produs, prestator al unui serviciu sau al unei informaţii);
    importator – orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piaţă un produs dintr-o altă ţară;
    inspecţie – examinare a proiectului unui produs, examinare a unui produs, proces, a unei instalaţii şi determinarea conformităţii lor cu cerinţele specificate sau, pe baza unor raţionamente (aprecieri) profesionale, cu cerinţele generale;
    introducere pe piaţă – punere pentru prima oară la dispoziţie a unui produs pe piaţă;
    încercare – determinare, în baza unei proceduri, a unei sau a mai multor caracteristici ale unui obiect supus evaluării conformităţii;
    organism de evaluare a conformităţii – organism care efectuează activităţi de evaluare a conformităţii, inclusiv de etalonare, încercare, certificare şi inspecţie;
    organism naţional de acreditare – organism unic avînd autoritatea de a efectua acreditarea, recunoscut la nivel naţional, învestit cu dreptul de a deveni membru al organizaţiilor internaţionale şi regionale de acreditare;
    producător – orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un produs sau pentru care se proiectează ori se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul sub numele ori marca sa;
    punere la dispoziţie pe piaţă – furnizare pe piaţă a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare în cursul unei activităţi comerciale în schimbul unei plăţi sau în mod gratuit;
    reprezentant autorizat – orice persoană fizică sau juridică ce a primit un mandat scris din partea unui producător  pentru a acţiona în numele acestuia  în legătură cu sarcini specifice;
    simbol de acreditare – simbol emis de organismul naţional de acreditare pentru a fi utilizat de organismele de evaluare a conformităţii acreditate spre a indica statutul lor de organism acreditat;
supraveghere a organismelor de evaluare a conformităţii – ansamblu de activităţi pentru monitorizarea îndeplinirii continue a cerinţelor de acreditare de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate, cu excepţia reevaluării.
    Articolul  3. Scopul prezentei legi
    Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui înalt nivel de protecţie a intereselor publice, precum sănătatea şi siguranţa în general, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, protecţia consumatorului, protecţia mediului şi securitatea, facilitarea comerţului transfrontalier şi lichidarea barierelor tehnice din calea comerţului.
    Articolul 4. Organul responsabil de elaborarea
                       politicilor în domeniul acreditării
                       şi al evaluării conformităţii produselor
    Politica statului în domeniul acreditării şi al evaluării conformităţii se elaborează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii.
    Articolul 5. Obiectivele şi principiile activităţii
                       organismului naţional de acreditare
                       şi a organismelor de evaluare
                       a conformităţii
    (1) Organismul naţional de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii au următoarele obiective principale:
    a) crearea de premise pentru a se recunoaşte rezultatele activităţilor de evaluare a conformităţii prin semnarea  acordurilor de recunoaştere multilaterală de către organismul naţional de acreditare cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare  şi cu organizaţiile internaţionale şi regionale de acreditare şi pentru a se asigura menţinerea calităţii de membru;
    b) promovarea principiului liberei circulaţii a produselor şi a serviciilor;
    c) conferirea încrederii autorităţilor şi consumatorilor în competenţa, imparţialitatea şi integritatea organismelor de evaluare a conformităţii;
    d) contribuţia la creşterea competitivităţii produselor şi a serviciilor în contextul globalizării pieţelor;
    e) promovarea protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor, precum şi a protecţiei mediului.
    (2) Organismul naţional de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii activează pe următoarele principii de bază:
    a) folosire a unor proceduri de evaluare unice, armonizate cu regulile europene şi cu cele internaţionale, pentru acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii;
    b) competenţă şi imparţialitate;
    c) transparenţă, disponibilitate publică şi credibilitate;
    d) reprezentare a intereselor publice;
    e) acces liber, fără discriminare, al tuturor solicitanţilor la procesul de acreditare;
    f) independenţă faţă de posibila predominare a oricăror interese specifice;
    g) asigurare a confidenţialităţii şi păstrare a secretului profesional şi a celui comercial;
    h) examinare imparţială a apelurilor şi a reclamaţiilor.
    Articolul 6. Standardele de referinţă
    (1) Standarde de referinţă sînt standardele europene armonizate sau standardele internaţionale adoptate la nivel naţional ori de un stat membru al Uniunii Europene, care stabilesc criterii pentru competenţa organismului naţional de acreditare şi a organismelor de evaluare a conformităţii.
    (2) Organismul naţional de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii vor respecta în permanenţă standardele de referinţă aplicabile.
    (3) Lista standardelor de referinţă se aprobă de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Articolul 7. Organismul naţional de acreditare
    (1) Activitatea de acreditare este o activitate de autoritate publică recunoscută oficial.
    (2) Activitatea de acreditare se realizează de către Centrul Naţional de Acreditare, desemnat în calitate de organism naţional unic de acreditare, cu denumirea abreviată „MOLDAC”.
    (3) Centrul Naţional de Acreditare este o instituţie publică, monitorizată de organul de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil de infrastructura calităţii, nu se subordonează nici unei autorităţi publice sau private, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (4) şi (5).
    (4) Centrul Naţional de Acreditare îşi exercită funcţiile şi atribuţiile în baza unui regulament, aprobat de Guvern cu avizul prealabil al Comisiei economie, buget şi finanţe a Parlamentului.
    (5) Directorul Centrului Naţional de Acreditare este numit în funcţie pe bază de concurs, prin ordin al conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil de infrastructura calităţii. Directorul Centrului trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să posede studii superioare în domeniul tehnic sau economic şi experienţă de muncă în domeniul acreditării şi/sau al evaluării conformităţii de cel puţin 5 ani, inclusiv de cel puţin 3 ani în funcţie administrativă.
    (6) Directorul Centrului Naţional de Acreditare este eliberat din funcţie, prin ordin al conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil de infrastructura calităţii, în următoarele cazuri:
    a) pierdere a cetăţeniei;
    b) imposibilitate a exercitării funcţiei din motiv de sănătate;
    c) alegere în o altă funcţie;
    d) condamnare pentru săvîrşirea de infracţiuni cu intenţie sau condamnare la privaţiune de libertate prin hotărîre judecătorească irevocabilă.
    (7) Centrul Naţional de Acreditare este o organizaţie necomercială, care activează în regim non-profit.
    (8) Guvernul asigură ca Centrul Naţional de Acreditare să dispună:
    a) de spaţiu cu titlu gratuit;
    b)  de resurse financiare şi de personal corespunzător pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor sale, inclusiv pentru îndeplinirea sarcinilor speciale precum sînt activităţile de cooperare legate de acreditarea europeană şi cea internaţională şi activităţile necesare sprijinirii politicii publice în domeniul acreditării şi al evaluării conformităţii, în cazul în care Centrul nu se poate autofinanţa.
    Articolul 8. Centrul Naţional de Acreditare
    (1) Centrul Naţional de Acreditare:
    a) dezvoltă acreditarea şi evaluarea conformităţii şi conferă încredere în competenţa tehnică şi în integritatea organismelor de evaluare a conformităţii, pe principiile prevăzute la art. 5 alin. (2);
    b) se conformează permanent standardului de referinţă, documentelor europene şi internaţionale privind funcţionarea organismului de acreditare;
    c) înfiinţează şi menţine structuri adecvate în cadrul propriilor activităţi pentru garantarea participării efective şi echilibrate a tuturor părţilor interesate;
    d) identifică activităţile de evaluare a conformităţii pentru care este competent să realizeze acreditarea şi prestează servicii de instruire şi de transfer de cunoştinţe în domeniul acreditării;
    e) acreditează organisme de evaluare a conformităţii în baza standardelor de referinţă şi emite certificate de acreditare, indiferent de faptul că evaluarea conformităţii se efectuează cu titlu obligatoriu sau voluntar, şi anume:
    - laboratoare de încercări;
    - laboratoare de etalonări;
    - laboratoare medicale;
    - organisme de inspecţie în domeniul evaluării conformităţii;
    - organisme de certificare a produselor;
    - organisme de certificare sisteme de management;
    - organisme de certificare pentru alte scheme de certificare în domeniul voluntar sau reglementat;
    - organisme de certificare persoane;
    - organizatori de scheme de încercări interlaboratoare;
    - organisme de evaluare a conformităţii pentru noi domenii stabilite de EA-Cooperarea Europeană pentru Acreditare sau de autorităţi cu funcţii de reglementare;
    f) poate să organizeze teste de competenţă sau alte comparări pentru laboratoarele de încercări/etalonări sau pentru organismele de inspecţii ori poate implica în acest proces alte entităţi pe care le recunoaşte şi le consideră competente;
    g) monitorizează menţinerea competenţei de către organismele de evaluare a conformităţii pentru care a emis certificate de acreditare;
    h) asigură exercitarea funcţiilor sale cu competenţă, promptitudine şi fără impunere de condiţii oneroase solicitanţilor de acreditări;
    i) îndeplineşte obligaţiile ce îi revin în calitate de membru al organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare;
    j) cooperează cu autorităţile de reglementare şi colaborează cu organizaţiile neguvernamentale pentru elaborarea politicilor naţionale privind acreditarea şi evaluarea conformităţii;
    k) evaluează organismele de evaluare a conformităţii care solicită dreptul de a activa în domeniile reglementate, cu recunoaşterea ulterioară de către autorităţile de reglementare;
    l) stabileşte şi aplică criterii de selectare, monitorizare, instruire şi desemnare a evaluatorilor, experţilor tehnici implicaţi în procesul de acreditare;
    m) participă la elaborarea de reglementări în domeniul acreditării, evaluării conformităţii;
    n) participă la nivel naţional, european şi internaţional la procesul de elaborare a standardelor în domeniul său de activitate;
    o) publică rapoarte anuale de audit financiar.
    (2) Centrul Naţional de Acreditare exercită şi alte funcţii prevăzute de prezenta lege şi de regulamentul său.
    (3) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Centrul Naţional de Acreditare trebuie:
    a) să păstreze înregistrări referitoare la activitatea de acreditare, inclusiv la comitetele tehnice, la evaluatori şi la experţii implicaţi în activitatea de acreditare;
    b) să pună la dispoziţie publicului informaţii despre activitatea sa, inclusiv ghiduri, instrucţiuni etc.;
    c) să asigure o reprezentare echilibrată a părţilor interesate la activitatea de acreditare conform standardelor de referinţă;
    d) să stabilească reguli conform standardelor de referinţă, ghidurilor şi recomandărilor asociate acestora, specifice domeniului acreditării;
    e) să informeze autorităţile de reglementare despre activităţile din domeniul acreditării şi să ofere expertiză, la solicitare;
    f) să reprezinte interesele ţării la activităţile internaţionale şi la cele europene în domeniul acreditării;
    g) să elaboreze politici, reguli şi proceduri care să asigure transparenţa şi credibilitatea procesului de acreditare.
    (4) În procesul activităţii sale, Centrul Naţional de Acreditare asigură utilizarea şi implementarea documentelor organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, care stabilesc criterii generale şi reguli în domeniul acreditării şi evaluării conformităţii.
    (5) În vederea exercitării eficiente a funcţiilor sale, Centrul Naţional de Acreditare respectă principiul neconcurenţei, pe următoarele criterii:
    a) independenţă faţă de organismele de evaluare a conformităţii pe care le evaluează şi faţă de presiunile comerciale;
    b) asigurare a lipsei conflictelor de interese cu organismele de evaluare a conformităţii, nedeţinere de acţiuni sau de alte genuri de interese financiare sau administrative într-un organism de evaluare a conformităţii;
    c)  neoferire şi nefurnizare a nici unei activităţi sau a nici unui serviciu care se execută de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate de el, neacordare de consultanţă pentru obţinerea sau menţinerea acreditării;
    d) neconcurenţă cu organismele naţionale de acreditare ale altor state.
    Articolul 9. Bugetul Centrului Naţional de Acreditare
    (1) Pînă la data de 10 septembrie a fiecărui an, bugetul de venituri şi de cheltuieli al Centrului Naţional de Acreditare se aprobă de organul de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil de infrastructura calităţii, cu respectarea principiilor prevăzute de prezentul articol.
    (2) Bugetul Centrului Naţional de Acreditare se formează în baza:
    a) mijloacelor financiare de la bugetul de stat, necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din calitatea de semnatar al contractului de membru asociat şi al Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare, inclusiv pentru participare la lucrările organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare, care decurg din obligaţiile de membru semnatar al acordurilor respective de recunoaştere, precum şi pentru activităţile de cooperare legate de acreditarea europeană şi cea internaţională;
    b) mijloacelor financiare provenite din plăţile pentru activităţile de acreditare, atestare, instruire;
    c) mijloacelor financiare provenite din sponsorizări, granturi etc. care nu contravin cerinţelor stabilite pentru Centru.
    (3) Costul serviciilor de acreditare se calculează în conformitate cu anexa nr. 1, care este parte integrantă din prezenta lege.
    (4) Mijloacele financiare, cu excepţia celor de la bugetul de stat, neutilizate de Centrul Naţional de Acreditare în exerciţiul financiar curent se transferă cu aceeaşi destinaţie la bugetul anului următor.
    (5) Structura şi statele de personal ale Centrului Naţional de Acreditare, formele şi modul de remunerare a angajaţilor se stabilesc de către directorul Centrului în limitele bugetului aprobat.
    Articolul 10. Consiliul de acreditare
    (1) Pentru a se asigura imparţialitatea, dezvoltarea şi respectarea principiilor şi a politicilor de funcţionare, precum şi participarea eficientă şi echilibrată a tuturor părţilor interesate direct sau indirect în activitatea Centrului Naţional de Acreditare, se instituie în cadrul lui un consiliu de acreditare, care activează pe baze obşteşti.
    (2) Consiliul de acreditare se constituie din 15 membri. Organizarea şi funcţionarea lui, precum şi modul de alegere/numire a membrilor se stabilesc în regulamentul consiliului, elaborat de Centrul Naţional de Acreditare şi aprobat de organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii.
    (3) Componenţa Consiliului de acreditare se aprobă de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii în baza propunerilor făcute de reprezentanţii părţilor interesate, şi anume:
    a) organismelor de evaluare a conformităţii acreditate;
    b) beneficiarilor activităţilor de evaluare a conformităţii;
    c) consumatorilor;
    d) autorităţilor cu funcţii de reglementare interesate în dezvoltarea acreditării şi a evaluării conformităţii.
    (4) Consiliul de acreditare are următoarele atribuţii:
    a) examinează politicile, regulile şi procedurile de acreditare;
    b) examinează devizul anual de venituri şi cheltuieli;
    c) examinează darea de seamă contabilă şi contul veniturilor şi al pierderilor şi, după caz, poate solicita audit financiar;
    d) monitorizează şi asigură imparţialitatea şi obiectivitatea în procesul de acreditare;
    e) numeşte o comisie pentru examinarea apelurilor, după caz;
    f) avizează regulamentul Comisiei de apel;
    g) avizează regulamentul comitetelor tehnice;
    h) recomandă organizaţiile internaţionale de specialitate cu care trebuie să colaboreze Centrul Naţional de Acreditare;
    i) promovează acreditarea şi informează societatea referitor la acreditare;
    j) avizează Lista standardelor de referinţă şi a documentelor organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, care stabilesc criterii generale şi reguli în domeniul acreditării şi al evaluării conformităţii.
    (5) La luarea deciziilor în Consiliul de acreditare, părţile interesate sînt reprezentate în măsură egală, prin vot echitabil.
    Articolul 11. Procedura de apel
    (1)  Pentru examinarea oricărei decizii nefavorabile privind acordarea acreditării luată de Centrul Naţional de Acreditare, solicitantul acreditării poate depune cerere de apel.
    (2) Apelul se examinează de o comisie de apel, instituită ad-hoc de către Consiliul de acreditare. Regulamentul Comisiei de apel se aprobă de conducătorul organului central al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. Membrii Comisiei de apel se numesc de Consiliul de acreditare.
    (3) Centrul Naţional de Acreditare, în conformitate cu standardul de referinţă:
    a) stabileşte procedura de examinare a apelurilor primite din partea organismelor de evaluare a conformităţii;
    b) decide asupra validităţii apelului;
    c) comunică decizia finală organismului de evaluare a conformităţii care a depus cerere de apel;
    d) păstrează înregistrările tuturor apelurilor şi deciziilor finale.
    (4) Decizia Centrului Naţional de Acreditare privind restrîngerea, suspendarea, retragerea sau neacordarea acreditării, precum şi absenţa unei astfel de decizii, pot fi contestate de organismele de evaluare a conformităţii în instanţa competentă conform legislaţiei aplicabile, dacă nu au fost soluţionate în prealabil de Centrul Naţional de Acreditare conform procedurii sale.
    Articolul 12. Procesul de acreditare
    (1) Criteriile de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii sînt stabilite în standardele de referinţă şi în documentele organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, adoptate la nivel naţional, aplicabile organismului naţional de acreditare şi organismelor de evaluare a conformităţii.
    (2) În baza îndeplinirii criteriilor de acreditare, indiferent de faptul că acreditarea este utilizată cu titlu obligatoriu sau voluntar, pot fi acreditate organismele de evaluare a conformităţii care efectuează activităţi de evaluare a conformităţii, inclusiv de certificare, de inspecţie, de etalonare şi de încercare.
    (3) Evaluarea competenţei  unui organism de evaluare a conformităţii implică evaluarea competenţei tuturor activităţilor desfăşurate de acest organism, inclusiv a competenţei personalului, a validităţii metodologiei de evaluare a conformităţii şi a validităţii rezultatelor evaluării conformităţii, conform standardelor de referinţă şi cerinţelor din documentele organizaţiilor europene şi ale organizaţiilor internaţionale de specialitate.
    (4) Decizia de acreditare se adoptă în cazul în care organismul de evaluare a conformităţii solicitant este conform criteriilor de acreditare. Decizia de acreditare se adoptă de Centrul Naţional de Acreditare. În baza deciziei de acreditare, solicitantului i se eliberează certificat de acreditare pe un termen determinat, cu înscrierea lui în Registrul organismelor de evaluare a conformităţii acreditate. Domeniul de acreditare aprobat de Centrul Naţional de Acreditare este parte integrantă a certificatului de acreditare.
    (5) Pentru acreditarea laboratoarelor de încercări, o etapă intermediară poate fi atestarea competenţei tehnice conform cerinţelor prescrise la nivel naţional.
    (6) În cazul în care se constată că solicitantul acreditării nu a înlăturat în termenele stabilite neconformităţile depistate în procesul de evaluare la faţa locului, Centrul Naţional de Acreditare ia o decizie privind neacordarea  acreditării.
    (7) Centrul Naţional de Acreditare supraveghează organismele de evaluare a conformităţii pentru care a emis certificat de acreditare. Supravegherea se efectuează pentru monitorizarea îndeplinirii continue a cerinţelor de acreditare de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate.
    (8) Confirmarea valabilităţii acreditării se aprobă prin decizie de menţinere a acreditării, emisă de Centrul Naţional de Acreditare, luîndu-se în considerare rezultatele pozitive ale evaluărilor de supraveghere.
    (9) Extinderea domeniului de acreditare se efectuează la cererea organismului de evaluare a conformităţii.
    (10) Restrîngerea domeniului de acreditare se efectuează la cererea organismului de evaluare a conformităţii sau în urma evaluării de supraveghere, ca să se excludă acele părţi pentru care organismul de evaluare a conformităţii nu îndeplineşte în mod repetat criteriile de acreditare.
    (11) La solicitarea organismului de evaluare a conformităţii, poate fi efectuată reînnoirea acreditării prin reevaluarea lui privind conformitatea cu criteriile de acreditare. Reevaluarea organismului de evaluare a conformităţii este similară unei evaluări iniţiale, cu deosebirea că experienţa acumulată în timpul evaluărilor anterioare este luată în considerare.
    (12) În cazul în care se constată că un organism de evaluare a conformităţii care a primit certificat de acreditare nu mai este competent să realizeze o activitate specifică de evaluare a conformităţii şi nu se conformează criteriilor de acreditare stabilite în standardul de referinţă aplicabil, Centrul Naţional de Acreditare întreprinde toate măsurile adecvate pentru restricţionarea, suspendarea sau retragerea certificatului de acreditare al acestuia.
    (13) Centrul Naţional de Acreditare asigură independenţa, obiectivitatea şi imparţialitatea în luarea deciziilor, este responsabil pentru deciziile sale de acordare, refuz de acordare, de menţinere, de extindere, de restrîngere, de suspendare şi de retragere a acreditării.
    Articolul 13. Marca naţională de acreditare
                          şi referirile la acreditare
    (1) Marca naţională de acreditare este un simbol oficial înregistrat, protejat legal, care reprezintă proprietatea exclusivă a Centrului Naţional de Acreditare.
    (2)  Marca naţională de acreditare este o reprezentare grafică însoţită de simbolurile statului, cum ar fi drapelul de stat şi denumirea oficială a statului, conform descrierii din anexa nr. 2, care este parte integrantă din prezenta lege.
    (3)  Marca naţională de acreditare, însoţită de menţiunile despre activitatea la care se referă acreditarea, reprezintă simbolul de acreditare.
    (4)  Centrul Naţional de Acreditare transferă organismelor de evaluare a conformităţii dreptul de utilizare a simbolului de acreditare, conform prevederilor standardului de referinţă aplicabil.
    (5)  Modul de utilizare a mărcii naţionale de acreditare este stabilit de Centrul Naţional de Acreditare, în conformitate cu cerinţele Cooperării Europene pentru Acreditare.
    (6)  Organismele de evaluare a conformităţii acreditate sînt responsabile de utilizarea  simbolului de acreditare şi de referirile la acreditare pe care le fac.
    (7)  Organismele de evaluare a conformităţii acreditate sînt obligate să utilizeze pe documentele emise simbolul de acreditare pentru serviciile prestate conform domeniului de acreditare.
    Articolul 14. Colaborarea internaţională
    (1) Centrul Naţional de Acreditare reprezintă interesele Republicii Moldova în cadrul organismelor internaţionale şi regionale (europene şi interstatale) de acreditare, trebuie să coopereze cu ele şi să participe la activităţile lor, să semneze acorduri de recunoaştere reciprocă.
    (2) Centrul Naţional de Acreditare se supune evaluării la nivel de omologi pe baza unor criterii şi proceduri de evaluare clare şi transparente stabilite de organismele europene şi de cele internaţionale de acreditare (EA, IAF, ILAC). Prin evaluare la nivel de omologi, se determină dacă Centrul respectă cerinţele şi standardele armonizate relevante.
    (3) În cazul în care primeşte o cerere de acreditare din partea unui organism de evaluare a conformităţii străin, Centrul Naţional de Acreditare trebuie să informeze organismul naţional de acreditare din ţara în care este stabilit organismul de evaluare a conformităţii solicitant că cererea este înregistrată. În asemenea cazuri, organismul naţional de acreditare al statului în care este stabilit organismul de evaluare a conformităţii solicitant poate participa în calitate de observator la procesul de acreditare.
    (4) Centrul Naţional de Acreditare poate solicita unui organism naţional de acreditare străin să efectueze o parte din activităţile de evaluare în scop de acreditare a organismului de evaluare a conformităţii. În acest caz, certificatul de acreditare se eliberează de Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova.
    (5) Organismul de evaluare a conformităţii poate să solicite acreditare unui organism naţional de acreditare străin în cazul în care Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova nu efectuează acreditarea activităţilor de evaluare a conformităţii în domeniul solicitat. În acest caz, Centrul participă în calitate de observator la procesul de acreditare a organismului de evaluare a conformităţii din Republica Moldova.
    (6) La cererea unui organism naţional de acreditare străin, Centrul Naţional de Acreditare poate efectua o parte a activităţilor de acreditare ale organismului de evaluare a conformităţii solicitant.
    Articolul 15. Dispoziţii generale privind evaluarea
                         conformităţii
    (1) Evaluarea conformităţii poate fi cu titlu obligatoriu sau voluntar.
    (2) Evaluarea conformităţii, indiferent de faptul că este obligatorie sau voluntară, se realizează numai de organismele de evaluare a conformităţii acreditate.
    Articolul 16. Drepturile şi obligaţiile organismelor
                          de evaluare a conformităţii acreditate
    (1) Organismele de evaluare a conformităţii acreditate au următoarele obligaţii:
    a) să se conformeze cerinţelor din standardele de referinţă şi din documentele europene şi internaţionale privind funcţionarea organismelor de evaluare a conformităţii şi cerinţelor stabilite de Centrul Naţional de Acreditare  privind domeniile pentru care este acordată acreditarea;
    b) să nu acţioneze ca proiectant, producător, furnizor, instalator, cumpărător, proprietar, utilizator sau ca operator de întreţinere a produselor pe care le evaluează;
    c) să asigure confidenţialitatea, obiectivitatea şi imparţialitatea activităţilor de evaluare a conformităţii;
    d) să îndeplinească toate sarcinile de evaluare a conformităţii pentru care solicită acreditare şi să posede mijloacele necesare pentru a îndeplini în modul corespunzător sarcinile tehnice şi administrative legate de activităţile de evaluare a conformităţii;
    e) să-şi asigure imparţialitatea prin participarea tuturor părţilor interesate la dezvoltarea politicilor şi a principiilor de funcţionare a organismelor de evaluare a conformităţii;
    f) să desfăşoare activităţile de evaluare a conformităţii la cel mai înalt grad de integritate profesională şi de competenţă tehnică necesară în domeniul respectiv şi să fie libere de orice presiune şi stimulent, îndeosebi financiare, care le-ar putea influenţa rezultatele activităţii;
    g) să păstreze secretul profesional referitor la toate informaţiile obţinute în procesul îndeplinirii sarcinilor, să protejeze drepturile de autor;
    h) să informeze părţile interesate, inclusiv alte organisme de evaluare a conformităţii acreditate, despre măsurile preconizate în legătură cu produsele neconforme (depistate în procesul evaluării) care prezintă riscuri pentru sănătatea şi siguranţa persoanelor sau despre alte aspecte ale protecţiei interesului public;
    i) să încheie contracte de asigurare cu companiile de asigurare recunoscute legal pe teritoriul Republicii Moldova şi să deţină poliţe de asigurare pentru a repara prejudiciul care poate fi cauzat terţelor părţi prin activitatea lor şi faţă de care poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare cu privire la asigurări.
    (2) Organismul de evaluare a conformităţii acreditat are dreptul:
    a) de а avea acces la informaţiile disponibile în mod public, legate dе activitatea dе acreditare în domeniul pentru саrе а solicitat sau a primit acreditare;
    b) dе а negocia, în limitele prevăzute dе procedurile Centrului Naţional de Acreditare, date exacte despre desfăşurarea diferitelor faze ale procesului dе evaluare;
    c) dе а refuza componenţa echipei dе evaluare numai ре motive bine întemeiate, prezentate în scris conducerii Centrului Naţional de Acreditare. În această situaţie, organismul de evaluare a conformităţii îşi asumă riscul întîrzierii procesului dе acreditare faţă dе graficul stabilit, iar Centrul îşi rezervă dreptul dе а utiliza, după caz, şi evaluatori dе lа organisme dе acreditare străine, сu recalcularea costurilor acreditării, costuri сarе îi vor fi comunicate suplimentar organismului de evaluare a conformităţii;
    d)  dе а solicita membrilor echipei dе evaluare declaraţii de păstrare а confidenţialităţii şi de respectare a dreptului său dе proprietate industrială şi de proprietate intelectuală, precum şi a unui astfel de drept al clienţilor săi;
    e) dе а renunţa lа acreditare, notificînd Centrului сu cel puţin 45 dе zile înainte;
    f) dе а face referire lа statutul său dе acreditare numai ре perioada dе valabilitate а certificatului dе acreditare şi numai pentru activităţile acreditate;
    g) de a face apel la orice decizie nefavorabilă.
    Articolul 17. Evaluarea conformităţii cu titlu voluntar
    (1) Evaluarea conformităţii cu titlu voluntar se realizează prin certificarea conformităţii de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate, nefiind impusă de reglementările tehnice naţionale.
    (2) Certificarea voluntară a conformităţii se realizează în bază de contract.
    Articolul 18. Evaluarea conformităţii cu titlu
                         obligatoriu
    (1) Evaluarea conformităţii cu titlu obligatoriu se realizează pentru produsele din domeniile prevăzute la anexa nr. 3, care este parte integrantă din prezenta lege, precum şi pentru produsele neincluse în domeniile din această anexă, pentru care există cerinţe esenţiale prevăzute în reglementările tehnice respective, în conformitate cu art. 4 alin. (6) din Legea nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică.
    (2) La produsele din anexa nr.3 se aplică următoarele proceduri de evaluare a conformităţii, care prevăd, pentru fiecare categorie de produse, unul sau o combinaţie adecvată a următoarelor module, descrise şi aprobate prin hotărîre de Guvern:
    a) modulul A – controlul intern al producţiei;
    b) modulul A1 – controlul intern al producţiei şi încercarea supravegheată a produsului;
    c) modulul A2 – controlul intern al producţiei şi verificări ale produsului supravegheate la intervale aleatorii;
    d) modulul B – examinarea CE de tip;
    e) modulul C – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern al producţiei;
    f) modulul C1 – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern al producţiei şi încercarea supravegheată a produsului;
    g) modulul C2 – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern al producţiei şi verificări ale produsului supravegheate la intervale aleatorii;
    h) modulul D – conformitatea cu tipul, bazată pe asigurarea calităţii procesului de producţie;
    i) modulul D1 – asigurarea calităţii procesului de producţie;
    j) modulul E – conformitatea cu tipul, bazată pe asigurarea calităţii produsului;
    k) modulul E1 – asigurarea calităţii la inspecţia şi încercarea produsului finit;
    l) modulul F – conformitatea cu tipul, bazată pe verificarea produsului;
    m) modulul F1 –  conformitatea bazată pe verificarea produsului;
    n) modulul G – conformitatea bazată pe verificarea unităţii de produs;
    o) modulul H – conformitatea bazată pe asigurarea totală a calităţii;
    p) modulul H1 – conformitatea bazată pe asigurarea totală a calităţii plus examinarea proiectului.
    (3) În situaţia în care procedurile prevăzute la alin. (2) nu pot fi aplicate unei categorii de produse, evaluarea conformităţii acestora se realizează conform prevederilor reglementării tehnice aplicabile.
    (4) Produsele din domeniile necuprinse în anexa nr.3, reglementate prin reglementări tehnice aplicabile, se supun evaluării conformităţii cu cerinţele esenţiale prin aplicarea următoarelor proceduri:
    a) certificare;
    b) inspecţie;
    c) încercare;
    d) declarare a conformităţii pe propria responsabilitate.
    (5) Procedurile privind evaluarea conformităţii menţionate la alin. (2) şi alin. (4) depind de gradul de complexitate al produsului, de riscul estimat la utilizarea lui şi se stabilesc de autoritatea cu funcţii de reglementare prin reglementările tehnice respective.
    (6) În cazul în care un produs cade sub incidenţa mai multor reglementări tehnice, autoritatea cu funcţii de reglementare asigură coerenţa procedurilor de evaluare a conformităţii aplicabile.
    Articolul 19. Declaraţia de conformitate
    (1) Scopul declaraţiei este să confere încredere în conformitatea obiectului identificat cu cerinţele specificate la care se referă declaraţia de conformitate şi să specifice în mod clar responsabilul pentru această conformitate şi declaraţie. O declaraţie de conformitate este o formă de atestare a conformităţii pentru a se respecta cererile pieţei şi ale autorităţilor cu funcţii de reglementare, pentru a se conferi încredere în produsul plasat pe piaţă.
    (2) Declaraţia de conformitate se emite de către producător sau de reprezentantul lui autorizat, sau, în cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu are domiciliu ori sediu în Republica Moldova, de către importatorul produsului.
    (3) Emitentul unei declaraţii de conformitate (organizaţie sau persoană) este responsabil de emiterea, menţinerea, extinderea, restrîngerea, suspendarea sau retragerea declaraţiei şi de conformitatea obiectului acesteia cu cerinţele esenţiale aplicabile.
    (4) Declaraţia de conformitate se bazează pe rezultatele evaluării conformităţii.
    (5) O declaraţie de conformitate poate să se refere atît la un produs concret, cît şi la un grup de produse similare, pentru care sînt stabilite cerinţe analoge care trebuie atestate. În acest caz, emitentul declaraţiei trebuie să asigure că fiecare produs individual al grupului este conform cerinţelor esenţiale aplicabile.
    (6) Declaraţia de conformitate va cuprinde suficientă informaţie pentru a identifica emitentul său, produsul la care se referă, cerinţele prin care se declară conformitatea şi persoana care o semnează pentru şi în numele emitentului şi va conţine cel puţin următoarele:
    a) identificarea sa unică;
    b) numele şi adresa de contact ale emitentului;
    c) identificarea obiectului;
    d) declararea conformităţii şi asumarea responsabilităţii pentru conformitatea produsului;
    e) lista completă şi clară a standardelor sau a altor cerinţe specificate;
    f) data şi locul emiterii;
    g) termenul său de valabilitate.
    (7) Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să aibă proceduri implementate pentru a se asigura de conformitatea continuă a obiectului acesteia, aşa cum a fost livrat sau acceptat, cu cerinţele menţionate în declaraţia de conformitate, precum şi pentru a reevalua valabilitatea ei, în cazul în care apar:
    a) modificări care afectează în mod semnificativ proiectul sau specificaţia obiectului declaraţiei;
    b) modificări în actele normative care stabilesc cerinţe esenţiale faţă de care se declară conformitatea obiectului declaraţiei;
    c) informaţii relevante care indică faptul că obiectul declaraţiei ar putea să nu mai fie conform cerinţelor esenţiale aplicabile.
    (8) Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să facă accesibilă documentaţia tehnică pentru autorităţile de reglementare relevante şi pentru organele cu funcţii de control.
    (9) Documentaţia tehnică ce susţine o declaraţie de conformitate trebuie să fie elaborată, acumulată, actualizată permanent şi păstrată pentru a se permite trasabilitatea de la declaraţia de conformitate, dată de emitent, şi, după cum este prevăzut în reglementarea tehnică aplicabilă, trebuie să includă următoarele, fără a se limita la ele:
    a) descrierea obiectului declaraţiei;
    b) informaţia privind documentaţia de proiectare a produsului;
    c) rezultatele evaluării conformităţii produsului;
    d) identificarea organismelor de evaluare a conformităţii antrenate, ale căror rezultate se utilizează, precum şi identificarea statutului lor de acreditare;
    e) lista completă şi clară a standardelor aplicabile sau a altor cerinţe specificate;
    f) descrierea sistemului de management relevant pentru obiectul declaraţiei.
    (10) Declaraţia de conformitate se înregistrează la organismele de certificare acreditate pentru domeniul de acreditare corespunzător obiectului declaraţiei, cu atribuirea unui număr şi cu autentificare prin ştampila organismului de certificare. Acesta din urmă va deţine Registrul declaraţiilor de conformitate înregistrate şi va transmite lunar informaţia de rigoare autorităţilor cu funcţii de reglementare şi autorităţilor cu funcţii de control, precum şi, la solicitare, instituţiilor guvernamentale şi autorităţilor administraţiei publice locale.
    (11) Pentru înregistrarea declaraţiei de conformitate, solicitantul prezintă organismului de certificare:
    a) cerere (solicitare) de înregistrare a declaraţiei;
    b) două exemplare de declaraţie pe suport de hîrtie, pe care le-a semnat şi  le-a autentificat prin specimenul său de ştampilă;
    c) copiile de pe documentele cuprinse în documentaţia tehnică, prevăzută la alin. (9), şi reglementarea tehnică aplicabilă produsului pentru care este emisă declaraţia.
    (12) Organismul de certificare verifică setul de documente, prezentat de solicitant, referitor la:
    a) corectitudinea direcţionării solicitării de înregistrare a declaraţiei de conformitate;
    b) plenitudinea şi corectitudinea prezentării documentelor prevăzute la alin. (11).
    (13) În urma verificării, conform alin. (12), a setului de documente, organismul de certificare, în maximum 3 zile din data recepţionării solicitării de înregistrare, efectuează înregistrarea declaraţiei de conformitate sau informează solicitantul, precum şi autorităţile cu funcţii de control, despre refuzul înregistrării.
    (14) Temei pentru refuz poate servi faptul că:
    a) domeniul de acreditare a solicitantului nu cuprinde produsul declarat;
    b) lipseşte setul de documente prevăzute la alin. (11);
    c) lipseşte prevederea privind evaluarea conformităţii prin declaraţie de conformitate în reglementarea tehnică aplicabilă produsului;
    d) conţinutul setului de documente prezentat nu corespunde prevederilor din reglementarea tehnică aplicabilă.
    Articolul 20. Certificarea conformităţii
    (1)  În procesul de certificare a conformităţii produselor de către organismele de certificare acreditate, se atestă conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale aplicabile, conform modulelor şi schemelor de certificare descrise, aprobate de Guvern.
    (2)  Schemele de certificare se utilizează la certificarea produselor din domeniile necuprinse în anexa nr. 3.
    (3)  Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale aplicabile se atestă prin certificat de conformitate, emis de organismul de certificare acreditat.
    (4)  Organismul de certificare va monitoriza dreptul de utilizare a mărcilor şi a certificatelor de conformitate pe care le-a emis şi va lua măsuri în cazul referirilor incorecte la statutul certificării sau la utilizarea documentelor de certificare, ce induc în eroare.
    (5)  Certificatul de conformitate se eliberează pentru produsele care sînt fabricate de acelaşi producător în aceleaşi condiţii şi care sînt evaluate la aceleaşi cerinţe aplicabile.
    (6)  Formularul certificatului de conformitate se elaborează de către fiecare organism de certificare, fiind proprietatea exclusivă a emitentului.
    (7)  Nu se supun certificării produsele importate:
    a) nemijlocit de către producător, care servesc drept materie primă sau materiale auxiliare destinate utilizării ulterioare în propriul proces tehnologic sau care sînt componente ale utilajului tehnologic;
    b) nemijlocit de către producător în calitate de materie primă, de materiale auxiliare sau de componente ale produsului finit, fabricat la comanda beneficiarilor străini în bază de contract, care nu sînt destinate plasării pe piaţa Republicii Moldova;
    c) de către misiunile diplomatice şi consulare amplasate pe teritoriul Republicii Moldova pentru folosire personală;
    d) în calitate de exponate, modele, materiale publicitare destinate expoziţiilor, tîrgurilor şi altor acţiuni publicitare.
    Articolul 21. Inspecţia
    (1) Scopul inspecţiei constă în realizarea evaluărilor la solicitarea agenţilor economici şi/sau a autorităţilor administraţiei publice, avînd ca obiectiv furnizarea către partea interesată a informaţiilor referitoare la conformitatea obiectului inspectat cu reglementări, cu standarde sau cu alte cerinţe specificate. Parametrii inspecţiei pot include elemente referitoare la cantitate, calitate, securitate şi la aptitudinea de utilizare, precum şi la respectarea continuă a securităţii în funcţionarea obiectelor sau sistemelor industriale.
    (2) Activitatea organismelor de inspecţie cuprinde examinarea materialelor, produselor, instalaţiilor, uzinelor, proceselor, procedurilor de lucru sau serviciilor, determinarea conformităţii acestora cu cerinţele specificate, raportarea ulterioară a rezultatelor acestor activităţi către clienţi şi, dacă este cazul, către autorităţile cu funcţii de control. Inspecţia poate lua în considerare toate etapele ciclului de viaţă al obiectului inspectat, inclusiv etapa de proiectare.
    (3) Inspecţie înseamnă determinarea directă a conformităţii obiectului său prin examinarea cerinţelor esenţiale aplicabile, în baza unei aprecieri profesionale realizate de organismele de inspecţie acreditate. Rezultatele inspecţiei pot fi utilizate drept suport pentru certificare.
    (4) Conformitatea produselor în cadrul inspecţiilor se atestă prin raportul de inspecţie şi/sau prin certificatul de inspecţie. Raportul de inspecţie reprezintă o descriere detaliată a inspecţiei şi a rezultatelor acesteia. Certificatul de inspecţie reprezintă, de regulă, o scurtă atestare oficială a conformităţii cu cerinţele esenţiale aplicabile.
    (5) Raportul de inspecţie şi/sau certificatul de inspecţie descrie informaţii privind starea obiectului la momentul inspecţiei. Conţinutul unui raport de inspecţie sau al unui certificat de inspecţie poate varia în funcţie de tipul inspecţiei, de cerinţele esenţiale. Raportul de inspecţie sau certificatul de inspecţie include orice defect şi neconformitate depistată. În aceste acte trebuie să fie identificat reprezentantul organismului de inspecţie care este responsabil de verificarea şi de eliberarea raportului şi/sau a certificatului de inspecţie.
    (6) În cazul în care inspecţia este efectuată în numele statului, autorităţile cu funcţii de reglementare pot introduce cerinţe speciale la raportarea rezultatelor inspecţiei.
    Articolul 22. Încercarea
    (1) Scopul încercării constă în determinarea de către un laborator acreditat a unei sau a mai multor caracteristici ale unui obiect supus evaluării conformităţii, în baza unei proceduri.
    (2) Raportul de încercare reprezintă o comunicare scrisă, făcută de un laborator, cuprinzînd o relatare oficială asupra rezultatelor încercărilor efectuate.
    (3) Încercarea poate fi parte din inspecţie sau din certificare în conformitate cu reglementările tehnice aplicabile.
    (4) Serviciile de etalonare se prestează doar de laboratoare de etalonare acreditate.
    Articolul 23. Marca de conformitate SM
    (1) Produsele supuse evaluării conformităţii în domeniul reglementat, pînă la plasarea lor pe piaţă şi/sau pînă la utilizare, trebuie să fie marcate de către producător cu marca de conformitate SM, dacă reglementarea tehnică prevede o astfel de marcare. Marcarea produsului cu marca de conformitate SM indică conformitatea acestuia cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă.
    (2) Marca de conformitate SM se aplică, potrivit reglementărilor tehnice aplicabile produsului, direct pe produs, pe ambalajul lui, pe documentele ce însoţesc produsul şi/sau pe o placă de marcaj ataşată produsului astfel încît să nu poată fi detaşată. Marca aplicată trebuie să fie vizibilă şi să nu poată fi radiată.
    (3) Aplicarea mărcii de conformitate SM pe produsele care nu au fost supuse procedurilor de evaluare a conformităţii în modul stabilit sau care nu corespund cerinţelor prescrise este interzisă.
    (4) Înregistrarea şi aplicarea mărcilor care pot fi confundate cu marca de conformitate SM sînt interzise.
    Articolul 24. Alte mărci de conformitate
    (1) În domeniul nereglementat se utilizează alte mărci de conformitate decît marca de conformitate SM.
    (2) Aplicarea mărcilor de conformitate pe produsele care nu ţin de domeniul reglementat este voluntară. Pe aceste produse poate fi aplicată marca de conformitate care atestă că produsul este în corespundere cu documentele normative în a căror bază este declarată conformitatea lui.
    (3) Alte mărci de conformitate aplicate trebuie să se deosebească de marca de conformitate SM, să fie vizibile şi lizibile.
    (4) Marcarea produselor cu marca de conformitate în cazul în care nu corespund cerinţelor documentelor normative în vigoare este interzisă.
    Articolul 25. Condiţiile de plasare a produselor
                          pe piaţă
    (1) Produsele se plasează pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele esenţiale care oferă un nivel adecvat de protecţie intereselor publice, precum sănătate şi siguranţă în general, sănătate şi siguranţă la locul de muncă, protecţie consumatorilor, protecţie mediului şi securitate, cu respectarea principiilor internaţionale ale liberei circulaţii a produselor în comerţul interior şi cel internaţional, şi numai dacă sînt însoţite de documente care atestă conformitatea. Persoana responsabilă de plasarea pe piaţă a produselor este producătorul, reprezentantul lui autorizat, importatorul, distribuitorul sau oricare altă persoană fizică sau juridică ce practică activitate de întreprinzător.
    (2) Conformitatea produselor se evaluează în baza cerinţelor esenţiale stabilite pentru produsele respective în reglementările tehnice aplicabile. Produsele pentru care lipsesc reglementări tehnice vor fi supuse evaluării conformităţii în baza prevederilor stabilite în standardele naţionale voluntare aplicabile produselor respective, a căror listă se aprobă prin ordin al autorităţii cu funcţii de reglementare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum şi în baza cerinţelor esenţiale stabilite şi aprobate prin ordin al autorităţii cu funcţii de reglementare, publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (3) Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale poate fi atestată prin certificate de conformitate, prin certificate şi/sau rapoarte de inspecţie, prin rapoarte de încercări şi declaraţii de conformitate.
    (4) La plasarea produselor pe piaţă sînt valabile numai certificatele de conformitate, certificatele şi/sau rapoartele de inspecţii şi rapoartele de încercări, emise de organismele de evaluare a conformităţii acreditate.
    Articolul 26. Obligaţiile producătorului
    (1) Producătorul are următoarele obligaţii:
    a) asigură că produsele sale introduse pe piaţă au fost proiectate şi fabricate în conformitate cu cerinţele esenţiale;
    b) întocmeşte documentaţia tehnică şi asigură aplicarea procedurilor  de evaluare a conformităţii;
    c) asigură corectitudinea şi veridicitatea declaraţiei de conformitate, deţinerea rapoartelor de încercări, certificatelor de conformitate şi altor documente ce atestă conformitatea;
    d) păstrează documentaţia suport şi declaraţia de conformitate în funcţie de ciclul de viaţă al obiectului declaraţiei şi de nivelul de risc, după introducerea pe piaţă a produsului;
    e) furnizează, la solicitarea autorităţii cu funcţii de control, informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului;
    f) se asigură că produsul este însoţit de instrucţiuni şi de informaţii de siguranţă într-o limbă care poate fi uşor înţeleasă de către consumator.
    (2) Producătorul se asigură că există proceduri care garantează conformitatea continuă a producţiei în serie. Modificările în proiectare sau cele referitoare la caracteristicile produsului şi modificările standardelor conexe, în raport cu care se declară conformitatea unui produs, se iau în considerare în modul corespunzător. Ori de cîte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un produs, producătorul testează prin eşantionare produsele comercializate, pentru a proteja sănătatea şi siguranţa consumatorului, investigînd şi, după caz, ţinînd un registru de plîngeri, de produse neconforme şi de rechemări ale unor produse, şi informează distribuitorii despre orice astfel de activităţi de monitorizare.
    (3) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs pe care l-a introdus pe piaţă nu este conform cerinţelor esenţiale aplicabile, producătorul întreprinde de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce produsul în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz.
    (4) În cazul în care produsul prezintă un risc, producătorul informează imediat autorităţile cu funcţii de control competente, indicînd detaliile, în special cele cu privire la neconformitate şi la orice măsură corectivă luată.
    Articolul  27. Obligaţiile reprezentantului autorizat
    (1) Producătorul poate numi, printr-un mandat scris, un reprezentant autorizat.
    (2) Reprezentantul autorizat îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător, care îi permite să îndeplinească cel puţin următoarele:
    a) să pună declaraţia de conformitate şi documentaţia tehnică la dispoziţia autorităţii cu funcţii de control;
    b) să furnizeze autorităţii cu funcţii de control, în baza unei cereri motivate din partea acesteia, informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea unui produs.
    (3) Obligaţiile stabilite la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.
    Articolul 28. Obligaţiile importatorului
    (1) În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul lui autorizat nu are domiciliu sau sediu în Republica Moldova, responsabilitatea pentru deţinerea documentaţiei tehnice ce atestă conformitatea şi prezentarea acesteia, la cererea organelor cu funcţii de control, revine importatorului.
    (2) Importatorul introduce pe piaţă numai produse conforme cerinţelor esenţiale pe baza unei declaraţii de conformitate, emisă pe propria responsabilitate în temeiul documentaţiei tehnice a producătorului, tradusă în limba de stat şi legalizată, menţionată la art. 19 alin. (9).
    (3) Importul produselor se efectuează în bază de contract de livrare, în care se indică în mod obligatoriu cerinţele esenţiale aplicabile.
    (4) Importatorul furnizează, la solicitarea autorităţii cu funcţii de control, informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului introdus pe piaţă cu cerinţele esenţiale.
    (5) Înainte de introducerea unui produs pe piaţă, importatorul garantează că producătorul a îndeplinit procedura corespunzătoare de evaluare a conformităţii. Dacă nu deţine toată documentaţia tehnică necesară pentru emiterea declaraţiei de conformitate, importatorul va asigura desfăşurarea procedurilor respective de evaluare a conformităţii şi va emite declaraţia de conformitate în baza rezultatelor evaluărilor efectuate în Republica Moldova de către un organism de evaluare a conformităţii acreditat.
    (6) Importatorul asigură că, în perioada în care un produs se află în responsabilitatea sa, condiţiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea cu cerinţele esenţiale stabilite.
    (7) Pentru protecţia sănătăţii şi a siguranţei consumatorului, în cazul în care acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un produs, importatorul va solicita laboratorului de încercări acreditat testarea prin eşantionare a produselor comercializate, investigînd şi, după caz, ţinînd un registru de plîngeri, de produse neconforme şi de rechemări ale unor produse, şi va informa distribuitorii despre această monitorizare.
    (8) Importatorul păstrează o copie a declaraţiei de conformitate atîta timp cît durează ciclul de viaţă al produsului şi în funcţie de nivelul riscului.
    (9) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs nu este conform cerinţelor esenţiale aplicabile, importatorul nu poate introduce produsul pe piaţă înainte de a fi adus în conformitate.
    (10) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs pe care l-a introdus pe piaţă nu este conform cerinţelor esenţiale aplicabile, importatorul ia de îndată măsurile corective necesare pentru a se aduce produsul în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz. Dacă produsul prezintă un risc, importatorul informează imediat autorităţile cu funcţii de control, indicînd detaliile, în special cele cu privire la neconformitate şi la orice măsură corectivă luată.
    (11) Importatorul sau distribuitorul este considerat producător în sensul prezentei legi şi este supus obligaţiilor ce revin producătorului în temeiul prezentului articol atunci cînd introduce pe piaţă un produs sub numele sau sub marca sa ori modifică un produs, introdus deja pe piaţă, într-o manieră care generează posibilitatea afectării conformităţii cu cerinţele esenţiale aplicabile.
    Articolul 29. Obligaţiile distribuitorului
    (1) Distribuitorul pune la dispoziţie pe piaţă un produs după ce acesta a fost introdus pe piaţă de producător sau de importator şi întreprinde toate măsurile necesare pentru a se asigura că operaţiile sale de manipulare a produsului nu au un impact negativ asupra conformităţii acestuia.
    (2) Înainte de a pune la dispoziţie un produs pe piaţă, distribuitorul verifică dacă produsul este însoţit de documentele prevăzute, de instrucţiunile şi de informaţiile de siguranţă.
    (3) Distribuitorul se asigură că, în perioada în care un produs se află în responsabilitatea sa, condiţiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea produsului cu cerinţele esenţiale.
    (4) La cererea motivată a autorităţii cu funcţii de control, distribuitorul îi furnizează informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului.
    (5) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs nu este conform cerinţelor esenţiale, distribuitorul nu pune la dispoziţie produsul pe piaţă atîta timp cît acesta nu este adus în conformitate. Dacă produsul prezintă un risc, distribuitorul informează producătorul sau importatorul, precum şi autorităţile cu funcţii de control.
    (6) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs pe care l-a pus la dispoziţie pe piaţă nu este conform cerinţelor esenţiale, distribuitorul se asigură că se iau măsurile corective necesare pentru a se aduce produsul în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz. Dacă produsul prezintă un risc, distribuitorul informează imediat autorităţile cu funcţii de control, indicînd detaliile, în special cele cu privire la neconformitate şi la orice măsură corectivă luată.
    Articolul 30. Atribuţiile autorităţilor cu funcţii
                         de reglementare
    În domeniul evaluării conformităţii, autorităţile cu funcţii de reglementare au următoarele atribuţii:
    a) stabilesc, în reglementările tehnice, pentru faza de proiect şi/sau pentru faza de producţie, posibilităţi de utilizare a procedurilor de evaluare a conformităţii, care vor asigura nivelul de securitate necesar şi atingerea obiectivului reglementării tehnice; criterii în a căror bază producătorul poate alege pentru produse cele mai potrivite proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute de legislaţie; metode de încercări şi de prelevare a probelor, utilizabile în procesul de evaluare a conformităţii;
    b) stabilesc, pentru produse sau grupe de produse, una sau mai multe proceduri de evaluare a conformităţii, identice ca nivel doveditor, ceea ce ar permite solicitantului să-şi aleagă cea mai potrivită procedură;
    c) stabilesc criterii conform cărora producătorul poate alege, pentru produse, cele mai potrivite proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute de legislaţie;
    d) stabilesc, pentru grupele de produse, aplicabilitatea modulelor sau a schemelor de certificare;
    e) stabilesc metode de încercări şi metode de prelevare a probelor, utilizabile în procesul de evaluare a conformităţii produselor;
    f) stabilesc conţinutul documentaţiei tehnice pentru emiterea declaraţiei de conformitate;
    g) identifică standardele şi prestandardele naţionale utilizate în scopul evaluării conformităţii.
    h) comunică şi cooperează cu Centrul Naţional de Acreditare, inclusiv în vederea notificării organismelor de evaluare a conformităţii în domeniul reglementat.
    Articolul  31. Recunoaşterea activităţilor de evaluare
                           a conformităţii
    (1) Se recunosc certificatele de conformitate sau rapoartele de încercări emise de organismele de evaluare a conformităţii acreditate de organismele de acreditare semnatare ale Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare, eliberate pentru produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene, traduse în limba de stat şi confirmate prin specimenul de ştampilă al importatorului.
    (2) Se recunosc certificatele de conformitate sau rapoartele de încercări emise de organisme de evaluare a conformităţii străine, în baza acordurilor bilaterale de recunoaştere reciprocă a activităţilor de evaluare a conformităţii. Recunoaşterea certificatelor de conformitate se efectuează prin eliberarea unui nou certificat de conformitate de către organismele de certificare acreditate de Centrul Naţional de Acreditare.
    (3) Pentru recunoaşterea certificatului de conformitate prevăzut la alin. (2), solicitantul prezintă organismului de certificare acreditat în Republica Moldova pentru acelaşi domeniu o cerere, originalul sau copia, autentificată de organizaţia emitentă, a certificatului de conformitate din ţara de origine a produsului, precum şi originalul sau copia, autentificată de organizaţia emitentă, a raportului de încercări privind încercările efectuate în scopul certificării.
    (4) Organismul de certificare prevăzut la alin. (3) efectuează identificarea (originea; proprietăţile organoleptice, după caz; legalitatea, cantitatea şi marcarea) produselor şi aduce la cunoştinţă solicitantului decizia de eliberare a certificatului de conformitate naţional. În cazul unei decizii negative, se relatează  în scris motivarea clară a refuzului de recunoaştere a certificatului de conformitate emis de un organism de evaluare a conformităţii străin.
    (5) În procesul de recunoaştere prevăzut la alin. (3) şi (4), organismul de certificare poate stabili efectuarea unor încercări suplimentare dacă cerinţele esenţiale în vigoare în Republica Moldova nu corespund cerinţelor menţionate în certificatul de conformitate emis de un organism de evaluare a conformităţii străin.
    (6) În cazul lipsei certificatelor de conformitate sau a declaraţiilor de conformitate, produsele importate se supun evaluării conformităţii potrivit procedurilor aplicate produselor, conform reglementărilor tehnice naţionale aplicabile.
    Articolul  32
    La data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, organismele de evaluare a conformităţii care efectuează evaluarea conformităţii în domeniile specificate la anexa nr. 3 vor fi desemnate şi notificate Comisiei Europene conform legislaţiei naţionale armonizate cu legislaţia europeană respectivă.
    Articolul  33
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 9 luni din data publicării, cu excepţia art. 31, care va intra în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării prezentei legi.
    (2) Guvernul, în termen de 9 luni de la data publicării prezentei legi:
    a) va asigura reorganizarea Întreprinderii de Stat „Centrul de Acreditare în domeniul Evaluării Conformităţii Produselor” în instituţie publică „Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova”, cu denumirea prescurtată „MOLDAC”, desemnată ca organism naţional de acreditare;
    b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
    c) va aproba procedurile de evaluare a conformităţii care descriu modulele şi schemele de certificare aplicabile produselor supuse evaluării conformităţii cu titlu obligatoriu;
    d) va asigura executarea prezentei legi de către autorităţile administraţiei publice centrale competente.
    Articolul 34
     La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 186-XV din    24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 141–145, art. 566).

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                      Marian  LUPU

    Nr. 235. Chişinău, 1 decembrie 2011

    anexa nr.1

    Marca Naţională de Acreditare „MOLDAC” constă dintr-o elipsă, înclinată sub un unghi de 78°, care include cuvintele „MOLDAC” şi „Republica Moldova”, precum şi imaginea Drapelului de Stat al Republicii Moldova. Reprezentarea grafică reprezintă o axă orizontală şi o axă verticală cu o înclinaţie de 78°. Dimensiunea axei orizontale şi a celei verticale este de 31 mm şi, respectiv, 36 mm.
    Axa orizontală  este axa de simetrie pentru cuvintele „Republica Moldova” şi pentru liniile care conturează elipsa. Inscripţia „Republica Moldova” la o înălţime de 0,85 mm de axa orizontală interioară are următoarele dimensiuni: font Trebuchet MS, corp 8, italic, bold.
    Liniile care flanchează pe verticală denumirea oficială a statului sînt paralele cu grosimea de 2,2 mm, iar arcul de elipsă întreruptă senestra de linia orizontală pe o lungime de 2 mm are o grosime în creştere de la senestra la dextra de la 1 mm la 3,3 mm în punctul de intersecţie cu linia orizontală.
    Axa verticală este o axă de simetrie pentru:
    - literele „MOLDAC”, plasate în partea superioară, la o înălţime de 2,3 mm de axa orizontală, cu dimensiunile: font Trebuchet MS, corp 17, italic, bold;
    - Drapelul de Stat, plasat în partea posterioară, la o distanţă de 1,8 mm de axa orizontală, cu dimensiunile: pe înălţime – de 6,9 mm şi pe lungime – de 12,7 mm.
    Marca este colorată după cum urmează:
    toate cuvintele şi liniile, cu excepţia Drapelului de Stat, sînt de culoare albastră (cu componente roşu = 40; verde = 22; albastru = 111);
    Drapelul de Stat – în culorile oficiale.
    În cazul în care marca trebuie sa fie mărită sau micşorată, este necesar să se respecte proporţiile prezentate în descriere.

    1. Echipamente de joasă tensiune
    2. Recipiente sub presiune
    3. Jucării
    4. Produse pentru construcţii
    5. Compatibilitatea electromagnetică
    6. Maşini industriale
    7. Echipamente individuale de protecţie
    8. Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată
    9. Dispozitive medicale implantabile active
    10. Arzătoare cu combustibili gazoşi
    11. Cazane pentru apă caldă
    12. Explozibili utilizaţi în scopuri civile
    13. Dispozitive medicale
    14. Medii potenţial explozive
    15. Ambarcaţiuni de agrement
    16. Ascensoare
    17. Echipamente de refrigerare
    18. Echipamente sub presiune
    19. Dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro
    20. Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii
    21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje
    22. Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane
    23. Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar de mare viteză
    24. Echipamente maritime
    25. Echipamente sub presiune transportabile
    26. Emisiile de zgomot în mediu produse de echipamentele destinate utilizării în exteriorul clădirilor
    27. Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar convenţional
    28. Mijloace de măsurare