În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Igor DOLEA, președinte de ședință,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Tudor PANŢÎRU,
    Dl Victor POPA, judecători,
    cu participarea dlui Teodor Papuc, grefier,
    Având în vedere demersul a patru judecători ai
    Curții Constituționale din 13 noiembrie 2014,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în şedinţă plenară închisă,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află demersul a patru judecători ai Curții Constituționale (Igor Dolea, Aurel Băieșu, Tudor Panțîru, Victor Popa) privind revizuirea Hotărârii Curții Constituționale nr. 9 din 26 mai 2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997.
    2. Demersul înaintat are la bază hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Tănase vs. Moldova.
    3. În temeiul articolului 72 din Codul jurisdicției constituționale, prin Decizia Plenului Curții Constituționale din 13 noiembrie 2014, s-a dispus revizuirea Hotărârii nr. 9 din 26 mai 2009.
    ÎN FAPT
    4. La 18 noiembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Tănase vs. Moldova, prin care a constatat încălcarea prevederilor convenționale de către autoritățile Republicii Moldova, prin adoptarea Legii nr. 273-XVI din 7 decembrie 2007, și anume încălcarea dreptului reclamantului de a fi ales în Parlament, drept garantat de articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Dispozițiile legii impuneau restricții la ocuparea unor funcții publice pentru persoanele care dețineau și cetățenia unui alt stat decât a Republicii Moldova.
    5. Guvernul Republicii Moldova a solicitat reexaminarea cauzei de către Marea Cameră, invocând faptul că scopul ingerinței era unul legitim și democratic.
    6. În timpul procedurilor judiciare din fața Marii Camere, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a pronunțat, la 26 mai 2009, Hotărârea nr. 9 din 26 mai 2009, prin care a declarat constituțională Legea nr. 273 din 7 decembrie 2007 și Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997, considerând că acestea urmăreau scopul legitim al apărării securității naționale și al consolidării statalității Republicii Moldova.
    7. Marea Cameră a menținut, prin hotărârea sa din 10 martie 2010, soluția dată de cameră, statuând încălcarea dreptului la alegeri libere de către autoritățile Republicii Moldova.
    8. La data de 4 mai 2010, Ministerul Justiției s-a adresat Curții Constituționale pentru revizuirea hotărârii menționate mai sus (scrisoarea nr.01/3321). Curtea, prin scrisoarea nr. 05/593/195 din 26 mai 2010, a respins solicitarea invocând că, potrivit prevederilor legale, revizuirea unei hotărâri se efectuează numai la inițiativa Curții Constituționale.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    9. Prevederile relevante ale Constituţiei  (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
     „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
    10. Prevederile relevante ale Codului jurisdicției constituționale nr. 502 din 16 iunie 1995 (M.O., 1995, nr. 53-54, art. 597) sunt următoarele:
    „(1) Revizuirea hotărârii şi avizului se efectuează numai la inviţiativa Curţii Constituţionale, prin decizie, adoptată cu votul majorităţii judecătorilor ei, în cazul în care:
    a) au apărut noi împrejurări, necunoscute la data pronunţării hotărârii şi emiterii avizului, dacă aceste împrejurări sînt de natură să schimbe esenţial hotărârea şi avizul;
    b) se modifică prevederile Constituţiei, ale legilor şi ale altor acte normative în al căror temei a fost pronunţată hotărârea şi emis avizul.
    (2) Revizuirea hotărârii şi avizului se efectuează cu respectarea procedurii de jurisdicţie constituţională.”
    ÎN DREPT
    11. Din conţinutul deciziei de revizuire, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, problema conformității unei hotărâri a Curții Constituționale cu o hotărâre a Curții Europene.
    12. Curtea notează că problema abordată se referă la principiul priorității dispozițiilor actelor internaționale la care Republica Moldova este parte în materia protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
    A. ADMISIBILITATEA
    13.  În conformitate cu decizia sa din 13 noiembrie 2014, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 72 din Codul jurisdicției constituționale nr. 502 din 16 iunie 1995, instanța de contencios constituțional își poate revizui propriile hotărâri în cazul în care apar noi împrejurări.
    14. Curtea constată că necesitatea revizuirii Hotărârii Curții Constituționale nr. 9 din 26 mai 2009 reiese din soluția dată de Curtea Europeană în hotărârea Tănase vs. Moldova, în privința deținerii mai multor cetățenii de către candidații la alegerile parlamentare.
    15. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea conformităţii legilor cu Constituția, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia. De asemenea, Curtea subliniază că, potrivit articolului 4 din Constituție, aceasta trebuie să interpreteze dispozițiile referitoare la drepturile și libertățile fundamentale în conformitate cu pactele și tratatele internaționale, iar dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, să acorde prioritate reglementărilor internaţionale.
    16. Curtea reține că jurisprudența Curții Europene are aceeași valoare juridică precum dispozițiile convenționale, ea constituind interpretarea Convenției. Prin urmare, pentru a stabili conformitatea dispozițiilor legale contestate cu normele constituționale, Curtea va avea în vedere considerentele hotărârii Curții Europene în cauza Tănase vs. Moldova.
    B. FONDUL CAUZEI
    1. Considerentele Hotărârii Curții Constituționale nr. 9 din 26 mai 2009
    17. Cu referire la constituționalitatea prevederilor Legii nr. 273-XVI din 7 decembrie 2007 și Legii nr. 76-XVI din 10 aprilie 2008, Curtea în Hotărârea nr. 9 din 26 mai 2009, a menționat că din prevederile articolului 38 alin. (3) şi ale articolului 39 alin. (2) din Constituție rezultă cu claritate că condiţiile în care cetăţenii Republicii Moldova pot fi aleşi sau pot accede la o funcţie publică se stabilesc prin lege. Aceste norme permit instituirea prin lege a unor restrângeri privind accesul la o funcţie publică.
    18. Curtea a statuat că, având în vedere caracterul social-politic al drepturilor electorale, legislatorul este chemat să creeze condiţii adecvate pentru realizarea voinţei suverane a poporului pe calea exercitării drepturilor electorale de către cetăţenii statului şi, respectiv, a formării unor organe autonome şi independente ale puterii publice, menite să transpună în viaţă interesele poporului şi să garanteze drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului Republicii Moldova. Prin urmare, stabilind condiţiile în care cetăţenii Republicii Moldova pot fi aleşi în organele puterii de stat, legislatorul a fost în drept să instituie norme legale speciale cu privire la drepturile şi libertăţile persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin, în primul rînd, drepturile lor politice, inclusiv cele electorale, care constituie un element al suveranităţii de stat şi dobândirea cărora este determinată, de regulă, de deţinerea cetăţeniei acelui stat cu care persoana are o legătură politico-juridică permanentă.
    19. Curtea a reținut că, întrucât cetățenii Republicii Moldova deținători ai cetăţeniei unui alt stat se află într-o legătură politico-juridică cu acesta, stat faţă de care au îndatoriri constituţionale şi alte îndatoriri ce decurg din legislaţia sa, importanţa cetăţeniei Republicii Moldova, ca expresie a valorii legăturii politico-juridice cu Republica Moldova şi a devotamentului faţă de Republica Moldova, se diminuează esenţial. În exercitarea atribuţiilor de deputat, persoanele cu mai multe cetățenii pot fi influenţate de interesele statului străin ai cărui cetățeni sunt. Supunerea, implicit îndeplinirea de către deputat nu doar a voinţei suverane a poporului Republicii Moldova, ci şi a voinţei poporului unui stat străin intră în contradicţie cu principiile constituţionale ale independenţei mandatului de deputat, suveranităţii statului, securităţii naţionale, asigurării confidențialității informațiilor şi subminează supremaţia Constituţiei Republicii Moldova.
    20. Potrivit Curții, promovarea în funcţiile publice de răspundere a unor persoane care deţineau exclusiv cetăţenia Republicii Moldova contribuia la educarea spiritului patriotic şi a conştiinţei juridice a populaţiei. Așadar, ingerinţa urmărea asigurarea loialităţii membrilor Parlamentului faţă de stat şi din acest motiv scopul este unul legitim.
    21. În privința dreptului de a accede la o funcţie publică prin numire, Curtea a remarcat că interdicţia impusă persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin nu se referea la orice funcţie publică, ci doar la cele în exercitarea cărora persoanele au acces la secretul de stat, asigură independenţa politică şi economică, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, regimul constituţional, apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova.
    22. Curtea a considerat că ingerințele au fost proporţionale cu scopul urmărit, întrucât nu au adus atingere substanţei drepturilor electorale, nu au încălcat dreptul persoanei de a candida la alegeri şi de a fi ales, nu au anihilat libera exprimare a voinţei poporului în alegerea corpului legislativ, nu au golit de substanţă dreptul de acces la o funcţie publică, ci doar au condiționat exerciţiul dreptului de a deţine aceste funcții de deţinerea exclusivă a cetăţeniei Republicii Moldova.
    23. Invocând dispoziții ale Convenției Europene cu privire la cetățenie, Curtea a conchis că statele-părţi la aceasta nu erau lipsite de dreptul de a stabili pentru funcţionarii publici incompatibilităţi legate de deţinerea multiplei cetăţenii.
    24. De asemenea, Curtea a reținut că o atare abordare a problemei era conformă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene în materie de drepturi electorale, care a reţinut că, deşi articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează fiecărei persoane „dreptul de vot” şi „dreptul de a candida la alegerea corpului legislativ”, aceste drepturi nu sunt absolute, nu sunt expres prevăzute în textul articolului 3, nu sunt definite de acesta, lăsând „loc unor limitări implicite”.
    2. Considerentele Hotărârii Curții Europene în cauza Tănase vs. Moldova (Marea Cameră)
    25. În cauza Tănase vs. Moldova reclamantul a invocat faptul că prin instituirea interdicției deținerii altor cetățenii de către cetățenii moldoveni care doresc să devină membri ai Parlamentului după alegeri i s-a încălcat dreptul său de a candida și de a fi membru în Parlament după ce ar fi ales. În acest mod, era limitat dreptul alegătorilor de a-și exprima liber opinia în procesul electoral. Reclamantul și-a întemeiat cererea pe articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede:
    „Înaltele Părţi Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.”
    26. Marea Cameră a Curții Europene a considerat că reclamantul a fost direct afectat de prevederile legii interne, întrucât, dacă era ales, acesta trebuia să opteze între a fi membru al Parlamentului sau a-și păstra cea de-a doua cetățenie a sa. Conştientizarea acestei alegeri de către alegători ar fi putut avea un efect defavorabil pentru campania electorală a reclamantului.
    27. În ceea ce priveşte scopul legii de a asigura loialitatea față de stat, invocat de către Guvern, Curtea Europeană a făcut diferenţa între loialitatea faţă de stat şi loialitatea faţă de guvern. De vreme ce necesitatea asigurării loialităţii faţă de stat poate constitui un scop legitim care justifică interdicţia asupra drepturilor electorale, asigurarea loialității față de guvern nu poate constitui un scop legitim. Într-un stat democratic în care se respectă legea, drepturile și libertățile fundamentale, este evident că rolul membrilor Parlamentului şi în particular al membrilor partidelor de opoziţie este de a reprezenta alegătorii prin responsabilizarea Guvernului și aprecierea politicilor sale. Îndeplinirea anumitor obiective, uneori diametral opuse, nu este doar acceptabilă, ci și necesară pentru promovarea pluralismului.
    28. În privința loialității față de stat cerute de la membrii Parlamentului, Curtea a considerat că o atare loialitate cuprinde, de principiu, respectul față de Constituție, de legi, de instituții, față de independența statului și de integritatea sa teritorială. Orice altă viziune ar submina posibilitatea membrilor Parlamentului de a reprezenta viziunile alegătorilor, în particular a grupurilor minoritare.
    29. Faptul că membrii Parlamentului cu dublă cetăţenie pot urmări să implementeze un program politic considerat de altcineva drept incompatibil cu principiile și structura statului Republica Moldova nu îi face incompatibili cu rigorile democratice.
    30. Curtea Europeană a reținut că practica statelor membre ale Consiliului Europei relevă un consens în privința permisiunii deținerii mai multor cetățenii, acest fapt neconstituind un temei pentru incompatibilitatea cu statutul de membru al Parlamentului, chiar acolo unde populaţia este compusă din mai multe etnii. Totuși, în pofida acestui consens, pot fi justificate anumite ingerințe acolo unde există circumstanțe istorice și politice specifice.
    31. Curtea Europeană a considerat important faptul că interdicția nu a fost impusă în 1991, ci abia în 2008, după 17 ani de independenţă a Republicii Moldova şi după 5 ani de la adoptarea legii care permitea dubla cetăţenie. În aceste circumstanţe, Curtea a reținut că afirmaţia potrivit căreia măsura era necesară pentru a proteja legile Republicii Moldova, instituţiile şi securitatea naţională era foarte puţin convingătoare. Pentru ca restricţiile generale introduse asupra drepturilor electorale să fie justificate, ele trebuiau să aibă la bază motive întemeiate. Însă Guvernul nu a explicat de ce au apărut brusc asemenea îngrijorări cu privire la loialitatea celor cu mai multe cetățenii.
    32. În această cauză, Curtea Europeană a considerat că existau alte mijloace de a proteja legile, instituţiile şi securitatea naţională ale Republicii Moldova.
    33. Statul trebuia să țină cont de instrumentele și rapoartele internaționale relevante, în special de cele ale organismelor Consiliului Europei, în interpretarea garanțiilor convenționale și stabilirea unui consens general. Curtea a observat că atât Comisia împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Comitetul pentru monitorizarea respectării obligaţiilor, cât și Comisia de la Veneția au fost unanime în criticile lor asupra ingerinței.
    34. În cele din urmă, Curtea Europeană a reiterat că orice restricţie asupra drepturilor electorale nu trebuie să excludă unele persoane sau grupuri de persoane de la participarea la viaţa politică a statului.
    35. În lumina faptelor menţionate şi în pofida contextului istorico-politic specific al Republicii Moldova, Curtea Europeană a constatat că Legea nr. 273, care le interzicea membrilor Parlamentului cu mai multe cetățenii să ocupe funcţia de deputat în Parlament, era disproporţionată şi încălca articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
    3. Aprecierea Curţii
    36. Curtea reiterează că, potrivit articolului 4 din Constituție, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. În cazul în care există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, au prioritate reglementările internaţionale.
    37. În Hotărârea nr. 10 din 16 aprilie 2010 pentru revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 16 din 28.05.1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova” în redacţia Hotărârii nr.39 din 09.07.2001, Curtea Constituţională a concluzionat că „practica jurisdicţională internaţională [...] este obligatorie pentru Republica Moldova, ca stat care a aderat la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.
    38. Obligația conformării la dispozițiile Convenției Europene reiese și din articolul 46 §1 din Convenție, potrivit căruia: „Înaltele Părţi Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi.”
    39. Curtea reține că prin Hotărârea nr. 9 din 26 mai 2009, instanța de contencios constituțional a declarat constituţionale unele prevederi ale Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi Legii nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 „Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997”, legi prin care au fost operate modificări şi completări într-un şir de acte legislative, conform cărora cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia altui stat nu pot deţine funcţia eligibilă de deputat în Parlament şi de Preşedinte al Republicii Moldova, sau, prin numire, anumite funcţii publice.
    40. La 10 martie 2010, Marea Cameră a Curţii Europene a adoptat cu unanimitate de 17 voturi hotărârea prin care a menţinut concluzia Camerei din 18 noiembrie 2008 și a constatat violarea de către Republica Moldova a dreptului la alegeri libere prin adoptarea Legii ce interzicea persoanelor cu dublă cetăţenie deţinerea mandatului de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
    41. Având la bază hotărârea Curții Europene, prin Legea nr. 127 din 23 decembrie 2009 au fost abrogate normele legale care interziceau deținerea multiplei cetățenii.
    42. Astfel, având în vedere concluziile Curţii Europene în cauza Tănase vs. Moldova, expuse la paragrafele 23-33, prin prisma art. 4 din Constituție și a art. 72 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea consideră necesar de a-și reconsidera propria jurisprudență, și anume Hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 26 mai 2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997.
    Pentru motivele arătate, în baza articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 62 şi 72 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituţională
    1. Se revizuieşte Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 9 din 26 mai 2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 „Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997”.
    2. Textul punctului 3 și punctului 4 din Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 9 din 26 mai 2009 se expune integral în următoarea redacție:
    „3. Potrivit art.17 din Constituţie, cetăţenia Republicii Moldova se dobândește, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
    Aceste prevederi constituționale sunt dezvoltate de cadrul legal subsecvent și anume Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, art.3 al căreia stipulează că cetăţenia Republicii Moldova stabileşte între persoana fizică şi Republica Moldova o legătură politico-juridică permanentă, care generează drepturi şi obligaţii reciproce între stat şi persoană.
    Curtea reţine că statutul de cetăţean permite persoanei de a fi titularul tuturor drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale consfinţite de Constituţie şi legislaţia în vigoare.
    În acest sens, art. 39 din Constituție stabilește că cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor. Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică. Respectiva normă constituțională urmează a fi corelată cu norma cuprinsă la alin. (3) al art. 38 din Constituție, potrivit căreia dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.
    Curtea reține că, în urma ratificării prin Hotărârea Parlamentului nr. 621 din 14 octombrie 1999 a Convenției europene cu privire la cetățenie, legislația Republicii Moldova permite deținerea multiplei cetățenii. Astfel, până la operarea modificărilor prin Legea nr. 273-XVI din 7 decembrie 2007, art. 25 din Legea cetățeniei Republicii Moldova stipula că cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi legal şi obişnuiţi pe teritoriul ei, care posedă şi cetăţenia unui alt stat, beneficiază în egală măsură de aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova.
    Totodată, în urma modificărilor și completărilor operate prin Legea nr. 273-XVI din 7 decembrie 2007 într-un șir de acte legislative și Legea nr. 76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea și completarea Codului electoral, cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia altui stat nu pot deţine funcţia eligibilă de deputat în Parlament şi de Preşedinte al Republicii Moldova, sau, prin numire, anumite funcţii publice.
    4. Curtea menționează că, potrivit articolului 4 din Constituție, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. În cazul în care există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, au prioritate reglementările internaţionale.
    În Hotărârea nr. 55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale articolului 4 din Constituţia Republicii Moldova, Curtea a menționat că „această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunând, mai întâi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională [...], sunt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internațional […], acordând, în caz de neconcordanță, prioritate prevederilor internaționale”.
    În contextul priorității aplicării prevederilor internaționale în domeniul drepturilor omului, Curtea reține că art. 16 din Convenția europeană cu privire la cetățenie stabilește că: „Un stat parte nu trebuie să facă din renunţarea sau pierderea unei alte cetăţenii o condiţie pentru dobândirea sau menţinerea cetăţeniei sale când această renunţare sau această pierdere nu este posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută”.
    Potrivit, art. 17 din Convenția citată: „Cetăţenii unui stat parte care au o altă cetăţenie trebuie să aibă, pe teritoriul acestui stat parte unde domiciliază, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi cetăţeni ai acestui stat parte”.
    Totodată, cu referire la crearea unei situații de incompatibilitate cu funcția de deputat în Parlament, prin deținerea multiplei cetățenii, Curtea reține că articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană consacră dreptul la alegeri libere prin asigurarea dreptului de vot și dreptului la eligibilitate sau dreptului de a candida pe listele electorale. În cauza Matthews vs. Regatul Unit Curtea Europeană a menționat: ”Candidatului ales trebuie să-i fie asigurate toate condițiile pentru exercitarea mandatului ce i-a fost încredințat de electorat”.
    Potrivit jurisprudenței Curții Europene, restricțiile care pot fi aduse acestui drept trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale cu scopul urmărit. Condițiile pe care statele pot să le impună acestor drepturi nu trebuie să conducă la lipsirea lor de efectivitatea necesară realizării scopului pentru care au fost recunoscute „exprimarea liberei voințe a poporului în alegerea corpului legislativ”.
    Comisia de la Veneția în Opinia nr. 484/2008, adoptată la 17-18 octombrie 2008, cu referire la amendamentele Codului electoral, inclusiv cele referitoare la deţinătorii de cetăţenie multiplă, a menţionat:
    „31. […] restricţiile drepturilor cetăţenilor nu trebuie să se bazeze pe cetăţenia multiplă. Codul bunelor practici în materie electorală citează Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, ratificată de Moldova în noiembrie 1999, care neechivoc prevede că „cetăţenii Statului-parte care deţin altă cetăţenie trebuie să beneficieze pe teritoriul Statului-parte în care ei locuiesc de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi alţi cetăţeni a acelui Stat-parte”
    32. Mai mult, această restricţie poate constitui o încălcare a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articolul 3 din Protocolul nr. 1 şi nr. 14 la Convenţie”.
    Prin raportarea normelor legale contestate la dispozițiile constituționale și internaționale enunțate, Curtea reține că acestea sunt disproporționate și nu justifică scopul legitim al asigurării loialității față de stat. Or, la momentul adoptării prevederilor legale care permiteau multipla cetățenie legislativul nu a făcut nici o rezervă la Convenția cu privire la cetățenie, fiind permis tuturor cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv celor care aveau și cetățenia altui stat, de a deține funcții publice. Totodată, devotamentul față de țară al persoanelor care dețin funcții publice urmează a fi asigurat prin obligațiile impuse acestora  în exercitarea atribuțiilor funcționale, specifice domeniului de activitate.
    În acest sens, sunt pertinente prevederile art. 15 din Constituție, potrivit cărora cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
    Din cele menționate, Curtea reține că prevederile Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi Legii nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Codului electoral care interzic ocuparea anumitor funcții publice cetățenilor Republicii Moldova care dețin și cetățenia altui stat sunt contrare articolelor 38 și 39 combinate cu articolul 4 din Constituție.
    Pentru motivele arătate, conducându-se de prevederile art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,”
    3. Punctul 1 din dispozitivul Hotărârii nr. 9 din 26 mai 2009 va avea următorul cuprins:
    „Se declară neconstituţionale următoarele prevederi legale:
    - sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.4 alin. doi al Legii nr.64-XII din 31.05.1990 „Cu privire la Guvern”;
    - sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.19 alin. unu al Legii nr.416-XII din 18.12.1990 „Cu privire la poliţie”;
    - sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.11 alin.(1) şi sintagma „să deţină exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.35 alin.(2) al Legii nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 „Cu privire la Curtea Constituţională”;
    - sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.6 alin.(1) al Legii nr.544-XIII din 20.07.1995 „Cu privire la statutul judecătorului”;
    - sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.23 alin.(5) al Legii nr.548-XIII din 21.07.1995 „Cu privire la Banca Naţională a Moldovei”;
    - sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.12 al Legii nr.192-XIV din 12.11.1998 „Privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare”;
    - sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.14 alin.(2) al Legii nr.753-XIV din 23.12.1999 „Privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova”;
    - sintagma „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.3 al Legii nr.1234-XIV din 22.09.2000 „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”;
    - sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.10 alin.(1) al Legii Serviciului de Stat de Curieri Speciali nr.402-XV din 02.12.2004;
    - sintagma „şi nu deţine cetăţenia altui stat” din art.17 alin.(1) lit.a) al Legii Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008;
    - „care deţine exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.10 alin.(1) lit.a) al Legii nr.761-XV din 27.12.2001 „Cu privire la serviciul diplomatic”;
    - „deţinerea cetăţeniei altui stat” din art.19 alin.(1) lit.f) al Legii nr.106-XIII din 17 mai 1994 „Cu privire la secretul de stat”;
    - „inclusiv nu deţine cetăţenia altui stat dacă candidează la o funcţie care prevede acces la secretul de stat” din art.27 alin.(1) lit.g) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 04.07.2008;
    - „nici cele care deţin şi cetăţenia unui alt stat” din art.13 alin.(7) al Legii cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat nr.134-XVI din 13.06.2008;
    - „să exercite o funcţie în organele vamale, care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat” din art.6 alin.(2) lit.i) al Legii serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20.07.2000;
    - „să exercite o funcţie în organele Centrului care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat” din art.13 alin.(2) lit.g) al Legii nr.1104-XV din 6 iunie 2002 „Cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei”;
    - art.XXI alin.(1), (2) şi (4) lit.a) din Legea nr.273-XVI din 07.12.2007 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”;
    din Codul electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997:
    - art.13 alin.(2) lit.b¹) cu următorul cuprins:
    „b¹) persoanele care, pe lîngă cetăţenia Republicii Moldova, deţin şi cetăţenia unui alt stat pentru funcţia de deputat în condiţiile art.75”;
    - art.19 alin.(1) sintagma „...care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova”;
    - art.20 alin.(2) lit.b) sintagma „...sau dobîndire a cetăţeniei unui alt stat”;
    - art.75 alin.(2), alin.(3) şi alin.(4).”
    4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE ȘEDINȚEI                                  Igor DOLEA

    Nr. 31. Chişinău, 11 decembrie 2014.