În temeiul articolului 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587), cu modificările și completările ulterioare, precum și în scopul transpunerii Directivei Parlamentului European şi Consiliului 2002/44/CE din 25 iunie 2002 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibraţii) [a șaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 177/13 din 6 iulie 2002, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de vibraţiile mecanice (se anexează);
    2. Cerinţele prezentei hotărîri se aplică activităţilor în exercitarea cărora lucrătorii sînt sau este posibil să fie expuşi riscurilor generate de vibraţiile mecanice în timpul activităţii.
    3. Prezenta hotărîre intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie 2017.

    PRIM-MINISTRU                                          Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                              Stela Grigoraş
    Ministrul sănătăţii                                            Ruxanda  Glavan

    Nr. 589. Chişinău, 12 mai 2016.


    1. În sensul Cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de vibraţiile mecanice (în continuare – Cerinţe minime) se utilizează următoarele noţiuni:
    vibraţie mecanică – mişcare periodică a unor corpuri rigide într-un sistem mecanic, efectuată în jurul unei poziţii de echilibru cu frecvenţă relativ înaltă şi amplitudine mică;
    vibraţie transmisă sistemului mînă-braţ – vibraţie mecanică care, în cazul în care este transmisă sistemului uman mînă-braţ, generează riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în special tulburări vasculare, leziuni ale oaselor sau articulaţiilor ori tulburări neurologice şi/sau musculare;
    vibraţie transmisă întregului corp – vibraţie mecanică care, în cazul în care este transmisă întregului corp, generează riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în special lombalgie şi traumatisme ale coloanei vertebrale.
    2. Pentru vibraţiile mecanice transmise sistemului mînă-braţ:
    1) valoarea-limită a expunerii zilnice standardizată, calculată pentru o perioadă de referinţă de 8 ore, este de 5 m/s²;
    2) valoarea expunerii zilnice de declanşare a acţiunii standardizate, calculată pentru o perioadă de referinţă de 8 ore, este de 2,5 m/s².
    3. Expunerea lucrătorilor la vibraţiile mecanice transmise sistemului mînă-braţ este evaluată sau măsurată în conformitate cu punctele 1 şi 2 din anexa la prezentele Cerințe minime.
    4. Pentru vibraţiile mecanice transmise întregului corp:
    1) valoarea-limită a expunerii zilnice standardizată, calculată pentru o perioadă de referinţă de 8 ore, trebuie să fie 1,15 m/s² sau să aibă o valoare a dozei de vibraţii de 21 m/s^1,75; 
    2) valoarea expunerii zilnice de declanşare a acţiunii standardizate, calculată pentru o perioadă de referinţă de 8 ore, trebuie să fie de 0,5 m/s² sau să aibă o valoare a dozei de vibraţii de 9,1 m/s^1,75.  
    5. Expunerea lucrătorilor la vibraţiile mecanice transmise întregului corp este evaluată sau măsurată în conformitate cu punctele 7 şi 8 din anexa la prezentele Cerințe minime.
    6. Angajatorul evaluează şi măsoară nivelurile de vibraţii mecanice la care sînt expuşi lucrătorii. Măsurarea nivelurilor de vibraţii mecanice la care sînt expuşi lucrătorii se efectuează în conformitate cu punctul 3 sau 10 din anexa la prezentele Cerințe minime.
    7. Nivelul de expunere la vibraţia mecanică poate fi evaluat prin intermediul observării practicilor de lucru specifice şi prin trimiterea la informaţiile relevante cu privire la magnitudinea probabilă a vibraţiilor corespunzătoare echipamentelor de lucru sau tipurilor de echipamente de lucru utilizate în condiţiile specifice de utilizare, inclusiv informaţiile de această natură furnizate de producătorul echipamentului. Această acțiune nu necesită anumite echipamente de măsurare a nivelului de vibraţii.
    8. Evaluarea şi măsurarea prevăzute la punctul 6 din prezentele Cerințe minime se planifică şi se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare, ţinînd seama de dispoziţiile art. 11 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008. Datele obţinute din evaluarea şi/sau măsurarea nivelului expunerii la vibraţiile mecanice trebuie păstrate în formulare, întocmite într-un mod şi într-un limbaj înţeles de fiecare salariat şi păstrate într-un loc accesibil.
    9. Pentru executarea obligaţiilor prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, articolul 30 alineatul (7) din Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, angajatorul trebuie să acorde o atenţie deosebită, în momentul evaluării riscurilor profesionale, următoarelor elemente:
    1) nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibraţiile mecanice intermitente sau la şocuri repetate;
    2) valorile-limită ale expunerii şi valorile de expunere de declanşare a acţiunilor prevăzute la punctele 2-5 din prezentele Cerințe minime;
    3) orice efecte privind sănătatea şi securitatea lucrătorilor expuşi la riscuri profesionale deosebite;
    4) orice efecte indirecte asupra securităţii lucrătorilor ce rezultă din interacţiunile dintre vibraţiile mecanice şi locul de muncă sau alte echipamente de lucru;
    5) informaţiile furnizate de producătorii echipamentelor de lucru;
    6) substituirea echipamentelor de lucru existente cu alte echipamente de lucru destinate să reducă nivelurile de expunere la vibraţiile mecanice;
    7) prelungirea expunerii la vibraţii transmise întregului corp în afara programului de lucru normal, sub responsabilitatea angajatorului;
    8) condiţiile de lucru specifice, cum ar fi temperaturile scăzute;
    9) informaţiile corespunzătoare obţinute în urma controlului medical.
    10. Angajatorul trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor profesionale, în conformitate cu articolul 13 litera a) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008. La întocmirea planului de protecţie şi prevenire împotriva riscurilor generate de vibraţiile mecanice, angajatorul va identifica măsurile în conformitate cu prevederile punctelor 11-15 din prezentele Cerinţe minime. Evaluarea riscurilor profesionale se înregistrează pe un suport material şi să includă o justificare a angajatorului, conform căreia natura şi amploarea riscurilor legate de vibraţiile mecanice nu necesită efectuarea unei evaluări mai complete. Evaluarea riscurilor profesionale este actualizată periodic, în special dacă s-au produs schimbări semnificative şi/sau dacă rezultatele supravegherii sănătăţii arată că este necesară.
    11. Riscurile profesionale generate de expunerea la vibraţiile mecanice trebuie să fie eliminate la sursă sau reduse la minimum, ţinîndu-se seama de progresul tehnic şi de existenţa măsurilor de reducere a riscurilor profesionale la sursă. Reducerea riscurilor profesionale generate de expunerea la vibraţiile mecanice se întemeiază pe principiile generale de prevenire prevăzute în articolul 10 alineatul (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, articolul 30 punctul (1) şi art.42 din Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr. 10-XVI din 3 februarie 2009.
    12. Pe baza evaluării riscurilor profesionale prevăzute la punctele 6-10 din prezentele Cerințe, din momentul în care valorile de expunere la care se declanşează acţiunile prevăzute la punctul 2 subpunctul 2) şi la punctul 4 subpunctul 2) din prezentele Cerințe sînt depăşite, angajatorul stabilește şi pune în aplicare un plan de măsuri tehnice şi organizatorice pentru a reduce la minimum expunerea la vibraţiile mecanice şi riscurile legate de aceasta, ţinînd seama în special de:
    1) alte metode de lucru care necesită o expunere mai scăzută la vibraţiile mecanice;
    2) alegerea echipamentelor de lucru adecvate, concepute corespunzător din punct de vedere ergonomic şi corespunzător muncii ce urmează a fi efectuată, care să producă cele mai puţine vibraţii posibile;
    3) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibraţiile mecanice, cum ar fi scaunele care atenuează efectiv vibraţia întregului corp şi mînerele care reduc vibraţiile transmise sistemului mînă-braţ;
    4) măsurile corespunzătoare de întreţinere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă şi a sistemelor aferente locului de muncă;
    5) conceperea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
    6) informarea şi instruirea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte şi sigure a echipamentelor de lucru, pentru a reduce la minimum expunerea la vibraţiile mecanice;
    7) limitarea duratei şi intensităţii expunerii;
    8) programele de lucru corespunzătoare cu perioadele de odihnă adecvate;
    9) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea lucrătorilor expuşi împotriva frigului şi umezelii.
    13. Dacă valoarea-limită a expunerii este depăşită, angajatorul identifică motivele din care cauză valoarea-limită a expunerii a fost depăşită şi întreprinde măsuri imediate pentru a reduce indicatorii depăşiţi.
    14. În aplicarea articolului 22 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă   nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, art.42 alineatele (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, angajatorul adaptează măsurile prevăzute la punctele 11-13 din prezentele Cerinţe minime la necesităţile lucrătorilor expuşi unui risc deosebit.
    15. Angajatorul se asigură că lucrătorii expuşi riscurilor generate de vibraţiile mecanice la locul de muncă şi reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă beneficiază de informaţii şi de o instruire cu privire la rezultatul evaluării riscurilor profesionale prevăzute la punctul 6 din prezentele Cerinţe minime, în special cu privire la:
    1) măsurile luate în vederea aplicării prezentelor Cerinţe minime pentru a elimina sau a reduce la minimum riscurile datorate vibraţiilor mecanice;
    2) valorile-limită ale expunerii şi valorile de expunere de declanşare a acţiunii;
    3) rezultatele evaluărilor riscurilor profesionale şi ale măsurărilor vibraţiilor mecanice efectuate în conformitate cu punctele 6-10 din prezentele Cerinţe minime şi posibilele leziuni provocate de echipamentele de lucru utilizate;
    4) cum şi de ce trebuie detectate şi raportate semnele de leziune;
    5) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii;
    6) practicile de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibraţiile mecanice.
    16. Consultarea şi participarea lucrătorilor sau a reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă referitor la aplicarea prezentelor Cerinţe minime se vor desfăşura în conformitate cu art. 15 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008.
    17. Supravegherea sănătăţii lucrătorilor, ale cărei rezultate sînt luate în considerare la aplicarea măsurilor preventive la un anumit loc de muncă, este menită să contribuie la prevenirea şi diagnosticarea rapidă a oricărei tulburări legate de expunerea la vibraţiile mecanice. Supravegherea sănătăţii lucrătorilor se instituie cînd:
    1) expunerea lucrătorilor la vibraţii este de aşa natură, încît poate fi stabilită o legătură între această expunere şi o boală identificabilă sau efecte dăunătoare asupra sănătăţii;
    2) este probabil ca afecţiunea sau efectele să apară în condiţiile de lucru specifice ale unui anumit lucrător;
    3) există tehnici testate pentru detectarea afecţiunii sau a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii.
    18.  Lucrătorii expuşi la vibraţiile mecanice superioare valorilor prevăzute la punctul 2 subpunctul 2) şi la punctul 4 subpunctul 2) din prezentele Cerințe minime au dreptul la examenul medical corespunzător riscurilor profesionale, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
    19. Pentru fiecare lucrător supus supravegherii sănătăţii, în conformitate cu punctele 17 şi 18 din prezentele Cerințe, este creat şi actualizat un dosar medical individual. Dosarele medicale individuale trebuie să cuprindă un sumar al rezultatelor supravegherii sănătăţii desfăşurate. Acestea se păstrează într-o formă adecvată, astfel încît să permită orice consultare ulterioară, ţinînd seama de dispoziţiile legislaţiei ce reglementează protecția datelor cu caracter personal.
    Copii ale dosarelor medicale individuale sînt furnizate autorităţilor competente, la cerere. Fiecare lucrător, la cerere, are acces la propriul său dosar medical.
    20. În cazul în care, în urma supravegherii stării de sănătate, se constata că un lucrător suferă de o anumită boală sau de efecte negative asupra sănătăţii, pe care medicul igienist în igiena muncii şi medicul în patologii profesionale al Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice şi instituţiei medicale responsabile le consideră a fi rezultatul expunerii la vibraţii mecanice la locul de muncă:
    1) lucrătorul este informat de către medicul în patologii profesionale despre rezultatul care îl priveşte personal; acesta primește în special informaţii şi sfaturi cu privire la orice supraveghere a sănătăţii pe care ar trebui să o urmeze la încheierea perioadei de expunere;
    2) angajatorul este informat de către medicul în patologii profesionale cu privire la orice rezultate semnificative ale supravegherii sănătăţii, cu respectarea confidenţialităţii vieţii private a angajatului;
    3) angajatorul:
    a) revizuieşte evaluarea riscurilor profesionale, efectuată în conformitate cu punctele 6-10 din prezentele Cerinţe minime;
    b) revizuieşte măsurile prevăzute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale, în temeiul punctelor 11-14 din prezentele Cerinţe minime;
    c) ţine seama de recomandările medicului igienist în igiena muncii în punerea în aplicare a oricăror măsuri necesare pentru eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale, în temeiul punctelor 11-14 din prezentele Cerinţe minime, inclusiv posibilitatea de a atribui lucrătorului un post alternativ care corespunde Cerinţelor minime. În asemenea cazuri, medicul igienist în igiena muncii poate propune ca persoanele expuse riscurilor similare să fie supuse unui control medical.
    21. Pentru punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute la punctul 13 din prezentele Cerinţe minime, se instituie o perioadă de tranziţie maximă de 4 ani, începînd cu data de 1 ianuarie 2017, în care sînt utilizate echipamente de lucru care au fost puse la dispoziţia lucrătorilor înainte de 1 ianuarie 2017 şi care nu permit respectarea valorilor limită ale expunerii, ţinînd seama de ultimele progrese tehnice şi/sau de măsurile organizatorice luate. În ceea ce priveşte echipamentele utilizate în agricultură, acestea trebuie să corespundă cerinţelor tehnice în vigoare.
    22. În conformitate cu principiile generale ale protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, în cazul transportului maritim, fluvial şi aerian, în împrejurări întemeiate, se va face excepţie de la punctul 13 din prezentele Cerinţe minime, în ceea ce priveşte vibraţiile mecanice transmise întregului corp, dacă, date fiind dezvoltarea actuală a tehnicii şi caracteristicile specifice ale locurilor de muncă, nu este posibil să se respecte valoarea limită a expunerii, în ciuda măsurilor tehnice şi/sau organizatorice luate.
    23. În cazul în care expunerea unui lucrător la vibraţiile mecanice este, de regulă, inferioară valorilor expunerii zilnice de la care se declanşează acţiunile prevăzute la punctul 2 subpunctul 2) şi la punctul 4 subpunctul 2) din prezentele Cerinţe minime, dar variază substanţial de la un moment la altul şi poate depăşi ocazional valoarea- limită a expunerii, se vor face excepţii de la punctul 13 din prezentele Cerințe minime. Cu toate acestea, valoarea medie a expunerii într-o perioadă de  40 de ore trebuie să fie mai mică decît valoarea limită a expunerii şi trebuie să existe dovezi care să arate că riscurile regimului de expunere la locul de muncă sînt mai scăzute decît cele ale expunerii la valoarea limită a expunerii.
    24. Dispoziţiile punctelor 22 şi 23 din prezentele Cerinţe minime se aplică numai în condiţii care garantează, ţinînd seama de împrejurări speciale, că riscurile profesionale sînt reduse la minimum şi că lucrătorii în cauză sînt supuşi unei supravegheri mai atente a sănătăţii.


    1. Nivelul de expunere la vibraţiile mecanice transmise sistemului mînă-braţ poate fi evaluat prin calcularea valorii expunerii zilnice standardizate pentru o perioadă de referinţă de 8 ore, exprimată ca rădăcină pătrată a sumei pătratelor (rms) (valoare totală) a valorilor acceleraţiei ponderate în funcţie de frecvenţă, determinate pe axele ortogonale a_hwx, a_hwy, a_hwz, definite în capitolele 4 şi 5 şi în anexa A la standardul SM SR EN ISO 5349-1.
    2. Evaluarea nivelului de expunere poate fi făcută pe baza unei estimări realizate în funcţie de informaţiile furnizate de producători cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate, precum şi pe baza observării practicilor de lucru specifice sau a unor măsurări.
    3. Cînd se efectuează o măsurare în conformitate cu punctul 8 din Cerinţele minime:
    1) metodele utilizate pot include prelevarea de probe, care trebuie să fie reprezentative pentru expunerea personală a unui lucrător la vibraţia mecanică în cauză. Metodele şi aparatura utilizată trebuie adaptate la caracteristicile particulare ale vibraţiei mecanice care urmează a fi măsurată, la factorii de mediu de lucru şi la caracteristicile aparaturii de măsurare, în conformitate cu standardul SM SR EN ISO 5349-2;
    2) în cazul dispozitivelor care trebuie ţinute cu ambele mîini, măsurările trebuie efectuate pentru fiecare mînă; expunerea este determinată prin trimitere la valoarea mai ridicată dintre cele două; se dau, de asemenea, informaţiile pentru cealaltă mînă.
    4. Dispoziţiile punctului 9 subpunctul 4) din Cerinţele minime se aplică în special cînd vibraţiile mecanice interferează cu manipularea corectă a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
    5. Dispoziţiile punctului 9 subpunctul 4) din Cerinţele minime se aplică, în special, cînd vibraţiile mecanice interferează cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulaţiilor.
    6. În cazul în care angajatorul nu dispune de echipamente individuale de protecţie împotriva vibraţiilor mecanice transmise sistemului mînă-braţ necesare, acestea vor fi prevăzute în planul de măsuri menționat la punctul 12 din prezentele Cerinţele minime.
    7. Evaluarea nivelului de expunere la vibraţiile mecanice se bazează pe calcularea expunerii zilnice, exprimate ca acceleraţie continuă echivalentă pentru o perioadă de 8 ore, calculată ca cea mai ridicată valoare (rms) sau ca cea mai ridicată valoare a dozei de vibraţii (VDV) a acceleraţiilor ponderate în funcţie de frecvenţă, determinate pe cele trei axe ortogonale (1,4a_wx, 1,4a_wy, a_wz pentru un lucrător aşezat sau în picioare), în conformitate cu capitolele 5, 6 şi 7 din anexa A şi anexa B la standardul SM SR ISO 2631-1.
    8. Evaluarea nivelului expunerii la vibraţiile mecanice poate fi făcută pe baza unei estimări realizate în funcţie de informaţiile furnizate de producători cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate şi pe baza observării practicilor de lucru specifice sau a unor măsurări.
    9. În cazul transportului fluvial, se vor lua în considerare numai vibraţiile cu o frecvenţa mai mare de 1 Hz.
    10. Cînd se realizează o măsurare în conformitate cu punctul 8 din Cerinţele minime, metodele utilizate vor include prelevarea de probe, care trebuie să fie reprezentative pentru expunerea personală a unui lucrător la vibraţia mecanică în cauză. Metodele utilizate trebuie adaptate la caracteristicile specifice ale vibraţiilor mecanice ce urmează a fi măsurate, la factorii de mediu de lucru şi la caracteristicile aparaturii de măsurat, conform SM SR EN 14253+A1.
    11. Dispoziţiile punctului 9 subpunctul 4) din Cerinţele minime se aplică, în special, cînd vibraţia mecanică interferează cu manipularea corespunzătoare a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor sau cu stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulaţiilor.
    12. Dispoziţiile punctului 9 subpunctul 7) din Cerinţele minime se aplică în special cînd, datorită naturii activităţii, un lucrător profită de utilizarea facilităţilor de odihnă supravegheate de angajator, cu excepţia cazurilor de forţă majoră. Expunerea întregului corp la vibraţii în aceste localuri trebuie redusă la un nivel compatibil cu funcţiile şi condiţiile lor de utilizare.