În temeiul art. 39 şi 40 din Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în corpuri de apă pentru localităţile urbane şi rurale (se anexează).
    2. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr. 1141 din 10 octombrie 2008 „Pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de evacuare a apelor uzate urbane în receptori naturali” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.189, art.1163).
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

    PRIM-MINISTRU                                                                      Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Ministrul mediului                                                                      Gheorghe Şalaru
    Ministrul sănătăţii                                                                       Andrei Usatîi

    Nr. 950. Chişinău, 25 noiembrie 2013.



    1. Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în corpuri de apă pentru localităţile urbane şi rurale (în continuare – Regulament) transpune parţial prevederile Directivei Consiliului nr. 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale.
    2. Prezentul Regulament are drept scop:
    1) stabilirea cerinţelor pentru exploatarea sistemelor de colectare a apelor uzate în localităţile urbane şi pentru exploatarea staţiilor de epurare, care trebuie să conţină prevederi referitor la:
    a) metoda şi gradul de epurare care trebuie asigurate în funcţie de numărul de locuitori/de mărimea localităţii deservite sau care urmează să fie deservită de un sistem de colectare şi de o staţie de epurare şi/sau de calitatea apelor receptoare în care se deversează apele uzate epurate;
    b) identificarea şi clasificarea unor astfel de ape receptoare, desemnate ca zone sensibile;
    c) obligativitatea deversării tuturor apelor industriale uzate într-un sistem de colectare în localităţile urbane, care trebuie să aibă loc în baza unui acord, cu excepţia cazurilor argumentate din punct de vedere tehnic, economic şi ecologic;
    d) condiţiile privind gestionarea nămolurilor ce rezultă din procesul de epurare;
    e) obligativitatea monitorizării evacuărilor de deşeuri lichide şi a monitorizării efectelor acestora, precum şi faţă de cerinţele de raportare;
    f) alte aspecte relevante.
    2) stabilirea cerinţelor de epurare a apelor uzate în localităţile rurale privind colectarea, depozitarea, epurarea şi deversarea apelor uzate casnice în localităţile rurale, inclusiv a cerinţelor de exploatare a sistemelor de colectare locale, a staţiilor şi a proceselor de epurare alternative, a tehnologiilor şi a proceselor adecvate.
    3. Pentru realizarea condiţiilor expuse în Regulament fiecare autoritate responsabilă de colectarea şi epurarea apelor uzate va prevedea resurse financiare în acest scop.
    4. Prezentul capitol se referă la cerinţele pentru exploatarea sistemelor de colectare şi epurare a apelor uzate în localităţile urbane .
    5. Pentru staţiile de epurare încărcarea cu poluanţi a apelor uzate se exprimă în locuitori echivalenţi (EL) şi se calculează în baza încărcării medii maxime săptămînale în consum biochimic de oxigen (CBO5) intrat în staţia de epurare în cursul unui an, exceptînd situaţiile de fenomene hidrometeorologice neobişnuite, excepţionale, cum sînt precipitaţiile abundente.
    6. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
    ape uzate urbane – ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale şi/sau ape de scurgere;
    ape uzate menajere – ape de canalizare rezultate din folosirea apei în gospodării, instituţii publice şi servicii, care provin din metabolismul uman, din activităţi menajere şi igienico-sanitare şi deversate în sistemul de canalizare;
    apă industrială uzată – toate apele uzate care provin din spaţiile utilizate în scopuri comerciale sau industriale altele decît apele menajere uzate sau apele de scurgere”;
    staţii de epurare noi – staţii de epurare proiectate, construite şi date în exploatare după aprobarea prezentului Regulament;
    staţii de epurare retehnologizate/modernizate – staţii de epurare care prin dotarea tehnologică sau modernizarea procesului de epurare făcute permit obţinerea îmbunătăţirii gradului de epurare stabilite prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor;
    punct de control – locul de unde se prelevează probe de apa în vederea efectuării analizelor de laborator, acest loc fiind:
    a) în cazul evacuărilor în reţeaua de canalizare a localităţii a apelor uzate menajere şi industriale, ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului de apa înainte de debuşarea în reţeaua de canalizare a localităţii;
    b) în cazul efluenţilor din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, a apelor uzate industriale sau a evacuărilor directe, punctul de evacuare final a apelor uzate în apa receptoare;
    reţea publică de canalizare – parte a sistemului public de canalizare, constituită din canale colectoare şi conducte, cămine şi construcţii – anexe care asigură preluarea, evacuarea şi transportul apei uzate de la doi sau de la mai mulţi consumatori;
    sistem de colectare – sistem de canalizare care adună şi transportă apele uzate;
    normative de evacuare a apelor uzate – concentraţii maxim admisibile – indicatorii volumului şi componenţei apelor uzate stabiliţi de către operatorii de servicii publice, care ulterior se coordonează cu organele de mediu ale autorităţilor publice locale şi se aprobă de către organele centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului;
    aglomerare umană – zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice sînt suficient de concentrate pentru a face posibilă colectarea apelor uzate orăşeneşti şi dirijarea lor spre o staţie de epurare sau spre un punct final de evacuare;
    locuitor echivalent (EL) – încărcarea organica biodegradabilă avînd un consum biochimic de oxigen la 5 zile – CBO₅ - de 60 g O₂/zi;
    epurare primară – epurarea apelor uzate printr-un proces fizic şi/sau chimic care implică decantarea materiilor în suspensie sau prin alte procedee în care CBO5 al apelor uzate influente este redus cu cel puţin 20%, iar materiile în suspensie – cu cel puţin 50%;
    epurare secundară – epurarea apelor uzate printr-un proces biologic cu decantare secundară sau printr-un alt procedeu care permite respectarea condiţiilor prevăzute în anexa nr.2 la prezentul Regulament;
    epurare corespunzătoare – epurarea apelor uzate prin orice proces şi/sau sistem care după evacuarea apelor uzate permite receptorilor să întrunească obiectivele relevante de calitate prevăzute în normele tehnice şi în avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor în vigoare;
    eutrofizare – îmbogăţirea apei cu nutrienţi, în special cu compuşi cu azot şi/sau fosfor, determinînd o creştere accelerată a algelor şi a altor forme vegetale superioare, care conduc la o perturbare nedorită a echilibrului organismelor prezente în apă şi asupra calităţii apei;
    autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei – document eliberat de instituţia subordonată organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, al cărei titular are dreptul la folosinţa specială a apei în anumite condiţii, conform prevederilor prezentului Regulament;
    corpuri de apă – emisar de apa care primeşte apele uzate evacuate direct sau epurate;
    CMA – concentraţia maxim admisibilă în apele uzate a substanţelor poluante la deversarea lor în reţeaua publică de canalizare, în staţia de epurare sau emisari;
    deversarea limitat admisibilă (DLA) – cantitatea de poluanţi conţinută în apele uzate maximal admisă spre deversare într-o unitate de timp în apele de suprafaţă în regimul şi locul stabilit cu scopul asigurării normelor de calitate în secţiunea de control sau neînrăutăţirii calităţii formate dacă este mai joasă în raport cu cea normativă.
    7. Prevederile prezentului Regulament se aplica la:
    a) proiectarea, avizarea şi, după caz, autorizarea unor noi lucrări de folosire a apelor, precum şi la extinderea sau retehnologizarea obiectivelor existente care evacuează ape uzate epurate sau neepurate în condiţiile stipulate în punctul 2 din prezentul Regulament;
    b) stabilirea gradului de preepurare necesar şi a tehnologiei de preepurare, precum şi a construcţiilor şi instalaţiilor de preepurare aferente, necesare obiectivelor economico-sociale, înainte ca apele uzate să fie evacuate în condiţiile punctului 2 din prezentul Regulament;
    c) proiectarea, avizarea şi, după caz, autorizarea din punct de vedere al gospodăririi apelor şi al protecţiei mediului a reţelelor de canalizare şi, respectiv, a staţiilor de epurare noi, a celor existente sau a celor care fac obiectul unor completări ori extinderi;
    d) elaborarea documentaţiei pentru obţinerea acordului de racordare la reţelele de canalizare a localităţilor;
    e) obţinerea avizului de racordare, încheierea contractului de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare şi obţinerea acceptului de evacuare între prestatorii, furnizorii/operatorii de servicii publice care au în administrare şi în exploatare sistemul de canalizare (în continuare – operatori de servicii publice), şi utilizatorii de apa (în continuare – utilizatori);
    f) încheierea contractelor abonament - între operatorii de servicii publice şi unităţile industriale, pentru serviciul de preluare a apelor uzate direct în staţia de epurare, precum şi în sistemul de canalizare cu respectarea concentraţiilor maxim admisibile stipulate în anexa nr. 1 la prezentul Regulament sau în studiile de specialitate elaborate de către operatorii de servicii publice, care ulterior se coordonează cu organele de mediu ale autorităţilor publice locale şi se aprobă de către organele centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului;
    g) verificarea respectării prevederilor autorizaţiei de folosinţă specială a apelor şi, respectiv, a prevederilor contractuale cu privire la condiţiile cantitative de evacuare şi verificare a respectării prevederilor acceptului de evacuare cu privire la condiţiile de evacuare calitative de încărcare cu substanţe poluante a apelor, în reţelele de canalizare ale localităţilor, în condiţiile punctului 2 din prezentul Regulament.
    8. Principalii parametri/indicatori de calitate care trebuie să caracterizeze apele uzate industriale la evacuare în reţelele de canalizare ale localităţilor, precum şi în limitele maxime admisibile ce se măsoară în punctele de control sînt prevăzute în anexa nr. 1. la prezentul Regulament.
    9. În funcţie de activitatea specifică desfăşurată apele uzate pot fi caracterizate şi prin alţi indicatori de calitate decît cei din anexa nr1 la prezentul Regulament. Limitele maxim admisibile pentru aceştia se vor stabili în baza studiilor de specialitate, la comanda utilizatorului de apa.
Studiile trebuie să cuprindă, de asemenea, metodele de analiză cantitativă si calitativă a substanţelor în cauză şi tehnologiile de epurare adecvate, elaborate de către operatorii de servicii publice, care ulterior se coordonează cu organele de mediu ale autorităţilor publice locale şi se aprobă de către autorităţile publice din domeniul apelor şi protecţiei mediului;
    10. Utilizatorul de apă are obligaţia epurării locale a apelor uzate, astfel încît în punctul de control să fie asigurată respectarea condiţiilor prevăzute în contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apa şi de canalizare şi în avizul eliberat de operatorul ce prestează aceste servicii, precum şi în normativele de evacuare (CMA).
    11. În situaţia în care apele uzate industriale sînt evacuate direct în reţeaua de canalizare, se interzice descărcarea de substanţe periculoase şi prioritar periculoase, prevăzute în:
    normativele de evacuare (CMA);
    anexa nr. 1 la prezentul Regulament;
    Regulamentul privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole.
    12. Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este permisa numai dacă prin aceasta:
    a) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului care exploatează sistemul de canalizare şi staţiile de epurare;
    b) nu se diminuează prin depuneri capacitatea de transport a conductelor/canalelor colectoare;
    c) nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare, ale staţiilor de epurare şi ale echipamentelor asociate acestora;
    d) nu sînt perturbate procesele de epurare din staţiile de epurare, procesele de tratare a nămolurilor sau nu se diminuează capacitatea de prelucrare a acestora;
    e) nu se creează pericol de explozie;
    f) nu se afectează calitatea apelor uzate din sistemul public de canalizare.
    13. Apele uzate care se evacuează în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare nu trebuie să conţină:
    a) materii în suspensie, în cantităţi şi dimensiuni care pot constitui un factor activ de erodare a canalelor, care pot provoca depuneri sau care pot stînjeni curgerea normală a fluxului de lichid, cum sînt:
    materiale care, la vitezele realizate în conductele/colectoarele de canalizare corespunzătoare debitelor minime de calcul ale acestora, pot genera depuneri;
    diferite substanţe care se pot solidifica şi astfel pot obtura secţiunea conductelor/canalelor;
    corpuri solide, plutitoare sau antrenate, care nu trec prin grătarul cu spaţiu liber de 20 mm între bare, iar în cazul fibrelor şi fibrelor textile ori al materialelor similare – pene, fire de par de animale, şerveţele umede, care nu trec prin sita cu latura fantei de 2 mm;
    suspensii dure şi abrazive ca pulberile metalice şi granulele de roci, precum şi altele asemenea, care prin antrenare pot provoca erodarea conductelor/canalelor;
    păcura, uleiul, grăsimile sau alte materiale care prin formă, cantitate sau aderenţă pot conduce la crearea de zone de acumulări de depuneri pe pereţii conductelor/canalelor colectoare;
    substanţe care, singure sau în amestec cu alte substanţe conţinute în apa din reţelele de canalizare, coagulează, existînd riscul depunerii lor pe pereţii conductelor/canalelor, sau conduc la apariţia de substanţe agresive noi;
    b) substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor din care sînt realizate reţelele de canalizare şi echipamentele şi conductele din staţiile de epurare a apelor uzate;
    c) substanţe de orice natură, care, plutitoare sau dizolvate, în stare coloidală sau de suspensie, pot stînjeni exploatarea normală a reţelelor/canalelor şi staţiilor de epurare a apelor uzate sau care împreuna cu aerul pot forma amestecuri explosive, cum sînt: benzina, benzenul, eterii, cloroformul, acetilena, sulfura de carbon, solvenţii, dicloretilena şi alte hidrocarburi clorurate, apa sau nămolul din generatoarele de acetilenă;
    d) substanţe toxice sau nocive care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot pune în pericol personalul de exploatare a reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare;
    e) substanţe cu grad ridicat de periculozitate, cum sînt:
    metalele grele şi compuşii lor;
    compuşii organici halogenaţi;
    compuşii organici cu fosfor sau cu staniu;
    agenţii de protecţie a plantelor: pesticidele – fungicide, erbicide, insecticide, algicide – şi substanţele chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, a pielii sau a materialelor textile;
    substanţele chimice toxice, cancerogene, mutagene sau teratogene ca: acrilonitril, hidrocarburi policiclice aromatice, ca benzipiren, benzantracen si altele asemenea;
    substanţele radioactive, inclusiv reziduurile;
    f) substanţe care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot degaja mirosuri ce contribuie la poluarea mediului;
    g) substanţe colorante ale căror cantitate şi natură, chiar în condiţiile diluării realizate în reţeaua de canalizare sau în staţia de epurare, determină prin descărcarea lor împreună cu apele uzate, modificarea culorii apei receptorului natural;
    h) substanţe inhibitoare ale procesului biologic de epurare a apelor uzate sau de tratare a nămolului;
    i) substanţe organice greu biodegradabile;
    j) substanţe care apar ca urmare a procesului de mătuire a sticlei.
    14. Apele uzate provenite de la unităţile medicale şi veterinare, curative sau profilactice, de la laboratoarele şi instituţiile de cercetare medicală şi veterinară, întreprinderile de ecarisaj, precum si de la orice fel de întreprinderi şi instituţii care prin specificul activităţii lor pot produce contaminarea cu agenţi patogeni, microorganisme, viruşi, ouă de helminţi – se descarcă în reţelele de canalizare ale localităţilor şi în staţiile de epurare numai în condiţiile în care au fost luate toate măsurile de dezinfectare, conform prevederilor actelor normative în vigoare.
    Realizarea măsurilor de dezinfecţie/ sterilizare a produselor patologice evacuate odată cu apele uzate din unităţile menţionate în alineatul unu al prezentului punct se certifica periodic prin buletine de analiză eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice. Aceste buletine se păstrează la unităţile în cauza şi se transmit şi operatorilor de servicii publice, periodic sau la cerere.
    15. Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare sau în staţiile de epurare se face în baza acceptului de evacuare dat în scris de operatorul de servicii publice care administrează şi exploatează reţeaua de canalizare şi staţia de epurare, precum şi a contractului de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, încheiat cu acesta.
    Normativele evacuării apelor uzate – concentraţiile maxim admisibile, se elaborează de către operatorul de servicii publice în conformitate cu cerinţele Regulilor recepţionării apelor uzate în sistemul comunal de canalizare, normativele deversărilor limitat admisibile (DLA), autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apelor, avizului Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice, cu respectarea următoarelor condiţii:
protecţia reţelelor şi instalaţiilor sistemului public (comunal) de canalizare de distrugeri în urma influenţei apelor uzate agresive, formării vaporilor inflamabili şi toxici, obturarea conductelor şi utilajelor cu substanţe ce se depun din nămol;
asigurarea parametrilor de proiect ai staţiei de epurare a apelor uzate şi neadmiterea recepţionării de la consumatori, utilizatori de apă, care evacuează ape uzate cu conţinut de substanţe ce afectează epurarea biologică a apelor uzate, unde raportul ce trebuie menţinut pentru funcţionarea stabilă a procesului de epurare biologic trebuie să fie CBO5:N:P = 100:5:1.
    Concentraţiile parametrilor calităţii apelor uzate la evacuare în reţelele de canalizare, care nu sînt specificaţi în anexa nr. 1 se calculează conform prevederilor prezentului Regulament.
    16. Prin acordul de racordare eliberat de către operatorul de servicii publice care administrează şi exploatează reţeaua de canalizare şi staţia de epurare şi ulterior prin avize, se pot stabili, ca valori admisibile, valori mai mici decît cele prevăzute în anexa nr. 1, în baza încărcării deja existente cu poluanţi a apei uzate din sistemul de canalizare, respectiv la intrarea în staţia de epurare astfel încît să fie menţinut raportul CBO5:N:P = 100:5:1, care asigură funcţionarea eficace a procesului de epurare biologic.
    17. Pentru localităţile care au în curs de realizare staţii de epurare sau extinderi ale acestora, prevăzute prin programe de etapizare, autoritatea competentă stabileşte alte condiţii de evacuare pe perioada de derulare a programului, pînă la îndeplinirea obiectivelor acestuia, ţinîndu-se seama de prevederile prezentului Regulament.
    Stabilirea condiţiilor de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor care nu au staţie de epurare se face de către operatorii de servicii publice care administrează şi exploatează sistemul de reţele de canalizare, în baza prevederilor prezentului Regulament şi în funcţie de punctul final de descărcare.
    Condiţiile de evacuare în reţeaua de canalizare a apelor uzate provenind de la o platformă industrială se stabilesc de către operatorul serviciilor publice care administrează şi exploatează reţeaua de canalizare şi staţia de epurare, ţinîndu-se seama de încărcări şi debitele pentru care a fost proiectată staţia de epurare aflată în gestiunea operatorului serviciilor publice şi în conformitate cu prevederile prezentului Regulament.
    18. La solicitarea avizului de racordare, a contractului de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apa şi de canalizare şi a acceptului de evacuare, în vederea evacuării apelor uzate provenite de la un nou utilizator de apă şi de extindere a capacitaţilor de producţie şi a instalaţiilor de preepurare, acesta va pune la dispoziţia operatorilor de servicii publice datele asigurate de proiectant/utilizator, respectiv estimările debitelor şi a compoziţiei apelor uzate care urmează să fie descărcate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţii de epurare.
    19. Avizul de racordare, contractul de branşare/racordare şi utilizare şi acceptul de evacuare pentru serviciul de preluare a apelor uzate în reţeaua de canalizare a localităţilor şi/sau în staţia de epurare, care se eliberează de operatorul acestor servicii, precizează:
    a) debitele şi concentraţiile maxime admisibile ale impurităţilor apelor uzate evacuate în punctul de control;
    b) eventualele restricţii de evacuare la anumite ore;
    c) măsurile de uniformizare a debitelor şi concentraţiilor substanţelor poluante conţinute;
    d) obligaţia montării de debitmetre cu înregistrare şi contorizare pe conducta/canalul de evacuare a apelor uzate şi a menţinerii lor în stare de funcţionare;
    e) obligaţia abonatului de a semnala operatorului de servicii publice toate accidentele sau anomaliile din instalaţiile proprii, care pot perturba buna funcţionare a sistemului de canalizare;
    f) obligaţia de elaborare a planului de combatere a poluărilor accidentale, incluziv dotarea cu mijloace şi materiale pentru intervenţie, sau de încheiere a unui precontract cu o unitate specializată pentru intervenţii în caz de poluare accidentală;
    g) punctele de control al calităţii apelor uzate evacuate şi frecvenţa de prelevare şi analiza a probelor de apă uzată.
    20. Avizul de racordare, contractul de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apa şi canalizare, acceptul de evacuare şi autorizaţia de folosinţă specială a apelor se revizuiesc potrivit reglementarilor în vigoare.
    21. Pentru orice schimbare privind debitul şi/sau calitatea apelor uzate descărcate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţiile de epurare, ca urmare a modificării capacitaţilor de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie sau a altor cauze, utilizatorul este obligat să solicite un nou accept de evacuare şi un nou aviz, precum şi să încheie un nou contract de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare.
    22. Acceptarea în reţelele de canalizare a localităţilor şi/sau în staţiile de epurare a unor ape uzate ce implică modificarea tehnologiei sau a parametrilor de funcţionare a staţiilor de epurare se ia în considerare numai după realizarea în staţia de epurare a tuturor lucrărilor necesare asigurării respectării condiţiilor de descărcare în corpuri de apă.
    23. În scopul protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului evacuarea/descărcarea în receptorii naturali a apelor uzate urbane şi industriale cu conţinut de substanţe poluante se face numai în condiţiile respectării prevederilor legislaţiei în vigoare şi ale prezentului Regulament.
    24. Limitele maxime admisibile de încărcare cu poluanţi a apelor uzate la evacuarea în corpurile de apă sînt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul Regulament. Ele se măsoară în punctul de control situat în amonte de descărcare.
    Valorile admisibile specificate în alineatul unu al prezentului punct se stabilesc în conformitate cu prevederile prezentului Regulament şi se înscriu în :
    a) avizele ce se emit pentru:
    obiective noi;
    obiective existente ce îşi modifică şi îşi îmbunătăţesc procesele tehnologice de producţie sau de epurare a apelor uzate;
    obiective existente la care se prevăd extinderi de capacitate de producţie sau ale capacităţilor de epurare a apelor uzate;
    alte obiective existente care prin lucrări de investiţie îşi modifică valoarea parametrilor de limită;
    b) autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apelor emise:
    utilizatorilor noi, atunci cînd în aviz au fost prevăzute condiţii similare cu cele din prezentul Regulament;
    utilizatorilor de apă existenţi, numai după ce au realizat şi au pus în funcţiune capacităţi corespunzătoare de epurare a apelor uzate.
    Prin avizele şi autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apelor emitentul acestora poate stabili ca valori admisibile valori mai mici decît cele prevăzute în tabelul 2, în baza încărcării în poluanţi deja existenţi în receptori, în amonte de punctul de evacuare a apelor uzate, şi avînd în vedere parametrii de calitate ai corpurilor de apă.
    La stabilirea valorilor admisibile pentru metale grele emitentul trebuie să tină seama de faptul că, deşi individual, concentraţia maximă admisibilă poate fi cea prevăzuta în tabelul 2, atunci cînd în apele uzate sînt prezente mai multe metale grele (de exemplu, plumb, cadmiu, crom, cupru, nichel, zinc sau mercur), concentraţia totală a acestora în apă neputînd depăşi 2 mg/dm3. În privinţa mercurului concentraţia acestuia nu poate depăşi 0.05 mg/dm3 chiar în situaţia în care este unicul metal prezent în apele uzate.
    Pentru substanţele pentru care nu sînt prevăzute limite maxime admisibile în standardele sau în normativele în vigoare, acestea se stabilesc în baza studiilor elaborate de institutele specializate, la comanda utilizatorului de apă. Studiile vor cuprinde, de asemenea, metodele de analiză calitativă şi cantitativă a substanţelor respective, precum şi tehnologiile de epurare adecvate. Limitele maxime admisibile vor fi aprobate de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului.
    Pentru substanţele poluante, altele decît cele prevăzute în tabelul 2, limitele maxime admisibile se stabilesc prin avizele şi autorizaţiile de mediu pentru folosinţă specială a apelor, în funcţie de caracteristicile receptorului natural, de capacitatea sa de autoepurare, de caracteristicile celorlalte ape uzate evacuate în acelaşi receptor, de cerinţele utilizatorilor de apă de capacitatea şi eficienţa de epurare a staţiei de epurare şi de necesitatea protecţiei mediului.
    În cazul apelor uzate ce conţin substanţe poluante peste valorile limită stabilite prin prezentul Regulament, este obligatorie epurarea acestora sau luarea de măsuri tehnologice adecvate, pînă la atingerea valorilor admise.
    În situaţii excepţionale autorităţile publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului pot face derogări de la prezentul Regulament.
    În cazuri speciale, după probe tehnologice, la amorsarea treptelor biologice din staţiile de epurare, la reviziile periodice sau pe parcursul execuţiei unor lucrări de retehnologizare sau extindere a capacităţii staţiei de epurare, este permisă depăşirea valorilor-limită ale indicatorilor de calitate, dacă prin aceasta nu se pune în pericol sănătatea populaţiei, a ecosistemelor acvatice sau nu se produc pagube materiale, şi numai cu avizul autorităţilor de gospodărire a apelor şi, după caz, al centrelor teritoriale de sănătate publică. Avizul se solicită de către utilizatorul de apă cu cel puţin 30 de zile înainte de data programată pentru începerea reviziilor, reparaţiilor, lucrărilor, probelor tehnologice sau pentru amorsarea staţiilor de epurare biologică. Prin avizul respectiv se stabileşte durata depăşirii, dar care nu poate fi mai mare de 30 de zile, precum şi valorile maxime admisibile ale indicatorilor de calitate pentru această perioadă.
    Pentru utilizatorii existenţi, care realizează capacităţi de epurare în conformitate cu programul de etapizare aprobat, în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apelor, emisă pe o perioada limitată, se înscriu valori ale concentraţiilor substanţelor poluante care nu depăşesc valorile-limită din anexa nr.2 la prezentul Regulament.
    25. Apele uzate care se evacuează în corpurile de apă nu trebuie să conţină:
    a) concentraţii de substanţe poluante cu grad ridicat de toxicitate mai mari decît cele prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul Regulament, precum şi acele substanţe a căror interdicţie a fost stabilită prin studii de specialitate;
    b) concentraţii de materii în suspensie peste limita admisă, care ar putea produce depuneri în albiile minore ale cursurilor de apă sau în cuvetele lacurilor;
    c) substanţe care pot conduce la creşterea turbidităţii, formarea spumei sau la schimbarea proprietăţilor organoleptice ale apei receptorilor faţă de starea naturală a acestora.
    Apele uzate provenite de la spitalele de boli infecţioase, sanatorii TBC, instituţii de pregătire a preparatelor biologice – seruri şi vaccinuri, alte instituţii medicale curative sau profilactice, de la unităţile zootehnice şi abatoare nu pot fi descărcate în receptori fără a fi supuse în prealabil dezinfecţiei specifice. În această situaţie se aplică prevederile punctului 14 din prezentul Regulament.
    26. Descărcarea apelor uzate epurate în reţeaua de canale de desecare, de irigaţii ori pe terenuri agricole se face numai în condiţiile realizării unei epurări corespunzătoare şi cu avizul administratorului/deţinătorului acestora în baza autorizaţiei, astfel:
    cînd apa din canale se foloseşte la irigarea culturilor agricole, limitele indicatorilor de calitate se corelează şi cu standardul privind calitatea apei pentru irigarea culturilor agricole;
    cînd apa uzată se descarcă într-un canal de desecare ce evacuează apele într-un corp de apă, limitele indicatorilor de calitate vor fi cei corespunzători prezentului Regulament.
    27. La reglementarea amplasării de noi obiective în zone restrictive se aplică prevederile punctului 24 alineatul opt din prezentul Regulament.
    28. Operatorii de servicii publice, deţinătorii staţiei de epurare sau ai sistemelor de evacuare a apelor uzate în corpurile de apă sînt obligaţi să asigure montarea şi funcţionarea corespunzătoare a mijloacelor de măsurare a debitelor de ape uzate evacuate, cu înregistrarea şi contorizarea debitelor, să prevadă facilităţi de prelevare a probelor de apă pentru analiză în locuri bine stabilite şi să instaleze sisteme automate de determinare a calităţii apelor uzate evacuate, cu măsurarea parametrilor specifici activităţii desfăşurate. Pentru debite mai mari de ape uzate de 500 l/s şi care se descarcă în receptori cu debite de cel puţin 3 ori mai mari decît cele ale apelor uzate, în punctul de evacuare se prevăd sisteme de dispersie/difuzie.
    29. În scopul prevenirii poluării resurselor de apă pot fi prevăzute următoarele:
    se recomandă folosirea apelor uzate şi/ sau a nămolurilor care conţin nutrienţi la fertilizarea ori la irigarea terenurilor agricole sau silvice, cu acceptul deţinătorilor terenurilor respective şi cu avizul autorităţilor competente în domeniul îmbunătăţirilor funciare. În funcţie de natura culturii se va cere şi avizul centrului teritorial de sănătate publică;
    în aceste cazuri este obligatorie asigurarea impermeabilizării tuturor depozitelor; eventualele exfiltraţii, precum şi apele din precipitaţii ce se scurg de la aceste depozite trebuie colectate şi epurate astfel încît acestea să corespundă prevederilor prezentului Regulament.
    30. Prevederile prezentului Regulament se aplică şi la evacuarea apelor uzate în soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgere gravitaţională asigurată natural.
    31. Metodele de analiză corespunzătoare standardelor indicate în anexa nr.2 la prezentul Regulament au caracter orientativ; se pot folosi alte metode alternative, dacă se demonstrează că acestea au aceeaşi sensibilitate şi limită de detecţie.
    32. Punctul de prelevare a probelor de ape uzate evacuate în receptorii naturali, în vederea conformării cu prevederile prezentului Regulament, este punctul de descărcare finală a apelor uzate în receptor.
Frecvenţa de monitorizare şi, respectiv, numărul minim de probe de prelevat la intervale regulate de timp, se stabilesc prin autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, în funcţie de mărimea staţiei de epurare şi de impactul calitativ al descărcării asupra corpului de apă.
    33. Apele uzate urbane înainte de a fi evacuate în corpuri de apă trebuie monitorizate în concordanţă cu procedurile de control stabilite în prezentul Regulament.
    34. Monitorizarea constituie obligaţia tuturor prestatorilor/operatorilor de servicii publice ai reţelelor de canalizare şi/sau ai staţiilor de epurare a apelor uzate urbane, ai staţiilor de epurare a apelor uzate industriale şi a oricăror evacuări direct în corpuri de apă.
    35. Staţiile de epurare vor fi proiectate sau modificate astfel încît din punctele de control stabilite să se poată preleva probe reprezentative din influentul staţiei şi din efluentul epurat sau din efluentul final, înainte de evacuare în receptori.
    36. Metodele de monitorizare utilizate trebuie să corespundă standardelor de stat în vigoare elaborate, de regulă, în baza standardelor europene şi internaţionale, cu indicarea caracteristicilor metrologice de bază – limita de detecţie, exactitatea, precizia şi care trebuie să fie în concordanţă cel puţin cu nivelurile de referinţă prevăzute la punctul 37 literele b) şi c) şi punctul 38.
    37. Din punctele de control se prelevează probe pe o perioada de 24 de ore sau la intervale regulate de timp, proporţionale cu debitul, la evacuare – dacă se consideră necesar, şi la intrarea în staţia de epurare – pentru a se urmării conformarea cu prescripţiile stabilite prin prezentele norme tehnice, după cum urmează:
    a) la prelevarea probelor se aplică practicile naţionale şi, după caz, internaţionale de laborator – respective metodele ISO sau EN – pentru ca gradul de degradare a probelor apei între momentul prelevării şi cel al analizării să fie cît mai mic posibil;
    b) numărul minim de probe prelevat, la intervale regulate de timp, în cursul unui an, se fixează în funcţie de capacitatea staţiei de epurare, după cum urmează:
    pentru 2000-9999 EL – 12 probe în cursul primului an şi 4 probe în următorii ani, dacă se poate demonstra că în timpul primului an apele respectă prescripţiile din prezentele norme tehnice: dacă una din cele 4 probe nu corespunde normelor tehnice, în anul următor se vor preleva 12 probe;
    pentru 10000- 49999 EL – 12 probe;
    pentru 50000 EL sau mai mult – 24 de probe;
    c) se consideră, că apele uzate tratate respectă valorile fixate pentru diferiţi parametri dacă, pentru fiecare parametru în parte, eşantioanele prelevate arată că se respectă valorile corespunzătoare, în funcţie de următoarele dispoziţii:
    pentru parametrii care figurează în tabelul 3 la prezentul Regulament numărul maxim de probe care nu corespund valorilor de concentraţie şi/sau procentelor de reducere indicate în anexele nr.3 şi nr.4 este precizat în anexa nr.4 la prezentul Regulament;
    pentru parametrii care figurează în tabelul 3 şi care sînt exprimaţi în valori de concentraţie, numărul de probe prelevate în condiţii de exploatare normale nu trebuie să se abată cu mai mult de 100% de valorile parametrilor. Pentru valorile de concentraţie care se raportează la totalul de materii solide în suspensie, abaterea poate ajunge pînă la 150% (1,5 ori);
    pentru parametrii care figurează în anexa 5, media anuală a probelor trebuie să respecte valorile corespunzătoare, pentru fiecare parametru.
    38. Pentru cele menţionate la punctul 37 literele a), b) şi c) se folosesc metode alternative dacă se demonstrează că acestea permit obţinerea de rezultate echivalente.
    39. Evacuările provenite din staţiile de epurare a apelor uzate urbane trebuie să corespundă prescripţiilor din anexa nr.3 la prezentul Regulament.
    40. Nu se iau în considerare valorile extreme pentru calitatea apei respective dacă acestea sînt rezultatul unor situaţii neobişnuite, cum ar fi ploi torenţiale, evacuări accidentale în reţelele de canalizare şi în staţia de epurare.
    41. Nămolurile rezultate de la procesele de epurare a apelor uzate sînt tratate conform proiectelor implementate la staţiile de epurare. Nămolurile generate, după prelucrare, se transportă sau se depozitează în zonele de depozitare ale staţiei de epurare. După efectuarea studiilor specializate, nămolul se utilizează în calitate de îngrăşăminte organice, se incinerează sau se îngroapă.
    Utilizarea nămolului în agricultură se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind protecţia mediului şi, în special, a solului.
    Cînd nămolul nu are calitatea necesară pentru utilizare în agricultură, există alte opţiuni de tratare, de exemplu, incinerarea lui. Companiile de fabricare a cimentului pot utiliza nămolul din staţiile de epurare ale aglomerărilor umane, ca alternativă de materie primă pentru producerea de energie.
    42. La modernizarea şi retehnologizarea staţiilor de epurare a apelor uzate urbane vor fi întreprinse măsuri pentru modernizarea epurării secundare-biologice şi îmbunătăţirea calităţii nămolului rezultat.
    De asemenea, prin fermentarea anaerobă a nămolului se obţine gaz metan. În aceste procese, deshidratarea nămolului va fi mai eficientă, prin utilizarea de instalaţii noi şi mai performante.
    43. Evacuările din staţiile de epurare a apelor uzate urbane în zonele sensibile supuse eutrofizării trebuie să respecte suplimentar prescripţiile din anexa nr. 5 la prezentul Regulament.
    44. Un corp de apă poate fi identificat ca zonă sensibilă dacă aparţine uneia dintre grupele de mai jos:
    1) lacuri naturale cu apă dulce, alte ape dulci, care se dovedesc a fi eutrofe sau care în viitorul apropiat pot deveni eutrofe dacă nu se iau măsuri de protecţie.
    Ca să se analizeze care nutrienţi trebuie redus printr-o epurare suplimentară, se vor lua în considerare următoarele elemente:
    a) lacuri şi cursuri de apă care ajung în lacuri naturale sau de acumulare, avînd un schimb de apă redus, ceea ce poate favoriza procesul de acumulare. În aceste zone trebuie inclusă îndepărtarea azotului şi fosforului, dar numai în cazul în care se demonstrează că acestea ar avea efect de reducere a nivelului de eutrofizare. Acolo unde se fac descărcări din localităţi mari se poate lua în considerare şi eliminarea azotului;
    b) evacuările din localităţi mici au de obicei o importanţă mica în aceste zone, dar pentru localităţile mari trebuie prevăzută îndepărtarea fosforului şi/sau a azotului dacă se poate demonstra că aceasta va avea efect de reducere a nivelului de eutrofizare;
    c) apele de suprafaţă destinate captării apei pentru potabilizare şi care pot conţine concentraţii de azot mai mari decît cea stabilită în normele referitoare la calitatea apei cerută pentru apele de suprafaţă destinată apei pentru potabilizare;
    d) zonele în care este necesară altă epurare decît cea prevăzută la capitolul V al prezentului Regulament, în vederea respectării reglementărilor în vigoare.
    2) O zonă nu mai este considerată sensibilă dacă timp de 7 ani de la identificare corespunde cerinţelor din punctul de vedere al aportului în fosfor şi azot, prevăzute în anexa nr.2 la prezentul Regulament.
    45. Pentru a se asigura că corpurile de apă, identificate ca zone sensibile care sînt şi receptoare pentru apele uzate, corespund, din punct de vedere al calităţii, reglementărilor în domeniu, autoritatea competentă stabileşte în avizele/autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apelor prescripţii mai severe decît cele prezentate în anexa nr.2 la prezentul Regulament, în dependenţă de gradul de poluare a apelor, pentru a nu admite eutroficarea lor.
    46. În funcţie de specificul apelor uzate industriale care se deversează în reţelele de canalizare, de utilizările din aval şi de obiectivele de calitate ale corpului de apă, autoritatea competentă poate stabilii şi alte condiţii de calitate pentru efluenţii staţiilor de epurare a apelor uzate urbane, suplimentar celor prevăzute în anexele nr. 1 şi nr.2 la prezentul Regulament.
    47. Punctele de evacuare pentru apele uzate urbane se aleg, avîndu-se în vedere maxima reducere a efectelor asupra corpului de apă.
    48. Apele uzate epurate se vor reutiliza ori de cîte ori acest lucru este posibil, cu avizul autorităţilor în domeniu, în funcţie de origine şi de domeniul de utilizare. Reutilizarea acestor ape trebuie să se facă în condiţiile reducerii la minimum a efectelor negative asupra mediului.
    49. Nămolurile provenite din staţiile de epurare a apelor uzate se depozitează în mod corespunzător sau se utilizează ori de cîte ori acest lucru este posibil. Modul de depozitare sau de utilizare a acestora trebuie să reducă la minimum efectele negative asupra mediului şi se precizează în avizele/autorizaţiile de mediu pentru folosinţa specială a apelor.
    50. Utilizarea nămolurilor se poate face numai cu avizul autorităţii competente, în funcţie de origine şi de domeniul de utilizare.
    51. Apele uzate industriale provenite din sectoarele industriale nominalizate în punctul 12 vor respecta condiţiile prevăzute în anexa nr.1 la prezentul Regulament, înainte de evacuare în corpuri de apă.
    52. Atunci cînd instalarea unui sistem de colectare a apelor uzate nu se justifică, fie pentru că nu produce beneficii pentru mediu, fie pentru că necesită costuri ridicate, se utilizează sisteme individuale sau alte sisteme adecvate care să asigure acelaşi nivel de protecţie a mediului.
    Această prevedere va fi respectată la elaborarea planurilor de urbanism, care trebuie să ţină seama de cerinţele privind colectarea şi epurarea apelor uzate în localităţile rurale.
    53. Există două abordări posibile pentru conformarea cu cerinţele referitoare la dotarea cu sisteme individuale de epurare corespunzătoare pentru aglomerări cu mai mult de 2000 EL unde, pe lîngă sisteme de colectare centralizate, se acceptă şi sisteme individuale de epurare, acolo unde condiţiile tehnico-economice şi geografice nu permit colectarea centralizată a apelor uzate.
    54. Reguli generale pentru sistemele de colectare a apelor uzate în sistemul centralizat.
    Cerinţe pentru proiectarea, construirea şi operarea în conformitate cu cele mai avansate cunoştinţe tehnice, însă care nu implică costuri ridicate:
    dimensiunea/capacitatea sistemului de colectare în funcţie de volumul şi caracteristicile apelor uzate urbane;
    prevenirea pierderilor în reţea;
    limitarea poluării apelor receptoare datorită debitelor excedentare din reţelele de canalizare.
    Sisteme individuale sau alte sisteme adecvate de epurare corespunzătoare – excepţie de la regulă.
    Cerinţe pentru proiectare, construire şi operare care să asigure acelaşi nivel de protecţie a mediului ca şi sistemul de colectare centralizat.
    Pot fi utilizate doar după evaluarea caz cu caz şi după o argumentare ce se referă la absenţa beneficiului pentru mediu faţă de sistemul de colectare centralizat, sau conform situaţiei în care sistemul de colectare necesită costuri excesive.
    55. Sistemele individuale de colectare a apelor uzate recomandate de ghidurile Comisiei Europene sînt în principal bazine de colectare sau alte tipuri de containere, care sînt impermeabile, iar apele uzate sînt colectate şi transportate în mod regulat la o staţie de epurare.
    56. De asemenea, referitor la sistemele individuale de epurare a apelor uzate sînt acceptate acele procese de epurare care să asigure efluenţi ai căror calitate să nu aibă efecte adverse asupra mediului. Pot fi utilizate bazinele de stocare a apelor uzate de tip etanş vidanjabil, iar calitatea apelor uzate colectate şi epurate să respecte cerinţele în vigoare.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5