Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Cadrul juridic
    (1) Dreptul de autor şi drepturile conexe, protecţia acestor drepturi şi răspunderea pentru încălcarea lor se reglementează de Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege şi de alte acte normative.
    (2) Prezenta lege reglementează raporturile ce apar la crearea şi valorificarea operelor literare, artistice şi ştiinţifice (drept de autor), a interpretărilor, fonogramelor, videogramelor şi emisiunilor organizaţiilor de difuziune (drepturi conexe), precum şi alte drepturi care sînt recunoscute în legătură cu activitatea intelectuală din domeniul literaturii, artei şi ştiinţei.
    Articolul 2. Tratate internaţionale. Tratament naţional
    (1) În cazul în care un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.
    (2) Persoanele fizice şi persoanele juridice străine ale căror opere sau obiecte ale drepturilor conexe sînt protejate printr-un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea acordată prin prezenta lege persoanelor fizice sau persoanelor juridice din Republica Moldova (tratament naţional).
    (3) Prezenta lege se aplică tuturor operelor şi obiectelor drepturilor conexe protejate prin tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte, care, la momentul intrării în vigoare a tratatului corespunzător, nu au intrat în domeniul public în ţara lor de origine ca urmare a expirării termenului de protecţie acordat anterior şi care nu au intrat în domeniul public în Republica Moldova ca urmare a expirării termenului de protecţie acordat anterior.
    Articolul 3. Noţiuni principale
    În prezenta lege se utilizează următoarele noţiuni:
    autor – persoană fizică prin a cărei activitate creatoare a fost creată opera;
    bază de date – compilaţie de date sau de alte materiale, indiferent dacă acestea sînt sau nu protejate de dreptul de autor sau de drepturile conexe, atît în formă mecanolizibilă, cît şi în altă formă, aranjate sistematizat ori metodic şi accesibile prin mijloace electronice sau de alt gen;
    comunicare publică – transmitere prin eter, inclusiv prin satelit (teleradiodifuziune), prin cablu sau prin alte mijloace a imaginilor şi/sau a sunetelor operelor ori a obiectelor drepturilor conexe, astfel încît imaginile sau sunetele să poată fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al unei familii şi al cunoscuţilor apropiaţi în locuri în care, fără actul de transmitere, ele nu ar putea percepe imaginile şi/sau sunetele. Comunicarea semnalelor codificate reprezintă o transmitere prin eter sau prin cablu (comunicare publică) în cazul în care mijloacele de decodificare sînt oferite publicului de către organizaţia de difuziune prin eter sau, respectiv, de către organizaţia de difuziune prin cablu ori cu consimţămîntul acesteia. Retransmiterea prin eter (redifuzarea) sau prin cablu care nu se efectuează simultan cu comunicarea publică originală sau care include schimbări (dublări, subtitrări, inserări de reclame) se consideră un nou act de comunicare publică prin eter sau prin cablu;
    demonstrare publică – expunere a originalului sau a copiei unei opere, directă sau indirectă, prin intermediul mijloacelor de proiecţie a imaginii unei opere, prin slide-uri ori prin alte mijloace, pe ecran ori în alt mod similar (cu excepţia comunicării prin eter sau prin cablu), în care opera, copia sau imaginea ei este expusă într-un loc public ori în orice alt loc din care poate fi percepută de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi. Demonstrarea publică a operei audiovizuale presupune demonstrarea neconsecutivă a unor imagini izolate ale ei, dat fiind faptul că demonstrarea obişnuită consecutivă a imaginilor unei opere audiovizuale constituie interpretare publică;
    distribuire – punere în circulaţie, prin vînzare sau prin orice alt mod de transmitere în proprietate, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului ori a copiilor unei opere sau a unor obiecte ale drepturilor conexe, precum şi oferirea publică a acestora;
    emisiune a unei organizaţii de difuziune prin eter sau prin cablu – emisiune creată nemijlocit de către organizaţia de difuziune prin eter sau prin cablu ori, la comandă şi din mijloacele financiare ale acesteia, de către o altă organizaţie;
    expresie folclorică – creaţie constînd din elemente caracteristice patrimoniului cultural tradiţional, manifestate şi perpetuate de către comunitate sau de către indivizi, reflectînd moştenirea artistică tradiţională a comunităţii;
    fonogramă – imprimare exclusiv sonoră a oricărei interpretări, opere sau expresii folclorice, a sunetelor ori reprezentărilor lor, cu excepţia imprimărilor sonore incluse în opera audiovizuală;
    imprimare (înregistrare) – fixarea, prin orice mijloace şi în orice mod, a sunetelor şi/sau a imaginilor ori a reprezentărilor acestora pe orice suport material, inclusiv electronic, care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor;
    informaţie despre gestiunea drepturilor – orice informaţie, furnizată de către titularul de drepturi, care identifică opera sau alt obiect protejat de prezenta lege, autorul sau alt titular de drepturi ori informaţia privind condiţiile de valorificare a operei sau a altui obiect protejat, precum şi orice cifre şi coduri reprezentînd asemenea informaţie;
    interpret – actor, cîntăreţ, muzician, dansator, dirijor sau oricare altă persoană care prezintă, recită, cîntă, joacă, dansează sau interpretează în orice alt mod o operă, expresii folclorice sau spectacole de orice fel, inclusiv de varietăţi, folclorice, de circ, de păpuşi ori de marionete;
    interpretare publică – prezentarea operelor, interpretărilor sau a fonogramelor prin reprezentare scenică, recitare, cîntec sau printr-o altă modalitate, atît pe viu, cît şi prin intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee (cu excepţia comunicării publice), în locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care operele, interpretările sau fonogramele pot fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi;
    împrumut – punere la dispoziţie a publicaţiilor în orice format spre utilizare, prin intermediul unor instituţii accesibile publicului, pentru o perioadă limitată de timp şi fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect;
    închiriere – punere la dispoziţie spre utilizare, pentru o perioadă limitată de timp şi pentru obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, a unei opere sau a unui obiect de drept conex;
    măsuri tehnologice de protecţie – utilizare a oricărui echipament tehnic sau a unor componente ale acestuia, care, prin fireasca sa funcţionare, are destinaţia să controleze accesul la opere sau la obiecte de drepturi conexe, împiedicînd ori limitînd acţiunile care nu sînt autorizate de titularii drepturilor protejate de prezenta lege. Măsurile tehnologice sînt considerate eficiente cînd valorificarea unei opere sau a unui alt obiect protejat de prezenta lege este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui cod de acces ori a unui procedeu de protecţie, precum sînt codarea, criptarea sau orice altă transformare a operei sau a altui obiect protejat, ori prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care, dacă nu sînt eludate, îndeplinesc obiectivele de protecţie;
    operă – rezultat al creaţiei intelectuale originale în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, indiferent de mijloacele de creare, de modul concret şi de forma de exprimare, de valoarea şi importanţa acesteia;
    operă audiovizuală – operă care constă dintr-o succesiune de imagini coerente fixate, însoţite sau nu de sunete, producînd impresia mişcării, destinată perceperii vizuale şi auditive (în cazul în care imaginile sînt însoţite de sunet) prin intermediul unui anumit dispozitiv;
    operă colectivă – operă creată de mai multe persoane fizice – contribuţia cărora formează un tot indivizibil, încît identificarea contribuţiei fiecăruia este imposibilă – din iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice, care urmează să publice opera sub numele său;
    producător de fonograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, se efectuează prima imprimare a sunetelor interpretării, a altor sunete ori a reprezentărilor de sunete;
    producător de opere audiovizuale – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este creată opera audiovizuală;
    producător de videograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este imprimată videograma;
    program pentru calculator – ansamblu de instrucţiuni, comenzi şi/sau de coduri exprimate în orice formă sau mod, destinate funcţionării calculatorului pentru a atinge un anumit scop sau rezultat. Noţiunea „program pentru calculator” se extinde şi asupra programului încorporat în memoria calculatorului, a materialului de însoţire a unui program creat, a materialului pregătitor obţinut în procesul elaborării unui program cu condiţia că acesta este conceput şi exprimat într-o astfel de formă încît materialul pregătitor se poate solda ulterior cu elaborarea programului de calculator. Programul de calculator poate fi exprimat în orice limbaj, fie în codul-sursă, fie în codul-obiect;
    publicare – oferirea de exemplare ale unei opere, ale unei interpretări, ale unei fonograme, videograme sau emisiuni publicului, cu consimţămîntul autorului ori al altui titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe, într-un număr suficient pentru a satisface necesităţile rezonabile ale publicului;
    punere la dispoziţie în regim interactiv – a pune la dispoziţie o operă sau un obiect al drepturilor conexe prin intermediul mijloacelor cu sau fără fir, inclusiv prin internet ori prin alte reţele de calculatoare, astfel încît oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual de ei;
    reproducere – realizarea unuia ori a mai multor exemplare ale unei opere sau ale unui obiect al drepturilor conexe, fie directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc sau sub orice formă, inclusiv în scopul de imprimare audio ori video şi/sau al stocării unei opere ori a unui obiect al drepturilor conexe pe suporturi materiale sau electronice;
reproducere reprografică – reproducerea în facsimil (copie exactă) a originalului operei scrise sau grafice, în dimensiune naturală, mărită sau micşorată, prin intermediul fotocopierii ori prin oricare alte mijloace tehnice similare, altele decît cele de editare. Reproducerea reprografică nu include fixarea operei în formă electronică (inclusiv digitală), optică sau în oricare altă formă mecanolizibilă;
    retransmitere – difuzarea simultană, prin eter sau prin cablu, de către o organizaţie de difuziune prin eter sau prin cablu a emisiunilor unei alte organizaţii de difuziune prin eter sau prin cablu;
    satelit – orice satelit ce operează pe benzi de frecvenţă care sînt rezervate, conform legislaţiei privind telecomunicaţiile, comunicării publice (transmitere prin eter) a semnalelor în scopul recepţionării de către public sau care sînt rezervate comunicării private, de la un punct la altul. Totodată, în ultimul caz, circumstanţele în care are loc recepţia semnalelor de către membrii publicului trebuie să fie comparabile cu cele existente în primul caz;
    valorificare – orice acţiune ce ţine de utilizarea sub orice formă şi în orice mod a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege;
    videogramă – prima imprimare a unor imagini, însoţite sau nu de sunete, indiferent de faptul dacă reprezintă sau nu o operă audiovizuală.
    (1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI):
    a) contribuie la elaborarea şi realizarea, în limitele competenţei sale, a politicii adecvate de protecţie, exercitare şi implementare a dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi protejate în conformitate cu prezenta lege, cu angajamentele internaţionale şi cu interesele naţionale ale Republicii Moldova;
    b) înaintează propuneri Guvernului, ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale atunci cînd întreprinderea anumitor măsuri necesare pentru implementarea politicii menţionate la lit. a) nu ţine de competenţa sa;
    c) acumulează informaţiile necesare, desfăşoară activităţi de instruire şi consultări pentru informarea ministerelor, a altor autorităţi administrative centrale, a autorităţilor judecătoreşti şi a altor instituţii, a titularilor de drepturi şi a utilizatorilor despre importanţa şi aspectele legale şi practice ale protecţiei, exercitării şi implementării dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi protejate de prezenta lege, elaborînd şi distribuind în acest scop materiale informative, organizînd campanii de informare şi colaborînd activ cu mass-media;
    d) participă la elaborarea proiectelor de acte normative privind protecţia, exercitarea şi implementarea dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi protejate de prezenta lege;
    e) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale din domeniul dreptului de autor, al drepturilor conexe şi al altor drepturi protejate de prezenta lege;
    f) stabileşte şi întreţine, în conformitate cu actele legislative şi normative, relaţii de cooperare reciproc avantajoase cu oficii similare, agenţii şi instituţii de cercetări, cu alte organizaţii din alte ţări care activează în domeniul dreptului de autor, al drepturilor conexe şi al altor drepturi protejate de prezenta lege;
    g) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe, înregistrează şi eliberează, în numele statului, certificate de înregistrare a acestora;
    h) avizează, monitorizează şi supraveghează activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
    i) eliberează marcaje de control în conformitate cu legislaţia.
    (2) AGEPI instituie Comisia de mediere şi Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, care examinează şi soluţionează litigiile atribuite în competenţa lor conform legilor speciale din domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv conform prevederilor prezentei legi, precum şi litigiile din domeniul gestiunii colective a dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Comisia de mediere şi Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale activează conform regulamentului aprobat de către Guvern.
    Articolul 5. Condiţiile de protecţie
    (1) În conformitate cu prezenta lege, beneficiază de protecţie toate operele exprimate într-o anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului.
    (2) Autorul beneficiază de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însuşi faptul de creare a ei. Pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalităţi.
    (3) Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale şi drepturi morale (personale nepatrimoniale).
    (4) Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în care şi-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă proprietarului acestuia nici unul din drepturile acordate autorului de prezenta lege.
    (5) Drepturile patrimoniale pot aparţine autorului ori altei persoane fizice sau juridice care deţine, în mod legal, drepturile respective (titularul de drepturi).
    (6) Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare, dar nu se extinde asupra ideilor, teoriilor, descoperirilor ştiinţifice, procedeelor, metodelor de funcţionare sau asupra conceptelor matematice ca atare şi nici asupra invenţiilor cuprinse într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, explicare sau de exprimare.
    Articolul 6. Domeniul de acţiune a dreptului de autor
    (1) Dreptul de autor se extinde asupra:
    a) operelor, indiferent de locul primei lor publicări, al căror titular al dreptului de autor este o persoană fizică sau juridică din Republica Moldova;
    b) operelor publicate pentru prima dată în Republica Moldova, indiferent de domiciliul sau de sediul titularului dreptului de autor asupra respectivelor opere;
    c) altor opere, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Opera, de asemenea, se consideră publicată pentru prima dată în Republica Moldova dacă a fost publicată în Republica Moldova în decurs de 30 de zile de la data primei sale publicări peste hotare.
    Articolul 7. Opere protejate de dreptul de autor
    (1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi ştiinţifice exprimate în următoarele forme:
    a) scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură etc.);
    b) orală (interpretare publică etc.);
    c) imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.);
    d) de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocadru etc.);
    e) tridimensională (sculptură, model, machetă, construcţie etc.);
    f) în alte forme.
    (2) Obiecte ale dreptului de autor sînt:
    a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
    b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare;
    c) operele ştiinţifice;
    d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului;
    e) operele muzicale cu sau fără text;
    f) operele coregrafice şi pantomimele;
    g) operele audiovizuale;
    h) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
    i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
    j) operele de artă aplicată;
    k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
    l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
    m) bazele de date;
    n) alte opere.
    (3) Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, de asemenea, se protejează prin dreptul de autor operele derivate şi integrante la baza cărora stau una ori mai multe opere şi/sau oricare alte materiale preexistente, şi anume:
    a) traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale operelor literare, artistice sau ştiinţifice, cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei intelectuale;
    b) culegerile de opere literare, artistice ori ştiinţifice (enciclopediile şi antologiile, compilaţiile altor materiale sau date, indiferent dacă sînt ori nu protejate, inclusiv bazele de date), cu condiţia că, din considerentul de selectare şi sistematizare a conţinutului lor, constituie rezultate ale creaţiei intelectuale.
    (4) Prin dreptul de autor, de asemenea, se protejează ca atare şi o parte componentă ori un alt element al operei (inclusiv titlul sau personajele operei) care reprezintă în sine o creaţie intelectuală.
    (5) Operele, precum şi părţile componente sau alte elemente ale operelor specificate la alin. (1)–(4) beneficiază de protecţie dacă sînt originale în sensul că reprezintă prin sine înseşi creaţii intelectuale de autor. Nu se aplică alte criterii, cum ar fi caracteristicile de ordin cantitativ, calitativ sau estetic, pentru a determina dacă aceste opere sînt pasibile de protecţie.
    Articolul 8.    Creaţii şi alte obiecte neprotejate prin
                           dreptul de autor
    Protecţia dreptului de autor, conform prezentei legi, nu se extinde asupra:
    a) documentelor oficiale de caracter normativ, administrativ sau politic (legi, hotărîri judecătoreşti etc.), precum şi asupra traducerilor oficiale ale acestora;
    b) simbolurilor de stat şi a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme, decoraţii, semne băneşti etc.);
    c) expresiilor folclorice;
    d) noutăţilor zilei şi a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informaţie.
    (1) Se consideră a fi autor, în absenţa unei probe contrare, persoana fizică sub al cărei nume pentru prima dată este publicată opera.
    (2) Cînd opera a fost publicată anonim sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, editura, al cărei nume este indicat pe operă, se consideră, în absenţa unei probe contrare, reprezentant al autorului, avînd în această calitate dreptul să protejeze şi să exercite drepturile autorului.
    (3) Persoana fizică sau juridică al cărei nume ori denumire apare pe o operă audiovizuală, videogramă sau fonogramă se consideră, pînă la proba contrară, producător al operei audiovizuale, videogramei sau al fonogramei respective.
    (4) Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul dreptului de autor va folosi simbolul protecţiei dreptului de autor, care se va aplica pe fiecare exemplar al operei şi constă din trei elemente:
    a) litera latină „C” inclusă în cerc;
    b) numele sau denumirea titularului dreptului exclusiv de autor;
    c) anul primei publicări a operei.
    (5) Folosirea simbolului protecţiei dreptului de autor nu constituie o condiţie pentru a acorda operei protecţia prevăzută de prezenta lege.
    (6) Titularul dreptului exclusiv de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate poate să o înregistreze în registrele oficiale de stat în decursul termenului de protecţie a dreptului de autor.
    (7) Persoanei a cărei operă a fost înregistrată i se eliberează un certificat de modelul stabilit. În conformitate cu art. 5 alin. (2) şi cu alin. (1) al prezentului articol, acest certificat nu poate servi drept prezumţie a paternităţii. În caz de litigiu, instanţa de judecată poate recunoaşte înregistrarea drept prezumţie a paternităţii dacă nu se va dovedi contrariul.
    (8) Înregistrarea de stat a operelor protejate de dreptul de autor şi de drepturile conexe se efectuează de AGEPI în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.
    Articolul 10. Drepturile morale ale autorului
    (1) Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:
    a) dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul de a pretinde o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obişnuieşte, în cazul oricărei valorificări a operei, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este imposibil şi cînd lipsa obligaţiei de a indica numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentei legi;
    b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
    c) dreptul la respectarea integrităţii operei – dreptul la protecţia operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului;
    d) dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publică, în ce mod şi cînd;
    e) dreptul la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării.
    (2) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau cesiuni şi sînt imprescriptibile, chiar şi în cazul în care autorul cedează drepturile sale patrimoniale.
    Articolul 11. Drepturile patrimoniale exclusive
    (1) Autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin:
    a) reproducerea operei;
    b) distribuirea originalului sau a exemplarelor operei;
    c) închirierea exemplarelor operei, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată;
    d) importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor;
    e) demonstrarea publică a operei;
    f) interpretarea publică a operei;
    g) comunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit (tele- radiodifuziune), sau prin cablu;
    h) retransmiterea simultană şi fără modificări, prin eter sau prin cablu, a operei transmise prin eter sau prin cablu;
    i) punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei;
    j) traducerea operei;
    k) transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea unor acţiuni din cele enumerate la lit. a)–k) nu se încadrează în forma de exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite sancţiuni.
    (2) Autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor are dreptul la o remuneraţie echitabilă. Cuantumul şi modul de achitare a remuneraţiei de autor pentru fiecare caz şi mod de valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale le-au încheiat cu utilizatorii.
    (3) Dreptul de distribuire menţionat la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra originalului ori exemplarelor operei pe teritoriul Republicii Moldova.
    (4) În cazul în care un autor a transmis sau a cesionat unui producător de fonograme sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere a fonogramei sau a operei audiovizuale menţionat la alin. (1) lit. c) din prezentul articol, autorul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru fiecare închiriere. Acest drept este inalienabil şi se exercită numai prin intermediul organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
    (5) Dreptul de retransmisie prin cablu prevăzut la alin. (1) lit. h) se exercită exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale. Suma remuneraţiei de autor pentru dreptul de retransmisie prin cablu se stabileşte luînd ca bază orice tip de plăţi pe care operatorii reţelei prin cablu le încasează de la membrii publicului pentru serviciile corespunzătoare, inclusiv pentru accesul tehnic, precum şi pentru menţinerea şi deservirea tehnică a echipamentului utilizat pentru realizarea retransmisiei. Suma se stabileşte pentru achitarea atît a remuneraţiei cuvenite autorilor sau altor titulari ai dreptului de autor pentru drepturile lor exclusive prevăzute la alin. (1) lit. h) din prezentul articol, cît şi a remuneraţiei echitabile cuvenite interpreţilor şi producătorilor de fonograme, prevăzută la art. 37 alin. (1) lit. c).
    (6) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei, plata căreia este prevăzută la alin. (5) din prezentul articol, şi pentru stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 50, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (7) lit. a) din prezentul articol, pe de o parte, şi operatorii reţelei prin cablu, pe de altă parte;
    b) indiferent de modul de determinare a cuantumului remuneraţiei, acesta nu poate fi mai mic decît tarifele minime aprobate de Guvern.
    (7) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii titularilor de drepturi nu conţine alte prevederi, toate sumele remuneraţiei, menţionate la alin. (5):
    a) se acumulează de organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care îi reprezintă pe autori şi pe alţi titulari ai dreptului de autor;
    b) după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se repartizează în modul următor:
    – în cazul emisiunilor de televiziune retransmise prin cablu: producătorilor de opere audiovizuale sau de videograme – 15%, autorilor de opere audiovizuale, alţii decît compozitorii şi autorii de text pentru operele muzicale – 25%, compozitorilor şi autorilor de text pentru operele muzicale – 20%, autorilor de opere literare – 2,5%, autorilor de opere de artă şi fotografice – 2,5%, interpreţilor a căror interpretare este fixată pe fonogramă – 15%, interpreţilor de opere audiovizuale – 10%, producătorilor de fonograme – 10%;
    – în cazul emisiunilor de radio retransmise prin cablu: compozitorilor şi autorilor de text pentru operele muzicale – 40%, autorilor de opere literare – 10%, interpreţilor – 25%, producătorilor de fonograme – 25%.
    (8) Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (7) lit. a), va transfera cotele remuneraţiilor prevăzute la alin. (7) lit. b), datorate categoriilor de titulari de drepturi pe care nu îi reprezintă, organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau altor organizaţii care îi reprezintă pe respectivii titulari şi care sînt responsabile de acumularea şi repartizarea între aceştia a sumelor corespunzătoare.
    Articolul 12. Dreptul la remuneraţie pentru împrumut
    (1) În cazul în care proprietarul dă cu împrumut originalul sau exemplarele unei opere, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată, nu este necesar consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, însă autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul la o remuneraţie echitabilă.
    (2) Bibliotecile şi alte instituţii similare ce nu urmăresc obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct ori indirect, sînt scutite de obligaţia de a plăti remuneraţia prevăzută la alin. (1).
    (3) Dreptul de împrumut, prevăzut la alin. (1), se exercită numai prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale împuternicite de către autor sau de către alt titular de drepturi.
    (4) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se va aplica art. 50, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau titularii de drepturi, pe de o parte, şi reprezentanţii bibliotecilor sau ai altor instituţii similare interesate, pe de altă parte;
    b) cuantumul remuneraţiei convenite nu poate fi mai mic decît tarifele minime aprobate de Guvern.
    (5) Guvernul va stabili cota-parte din remuneraţia pentru împrumut, care poate fi repartizată autorilor individuali şi altor titulari ai dreptului de autor, precum şi cota-parte care va fi folosită în scopuri colective, cum ar fi promovarea creativităţii şi aprecierea realizărilor creative remarcabile.
    Articolul 13. Copaternitatea
    (1) Dreptul de autor asupra unei opere create prin efortul comun a două sau a mai multor persoane aparţine coautorilor în comun, indiferent de faptul dacă această operă constituie un tot indivizibil sau este formată din părţi.
    (2) Fiecare dintre coautori îşi menţine dreptul de autor asupra părţii create de el şi are dreptul să dispună de aceasta cum crede de cuviinţă, cu condiţia că această parte are caracter de sine stătător. Se consideră că o parte componentă a operei este de sine stătătoare în cazul în care ea poate fi valorificată independent de alte părţi ale acestei opere.
    (3) Relaţiile dintre coautori se stabilesc, de regulă, în baza unui contract. În lipsa unui asemenea contract, dreptul de autor asupra operei este exercitat în comun de toţi autorii, iar remuneraţia se împarte între ei proporţional contribuţiei fiecăruia, dacă aceasta poate fi determinată. În cazul în care contribuţia fiecăruia dintre coautori nu poate fi determinată, remuneraţia se împarte în cote egale.
    (4) În cazul în care opera nu poate fi divizată în părţi de sine stătătoare, coautorii pot exercita dreptul de autor numai de comun acord.
    Articolul 14.    Dreptul de autor asupra operelor
                            de serviciu
    (1) Drepturile morale asupra unei opere create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni încredinţate de angajator sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu (operă de serviciu) aparţin autorului acestei opere.
    (2) Autorul operei menţionate la alin. (1) nu are dreptul să interzică angajatorului său să o publice sau să o facă în alt mod accesibilă pentru public.
    (3) În lipsa unor prevederi legale sau a unor clauze contractuale contrare, în măsura în care valorificarea operei este condiţionată de misiunea încredinţată autorului de a crea această operă, dreptul patrimonial asupra operei de serviciu aparţine angajatorului.
    (4) Cuantumul remuneraţiei de autor pentru fiecare mod de valorificare a operei de serviciu se stabileşte în contractul încheiat între autor şi angajator.
    (5) La valorificarea operei de serviciu, numele autorului se indică în cazul cînd realmente acest lucru este posibil. Angajatorul, de asemenea, are dreptul să ceară indicarea numelui său la orice valorificare a operei de serviciu.
    Articolul 15.    Dreptul de autor asupra operelor
                             colective
    (1) Persoana fizică sau juridică la iniţiativa, din contul şi sub conducerea căreia este creată şi sub al cărei nume sau denumire este publicată o operă colectivă (cum ar fi enciclopediile, dicţionarele şi alte culegeri similare, ziarele, revistele şi alte publicaţii periodice) beneficiază de drepturile patrimoniale asupra operei colective respective. Aceste persoane au dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori să ceară o atare indicare la orice valorificare a operei colective în cauză.
    (2) În cazul în care contractul încheiat între autori şi persoana fizică sau juridică menţionată la alin. (1) nu prevede altfel, autorii operelor incluse într-o operă colectivă îşi menţin drepturile, stipulate de prezenta lege, asupra operelor proprii şi pot dispune de ele independent de opera colectivă în care acestea sînt incluse.
    Articolul 16.    Dreptul de autor asupra operelor
                             derivate
    (1) Traducătorii şi alţi autori ai operelor derivate beneficiază de dreptul de autor asupra traducerilor, adaptărilor, aranjărilor sau asupra altor transformări ale operei realizate de ei.
    (2) Traducerea sau altă operă derivată poate fi realizată doar cu consimţămîntul autorului operei originale. Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu va prejudicia drepturile autorului a cărui operă originală a fost tradusă, adaptată, aranjată sau transformată în alt mod.
    (3) Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu constituie un impediment pentru alte persoane de a efectua, cu consimţămîntul autorului operei originale, traducerea sau transformarea aceleiaşi opere.
    Articolul 17.    Dreptul de autor asupra operelor
                             integrante
    (1) Alcătuitorul unei culegeri sau al altei opere integrante beneficiază de dreptul de autor asupra compilaţiei şi aranjării materialelor dacă această compilaţie şi aranjare constituie rezultatul creaţiei sale intelectuale.
    (2) O operă protejată de dreptul de autor poate fi inclusă într-o operă integrantă doar cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor asupra operei protejate. Dreptul de autor al alcătuitorului nu va prejudicia drepturile autorilor niciuneia din operele incluse în opera integrantă.
    (3) Autorii operelor incluse în opera integrantă au dreptul să îşi valorifice operele lor independent de opera integrantă, în cazul în care contractul de autor nu prevede altfel.
    (4) Dreptul de autor al alcătuitorului nu constituie un impediment pentru alte persoane de a compila şi aranja aceleaşi materiale pentru a realiza noi opere integrante, cu condiţia că au obţinut consimţămîntul autorilor sau al altor titulari de drepturi asupra operelor protejate pe care urmează să le includă în opera integrantă.
    (5) Culegerile ce includ diverse materiale informative (articole şi informaţii, comunicate şi eseuri, diagrame, tabele etc.) sînt pasibile de protecţie ca atare în cazul în care selectarea şi aranjarea materialelor constituie rezultatul unei activităţi intelectuale. Protecţia nu se extinde asupra datelor numerice şi nici asupra conţinutului materialelor informative incluse în culegere.
    Articolul 18.    Dreptul de autor asupra operelor
                            audiovizuale
    (1) Autori (coautori) ai operei audiovizuale sînt:
    a) realizatorul principal (regizorul-scenograf);
    b) autorul scenariului (scenaristul);
    c) autorul dialogului;
    d) compozitorul – autorul oricărei opere muzicale (cu sau fără text) special creată pentru opera audiovizuală;
    e) operatorul;
    f) pictorul-scenograf;
    g) alţi posibili autori care au contribuit în mod creativ la realizarea operei audiovizuale.
    (2) Autorul unei opere create anterior care a fost inclusă, după transformare sau nemodificată, într-o operă audiovizuală, de asemenea, este considerat coautor al acestei opere audiovizuale.
    (3) În cazul în care contractul nu prevede altfel, încheierea contractului de autor pentru crearea operei audiovizuale atrage transmiterea, în schimbul unei remuneraţii echitabile, de către autorii operei către producătorul acesteia a următoarelor drepturi exclusive de valorificare a operei audiovizuale: de reproducere, distribuire, închiriere, demonstrare publică, interpretare publică, comunicare publică, retransmitere prin eter, de punere la dispoziţie în regim interactiv a operei, precum şi de subtitrare şi dublare a textului.
    (4) Producătorul operei audiovizuale are dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori să ceară o atare indicare la orice valorificare a operei. Autorii operei audiovizuale nu se pot opune publicării operei audiovizuale, precum şi utilizării versiunii definitive a operei audiovizuale în întregime sau a unei părţi a ei.
    (5) Ca excepţie de la prevederile alin. (3) din prezentul articol, în cazul în care autorii transmit dreptul lor de închiriere către producătorii de opere audiovizuale, ei îşi menţin, conform art. 11 alin. (4), dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru fiecare închiriere. Autorii unor opere muzicale, cu sau fără text, care transmit dreptul lor de interpretare publică şi de comunicare publică către producătorii de opere audiovizuale, de asemenea, îşi menţin dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru fiecare caz de interpretare publică, comunicare publică sau de retransmisie prin eter a operei în cauză.
    (6) Fără permisiunea autorilor sau a altor titulari ai drepturilor patrimoniale de autor şi ai drepturilor conexe asupra operei audiovizuale este interzisă distrugerea variantei definitive a operei audiovizuale (a clişeelor, fixărilor originale).
    Articolul 19.    Dreptul de autor asupra operelor de artă
                             plastică. Dreptul de acces
    (1) Autorul unei opere de artă plastică are dreptul să ceară proprietarului operei să-i permită să reproducă opera (dreptul de acces). Concomitent, proprietarului nu i se poate cere expedierea operei autorului acesteia.
    (2) Crearea şi difuzarea unei opere de artă plastică ce conţine un portret se permit numai cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.
    Articolul 20.    Dreptul de autor asupra operelor de artă.
                            Dreptul de suită
    (1) În cazul fiecărei revînzări a operei originale de artă, ulterioară primei cesionări de către autor a dreptului de proprietate, vînzătorul este obligat să achite autorului sau succesorilor săi o remuneraţie în cuantum de 5% din preţul de revînzare dacă acest preţ constituie cel puţin 20 de salarii minime (dreptul de suită). Dreptul de suită este inalienabil toată viaţa autorului şi trece exclusiv la succesorii legali sau testamentari ai autorului pentru durata de protecţie a dreptului de autor.
    (2) Dreptul de suită prevăzut la alin. (1) se aplică în toate cazurile de revînzare a unei opere originale de artă, care îi implică, în calitate de vînzători, cumpărători sau intermediari, pe comercianţii de opere de artă, cum sînt organizatorii de licitaţii, saloane, galerii de artă, magazine etc.
    (3) În sensul prezentului articol, prin opere originale de artă se înţeleg operele de artă plastică sau grafică (imaginile, colajele, picturile, desenele, gravurile, tipăriturile, litografiile, sculpturile, tapiseriile, articolele din ceramică, din sticlă şi fotografiile) dacă acestea sînt create personal de artist sau reprezintă exemplare considerate opere originale de artă. Exemplarele operelor originale de artă care au fost executate într-un număr limitat personal de către autorul lor sau cu consimţămîntul acestuia (de regulă, numerotate, semnate sau în alt mod autentificate de către acesta) sînt considerate opere originale de artă.
    (4) Dreptul de suită, prevăzut la alin. (1), poate fi exercitat numai prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
    (5) În decurs de 3 ani de la data revînzării, titularul dreptului de suită sau organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, care reprezintă interesele acestuia, are dreptul să ceară oricărui comerciant de opere de artă, menţionat la alin. (2), să prezinte informaţia necesară pentru a asigura plata sumelor datorate pentru revînzare.
    (6) Titularul dreptului de suită, prevăzut la alin. (1), care nu este cetăţean al Republicii Moldova şi nu are domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova poate beneficia de respectivul drept numai dacă legislaţia ţării al cărei cetăţean este acordă dreptul de suită titularilor de drepturi care sînt cetăţeni ai Republicii Moldova.
    Articolul 21.    Dreptul de autor asupra operelor
                             fotografice
    (1) Transmiterea dreptului de proprietate asupra negativului sau asupra altei fixări similare a operei fotografice, în baza căreia pot fi confecţionate exemplare ale operei, are ca efect, dacă în contract nu este prevăzut altfel, transmiterea drepturilor patrimoniale asupra operei, cu excepţia dreptului de suită.
    (2) În lipsa unor prevederi contractuale contrare, opera fotografică ce conţine imaginea persoanei la comanda căreia a fost executată fotografia poate fi publicată, reprodusă şi pusă la dispoziţia publicului în regim interactiv de către persoana din imagine.
    (3) Crearea, reproducerea, modificarea şi distribuirea unei opere fotografice ce conţine un portret se permit doar cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.
    (4) În lipsa unei clauze contractuale contrare, consimţămîntul persoanei reprezentate în opera fotografică nu este necesar:
    a) daca persoana reprezentată este model de profesie şi/sau a primit o remuneraţie pentru a poza;
    b) dacă persoana reprezentată este general cunoscută şi opera fotografică a fost executată cu prilejul activităţilor sale publice;
    c) dacă persoana reprezentată constituie numai un detaliu al unei opere fotografice ce prezintă un peisaj, un grup de persoane sau o manifestare publică.
    (1) Protecţia oferită de prezenta lege operelor de artă aplicată (design) se extinde asupra aspectului exterior al obiectelor, stabilit prin astfel de caracteristici cum sînt liniile, contururile, forma, texturile, indiferent de faptul dacă obiectul este bidimensional sau tridimensional.
    (2) Protecţia oferită de prezenta lege operelor de arhitectură se extinde asupra:
    a) obiectelor de arhitectură;
    b) proiectelor de arhitectură şi a documentaţiei tehnice elaborate în baza lor;
    c) proiectelor de complexe arhitecturale.
    (3) Dreptul de transformare, adaptare şi de alte modificări similare ale operei de artă aplicată sau de arhitectură, prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. k), nu se extinde asupra modificărilor ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei.
    (4) Referitor la operele de artă aplicată şi de arhitectură:
    a) dreptul la respectarea integrităţii operei, prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. c), nu se extinde asupra modificărilor ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei;
    b) odată cu transmiterea proiectelor de arhitectură şi a proiectelor de complexe arhitecturale, în vederea începerii lucrărilor de construcţie, se epuizează dreptul la divulgare prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d);
    c) dreptul la retractare prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. e) nu se aplică.
    Articolul 23.    Termenele de protecţie a dreptului
                             de autor
    (1) Drepturile patrimoniale exclusive şi dreptul la remuneraţie, prevăzute de prezenta lege în privinţa operelor (în continuare în prezentul articol – drepturi patrimoniale), cu excepţia unor drepturi similare prevăzute în privinţa operelor de artă aplicată, se protejează pe tot timpul vieţii autorului şi timp de 70 de ani după deces, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului autorului, dacă prezentul articol nu prevede altfel.
    (2) Drepturile patrimoniale asupra operei audiovizuale se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului dintre următorii coautori:
    a) realizatorul principal (regizorul-scenograf);
    b) autorul scenariului (scenaristul);
    c) autorul dialogului;
    d) compozitorul – autorul operei muzicale (cu sau fără text) special create pentru această operă audiovizuală.
    (3) Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau apărute sub pseudonim, cu excepţia celei de artă aplicată, se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al publicării legale a operei. Dacă autorul unei opere anonime sau apărute sub pseudonim îşi dezvăluie identitatea sau dacă identitatea lui, în decursul acestei perioade, devine cunoscută, se aplică prevederile alin. (1) şi (2).
    (4) Drepturile patrimoniale asupra operei create în copaternitate, cu excepţia operei de artă aplicată, se protejează pe parcursul întregii vieţi a fiecăruia dintre coautori şi timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului coautor supravieţuitor.
    (5) Termenele de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operelor colective se stabilesc în conformitate cu prevederile alin. (4). Totuşi, în cazul în care contribuţiile coautorilor la opera colectivă sînt determinate, durata protecţiei drepturilor patrimoniale ale fiecăruia dintre aceştia se stabileşte în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (3).
    (6) Dacă opera a fost publicată în volume, serii, ediţii sau episoade şi termenul de protecţie a dreptului de autor începe din momentul cînd opera a fost adusă legal la cunoştinţa publicului, termenul de protecţie va fi calculat pentru fiecare dintre aceste componente.
    (7) Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25 de ani de la data creării ei, cu excepţia desenelor şi modelelor industriale neînregistrate conform Legii privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, create în scop industrial de reproducere, care se protejează timp de 3 ani de la data creării lor.
    (8) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operei în ţara de origine este mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezenta lege, se aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.
    (9) La expirarea termenului de protecţie a drepturilor patrimoniale, opera intră în domeniul public. Operele intrate în domeniul public pot fi valorificate liber, cu condiţia de respectare a drepturilor morale ale autorilor şi ale altor titulari de drepturi, precum şi de achitare a remuneraţiei în conformitate cu art. 47.
    (10) Drepturile morale ale autorului sînt protejate pe un termen nelimitat. După decesul autorului, protecţia drepturilor sale morale este exercitată de către moştenitori şi de organizaţiile abilitate în modul corespunzător să asigure protecţia drepturilor autorilor. Astfel de organizaţii asigură protecţia drepturilor morale ale autorilor şi în cazul cînd aceştia nu au moştenitori sau în cazul de stingere a dreptului lor de autor.
    Articolul 24.    Criterii generale de aplicare a excepţiilor
                             şi limitărilor
    Excepţiile şi limitările prevăzute de prezentul capitol se aplică numai în cazurile în care nu contravin valorificării normale a operelor şi dacă nu prejudiciază interesele legitime ale autorilor sau ale altor titulari ai dreptului de autor.
    Articolul 25. Reproducerea temporară a operelor
    Fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor, se permite reproducerea temporară a operelor dacă actele de reproducere:
    a) sînt tranzitorii sau ocazionale;
    b) constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnologic;
    c) urmăresc unicul scop de a facilita:
    – transmiterea de către un intermediar în cadrul unei reţele din terţe persoane;
    – utilizarea licită a unei opere;
    d) nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.
    Articolul 26.    Reproducerea operelor în scopuri
                             personale. Copia privată
    (1) Reproducerea unei opere publicate legal se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii în condiţiile alin. (3)–(11), atunci cînd reproducerea este făcută de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal şi dacă nu urmăreşte obţinerea vreunui avantaj comercial direct sau indirect. Dreptul la remuneraţie compensatorie poate fi exercitat exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
    (2) Prevederile alin. (1) din prezentul articol nu se aplică în caz de:
    a) reproducere a unei opere de arhitectură în formă de clădire sau de construcţie similară;
    b) reproducere a unei baze de date electronice;
    c) reproducere a unui program pentru calculator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 29;
    d) reproducere integrală a unei cărţi, partituri sau a originalului unei opere de artă plastică;
    e) reproducere a unei opere audiovizuale în timpul interpretării ei publice;
    f) reproducere a oricărei opere în baza unui exemplar sau dintr-o sursă despre care persoana care reproduce opera cunoaşte sau, în virtutea unor circumstanţe concrete, are motive rezonabile să cunoască că sînt ilicite.
    (3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (1) se achită de către persoanele fizice şi juridice care produc sau importă orice echipament (audio, videomagnetofoane, drivere pentru discuri etc.) şi suporturi materiale (suporturi pentru imprimarea sonoră şi/sau video, casete, discuri laser, compact-discuri etc.) care pot fi utilizate pentru efectuarea unor atare reproduceri.
    (4) Nu se achită remuneraţie compensatorie în privinţa echipamentului şi a suporturilor materiale destinate imprimărilor specificate la alin. (3) dacă acestea:
    a) sînt obiecte de export;
    b) au menire profesională şi nu pot fi folosite în condiţii casnice;
    c) sînt importate de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal.
    (5) Remuneraţia compensatorie specificată la alin. (1):
    a) se achită de către producătorii şi importatorii echipamentului şi suporturilor materiale destinate imprimărilor, specificate la alin. (3), organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (10) lit. a), pînă la punerea echipamentului sau suporturilor în circulaţie (adică, pînă a le include în reţeaua de distribuire, imediat după producerea sau importul acestora);
    b) se stabileşte atît pentru compensarea autorilor şi a altor titulari ai dreptului de autor ale căror opere pot fi reproduse în modul menţionat la alin. (1), cît şi pentru compensarea interpreţilor şi producătorilor de opere audiovizuale, videograme şi fonograme, ale căror interpretări, opere audiovizuale, videograme şi fonograme, la rîndul lor, pot fi reproduse în mod similar;
    c) se determină ţinîndu-se cont de faptul dacă titularii de drepturi asupra operelor audiovizuale, videogramelor sau fonogramelor au aplicat sau nu mijloace tehnologice.
    (6) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se va aplica art. 50, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (10) lit. a) din prezentul articol, pe de o parte, şi persoanele fizice şi juridice care sînt obligate să plătească remuneraţia compensatorie, pe de altă parte;
    b) cuantumul remuneraţiei convenite va constitui cel puţin 3% din suma încasată din vînzarea (revînzarea) echipamentului şi a suporturilor specificate la alin. (3) din prezentul articol.
    (7) Producătorii şi importatorii, la punerea în circulaţie a echipamentului şi a suporturilor specificate la alin. (3):
    a) vor informa organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (10) lit. a), despre plata remuneraţiei compensatorii şi vor pune la dispoziţia acesteia documentele necesare care indică numărul de unităţi de echipamente şi/sau de suporturi produse ori importate, precum şi datele privind identitatea distribuitorilor care au pus sau prin intermediul cărora au fost puse în circulaţie echipamentul ori suporturile;
    b) vor transmite distribuitorilor care pun sau prin intermediul cărora este pus în circulaţie echipamentul şi suporturile documentele ce confirmă achitarea remuneraţiei compensatorii către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
    (8) Distribuitorii oricărei părţi componente a reţelei de distribuţie, inclusiv unităţile comerciale (magazine, centre comerciale etc.), care deţin în scopuri comerciale echipament şi suporturi specificate la alin. (3) trebuie să facă dovada, în temeiul documentelor confirmatoare cu semnificaţie juridică, că remuneraţia compensatorie prevăzută la alin. (1) a fost achitată pentru aceste echipamente şi suporturi. Distribuitorii, la solicitarea organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, sînt obligaţi să prezinte orice documente relevante şi să dezvăluie identitatea şi datele de contact ale producătorului, importatorului sau ale altei persoane fizice sau juridice din reţeaua de distribuţie care le-a furnizat echipamentele şi suporturile.
    (9) Distribuitorii care nu pot prezenta organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (10) lit. a), documentele şi/sau datele de contact prevăzute la alin. (8), necesare pentru a verifica dacă remuneraţia compensatorie a fost achitată în modul corespunzător, sînt ei înşişi obligaţi la plata acesteia.
    (10) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii diferitelor categorii de titulari de drepturi menţionaţi la alin. (5) lit. b) nu prevede altfel, remuneraţia compensatorie:
    a) se acumulează, pentru toate categoriile de titulari de drepturi de autor şi de drepturi conexe, de către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care este învestită de către AGEPI cu aceste împuterniciri;
    b) se repartizează, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, în modul următor:
    – referitor la reproducerea operelor audiovizuale sau a videogramelor: autorilor – 40%, interpreţilor – 30%, producătorilor acestora – 30%;
    – referitor la reproducerea fonogramelor: autorilor – 50%, interpreţilor – 25%, producătorilor de fonograme – 25%.
    (11) Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, va transmite cotele corespunzătoare de remuneraţie, prevăzute la alin. (10) lit. b), datorate titularilor categoriilor de drepturi pe care nu îi reprezintă, către organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau către alte organizaţii care îi reprezintă pe titularii de drepturi în cauză.
    (12) Remuneraţia compensatorie se repartizează între autori şi alţi titulari ai dreptului de autor, interpreţi, producători ai operelor audiovizuale, videogramelor şi ai fonogramelor, despre ale căror opere, interpretări, videograme şi fonograme se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin. (1).
    Articolul 27.    Reproducerea reprografică de către
                             biblioteci, arhive şi de alte instituţii
    (1) Se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor, însă cu indicarea obligatorie a numelui autorului a cărui operă este valorificată şi a sursei de împrumut, reproducerea, în măsură justificată de scopul urmărit:
    a) a unei opere publicate legal atunci cînd reproducerea se face de către biblioteci şi arhive şi nu urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, ci pentru a înlocui exemplarele pierdute, distruse sau devenite inutilizabile ori pentru a pune exemplare la dispoziţia altor biblioteci sau arhive similare în vederea înlocuirii, în colecţiile lor proprii, a operelor pierdute, distruse sau devenite inutilizabile, dacă obţinerea pe cale obişnuită a unor asemenea exemplare ale operei nu este posibilă;
    b) a unor articole aparte şi a altor opere cu volum mic sau a unor extrase de proporţii reduse din opere literare publicate legal (cu excepţia programelor de calculator) atunci cînd reproducerea se face de către biblioteci sau arhive pentru necesităţile persoanelor fizice, care utilizează exemplarele astfel reproduse în scopuri private de studiu sau cercetare, şi nu urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect;
    c) a unor articole aparte şi a altor opere cu volum mic sau a unor extrase de proporţii reduse din opere literare publicate legal (cu excepţia programelor de calculator) atunci cînd reproducerea se face de către instituţiile de învăţămînt în scopuri de studiu sau de cercetare şi nu urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect.
    (2) În alte cazuri decît cele menţionate la alin. (1) se permite, fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii, reproducerea reprografică a unei opere, exceptînd cărţile în întregime şi partiturile. Dreptul la remuneraţie compensatorie poate fi exercitat doar prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
    (3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2) se achită de către:
    a) persoanele fizice sau juridice care produc sau importă echipamentul (copiatoare, scannere etc.) utilizat pentru reproducerea reprografică (redevenţe aferente producerii/importului de echipament);
    b) persoanele fizice sau juridice care utilizează echipamentul de reproducere reprografică în locuri publice (redevenţele aferente utilizării echipamentului).
    (4) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2):
    a) se achită de către producătorii şi importatorii de echipament specificat la alin. (3) lit. a) organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (2), pînă la punerea acestui echipament în circulaţie (adică pînă a fi inclus în reţeaua de distribuţie, imediat după producerea sau importul acestuia);
    b) se stabileşte atît pentru remuneraţia compensatorie a autorilor, cît şi a editurilor, despre ale căror opere şi, respectiv, publicaţii se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin. (2).
    (5) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 50, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale menţionată la alin. (2) din prezentul articol, pe de o parte, şi persoanele fizice şi juridice obligate să achite remuneraţia compensatorie, pe de altă parte;
    b) cuantumul convenit al remuneraţiei menţionate la alin. (3) lit. a) din prezentul articol va constitui cel puţin 3% din suma încasată din vînzarea (revînzarea) echipamentului, iar în cazul remuneraţiei menţionate la alin. (3) lit. b) din prezentul articol – nu va fi mai mic decît tarifele minime aprobate de Guvern.
    (6) Producătorii şi importatorii, la punerea în circulaţie a echipamentului menţionat la alin. (3) lit. a):
    a) vor informa organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale menţionată la alin. (2) despre plata remuneraţiei compensatorii şi vor pune la dispoziţia acesteia documentele necesare ce indică numărul de unităţi de echipamente produse sau importate, precum şi datele privind identitatea distribuitorilor care au pus sau prin intermediul cărora a fost pus în circulaţie echipamentul;
    b) vor transmite distribuitorilor care pun sau prin intermediul cărora este pus în circulaţie echipamentul documentele ce confirmă achitarea remuneraţiei compensatorii către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
    (7) În cazul în care producătorii, importatorii sau distribuitorii închiriază sau transferă în alt mod dreptul lor de proprietate sau de posesie asupra unui echipament specificat la alin. (3) lit. a) oricărui utilizator al unui asemenea echipament, vor transmite acestuia şi documentele menţionate la alin. (6) lit. b).
    (8) Distribuitorii oricărei părţi componente a reţelei de distribuţie, inclusiv unităţile comerciale (magazine, centre comerciale etc.) care deţin în scopuri comerciale echipamentul specificat la alin. (3) lit. a), trebuie să facă dovada, în temeiul unor documente confirmatoare cu semnificaţie juridică, că remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2) a fost achitată pentru acest echipament. Distribuitorii, la solicitarea organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, sînt obligaţi să prezinte orice documente relevante şi să dezvăluie identitatea şi datele de contact ale producătorului, importatorului ori ale altei persoane fizice sau juridice din reţeaua de distribuţie care le-a furnizat echipamentele.
    (9) Distribuitorii care nu pot prezenta organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (2), documentele şi/sau datele de contact, prevăzute la alin. (8), necesare pentru a verifica dacă remuneraţia compensatorie a fost achitată în modul corespunzător, sînt ei înşişi obligaţi la plata acesteia.
    (10) Prevederile alin. (8) şi (9) se vor aplica mutatis mutandis, de asemenea, obligaţiilor şi răspunderii utilizatorilor de echipament menţionaţi la alin. (3) lit. b).
    (11) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii autorilor şi editurilor nu prevede altfel, remuneraţia compensatorie acumulată de organizaţia de gestiune colectivă, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se repartizează în cote egale autorilor despre ale căror opere şi editurilor despre ale căror publicaţii se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la alin. (2).
    Articolul 28. Alte excepţii şi limitări
    Sînt permise fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii următoarele acţiuni:
    a) utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare sau de critică, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau la un alt obiect protejat care a fost deja pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil; folosirea citatelor în conformitate cu practica pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific;
    b) utilizarea operelor ca material ilustrativ în publicaţii, emisiuni sau în imprimări audio sau video de caracter didactic, cu condiţia să se indice sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil, şi în măsura justificată de atingerea unui scop necomercial;
    c) reproducerea şi distribuirea în presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a articolelor publicate legal cu privire la subiectele de actualitate economică, politică ori religioasă sau a unor opere radiodifuzate ori televizate, sau a altor obiecte protejate de acelaşi caracter ori aduse la cunoştinţa publică în regim interactiv în cazurile în care astfel de utilizări nu sînt interzise în mod expres şi dacă se indică sursa şi numele autorului;
    d) utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate pentru relatarea evenimentelor curente, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
    e) utilizarea discursurilor publice şi a extraselor din prelegerile publice, opere sau din alte obiecte protejate de caracter similar, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
    f) utilizarea în scopul securităţii publice sau pentru a asigura derularea şi reflectarea adecvată a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare;
    g) imprimarea operelor pentru utilizare temporară, realizată de organizaţiile de difuziune la propriile instalaţii şi pentru propriile emisiuni. Asemenea imprimări vor fi şterse şi distruse după şase luni, în afară de cele care au valoare documentară excepţională, urmînd a fi păstrate în arhiva de stat;
    h) utilizarea operelor în folosul persoanelor cu deficienţe vizuale, avînd legătură directă cu deficienţa respectivă şi fiind de natură necomercială, în măsura justificată de o astfel de utilizare;
    i) imprimarea emisiunilor organizaţiilor de difuziune de către instituţiile sociale nonprofit, precum sînt spitalele, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească o remuneraţie echitabilă;
    j) utilizarea operelor în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de autorităţi publice;
    k) utilizarea operelor, precum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate permanent în locuri publice;
    l) utilizarea operelor în scop de reclamă a expoziţiilor publice sau a vînzărilor de opere de artă, în măsura necesară pentru promovarea evenimentului, excluzînd orice alte scopuri comerciale;
    m) utilizarea operelor cu scopul de a caricaturiza sau a parodia;
    n) utilizarea operelor în legătură cu demonstrarea sau reparaţia unui echipament;
    o) utilizarea unei opere artistice sub forma unei machete sau a unui desen ori plan al unui imobil în scop de reconstrucţie a imobilului respectiv;
    p) utilizarea, prin comunicare sau prin punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv, în scop privat de studiu sau de cercetare de către persoanele fizice, prin intermediul unor echipamente speciale din localurile instituţiilor menţionate la art. 27 alin. (1), a operelor şi a altor obiecte protejate aflate în colecţiile lor şi care nu fac obiectul achiziţionării sau al licenţierii;
    q) fixarea în formă electronică a operelor intrate în domeniul public în scopuri de arhivare de către biblioteci, fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct ori indirect.
    (1) În absenţa unor clauze contractuale exprese, achizitorul legal al unui program de calculator sau al unei baze de date nu trebuie să obţină consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor pentru a le utiliza în conformitate cu destinaţia acestora, inclusiv pentru a corecta erorile.
    (2) Realizarea, în măsura în care aceasta este necesară pentru utilizarea respectivă, a unei copii de rezervă de către o persoană care are dreptul să utilizeze programul de calculator nu poate fi împiedicată prin contract.
    (3) Persoana care are dreptul să utilizeze o copie a unui program de calculator poate, fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, să examineze, să studieze ori să testeze funcţionarea programului în vederea identificării ideilor şi principiilor care stau la baza oricărui element al programului atunci cînd efectuează oricare dintre actele de încărcare, prezentare, rulare, transmitere sau stocare a programului pentru calculator pe care are dreptul să le execute.
    (4) Consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor nu este necesar atunci cînd reproducerea codului şi traducerea formei acestui cod sînt indispensabile pentru obţinerea informaţiei necesare pentru asigurarea interoperabilităţii cu alt program de calculator creat în mod independent de către alţi autori, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) aceste acte sînt efectuate de licenţiat ori de o altă persoană care are dreptul să utilizeze o copie a programului sau, în numele acestora, de către o persoană autorizată în acest scop;
    b) informaţia necesară pentru realizarea interoperabilităţii nu a fost anterior pusă la dispoziţia persoanelor specificate la lit. a);
    c) aceste acte sînt limitate la părţi din programul original care sînt necesare pentru realizarea interoperabilităţii.
    (5) Prevederile alin. (4) nu permit ca informaţia obţinută prin aplicarea programului pentru calculator:
    a) să fie utilizată în alte scopuri decît la realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator creat în mod independent;
    b) să fie transmisă persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor cînd aceasta este necesară pentru interoperabilitatea programului pentru calculator creat în mod independent;
    c) să fie utilizată pentru dezvoltarea, producerea sau comercializarea unui program de calculator similar în exprimarea sa ori pentru orice alt act care încalcă dreptul de autor.
    (6) Utilizarea programelor pentru calculator de către autorităţile publice va fi efectuată în temeiul licenţelor unice negociate de Guvern cu titularii programelor pentru calculator, la un preţ rezonabil, fără a prejudicia interesele titularilor de drepturi.
    Articolul 30.    Transmiterea drepturilor patrimoniale
                             prin contracte de autor
    (1) Autorii sau alţi titulari ai dreptului de autor pot transmite prin contract de cesiune, dacă prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive, precum şi dreptul la remuneraţie de autor. În urma unei asemenea cesiuni, titular de drepturi devine cesionarul.
    (2) În cazul în care prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive pot fi transmise, de asemenea, prin acordarea de licenţe exclusive sau neexclusive. Dacă în contractul de licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceasta se consideră neexclusivă.
    (3) Licenţa exclusivă prevede transmiterea dreptului de valorificare a operei în limitele stabilite de această licenţă numai licenţiatului. Licenţiatul, de asemenea, are dreptul, în limitele stabilite de licenţă, să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.
    (4) În cazul unei licenţe neexclusive, licenţiatul poate, în limitele stabilite de această licenţă, valorifica opera ca şi persoanele care au obţinut dreptul de valorificare a acesteia. Licenţiatul nu are dreptul să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.
    Articolul 31. Condiţiile şi forma contractului de autor
    (1) Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract), termenul de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale. Contractul de autor privind valorificarea operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice poate fi încheiat şi în formă verbală.
    (2) În cazul în care în contractul de autor lipseşte clauza privind teritoriul pe care se exercită dreptul, dreptul transmis prin acest contract se exercită numai în limitele teritoriului Republicii Moldova.
    (3) În cazul în care în contractul de autor care prevede acordarea unei licenţe nu este indicat termenul său de valabilitate, contractul de autor se consideră încheiat pe un termen de 3 ani de la data încheierii, dacă se referă la valorificarea unei opere fără modificări, şi pe un termen de 5 ani, dacă se referă la valorificarea unei opere adaptate sau altfel modificate ori traduse.
    (4) Clauzele contractului de autor care contravin prevederilor prezentei legi se consideră nule şi în locul acestora se aplică condiţiile prevăzute de prezenta lege.
    (5) Orice clauze ale contractului de autor care îl limitează pe autor de a crea în viitor opere pe o anumită temă sau într-un anumit domeniu se consideră nule.
    (6) În contractul de autor, remuneraţia de autor se stabileşte în cote procentuale din venitul obţinut ca urmare a valorificării în modul corespunzător a operei sau sub forma unei taxe forfetare, sau în conformitate cu tarifele remuneraţiei aprobate de organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, sau în oricare alt mod.
    (7) Guvernul aprobă tarifele minime ale remuneraţiei de autor în procente sau sub formă de taxe forfetare.
    Articolul 32.    Subiecţii drepturilor conexe. Domeniul de
                             acţiune a drepturilor conexe
    (1) Subiecţi ai drepturilor conexe sînt interpreţii, producătorii de fonograme, producătorii de videograme şi organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu. Drepturile conexe se exercită fără a prejudicia dreptul de autor.
    (2) Pentru apariţia şi exercitarea drepturilor conexe nu este necesară respectarea vreunei formalităţi. În absenţa unei probe contrare, persoana fizică sau juridică al cărei nume sau denumire apare în mod obişnuit pe o imprimare a interpretării, pe o fonogramă, videogramă sau pe o imprimare a unei emisiuni se consideră interpret, producător de fonogramă sau videogramă, respectiv, organizaţie de difuziune prin eter sau prin cablu.
    (3) Pentru a informa publicul despre drepturile lor, interpreţii şi producătorii de fonograme sau videograme, organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu pot indica, pe fiecare exemplar sau ambalaj al fonogramei, videogramei, emisiunii, simbolul protecţiei drepturilor conexe, care constă din trei elemente:
    a) litera latină “P” inclusă în cerc;
    b) numele sau denumirea titularului de drepturi conexe exclusive;
    c) anul primei publicări a interpretării, fonogramei, videogramei, emisiunii.
    (4) Drepturile interpretului se protejează în conformitate cu prezenta lege dacă:
    a) interpretul este cetăţean al Republicii Moldova;
    b) interpretarea a avut loc pe teritoriul Republicii Moldova;
    c) interpretarea a fost imprimată pe o fonogramă sau videogramă în conformitate cu prevederile alin. (5);
    d) interpretarea nu este imprimată pe o fonogramă sau videogramă, dar este inclusă într-o emisiune a organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu în conformitate cu prevederile alin. (6).
    (5) Drepturile producătorului de fonograme sau videograme se protejează în conformitate cu prezenta lege dacă:
    a) producătorul de fonogramă sau videogramă este cetăţean al Republicii Moldova sau persoană juridică cu sediul permanent în Republica Moldova;
    b) fonograma sau videograma a fost publicată pentru prima dată în Republica Moldova sau a fost publicată pe teritoriul ţării în decurs de 30 de zile de la data primei ei publicări în altă ţară.
    (6) Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu se protejează în conformitate cu prevederile prezentei legi dacă organizaţia respectivă are sediul permanent în Republica Moldova şi difuzează programe de la un transmiţător amplasat pe teritoriul Republicii Moldova.
    (7) Drepturile conexe ale interpreţilor, producătorilor de fonograme sau videograme şi ale organizaţiilor de difuziune prin eter sau prin cablu străine se protejează în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    Articolul 33. Drepturile interpreţilor
    (1) Interpretul beneficiază de următoarele drepturi morale în privinţa interpretării sale:
    a) dreptul la paternitate – dreptul de a se considera interpret şi de a cere o atare recunoaştere, inclusiv prin comunicarea sau indicarea numelui său la fiecare valorificare a interpretării sale, dacă prin prezenta lege nu sînt stabilite alte prevederi sau excepţii;
    b) dreptul la nume – dreptul interpretului de a decide cum va figura numele său la valorificarea interpretării (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
    c) dreptul la respectarea integrităţii interpretării – dreptul la protecţia interpretării sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau contra oricăror altor atingeri care pot prejudicia onoarea sau reputaţia interpretului.
    (2) Interpretul are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni:
    a) imprimarea interpretării sale încă neimprimate;
    b) reproducerea imprimării interpretării sale;
    c) distribuirea imprimării interpretării sale;
    d) închirierea imprimării interpretării sale;
    e) comunicarea publică prin eter sau prin cablu a interpretării sale, cu excepţia cazului cînd interpretarea este ea însăşi o interpretare televizată ori radiodifuzată sau este executată de pe o imprimare;
    f) punerea la dispoziţie în regim interactiv a interpretării sale imprimate.
    (3) Interpretul sau, în cazul unei interpretări colective, conducătorul ori o altă persoană împuternicită de acest colectiv poate permite utilizatorului acţiunile prevăzute la alin. (2) prin contract încheiat în formă scrisă cu acesta.
    (4) Încheierea contractului de creare a unei opere audiovizuale între interpret şi producătorul operei audiovizuale, dacă contractul nu prevede altfel, atrage transmiterea de către interpret a drepturilor sale prevăzute la alin. (2).
    (5) În cazul în care contractul nu prevede altfel, drepturile exclusive asupra interpretării create ca urmare a îndeplinirii misiunii încredinţate de angajator sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu aparţin angajatorului.
    (6) Drepturile exclusive ale interpretului prevăzute la alin. (2) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art. 30–31.
    (7) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (2) lit. c) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra imprimării interpretării pe teritoriul Republicii Moldova.
    (8) În cazul în care un interpret a transmis sau a cesionat unui producător de fonograme, videograme sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere, prevăzut la alin. (2) lit. d), interpretul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru închirierea fonogramei, videogramei sau a operei audiovizuale ce conţine interpretarea sa. Acest drept este inalienabil şi se exercită exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
    Articolul 34. Drepturile producătorilor de fonograme
    (1) Producătorul de fonograme are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni în privinţa fonogramei sale:
    a) reproducerea fonogramei;
    b) distribuirea exemplarelor de fonogramă;
    c) închirierea exemplarelor de fonogramă;
    d) importul, în scop de distribuire, al exemplarelor de fonogramă, inclusiv al exemplarelor executate cu consimţămîntul producătorului de fonograme;
    e) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a fonogramei;
    f) adaptarea sau orice altă transformare a fonogramei.
    (2) Drepturile exclusive ale producătorului de fonograme prevăzute la alin. (1) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art. 30 şi 31.
    (3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra fonogramei pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 35. Drepturile producătorilor de videograme
    (1) Producătorul de videograme are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni în privinţa videogramei sale:
    a) reproducerea videogramei;
    b) distribuirea originalului sau a exemplarelor de videogramă;
    c) închirierea exemplarelor de videogramă;
    d) importul, în scop de distribuire, al exemplarelor de fonogramă, inclusiv al exemplarelor executate cu consimţămîntul producătorului de fonograme;
    e) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a videogramei.
    (2) Drepturile exclusive ale producătorului de videograme prevăzute la alin. (1) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau licenţă, în condiţiile art. 30 şi 31.
    (3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra videogramei pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 36.    Drepturile organizaţiilor de difuziune
                             prin eter sau prin cablu
    (1) Organizaţia de difuziune prin eter sau prin cablu are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni în privinţa emisiunilor sale:
    a) imprimarea emisiunii;
    b) reproducerea unei imprimări a emisiunii;
    c) distribuirea imprimării emisiunii;
    d) comunicarea publică prin eter sau prin cablu a emisiunii;
    e) retransmiterea emisiunii;
    f) comunicarea publică a emisiunii în locuri accesibile publicului cu plată pentru intrare;
    g) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a imprimării emisiunii.
    (2) Drepturile exclusive ale organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu prevăzute la alin. (1) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art. 30 şi 31.
    (3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. c) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra imprimării emisiunii pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 37.    Valorificarea fonogramelor publicate
                             în scop comercial
    (1) Fără consimţămîntul producătorului fonogramei publicate în scop comercial şi al interpretului a cărui interpretare este imprimată pe o asemenea fonogramă, dar cu plata unei remuneraţii echitabile, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, sînt permise următoarele acţiuni:
    a) interpretarea publică a fonogramei;
    b) comunicarea publică a fonogramei prin eter sau prin cablu;
    c) retransmiterea simultană şi fără modificări prin cablu a fonogramei;
    d) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a fonogramei.
    (2) Dreptul la remuneraţia echitabilă prevăzut la alin. (1) poate fi exercitat de către titularul de drepturi sau prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
    (3) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi pentru stabilirea altor condiţii de plată a remuneraţiei echitabile pentru acţiunile specificate la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 50, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale menţionată la alin. (4) din prezentul articol, pe de o parte, şi persoanele fizice şi juridice care efectuează acţiunile specificate la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol, pe de altă parte;
    b) cuantumul convenit al remuneraţiei nu poate fi mai mic decît tarifele minime aprobate de Guvern.
    (4) În cazul în care acordul încheiat între interpreţii şi producătorii de fonograme nu prevede altfel, remuneraţia menţionată la alin. (1) se acumulează de către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, abilitată cu această funcţie prin acordul comun al reprezentanţilor titularilor de drepturi interesaţi, şi, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se împarte în cote egale interpreţilor şi producătorilor de fonograme despre ale căror interpretări şi fonograme se poate presupune că au fost folosite în conformitate cu alin. (1) lit. a) sau b).
    Articolul 38. Excepţii şi limitări ale drepturilor conexe
    Excepţiile şi limitările dreptului de autor prevăzute la art. 24–26 şi la art. 28 se aplică mutatis mutandis drepturilor conexe.
    Articolul 39.    Termenele de protecţie a drepturilor
                             conexe
    (1) Drepturile interpretului prevăzute la art. 33 şi la art. 37 se protejează timp de 50 de ani de la data interpretării. Totuşi, dacă în această perioadă, imprimarea interpretării a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a respectivelor acţiuni. Drepturile interpretului la paternitate, nume şi la respectarea integrităţii interpretării se protejează pe un termen nelimitat.
    (2) Drepturile producătorului de fonograme, prevăzute la art. 34 şi la art. 37, se protejează timp de 50 de ani de la data imprimării fonogramei. Totuşi, dacă în această perioadă fonograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile menţionate se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a respectivelor acţiuni.
    (3) Drepturile producătorului de videograme, prevăzute la art. 35, se protejează timp de 50 de ani de la data imprimării videogramei. Totuşi, dacă în această perioadă videograma a fost legal publicată sau comunicată public, drepturile producătorului de videograme se protejează timp de 50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a respectivelor acţiuni.
    (4) Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu, prevăzute la art. 36, se protejează timp de 50 de ani de la prima difuzare a emisiunii de către asemenea organizaţie.
    (5) Termenele de protecţie, prevăzute la alin. (1)–(4), încep să curgă de la 1 ianuarie al anului următor celui în care a avut loc acţiunea cu semnificaţie juridică, în temeiul căreia se calculează termenul.
    (6) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra unui obiect al drepturilor conexe în ţara de origine este mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezenta lege, se aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.
    (7) Drepturile conexe trec, în limitele părţii rămase a termenelor de protecţie prevăzute la alin. (1)–(4), la succesorii în drepturi ai interpretului, producătorului de fonograme, producătorului de videograme şi ai organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu.
    Articolul 40.    Drepturile producătorilor bazelor
                            de date. Obiectul protecţiei
    (1) Producătorul unei baze de date care dovedeşte că a făcut o investiţie substanţială din punct de vedere calitativ şi/sau cantitativ în obţinerea, verificarea sau prezentarea conţinutului ei are dreptul să interzică extragerea şi/sau reutilizarea conţinutului integral sau a unei părţi substanţiale, evaluate calitativ şi/sau cantitativ, a acelei baze de date.
    (2) În prezentul capitol se folosesc noţiunile:
    extragere – transferul permanent sau temporar al conţinutului integral sau al unei părţi substanţiale a conţinutului bazei de date pe un alt suport prin orice mijloace sau în orice formă;
    reutilizare – orice mod prin care este pus la dispoziţia publicului conţinutul integral sau o parte substanţială a acestui conţinut al bazei de date, prin distribuirea de copii, prin închiriere, prin transmitere on-line sau prin alte moduri de transmitere. Prima vînzare a unei copii de pe o bază de date pe teritoriul Republicii Moldova de către titularul dreptului sau cu consimţămîntul acestuia are ca efect epuizarea dreptului de control asupra revînzării copiei respective.
    (3) Dreptul prevăzut la alin. (1) poate fi transmis prin contract de licenţă.
    (4) Dreptul prevăzut la alin. (1) se aplică indiferent de faptul dacă baza de date sau conţinutul acesteia sînt sau nu pasibile de protecţia dreptului de autor sau a altor drepturi. Protecţia bazei de date prin dreptul prevăzut la alin. (1) nu va afecta drepturile existente în privinţa conţinutului ei.
    (5) Nu este permisă extragerea şi/sau reutilizarea repetată şi sistematică a unor părţi nesubstanţiale din conţinutul unei baze de date, însoţită de acte contrare unei exploatări legale a acelei baze de date sau care prejudiciază nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei de date.
    Articolul 41.    Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor legali
                            ai bazelor de date
    (1) Producătorul unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu poate să interzică unui utilizator legal al bazei de date să extragă şi/sau să reutilizeze părţi nesubstanţiale din conţinutul acesteia, evaluate cantitativ şi/sau calitativ, oricare ar fi scopul utilizării. Atunci cînd un utilizator legal al bazei de date are permisiunea de a extrage şi/sau de a reutiliza doar o parte a bazei de date, prezentul alineat se aplică numai părţii respective. Orice clauză contrară prevederilor acestui alineat este nulă.
    (2) Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu poate efectua acte contrare unei exploatări normale a acestei baze de date sau care prejudiciază nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei de date.
    (3) Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu poate cauza prejudicii titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe asupra operelor sau a altor obiecte protejate cuprinse în baza de date.
    Articolul 42.    Excepţii referitoare la drepturile
                             producătorilor bazelor de date
    Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, poate fără consimţămîntul producătorului bazei de date să extragă şi/sau să reutilizeze o parte substanţială din conţinutul acesteia în următoarele cazuri:
    a) la extragerea în scopuri personale a conţinutului unei baze de date neelectronice;
    b) la extragerea în scopuri de studiu sau de cercetare, cu condiţia de a indica sursa şi în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;
    c) la extragerea şi/sau reutilizarea în scop de asigurare a securităţii publice ori în scop de asigurare a derulării şi reflectării adecvate a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare.
    Articolul 43.    Termenul de protecţie a drepturilor
                             producătorilor bazelor de date
    (1) Dreptul prevăzut la art. 40 se protejează timp de 15 ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui de finalizare a bazei de date.
    (2) În cazul în care baza de date este pusă la dispoziţia publicului în orice mod înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), termenul de protecţie a dreptului producătorului bazei de date expiră după 15 ani, calculaţi începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui cînd baza de date a fost pusă pentru prima dată la dispoziţia publicului.
    (3) Orice modificare substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conţinutului unei baze de date, inclusiv orice modificare substanţială rezultînd din acumularea completărilor, eliminărilor sau a schimbărilor succesive, care denotă o nouă investiţie semnificativă, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unui termen de protecţie propriu bazei de date care rezultă din această investiţie.
    Articolul 44.    Beneficiarii de protecţia drepturilor
                             producătorilor bazelor de date
    (1) Dreptul prevăzut la art. 40 se aplică bazelor de date al căror producător sau titular de drepturi este cetăţean al Republicii Moldova sau are domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova.
    (2) Dreptul prevăzut la art. 40 se aplică, de asemenea, persoanelor juridice constituite în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, avînd sediul înregistrat, organele de conducere sau locul principal de desfăşurare a activităţii pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul în care o asemenea persoană juridică are doar sediul pe teritoriul Republicii Moldova, activitatea sa trebuie sa aibă o legătură reală şi continuă cu economia Republicii Moldova.
    (3) Bazele de date realizate în alte ţări şi care nu cad sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (2) din prezentul articol se protejează în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Termenul de protecţie extins asupra bazelor de date elaborate în alte ţări nu va depăşi termenul prevăzut de art. 43.
    Articolul 45.    Protecţia operelor nepublicate anterior
                             intrate în domeniul public
    (1) Oricare persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de autor, pentru prima dată, în mod legal, publică sau pune la dispoziţia publicului prin orice mod o operă nepublicată anterior beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorilor.
    (2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale menţionate la alin. (1) este de 25 de ani de la data la care opera a fost pentru prima dată, în mod legal, publicată sau pusă la dispoziţia publicului.
    Articolul 46.    Protecţia publicaţiilor critice şi ştiinţifice
                             ale operelor intrate în domeniul public
    (1) Oricare persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de autor, editează o publicaţie critică sau ştiinţifică a unei opere intrate în domeniul public beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorilor.
    (2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale prevăzute la alin. (1) este de 30 de ani de la data la care publicaţia a fost pentru prima dată editată legal.
    (1) Remuneraţia se achită pentru următoarele moduri de valorificare a operelor intrate în domeniul public şi a expresiilor folclorice:
    a) interpretarea publică şi comunicarea publică a unor asemenea opere muzicale şi a expresiilor folclorice muzicale;
    b) revînzarea unor asemenea opere originale de artă şi a expresiilor folclorice artistice.
    (2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) din prezentul articol se achită:
    a) organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care îi reprezintă pe autorii şi pe alţi titulari ai dreptului de autor asupra operelor muzicale – pentru acţiunile specificate la alin. (1) lit. a) din prezentul articol;
    b) organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale menţionate la art. 20 alin. (4) – pentru acţiunea specificată la alin. (1) lit. b) din prezentul articol.
    (3) Pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei prevăzute la alin. (1) din prezentul articol şi pentru soluţionarea eventualelor litigii în legătură cu achitarea acesteia se aplică mutatis mutandis:
    а) prevederile art. 50 – în cazul acţiunilor specificate la alin. (1) lit. a) din prezentul articol;
    b) prevederile art. 20 alin. (1) – în cazul acţiunii specificate la alin. (1) lit. b) din prezentul articol.
    (4) După deducerea cheltuielilor aferente gestionării drepturilor, remuneraţia pentru modul de valorificare menţionat la alin. (1) se repartizează după cum urmează:
    a) suma acumulată pentru valorificarea operelor intrate în domeniul public va fi folosită pentru promovarea creativităţii şi pentru aprecierea realizărilor creative remarcabile, precum şi pentru acordarea de ajutoare autorilor care, din motive de boală, vîrstă înaintată sau din alte motive similare, au nevoie de sprijin financiar;
    b) suma acumulată pentru valorificarea expresiilor folclorice va fi folosită atît pentru scopurile menţionate la lit. a), cît şi pentru susţinerea activităţilor de cercetare şi conservare a folclorului, inclusiv pentru aprecierea realizărilor obţinute în domeniul respectiv şi în cel al interpretării expresiilor folclorice.
    Articolul 48.    Înfiinţarea organizaţiilor de gestiune
                            colectivă a drepturilor patrimoniale
    (1) Autorii, interpreţii, producătorii de fonograme, producătorii de videograme, precum şi alţi titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe pot, din proprie iniţiativă, înfiinţa organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor lor patrimoniale (denumite în continuare organizaţii de gestiune colectivă).
    (2) Organizaţiile de gestiune colectivă au statutul de persoane juridice şi se înfiinţează prin liberă asociere şi nemijlocit de titularii dreptului de autor şi/sau ai drepturilor conexe, care fie devin membri ai acestor organizaţii, fie le deleagă împuterniciri printr-un contract în formă scrisă.
    (3) Se admite înfiinţarea organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor cîtorva categorii de titulari de drepturi privind un anumit drept sau a organizaţiilor de gestiune colectivă a mai multor drepturi în interesul unei categorii de titulari ai drepturilor de autor, precum şi înfiinţarea organizaţiilor de gestiune colectivă a diferitelor drepturi şi în interesul diferitelor categorii de titulari de drepturi.
    (4) Organizaţiile de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezenta lege, cu alte acte normative relevante ale Republicii Moldova, în baza statutelor proprii şi, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (13), în limitele împuternicirilor care le-au fost delegate de titularii dreptului de autor şi/sau ai drepturilor conexe, funcţionînd potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop lucrativ.
    (5) Organizaţia de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea dacă:
    a) este înregistrată ca organizaţie în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;
    b) este avizată în calitate de organizaţie de gestiune colectivă de către AGEPI.
    (6) AGEPI avizează o organizaţie de gestiune colectivă în modul stabilit de Guvern dacă aceasta întruneşte următoarele condiţii:
    a) majoritatea membrilor organizaţiei sau majoritatea titularilor de drepturi care, în alt mod, i-au încredinţat în gestiune drepturile lor sînt titulari de drepturi care au cetăţenia Republicii Moldova sau care au domiciliul, iar în cazul persoanelor juridice – sediul, pe teritoriul Republicii Moldova şi la aceasta se pot asocia alţi titulari de drepturi care doresc acest lucru, în conformitate cu statutul respectivei organizaţii;
    b) a încheiat acorduri de reprezentare reciprocă a intereselor cu organizaţii similare care îi reprezintă pe titularii de drepturi din străinătate sau, cel puţin, întreprinde toate acţiunile necesare pentru încheierea unor asemenea acorduri;
    c) are capacitatea de a gestiona, pe principii colective, drepturile patrimoniale corespunzătoare, inclusiv dispune de personal şi de mijloace tehnice adecvate;
    d) dispune de mecanisme adecvate de acumulare, distribuire şi de plată a remuneraţiei de autor sau a remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi conexe;
    e) garantează un tratament egal titularilor de drepturi şi utilizatorilor atunci cînd este vorba de aceleaşi condiţii obiective;
    f) statutul şi alte regulamente ale organizaţiei corespund prevederilor prezentei legi şi altor acte normative relevante ale Republicii Moldova, precum şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (7) Organizaţia de gestiune colectivă care depune la AGEPI o cerere de eliberare a avizului trebuie să prezinte, în conformitate cu prevederile alin.(6), toată informaţia şi actele necesare AGEPI pentru ca aceasta să adopte o decizie în privinţa respectivei cereri.
    (8) În cazul în care mai multe organizaţii au depus cereri de eliberare a avizului în privinţa gestionării aceloraşi categorii de drepturi ale aceloraşi categorii de titulari de drepturi, AGEPI va elibera aviz acelei organizaţii care într-o măsură mai mare întruneşte condiţiile stipulate la alin. (6).
    (9) Decizia de eliberare a avizului unei organizaţii de gestiune colectivă, cu indicarea drepturilor şi a categoriilor titularilor de drepturi asupra cărora se extinde gestiunea colectivă, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (10) Pînă la soluţionarea eventualului litigiu în legătură cu adoptarea de AGEPI a deciziei privind refuzul de eliberare a avizului, organizaţia de gestiune colectivă care a depus contestaţie sau titularii de drepturi pe care îi reprezintă, pentru a putea revendica plata remuneraţiei ce i se cuvine, vor prezenta, într-un termen rezonabil de la depunerea contestaţiei, toate actele necesare, care îi atestă pe titularii pe care îi reprezintă şi drepturile pe care le are în administrare, organizaţiei de gestiune colectivă care dispune de avizul privind gestionarea acelor drepturi şi a acelor categorii de drepturi la care se referea cererea de eliberare a avizului.
    (11) Gestiune colectivă extinsă (licenţă extinsă). Efectele unei licenţe eliberate utilizatorilor de către organizaţia de gestiune colectivă în numele titularilor de drepturi, membri ai acesteia sau care, în alt mod, i-au încredinţat în gestiune drepturile, se extind, de asemenea, asupra titularilor de drepturi care nu au calitatea de membru al acestei organizaţii şi nici nu i-au încredinţat, în vreun alt mod, drepturile în gestiune, cu condiţia că aceştia nu şi-au retras drepturile din repertoriul organizaţiei de gestiune colectivă, cu referire la următoarele drepturi:
    a) dreptul de interpretare publică, de comunicare publică prin eter sau prin cablu (cu excepţia comunicării publice prin satelit, atunci cînd aceasta nu este simultană cu tele-, radiodifuzarea terestră efectuată de aceeaşi organizaţie de difuziune), precum şi dreptul de retransmisie prin eter şi dreptul de a pune la dispoziţia publicului în regim interactiv operele muzicale şi fragmentele din operele muzical-dramatice;
    b) dreptul de reproducere a operelor sub formă de fonograme, în cazul în care titularii de drepturi vizaţi au transmis anterior unui producător de fonograme dreptul la o asemenea reproducere;
    c) dreptul interpreţilor de a pune la dispoziţia publicului în regim interactiv interpretările lor imprimate pe fonograme;
    d) dreptul autorilor şi al producătorilor de fonograme de a pune la dispoziţia publicului în regim interactiv operele şi fonogramele lor.
    (12) În cazul gestiunii colective extinse, prevăzută la alin. (11), titularii de drepturi care nu sînt membri ai organizaţiei de gestiune colectivă şi nici nu i-au încredinţat, în alt mod, în gestiune drepturile lor pot notifica, în formă scrisă, organizaţiei de gestiune colectivă, nu mai tîrziu decît cu 3 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic, despre faptul că îşi retrag drepturile din sistemul de gestiune colectivă. O astfel de retragere a drepturilor îşi produce efectele începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui în care s-a făcut notificarea.
    (13) Gestiune colectivă obligatorie (licenţă obligatorie). În conformitate cu prevederile prezentei legi, pot fi exercitate exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă avizate de AGEPI următoarele drepturi:
    a) dreptul la remuneraţie compensatorie, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru reproducerea reprografică, conform prevederilor art. 27 alin. (2)–(11);
    b) dreptul autorilor şi al altor titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe la remuneraţie compensatorie, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru executarea unei copii private de pe operele lor şi/sau de pe obiectele drepturilor conexe, conform prevederilor art. 26;
    c) dreptul la remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, rezervat autorilor şi interpreţilor după cesionarea dreptului lor exclusiv de închiriere producătorilor de fonograme, videograme sau de opere audiovizuale, conform prevederilor art. 11 alin. (4) şi art. 33 alin. (8);
    d) dreptul interpreţilor şi al producătorilor de fonograme la remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru fiecare caz de interpretare şi comunicare publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale, conform prevederilor art. 37;
    e) dreptul autorilor şi al altor titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe la retransmiterea, simultană şi fără modificări, prin cablu a operelor, interpretărilor şi fonogramelor lor, conform prevederilor art. 11 alin. (1) lit. h) şi alin. (5)–(8) şi art. 37 alin. (1) lit. c);
    f) dreptul de suită, conform prevederilor art. 20.
    (14) Organizaţia de gestiune colectivă nu are dreptul să desfăşoare activitate comercială sau să valorifice operele şi obiectele drepturilor conexe care i-au fost încredinţate în gestiune.
    (15) Posibilele pretenţii patrimoniale ale titularilor dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, înaintate utilizatorilor, care se referă la modul de valorificare a operelor sau a obiectelor drepturilor conexe prevăzut de licenţă, se examinează şi se soluţionează de către organizaţia de gestiune colectivă care a eliberat licenţa respectivă.
    Articolul 49.    Atribuţiile, drepturile şi obligaţiile
                             organizaţiilor de gestiune colectivă
    (1) Organizaţia de gestiune colectivă exercită, în numele titularilor de drepturi pe care îi reprezintă şi în limitele împuternicirilor acordate de aceştia, iar în cazurile pentru care se prevede gestiunea colectivă obligatorie şi în numele celor pe care nu-i reprezintă, următoarele atribuţii:
    a) eliberează utilizatorilor licenţe pentru valorificarea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe, drepturile asupra cărora le-au fost încredinţate în gestiune de titularii de drepturi sau sînt exercitate în virtutea legii;
    b) negociază cu utilizatorii cuantumul remuneraţiei pentru valorificarea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe, precum şi alte condiţii de licenţiere;
    c) acumulează remuneraţia stipulată, conform prevederilor lit. b), în licenţele eliberate şi/sau pe cea care este datorată în virtutea dreptului la o remuneraţie echitabilă (drept din gestiunea sa);
    d) repartizează remuneraţia acumulată, o achită la timp şi, pe cît este posibil, echitabil şi proporţional cu valoarea şi valorificarea reală a operelor şi obiectelor drepturilor conexe corespunzătoare;
    e) îi reprezintă pe titularii de drepturi, inclusiv pe cei străini (în persoana organizaţiilor de gestiune colectivă din ţara corespunzătoare), în instanţele de judecată şi în cadrul altor proceduri legale, precum şi în organele şi organizaţiile de stat, în legătură cu drepturile transmise de aceştia sau de prezenta lege în gestiune şi efectuează orice alte acte juridice necesare pentru protecţia şi asigurarea drepturilor respective, inclusiv în nume propriu;
    f) asigură exercitarea drepturilor membrilor săi în străinătate prin încheierea acordurilor de reprezentare reciprocă a intereselor cu organizaţii similare de gestiune colectivă din străinătate;
    g) întreprinde orice alte acţiuni în limitele împuternicirilor care i-au fost delegate de către titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe.
    (2) Organizaţia de gestiune colectivă are dreptul să ceară utilizatorilor de opere şi/sau de obiecte ale drepturilor conexe prezentarea rapoartelor privind operele valorificate (identificate după titularii de drepturi), a altor documente şi informaţii referitoare la orice mod de valorificare, ce corespunde unui drept care cade sub incidenţa gestiunii respectivei organizaţii, precum şi a altei informaţii necesare pentru calcularea, acumularea şi repartizarea remuneraţiei.
    (3) Organizaţia de gestiune colectivă are, în interesele titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe, următoarele obligaţii:
    a) să utilizeze remuneraţia acumulată exclusiv pentru repartizarea şi plata ei titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe. Totuşi, organizaţia are dreptul să reţină din remuneraţia acumulată cheltuielile efective aferente gestionării drepturilor, precum şi sumele destinate unor fonduri speciale create de organizaţie, cu condiţia că întemeierea acestora a fost autorizată fie de titularii de drepturi, fie, în cazul titularilor de drepturi străini, de organizaţia de gestiune colectivă care îi reprezintă;
    b) să repartizeze, după deducerea sumelor menţionate la lit. a), remuneraţia acumulată şi să efectueze plăţi regulate, proporţional cu valorificarea reală a operelor şi/sau a obiectelor drepturilor conexe;
    c) să prezinte titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe, concomitent cu plata remuneraţiei, dări de seamă cu privire la valorificarea drepturilor lor.
    (4) În cazul gestiunii colective extinse, titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe care nu sînt membri ai organizaţiei de gestiune colectivă şi care nu i-au încredinţat, în vreun alt mod, în gestiune drepturile lor şi nici nu şi-au retras, conform art. 48 alin. (11), drepturile din repertoriul respectivei organizaţii au dreptul la aceeaşi remuneraţie care li se cuvine titularilor reprezentaţi de aceasta pentru anumite modalităţi de valorificare a anumitor categorii de opere sau de obiecte ale drepturilor conexe, precum şi la excluderea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe din licenţele eliberate utilizatorilor de către această organizaţie.
    (5) Organizaţia de gestiune colectivă are dreptul să redistribuie sumele remuneraţiei acumulate de la utilizatori, care, în decurs de 3 ani de la data încasării lor la contul său, nu au fost revendicate, prin adăugarea lor la sumele care urmează a fi repartizate titularilor de drepturi sau în alt mod stabilit ce ţine cont de interesele titularilor de drepturi şi care nu contravine legislaţiei în vigoare.
    Articolul 50. Stabilirea tarifelor. Soluţionarea litigiilor
    (1) Organizaţia de gestiune colectivă stabileşte cuantumul remuneraţiei, precum şi alte condiţii de licenţiere aplicabile modurilor de valorificare a obiectelor ale căror drepturi i-au fost delegate în gestiune, în baza negocierilor cu persoanele care au obligaţia să plătească remuneraţia sau cu asociaţiile care le reprezintă.
    (2) În cazul în care părţile interesate nu pot conveni în privinţa cuantumului remuneraţiei şi a altor condiţii de licenţiere menţionate la alin. (1), oricare dintre părţi poate apela la Comisia de mediere sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, instituite de AGEPI.
    (3) Cuantumul remuneraţiei care se stabileşte prin negocieri sau prin mediere nu poate fi mai mic decît tarifele minime ale remuneraţiei de autor, aprobate de Guvern sau prevăzute de prezenta lege.
    (4) Cuantumurile remuneraţiei aplicabile (tarifele remuneraţiei de autor) şi condiţiile de licenţiere convenite de părţi sau stabilite conform alin. (2) din prezentul articol se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Această prevedere se referă şi la tarifele stabilite conform art. 11 alin. (7), art. 12 alin. (4), art. 20 alin. (1), art. 26 alin. (6), art. 27 alin. (5), art. 37 alin. (3) şi art. 47 alin. (3).
    Articolul 51.    Monitorizarea activităţii organizaţiilor
                             de gestiune colectivă
    (1) Monitorizarea activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă este exercitată de AGEPI.
    (2) În acest scop, organizaţiile de gestiune colectivă prezintă AGEPI:
    a) statutul şi regulamentele lor, cu toate modificările şi completările la acestea;
    b) acordurile bilaterale şi multilaterale încheiate cu organizaţiile de gestiune colectivă străine;
    c) hotărîrile adunării generale;
    d) bilanţul anual, rapoartele anuale privind remuneraţia achitată, cu specificarea pentru fiecare titular al drepturilor de autor şi al drepturilor conexe în parte, rezultatele auditului intern şi extern, în cazul efectuării lui;
    e) informaţia referitor la persoanele împuternicite să le reprezinte;
    f) alte documente indispensabile pentru a verifica corespunderea activităţii organizaţiei cu prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative.
    (3) AGEPI efectuează o dată pe an controlul general al activităţii organizaţiei de gestiune colectivă. Totuşi, în perioada dintre două controale generale anuale, AGEPI are dreptul să efectueze controale speciale în baza sesizărilor înaintate de titularii de drepturi, inclusiv de membrii organizaţiei, şi de utilizatori, sau parvenite din alte surse relevante, care conţin informaţii ce produc dubii rezonabile cu privire la corespunderea activităţii organizaţiei cu prevederile prezentei legi, ale altor acte normative relevante şi ale statutelor proprii. În cadrul controalelor efectuate de AGEPI, organizaţia de gestiune colectivă controlată este obligată să pună la dispoziţia AGEPI orice documente şi informaţii solicitate şi să prezinte copii de pe acestea, dacă sînt solicitate.
    (4) În urma fiecărui control menţionat la alin. (3), AGEPI întocmeşte acte de control în care indică, atunci cînd e cazul, dispoziţiile prevăzute la alin. (5). Organizaţia de gestiune colectivă este obligată să examineze actul de control şi să informeze AGEPI, în termenele stabilite, despre măsurile întreprinse pentru anihilarea încălcărilor în cazul depistării lor.
    (5) Dacă în urma controlului se constată că organizaţia de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile ori nu activează în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative relevante, AGEPI atenţionează organizaţia în privinţa neregulilor constatate, acordîndu-i un termen rezonabil pentru a aduce activitatea sa în concordanţă cu legislaţia în vigoare. În cazul în care organizaţia de gestiune colectivă nu se conformează acestei dispoziţii, AGEPI poate solicita suspendarea activităţii acesteia în conformitate cu prevederile legislaţiei privind asociaţiile obşteşti.
    Articolul 52. Măsuri tehnologice de protecţie
    (1) Sînt interzise următoarele acţiuni, indiferent de faptul dacă are loc sau nu încălcarea, într-un mod sau altul, a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege:
    a) eludarea măsurilor tehnologice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe în condiţii în care persoana implicată o face cu bună ştiinţă sau are motive rezonabile să ştie că urmăreşte scopuri de eludare;
    b) producerea, importul, distribuirea, închirierea, publicitatea pentru vînzare sau închiriere ori posesiunea, în scopuri comerciale sau pentru prestarea serviciilor, a echipamentelor, produselor sau componentelor acestora care:
    – sînt promovate, fac obiectul publicităţii sau sînt comercializate în scop de eludare;
    – au drept scop principal al utilizării eludarea şi/sau aceasta este rezultatul utilizării lor;
    – sînt proiectate, produse, adaptate sau executate, în principal, cu scopul de a permite sau de a facilita eludarea.
    (2) Fără a prejudicia protecţia juridică prevăzută la alin. (1) din prezentul articol, în lipsa măsurilor voluntare întreprinse de către titularii de drepturi, inclusiv a acordurilor dintre titularii de drepturi şi alte părţi implicate, persoanele care beneficiază de excepţiile şi limitările specificate la art. 27 alin. (1) şi la art. 28 lit. a), b), f), g), h) şi i) sau organizaţia ai cărei membri sînt pot apela la Comisia de mediere, căreia îi pot cere să intervină şi să asigure ca titularii de drepturi să le pună la dispoziţie mijloacele la care se referă acea excepţie sau limitare pentru a beneficia în măsura necesară de acea excepţie sau limitare, cu condiţia că aceştia au acces legal la opera protejată şi/sau la obiectele drepturilor conexe şi ale altor drepturi protejate de prezenta lege.
    (3) Protecţia juridică prevăzută de prezentul articol se extinde atît asupra măsurilor tehnologice de protecţie aplicate benevol de titularii de drepturi, inclusiv asupra celor aplicate în scop de implementare a acordurilor voluntare, cît şi asupra celor aplicate în conformitate cu o hotărîre arbitrală sau cu o decizie judecătorească.
    (4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică operelor sau obiectelor drepturilor conexe specificate în prezenta lege care au fost puse, în baza unor clauze contractuale, la dispoziţia publicului în regim interactiv.
    Articolul 53. Informaţia despre gestiunea drepturilor
    Sînt interzise următoarele acţiuni efectuate intenţionat şi fără permisiunea necesară:
    a) înlăturarea de pe opere sau de pe alte obiecte protejate ori modificarea pe acestea a oricărei informaţii în formă electronică despre gestiunea drepturilor;
    b) distribuirea, importul în scop de distribuire, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a operelor, obiectelor drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege, de pe care, fără permisiunea titularului de drepturi, a fost înlăturată sau modificată informaţia în formă electronică despre gestiunea drepturilor, dacă o asemenea persoană cunoaşte sau are motive rezonabile să ştie că astfel provoacă, permite, facilitează sau tăinuieşte o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege.
    Articolul 54.    Încălcarea dreptului de autor,
                            a drepturilor conexe şi a altor drepturi
    (1) Orice valorificare a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi.
    (2) Orice exemplar al obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege a cărui reproducere, import, distribuire, închiriere sau împrumut atrage încălcarea acestor drepturi se consideră contrafăcut.
    (3) Depozitarea în scopuri comerciale a exemplarelor obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi.
    (4) Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale prevăzute de prezenta lege se completează cu cele de drept comun.
    Articolul 55.    Iniţierea acţiunilor privind încălcarea
                             drepturilor
    (1) Orice persoană fizică sau juridică care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al dreptului de autor, al drepturilor conexe sau al altor drepturi protejate de prezenta lege are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă ori să sesizeze altă autoritate pentru aplicarea măsurilor, procedurilor şi remediilor prevăzute în prezentul capitol.
    (2) Proceduri judiciare în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege pot fi iniţiate:
    a) de titularii de drepturi sau de autorităţile abilitate cu protecţia drepturilor acestora;
    b) de alte persoane care beneficiază de astfel de drepturi, în special de licenţiaţi;
    c) de organizaţiile de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
    d) de organizaţiile profesionale de apărare şi de alţi reprezentanţi ai titularilor de drepturi şi ai licenţiaţilor.
    (3) Instanţele de judecată şi alte autorităţi competente vor aplica măsurile, procedurile şi remediile prevăzute în prezentul capitol într-o manieră corectă şi echitabilă, astfel încît să nu fie excesiv de dificile sau costisitoare şi să nu impună limite de timp exagerate sau tergiversări neprevăzute. Aplicarea acestor măsuri, proceduri şi remedii va fi una eficientă şi proporţionată, nu va crea obstacole în calea comerţului legal şi va oferi protecţie împotriva folosirii lor abuzive.
    Articolul 56. Probele
    (1) La cererea părţii care a prezentat probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în susţinerea pretenţiilor sale şi a precizat, în argumentarea acelor pretenţii, elemente de probă care sînt sub controlul părţii opuse, instanţa de judecată competentă poate dispune, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale, ca aceste elemente de probă să fie prezentate de partea opusă. În sensul prezentului alineat, instanţa de judecată va considera ca probă suficientă un eşantion rezonabil de exemplare ale unei opere sau ale unui alt obiect protejat de prezenta lege.
    (2) În condiţiile specificate la alin. (1), dacă încălcarea s-a comis la scară comercială, instanţa de judecată poate dispune, la cererea uneia dintre părţi, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul părţii opuse, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale.
    Articolul 57. Măsuri de asigurare a probelor
    (1) Înainte de examinarea unei acţiuni în fond, la cererea uneia dintre părţi care a prezentat probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în susţinerea afirmaţiilor sale precum că le sînt încălcate drepturile sau că o astfel de încălcare este iminentă, pentru asigurarea probelor, instanţa de judecată poate dispune, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale, aplicarea de măsuri provizorii prompte şi eficiente.
    (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot cuprinde descrierea detaliată, cu sau fără luarea mostrelor, ori sechestrarea bunurilor ce constituie obiect al litigiului şi, după caz, a materialelor şi echipamentelor utilizate la producerea şi/sau distribuirea acestor bunuri, precum şi a documentelor referitoare la acestea.
    (3) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi întreprinse, dacă este necesar, fără să se anunţe pîrîtul, în special atunci cînd orice tergiversare ar putea cauza prejudicii ireparabile titularului de drepturi sau atunci cînd există un risc vădit ca proba să fie distrusă.
    (4) Dacă măsurile prevăzute la alin. (1) sînt întreprinse fără ca cealaltă parte să fie audiată, aceasta trebuie să fie informată imediat despre luarea măsurilor. La cererea părţii interesate, va avea loc o revizuire, care poate include şi audieri, pentru a decide, într-un termen rezonabil după notificarea măsurilor, dacă măsurile trebuie modificate, revocate sau confirmate.
    (5) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse sub rezerva depunerii de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente, avînd menirea să asigure compensarea, prevăzută la alin. (7), a eventualelor prejudicii suportate de pîrît.
    (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi revocate la cererea pîrîtului, fără a i se afecta dreptul de a cere despăgubiri, dacă reclamantul nu a iniţiat, în decurs de 20 de zile lucrătoare, proceduri care să conducă la examinarea cazului de către instanţa de judecată.
    (7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) sînt revocate sau decad din cauza oricărui act al reclamantului ori a omisiunii sale sau dacă, ulterior, nu se constată nici o încălcare sau tentativă de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate decide ca reclamantul, la cererea pîrîtului, să repare acestuia prejudiciile cauzate prin aplicarea acelor măsuri.
    Articolul 58. Dreptul la informare
    (1) În contextul procedurilor privind încălcarea dreptului de proprietate intelectuală şi ca răspuns la cererea justificată a reclamantului, instanţa de judecată poate dispune ca informaţia despre originea şi reţelele de distribuire a bunurilor şi serviciilor care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege să fie furnizată de violatorul drepturilor sau de oricare altă persoană în privinţa căreia s-a constatat că:
    a) are în posesie bunuri contrafăcute la scară comercială;
    b) utilizează, la scară comercială, servicii cu bunuri contrafăcute;
    c) furnizează la scară comercială servicii utilizate în activităţi de contrafacere;
    d) a fost indicată de către persoana menţionată la lit. a), b) sau c) ca fiind implicată în acţiuni de producere, confecţionare sau distribuire a bunurilor sau de prestare a serviciilor.
    (2) Informaţia menţionată la alin. (1) cuprinde, după caz:
    a) numele şi adresele producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, deţinătorilor anteriori ai bunurilor sau ai serviciilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul;
    b) informaţii despre cantităţile de bunuri sau servicii produse, confecţionate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre preţul lor.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică fără să afecteze alte prevederi legale care:
    a) permit titularului de drepturi să obţină informaţii mai detaliate;
    b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
    c) reglementează răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;
    d) dau posibilitatea de a fi respinsă furnizarea de informaţii care ar constrînge persoana menţionată la alin. (1) să recunoască participarea sa nemijlocită sau cea a rudelor apropiate la o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege;
    e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare ori procesarea datelor de caracter personal.
    Articolul 59. Măsuri provizorii şi de asigurare
    (1) La cererea reclamantului, instanţa de judecată poate:
    a) să emită, în privinţa presupusului violator, o încheiere cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege ori să interzică, sub rezerva aplicării unor sancţiuni pecuniare repetate, continuarea pretinselor încălcări ale dreptului vizat, ori să ceară prezentarea unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului de drepturi;
    b) în aceleaşi condiţii, să emită o încheiere în privinţa unui intermediar ale cărui servicii sînt utilizate de o terţă persoană care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege, inclusiv în privinţa intermediarilor ale căror calculatoare şi servicii de telecomunicaţii sînt utilizate de o terţă persoană care comite o astfel de încălcare;
    c) să dispună sechestrarea sau confiscarea bunurilor presupuse că încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege, în scop de prevenire a introducerii sau răspîndirii acestora în reţelele de comerţ.
    (2) În cazul unei încălcări comise la scară comercială, atunci cînd reclamantul demonstrează existenţa unor circumstanţe susceptibile să compromită compensarea prejudiciilor, instanţa de judecată poate să dispună măsuri provizorii precum sînt sechestrarea bunurilor mobile şi imobile ale presupusului violator, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale acestuia. În acelaşi scop, instanţa de judecată poate cere prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informaţia relevantă.
    (3) Pentru a se pronunţa în privinţa măsurilor prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa de judecată poate să ceară reclamantului să prezinte probe concludente pentru a se asigura în deplină măsură că el este titularul de drepturi şi că drepturile sale au fost încălcate sau că o atare încălcare este iminentă.
    (4) Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi întreprinse, după caz, fără ca pîrîtul să fie anunţat, îndeosebi cînd orice tergiversare ar cauza un prejudiciu ireparabil titularului de drepturi. În acest caz, părţile vor fi informate imediat despre luarea măsurilor. La cererea pîrîtului va avea loc o reexaminare, incluzînd şi audieri, pentru a decide, într-un termen rezonabil după notificarea măsurilor, dacă măsurile urmează să fie modificate, revocate sau confirmate.
    (5) Instanţa de judecată poate dispune măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) cu condiţia ca reclamantul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă, avînd menirea să asigure repararea, prevăzută la alin. (7), a eventualelor prejudicii cauzate pîrîtului.
    (6) Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi revocate la cererea pîrîtului dacă reclamantul nu a iniţiat, în decurs de 20 de zile lucrătoare, proceduri care să conducă la examinarea cazului de către instanţa de judecată.
    (7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) sînt revocate ori decad din cauza oricărui act al reclamantului sau a omisiunii acestuia, ori dacă, ulterior, nu se constată nici o încălcare sau tentativă de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate să-l oblige pe reclamant, la cererea pîrîtului, să repare eventualele prejudicii cauzate prin aplicarea acelor măsuri.
    Articolul 60. Măsuri de corecţie
    (1) Fără a-l scuti de plata oricăror despăgubiri datorate titularului de drepturi în urma încălcării şi fără compensare de orice gen, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului, să fie întreprinse măsuri în privinţa bunurilor considerate ca provenind din încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege şi, după caz, în privinţa materialelor şi echipamentului care au servit la crearea sau confecţionarea acelor bunuri. Asemenea măsuri prevăd:
    a) retragerea provizorie din circuitul comercial;
    b) retragerea definitivă din circuitul comercial;
    c) confiscarea şi distrugerea.
    (2) Instanţa de judecată poate dispune ca măsurile prevăzute la alin. (1) să fie întreprinse din contul violatorului numai dacă nu sînt motive pentru a se proceda altfel.
    (3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor de corecţie se va respecta principiul proporţionalităţii între gravitatea încălcării şi remediile dispuse, precum şi interesele terţelor persoane.
    Articolul 61.    Asigurarea executării hotărîrii
                             judecătoreşti
    (1) Dacă prin hotărîre judecătorească s-a constatat o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate, în vederea asigurării executării acestei hotărîri, să emită o încheiere prin care violatorul să fie somat să înceteze orice acţiune ce constituie o încălcare a drepturilor menţionate. O încheiere similară poate fi emisă, de asemenea, în privinţa intermediarului ale cărui servicii sînt utilizate de o terţă persoană care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege, inclusiv în privinţa intermediarilor ale căror calculatoare şi servicii de telecomunicaţii sînt utilizate de o terţă persoană care comite o asemenea încălcare.
    (2) Nerespectarea încheierii menţionate la alin. (1) va antrena, după caz, aplicarea unei sancţiuni pecuniare repetate pentru a asigura executarea acesteia.
    Articolul 62. Măsuri alternative
    La cererea persoanei pasibile a fi subiectul măsurilor prevăzute în prezentul capitol, dacă aceasta a acţionat neintenţionat sau din neglijenţă, instanţa de judecată poate dispune, în locul aplicării acestor măsuri, ca persoana respectivă să plătească persoanei lezate despăgubiri pecuniare dacă aplicarea măsurilor prevăzute i-ar cauza un prejudiciu disproporţionat şi dacă pentru partea lezată despăgubirea pecuniară pare a fi rezonabilă şi satisfăcătoare.
    Articolul 63. Despăgubirile
    (1) În cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, persoanele specificate la art. 55 alin. (2) pot solicita instanţelor de judecată sau altor organe competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri.
    (2) Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea:
    a) restabilirii situaţiei existente pînă la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
    b) recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată;
    c) perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a violat drepturile;
    d) achitării unei compensaţii de la 500 pînă la 500 000 lei pentru dreptul încălcat.
    (3) Atunci cînd violatorul a comis o încălcare neintenţionat sau neavînd motive rezonabile să cunoască acest lucru, instanţa de judecată poate stabili despăgubiri sub formă de taxe forfetare, cum ar fi cel puţin suma remuneraţiei sau a tarifului pe care ar fi datorat-o violatorul dacă ar fi fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în cauză.
    (4) Titularul de drepturi lezat în drepturile protejate de prezenta lege poate revendica şi repararea materială a prejudiciului moral.
    (5) Persoana culpabilă de violarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege poartă răspundere în conformitate cu legislaţia civilă, contravenţională şi penală.
    (6) Pentru violarea drepturilor morale, autorul sau titularul drepturilor conexe are dreptul să ceară, prin judecată, de la persoana care le-a violat:
    a) introducerea rectificărilor cuvenite în operă şi publicarea în presă sau anunţarea într-un alt mod despre restabilirea dreptului violat;
    b) interzicerea publicării operei sau îndeplinirea cerinţei de a înceta distribuirea ei şi de a confisca exemplarele publicate;
    c) repararea materială a prejudiciului moral.
    (7) Instanţa de judecată are dreptul să pronunţe hotărîrea privind sechestrarea şi confiscarea tuturor exemplarelor operelor, ale fonogramelor sau videogramelor presupuse a fi contrafăcute, precum şi a materialelor şi echipamentelor destinate pentru confecţionarea şi reproducerea acestora.
    (8) Organul de urmărire penală, în cazul în care dispune de suficiente probe privind violarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, este obligat să întreprindă măsurile cuvenite pentru a depista şi a sechestra:
    a) exemplarele de opere, de fonograme şi de videograme presupuse a fi contrafăcute;
    b) materialele şi echipamentele destinate pentru confecţionarea şi reproducerea exemplarelor contrafăcute;
    c) bonurile şi alte documente care pot servi drept probe ale acţiunilor de încălcare a prezentei legi.
    (9) Organele vamale au dreptul să reţină exemplarele operelor, fonogramelor şi ale videogramelor introduse în ţară sau scoase din ţară ilegal. În cazul în care aceste exemplare ale operelor, fonogramelor şi ale videogramelor au fost recunoscute contrafăcute, instanţa de judecată poate aplica faţă de violator oricare din măsurile prevăzute la alin. (2) lit. b)–d).
    Articolul 64. Cheltuieli de judecată
    (1) La depunerea cererii în cauzele privind dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege, persoanele specificate la art. 55 alin. (2) se scutesc de achitarea taxei de stat. Aceasta urmează să fie încasată, în modul şi mărimea stabilite de legislaţie, de la persoana recunoscută vinovată de violarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege.
    (2) Cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale şi alte cheltuieli suportate de partea care a avut cîştig de cauză, de regulă, vor fi încasate de la persoana care a pierdut procesul, cu excepţia cazului cînd spiritul de echitate nu permite acest lucru.
    Articolul 65. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti
    În cadrul unei proceduri de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala violatorului, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiei despre hotărîrea de judecată, inclusiv expunerea ori publicarea ei integrală sau parţială.
    (1) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, se consideră complice atunci cînd contribuie nemijlocit la încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi poartă răspundere pentru încălcarea acestor drepturi în următoarele cazuri:
    a) dacă, avînd posibilitate tehnică să blocheze, să restricţioneze accesul şi/sau să şteargă în timp oportun obiectele ce sînt publicate şi/sau utilizate cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi fiind înştiinţată de titularul de drepturi respective sau de reprezentanţii săi (cu indicarea obiectului concret) despre încălcarea în cauză, nu a executat cerinţele titularului dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe privind blocarea, restricţionarea accesului şi/sau ştergerea obiectelor indicate;
    b) dacă, fiind informată despre activitatea ilegală din domeniul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, favorizează, finanţează şi contribuie la acţiunile ilegale ale altei persoane;
    c) dacă publică informaţie eronată, modifică sau şterge informaţia privind titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, inclusiv distribuie exemplare de opere şi/sau de obiecte ale drepturilor conexe despre care această informaţie a fost modificată sau ştearsă;
    d) dacă pune intenţionat la dispoziţia terţelor persoane orice informaţie (linkuri, adrese web) care creează posibilitatea de a avea acces ilegal la obiectele dreptului de autor şi/sau ale drepturilor conexe.
    (2) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, nu poartă răspundere pentru acţiunile ilegale ale altor persoane care se folosesc de serviciile sale pentru a încălca dreptul de autor şi/sau drepturile conexe dacă nu dispunea de informaţia despre acţiunile acestor persoane ori dacă nu are posibilitatea să restricţioneze accesul sau să şteargă obiectele publicate sau folosite cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe.
    (1) În caz de încălcare a prevederilor referitoare la măsurile tehnologice de protecţie prevăzute la art. 52 şi la informaţia despre gestiunea drepturilor prevăzută la art. 53, indiferent dacă s-a încheiat sau nu cu încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, se aplică aceleaşi măsuri, proceduri, remedii şi sancţiuni care sînt prevăzute de prezentul capitol şi de actele normative relevante pentru încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege.
    (2) În cazul exemplarelor contrafăcute şi al echipamentului utilizat în scop de contrafacere, măsurile, procedurile, remediile şi sancţiunile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis şi echipamentului, produselor, componentelor specificate la art. 52 alin. (1) lit. b).
    Articolul 68.    Protecţia social-juridică a autorilor
                            şi a titularilor drepturilor conexe
    (1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri similare ce servesc direct la crearea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.
    (2) Remuneraţia cuvenită autorilor şi titularilor de drepturi conexe, ca urmare a utilizării operelor şi obiectelor lor, beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile, inclusiv în sensul că nu poate fi urmărită în cadrul procedurii de executare decît în aceleaşi condiţii ca şi salariul, fiind scutită de impozitul pe valoarea adăugată.
    (3) Hotărîrile judecătoreşti privind încasarea remuneraţiei vor fi executate imediat după pronunţare dacă instanţa va considera aceasta necesar.
    (4) În scop de protecţie eficientă a drepturilor patrimoniale ale autorilor şi ale titularilor de drepturi conexe contra inflaţiei şi a altor factori social-economici negativi, se procedează la indexarea tarifelor minime ale remuneraţiei, stabilite în sumă fixă, concomitent şi proporţional cu majorarea salariului minim pe ţară, reglementat de legislaţia muncii (salarizarea). Aceasta nu înseamnă că cuantumul tarifului minim trebuie să corespundă cuantumului salariului minim pe ţară.
    Articolul 69. Intrarea în vigoare
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării.
    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe se abrogă.
    Articolul 70. Aplicabilitatea
    (1) Prevederile art. 23 se vor aplica tuturor operelor al căror termen de protecţie, calculat în conformitate cu prevederile legii anterioare, nu a expirat înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (2) Dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi se extinde termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale exclusive ale autorului operei sau termenul de protecţie a dreptului său la o remuneraţie echitabilă, valorificarea acestei opere în perioada dintre data de expirare a termenului de protecţie, calculat conform legii anterioare, şi data de intrare în vigoare a prezentei legi se va considera valorificare liberă.
    (3) Valorificarea liberă a operei, menţionată la alin. (2), este permisă pe o perioadă de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în aceeaşi măsură în care opera era valorificată pînă la data intrării în vigoare a acesteia.
    (4) Prevederile alin. (3) se aplică operelor pentru care, pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, au fost efectuate pregătiri efective şi serioase în vederea valorificării, cu condiţia ca aceste opere să fie valorificate numai în limitele pregătirilor respective.
    (5) Orice traduceri, adaptări şi alte transformări ale operelor, efectuate pe parcursul perioadei menţionate la alin. (2), se vor considera efectuate cu permisiunea autorului. Dacă aceste traduceri, adaptări sau transformări sînt folosite după intrarea în vigoare a prezentei legi, titularii dreptului de autor asupra operelor originale au dreptul la o remuneraţie echitabilă.
    Articolul 71. Organizarea executării
    În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege, precum şi proiectul de lege specială cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                           Mihai GHIMPU

    Nr. 139. Chişinău, 2 iulie 2010.