HGO1268/2016
ID intern unic:  367783
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1268
din  23.11.2016
pentru aprobarea Regulamentului privind
securitatea fizică în activităţi nucleare şi radiologice
Publicat : 29.11.2016 în Monitorul Oficial Nr. 415     art Nr : 1375
    În vederea executării prevederilor Legii nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 229-233, art. 739), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    Se aprobă Regulamentul privind securitatea fizică în activităţi nucleare şi radiologice (se anexează).

    PRIM-MINISTRU
                                                     Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul mediului                                                      Valeriu Munteanu

    Nr. 1268. Chişinău, 23 noiembrie  2016.

Anexă
la Hotărîrea Guvernului nr.1268
din 23 noiembrie 2016

REGULAMENT
privind securitatea fizică în activităţi nucleare şi radiologice
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    1. Prezentul Regulament privind securitatea fizică în activităţi nucleare şi radiologice (în continuare – Regulament) este elaborat în scopul realizării prevederilor art. 2 lit. e), art. 11 lit. e), art. 20 lit. f), k), l) şi n), art. 30 alin. (3), art. 35 şi 37 ale Legii nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 229-233, art. 739), precum şi al creării bazei normative necesare pentru aplicarea parţială a prevederilor Directivei Consiliului Europei 2009/71/EURATOM din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaţiilor nucleare.
    2. securitatea fizică a obiectivelor, instalaţiilor nucleare şi radiologice, a materialelor nucleare şi radioactive în timpul depozitării, utilizării şi transportării se efectuează în conformitate cu prezentul Regulament.
    3. Regulamentul conţine cerinţe faţă de proiectarea obiectivului, implementarea şi menţinerea unui ansamblu de măsuri, care să asigure securitatea fizică a activităţilor autorizate  cu materiale nucleare şi radioactive,  precum şi funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor cu materiale nucleare şi radioactive.
Capitolul II
TERMENI ŞI NOŢIUNI
    4. În sensul prezentului Regulament se utilizează noţiunile definite în art. 4 din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, precum şi următoarele noţiuni:
    analiză de risc – examinare detaliată a propunerilor de sisteme şi măsuri de protecţie fizică, în scopul evaluării şi aprobării lor;
    forţă de răspuns – persoane, din interior sau din exterior, corespunzător echipate şi antrenate pentru a se opune unei încercări de sustragere a materialului nuclear şi radioactiv sau unui act de sabotaj;
    mişcare neautorizată – sustragere sau deţinere ilegală de material radioactiv şi nuclear sau surse radioactive;
    plan de securitate fizică – document elaborat de către solicitantul de autorizaţie şi prezentat Agenţiei Naţionale de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice (în continuare – Agenţie Naţională), ca parte a dosarului pentru autorizare, care reprezintă descrierea detaliată a măsurilor tehnice şi administrative prevăzute la utilizarea, transportarea şi depozitarea materialelor nucleare şi radioactive pentru evitarea sustragerii, pierderii acestora şi pentru neutralizarea actelor de sabotaj, îndreptate împotriva instalaţiilor şi obiectivelor nucleare şi radiologice, precum şi pentru recuperarea controlului asupra acestor materiale în cazul pierderii sau sustragerii lor în conformitate cu prevederile art.20 lit. k) şi l) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice;
    zonă protejată – zonă supravegheată în permanenţă de către personalul de pază şi/sau prin mijloace tehnice, înconjurată de o barieră fizică şi cu un număr limitat de căi de acces controlate;
    zonă vitală – zonă în care se află materiale nucleare sau radioactive, echipamente, dispozitive sau sisteme care pot fi vulnerabile la acţiuni de diversiune, sabotaj sau sustragere.
Capitolul III
CONCEPTUL ŞI ETAPELE DE REALIZARE
A SISTEMULUI DE SECURITATE FIZICĂ
A ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE şi RADIOLOGICE
    5. Conceptul securităţii fizice trebuie să asigure următoarele sarcini primare:
    1) prevenirea acţiunilor ilicite;
    2) identificarea la timp a acţiunilor ilicite;
    3) limitarea sau împiedicarea accesului intruşilor;
    4) întreprinderea măsurilor de răspuns la evenimente legate de securitatea fizică prin  reacţionarea la acţiuni neautorizate ale intruşilor, neutralizarea lor cu scop de suprimare a acţiunilor neautorizate.
    6. La stabilirea unui sistem de securitate fizică se va ţine seama şi de:
    1) prevederile normelor domeniului nuclear şi radiologic privind controlul şi supravegherea de stat şi a regimului de garanţii nucleare, securitate nucleară şi radiologică, inclusiv în timpul transportării materialelor nucleare şi radioactive;
    2) măsurile adoptate referitoare la securitatea ecologică, antiincendiară, electrică şi tehnică;
    3) rolul, tot mai mare, al securităţii cibernetice, securizarea corespunzătoare a informaţiei, cerinţele tehnice şi softurile utilizate în asigurarea securităţii fizice;
    4) limitarea personalului cu acces la subiectul, elementele şi sistemele ce ţin de securitatea fizică;
    5) corespunderea sistemului de securitate fizică cerinţelor înaintate obiectivului în funcţie de categoria obiectului supus securităţii fizice.
    7. Etapele şi lucrările concrete privind sistemul de securitate fizică se vor formula în caietul de sarcini privind sistemul de securitate fizică şi vor conţine următoarele faze: anteproiect, proiect, implementare şi dare în exploatare a sistemului de securitate fizică, evaluare a eficienţei sistemului securităţii fizice.
    8. Faza anteproiect presupune:
    1) studiul privind vulnerabilitatea obiectivului şi evaluarea eficienţei sistemului de securitate fizică propus;
    2) luarea în considerare a categoriei obiectului supus securităţii fizice: încăperii, clădirii, terenurilor şi amplasării lor, funcţionării obiectivului nuclear sau radiologic, punctelor de depozitare;
    3) luarea în considerare a vulnerabilităţii obiectului supus securităţii fizice: încăperii, clădirii, terenurilor şi amplasării lor, funcţionării în ansamblu a obiectivului nuclear sau radiologic, punctelor de depozitare;
    4) informarea prealabilă a instituţiei ierarhic superioare şi responsabile de securitatea obiectului în ansamblu referitor la conţinutul caietului de sarcini privind sistemul de securitate fizică.
    9. Faza de proiectare presupune următoarele:
    1) orice proiect de construire a unui obiectiv nuclear trebuie să conţină separat documentaţia tehnică de proiect privind sistemul de securitate fizică;
    2) proiectul de reconstruire sau perfecţionare a unui obiectiv nuclear sau radiologic trebuie să conţină un proiect separat sau o parte distinctă a proiectului, documentaţiei de lucru privind sistemul de securitate fizică;
    3) proiectul sau documentaţia de lucru privind securitatea fizică se coordonează în modul stabilit cu Agenţia Naţională, conform prevederilor art.20 lit. k), l) şi n) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.
    10. Faza de implementare şi dare în exploatare a sistemului de securitate fizică presupune:
    1) măsuri organizaţionale, inclusiv pregătirea obiectivului nuclear sau radiologic, a personalului pentru punerea în funcţiune a sistemului securităţii fizice, organizarea complexului de măsuri tehnico-inginereşti şi de confidenţialitate;
    2) dotări tehnice pentru susţinerea sistemului de securitate fizică;
    3) testarea şi darea în exploatare a sistemului de securitate fizică;
    4) punerea în funcţiune a sistemului securităţii fizice la un obiectiv nou precede achiziţionarea materialului nuclear sau radioactiv;
    5) informarea Serviciului de Informaţii şi Securitate, în scopul întreprinderii măsurilor stabilite în actele normative în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului.
    11. Faza de evaluare a eficienţei sistemului de securitate fizică presupune următoarele:
    1) calitatea sistemului implementat se confirmă prin evaluarea eficienţei;
    2) eficienţa sistemului se evaluează exclusiv atît la etapa de experiment cu componente de modelări şi analitice pe unele segmente ale sistemului, cît şi în procesul de funcţionare cotidiană. Evaluarea periodică, dar nu mai rar decît anual, a sistemului este necesară pentru perfecţionarea continuă a securităţii fizice;
    3) pentru fiecare obiectiv, în funcţie de categorie, se aprobă o valoare minimă a coeficientului de eficienţă a sistemului de securitate fizică;
    4) după fiecare schimbare a ameninţării şi modelelor infracţiunilor, regimurilor tehnologice de utilizare, păstrare, transportare a materialului nuclear, radioactiv, deşeurilor nucleare sau radioactive se efectuează evaluarea eficienţei securităţii fizice.
    12. Măsurile de securitate fizică conţinute în Regulament se aplică la obiectivele nucleare şi radiologice ce operează cu materiale radioactive de categoriile I-III şi materiale nucleare în anumite cantităţi specificate în anexa nr. 3 cum ar fi:
    1) staţii de tratare a deşeurilor radioactive;
    2) depozite pentru deşeuri radioactive;
    3) depozite de materiale nucleare;
    4) depozite de materiale de interes nuclear;
    5) depozite de materiale radioactive;
    6) depozite de produse radioactive;
    7) instituţii medicale ce utilizează instalaţii de radioterapie;
    8) instituţii de cercetare ce utilizează materiale nucleare şi radioactive;
    9) instalaţii pentru sterilizare cu radiaţii ionizante.
    13. Cerinţele de securitate fizică, expuse în Regulament, se aplică în conformitate cu  prevederile art. 2 lit. e), art. 11 lit. e), art. 20 lit. f), k), l) şi n), art. 30 alin. (3) şi art. 35 lit. d) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, pentru următoarele tipuri de materiale şi instalaţii utilizate în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice:
    1) materiale nucleare;
    2) materiale de interes nuclear;
    3) materiale fisionabile speciale;
    4) materiale radioactive de categoriile I-III;
    5) deşeuri radioactive cu perioada de înjumătăţire mai mare de 30 de zile;
    6) instalaţii de radioterapie.
    14. Conform prevederilor art. 2 lit. e), art. 11 lit. e), art. 20 lit. f), k), l) şi n), art. 30 alin. (3) şi art. 35 lit. d) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, cerinţele faţă de securitatea fizică aplicată la instalaţiile şi obiectivele nucleare şi radiologice, la protejarea materialelor nucleare şi radioactive se asigură în raport cu riscul de ameninţare, evaluat de titularul de autorizaţie radiologică. La reducerea riscului ameninţării contribuie esenţial asigurarea culturii securităţii fizice în cadrul fiecărui obiectiv nuclear şi radiologic.
Capitolul IV
RESPONSABILITĂŢI
    15. Agenţia Naţională este responsabilă de:
    1) evaluarea informaţiei privind riscul sustragerii de materiale nucleare şi radioactive sau de sabotaj împotriva obiectivelor nucleare şi radiologice în baza proiectului ameninţării probabile, a oricărui plan de răspuns la tentativele de mişcare neautorizată, de folosire neautorizată a materialelor nucleare şi radioactive sau de sabotaj, oferite de către operator, care prezintă dovada instituirii şi menţinerii sistemului de securitate fizică  în conformitate cu prevederile art. 20 lit. k) şi l) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice;
    2) monitorizarea aplicării programelor de control şi de asigurare a calităţii, atît pentru securitatea fizică a obiectivelor şi instalaţiilor nucleare şi radiologice, cît şi în timpul transportului materialelor nucleare şi radioactive, în scopul menţinerii măsurilor de securitate fizică la nivelul necesar asigurării răspunsului efectiv la ameninţările potenţiale. Programele includ verificarea periodică a sistemelor de detecţie, alarmă, comunicare şi a procedurilor de pază, stabilirea periodicităţii efectuării exerciţiilor pentru testarea pregătirii şi antrenamentul personalului responsabil de securitatea fizică şi a forţelor de răspuns;
    3) menţinerea, în comun cu alte autorităţi publice centrale şi instituţii abilitate, a unui sistem operativ de informare reciprocă în cazul ameninţărilor potenţiale sau evenimentelor produse la obiectivele nucleare şi radiologice;
    4) controlul şi supravegherea de stat a securităţii fizice, conform prevederilor  Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, cu frecvenţa planificată de o dată la 2 ani – pentru obiectivele nucleare şi radiologice de nivelul A şi B şi de o dată la 5 ani – pentru obiectivele nucleare şi radiologice de nivel C;
    5) informarea operativă a autorităţilor centrale şi, conform angajamentelor internaţionale, a instituţiilor internaţionale de profil, despre sustragerea sau intenţia de sustragere a materialelor nucleare sau radioactive.
    16. În conformitate cu prevederile art. 37 şi 48 ale Legii nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, titularul de autorizaţie radiologică este responsabil de:
    1) securitatea fizică a instalaţiilor şi obiectivelor nucleare şi radiologice, a materialelor nucleare şi radioactive şi de implementarea culturii securităţii fizice;
    2) instituirea, punerea în funcţiune şi menţinerea în stare de funcţiune a unui sistem de securitate fizică adecvat;
    3) menţinerea performanţelor, îmbunătăţirea continuă a sistemului de securitate fizică corespunzător posibilelor ameninţări;
    4) elaborarea planului de securitate fizică, a cărui model de conţinut este prezentat în anexa nr. 2;
    5) elaborarea planurilor securităţii cibernetice, care pot fi elaborate atît autonom, cît şi ca parte a planului general de securitate fizică sau nucleară a obiectivului sau materialului nuclear. Gradul de securitate cibernetică, nivelurile de asigurare a securităţii în adîncime sînt determinate de operator în funcţie de analiza riscurilor, astfel încît să asigure o securitate fizică şi nucleară în ansamblu cît mai înaltă;
    6) evaluarea ameninţării accesului neautorizat pe teritoriul obiectivului nuclear sau radiologic;
    7) prevederea cerinţelor faţă de securitatea fizică în planurile de reacţionare în caz de incidente sau accidente nucleare şi radiologice;
    8) întreprinderea măsurilor operative ce se impun în cazul primirii unor informaţii referitoare la ameninţare;
    9) neadmiterea modificărilor, care ar diminua eficienţa planului de securitate fizică, a programului de pregătire şi verificare a personalului cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul securităţii fizice nucleare şi radiologice;
    10) numirea prin ordin intern, cu notificarea Agenţiei Naţionale, a responsabilului de securitate fizică;
    11) implementarea şi menţinerea în condiţii de operare a unui sistem de comunicare corespunzător cu responsabilii de reacţionare, cu Agenţia Naţională şi cu terţe organizaţii şi instituţii abilitate;
    12) raportarea imediată organului de poliţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Agenţiei Naţionale privind oricare încercări de:
    a) sustragere a informaţiei legate de sistemul de securitate fizică;
    b) atacuri fizice sau cibernetice îndreptate spre deconectarea sau deteriorarea funcţionalităţii unuia sau a mai multe calculatoare importante pentru asigurarea securităţii fizice şi nucleare ale obiectivului sau materialelor nucleare sau radioactive;
    c) deteriorare totală sau parţială a calculatoarelor importante în combinaţie cu alte forme de atacuri;
    d) sustragere a materialelor nucleare şi radioactive;
    e) orice altă violare a sistemului de securitate fizică;
    13) protejarea informaţiei privind securitatea fizică a obiectivului nuclear şi/sau radiologic, a materialului nuclear cu parafa de cel puţin „restricţionat”, în funcţie de categoria obiectivului.
    17. În vederea protejării informaţiilor referitoare la securitatea fizică, titularul de autorizaţie radiologică este responsabil de:
    1) adoptarea măsurilor pentru asigurarea şi menţinerea confidenţialităţii tuturor datelor şi informaţiilor privind sistemele de securitate fizică a obiectivelor, instalaţiilor nucleare şi radiologice şi a materialelor nucleare şi radioactive;
    2) luarea măsurilor de protejare a informaţiilor specifice referitoare la securitatea fizică a materialelor nucleare şi radioactive în timpul utilizării, transportării sau depozitării lor;
    3) limitarea accesului la informaţiile a căror divulgare compromite securitatea fizică a obiectivelor, a instalaţiilor nucleare şi radiologice, a materialelor nucleare şi radioactive. Informaţiile cu privire la posibilele vulnerabilităţi ale sistemului de securitate fizică şi documentele asociate se atribuie unui regim secret sau confidenţial.
    18. Titularul de autorizaţie radiologică este în drept să delege, total sau parţial, implementarea măsurilor de securitate fizică, contractînd servicii de pază şi/sau de însoţire cu o altă persoană juridică care activează conform Legii nr. 283 din 4 iulie 2003 privind activitatea particulară de detectiv şi de pază, cu notificarea Agenţiei Naţionale şi Serviciului de Informaţii şi Securitate. În acest caz, titularul de autorizaţie radiologică nu este exonerat în continuare de responsabilităţile prevăzute de prezentul Regulament. Prevederile acestui punct nu se extind asupra activităţilor reglementate de prevederile altui act normativ care stipulează expres alte condiţii pentru organizaţiile de stat.
    19. Contractul dintre titularul autorizaţiei radiologice şi o altă persoană juridică privind implementarea măsurilor de securitate fizică va  prevedea:
    1) responsabilitatea titularului de autorizaţie pentru menţinerea unui sistem de securitate fizică, nucleară şi radiologică în conformitate cu prezentul Regulament şi cu planul de securitate fizică;
    2) accesul inspectorilor Agenţiei Naţionale la documentele specificate în condiţiile de autorizare radiologică care sînt păstrate de titularul de autorizaţie radiologică;
    3) dovada pregătirii şi verificării personalului responsabil de asigurarea securităţii fizice, inclusiv prin demonstraţii ale capacităţii contractantului de a-şi îndeplini responsabilităţile care îi revin potrivit planului de securitate fizică, prezentată de  titularul autorizat;
    4) desemnarea pe amplasament doar a personalului verificat şi testat psihologic şi care îşi cunoaşte responsabilităţile ce-i revin;
    5) solicitarea, la dorinţa titularului autorizat, a autorităţii competente pentru verificarea prin metode specifice a contractantului serviciilor de pază şi a personalului acestuia.
    20. Faţă de personalul implicat în asigurarea securităţii fizice, titularul de autorizaţie radiologică pentru activităţi nucleare şi radiologice are obligaţia să verifice personal sau prin intermediul contractantului delegat pentru protecţia fizică:
    1) evaluarea pregătirii fizice şi tehnice a personalului delegat pentru asigurarea securităţii fizice;
    2) testarea la fiecare 12 luni a eficienţei programului de pregătire fizică, care include starea recentă a sănătăţii (investigaţii cardiovasculare), flexibilitate, rezistenţă, modul de îndeplinire a exerciţiilor de apărare pentru diferite ameninţări şi a exerciţiilor de simulare a unui răspuns la diferite ameninţări.
    21. Pregătirea tehnică a personalului de pază şi protecţie se asigură numai cu personal de specialitate.
    22. Titularul de autorizaţie radiologică asigură, independent sau prin contractarea organizaţiei specializate, o pregătire completă a personalului referitor la:
    1) cerinţele legislaţiei privind asigurarea securităţii fizice;
    2) securitatea fizică a obiectivelor, materialelor nucleare şi sau radioactive, inclusiv în timpul transportării;
    3) clasificarea materialelor nucleare şi a obiectivelor nucleare şi radiologice în funcţie de categoria surselor radioactive;
    4) tipuri şi tehnici de folosire a armelor de foc, sistemelor de imobilizare şi neutralizare pe timp de zi şi de noapte;
    5) operaţiunile posibile ale intruşilor;
    6) motivaţiile şi obiectivele intruşilor;
    7) posibilele tactici folosite de intruşi pentru atingerea obiectivelor;
    8) tipurile de bariere fizice;
    9) tipurile de alarme;
    10) evaluarea şi răspunsul în caz de alarmă;
    11) protejarea informaţiilor referitoare la sistemul de securitate fizică;
    12) tehnici de supraveghere şi evaluare a sistemelor care asigură securitatea fizică;
    13) sisteme şi tehnici de detectare a materialelor de contrabandă;
    14) sisteme de întîrziere în jurul zonelor vitale;
    15) funcţionarea staţiei centrale de alarmă;
    16) sisteme de comunicaţie, inclusiv în timpul transportării de materiale nucleare şi radioactive;
    17) organizarea, misiunea şi modul de acţionare a forţei de răspuns;
    18) răspunsul la ameninţarea cu bombă;
    19) răspunsul la tulburări sociale;
    20) vulnerabilităţile şi consecinţele sustragerii de materiale nucleare şi radioactive în timpul transportării;
    21) tehnici şi proceduri folosite pentru izolarea mijlocului de transport în timpul unei ameninţări.
    23. Solicitantul autorizaţiei radiologice prezintă Agenţiei Naţionale, în cadrul dosarului pentru evaluare în scopul autorizării radiologice, programul detaliat de pregătire a personalului în condiţiile pct. 22 al prezentului Regulament, ca dovadă a îndeplinirii prevederilor art. 20 lit. k) şi l) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.
    24. Titularul de autorizaţie radiologică asigură dotarea tehnică şi cu echipament a personalului de pază şi protecţie pentru ca acesta să fie capabil să se opună cu succes ameninţării.
    25. În conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, informaţia privind orice modificare în structura organizatorică a titularului de autorizaţie radiologică pentru activităţi nucleare sau radiologice, care poate afecta direct sau indirect capabilitatea sa de îndeplinire a responsabilităţilor privind securitatea fizică, se notifică în scris Agenţiei Naţionale.
Capitolul V
OBIECTIVE, PRINCIPII DE BAZĂ
PRIVIND SISTEMELE DE SECURITATE FIZICĂ
    26. Obiectivele sistemului de securitate fizică sînt:
    1) protecţia împotriva sustragerii materialului nuclear sau radioactiv aflat în utilizare, depozitare sau în timpul transportării;
    2) asigurarea implementării măsurilor multilaterale de urgenţă pentru localizarea şi recuperarea materialului nuclear şi radioactiv pierdut sau sustras;
    3) protecţia împotriva diversiunii, sabotajului obiectivelor nucleare sau a materialului nuclear şi radioactiv aflat în utilizare, păstrare sau în timpul transportării;
    4) reducerea sau minimalizarea consecinţelor radiologice ale diversiunii, sabotajului obiectivului, instalaţiei, materialului nuclear şi radioactiv aflat în aplicare, păstrare sau în timpul transportării;
    5) protecţia caracteristicilor confidenţiale, integrităţii şi accesibilităţii la bazele de date electronice sau a funcţionalităţii sistemelor şi proceselor cibernetice, ce pot influenţa negativ capacităţile de securitate fizică a obiectivului sau a materialelor protejate.
    27. Sarcinile securităţii fizice:
    1) prevenirea accesului neautorizat către obiectivele, instalaţiile, materialele nucleare şi radiologice;
    2) detectarea intrusului;
    3) evaluarea vulnerabilităţii obiectivului la o posibilă pătrundere a intruşilor;
    4) reţinerea intruşilor pînă la sosirea forţelor de reacţionare;
    5) asigurarea măsurilor de reacţionare;
    6) întreţinerea adecvată a sistemului securităţii fizice în orice moment.
    28. Funcţiile sistemului de securitate fizică constau în:
    1) depistarea oricărui acces neautorizat, atentat sau sustragere;
    2) asigurarea reacţionării prin sisteme tehnice şi personal de pază;
    3) reţinerea pasivă şi activă cu diferite bariere fizice, pe o perioadă suficientă de timp, necesară pentru reacţionarea personalului;
    4) reacţionarea cu resurse suficiente pentru stoparea sau prevenirea sustragerii şi întreruperea accesului sau neutralizarea intruşilor;
    5) acţiuni imediate coordonate cu alte servicii, structuri;
    6) acţiuni ulterioare de cercetare sau restabilire.
    29. Cerinţele de securitate fizică sînt adoptate astfel încît:
    1) să fie suficient de flexibile pentru a asigura un răspuns cu o intensitate graduală, în funcţie de circumstanţe;
    2) să nu afecteze măsurile de siguranţă radiologică şi nucleară;
    3) să nu afecteze măsurile de supraveghere şi control al regimului de garanţii nucleare.
    30. Sistemele de securitate fizică, nucleară şi radiologică trebuie:
    1) să fie realizate astfel încît să fie utilizate în primul rînd măsuri pasive de prevenire, întîrziere;
    2) să fie proiectate astfel încît mijloacele tehnice şi procedurile operaţionale să se completeze şi să se suplinească;
    3) să asigure procedurile de operare astfel încît să reducă la minimum orice interferenţă cu activităţile normale ale personalului;
    4) să fie proiectate în profunzime, cu mai multe bariere fizice, în funcţie de categoria obiectivului.
    31. Sistemul de securitate fizică trebuie să prevadă:
    1) definirea obiectivelor, inclusiv a tipurilor de ameninţări la care instalaţia şi obiectivul pot fi expuşi, şi identificarea ţintelor posibile a fi afectate de actele deliberate, definite prin proiectul ameninţării;
    2) descrierea instalaţiei şi obiectivului nuclear şi radiologic, a căilor de acces, a barierelor fizice şi identificarea zonelor protejate;
    3) măsurile pentru detecţia accesului neautorizat cuprinse în planul de răspuns, incluzînd evaluarea alarmelor, mijloacele de alarmare sonoră şi vizuală, punctele de control, inclusiv structurile organizatorice, procedurile şi pregătirea personalului după caz, pentru reţinerea intruşilor de către forţele de pază şi/sau de către barierele periferice, pentru răspunsul la actele deliberate, incluzînd structurile de răspuns, procedurile şi antrenamentul, mijloacele de comunicare şi timpul de răspuns pînă cînd semnalele de alarmare sînt activate;
    4) localizarea echipamentelor de radioprotecţie şi a instrumentelor, precum şi procedurile pentru controlul lor periodic;
    5) procedurile de supraveghere şi control al accesului persoanelor (angajaţilor, vizitatorilor) şi mijloacelor de transport;
    6) procedurile de supraveghere şi control de rutină şi supravegherea în caz de urgenţă;
    7) procedurile şi mijloacele utilizate la protejarea informaţiilor confidenţiale legate de sistemul de securitate fizică;
    8) structura organizatorică a serviciului care asigură securitatea fizică, incluzînd procesul de selectare, calificare, pregătire şi antrenament al personalului;
    9) metodele care sînt utilizate la evaluarea proiectului de securitate fizică;
    10) forţa de răspuns şi mijloacele de comunicare cu aceasta;
    11) procedurile de securizare cibernetică a sistemului securităţii fizice.
    32. Setul de măsuri implementate în cazul în care un sistem de securitate fizică este penetrat este stabilit în raport cu priorităţile şi procedurile interne ale titularului de autorizaţie radiologică.
Capitolul VI
CERINŢE PENTRU STABILIREA
SECURITĂŢII FIZICE
    33. Sistemul de securitate fizică se stabileşte în concordanţă cu cel puţin unul dintre următorii factori:
    1) tipul, caracteristicile şi cantitatea materialului protejat, accesibilitatea acestuia, precum şi valorile debitelor dozelor de radiaţii în absenţa protecţiei biologice;
    2) posibilitatea producerii de accidente cu consecinţe radiologice severe într-o instalaţie majoră în urma unor acte intenţionate;
    3) existenţa materialelor nucleare care pot iniţia sau menţine, în condiţii normale, o reacţie nucleară autoîntreţinută fără existenţa unor materiale moderatoare speciale.
    34. Cerinţele care trebuie luate în considerare la implementarea setului de principii descrise la pct. 33 subpct. 2) sînt următoarele:
    1) sistemul de securitate fizică să fie proiectat pentru fiecare instalaţie majoră ţinînd cont de caracteristicile instalaţiei şi de amplasamentul acesteia;
    2) titularul de autorizaţie radiologică, asistat de specialişti în securitate nucleară şi în securitate fizică, identifică sistemele şi componentele, inclusiv cibernetice, considerate a fi vitale pentru instalaţie şi obiectiv;
    3) sistemele de securitate fizică adoptate pentru fiecare instalaţie nucleară sau radiologică să fie compatibile cu sistemele de control al garanţiilor nucleare, cu sistemele de securitate nucleară şi radiologică, incluzînd planurile de urgenţă radiologică, după caz;
    4) acolo unde este posibil, dispunerea în teren a zonelor vitale trebuie realizată astfel încît acestea să fie separate de restul instalaţiei. Accesul la aceste zone este limitat la numărul necesar de persoane;
    5) la stabilirea nivelului securităţii fizice la instalaţiile nucleare şi radiologice unde pot apărea accidente cu consecinţe radiologice severe se ţine cont de valoarea dozei pe care o poate primi o persoană din grupul cel mai expus de lucrători;
    6) evaluarea valorii dozei pe care o poate primi o persoană din grupul cel mai expus de populaţie, calculată utilizînd criteriile stabilite de reglementările de radioprotecţie şi securitate nucleară aplicabile în acest caz.
Capitolul VII
APROBAREA SISTEMULUI
DE SECURITATE FIZICĂ
    35. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, se acceptă acele activităţi nucleare şi radiologice care îndeplinesc criteriile securităţii fizice din prezentul Regulament. Procedura include evaluarea sistemului de protecţie fizică şi este parte a dosarului de evaluare în scop de autorizare radiologică.
    36. În conformitate cu prevederile art. 20 lit. k) şi l) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice,  persoana juridică care solicită eliberarea autorizaţiei radiologice pentru obiectivul, instalaţia nucleară şi radiologică sau de depozitare, de utilizare sau de transport al materialelor nucleare şi radioactive înaintează Agenţiei Naţionale documentaţia specifică şi documentaţia necesară pentru evaluarea sistemului de securitate fizică, parte componentă a dosarului de evaluare, inclusiv planul de securitate fizică, măsurile de reacţionare în caz de situaţie excepţională, schemele aplicării măsurilor tehnice de securitate în funcţie de grupul de securitate fizică şi de posibilele scenarii de ameninţare. La eliberarea autorizaţiei radiologice pentru obiectivele ce utilizează materiale nucleare şi radioactive de categoria I sau II, Agenţia Naţională informează Serviciul de Informaţii şi Securitate, în scopul întreprinderii măsurilor stabilite în actele normative în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului.
    37. În cazul transporturilor internaţionale de materiale nucleare şi radioactive, responsabilitatea măsurilor de securitate fizică din partea titularului de autorizaţie radiologică constituie obiectul unui acord între statele interesate.
    38. Expediţiile internaţionale de materiale nucleare şi radioactive din Republica Moldova se autorizează în cazul în care statele tranzitate sînt părţi la Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare, în conformitate cu prevederile Hotărîrii Parlamentului nr. 1450 din 28 ianuarie 1998 privind aderarea Republicii Moldova la unele convenţii din cadrul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică.
    39. În conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, pentru autorizarea expediţiilor internaţionale de materiale nucleare şi radioactive din Republica Moldova, cererea de aprobare a măsurilor de securitate fizică, ce trebuie luate pe durata transportării, se prezintă Agenţiei Naţionale cu cel puţin 30 de zile înaintea datei de expediţie.
    40. Documentaţia care serveşte drept suport pentru cererea de autorizare include planul general de protecţie fizică şi informaţii cu privire la:
    1) expeditor, destinatar, cărăuş, rutele de deplasare şi cele de rezervă, punctele de transfer, modalitatea de expediţie;
    2) punctele unde se transferă responsabilitatea escortelor şi procedura de transferare a responsabilităţii.
    41. Pentru caracterizarea instalaţiei care urmează a fi protejată, se iau în considerare următoarele date şi informaţii:
    1) diagramele fluxului tehnologic;
    2) echipamentele şi categoriile de materiale nucleare şi radioactive ce urmează a fi protejate;
    3) planurile sistemelor de securitate fizică a instalaţiilor şi materialelor nucleare şi radioactive pe categorii;
    4) harta zonelor înconjurătoare;
    5) elementele existente ale sistemului de securitate fizică.
Capitolul VIII
SECURITATEA FIZICĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
ŞI RADIOACTIVE ÎMPOTRIVA MIŞCĂRII NEAUTORIZATE
ÎN TIMPUL DEŢINERII, DEPOZITĂRII ŞI UTILIZĂRII LOR
    42. Factorul primordial în determinarea măsurilor de securitate fizică împotriva sustragerii de materiale nucleare şi radioactive reiese din clasificarea materialelor nucleare sau radioactive, materialelor nucleare de anumite cantităţi, în funcţie de riscul potenţial pe care îl reprezintă, conform anexei nr. 3 la prezentul Regulament şi anexei nr. 8 la Hotărîrea Guvernului nr. 1017 din 1 septembrie 2008 „Cu privire la Registrul naţional al surselor de radiaţii ionizante şi al persoanelor fizice şi persoanelor juridice autorizate”.
    43. La determinarea nivelurilor de securitate fizică la un obiectiv sau instalaţie nucleară ori radiologică compusă din mai multe construcţii, Agenţia Naţională atribuie unei anumite construcţii, conţinînd materiale dintr-o categorie diferită, un nivel de securitate fizică diferenţiat de restul instalaţiei.
    44. Sistemul de securitate fizică este stabilit pentru fiecare material nuclear şi radioactiv, ţinînd cont de poziţia geografică a instalaţiei şi de importanţa ameninţărilor evaluate de autorităţile competente ale Republicii Moldova. Nivelul riscului determină măsurile de securitate necesare pentru protecţia materialelor nucleare şi radioactive. În funcţie de măsurile securităţii fizice sînt definite 3 niveluri de securitate, care determină scopurile măsurilor de securitate fizică, necesare pentru a fi aplicate, avînd în vedere:
    1) nivelul A de securitate fizică, care stabileşte măsurile de prevenire şi depistare a accesului şi mişcării neautorizate a materialelor nucleare şi radioactive;
    2) nivelul B de securitate fizică, care stabileşte măsurile de minimalizare a probabilităţii mişcării neautorizate a materialelor nucleare şi radioactive;
    3) nivelul C de securitate fizică, care stabileşte măsurile de reducere a probabilităţii mişcării neautorizate a materialelor nucleare şi radioactive.
    45. Nivelurile de securitate sînt bazate, în funcţie de categoria materialelor nucleare şi radioactive şi a materialelor nucleare, pe anumite cantităţi şi pe presupusele ameninţări sau tentative din partea unor indivizi sau grupări care intenţionează să intre în posesia lor ilegală (anexa nr. 4), a eventualelor consecinţe a accesului neautorizat (anexa nr. 5). Măsurile tehnice şi administrative de securitate fizică a materialelor nucleare de anumite cantităţi protejate sînt prezentate în anexa nr. 1.
    46. Pentru îndeplinirea măsurilor sistemului de securitate fizică, se efectuează:
    1) limitarea numărului de persoane care au acces la materialele protejate;
    2) solicitarea autorităţii competente, potrivit legii, pentru verificarea prealabilă, inclusiv testarea psihologică, cu o periodicitate de cel puţin o dată la 12 luni, a tuturor persoanelor care au acces în mod regulat la materialele nucleare şi radioactive.
    47. Aspectele de securitate fizică trebuie să fie avute în vedere din faza de proiectare a instalaţiei şi obiectivului nuclear sau radiologic.
    48. Cooperarea dintre specialiştii în securitatea fizică şi cei în securitatea nucleară şi protecţie radiologică este importantă pentru a se asigura că sistemul de securitate fizică să ia în considerare măsurile care au fost preconizate în proiectul instalaţiei.
    49. Măsurile de securitate fizică nu trebuie să compromită securitatea nucleară şi protecţia radiologică în situaţii de urgenţă.
Secţiunea 1. Securitatea fizică a materialelor nucleare
de anumite cantităţi din categoria I

    50. Materialele nucleare de anumite cantităţi din categoria I sînt deţinute, depozitate sau utilizate într-una sau mai multe zone vitale, situate în interiorul zonei protejate.
    51. Toate persoanele care întră într-o zonă protejată sau în zonele vitale trebuie să primească permise speciale înregistrate corespunzător procedurilor interne ale organizaţiei corespunzătoare. Accesul persoanelor în zonele vitale este limitat la minimul necesar, conform procedurilor specifice interne.
    52. Accesul în zona protejată şi în zonele vitale se permite numai  persoanelor a căror identitate a fost verificată conform pct. 46 subpct. 2) şi persoanelor care le însoţesc.
    53. Ecusoanele persoanelor care au acces în zona protejată sau în zonele vitale sînt de patru tipuri şi se disting între ele, în mod clar, prin culori diferite şi alte particularităţi:
    1) ecusoane tip I: personalul ale cărui sarcini de serviciu necesită accesul neînsoţit în zonele vitale;
    2) ecusoane tip II: personalul ale cărui sarcini de serviciu necesită accesul neînsoţit în zona protejată;
    3) ecusoane tip III: personalul pentru lucrări temporare de întreţinere, reparaţii şi construcţii. Această categorie de persoane este însoţită continuu şi pe toată durata lucrărilor de un angajat care are dreptul să poarte ecuson de tip I, cînd acestea au acces în zonele vitale, şi de un angajat care are dreptul să poarte un ecuson de tip II, cînd ele au acces în zona protejată;
    4) ecusoane tip IV: vizitatorii sînt însoţiţi în permanenţă de un angajat care are dreptul să poarte ecuson de tip II, atunci cînd se află în zona protejată, şi de un angajat care are dreptul să poarte ecuson de tip I, cînd au acces în zonele vitale.
    54. Toate mijlocele de transport, persoanele, bagajele şi coletele care intră sau ies în/din zona protejată sînt controlate prin mijloace specifice pentru prevenirea introducerii unor scule, materiale explozive, arme sau dispozitive ce ar putea fi folosite pentru sabotaj sau mişcarea neautorizată de materiale nucleare.
    55. În scopul efectuării acestor controale sînt folosite echipamente pentru detecţia materialelor nucleare, metalelor şi a materialelor explozive.
    56. Accesul mijloacelor de transport particulare în zona controlată este redus la minim şi limitat în zonele de parcare autorizate.
    57. Accesul mijloacelor de transport particulare în zona protejată este interzis.
    58. Ori de cîte ori în zona protejată se află persoane, acea zonă este supusă unei supravegheri directe şi continue. Supravegherea se face prin observare reciprocă, dacă există două sau mai multe persoane.
    59. Toţi angajaţii sînt instruiţi periodic privind regulile de securitate fizică pe care trebuie să le respecte în situaţii de încercare a sustragerii materialelor nucleare sau încercării de sabotaj. În acest scop în încăpere se afişează, în loc vizibil, anunţuri referitoare la securitatea fizică a materialelor nucleare.
    60. Personalul care manipulează materiale nucleare respectă întocmai procedurile de transferare a responsabilităţilor de serviciu pentru schimbul următor. Acest personal are sarcina de a preciza în raportul de predare şi preluare a schimbului dacă s-au produs intervenţii sau sustrageri de materiale nucleare şi de a raporta şefului nemijlocit şi conducătorului instalaţiei toate cazurile în care se presupune că ar exista anumite nereguli în ceea ce priveşte securitatea fizică a acestora.
    61. Este obligatorie păstrarea evidenţei persoanelor care posedă chei sau sînt autorizate să obţină chei sau cartele-cheie care să le permită accesul în locurile de depozitare sau confinare a materialelor protejate. Se iau măsuri pentru:
    1) controlul şi păstrarea în siguranţă a cheilor şi cartelelor-cheie, pentru a reduce riscul obţinerii de duplicate;
    2) schimbarea combinaţiilor la încuietori la intervale corespunzătoare de timp. În cazul în care o încuietoare este compromisă, indiferent din ce motiv, ea este schimbată.
    62. În conformitate cu prevederile art. 20 lit. k) şi art. 27 lit. d) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice, deplasarea materialelor nucleare de anumite cantităţi în zona protejată, în zonele vitale păzite este responsabilitatea titularului de autorizaţie radiologică, care asigură aplicarea tuturor măsurilor de securitate fizică necesare. Transferurile în afara zonei protejate se efectuează în conformitate cu procedurile de securitate fizică a materialelor nucleare în timpul transportării, avînd în vedere condiţiile concrete ale momentului respectiv.
    63. Perimetrul zonei protejate se realizează prin plasarea unei bariere fizice în jurul clădirii sau terenului obiectivului. În cazul în care pereţii clădirii sînt suficient de rezistenţi încît pot fi consideraţi (şi trecuţi ca atare, în urma expertizei de securitate în planul de securitate fizică) ca fiind perimetrul incintei păzite, ei trebuie înzestraţi cu sisteme tehnice suplimentare de supraveghere şi alarmare, instalate în exteriorul lor. În vecinătatea perimetrului zonei protejate se asigură o zonă controlată, degajată, cu vizibilitate bună şi iluminare suficientă pentru a permite observarea situaţiei.
    64. Pe tot perimetrul zonei protejate trebuie să fie asigurată procedura de detecţie şi evaluare a intruziunilor.
    65. Zonele vitale sînt concepute astfel încît numărul intrărilor şi ieşirilor să fie cît mai redus. Toate ieşirile de urgenţă sînt prevăzute cu dispozitive de alarmare. Toate ferestrele exterioare sînt în permanenţă dotate cu dispozitive de alarmare şi protejate cu bare metalice fixate solid în perete.
    66. Depozitul pentru materiale nucleare trebuie să fie o construcţie dimensionată din punctul de vedere al rezistenţei, amplasată în interiorul zonei protejate şi prevăzută cu mijloace tehnice de pază, alarmare şi dispozitive de închidere. Eliberarea cheilor sau cartelelor-cheie pentru depozitul de materiale nucleare şi materialelor nucleare de anumite cantităţi este controlată riguros conform pct. 61.
    67. Măsurile de detecţie, evaluare, întîrziere şi răspuns sînt asigurate 24 de ore din 24.
    68. În afara orelor de program, personalul responsabil de securitatea fizică sau de pază raportează situaţia, la intervale stabilite, conform procedurilor existente în planul de securitate fizică.
    69. Personalul de pază este dotat cu arme de foc conform Legii nr. 283-XV din 4 iulie 2003 privind activitatea particulară de detectiv şi de pază.
    70. Pentru operaţiunile de detecţie, evaluare şi răspuns se folosesc mijloace de comunicaţie independente codificate, în sistem duplex, dublate. Aceste mijloace trebuie să permită comunicarea între personalul de pază, staţia centrală de alarmă şi forţa de răspuns.
    71. Legătura dintre senzorii sistemului de supraveghere şi zona unde dispozitivele de alarmare anunţă alarma audio şi video este asigurată prin două căi, dublate, independente, avînd alimentare electrică autonomă.
    72. În timpul evacuărilor în caz de urgenţă, inclusiv în timpul exerciţiilor de evacuare, materialele nucleare de anumite cantităţi sînt evacuate conform procedurilor elaborate şi aprobate de către operator pentru astfel de situaţii pînă la eliberarea autorizaţiei radiologice.
Secţiunea a 2-a. Securitatea fizică a materialelor nucleare
de anumite cantităţi din categoria a II-a

    73. Materialele nucleare de anumite cantităţi din categoria a II-a sînt deţinute, depozitate sau utilizate într-una sau mai multe zone vitale, situate în interiorul zonei protejate, aplicînd aceleaşi criterii stipulate la pct. 51-53, 57-67.
    74. Mijloacele de transport şi piesele sau subansamblele necesare construcţiilor care intră în incinta păzită sînt controlate pentru a se împiedica accesul persoanelor neautorizate şi introducerea sculelor, materialelor explozive sau armelor care ar putea fi folosite pentru sabotaj sau pentru sustragerea materialelor nucleare.
    75. Tentativele de sustragere sînt prevenite prin supravegherea continuă a persoanelor şi prin control al acestora. În scopul exercitării acestor controale se folosesc instrumente de detecţie a materialelor nucleare, a metalelor şi materialelor explozive.
Secţiunea a 3-a. Securitatea fizică a materialelor nucleare
de anumite cantităţi din categoria a III-a

    76. Materialele nucleare de anumite cantităţi din categoria III vor fi deţinute, depozitate şi utilizate într-o zonă cu acces controlat.
    77. Toţi angajaţii sînt instruiţi periodic privind regulile de securitate fizică pe care trebuie să le respecte în situaţii de încercare de sustragere a materialelor nucleare sau de încercare de sabotaj şi diversiune. În acest scop în instalaţie se afişează, în mod vizibil, anunţuri referitoare la securitatea fizică a materialelor nucleare.
    78. Mişcarea materialelor nucleare în afara sau între două zone cu acces controlat este efectuată în situaţia în care titularul de autorizaţie radiologică asigură aplicarea tuturor măsurilor necesare de securitate fizică, cu respectarea prevederilor art. 20 lit. k) şi l) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.
    79. Se asigură măsurile pentru detectarea pătrunderii persoanelor neautorizate în zona protejată şi pentru asigurarea ripostei corespunzătoare a personalului responsabil de securitatea fizică şi a forţei de răspuns.
    80. Gradul de respectare de către titularul de autorizaţie radiologică a securităţii fizice a materialelor nucleare împotriva sustragerii în timpul deţinerii, depozitării şi utilizării este supravegheat şi controlat de Agenţia Naţională în conformitate cu prevederile art. 11 lit. e) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.
Capitolul IX
SECURITATEA FIZICĂ A MATERIALELOR NUCLEARE
ŞI RADIOACTIVE ÎN TIMPUL TRANSPORTĂRII

    81. Pentru realizarea obiectivelor securităţii fizice în timpul transportării materialelor nucleare şi radioactive, materialelor nucleare de anumite cantităţi se vor asigura următoarele măsuri:
    1) reducerea la minimum a duratei transportului materialelor nucleare şi radioactive şi materialelor nucleare de anumite cantităţi;
    2) reducerea numărului şi duratei operaţiunilor de transportare a materialelor nucleare şi radioactive şi materialelor nucleare de anumite cantităţi, cum ar fi: transferul dintr-un mijloc de transport în altul, transferul la şi de la locurile de depozitare în tranzit, depozitarea temporară pentru aşteptarea sosirii mijlocului de transport;
    3) asigurarea materialelor nucleare şi radioactive pe durata depozitării în tranzit într-un mod adecvat categoriei de securitate fizică căreia îi aparţine respectivul material;
    4) evitarea efectuării transporturilor cu periodicitate regulată;
    5) alegerea adecvată a persoanelor implicate în transportul materialelor nucleare şi radioactive, conform pct. 46 subpct. 2).
    82. Transportarea materialelor nucleare şi radioactive şi materialelor nucleare de anumite cantităţi se efectuează în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 672 din 28 mai 2002 „Cu privire la efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova” şi condiţiile de transportare a mărfurilor periculoase după tipurile de transport (ADR – transport auto).
    83. În scopul asigurării maxime a procesului de transportare a materialelor radioactive şi nucleare Agenţia Naţională informează Serviciul de Informaţii şi Securitate despre orice autorizare de transportare a materialelor nucleare şi radioactive de categoria I sau II, iar la rîndul său, Serviciul de Informaţii şi Securitate informează Agenţia Naţională despre orice eventual pericol ce poate surveni în timpul transportării materialelor nucleare şi radioactive, în scopul întreprinderii măsurilor ce se impun pentru prevenirea unei situaţii excepţionale.
Secţiunea a 4-a. Securitatea fizică în timpul transportării
materialelor nucleare de anumite cantităţi de categoria I

    84. Expeditorul trimite în prealabil o notificare destinatarului expediţiei preconizate, specificînd modul şi mijlocul de transport, data prevăzută pentru sosirea expediţiei şi locul exact de remitere a materialelor nucleare de anumite cantităţi în cazul în care aceasta urmează să se realizeze înainte de destinaţia finală.
    85. Înainte de expediere, expeditorul obţine de la destinatar asigurarea că acesta este pregătit să preia livrarea imediat (sau, dacă este cazul, să accepte remiterea) la data prevăzută.
    86. Titularul de autorizaţie radiologică evaluează riscurile producerii calamităţii naturale sau sociale în vederea asigurării securităţii fizice adecvate a transportului.
    87. Modul de transport se alege astfel încît să se reducă la minim numărul de transbordări şi durata transportării.
    88. Titularul de autorizaţie radiologică instruieşte din timp transportatorul pentru a se asigura participarea lui la aplicarea măsurilor de securitate fizică.
    89. În cazul transporturilor internaţionale de materiale nucleare, înainte de expediere, expeditorul se asigură că aranjamentele stabilite în legătură cu expediţia respectivă sînt conforme cu reglementările ţării destinatare, precum şi cu reglementările statelor pe teritoriul cărora va tranzita expediţia respectivă.
    90. Cu excepţia cazurilor care reclamă măsuri de securitate deosebită, coletele cu materiale nucleare sînt transportate în mijloace de transport compartimentate sau containere închise şi încuiate. Coletele cu materiale nucleare care cîntăresc mai mult de 2000 kg şi care sînt încuiate sau sigilate pot fi transportate şi în mijloace de transport deschise. Coletele sînt arimate, ancorate sau fixate în mijlocul de transport sau containerul de transport în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 672 din 28 mai 2002 „Cu privire la efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova” şi condiţiile de transportare a mărfurilor periculoase după tipurile de transport (ADR – transport auto).
    91. Înainte de expedierea materialelor nucleare şi radioactive, se verifică integritatea dispozitivelor de închidere şi a sigiliilor coletului, mijlocului de transport, compartimentului sau containerului de transport, cu consemnarea într-un document ce rămîne la expeditor.
    92. Înainte de încărcarea şi expedierea materialelor nucleare, mijlocul de transport în care se face încărcarea este controlat amănunţit, pentru a se asigura că nu au fost montate sau introduse în acesta dispozitive şi materiale explozive pentru sabotaj sau că nu a fost iniţiată o astfel de acţiune.
    93. Personalul cu responsabilităţi de securitate fizică au instrucţiuni detaliate referitoare la responsabilităţile din timpul transportării. Instrucţiunile sînt elaborate şi aprobate de titularul de autorizaţie radiologică ce deţine materialele nucleare în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 672 din 28 mai 2002 „Cu privire la efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova” şi condiţiile de transportare a mărfurilor periculoase după tipurile de transport (ADR – transport auto).
    94. Transportatorul este informat de către expeditor cu privire la: itinerar, locurile de oprire, modalităţile de identificare a persoanelor care preiau încărcătura, dispoziţiile referitoare la remiterea încărcăturii la destinaţie, măsurile care trebuie să fie luate în caz de accident, precum şi cu privire la prezentarea rapoartelor obişnuite şi excepţionale. Această consultare se concretizează în documentele care fac parte din documentaţia de autorizare a transportului.
    95. Imediat după sosirea expediţiei, destinatarul verifică integritatea coletelor, încuietorilor şi sigiliilor şi confirmă acceptarea expediţiei. Destinatarul notifică expeditorului despre primirea expediţiei la momentul sosirii acesteia. Dacă expediţia nu soseşte într-un interval de timp rezonabil, conform datei la care este aşteptată, destinatarul informează de îndată expeditorul asupra acestui fapt.
    96. Măsurile de securitate fizică prevăd o legătură codificată radio permanentă sau comunicări telefonice frecvente, între mijlocul de transport şi expeditor, destinatar şi/sau persoana desemnată de expeditor, destinatar sau Agenţia Naţională.
    97. Fiecare expediţie este escortată de însoţitori sau paznici instruiţi, pentru protejarea împotriva acţiunilor ostile a materialelor nucleare de anumite cantităţi. Însoţitorii şi paznicii asigură supravegherea continuă în cazul transportului rutier. Dacă coletele, mijlocul de transport, cala sau compartimentul în care se găsesc materialele nucleare de anumite cantităţi sînt încuiate şi sigilate, supravegherea continuă a coletelor poate fi înlocuită prin controale frecvente şi periodice ale sigiliilor şi prin supravegherea continuă a calei, cînd mijlocul de transport staţionează.
    98. Titularul de autorizaţie radiologică colaborează cu organul de poliţie competent pentru a dispune de echipe de intervenţie suficient de numeroase şi bine antrenate, capabile să intervină, în caz de urgenţă. Forţele de reacţionare trebuie să ajungă la locul unde a survenit incidentul, în timpul desfăşurării acţiunii de sustragere neautorizată de materialele nucleare de anumite cantităţi sau de sabotaj şi diversiune, astfel încît să împiedice realizarea acţiunii ilegale.
    99. Mijlocul de transport este special amenajat pentru a rezista oricărui atac, pentru a preveni sustragerea neautorizată a materialelor nucleare de anumite cantităţi şi este echipat cu un sistem de blocare, astfel încît nici o persoană neautorizată să nu poată porni mijlocul de transport.
    100. Fiecare expediţie este transportată într-un singur mijloc de transport (principiul încărcăturii complete). În mijlocul de transport este prezentă o a doua persoană, avînd funcţia de însoţitor sau de persoană de pază.
    101. Pentru întărirea măsurilor de securitate fizică, mijlocul de transport, ce transportă materialele nucleare de anumite cantităţi este însoţit de cel puţin două echipaje din cadrul structurii specializate a organului de poliţie competent.
    102. Dacă transportul nu poate fi efectuat într-o singură zi, se prevăd opriri în locuri aprobate, stabilite din timp de expeditor,  în conformitate cu prevederile pct. 93 şi pct. 129 lit. f) din Regulamentul circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009. În timpul acestor opriri mijlocul de transport este garat şi/sau imobilizat în interiorul clădirii încuiate şi păzite.
    103. Se stabilesc din timp itinerarii de rezervă, astfel încît orice decizie de schimbare a traseului să poată fi înţeleasă uşor şi aplicată în mod corespunzător.
    104. În cazul transportării pe calea ferată, expediţia poate fi efectuată şi cu un tren de marfă sau într-un vagon separat ataşat la un tren de marfă. La transportul pe calea ferată a materialelor nucleare de anumite cantităţi se respectă reglementările prevăzute de art. 16 al Codului transportului feroviar nr.309-XV din 17 iulie 2003, precum şi prevederile actelor  internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    105. Expediţia este escortată de unul sau mai mulţi însoţitori sau de persoane de pază, care trebuie să călătorească în cel mai apropiat compartiment de vagonul în care se află încărcătura. În timpul opririlor se supraveghează şi se controlează încuietorile şi sigiliile. Este obligatorie deţinerea de dispozitive de comunicare radio, în sistem duplex şi telefoane care pot fi utilizate de însoţitori sau de persoanele de pază la opririle planificate.
    106. Transportarea materialelor nucleare de anumite cantităţi pe calea aerului poate fi efectuată cu o aeronavă închiriată pentru transportarea de mărfuri sau o cursă regulată.
    107. Mijlocul de transport care efectuează transportarea materialelor nucleare de anumite cantităţi este special amenajat şi deţine autorizaţia radiologică parţială eliberată de către Agenţia Naţională.
    108. Materialele nucleare de anumite cantităţi transportate sînt depozitate într-un compartiment sau container sigur care este încuiat şi sigilat. Încuietorile şi sigiliile sînt controlate periodic în timpul transportării.
Secţiunea a 5-a. Securitatea fizică în timpul transportului materialelor
nucleare de anumite cantităţi de categoria a II-a

    109. Expeditorul trimite destinatarului şi Agenţiei Naţionale, în prealabil, o notificare privind transportarea, specificînd modul şi mijlocul de transportare, data prevăzută pentru sosirea transportului şi locul exact de remitere a materialelor nucleare de anumite cantităţi, în cazul în care aceasta urmează să se realizeze înainte de destinaţia finală.
    110. Alegerea traseului se coordonează în mod obligatoriu cu administratorul legal al drumului, ţinîndu-se cont de gradul de siguranţă a drumului, totodată evitîndu-se zonele afectate de calamităţi naturale sau de tulburări sociale.
    111. În procesul de autorizare, Agenţia Naţională este înştiinţată privind traseul, inclusiv cel alternativ, locurile de oprire, identificarea persoanelor care preiau transportul, procedurile în caz de accident şi procedurile de raportare în caz de rutină sau urgenţă.
    112. Coletele cu materiale nucleare de anumite cantităţi sînt transportate în mijloace de transport, compartimente sau containere închise şi încuiate. Coletele sînt ancorate sau fixate în mijlocul de transport sau containerul de transport.
    113. Înainte de efectuarea transportării se verifică integritatea dispozitivelor de închidere şi a sigiliilor coletului, mijlocului de transport, compartimentului sau containerului de transport, consemnîndu-se într-un document ce rămîne la expeditor.
    114. Înainte de încărcarea materialelor nucleare de anumite cantităţi se efectuează controlul amănunţit al mijlocului de transport, pentru a se asigura că nu au fost montate dispozitive şi materiale explozive pentru sabotaj şi diversiune sau că o astfel de acţiune nu a fost iniţiată.
    115. Personalul responsabil de securitate fizică deţine instrucţiuni detaliate referitoare la responsabilităţile din timpul transportului. Aceste instrucţiuni scrise sînt parte a dosarului de autorizare, în conformitate cu prevederile art. 35 lit. d) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.
    116. Destinatarul verifică integritatea coletelor, încuietorile şi sigiliile şi le preia imediat după sosire şi notifică rapid expeditorul despre sosirea transportului sau neprimirea acestuia.
    117. Planul de securitate fizică include precizări asupra frecvenţei de comunicare între părţile implicate în transport.
Secţiunea a 6-a. Securitatea fizică în timpul transportului
materialelor nucleare de anumite cantităţi de categoria a III-a

    118. Expeditorul trimite destinatarului şi Agenţiei Naţionale, în prealabil, o notificare a transportării în care specifică modul şi mijlocul de transport, timpul estimat pentru sosire şi locul exact de remitere a materialelor nucleare de anumite cantităţi, în cazul în care aceasta urmează să se realizeze înainte de destinaţia finală.
    119. Coletele sau mijloacele de transport sînt încuiate şi sigilate în timpul transportării.
    120. Mijlocul de transport este verificat în detalii înainte de încărcare şi transportare în vederea asigurării că nu au fost montate dispozitive şi materiale explozive pentru sabotaj sau că o acţiune de sabotaj nu a fost iniţiată.
    121. Destinatarul notifică expeditorul imediat după realizarea transportării. Dacă expediţia nu soseşte la un interval de timp rezonabil, destinatarul informează expeditorul asupra acestui fapt.
Secţiunea a 7-a. Aranjamente suplimentare pentru
transportări internaţionale

    122. În contractul dintre expeditor şi destinatar privitor la transportarea internaţională a materialului nuclear garat radioactiv sau a materialelor nucleare de anumite cantităţi se specifică foarte clar actul în care responsabilitatea pentru securitatea fizică este transferată de la expeditor la destinatar.
    123. Dacă contractul referitor la un transport internaţional prevede că livrarea pe teritoriul statului destinatar să aibă loc într-un mijloc de transport al statului expeditor, se menţionează că destinatarul trebuie informat în timp necesar care să-i permită să ia măsurile de securitate fizică adecvate.
    124. În cazul transporturilor internaţionale ce tranzitează teritoriul Republicii Moldova, titularul de autorizaţie radiologică notifică data şi locul intrării şi ieşirii în/din ţară a materialelor nucleare şi radioactive şi materialelor nucleare de anumite cantităţi transportate şi caracteristicile expediţiei.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5