ID intern unic: 368030
Версия на русском
Republica Moldova
din 29.07.2016
privind deşeurile
MODIFICAT
LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19
LP253 din 22.11.18, MO1-5/04.01.19 art.4
LP239 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.737
LP177 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.494
LP187 din 26.07.18, MO336-346/07.09.18 art.569
LP36 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.251
LP288 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.808
LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
(1) Prezenta lege stabileşte bazele juridice, politica de stat şi măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.
(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) efluenţilor gazoşi emişi în atmosferă;
b) terenurilor (in situ), inclusiv solurilor contaminate neexcavate şi clădirilor legate permanent de sol;
c) solurilor necontaminate şi altor materiale naturale excavate în cadrul activităţilor de construcţie, în cazul în care aceste materiale vor fi utilizate în stare naturală pe terenul de unde au fost excavate;
d) deşeurilor radioactive;
e) explozibililor dezafectaţi;
f) materiilor fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (3) lit. b), paielor şi altor materii naturale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sînt folosite în agricultură sau silvicultură ori pentru producerea de energie din biomasă prin procese sau metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.
(3) În măsura în care sînt reglementate prin alte acte legislative, se exclud din domeniul de aplicare a prezentei legi următoarele:
a) apele uzate;
b) subprodusele de origine animală, inclusiv produsele transformate, cu excepţia produselor care urmează să fie valorificate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului;
c) cadavrele animalelor care au murit în orice alt mod decît prin sacrificare, inclusiv ale animalelor care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii, şi care sînt eliminate conform prevederilor legale sanitar-veterinare;
d) deşeurile care rezultă în urma activităților de prospectare, extracţie, tratare şi depozitare a resurselor minerale, precum şi cele rezultate din exploatarea carierelor.
(4) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte legislative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi ale secetei sau ale asanării terenurilor nu intră sub incidenţa prezentei legi în cazul în care se dovedeşte că respectivele sedimente sînt nepericuloase.
(5) Gestionarea anumitor categorii de deşeuri va fi reglementată prin alte acte legislative şi prin actele normative aprobate de Guvern, elaborate în baza prezentei legi şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 2. Noțiuni
În sensul prezentei legi, noțiunile utilizate au următoarele semnificații:
1) autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor – act permisiv emis de autoritatea administrativă din subordinea organului central de mediu al administrației publice, prin care se permite desfăşurarea activităţilor de gestionare a deşeurilor conform prezentei legi;
2) biodeşeuri – deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deșeuri alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering sau din magazine de vînzare cu amănuntul şi care sînt compatibile cu deşeurile provenite de la întreprinderile de prelucrare a produselor alimentare;
3) broker – orice persoană fizică sau juridică care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
4) cele mai bune tehnici disponibile (BAT) – stadiul cel mai avansat și mai eficient înregistrat în dezvoltarea activităților şi a metodelor de operare a acestora, care demonstrează posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie și a altor condiții de autorizare în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său:
a) tehnici – se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi la modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi, după caz, la remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în domeniul expertizei ecologice;
b) disponibile – se referă la acele tehnici care sînt dezvoltate la un nivel care permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv în condiţii economice şi tehnice viabile, luîndu-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sînt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, atît timp cît acestea sînt accesibile operatorului în condiții acceptabile;
c) cele mai bune – se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său;
5) colectare – strîngerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor, în vederea transportării la o instalaţie de tratare;
6) colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat, în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
7) comerciant – orice persoană fizică sau juridică care acționează în nume propriu pentru cumpărarea și pentru vînzarea ulterioară a deșeurilor, inclusiv comercianții care nu intră fizic în posesia deșeurilor;
8) depozit de deşeuri – amplasament de evacuare a deşeurilor pentru depozitarea lor pe sau în pămînt (în subsol), care include:
– spaţii interne pentru evacuarea deşeurilor (un producător de deşeuri îşi construieşte propriul depozit pentru evacuarea deşeurilor la locul de producţie); şi
– amplasamente permanente (pentru o perioadă mai lungă de un an), care sînt utilizate pentru depozitarea temporară a deşeurilor.
Depozitul de deșeuri nu include:
a) locuri unde deșeurile sînt descărcate pentru a permite pregătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuperării, tratării sau evacuării în altă parte;
b) locuri de depozitare a deşeurilor înainte de recuperare în scopul tratării, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în general, sau înainte de evacuare, pentru o perioadă de cel mult un an;
9) deşeu – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă sau are intenţia ori obligaţia să îl arunce;
10) deşeuri municipale – deşeuri provenite din gospodărie şi deşeurile similare care provin din activităţi comerciale, industriale şi administrative, menţionate la poziţia 20 din Lista deşeurilor, aprobată de Guvern;
11) deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase specificate în anexa nr. 3;
12) deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică care se află în posesia acestora;
13) eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr. 1 stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare;
14) evaluarea ciclului de viaţă – evaluarea, în legătură cu un produs, a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, precum şi utilizarea energiei şi materiilor prime și a deșeurilor produse din oricare dintre activităţile menţionate;
15) gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;
16) pregătirea pentru reutilizare – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deşeuri sînt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;
17) prevenire – măsuri luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea ciclului de viaţă a acestora;
b) efectele nocive ale deşeurilor asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau
c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;
18) producător de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri (producător iniţial de deşeuri) sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
19) reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sînt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de rambleiere;
20) recuperare – orice operaţiune prin care se regenerează/se obţine din nou un material sau o substanţă care altfel s-ar pierde;
21) regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;
22) reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sînt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
23) tratare – operaţiuni de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
24) uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici, sau uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial;
25) valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sînt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi sau în economie în general. Anexa nr. 2 stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare a deșeurilor.
Articolul 3. Ierarhia deşeurilor şi modalitatea aplicării acesteia
(1) Ierarhia deşeurilor, astfel cum este prezentată mai jos, se aplică în calitate de ordine a priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor:
a) prevenirea;
b) pregătirea pentru reutilizare;
c) reciclarea;
d) alte operațiuni de valorificare, inclusiv valorificarea energetică;
e) eliminarea.
(2) Aplicarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum este prevăzută la alin. (1), şi respectarea acesteia sînt obligatorii pentru toţi subiecţii implicaţi în gestionarea deşeurilor, asigurînd prevenirea generării deşeurilor şi gestionarea eficientă şi eficace a deşeurilor, astfel încît să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
(3) În sensul prevederilor alin. (2), pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.
(4) Organul central de mediu al administraţiei publice asigură un proces transparent de elaborare a legislaţiei şi a politicilor în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional.
(5) Organul central de mediu al administraţiei publice ia în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 4.
(6) Producătorii de deșeuri, indiferent de forma juridică de organizare (întreprindere, organizaţie, instituție publică și de menire socioculturală), care dețin mai mult de 10 angajați, pe lîngă obligațiile menționate în prezenta lege, elaborează și implementează acțiuni de prevenire a generării deșeurilor și aplică ierarhia de gestionare a acestora, inclusiv acțiuni de colectare separată a deşeurilor generate de propria activitate. În cazul instituţiilor de asistenţă medicală, prevederile prezentului alineat se aplică indiferent de numărul de angajaţi.
Articolul 4. Protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei
Gestionarea deşeurilor se realizează prin metode şi procedee ce nu poluează mediul şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei, iar autorităţile competente, conform prezentei legi, controlează activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor, urmărind ca acestea:
a) să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, floră şi faună;
b) să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;
c) să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
Articolul 5. Subproduse
Pentru ca o substanţă sau un obiect, care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia, să nu fie considerat deşeu în sensul art. 2 pct. 9), dar să fie considerat subprodus, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a) utilizarea ulterioară a substanţei sau obiectului respectiv este sigură;
b) substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare decît cea prevăzută de practica industrială obişnuită;
c) substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie; şi
d) utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele pertinente privind producţia, protecţia mediului şi a sănătăţii populației pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.
Articolul 6. Încetarea statutului de deşeu
(1) Anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri în sensul art. 2 pct. 9) în momentul în care au trecut printr-o operaţiune de valorificare prevăzută în anexa nr. 2 şi îndeplinesc următoarele criterii specifice:
a) substanţa sau obiectul rezultat se utilizează în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;
b) există o piaţă sau cerere pentru substanţa sau obiectul în cauză;
c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă normele aplicabile produselor; şi
d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătăţii populației.
(2) Criteriile specifice pentru încetarea statutului de deşeu se stabilesc în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare a anumitor categorii de deşeuri, precum agregatele, hîrtia, sticla, metalele, anvelopele şi textilele, luîndu-se în considerare eventualele efecte negative asupra mediului ale substanţei sau produsului în cauză, inclusiv valoarea-limită pentru poluanţi.
(3) Deşeurile care încetează să mai fie considerate deşeuri în conformitate cu alin. (1) şi (2) din prezentul articol încetează de asemenea să mai fie considerate deşeuri, în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de actele normative aprobate de Guvern, în cazul în care îndeplinesc cerinţele privind valorificarea sau reciclarea anumitor categorii de deşeuri menţionate la art. 49–51, 54, 60 şi 61.
(4) Deţinătorul de deşeuri prezintă autorităţii administrative cu funcţii de reglementare în domeniul gestionării deşeurilor, menţionată la art. 10 alin. (1), solicitarea privind încetarea statutului de deşeu în conformitate cu prevederile alin. (1)–(3) din prezentul articol, în modul stabilit de Guvern.
Articolul 7. Lista deşeurilor
(1) Lista deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, se elaborează şi se actualizează periodic de către organul central de mediu al administrației publice și se aprobă de Guvern.
(2) Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos.
(3) Includerea unei substanţe sau a unui obiect în Lista deșeurilor nu înseamnă că acestea se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare. O substanţă sau un obiect se consideră ca fiind deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevăzute la art. 2 pct. 9).
(4) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, indiferent de genul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, de sursa de finanţare, inclusiv autorităţile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, sînt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în codurile din Lista deşeurilor conform actelor normative aprobate de Guvern.
(5) În cazul unui tip de deşeu care se încadrează, potrivit Listei deşeurilor, sub două coduri diferite, în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase (codurile marcate cu asterisc), încadrarea ca deșeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.
(6) Laboratorul de referinţă, stabilit de către organul central de mediu al administraţiei publice, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.
(7) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sînt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi de eliminare a acestora.
(8) În baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri menţionaţi la alin. (4) şi (7) din prezentul articol, autoritatea administrativă menționată la art. 10 alin. (1) consideră că un deşeu este periculos, chiar dacă acesta nu figurează în Lista deşeurilor, atunci cînd acesta prezintă una sau mai multe din proprietăţile specificate în anexa nr. 3.
(9) În cazul în care organul central de mediu al administraţiei publice constată, în baza analizelor de laborator sau a studiilor de fezabilitate, că un deşeu care se clasifică în lista deşeurilor ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile specificate în anexa nr. 3, acesta se consideră ca fiind nepericulos.
(10) Se interzice reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase la un nivel mai mic decît nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.
Guvernul:
a) realizează obiectivele şi stabileşte direcţiile prioritare în domeniul gestionării deşeurilor;
b) aprobă Strategia națională de gestionare a deşeurilor şi Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor;
c) aprobă actele normative în domeniul gestionării deşeurilor pentru asigurarea implementării prezentei legi, inclusiv metodologia de calculare a tarifelor în acest domeniu;
[Art.8 lit.b) modificată prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
d) determină modalitatea de gestionare a unor categorii de deşeuri, inclusiv a celor periculoase, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale legislaţiei internaţionale;
e) în cazul în care autorităţile administraţiei publice locale nu-şi dau acordul în termen de 3 luni din momentul sesizării acestora, ia deciziile definitive pentru amplasarea obiectelor regionale de importanţă naţională privind valorificarea, tratarea, reciclarea, eliminarea, depozitarea sau înhumarea deşeurilor, cu condiţia respectării cerinţelor de mediu, conform Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488-XIV din 8 iulie 1999, şi a altor cerinţe de ordin social.
Articolul 9. Atribuțiile organului central de mediu al administraţiei publice
(1) Autoritatea competentă căreia îi revin atribuţii şi responsabilităţi în ceea ce priveşte regimul gestionării deşeurilor este organul central de mediu al administraţiei publice.
(2) Organul central de mediu al administraţiei publice:
a) elaborează, pregătește spre aprobare şi coordonează realizarea documentelor de politici prevăzute la art. 8 lit. b) şi implementarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) iniţiază şi asigură elaborarea, promovarea spre aprobare şi coordonarea realizării actelor legislative şi actelor normative ale Guvernului în domeniul gestionării deşeurilor;
c) dirijează metodologic organizarea evaluării impactului asupra mediului, evaluării strategice de mediu și a expertizei ecologice de stat;
[Art.9 al.(2), lit.c) modificată prin LP239 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.737]
d) asigură monitorizarea, prin intermediul autorităţilor administrative subordonate, a impactului asupra factorilor de mediu cauzat de deşeuri şi deduce indicatorii de gestionare a deşeurilor;
e) constituie, prin intermediul autorităţii administrative din subordine, punctul de legătură pentru comunicarea şi cooperarea cu Agenţia Europeană de Mediu în ceea ce priveşte legislaţia privind deşeurile şi indicatorii de gestionare a acestora;
f) constituie autoritate competentă, punct oficial de contact şi punct focal pentru tratatele internaţionale de mediu cu privire la gestionarea deșeurilor la care Republica Moldova este parte;
g) asigură coordonarea procesului de stabilire a instrumentelor economice pentru reducerea efectelor negative cauzate de deşeuri pentru mediu, inclusiv a procesului de elaborare, operare şi emitere a deciziei de eliberare a garanţiei financiare stabilite pentru acoperirea costurilor de finanţare a operaţiunilor de colectare, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor de produse supuse unui regim de răspundere extinsă a producătorului;
h) examinează şi aprobă planurile anuale de acţiuni ale autorităţilor administrative subordonate în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul gestionării deşeurilor, de asemenea monitorizează implementarea acestora;
i) prezintă şi asigură Guvernul cu informaţii privind implementarea documentelor de politici menţionate la lit. a) și cu informaţii privind gestionarea deşeurilor şi starea mediului în raport cu gestionarea deşeurilor;
j) contribuie la colectarea şi diseminarea informaţiei privind generarea deşeurilor şi măsurile de gestionare a acestora, inclusiv în context transfrontalier, şi asigură accesul publicului la informaţie conform prevederilor art. 38;
k) organizează, împreună cu alte autorităţi publice şi cu organizaţiile neguvernamentale, programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;
l) asigură colaborarea administrativă şi schimbul de informaţii cu alte state și organizaţii internaţionale în domeniul gestionării deşeurilor, precum şi raportarea în cadrul tratatelor internaţionale de mediu cu privire la gestionarea deşeurilor la care Republica Moldova este parte conform procedurilor de raportare şi comunicaţii stabilite în cadrul acestora;
m) constituie posesorul Sistemului informațional automatizat „Managementul deșeurilor” (denumit în continuare – SIA MD), menţionat la art. 33 şi asigură condiţiile juridice, organizatorice şi financiare pentru crearea acestuia.
Articolul 10. Atribuțiile autorităților administrative din subordinea
organului central de mediu al administraţiei publice
în domeniul gestionării deșeurilor
(1) Autoritatea administrativă cu funcţie de reglementare în domeniul gestionării deșeurilor (denumită în continuare – autoritate de reglementare) exercită următoarele atribuții:
a) participă la promovarea politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor;
b) asigură implementarea sistemului integrat de gestionare a deşeurilor;
c) participă la elaborarea şi implementarea strategiilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor speciale de prevenire şi pronosticare a formării deşeurilor, precum şi de combatere şi lichidare a focarelor de stocuri de deşeuri periculoase;
d) participă la elaborarea şi avizarea proiectelor de acte normative privind gestionarea deşeurilor;
e) participă la implementarea tratatelor şi acordurilor internaţionale ce ţin de gestionarea deşeurilor şi transportarea peste frontieră a acestora;
f) colaborează, în limitele competenţei, pe probleme de gestionare a deşeurilor, cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, cu instituţii de cercetări ştiinţifice, cu instituţiile de învăţămînt şi asociaţiile obşteşti de profil, cu alte persoane juridice de drept public sau privat, precum şi cu persoane fizice;
[Art.10 al.(1), lit.f) modificată prin LP36 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.251]
g) organizează, în limitele competenței, seminare, conferinţe la nivel național şi regional, instruirea cadrelor, agenţilor economici şi informarea publicului pe probleme ce ţin de gestionarea deşeurilor;
h) examinează documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului şi emite acordul de mediu pentru proiecte publice şi private, inclusiv pentru activitățile planificate ce ţin de gestionarea deşeurilor;
i) efectuează expertiza ecologică de stat a proiectelor de documente de politici, a actelor normative în domeniul gestionării deşeurilor şi documentaţiei de proiect şi planificare pentru construcţia sau reconstrucţia întreprinderilor şi altor obiecte generatoare de deşeuri, precum şi pentru obiectele ce ţin de infrastructura de gestionare a deşeurilor;
j) asigură eliberarea, suspendarea, prelungirea sau retragerea, conform art. 25, a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, inclusiv pentru dotarea şi disponibilitatea permanentă a instalaţiilor portuare;
k) eliberează documentele de notificare la transportarea peste frontieră a deşeurilor, conform actelor normative aprobate de Guvern;
l) asigură stabilirea ţintelor de colectare separată şi reciclare pentru deşeurile de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, conform prezentei legi şi actelor normative aprobate de Guvern;
m) este deținătorul SIA MD şi asigură ţinerea acestuia.
(2) Autoritatea administrativă cu funcţie de supraveghere şi control în domeniul gestionării deşeurilor (denumită în continuare – autoritate de supraveghere și control) exercită următoarele atribuții:
a) exercită controlul și supravegherea de stat a gestionării deșeurilor, inclusiv a deșeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, exercită controlul în domeniile de activitate economică asupra respectării prevederilor prezentei legi și ale actelor normative de către instituţii, organizaţii, agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, şi de către persoanele fizice, inclusiv străine;
b) exercită controlul de stat privind respectarea de către instituţii, organizaţii şi agenţii economici a limitelor de depozitare a deşeurilor, a ţintelor de colectare separată şi reciclare a diferitor fluxuri de deşeuri şi a deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului;
c) ţine evidenţa şi efectuează inventarieri la agenți economici, instituţii şi organizaţii privind formarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, precum şi stocurile de deşeuri păstrate;
d) suspendă, total sau parțial, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, activitatea agenților economici în caz de depistare a încălcărilor foarte grave ale reglementărilor privind gestionarea deșeurilor, dacă acestea pot conduce la poluarea mediului;
[Art.10 al.(2), lit.d) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
e) constată şi examinează contravenţii şi aplică sancţiuni conform Codului contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 şi înaintează acţiuni pentru recuperarea prejudiciului cauzat mediului ca urmare a încălcării prevederilor actelor legislative şi normative în cadrul desfășurării activității.
Articolul 11. Atribuțiile autorităților administrației publice locale
(1) În vederea implementării legislației în domeniul gestionării deşeurilor, autoritățile administrației publice locale, în limita resurselor financiare aprobate în acest scop de către consiliul local pe anul bugetar respectiv, realizează următoarele activităţi:
a) crearea unui sistem eficient de colectare, de asigurare etapizată a condițiilor pentru colectare separată și de transportare a deșeurilor și stabilirea modului de funcționare a acestuia, în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale altor acte normative;
[Art.11 al.(1), lit.a) în redacția LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
b) alocarea terenurilor necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, inclusiv pentru colectarea deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, dotarea acestora cu containere specifice tipurilor de deşeuri, precum şi funcţionalitatea acestora;
[Art.11 al.(1), lit.c) abrogată prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
d) amenajarea unor spaţii speciale pentru depozitarea deşeurilor colectate separat, dimensionate corespunzător, pentru a asigura protecţia mediului și a sănătăţii populaţiei;
e) depozitarea deșeurilor municipale doar în locurile special amenajate în corespundere cu documentația de urbanism;
[Art.11 al.(1), lit.f) abrogată prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
g) evidenţa datelor şi informaţiilor privind deşeurile şi gestionarea deşeurilor municipale colectate de la populaţie, de la unităţile comerciale şi instituţii, în bază de contract, raportînd anual aceste date, prin intermediul operatorilor de gestionare a deșeurilor municipale, organului central de mediu al administrației publice centrale în conformitate cu metodologia de ţinere a evidenţei şi de transmitere a informaţiei, aprobată de Guvern.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale contribuie, în limitele competențelor stabilite de prezenta lege, la stabilirea unui sistem de management integrat al deşeurilor la nivel regional şi asigură cooperarea regională în vederea constituirii asociațiilor regionale de management al deşeurilor.
[Art.11 al.(2) modificat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
(1) Pentru a consolida reutilizarea şi prevenirea, reciclarea şi alte tipuri de valorificare a deşeurilor, persoanele fizice sau juridice (producătorul produsului) care, la nivel profesional, proiectează, produc, prelucrează, tratează, vînd şi/sau importă produsele menţionate la alin. (14) sînt supuse regimului de responsabilitate extinsă a producătorului.
(2) Responsabilitatea extinsă a producătorului reprezintă totalitatea de obligații impuse producătorilor, fie individual, fie colectiv, pentru recuperarea și valorificarea sau reciclarea produselor scoase din uz. Activităţile pentru aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului vizează măsurile de acceptare a produselor returnate şi a deşeurilor care rămîn după utilizarea respectivelor produse, precum şi gestionarea ulterioară a deşeurilor şi asigurarea financiară pentru aceste activităţi.
(3) Activităţile pentru aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului trebuie să fie însoţite de măsurile necesare pentru a încuraja atît proiectarea ecologică şi producerea de produse, cît şi utilizarea componentelor şi materialelor care au un impact redus asupra mediului şi care generează o cantitate scăzută de deşeuri în timpul producerii şi al utilizării ulterioare, precum şi pentru a se asigura că valorificarea şi eliminarea produselor care au devenit deşeuri se realizează în conformitate cu respectarea prevederilor art. 3 şi 4. Prezenţa substanţelor periculoase în produsele menţionate la alin. (14), supuse în mod prioritar reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, precum mercurul, cadmiul, plumbul, cromul hexavalent, bifenilii polibromuraţi, eterii de difenil polibromuraţi și substanțele ce distrug stratul de ozon, inclusiv hidroclorofluorocarburile, este reglementată prin prezenta lege şi prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
(4) Măsurile menţionate la alin. (2) trebuie să încurajeze dezvoltarea, producerea şi comercializarea produselor cu utilizări multiple, care sînt durabile din punct de vedere tehnic şi care pot, după ce au devenit deşeuri, să facă obiectul unei valorificări sigure şi al unei eliminări ce nu poluează mediul.
(5) Producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului sînt obligaţi:
a) să asigure, conform cerinţelor aprobate de Guvern, etichetarea şi marcarea produselor şi utilizarea simbolurilor care indică faptul că produsul face obiectul unei colectări separate, fiind interzisă eliminarea acestuia;
b) să asigure organizarea şi funcţionarea sistemelor individuale sau colective de gestionare a respectivelor fluxuri de deșeuri;
c) să se înregistreze în SIA MD, prin transmiterea unei liste de documente necesare registratorului, desemnat de proprietarul registrului format în SIA MD;
d) să asigure evidenţa, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, a punerii la dispoziție pe piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani, raportînd anual autorităţii de reglementare cantitatea de produse puse la dispoziție pe piață în cazul onorării responsabilităţii extinse a producătorului în mod individual. La prezentarea dovezii de membru al unui sistem colectiv, această responsabilitate va fi onorată de către un sistem colectiv;
e) să prezinte dovada unui sistem individual sau să certifice calitatea de membru al unui sistem colectiv de colectare, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri;
f) să deruleze programe educaționale şi de informare/conştientizare privind colectarea şi tratarea produselor ce au devenit deșeuri;
g) să asigure, în mod individual sau prin intermediul sistemelor colective, realizarea ţintelor de colectare şi reciclare a produselor ce au devenit deşeuri, stabilite de Guvern.
(6) Distribuitorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului sînt obligaţi:
a) să se înregistreze în Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, deţinută de autoritatea de reglementare;
b) să asigure, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, evidenţa plasării pe piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani precedenți și să raporteze anual autorităţii de reglementare cantitatea de produse puse la dispoziție pe piață.
(7) Producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului își onorează în mod individual obligațiile stipulate în acest articol și prezintă autorităţii de reglementare dovada existenței sistemelor individuale de preluare gratuită şi colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deșeuri.
(8) În cazul în care producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului îşi onorează obligaţiile stipulate în acest articol în mod colectiv, prin aderarea la un sistem colectiv, responsabilitatea individuală va fi subsidiară responsabilităţii sistemului colectiv, aceștia fiind responsabili de colectarea separată a produselor ce au devenit deşeuri, de asigurarea ţintelor de reciclare, valorificare şi eliminare în condiţii sigure pentru mediu a produselor ce au devenit deşeuri, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern. Sistemele colective care acţionează în numele producătorilor se autorizează de autoritatea de reglementare conform art. 25.
(9) Sistemele colective care acţionează în numele producătorilor de echipamente electrice şi electronice şi de vehicule sînt obligate să constituie un comision, în baza garanţiilor financiare prezentate de producători, care să acopere sumele necesare finanțării operațiunilor de colectare, tratare, valorificare şi eliminare nepoluante a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice generate în gospodăriile private şi a vehiculelor scoase din uz, provenite de la produsele introduse pe piaţa naţională de către producătorii care au aderat la sistemul colectiv şi care şi-au încetat activitatea. Modalitățile de calcul şi gestionare a garanţiei financiare se stabilesc prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
(10) La elaborarea măsurilor privind aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului menţionate la alin. (2), organul central de mediu al administraţiei publice ia în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică a acestor masuri, efectele globale asupra mediului şi a sănătăţii populației, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.
(11) În scopul evaluării performanţelor atinse în colectarea, tratarea, valorificarea sau eliminarea produselor ce au devenit deşeuri, autoritatea de reglementare menţine şi actualizează Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, care este parte componentă a SIA MD.
(12) Informaţia despre activităţile producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, care vizează acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor care rămîn după utilizarea respectivelor produse, caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor, precum şi gestionarea ulterioară a deşeurilor şi răspunderea financiară pentru acestea, este pusă în mod obligatoriu la dispoziţia publicului.
(13) Regimul de responsabilitate extinsă a producătorului este aplicat fără a aduce atingere răspunderii pentru gestionarea deșeurilor, prevăzută la art. 18 alin. (1), şi legislaţiei specifice existente privind fluxul de deșeuri și produse.
(14) În scopul promovării responsabilităţii extinse a producătorului, prioritar vor fi supuse acestor reglementări următoarele produse:
a) baterii şi acumulatori;
b) echipamente electrice şi electronice;
c) vehicule;
d) uleiuri;
e) ambalaje.
(15) Mecanismul de implementare a responsabilităţii extinse a producătorului pentru produsele menţionate la alin. (14) se stabilește prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
Articolul 13. Valorificarea deşeurilor
(1) Producătorii inițiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (1)–(3) și art. 4.
(2) Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii iniţiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sînt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deșeuri: hîrtie, sticlă, metal și plastic.
(3) Unităţile şi întreprinderile autorizate, conform art. 25, pentru activitatea de colectare şi transportare a deşeurilor asigură colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, fără amestecarea acestora.
(4) Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea populației şi deteriorării calităţii mediului;
b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera poluarea mediului sau care ar prezenta riscuri asupra sănătăţii populaţiei;
c) să folosească cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor;
d) să îndeplinească cerinţele minime de tratare a deşeurilor rezultate în urma utilizării produselor menţionate la art. 12 alin. (14) lit. a)–c), stabilite de Guvern.
(5) Programul național pentru gestionarea deşeurilor, avînd la bază prevederile art. 3 şi 4, include operaţiuni de valorificare a tuturor deşeurilor prin metode care nu pun în pericol mediul și sănătatea populației.
(6) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1)–(4), în scopul facilitării sau îmbunătățirii valorificării, deșeurile sînt păstrate separat, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al protecţiei mediului, şi nu se amestecă cu alte deşeuri sau materiale cu proprietăţi diferite.
Articolul 14. Reutilizarea şi reciclarea deşeurilor
(1) Pentru respectarea prevederilor prezentei legi şi asigurarea unui înalt nivel de eficienţă a folosirii resurselor se stabilesc următoarele obiective ale politicii de stat:
a) pînă în 2018 – introducerea sistemelor de colectare separată a hîrtiei, sticlei, metalelor și maselor plastice cu respectarea art. 13 alin. (6);
b) pînă în 2020 – pregătirea pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor, cum ar fi, cel puţin, hîrtia, sticla, metalele și masele plastice provenind din produsele casnice şi, eventual, din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sînt similare deşeurilor care provin din consumul casnic, se măreşte la un nivel minim de 30% din masă totală;
c) pînă în 2020 – pregătirea pentru reutilizare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de rambleiere, care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte substanțe, deșeuri nepericuloase provenite din activități de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale, se măreşte la un nivel minim de 55% din masa totală.
(2) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor aprobat de Guvern conţine măsurile corespunzătoare pentru a promova:
a) reutilizarea produselor şi activităţile de pregătire pentru reutilizare, în special prin măsuri de stimulare a creării unor reţele de reparare şi reutilizare şi prin sprijinirea acestora, prin utilizarea instrumentelor economice şi a criteriilor referitoare la achiziţiile publice, prin obiective cantitative stabilite de acte normative aprobate de Guvern;
b) reciclarea de înaltă calitate şi introducerea, în acest scop, a sistemelor de colectare separată a deşeurilor, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al protecţiei mediului, iar aceste sisteme respectă standardele de calitate stabilite pentru sectoarele de reciclare corespunzătoare.
(3) În scopul atingerii obiectivelor politicii de stat prevăzute la alin. (1), autoritățile/instituțiile publice și alte entități responsabile, producătorii iniţiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia:
[Art.14 al.(3) modificat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
a) începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, să asigure iniţierea activităţilor de introducere a sistemelor de colectare separată conform alin. (1) lit. a);
b) să realizeze activităţile de reutilizare şi reciclare a deşeurilor în conformitate cu obiectivele specificate la alin. (1) lit. b) şi c).
(4) La fiecare trei ani, organul central de mediu al administraţiei publice, în colaborare cu celelalte autorităţi implicate în gestionarea deşeurilor, înaintează Guvernului rapoarte privind stadiul îndeplinirii obiectivelor, în conformitate cu art. 36. În cazul neîndeplinirii obiectivelor, acest raport include motivele eşecului respectiv şi măsurile pe care autorităţile implicate le iniţiază în vederea îndeplinirii obiectivelor.
Articolul 15. Eliminarea deşeurilor
(1) În cazul în care valorificarea, astfel cum este prevăzută la art. 13, nu are loc, toate deşeurile sînt supuse operaţiunilor de eliminare în condiţii de siguranţă, care îndeplinesc cerințele de la art. 4 privind protecția mediului și sănătatea populației.
(2) Unitățile și întreprinderile autorizate conform art. 25 pentru activitatea de eliminare a deșeurilor au următoarele obligații:
a) să asigure eliminarea, în totalitate, a deşeurilor care le sînt încredinţate;
b) să folosească cele mai bune tehnologii disponibile şi care nu implică costuri excesive;
c) să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii corespunzătoare, cu acordul autorităţilor competente, conform art. 24;
d) să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile permise de autorităţile competente prevăzute la art. 24 şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea.
(3) Abandonarea şi aruncarea deşeurilor este interzisă.
(4) Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.
Articolul 16. Depozitarea deşeurilor
(1) Cerințele față de depozitarea deșeurilor urmăresc respectarea procedurilor de prevenire sau reducere a efectelor negative asupra mediului pe care le pot avea activităţile de depozitare a deşeurilor pe durata întregului ciclu de viaţă a depozitului de deşeuri, ce include proiectarea, construcţia, exploatarea şi închiderea depozitului.
(2) Activitățile de depozitare a deşeurilor menţionate la alin. (1) se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Regulamentului privind depozitarea deşeurilor, aprobat de Guvern.
(3) Proiectarea şi construcția depozitelor de deșeuri, precum și exploatarea sistemelor inginereşti ale depozitelor se efectuează în conformitate cu normele în construcţii şi actele permisive de mediu.
(4) În funcţie de natura deşeurilor, depozitele de deşeuri se clasifică în următoarele categorii:
a) depozite de deşeuri periculoase;
b) depozite de deşeuri nepericuloase;
c) depozite de deşeuri inerte.
(5) Nu sînt acceptate pentru depozitare următoarele deşeuri:
a) deşeuri lichide;
b) deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile, astfel cum sînt definite în anexa nr. 3;
c) deşeuri periculoase medicale sau alte deşeuri clinice periculoase de la unităţi medicale sau veterinare cu proprietatea HP9, astfel cum sînt definite în anexa nr. 3;
d) toate tipurile de anvelope uzate, întregi sau tăiate, cu excepția anvelopelor folosite ca materiale de construcţii;
e) orice alt tip de deşeu care nu satisface cerințele Regulamentului privind depozitarea deşeurilor.
(6) Depozitarea deşeurilor este permisă doar în cazul deţinerii autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată în conformitate cu prevederile art. 25.
(7) Operatorul depozitului este responsabil de întreţinerea, supravegherea, monitorizarea și controlul postînchidere al depozitului și este obligat:
1) la exploatarea depozitului de deşeuri, să asigure instituirea unui sistem de automonitorizare tehnologică şi de automonitorizare a calităţii factorilor de mediu şi să suporte costurile acestuia;
2) să raporteze în cadrul SIA MD după cum urmează:
a) anual – despre tipurile şi cantităţile de deşeuri eliminate;
b) semestrial – despre datele înregistrate în urma monitorizării depozitului de deşeuri, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile din autorizaţia de mediu pentru gestionarea deșeurilor, precum și pentru a demonstra stadiul îndeplinirii măsurilor din programul pentru conformare; și
c) în cel mult 12 ore de la constatare, în cadrul programului de monitorizare, despre orice efecte ecologice negative;
3) să îşi constituie un fond pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, care va servi dovadă a garanţiei financiare necesare pentru remedierea unor deficienţe de construcţie sau care au apărut în timpul operării ori pentru despăgubirile în caz de accidente determinate de activitatea depozitului.
(8) Închiderea unui depozit de deşeuri se efectuează conform procedurilor stabilite în Regulamentul privind depozitarea deşeurilor.
Articolul 17. Incinerarea şi coincinerarea deşeurilor
Incinerarea și coincinerarea deșeurilor de orice proveniență este interzisă, cu excepția deșeurilor rezultate din activitatea medicală.
Articolul 18. Obligaţiile gestionarilor de deşeuri
(1) Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor revine după cum urmează:
a) producătorul inițial sau alt deţinător de deşeuri are obligaţia să asigure efectuarea operațiunii de tratare a deşeurilor prin mijloace proprii sau prin transferarea deșeurilor în vederea efectuării acestei operaţiuni unui agent, unei unităţi sau întreprinderi care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor ori unei unităţi publice sau private de colectare a deşeurilor, cu respectarea art. 3 şi 4;
b) producătorii şi deţinătorii de deşeuri îşi organizează sistemul propriu de tratare/eliminare a deşeurilor dacă deşeurile nu pot fi preluate de unităţi specializate din sistemul organizat în acest scop, cu respectarea art. 4.
Livrarea şi primirea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, în vederea eliminării lor se fac numai în bază de contract.
(2) Atunci cînd deșeurile sînt transferate de la producătorul sau deţinătorul iniţial către un agent, către o unitate sau o întreprindere menţionată la alin. (1) lit. a) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară, acesta nu este scutit, de regulă, de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă.
(3) Ținînd cont de prevederile, procedurile şi regimurile de control pentru transferul de deşeuri, în funcţie de originea, destinaţia şi itinerarul transferului, de tipul de deşeu transferat şi de tipul de tratament care se aplică deşeului la destinaţie, în contractul menționat la alin. (1) se vor preciza condiţiile cu privire la responsabilitate, îndeosebi în cazurile în care producătorului iniţial îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al procesului de tratare sau în cazurile în care responsabilitatea producătorului şi a deţinătorului se poate împărţi sau delega între actorii din lanţul procesului de tratare.
(4) Prin actele normative aprobate de Guvern în vederea implementării prezentei legi se va stabili, în conformitate cu art. 14, dacă responsabilitatea cu privire la organizarea activităţilor de gestionare a anumitor deşeuri revine, parţial sau în totalitate, producătorului produsului din care derivă deşeul respectiv şi dacă distribuitorii respectivului produs trebuie să împartă această responsabilitate.
(5) Unităţile și întreprinderile specializate în colectarea sau transportul de deşeuri livrează deşeurile colectate la instalaţiile de tratare, respectînd prevederile art. 4 şi ale cap. VI.
Articolul 19. Principiile autonomiei şi proximităţii
(1) În scopul eliminării eficiente a deşeurilor în condiţii ce nu pun în pericol sănătatea populaţiei şi calitatea mediului, prin Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor se stabileşte o reţea integrată şi corespunzătoare de unităţi de eliminare a deşeurilor şi de instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte, colectate din gospodăriile private, inclusiv în cazul în care această colectare vizează şi deşeurile provenite de la alţi producători, luînd în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
(2) În vederea protejării rețelei sînt limitate intrările şi ieşirile transporturilor de deșeuri rezultate din activitatea medicală, destinate incinerării, clasificate ca valorificare în cazul în care s-a stabilit că asemenea transporturi ar determina eliminarea deşeurilor naţionale sau tratarea respectivelor deşeuri într-un mod care nu corespunde programelor de gestionare a deşeurilor.
(3) Rețeaua trebuie concepută astfel încît să asigure eliminarea prin mijloace proprii a deşeurilor și valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1), ţinînd seama de condiţiile geografice şi de necesitatea unor instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.
(4) Rețeaua trebuie să permită eliminarea deşeurilor şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1) în una dintre cele mai apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi tehnologii, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie a mediului şi sănătății populației.
Articolul 20. Controlul deşeurilor periculoase
Generarea, colectarea, transportarea, stocarea şi tratarea deşeurilor periculoase se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deșeurilor, eliberată conform art. 25, cu respectarea condiţiilor stabilite în autorizaţie şi asigurarea evidenţei şi controlului deşeurilor periculoase, începînd cu producerea acestora şi pînă la destinaţia finală, în conformitate cu prevederile art. 30.
Articolul 21. Interdicţia de amestecare a deşeurilor periculoase
(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor, au obligaţia să nu amestece deşeurile periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe sau materiale. Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.
(2) Prin derogare de la alin. (1), amestecarea se autorizează de către autoritățile competente specificate la art. 24, cu condiţia că:
a) operaţiunea de amestecare este efectuată de o unitate sau o întreprindere în baza unei autorizaţii obţinute conform art. 25;
b) sînt respectate prevederile art. 4, iar efectele nocive ale gestionării deşeurilor asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei să nu fie agravate; şi
c) operaţiunea de amestecare este realizată în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile.
(3) În cazul în care deşeurile periculoase au fost deja amestecate într-un mod diferit de cel prevăzut la alin. (2) al prezentului articol, separarea se efectuează numai în baza unor studii de fezabilitate pentru a asigura respectarea prevederilor art. 4.
Articolul 22. Etichetarea deşeurilor periculoase
Producătorii de deşeuri periculoase şi întreprinderile care gestionează deşeurile periculoase asigură că, în timpul colectării, transportării şi depozitării temporare, acestea sînt ambalate şi etichetate în corespundere cu cerinţele privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern, şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, indicînd gradul de toxicitate, denumirea completă a deşeurilor, starea lor de agregare, culoarea, mirosul, proprietăţile inflamabile şi explozibile, tipul ambalajului, denumirea procesului tehnologic din care au rezultat, cerinţele speciale de comportament în condiţii normale şi în situaţii excepţionale, adresa întreprinderii sau organizaţiei unde au fost produse.
Articolul 23. Deşeurile periculoase provenite din gospodării private
(1) Prevederile art. 20–22 şi 32 nu se aplică deşeurilor mixte provenite din gospodăriile private.
(2) Prevederile art. 22 şi 32 nu se aplică fracţiunilor separate de deşeuri periculoase provenite din gospodăriile private atît timp cît colectarea, eliminarea sau valorificarea lor nu a fost acceptată de o unitate sau o întreprindere care a obţinut autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor sau a fost înregistrată în conformitate cu art. 25 sau 28.
pentru gestionarea deşeurilor
(1) Competenţa eliberării autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor revine:
a) la nivel naţional, pentru obiectivele de însemnătate regională sau republicană – autorității de reglementare;
b) la nivel local – subdiviziunilor teritoriale ale autorităţii de reglementare.
(2) Eliberarea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor se efectuează în conformitate cu art. 25 din prezenta lege și cu respectarea cerințelor Legii nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
Articolul 25. Procedura de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru
gestionarea deşeurilor
(1) Operatorul instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor va depune cererea de autorizare de mediu pentru gestionarea deşeurilor la sediul autorităţii de reglementare sau la sediul subdiviziunilor teritoriale ale autorităţii de reglementare unde se află amplasamentul instalaţiei/locul de desfășurare a activităţii, personal sau pe cale electronică.
(2) O autorizaţie poate acoperi una sau mai multe instalaţii şi/sau activităţi dintr-un singur amplasament, conduse de acelaşi operator. În cazul unei reţele de instalaţii şi/sau al unei activităţi de colectare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor este necesară obţinerea autorizaţiei pentru fiecare instalaţie şi/sau activitate în parte.
(3) Unităţile şi întreprinderile, inclusiv operatorii de transport specializaţi pentru transportul de deşeuri, care intenţionează să desfăşoare activităţi de gestionare a deşeurilor trebuie să obţină o autorizaţie din partea autorității competente specificate la art. 24.
(4) În scopul obținerii autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor urmează a fi prezentat următorul set de documente:
a) cererea de eliberare a autorizației de mediu pentru gestionarea deşeurilor;
b) actele de identitate a solicitantului și a operatorului, dacă sînt entităţi diferite, şi copia contractului (conform formei recomandate) cu administraţia obiectului în cazul în care deşeurile sînt trimise la un obiect ce aparţine altui operator sau este exploatat de mai mulţi beneficiari (în cazul depunerii documentelor în format electronic se va indica doar IDNO-ul);
c) conţinutul-cadru al memoriului tehnic pentru emiterea autorizaţiei.
(5) Documentul prevăzut la alin. (4) lit. c) conţine un rezumat care precizează următoarele:
1) pentru activităţile de colectare a deşeurilor:
a) provenienţa deşeurilor;
b) tipul şi cantitatea de deşeuri colectate;
c) modul de colectare a deşeurilor (separat, amestecat);
d) amenajările, instalaţiile şi măsurile pentru colectare, inclusiv pentru protecţia mediului;
e) destinaţia deşeurilor colectate;
2) pentru activităţile de transport al deşeurilor:
a) destinaţia transportului (pentru depozitare temporară, depozitare definitivă, prelucrare, comercializare, valorificare, integrare în mediu, eliminare) cu precizarea exactă a destinatarului;
b) tipurile de deşeuri transportate, starea fizică, cantitatea;
c) instalaţiile, mijloacele, dotările, ambalajele, măsurile privind transportul fiecărui tip de deşeu, inclusiv privind protecţia mediului;
d) capacităţi de transport necesare;
e) traseul de transportare a deşeurilor;
f) organizarea supravegherii transportării;
g) dotările şi măsurile pentru intervenţie în caz de accidente şi avarii în timpul transportării deşeurilor;
3) pentru activităţile de tratare a deşeurilor:
a) dovada că instalația de tratare este în conformitate cu Programul naţional de gestionare a deşeurilor şi cu programele regionale de gestionare a deşeurilor;
b) descrierea amplasamentului, cu referire la gestiunea apelor, la caracteristicile hidrogeologice și geologice. Aceste informaţii se vor asigura prin studii de specialitate, întocmite conform prevederilor legale în vigoare;
c) avizul expertizei ecologice de stat pentru documentaţia de proiect;
d) provenienţa deşeurilor, lista, tipul, compoziţia şi cantitatea de deşeuri tratate;
e) pentru fiecare tip de operaţiune – cerinţele tehnice şi de orice altă natură, capacitatea aplicabilă amplasamentului în cauză;
f) pentru fiecare tip de operaţiune – tehnologia şi instalaţiile utilizate, capacitatea;
g) procedeele și măsurile, instalațiile pentru reţinerea şi/sau neutralizarea poluanţilor rezultaţi din procesul de tratare, capacitatea, randamentul acestor instalații;
h) emisiile de poluanţi în mediu, concentraţia, volumul;
i) monitorizarea şi controlul operaţiunilor;
j) măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară;
k) metodele propuse de prevenire și reducere a poluării, inclusiv planul de intervenţie în caz de urgenţe;
4) pentru activitățile de eliminare a deşeurilor prin depozitare:
a) actul ce adevereşte perimetrul minier, eliberat de către Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale – în cazul amplasării deşeurilor în subsoluri;
b) dovada eliberată de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale privind lipsa impactului negativ al deşeurilor asupra calităţii apelor subterane;
c) dovada unei garanţii financiare pentru a asigura că obligaţiile ce decurg din autorizație sînt îndeplinite și că procedurile de închidere a depozitului sînt respectate.
(6) În caz de solicitare a autorizaţiei la desfăşurarea activităţilor ce ţin de implementarea responsabilităţii extinse a producătorului prin sisteme colective pentru produsele menţionate la art. 12 alin. (14), solicitantul va prezenta actul constitutiv al persoanei juridice şi planul de operare pentru perioada de valabilitate a autorizaţiei, care va conţine cel puţin următoarele:
a) cantităţile de produse ce urmează a fi gestionate, pe tipuri şi surse de provenienţă;
b) descrierea modalităţii de implementare a obligaţiilor în vederea atingerii ţintelor stabilite;
c) prezentarea modului de acoperire a întregului teritoriu al Republicii Moldova;
d) planul financiar de implementare a regimului de responsabilitate extinsă a producătorului.
(7) Autoritatea competentă specificată la art. 24 verifică conformitatea copiilor documentelor prezentate cu originalele acestora şi, în caz de neprezentare a unor documente necesare conform alin. (4) și (5) din prezentul articol sau de necorespundere a acestora cu originalul, refuză primirea setului de documente la momentul depunerii cererii.
(8) Pentru examinarea cererii, autoritatea competentă specificată la art. 24 transmite setul de documente, solicită şi obţine avizul Inspectoratului pentru Protecția Mediului prin intermediul ghişeului unic, fără implicarea solicitantului. Inspectoratul pentru Protecția Mediului elaborează avizul în baza actului de inspecţie privind respectarea normelor de protecţie a mediului (pentru întreprinderile care funcționează). Avizul va propune, după caz, eliberarea sau refuzul de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor.
[Art.25 al.(8) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
(9) Autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor se eliberează gratuit, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii solicitării, inclusiv a tuturor documentelor nominalizate, şi este valabilă pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire.
(10) După expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei, prelungirea valabilităţii acesteia se efectuează în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(11) În cazul în care metodele şi procedeele de gestionare a deşeurilor nu sînt conforme cu art. 4, autoritățile competente specificate la art. 24 refuză emiterea autorizaţiei.
(12) Anularea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor se efectuează prin decizia autorității competente specificate la art. 24, care a eliberat autorizaţia, în cazul apariţiei pericolului poluării mediului în proporţii ce depăşesc limitele admisibile, nerespectării cerinţelor de exploatare a obiectului, defectării acestuia sau a construcţiilor (mecanismelor) ce împiedică exploatarea normală a lui, conform procedurilor prevăzute în Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi în Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(13) Reexaminarea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor este obligatorie în următoarele situaţii:
a) schimbarea substanţială şi extinderea instalațiilor, precum şi modificarea tehnologiei de valorificare sau de eliminare a deşeurilor;
b) constatarea, în cadrul acţiunilor de inspecție și control, a unor aspecte noi, neprecizate de documentaţia depusă pentru obținerea autorizației sau a unor modificări operate ulterior emiterii actului de autorizare;
c) emiterea unor noi reglementări legale.
(14) Autorizaţiile de mediu pentru gestionarea deşeurilor eliberate pentru operaţiunile de valorificare trebuie să corespundă anexei nr. 2.
Articolul 26. Obligaţiile de bază ale titularului de autorizaţie de mediu
pentru gestionarea deşeurilor
Obligaţiile de bază ale titularului de autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor sînt următoarele:
a) luarea tuturor măsurilor de prevenire eficientă a poluării, în special prin recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile;
b) evitarea producerii de deșeuri şi, în cazul în care aceasta nu poate fi evitată, recuperarea lor, iar în caz de imposibilitate tehnică şi economică, luarea măsurilor pentru neutralizarea şi eliminarea acestora, evitîndu-se sau reducîndu-se impactul asupra mediului;
c) ţinerea evidenţei privind cantitatea de deşeuri colectate, recuperate sau eliminate şi raportarea anuală autorităţii de reglementare, în format electronic, a informației privind gestionarea deșeurilor, în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern.
Articolul 27. Derogările de la obligaţia de autorizare
(1) Sînt scutite de îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor unităţile și întreprinderile care efectuează:
a) eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locurile de producere fără să afecteze sănătatea populaţiei sau calitatea mediului;
b) colectarea sau transportul deşeurilor în sistem profesional, precum şi cele care intermediază valorificarea sau eliminarea deşeurilor pentru terţi, cu excepția deşeurilor municipale, precum şi a celor periculoase.
(2) Derogarea menţionată la alin. (1) se aplică numai în cazul în care:
a) unităţile și întreprinderile au obţinut deja, pentru alt profil de activitate decît valorificarea sau eliminarea deşeurilor, autorizaţia de mediu în conformitate cu prevederile legislației în domeniul protecției mediului și dacă în aceasta se specifică tipurile şi cantităţile de deşeuri, precum şi condiţiile impuse în vederea desfăşurării activităţilor legate de aceste deşeuri;
b) tipurile, cantităţile de deşeuri şi metodele de valorificare sau eliminare a acestora respectă prevederile art. 4;
c) operaţiunile de eliminare menţionate la alin. (1) lit. a) iau în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
Articolul 28. Înregistrarea
(1) Unitățile și întreprinderile care nu sînt supuse procedurii de autorizare specifice activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor, conform art. 27, transmit, în format electronic, autorității competente specificate la art. 24 informaţii privind operaţiunile efectuate.
(2) Informaţia transmisă conform alin. (1) se înregistrează în SIA MD şi serveşte ca bază pentru formarea listei unităţilor şi întreprinderilor scutite de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor conform art. 27.
(3) Lista unităţilor şi întreprinderilor scutite de îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deșeurilor este compusă din:
a) unităţile și întreprinderile care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de autorizare, conform art. 27;
b) agenţi sau brokeri.
Articolul 29. Aspectele pecuniare
(1) Costurile operaționale de gestionare a deşeurilor se acoperă:
a) în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte” – de către producătorul iniţial de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor, care încredinţează deşeurile unei unităţi specializate în colectare, transportare, depozitare, valorificare sau eliminare a acestora;
b) în conformitate cu cerințele de responsabilitatea extinsă a producătorului – de către producătorul de produse menţionate la art. 12 alin. (14), care sînt preluate de sistemele individuale sau colective de colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor care au devenit deşeuri.
(2) Costurile prevăzute la alin. (1) sînt acoperite în baza unui contract încheiat cu unităţile specializate în gestionarea deșeurilor sau cu sistemele individuale sau colective de colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri.
(3) Cheltuielile asociate cu analiza deșeurilor, monitorizarea tehnologică proprie și a factorilor de mediu, precum şi cu verificarea datelor declarate, sînt suportate de către deţinătorii actuali ai deşeurilor.
(4) În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul iniţial de deşeuri nu este identificat, cheltuielile asociate cu curăţarea şi refacerea mediului vor fi asumate de actualii deţinători.
(5) Cheltuielile de valorificare a deşeurilor ai căror producători nu pot fi identificați sînt suportate din contul bugetelor unităților administrativ-teritoriale în a căror rază au fost depistate, precum şi din alte surse legale.
(6) Dacă producătorul/deţinătorul de deşeuri este identificat, acesta este obligat să suporte cheltuielile de eliminare, inclusiv cele prevăzute la alin. (4), efectuate de către actualii deţinători, şi cele asociate cu acţiunile întreprinse pentru identificarea acestuia.
(1) Unităţile și întreprinderile care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, unităţile şi întreprinderile profesionale de colectare sau transport de deşeuri, agenţii, brokerii şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul controlului de stat efectuat de autorităţile competente conform prezentei legi şi în condiţiile Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi ale Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
(2) Inspectarea operaţiunilor de colectare, preluare (în cazul deșeurilor generate de nave și al reziduurilor de marfă) și transport al deşeurilor se va referi la originea, natura, cantitatea şi destinaţia deşeurilor colectate sau transportate.
(3) Unităţile și întreprinderile menţionate la alin. (1) sînt obligate să asigure accesul organelor de supraveghere şi control la obiectivele aflate în administrare, să prezinte, la solicitarea organelor respective, documentaţia tehnică şi de exploatare, alte documente necesare pentru efectuarea inspectării privind respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
Articolul 31. Competenţele privind activităţile de control în domeniul
gestionării deşeurilor
(1) Autorităţile teritoriale de mediu inspectează şi iau măsuri pentru respectarea de către cei implicaţi în gestionarea deşeurilor a legislației de mediu și a condițiilor de autorizare stabilite conform legii.
(2) Autorităţile teritoriale pentru sănătate publică exercită monitorizarea departamentală a cerinţelor de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale.
[Art.31 al.(3) abrogat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
(4) Autorităţile vamale şi reprezentanţii autorităţii de supraveghere și control şi subdiviziunilor teritoriale ale acesteia controlează încărcăturile şi iau măsuri pentru asigurarea conformităţii cu documentele însoţitoare şi pentru respectarea prevederilor legale referitoare la îndeplinirea condițiilor de export, import și tranzit ale deşeurilor.
(1) Unităţile şi întreprinderile prevăzute la art. 25 alin. (3), operatorii de gestionare a deşeurilor municipale, producătorii de deşeuri periculoase, precum şi unităţile şi întreprinderile specializate în colectarea şi transportul de deşeuri periculoase sau care acţionează în calitate de agenţi sau brokeri de deşeuri periculoase ţin o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii şi originii deşeurilor, a destinaţiei, a frecvenţei colectării, a mijlocului de transport şi a metodei de tratare.
(2) Sistemele individuale şi colective de colectare şi staţiile de tratare a deşeurilor de produse supuse reglementărilor responsabilităţii extinse a producătorului conform art. 12 ţin evidenţa deșeurilor primite și tratate conform categoriilor de produse stabilite prin actele normative pentru gestionarea acestor produse aprobate de Guvern.
(3) Ținerea evidenței și transmiterea informației menționate la alin. (1) şi (2) se efectuează conform cerinţelor stabilite de Guvern.
(4) Informația privind deșeurile periculoase se păstrează cel puțin 3 ani, cu excepţia unităţilor şi întreprinderilor de transport de deşeuri periculoase, care trebuie să o păstreze timp de cel puțin 12 luni.
(5) La cererea organului central de mediu al administraţiei publice sînt furnizate documentele justificative, în baza cărora au fost efectuate operaţiunile de gestionare a deșeurilor.
Articolul 33. Sistemul informaţional automatizat „Managementul deşeurilor”
(1) Unităţile şi întreprinderile ce sînt antrenate în activităţile de gestionare a deşeurilor, inclusiv producătorii de deşeuri, participă la procesul de raportare a datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora conform cerinţelor stipulate în prezenta lege şi prevederilor conceptului tehnic SIA MD, aprobat de Guvern.
(2) SIA MD reprezintă totalitatea produselor de program şi a echipamentelor tehnice destinate colectării, stocării și procesării informației, formînd resursa informațională Registrul „Managementul deşeurilor”, care va include evenimentele legate de circuitul economic al acestora, documentele care însoțesc acest circuit, inclusiv exportul și importul de deșeuri, producătorii de deșeuri și agenții economici autorizați pentru a activa în acest domeniu, precum și automatizarea business-proceselor subiecților circuitului deșeurilor și furnizarea informațiilor privind circuitul deșeurilor către autoritățile publice, persoanele fizice și juridice prin intermediul portalului departamental.
(3) Informaţia privind realizarea măsurilor ce ţin de aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului pentru produsele menţionate la art. 12 și datele privind cantitatea de produse puse la dispoziție pe piață, specificată în tone şi număr de unități, precum și informația privind cantitatea, numărul și categoriile deşeurilor colectate şi tratate fac parte din SIA MD.
(4) În cadrul SIA MD se regăsesc cel puţin următoarele:
a) evidenta deșeurilor, care conţine date privind generarea, colectarea, transportarea şi tratarea deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, raportate în conformitate cu prevederile art. 32;
b) evidenta actelor permisive, emise în corespundere cu prevederile art. 25;
c) evidenta notificărilor pentru transferul deșeurilor, eliberate în corespundere cu art. 64;
d) Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, conform prevederilor art. 12;
e) lista unităților și întreprinderilor scutite de îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor, conform art. 27.
(5) Posesorul Registrului „Managementul deşeurilor” este organul central de mediu al administraţiei publice.
(6) Crearea, funcţionarea și exploatarea SIA MD se efectuează în conformitate cu prevederile legislației în domeniul comunicațiilor electronice și tehnologiei informației, precum și cu standardele și reglementările tehnice specifice.
(7) Aspectele legate de spaţiul funcţional al SIA MD, de conținutul resursei informaționale, precum și de procedura colectării, păstrării, procesării, actualizării și recepționării informației din SIA MD, se stabilesc în conceptul tehnic și în Regulamentul cu privire la modalitatea de ţinere a Registrului „Managementul deşeurilor”, aprobate de Guvern.
(1) În conformitate cu prevederile art. 1, 3, 4 şi 19, organul central de mediu al administraţiei publice elaborează Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor, care acoperă întregul teritoriu al Republicii Moldova.
(2) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor cuprinde o analiză a situaţiei actuale a gestionării deşeurilor pe teritoriul ţării, măsurile care trebuie luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării, valorificării şi eliminării deşeurilor, precum şi o evaluare a modului în care programul va ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor va conţine, luînd în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, următoarele:
a) tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în limitele teritoriului, deşeurile care pot fi transportate pe sau de pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluției fluxurilor de deşeuri;
b) schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalații de valorificare și eliminare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile utilizate, deşeurile periculoase sau alte fluxuri de deşeuri formate;
c) evaluarea necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentară pentru instalaţiile de deşeuri, în conformitate cu art. 19, și, după caz, investițiile legate de acestea;
d) informaţiile despre criteriile de identificare a amplasamentelor şi informațiile despre capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, după caz;
e) politicile generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologiile şi metodele planificate de gestionare a deşeurilor, sau politicile privind deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare a acestora;
f) aspectele organizatorice legate de gestionarea deșeurilor, inclusiv distribuirea responsabilităților între actorii publici şi privaţi care se ocupă cu gestionarea deşeurilor;
g) o analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor economice şi de altă natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luînd în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;
h) desfășurarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg sau unor grupuri-țintă de public;
i) amplasamentele contaminate istoric prin operaţiuni de eliminare a deşeurilor şi măsurile de reabilitare a acestora;
j) capitolul specific privind gestionarea ambalajelor şi a deșeurilor de ambalaje.
Articolul 35. Implicarea autorităţilor administrației publice centrale și locale
în elaborarea programelor de gestionare a deşeurilor
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor furniza, la solicitarea organului central de mediu al administraţiei publice, informaţia necesară la elaborarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
(2) În baza Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor, autorităţile administraţiei publice locale elaborează programele locale de gestionare a deşeurilor în conformitate cu prezenta lege.
[Art.35 al.(2) modificat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
(3) Conţinutul programelor locale menţionate la alin. (2) este în corespundere cu obiectivele şi măsurile prevăzute de Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor.
Articolul 36. Programele de prevenire a generării deşeurilor
(1) Programele de prevenire a generării deşeurilor se elaborează cu respectarea prevederilor art. 1 şi 3 şi se integrează în Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor prevăzut la art. 34 sau în alte programe de politici de mediu.
(2) Programele menționate la alin. (1) stabilesc obiectivele de prevenire a generării deşeurilor, cu descrierea măsurilor de prevenire existente, şi evaluează utilitatea măsurilor indicate în anexa nr. 4 sau a altor măsuri corespunzătoare. Scopul acestor obiective şi măsuri este eliminarea legăturii dintre creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri.
(3) Organul central de mediu al administraţiei publice stabileşte valorile specifice de referință calitative și cantitative pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor, pentru a monitoriza şi pentru a evalua progresul realizării măsurilor. Aceste valori de referință, precum și alți indicatori pentru măsurile de prevenire se vor actualiza periodic, astfel încît să reflecte indicatorii adoptați la nivel european, dar pot include și masurile specifice la nivel național.
Articolul 37. Evaluarea, revizuirea și aprobarea programelor
(1) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor şi programele de prevenire a generării deşeurilor se evaluează de către organul central de mediu al administraţiei publice o dată la 2 ani și se revizuiesc o dată la 5 ani sau la necesitate, în conformitate cu art. 34.
(2) Programul național de gestionare a deșeurilor va include Programul de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional, aprobat de Guvern.
(3) Programele locale de gestionare a deşeurilor, inclusiv programele de prevenire a generării deşeurilor, se elaborează, se evaluează, se revizuiesc și se aprobă de către autoritățile administrației publice locale în termen de un an de la data aprobării Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
(4) În procesul de elaborare, proiectele Programului național şi programelor locale de gestionare a deșeurilor, precum și proiectele programelor de prevenire a generării deşeurilor se supun procedurii de evaluare strategică de mediu în conformitate cu Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
[Art.37 al.(4) introdus prin LP239 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.737]
Articolul 38. Participarea publicului
(1) Organul central de mediu al administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale iau măsurile necesare pentru ca părţile interesate, inclusiv autorităţile relevante și cetățenii, să poată participa la elaborarea programelor locale de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării deșeurilor și să aibă acces la ele în conformitate cu legislaţia privind accesul publicului la informația de mediu și, dacă este relevant, cu legislația privind evaluarea efectelor anumitor programe asupra mediului. Acestea plasează proiectele programelor, conform legislaţiei privind transparenţa în procesul decizional, pe o pagină de internet accesibilă publicului.
(2) În procesul de elaborare a legislaţiei şi a documentelor de politici privind gestionarea deşeurilor, care se va desfăşura în deplină transparenţă şi va respecta reglementările naţionale în vigoare referitoare la consultarea şi participarea părţilor interesate, se va asigura accesul publicului la informaţia de mediu, participarea la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu, conform Convenţiei de la Aarhus privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 346-XIV din 7 aprilie 1999, cu luarea în considerare a principiilor generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor naturale, precum şi a impactului global asupra mediului, sănătăţii umane, economiei şi societăţii.
Articolul 39. Cooperarea internaţională la elaborarea programelor
Republica Moldova cooperează cu alte state interesate şi organisme internaţionale la elaborarea, în conformitate cu art. 34 și 36, a Programului național pentru gestionarea deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deșeurilor.
Articolul 40. Implementarea programelor
(1) Programul naţional pentru gestionarea deșeurilor și Programul de prevenire a generării deșeurilor la nivel național vor prevedea măsuri pentru următoarele obiective:
a) diminuarea sau limitarea generării de deşeuri şi a gradului de periculozitate a acestora;
b) reciclarea, regenerarea sau alte forme de utilizare a deşeurilor;
c) neutralizarea deşeurilor prin metode sigure pentru protecția mediului;
d) remedierea suprafeţelor poluate.
(2) Implementarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor și a Programului de prevenire a generării deșeurilor la nivel național se realizează prin aprobarea programelor locale de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării deșeurilor. Acestea din urmă includ:
a) analiza situaţiei şi prognozarea tipului, proprietăţilor şi cantităţilor de deşeuri generate şi ale celor supuse valorificării sau eliminării;
b) obiectivele, etapele şi termenele pentru implementarea programelor;
c) metodele, tehnologiile şi instalaţiile de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor;
d) descrierea metodelor, tehnologiilor şi instalaţiilor de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor, precum şi a amplasamentelor destinate acestora;
e) deciziile privind amenajarea amplasamentelor, aplicarea tehnologiilor şi exploatarea instalaţiilor de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor;
f) resursele pentru implementarea programelor;
g) măsurile pentru sprijinirea, încurajarea şi raţionalizarea activităţilor de valorificare a deşeurilor;
h) informații despre interacţiunea cu alte programe sectoriale din punctul de vedere al dezvoltării durabile, de rînd cu realizarea obiectivelor Programului național pentru gestionarea deşeurilor;
i) măsuri de implementare a unui sistem de raportare şi control, de intervenţie imediată, de evaluare a rezultatelor și de actualizare a Programului național pentru gestionarea deşeurilor;
j) planificarea dezvoltării amplasamentelor pentru instalaţiile de tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor, specificate la lit. c) şi d);
k) date privind implicarea publicului şi a organizaţiilor neguvernamentale.
Articolul 41. Monitorizarea şi raportarea implementării programelor
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale responsabile de realizarea programelor de gestionare a deșeurilor și a celor de prevenire a generării deșeurilor prezintă anual organului central de mediu al administraţiei publice informaţiile privind implementarea programelor menționate.
(2) Organul central de mediu al administraţiei publice prezintă anual Guvernului raportul privind implementarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
Producătorii de deşeuri, pe lîngă obligațiile menționate la art. 12, au următoarele obligații ce ţin de gestionarea deşeurilor:
a) să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum cantităţile de deşeuri rezultate din propriile activităţi;
b) să nu pună în circulaţie produse, dacă nu există posibilitatea eliminării acestora ca deşeuri, cu respectarea prevederilor art. 4;
c) să asigure importul și fabricarea produselor alimentare și a mărfurilor de larg consum în ambalaje reutilizabile și reciclabile, inofensive pentru mediu, precum și colectarea și recuperarea ambalajelor proprii sau importate, să nu admită ambalarea excesivă, conform prevederilor prezentei legi și cerințelor aprobate de Guvern;
d) să asigure echipamente de protecţie şi de lucru adecvate operaţiunilor aferente gestionării deşeurilor în condiţii de securitate a muncii;
e) să nu admită descărcări necontrolate de deşeuri în mediu;
f) să nu abandoneze deşeurile şi să nu le depoziteze în locuri neautorizate;
g) să separe deșeurile înainte de colectare în vederea valorificării sau eliminării acestora;
h) să ia măsurile necesare pentru ca eliminarea deşeurilor să se realizeze în condiţii de respectare a reglementărilor privind protecţia mediului şi a sănătății populaţiei;
i) să adopte, la faza de concepţie şi proiectare a unui produs, soluţiile şi tehnologiile de eliminare sau de diminuare la minimum posibil a generării de deşeuri;
j) să implementeze prevederile Programului național pentru gestionarea deșeurilor, ale programelor locale de gestionare a deşeurilor, precum și ale programelor de prevenire a generării deșeurilor.
Articolul 43. Planurile de intervenţie
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase au obligaţia să elaboreze, în condiţiile legii, planurile de intervenţie pentru situaţii de accident şi să asigure condiţiile de aplicare a acestora.
Articolul 44. Transportul deşeurilor
(1) Operatorii de transport specializaţi pentru transportul deşeurilor trebuie să fie autorizaţi în conformitate cu prezenta lege.
(2) Transportul deșeurilor se realizează în conformitate cu prevederile actelor normative ce reglementează transportul mărfurilor periculoase pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor monitorizează respectarea de către operatorii de transport a prevederilor şi cerinţelor Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase, încheiat la Geneva, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 44-XIV din 4 iunie 1998.
(4) Pentru transportul feroviar, naval sau aerian al deşeurilor, operatorii de transport trebuie să respecte reglementările emise de către autoritățile administraţiei publice centrale în domeniile transporturilor şi mediului.
(5) Transportul transfrontalier al deşeurilor se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei, ale art. 64 din prezenta lege şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 45. Obligaţiile operatorilor de transport
Operatorii de transport de deşeuri au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze pentru transportarea deşeurilor numai mijloace de transport specializate, astfel încît să fie respectate reglementările privind protecția mediului și a sănătății populaţiei;
b) să asigure instruirea personalului pentru încărcarea, transportul şi descărcarea deşeurilor în condiţii de siguranţă şi pentru intervenţia în cazul unor defecţiuni sau accidente;
c) să deţină toate documentele de însoţire necesare pentru deşeurile transportate, din care să rezulte deţinătorul, destinatarul, tipurile de deşeuri, locul de încărcare, locul de destinaţie şi, după caz, cantitatea de deşeuri transportate şi codificarea acestora conform legii;
d) să nu abandoneze deşeurile pe traseu;
e) să respecte prevederile prezentei legi și ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, ale altor acte normative aprobate de Guvern;
f) să posede dotarea tehnică pentru intervenţie în cazul unor defecţiuni sau accidente apărute în timpul transportării deşeurilor periculoase sau, în cazul în care nu deţin dotarea tehnică şi personalul corespunzător, să asigure acest lucru prin unităţi specializate;
g) să ţină evidenţă cronologică a cantităţii, naturii şi originii deşeurilor, precum şi evidența mijloacelor de transport;
h) să anunţe organul central de mediu al administraţiei publice despre orice transport de deşeuri periculoase înaintea efectuării acestuia, precum şi autorităţile administraţiei publice în domeniul afacerilor interne în cazul transportului deşeurilor cu pericol de incendiu sau explozie.
Articolul 46. Obligaţiile privind valorificarea deşeurilor
Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să deţină spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară separată a deşeurilor, cu respectarea prevederilor art. 4;
b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează a fi valorificate, precum şi de produse rezultate din valorificarea care ar putea genera poluarea mediului sau care prezintă riscuri de incendiu pentru vecinătăţi;
c) să utilizeze pentru valorificarea deşeurilor tehnologii care deţin avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat, conform legislației;
d) să supună eliminării finale reziduurile provenite din valorificarea deşeurilor.
Articolul 47. Obligaţiile privind eliminarea deşeurilor
Unităţile şi întreprinderile care elimină deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să asigure eliminarea, în totalitate şi în timp util, a deşeurilor care le sînt încredinţate;
b) să folosească cele mai bune tehnici disponibile, fezabile din punct de vedere economic, şi să respecte valorile-limită de emisii, stabilite prin autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor;
c) să amplaseze şi să amenajeze depozitul de deşeuri într-un spaţiu şi în condiţii corespunzătoare, respectîndu-se prevederile art. 4, cu acordul organelor de supraveghere şi control, conform legislaţiei;
d) să introducă pentru depozitare finală numai deşeurile permise de autoritatea de reglementare şi să respecte tehnologia de depozitare aprobată de aceasta;
e) să supravegheze permanent modul de depozitare finală a deşeurilor sub aspectul stabilităţii şi etanşeităţii şi să efectueze măsurile necesare stabilite prin autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor în vederea exploatării în condiţii de siguranţă a depozitelor respective;
f) să exploateze, în parametrii proiectați, instalaţiile de decontaminare cu care sînt dotate şi să se doteze cu instalaţii pentru decontaminare acolo unde acestea lipsesc;
g) să execute lucrările de reconstrucţie ecologică şi de încadrare în peisajul zonei indicate în autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor şi să organizeze supravegherea continuă a depozitelor după sistarea depunerii deşeurilor;
h) să supravegheze activităţile de eliminare a deşeurilor şi să execute controlul şi monitorizarea emisiilor de poluanţi în cadrul laboratorului propriu acreditat sau în colaborare cu alte laboratoare acreditate în domeniu.
Articolul 48. Obligaţiile persoanelor fizice
Persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice au următoarele obligaţii:
a) să depună separat deșeurile și ambalajele reciclabile acolo unde există recipiente special destinate acestui scop;
b) să nu abandoneze şi să nu depoziteze deşeurile în afara locurilor destinate acestui scop;
c) să realizeze măsurile de decontaminare şi refacere a mediului poluat de deşeuri, prescrise de autorităţile competente;
d) să suporte costurile aferente gestionării deșeurilor, precum și pagubelor aduse populației, agenților economici și instituțiilor prin gestionarea defectuoasă a deșeurilor.
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de baterii şi acumulatori înseamnă bateriile și acumulatorii care constituie deșeuri conform art. 2 pct. 9).
(2) Prevederile prezentului articol se aplică tuturor tipurilor de baterii şi acumulatori, indiferent de formă, volum, greutate, material component sau de utilizarea acestora, cu excepţia bateriilor şi acumulatorilor utilizaţi în:
a) echipamentele asociate cu protecţia intereselor esenţiale ale ţării în ceea ce priveşte securitatea, armele, muniţiile şi materialul de război, cu excluderea produselor care nu sînt destinate unor scopuri specific militare;
b) echipamentul destinat trimiterii în spaţiu.
(3) Producătorii bateriilor şi acumulatorilor trebuie să asigure:
a) proiectarea aparatelor astfel încît deşeurile de baterii şi acumulatori să poată fi înlăturate cu uşurinţă;
b) însoţirea aparatelor în care sînt încorporate baterii şi acumulatori cu instrucţiuni în care se arată cum pot fi îndepărtate în siguranţă acestea şi care, după caz, informează utilizatorul final cu privire la tipul bateriilor şi acumulatorilor încorporaţi.
(4) Cerinţele menţionate la alin. (3) nu se aplică atunci cînd, din motive de siguranţă, de performanţă, medicale sau de integritate a datelor, continuitatea alimentării cu energie este indispensabilă şi necesită o conectare permanentă între aparat şi baterie sau acumulator.
(5) În scopul protecției mediului și a sănătății populației, al prevenirii formării deşeurilor periculoase se interzice punerea la dispoziție pe piață:
a) a bateriilor şi acumulatorilor, indiferent dacă sînt sau nu încorporați în aparate, care conţin mercur într-o proporţie mai mare de 0,0005% din greutate; şi
b) a bateriilor şi acumulatorilor portabili, inclusiv a celor încorporați în aparate, care conţin cadmiu într-o proporţie mai mare de 0,002% din greutate.
(6) Bateriile şi acumulatorii specificați la alin. (5), care au fost puși la dispoziție pe piaţă, în mod legal, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, pot fi comercializaţi în continuare pînă la epuizarea stocurilor.
(7) Interdicția prevăzută la alin. (5) lit. a) nu se aplică bateriilor de tip „nasture” cu un conţinut de mercur de cel mult 2% din greutate.
(8) Interdicția prevăzută la alin. (5) lit. b) nu se aplică bateriilor şi acumulatorilor portabili destinaţi utilizării în:
a) sistemele de urgenţă şi de alarmă, inclusiv iluminatul de urgenţă;
b) echipamentul medical;
c) uneltele electrice fără fir.
(9) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului, în conformitate cu prevederile art. 12, şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de baterii şi acumulatori asigură crearea unei reţele de colectare separată a bateriilor şi acumulatorilor uzați de la consumatori, precum şi dezvoltarea sistemelor de valorificare materială a deşeurilor de baterii şi acumulatori în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic.
(10) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de baterii şi acumulatori, autorizat de către autoritățile competente specificate la art. 24, este obligat:
a) să asigure că toate deşeurile supuse tratării, care pot fi recuperate sau reciclate, nu vor fi eliminate;
b) să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori;
c) să raporteze, trimestrial, producătorilor de baterii şi acumulatori rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de baterii şi acumulatori, stabilite de Guvern;
d) să asigure că materialele finale obţinute după dezasamblarea bateriilor şi acumulatorilor uzați nu vor conţine componenţi cu caracteristici periculoase;
e) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege.
(11) Transportarea pe teritoriul Republicii Moldova și în afara ei a deşeurilor de baterii şi acumulatori se va efectua cu respectarea prevederilor art. 4, 44 și 64, a condițiilor detaliate ale transportării deşeurilor de baterii şi acumulatori, stabilite de Guvern.
(12) În procesul de gestionare a deșeurilor de baterii și acumulatori se interzice:
a) abandonarea bateriilor și acumulatorilor uzați sau a componentelor solide ale acestora;
b) deversarea electrolitului din acumulatorii uzaţi pentru autovehicule pe sol, în apele de suprafaţă, apele subterane şi în sistemele de canalizare;
c) deteriorarea carcaselor bateriilor și acumulatorilor uzați.
(13) Gestionarea bateriilor și acumulatorilor, precum și a deșeurilor acestora, se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 50. Deşeurile de echipamente electrice şi electronice
(1) În sensul prezentei legi, se consideră deșeuri de echipamente electrice și electronice echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9), inclusiv toate componentele, subansamblurile şi produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul rebutării.
(2) Prevederile prezentului articol se aplică categoriilor de echipamente electrice şi electronice enumerate în anexa nr. 5, cu excepţia:
a) echipamentelor necesare pentru protecţia intereselor esenţiale de securitate națională, inclusiv a armelor, munițiilor și materialului de război destinate scopurilor specific militare;
b) echipamentelor care sînt proiectate şi instalate special ca parte a unui alt tip de echipament ce este exclus sau nu intră în domeniul de aplicare al prezentei legi, care îşi pot îndeplini rolul doar dacă sînt incluse în echipamentul respectiv;
c) becurilor cu filament;
d) echipamentelor proiectate pentru a fi trimise în spaţiu;
e) uneltelor industriale fixe de dimensiuni mari;
f) instalațiilor fixe de dimensiuni mari, cu excepția echipamentelor care sînt în astfel de instalaţii, dar care nu sînt special proiectate şi instalate ca parte a instalaţiilor respective;
g) mijloacelor de transport de persoane sau de mărfuri, cu excepția vehiculelor electrice cu două roţi care nu sînt omologate;
h) echipamentelor mobile fără destinaţie rutieră accesibile exclusiv pentru uz profesional;
i) echipamentelor proiectate doar în scopuri de cercetare şi dezvoltare şi accesibile doar în cadrul unor tranzacţii dintre întreprinderi;
j) dispozitivelor medicale şi dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro, atunci cînd se preconizează că aceste dispozitive vor fi infectate înaintea încheierii ciclului de viaţă, precum şi dispozitivelor medicale implantabile active.
(3) În scopul protecției mediului și a sănătății populației, al prevenirii formării deșeurilor periculoase se interzice punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice şi electronice care depăşesc valorile concentraţiilor maxime din greutate de 0,1% pentru mercur, plumb, crom hexavalent, bifenili polibromuraţi şi eteri de difenil polibromuraţi şi de 0,01% pentru cadmiu, cu excepţia echipamentelor pentru care sînt stabilite derogări, conform actelor normative aprobate de Guvern.
(4) Pentru executarea cerințelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art. 12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de echipamente electrice şi electronice asigură crearea unor sisteme de returnare şi colectare a echipamentelor electrice şi electronice uzate de la consumatori, precum și dezvoltarea schemelor de valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
(5) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, autorizat de către autorităţile competente specificate la art. 24, este obligat:
a) să asigure că deşeurile de echipamente electrice şi electronice supuse tratării care pot fi recuperate sau reciclate nu vor fi eliminate;
b) să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice;
c) să raporteze, trimestrial, producătorilor de echipamente electrice şi electronice rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice stabilite de Guvern;
d) să asigure că materialele finale obţinute după dezasamblarea echipamentelor electrice şi electronice uzate nu vor conţine componenţi cu caracteristici periculoase;
e) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege.
(6) Transportarea pe teritoriul Republicii Moldova și în afara ei a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice se va efectua cu respectarea prevederilor art. 4, 44 și 64, a condițiilor detaliate ale transportării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, stabilite de Guvern.
(7) Gestionarea echipamentelor electrice și electronice, precum și a deșeurilor acestora, se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 51. Vehiculele scoase din uz
(1) În sensul prezentei legi, se consideră vehicul scos din uz un vehicul care constituie un deşeu conform art. 2 pct. 9).
(2) Prevederile prezentului articol se aplică vehiculelor şi vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora, indiferent de modul în care vehiculul a fost întreţinut sau reparat pe durata utilizării şi indiferent dacă este echipat cu componentele furnizate de producător sau cu alte componente a căror asamblare ca piese de rezervă sau de schimb este în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative aprobate de Guvern.
(3) În scopul protecţiei mediului și a sănătății populației, al prevenirii formării deșeurilor periculoase, producătorii de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale şi echipamente, sînt obligaţi:
a) să limiteze utilizarea substanţelor periculoase la vehicule şi să le reducă, pe cit este posibil, începînd cu faza de proiectare, astfel încît să prevină, în special, eliberarea acestora în mediu, facilitînd reciclarea şi evitînd nevoia de a elimina deşeuri periculoase;
b) să asigure proiectarea şi producerea de noi vehicule într-un mod care facilitează dezasamblarea, reutilizarea, recuperarea şi, în special, reciclarea vehiculelor scoase din uz, a materialelor şi a componentelor acestora;
c) să integreze o cantitate sporită de material reciclat în vehicule şi în alte produse pentru a dezvolta pieţe de desfacere pentru materialele reciclate;
d) să asigure ca materialele şi componentele vehiculelor introduse pe piaţă să nu conţină mercur, plumb, cadmiu sau crom hexavalent.
(4) Toate vehiculele scoase din uz şi, pe cît este posibil din punct de vedere tehnic, toate părţile uzate înlăturate la repararea vehiculelor pentru transport de persoane sînt supuse colectării şi transmiterii la staţiile de colectare.
(5) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art. 12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de vehicule asigură crearea unor sisteme individuale și colective de returnare şi colectare a tuturor vehiculelor scoase din uz, precum şi dezvoltarea sistemelor de valorificare materială a deşeurilor de vehicule scoase din uz.
(6) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a vehiculelor scoase din uz, autorizat de către autoritățile competente specificate la art. 24, este obligat să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege, şi să se asigure că:
a) toate vehiculele scoase din uz se depozitează şi se tratează cu respectarea prevederilor art. 4 şi a cerinţelor tehnice minime pentru tratare aprobate de Guvern;
b) toate vehiculele scoase din uz sînt dezasamblate înainte de continuarea tratării sau de alte operațiuni echivalente pentru a reduce orice impact negativ asupra mediului;
c) materialele și componentele etichetate sau identificate în orice alt mod, în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern, sînt demontate înainte de continuarea tratării;
d) materialele şi componentele cu grad ridicat de risc sînt înlăturate separat pentru a nu contamina deşeurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de maşina de tăiat;
e) operațiunile de demontare și depozitare sînt efectuate astfel încît să permită reutilizarea, valorificarea şi reciclarea componentelor vehiculelor;
f) materialele finale obținute după dezasamblarea vehiculelor scoase din uz nu conţin componenţi cu caracteristici periculoase.
(7) Operatorul staţiei de tratare trebuie să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a vehiculelor scoase din uz şi să raporteze, trimestrial, producătorilor rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de vehicule scoase din uz, stabilite de Guvern.
(8) Gestionarea vehiculelor scoase din uz se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 52. Uleiurile uzate
(1) Gestionarea uleiurilor uzate se realizează fără a aduce atingere restricţiilor prevăzute la alin. (2) din prezentul articol şi obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevăzute la art. 21 şi 22, astfel încît să se asigure că:
a) uleiurile uzate sînt colectate separat, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;
b) uleiurile uzate sînt tratate în conformitate cu respectarea prevederilor art. 3 şi 4;
c) în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic, uleiurile uzate cu caracteristici diferite nu se amestecă, iar uleiurile uzate nu se amestecă cu alte tipuri de deşeuri sau substanţe, dacă o astfel de amestecare împiedică tratarea lor.
(2) În procesul de gestionare a uleiurilor uzate se interzice:
a) deversarea uleiurilor uzate în apele de suprafaţă, în apele subterane şi în sistemele de canalizare;
b) evacuarea pe sol sau depozitarea în condiţii necorespunzătoare a uleiurilor uzate, precum şi abandonarea necontrolată a reziduurilor rezultate din valorificarea acestora;
c) valorificarea şi eliminarea uleiurilor uzate prin metode care generează poluare peste valorile-limită de emisie, stabilite prin actele normative aprobate de Guvern;
d) amestecarea diferitor categorii de uleiuri uzate, cu una sau mai multe din proprietăţile specificate în anexa nr. 3, și/sau cu alte tipuri de uleiuri conţinînd bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari, şi/sau cu alte tipuri de compuşi periculoşi;
e) amestecarea cu alte substanţe care impurifică uleiurile;
f) colectarea, stocarea şi transportul în comun cu alte tipuri de deşeuri;
g) gestionarea uleiurilor uzate de către persoane neautorizate;
h) utilizarea uleiurilor uzate ca agent de impregnare a materialelor.
(3) Uleiurile uzate care conţin bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari în concentraţii mai mari de 50 ppm se gestionează în conformitate cu art. 53 şi cu Regulamentul privind bifenilii policloruraţi, aprobat de Guvern.
(4) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art. 12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii şi importatorii de uleiuri asigură crearea unor sisteme de colectare a uleiurilor uzate de la consumatori, precum şi dezvoltarea sistemelor de regenerare a acestora, corespunzător cantităţilor şi tipurilor de uleiuri puse la dispoziție pe piață.
(5) În cazul în care regenerarea uleiurilor uzate este posibilă din punct de vedere tehnic şi este sigură pentru mediu, transportul acestora de pe teritoriul naţional la instalaţiile de incinerare sau coincinerare de peste hotare se restricţionează prin legislaţie.
(6) Gestionarea uleiurilor uzate se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 53. Stocurile și deșeurile de poluanţi organici persistenţi
(1) În scopul asigurării protecției mediului și a sănătății populației, al prevenirii generării deșeurilor periculoase se interzice producerea, punerea la dispoziție pe piață și utilizarea substanțelor enumerate în secțiunea 1 din anexa nr. 6, fie individual, fie în compoziţia preparatelor, fie sub formă de compuşi ai unor diverse articole.
(2) Interdicția menţionată la alin. (1) nu se aplică în cazul:
a) unei substanţe utilizate pentru cercetări de laborator sau ca standard de referinţă;
b) unei substanţe care apare ca oligoelement contaminant neintenţionat în substanţe, preparate sau articole;
c) substanțelor care apar sub formă de compuşi ai articolelor produse înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau într-o perioadă de 6 luni de la această dată;
d) unei substanțe care apare sub formă de compus al articolelor aflate deja în uz înainte de sau la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Gestionarea stocurilor de poluanţi organici persistenţi prevede următoarele:
a) deţinătorul unui stoc care constă din sau conţine orice substanţă enumerată în secţiunea 1 din anexa nr. 6, care nu este permisă de a fi utilizată, administrează acel stoc ca deşeu în corespundere cu prezenta lege și conform art. 6 din Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi, ratificată prin Legea nr. 40-XV din 19 februarie 2004;
b) deţinătorul unui stoc mai mare de 50 kg care constă din sau conține orice substanță enumerată în secțiunea 1 din anexa nr. 6, a cărei utilizare este permisă, va pune la dispoziţia organului central de mediu al administrației publice informații privind natura și mărimea stocului respectiv;
c) deţinătorul va administra stocul într-un mod sigur din punctul de vedere al protecţiei mediului şi sănătăţii populației;
d) autoritatea de supraveghere şi control monitorizează modul de utilizare şi gestiune a stocurilor notificate.
(4) Gestionarea deşeurilor de poluanţi organici persistenţi prevede următoarele:
a) producătorii şi deţinătorii de deșeuri vor întreprinde toate măsurile posibile pentru a evita contaminarea acestor deșeuri cu substanţele enumerate în secțiunea a 2-a din anexa nr. 6;
b) deşeurile care constau din, conţin sau sînt contaminate cu oricare dintre substanţele enumerate în secţiunea a 2-a din anexa nr. 6 trebuie să fie valorificate sau eliminate fără întîrziere şi în conformitate cu operaţiunea D9, prevăzută în anexa nr. 1, cu excepţia deşeurilor care conţin bifenili policloruraţi, în aşa mod încît să se asigure că conţinutul de poluanţi organici persistenţi este distrus sau transformat ireversibil și deșeurile rămase, precum și emisiile nu prezintă caracteristicile poluanţilor organici persistenţi;
c) operaţiunile de valorificare sau eliminare care pot conduce la recuperarea, reciclarea, regenerarea sau reutilizarea oricăror dintre substanțele enumerate în secțiunea a 2-a din anexa nr. 6 se interzic.
(5) Transportul stocurilor şi deşeurilor de poluanţi organici persistenţi pînă la locul de tratare sau eliminare se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4. Transportul stocurilor şi deşeurilor de poluanţi organici persistenţi pe drumurile publice spre locul de tratare sau eliminare şi transferul acestora pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art. 44 şi 64.
(6) Etichetarea poluanţilor organici persistenţi, a stocurilor şi deşeurilor se efectuează cu respectarea prevederilor art. 22 din prezenta lege şi ale actelor normative aprobate de Guvern.
(7) Gestionarea poluanţilor organici persistenţi, a stocurilor şi deşeurilor acestora se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 54. Deşeurile de ambalaje
(1) Se supun prevederilor prezentei legi toate ambalajele puse la dispoziție pe piață, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în gospodăriile private sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de ambalaje care nu mai corespund scopului pentru care au fost fabricate, indiferent de modul de generare, de recuperare, de depozitare, de reciclare sau de valorificare.
(2) În sensul prezentei legi:
a) ambalaje înseamnă toate produsele realizate din orice materiale, de orice natură, utilizate pentru a conţine, a proteja, a manevra, a prezenta și a furniza bunurile, de la materii prime la bunuri prelucrate, de la producător la utilizator sau la consumator. Articolele „nereturnabile” utilizate în aceleaşi scopuri trebuie, de asemenea, considerate ambalaje;
b) deşeurile de ambalaje înseamnă orice ambalaj sau material de ambalaj care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9);
c) gestionarea deşeurilor de ambalaje înseamnă gestionarea deşeurilor astfel cum este definită la art. 2 pct. 15);
d) plastic înseamnă un polimer la care este posibil să fi fost adăugaţi aditivi sau alte substanţe şi care este capabil să funcţioneze drept principal component structural al pungilor de transport;
e) pungi de transport din plastic înseamnă pungi de transport, cu sau fără mîner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor la punctele de vînzare de bunuri sau produse;
f) pungi de transport din plastic subţire înseamnă pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 50 de microni;
g) pungi de transport din plastic foarte subţire înseamnă pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni, care sînt necesare din motive de igienă sau care sînt utilizate ca ambalaje primare pentru produsele alimentare în vrac, atunci cînd acest lucru contribuie la prevenirea risipei de alimente.
(3) Activitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje are la bază principiile generale prevăzute de prezenta lege şi de actele normative în domeniu.
(4) Principiile specifice activităţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje sînt:
a) prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje;
b) reutilizarea ambalajelor;
c) reciclarea deşeurilor de ambalaje;
d) alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care reduc cantitățile eliminate prin depozitare finală.
(5) În scopul prevenirii generării deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 3, precum şi al evitării poluării mediului, se interzice distribuirea gratuită a pungilor din plastic, cu excepţia pungilor din plastic foarte subţire.
[Art. 54 alin. (5) se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2017]
(6) În scopul asigurării protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei şi prevenirii formării deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, ambalajele trebuie să respecte următoarele cerinţe esenţiale și niveluri ale concentraţiei de metale grele:
1) cerinţele esenţiale specifice privind fabricarea şi compoziţia ambalajului:
a) ambalajul va fi fabricat astfel încît volumul şi greutatea acestuia să fie limitate la minimum necesar pentru a asigura nivelul cerut de siguranţă, igienă şi acceptabilitate, atît pentru produsul ambalat, cît şi pentru consumator;
b) ambalajul va fi conceput, fabricat şi comercializat într-un mod care să permită reutilizarea sau valorificarea sa, inclusiv reciclarea, şi să reducă la minimum impactul negativ asupra mediului;
c) ambalajul va fi fabricat urmărindu-se reducerea la minimum a conţinutului de substanţe nocive sau de alte substanţe şi materiale periculoase în compoziţia materialului de ambalare şi în elementele sale, care se pot regăsi în emisiile, cenuşa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a deşeurilor de ambalaje;
2) cerinţele esenţiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj:
a) proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să permită mai multe rotaţii în condiţii normale de utilizare preconizate;
b) ambalajul reutilizat trebuie pregătit, după caz, pentru a satisface exigenţele în materie de sănătate şi de securitate;
c) ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devină deşeu de ambalaj valorificabil;
3) cerinţele esenţiale specifice privind caracterul valorificabil al unui ambalaj:
a) ambalajul va fi fabricat astfel încît să permită reciclarea unui anumit procent din greutatea materialelor folosite, atunci cînd devine deșeu de ambalaj. Acest procent poate varia în funcţie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului;
b) ambalajul va fi fabricat astfel încît să permită, atunci cînd devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaj tratate în vederea valorificării energetice să aibă o valoare calorică minimă, precum și să permită optimizarea valorificării de energie;
c) ambalajul va fi fabricat astfel încît să permită, atunci cînd devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaje tratate în vederea compostării să fie suficient de biodegradabile;
d) ambalajul biodegradabil va fi fabricat astfel încît să permită, atunci cînd devine deşeu de ambalaj, o descompunere fizică, chimică, termică sau biologică pînă la transformarea în bioxid de carbon, biomasă și apă a celei mai mari părți a materialului;
4) totalul nivelului concentrației de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezent în ambalaje sau în componentele ambalajelor nu trebuie să depăşească 100 ppm, raportat la masă, cu excepţia ambalajelor realizate în întregime din cristal cu conţinut de plumb.
[Art. 54 alin. (6) se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2018]
(7) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art. 12, producătorii de ambalaje și/sau de produse ambalate asigură crearea unor sisteme de preluare sau colectare a deşeurilor de ambalaj şi dezvoltarea schemelor de valorificare materială sau energetică a deşeurilor de ambalaje care nu pot fi reciclate, fiind inutilizabile pentru valorificare materială.
[Art.54 al.(7) modificat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
(8) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de ambalaje, autorizat de către autorităţile competente menţionate la art. 24, este obligat:
a) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deșeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege;
b) să asigure că toate deşeurile supuse tratării care pot fi reciclate sau valorificate nu vor fi eliminate;
c) să raporteze trimestrial producătorilor de ambalaje rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de ambalaje stabilite de Guvern.
(9) Gestionarea ambalajului şi deşeurilor de ambalaje se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 55. Deşeurile rezultate din activitatea medicală
(1) În sensul prezentei legi, deşeurile rezultate din activitatea medicală se consideră deşeurile rezultate din activităţile de asistenţă medicală pentru om şi animale şi/sau din cercetările conexe, clasificate în deșeuri periculoase și nepericuloase în conformitate cu poziţia 18 din Lista deşeurilor.
(2) Gestionarea deşeurilor menţionate la alin. (1), inclusiv a celor periculoase, se efectuează în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea populației, ţinînd cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, precum și de cele ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Împachetarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, inclusiv a celor periculoase, se efectuează doar în ambalaj confecţionat din materiale care permit eliminarea acestuia cu riscuri minime pentru mediu şi sănătatea populației. Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină о dată cu conţinutul.
(4) Etichetarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se efectuează cu respectarea prevederilor art. 22 din prezenta lege şi a actelor normative aprobate de Guvern.
(5) În procesul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se interzice:
a) depunerea deşeurilor periculoase neambalate (în vrac);
b) utilizarea pentru ambalarea deşeurilor periculoase a materialelor care nu corespund prevederilor alin. (3) din prezentul articol şi actelor normative aprobate de Guvern;
c) amestecarea diferitor categorii de deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, precum și amestecarea acestora cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale.
(6) Transportul deşeurilor rezultate din activitatea medicală, inclusiv al celor periculoase, pînă la locul de tratare sau eliminare se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4. Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice pînă la locul de tratare sau eliminare şi transferul acestora pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art. 44 şi 64.
(7) Producătorii deşeurilor rezultate din activitatea medicală sînt obligaţi:
a) să colecteze separat deşeurile la sursă, asigurînd trierea acestora pe categorii de deşeuri, în scopul facilitării tratării și eliminării specifice fiecărei categorii de deșeuri;
b) să asigure tratarea şi/sau eliminarea deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, produse la întreprinderile sau instalaţiile autorizate conform art. 25, precum şi eliminarea rapidă şi completă a factorilor cu potențial nociv pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
c) să asigure ţinerea evidenţei deşeurilor şi transmiterea informaţiei despre deşeurile generate şi gestionarea acestora în conformitate cu art. 32 şi 33 din prezenta lege şi cu actele normative aprobate de Guvern.
(8) Conducătorii instituţiilor de asistenţă medicală pentru om şi animale şi instituţiilor de cercetări în acest domeniu, indiferent de tipul de proprietate, sînt obligaţi:
a) să prevadă anual cheltuielile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi;
b) să aprobe planuri proprii de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi să asigure implementarea acestora în conformitate cu regulamentul intern şi actele normative aprobate de Guvern;
c) să nominalizeze о persoană responsabilă pentru activităţile de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
d) să asigure formarea profesională continuă a angajaților în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
Articolul 56. Biodeşeurile
(1) Gestionarea biodeşeurilor definite la art. 2 pct. 2) se efectuează cu respectarea prevederilor art. 3 şi 4, astfel încît să se asigure:
a) colectarea separată a biodeşeurilor în vederea compostării şi fermentării acestora;
b) tratarea biodeşeurilor într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a mediului;
c) producerea din biodeşeuri a unor materiale fără riscuri pentru mediu.
(2) Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini vor fi colectate separat şi transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare.
(3) În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.
Articolul 57. Deşeurile generate de nave şi reziduurile de marfă
(1) În scopul protecţiei eficiente a mediului acvatic şi al prevenirii deversării deşeurilor provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor de marfă se interzice deversarea ilicită a deşeurilor şi a reziduurilor în mediul marin sau în cursuri de apă de către navele care utilizează porturile naţionale, asigurînd predarea acestora către instalaţiile portuare de preluare.
(2) În sensul alin. (1) al prezentului articol:
a) deşeuri generate de nave înseamnă toate deşeurile, inclusiv apele uzate şi alte reziduuri decît cele de marfă, care provin din exploatarea navelor și care intră sub incidenţa prevederilor anexelor I, IV şi V la Convenţia internaţională privind prevenirea poluării de către nave, adoptată la Londra la 2 noiembrie 1973 (MARPOL 73/78), la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 189-XVI din 28 iulie 2005, precum şi deşeurile asociate mărfurilor, astfel cum sînt definite în liniile directoare ale Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru implementarea anexei V la Convenţie;
b) reziduuri de marfă înseamnă resturile mărfurilor din magaziile sau tancurile de marfă care rămîn la finalul operaţiunilor de descărcare şi curăţare, inclusiv surplusurile sau scurgerile de marfă ce pot apărea în timpul operaţiunilor de încărcare şi/sau descărcare;
c) instalaţii portuare de preluare înseamnă orice instalaţie fixă, flotantă sau mobilă care serveşte la preluarea deşeurilor generate de nave şi/sau a reziduurilor de marfă.
(3) Fără a aduce atingere definiţiilor de la alin. (2) lit. a) şi b) din prezentul articol, deşeurile generate de nave și reziduurile de marfă sînt considerate deșeuri în înţelesul art. 2 pct. 9).
(4) Predarea deşeurilor generate de nave se va realiza după cum urmează:
a) comandantul unei nave care face escală într-un port pe teritoriul Republicii Moldova va preda toate deșeurile generate de navă unei instalaţii portuare de preluare, autorizată din punctul de vedere al protecţiei mediului în conformitate cu prevederile MARPOL 73/78, înaintea părăsirii portului. Operatorii instalaţiilor portuare de preluare vor elibera un document de confirmare a cantității și a tipurilor de deșeuri preluate, pe care îl vor înmîna comandantului navei;
b) o navă poate fi autorizată de autoritatea competentă în domeniul transportului naval să îşi continue voiajul spre următorul port de escală fără să predea toate deşeurile dacă nava dispune de spaţiu suficient de stocare a deşeurilor care au fost acumulate şi care vor fi generate în timpul voiajului prognozat, cu garanţia asigurării ca nu există niciun risc ca deşeurile să fie aruncate în cursurile de apă.
(5) Avînd în vedere aspectele pecuniare prevăzute la art. 29 pentru acoperirea costurilor aferente instalaţiilor portuare de preluare a deşeurilor generate de nave, inclusiv pentru preluarea şi gestionarea deșeurilor și/sau reziduurilor de marfă, administrațiile portuare trebuie să instituie un sistem de tarifare aplicabil navelor.
(6) Sistemul de tarifare prevăzut la alin. (5) trebuie să încurajeze armatorul navei să predea deşeurile generate şi/sau reziduurile de marfă la instalaţiile portuare de preluare şi să nu le descarce în mare sau cursuri de apă. În acest sens, următoarele principii vor fi aplicate tuturor navelor, cu excepţia navelor de pescuit şi a ambarcaţiunilor de agrement autorizate să transporte pînă la 12 pasageri:
a) toate navele care fac escală într-un port de pe teritoriul Republicii Moldova vor contribui la acoperirea costurilor prevăzute la alin. (5), chiar dacă instalaţiile portuare de preluare sînt sau nu sînt utilizate. Astfel, costul va fi inclus, de regulă, în tarifele portuare sau, prin excepţie, va putea fi aplicat un tarif separat pentru deşeuri. Tarifele pot fi aplicate diferenţiat, în funcţie de categoria, tipul şi dimensiunea navei;
b) partea din costuri care nu este acoperită de tarifele prevăzute la lit. a), dacă este cazul, va fi acoperită prin valorificarea deşeurilor efectiv predate de către nave, în funcţie de tipurile şi cantităţile acestora;
c) tarifele vor fi reduse atunci cînd comandantul poate demonstra că nava sa generează cantităţi reduse de deşeuri ca urmare a managementului de mediu aplicat, construcţiei navei, echipamentului şi operării efectuate.
(7) Sistemul de tarifare va fi echitabil, transparent şi nediscriminatoriu, va reflecta costurile instalaţiilor şi ale serviciilor puse la dispoziţie, chiar dacă acestea sînt sau nu sînt utilizate. Cuantumul tarifelor, modul de aplicare şi baza de calcul al acestora se stabilesc de Guvern.
Articolul 58. Deşeurile de mercur
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de mercur înseamnă substanţe sau obiecte care constau din, conţin sau sînt contaminate cu mercur sau compuşi de mercur care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9).
(2) Deșeurile de mercur vor fi gestionate în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea populației, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum și de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Colectarea, transportul, stocarea, tratarea sau eliminarea deşeurilor de mercur se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art. 25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Deşeurile de mercur, inclusiv lămpile fluorescente uzate, se colectează separat şi nu sînt amestecate cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe sau materiale.
(5) Producătorii deşeurilor de mercur şi întreprinderile care administrează deşeuri de mercur asigură împachetarea şi etichetarea acestora conform prevederilor art. 22 şi cerinţelor privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern.
(6) Transportarea deşeurilor de mercur pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern. Transferul deşeurilor de mercur pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art. 64.
(7) Depozitarea deşeurilor de mercur, inclusiv a deşeurilor de mercur metalic, se realizează în conformitate cu cerinţele de gestionare şi criteriile specifice de depozitare a acestora aprobate de Guvern.
Articolul 59. Deşeurile de azbest
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de azbest înseamnă substanţele sau produsele şi materialele care constau din sau conţin azbest și constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9).
(2) Deşeurile de azbest vor fi gestionate în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea populației, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum și de prevederile Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Deșeurile de azbest vor fi colectate separat, ambalate, etichetate, depozitate şi eliminate într-un depozit de deşeuri amplasat într-un loc destinat special pentru eliminarea deşeurilor de azbest.
(4) Colectarea, transportul, stocarea, tratarea sau eliminarea deşeurilor de azbest se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art. 25, cu respectarea condițiilor stabilite în aceasta.
(5) Producătorii de deşeuri de azbest şi întreprinderile care administrează deşeuri de azbest asigură împachetarea şi etichetarea acestora conform prevederilor art. 22 şi cerinţelor privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern.
(6) Transportarea deşeurilor de azbest pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern. Transferul deşeurilor de azbest pentru eliminare finală peste frontiere se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art. 64.
Articolul 60. Anvelopele uzate
(1) În sensul prezentei legi, anvelope uzate înseamnă anvelopele care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9).
(2) Anvelopele uzate vor fi gestionate în mod sigur pentru mediu, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum și de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Activitățile de gestionare a anvelopelor uzate se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art. 25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Colectarea, transportul şi păstrarea anvelopelor uzate se realizează prin intermediul unei reţele de colectare a cauciucurilor uzate, formată din centre de deservire tehnică a automobilelor, centre comerciale auto, parcări şi alte obiecte autorizate conform prezentei legi.
(5) În corespundere cu prevederile art. 13, anvelopele uzate şi alte deşeuri de cauciuc sînt supuse valorificării materiale sau energetice în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern.
(6) În cazul valorificării energetice a anvelopelor uzate, operatorul va asigura instalarea și buna funcționare a sistemelor de purificare a emisiilor în componentele mediului, a echipamentului de măsurare pentru controlul emisiilor, inclusiv cel computerizat, precum şi raportarea volumelor de emisii şi a rezultatelor de control conform legislației de mediu.
(7) Transportarea anvelopelor şi cauciucurilor uzate pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 şi 44. Transportul anvelopelor uzate de pe teritoriul naţional la întreprinderile de valorificare sau eliminare de peste frontiere se restricționează prin legislaţie.
Articolul 61. Deşeurile de metale feroase şi neferoase
(1) În senul prezentei legi, deşeuri de metale feroase şi neferoase înseamnă metalele feroase şi neferoase care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9). Resturile de metale generate de procesele tehnologice se consideră deşeuri.
(2) Deşeurile de metale feroase și neferoase vor fi gestionate în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea populației, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum și de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Activităţile de gestionare a deşeurilor de metale feroase şi neferoase se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art. 25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Transportarea metalelor feroase şi neferoase, inclusiv în formă de praf sau pulbere, şi al deşeurilor acestora pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern.
(5) Colectarea deşeurilor de metale feroase şi neferoase se efectuează separat, prin intermediul unui sistem individual și colectiv de colectare a acestora, conform prezentei legi şi legislaţiei.
(6) Deşeurile de metale feroase şi neferoase sînt supuse valorificării conform prevederilor art. 13, precum și reutilizării şi reciclării conform art. 14.
(7) Activităţile de recuperare şi reciclare a deşeurilor de metale sînt supuse controlului ecologic.
(8) Operatorul activităţilor de recuperare și de reciclare a deşeurilor de metale va asigura instalarea și buna funcționare a sistemelor de purificare a emisiilor în componentele mediului, a echipamentului de măsurare pentru controlul emisiilor, precum şi raportarea volumelor de emisii şi a rezultatelor de control conform legislaţiei de mediu.
(9) Transportarea deşeurilor de metale feroase şi neferoase de pe teritoriul naţional la întreprinderile de valorificare se efectuează în conformitate cu art. 64. În cazul în care reutilizarea şi reciclarea deşeurilor de metale feroase şi neferoase sînt posibile din punct de vedere tehnic şi sînt sigure pentru mediu, transportarea transfrontalieră a acestora se restricţionează prin legislaţie.
Articolul 611. Licențierea activităților de colectare, păstrare, prelucrare,
comercializare, precum și de export al resturilor și deșeurilor
de metale feroase și neferoase, de baterii și acumulatori uzați,
inclusiv în stare prelucrată
(1) Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a licenței pentru colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum și exportul resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase, de baterii și acumulatori uzați, inclusiv în stare prelucrată, se reglementează de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.
(2) Pentru obţinerea licenţei, solicitantul prezintă, fie pe suport de hîrtie – la sediul autorității emitente, fie în format electronic – prin intermediul ghișeului unic electronic de solicitare a actelor permisive, următoarele documente:
a) cererea în care se indică informaţii privind: denumirea, forma juridică de organizare, IDNO, adresa juridică a întreprinderii ori numele, prenumele, seria şi numărul buletinului de identitate al persoanei fizice; genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul intenţionează să obţină licenţă; asumarea, pe propria răspundere de către solicitant, a responsabilităţii pentru respectarea condiţiilor de licenţiere la desfășurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă și pentru veridicitatea documentelor prezentate;
b) copia documentului ce atestă înregistrarea întreprinderii sau a buletinului de identitate al persoanei fizice;
c) dovada dreptului de proprietate sau de locațiune a imobilului (suprafeţe utilate, încăperi închise pentru păstrarea resturilor și deşeurilor de metale neferoase) în care se va desfăşura activitatea licenţiată;
d) copia permisului de exercitare eliberat persoanei responsabile care activează în domeniul securităţii industriale (pentru prelucrarea resturilor și deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii și acumulatori uzați, inclusiv în stare prelucrată);
e) lista tehnicii, utilajului şi mecanismelor specializate de care dispune agentul economic cu drept de proprietate şi/sau locaţiune.
(3) Solicitarea altor documente decît cele prevăzute de prezentul articol se interzice. Datele din documentele și informaţiile depuse se verifică prin procedura ghișeului unic.
(4) În ziua înregistrării cererii și documentelor stabilite de prezentul articol pentru eliberarea/reperfectarea licenței, autoritatea de licențiere va înștiința Inspectoratul pentru Protecția Mediului pentru a se asigura (cu sau fără solicitarea unei vizite de control din partea organului în cauză) cu privire la corespunderea condițiilor de activitate a solicitantului cu cerinţele de protecţie a mediului. În cel mult 7 zile lucrătoare de la data înștiințării, Inspectoratul pentru Protecția Mediului va transmite o notificare sau procesul-verbal de control privind rezultatele verificării efectuate.
(5) În cazul în care Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu a inițiat un control în urma înștiințării și/sau nu a eliberat procesul-verbal de control în decursul a 7 zile lucrătoare de la data înștiințării, survine principiul aprobării tacite.
(6) Licenţa se perfectează în 10 zile lucrătoare și se eliberează pentru un termen de 5 ani.
(7) În cazul refuzului de a acorda licența, autoritatea de licențiere este obligată să prezinte solicitantului decizia ce conține motivele și argumentele refuzului.
[Art.611 introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
Articolul 62. Centrul de gestionare a deşeurilor periculoase
(1) Centrul de gestionare a deşeurilor periculoase (denumit în continuare – Centru) este o întreprindere pentru gestionarea deşeurilor periculoase, cu statut de persoană juridică distinctă şi cu buget separat, subordonată organului central de mediu al administraţiei publice.
(2) Centrul se ocupă de repartizarea tratamentelor pentru deşeurile poluanţilor organici persistenţi sau pentru cele contaminate cu poluanţii organici persistenţi, pentru deşeurile cu conţinut de mercur şi deşeurile periculoase formate în urma dezasamblării bateriilor şi acumulatorilor, a echipamentelor electrice şi electronice, a automobilelor scoase din uz, precum şi de exportul acestora pentru eliminare finală.
(3) Centrul examinează posibilităţile de primire şi de repartizare a tratamentelor altor tipuri de deşeuri periculoase.
[Art.62 se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2018]
(1) Este interzis importul în Republica Moldova al deşeurilor şi reziduurilor de orice natură, în stare brută şi prelucrată în scopul acumulării temporare, valorificări sau eliminări prin orice metodă, cu excepţia categoriilor de deşeuri prezentate în anexa nr. 7, destinate utilizării în calitate de materie primă secundară la întreprinderile autohtone existente.
(2) Plasarea deșeurilor în scop de distrugere, prelucrare/reciclare sau valorificare de pe teritoriul zonelor libere pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova nu se va considera import, ci livrare impozabilă cu eliberarea facturii fiscale fără depunerea declarației vamale.
[Art.63 al.(2) introdus prin LP288 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.808; alineatul unic devine alineatul (1)]
(3) Deșeurile generate de către rezidenții zonelor economice libere în urma activității sale, scoase de pe teritoriul zonelor libere și plasate pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova în scop de distrugere, prelucrare/reciclare sau valorificare la întreprinderile specializate, se asimilează cu deșeurile obținute pe teritoriul Republicii Moldova, fiindu-le aplicată legislația națională în domeniul mediului.
[Art.63 al.(3) introdus prin LP288 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.808]
(4) Mărfurile, mijloacele fixe și obiectele de mică valoare uzate vor fi plasate în libera circulație pe baza valorii reziduale sau celei stabilite în baza expertizei efectuate de Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova sau de alte entități licențiate.
[Art.63 al.(4) introdus prin LP288 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.808]
Articolul 64. Transferul şi exportul deşeurilor
(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase pot exporta aceste deşeuri numai pentru eliminare finală în ţările care au ratificat Convenţia Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi care dispun de tehnologie adecvată şi acceptă să efectueze asemenea operaţiuni.
(2) Transferul de deşeuri din Republica Moldova în alte ţări se realizează numai cu aprobarea notificării pentru export sau tranzit de către autorităţile competente desemnate de ţara importatoare, cu respectarea prevederilor regulamentelor privind transferurile de deşeuri aprobate de Guvern.
(3) Evidenţa notificărilor pentru export, import sau tranzit se va realiza prin intermediul SIA MD.
Nerespectarea prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative aprobate în temeiul prezentei legi atrage, după caz, răspunderea contravenţională, civilă sau penală, conform legii.
Articolul 66. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat mediului și sănătății
populației
Prejudiciul cauzat sănătăţii populaţiei ca urmare a poluării mediului cu deşeuri va fi reparat în conformitate cu prevederile Codului civil al Republicii Moldova.
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul normativ privind gestionarea deșeurilor în vederea protecției mediului şi a sănătăţii populaţiei. Prezenta lege transpune Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 312 din 22 noiembrie 2008.
(2) Prezenta lege intră în vigoare după 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. 54 alin. (5) care se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2017, art. 54 alin. (6) care se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2018 și art. 62 care se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2020.
(3) Prevederile art. 49 alin. (7) se aplică pînă la 1 ianuarie 2018.
(4) Exceptarea prevăzută la art. 49 alin. (8) lit. c) se aplică pînă la 1 ianuarie 2020.
(5) Timp de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile art. 32 alin. (1)–(3) se vor aplica și producătorilor de deşeuri nepericuloase.
Articolul 68. Dispoziții tranzitorii
(1) Guvernul:
a) în termen de 12 luni de la publicarea prezentei legi, va elabora cadrul normativ aferent prezentei legi;
b) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
– va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea actelor legislative în concordanță cu prezenta lege;
– va aduce actele sale normative în concordanță cu prezenta lege;
– va elabora şi va aproba Programul național privind gestionarea deșeurilor;
c) va asigura stabilirea graduală a mecanismului de implementare a responsabilității extinse a producătorului, prevăzut la art. 12.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 1347-XIII din 9 octombrie 1997 privind deşeurile de producţie şi menajere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 16–17, art. 101), cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU
Nr. 209. Chişinău, 29 iulie 2016.
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr.3
anexa nr.4
anexa nr.5
anexa nr.6
anexa nr.7
[Anexa nr.7 modificată prin LP253 din 22.11.18, MO1-5/04.01.19 art.4]
[Anexa nr.7 modificată prin LP177 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.494]
[Anexa nr.7 modificată prin LP187 din 26.07.18, MO336-346/07.09.18 art.569]
LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19
LP253 din 22.11.18, MO1-5/04.01.19 art.4
LP239 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.737
LP177 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.494
LP187 din 26.07.18, MO336-346/07.09.18 art.569
LP36 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.251
LP288 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.808
LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi domeniul de aplicare DISPOZIŢII GENERALE
(1) Prezenta lege stabileşte bazele juridice, politica de stat şi măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.
(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) efluenţilor gazoşi emişi în atmosferă;
b) terenurilor (in situ), inclusiv solurilor contaminate neexcavate şi clădirilor legate permanent de sol;
c) solurilor necontaminate şi altor materiale naturale excavate în cadrul activităţilor de construcţie, în cazul în care aceste materiale vor fi utilizate în stare naturală pe terenul de unde au fost excavate;
d) deşeurilor radioactive;
e) explozibililor dezafectaţi;
f) materiilor fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (3) lit. b), paielor şi altor materii naturale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sînt folosite în agricultură sau silvicultură ori pentru producerea de energie din biomasă prin procese sau metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.
(3) În măsura în care sînt reglementate prin alte acte legislative, se exclud din domeniul de aplicare a prezentei legi următoarele:
a) apele uzate;
b) subprodusele de origine animală, inclusiv produsele transformate, cu excepţia produselor care urmează să fie valorificate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului;
c) cadavrele animalelor care au murit în orice alt mod decît prin sacrificare, inclusiv ale animalelor care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii, şi care sînt eliminate conform prevederilor legale sanitar-veterinare;
d) deşeurile care rezultă în urma activităților de prospectare, extracţie, tratare şi depozitare a resurselor minerale, precum şi cele rezultate din exploatarea carierelor.
(4) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte legislative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi ale secetei sau ale asanării terenurilor nu intră sub incidenţa prezentei legi în cazul în care se dovedeşte că respectivele sedimente sînt nepericuloase.
(5) Gestionarea anumitor categorii de deşeuri va fi reglementată prin alte acte legislative şi prin actele normative aprobate de Guvern, elaborate în baza prezentei legi şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 2. Noțiuni
În sensul prezentei legi, noțiunile utilizate au următoarele semnificații:
1) autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor – act permisiv emis de autoritatea administrativă din subordinea organului central de mediu al administrației publice, prin care se permite desfăşurarea activităţilor de gestionare a deşeurilor conform prezentei legi;
2) biodeşeuri – deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deșeuri alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering sau din magazine de vînzare cu amănuntul şi care sînt compatibile cu deşeurile provenite de la întreprinderile de prelucrare a produselor alimentare;
3) broker – orice persoană fizică sau juridică care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
4) cele mai bune tehnici disponibile (BAT) – stadiul cel mai avansat și mai eficient înregistrat în dezvoltarea activităților şi a metodelor de operare a acestora, care demonstrează posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie și a altor condiții de autorizare în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său:
a) tehnici – se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi la modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi, după caz, la remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în domeniul expertizei ecologice;
b) disponibile – se referă la acele tehnici care sînt dezvoltate la un nivel care permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv în condiţii economice şi tehnice viabile, luîndu-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sînt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, atît timp cît acestea sînt accesibile operatorului în condiții acceptabile;
c) cele mai bune – se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său;
5) colectare – strîngerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor, în vederea transportării la o instalaţie de tratare;
6) colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat, în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
7) comerciant – orice persoană fizică sau juridică care acționează în nume propriu pentru cumpărarea și pentru vînzarea ulterioară a deșeurilor, inclusiv comercianții care nu intră fizic în posesia deșeurilor;
8) depozit de deşeuri – amplasament de evacuare a deşeurilor pentru depozitarea lor pe sau în pămînt (în subsol), care include:
– spaţii interne pentru evacuarea deşeurilor (un producător de deşeuri îşi construieşte propriul depozit pentru evacuarea deşeurilor la locul de producţie); şi
– amplasamente permanente (pentru o perioadă mai lungă de un an), care sînt utilizate pentru depozitarea temporară a deşeurilor.
Depozitul de deșeuri nu include:
a) locuri unde deșeurile sînt descărcate pentru a permite pregătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuperării, tratării sau evacuării în altă parte;
b) locuri de depozitare a deşeurilor înainte de recuperare în scopul tratării, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în general, sau înainte de evacuare, pentru o perioadă de cel mult un an;
9) deşeu – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă sau are intenţia ori obligaţia să îl arunce;
10) deşeuri municipale – deşeuri provenite din gospodărie şi deşeurile similare care provin din activităţi comerciale, industriale şi administrative, menţionate la poziţia 20 din Lista deşeurilor, aprobată de Guvern;
11) deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase specificate în anexa nr. 3;
12) deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică care se află în posesia acestora;
13) eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr. 1 stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare;
14) evaluarea ciclului de viaţă – evaluarea, în legătură cu un produs, a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, precum şi utilizarea energiei şi materiilor prime și a deșeurilor produse din oricare dintre activităţile menţionate;
15) gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;
16) pregătirea pentru reutilizare – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deşeuri sînt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;
17) prevenire – măsuri luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea ciclului de viaţă a acestora;
b) efectele nocive ale deşeurilor asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau
c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;
18) producător de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri (producător iniţial de deşeuri) sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
19) reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sînt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de rambleiere;
20) recuperare – orice operaţiune prin care se regenerează/se obţine din nou un material sau o substanţă care altfel s-ar pierde;
21) regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;
22) reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sînt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
23) tratare – operaţiuni de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
24) uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici, sau uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial;
25) valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sînt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi sau în economie în general. Anexa nr. 2 stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare a deșeurilor.
Articolul 3. Ierarhia deşeurilor şi modalitatea aplicării acesteia
(1) Ierarhia deşeurilor, astfel cum este prezentată mai jos, se aplică în calitate de ordine a priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor:
a) prevenirea;
b) pregătirea pentru reutilizare;
c) reciclarea;
d) alte operațiuni de valorificare, inclusiv valorificarea energetică;
e) eliminarea.
(2) Aplicarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum este prevăzută la alin. (1), şi respectarea acesteia sînt obligatorii pentru toţi subiecţii implicaţi în gestionarea deşeurilor, asigurînd prevenirea generării deşeurilor şi gestionarea eficientă şi eficace a deşeurilor, astfel încît să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
(3) În sensul prevederilor alin. (2), pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.
(4) Organul central de mediu al administraţiei publice asigură un proces transparent de elaborare a legislaţiei şi a politicilor în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional.
(5) Organul central de mediu al administraţiei publice ia în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 4.
(6) Producătorii de deșeuri, indiferent de forma juridică de organizare (întreprindere, organizaţie, instituție publică și de menire socioculturală), care dețin mai mult de 10 angajați, pe lîngă obligațiile menționate în prezenta lege, elaborează și implementează acțiuni de prevenire a generării deșeurilor și aplică ierarhia de gestionare a acestora, inclusiv acțiuni de colectare separată a deşeurilor generate de propria activitate. În cazul instituţiilor de asistenţă medicală, prevederile prezentului alineat se aplică indiferent de numărul de angajaţi.
Articolul 4. Protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei
Gestionarea deşeurilor se realizează prin metode şi procedee ce nu poluează mediul şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei, iar autorităţile competente, conform prezentei legi, controlează activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor, urmărind ca acestea:
a) să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, floră şi faună;
b) să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;
c) să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
Articolul 5. Subproduse
Pentru ca o substanţă sau un obiect, care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia, să nu fie considerat deşeu în sensul art. 2 pct. 9), dar să fie considerat subprodus, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a) utilizarea ulterioară a substanţei sau obiectului respectiv este sigură;
b) substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare decît cea prevăzută de practica industrială obişnuită;
c) substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie; şi
d) utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele pertinente privind producţia, protecţia mediului şi a sănătăţii populației pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.
Articolul 6. Încetarea statutului de deşeu
(1) Anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri în sensul art. 2 pct. 9) în momentul în care au trecut printr-o operaţiune de valorificare prevăzută în anexa nr. 2 şi îndeplinesc următoarele criterii specifice:
a) substanţa sau obiectul rezultat se utilizează în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;
b) există o piaţă sau cerere pentru substanţa sau obiectul în cauză;
c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă normele aplicabile produselor; şi
d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătăţii populației.
(2) Criteriile specifice pentru încetarea statutului de deşeu se stabilesc în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare a anumitor categorii de deşeuri, precum agregatele, hîrtia, sticla, metalele, anvelopele şi textilele, luîndu-se în considerare eventualele efecte negative asupra mediului ale substanţei sau produsului în cauză, inclusiv valoarea-limită pentru poluanţi.
(3) Deşeurile care încetează să mai fie considerate deşeuri în conformitate cu alin. (1) şi (2) din prezentul articol încetează de asemenea să mai fie considerate deşeuri, în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de actele normative aprobate de Guvern, în cazul în care îndeplinesc cerinţele privind valorificarea sau reciclarea anumitor categorii de deşeuri menţionate la art. 49–51, 54, 60 şi 61.
(4) Deţinătorul de deşeuri prezintă autorităţii administrative cu funcţii de reglementare în domeniul gestionării deşeurilor, menţionată la art. 10 alin. (1), solicitarea privind încetarea statutului de deşeu în conformitate cu prevederile alin. (1)–(3) din prezentul articol, în modul stabilit de Guvern.
Articolul 7. Lista deşeurilor
(1) Lista deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, se elaborează şi se actualizează periodic de către organul central de mediu al administrației publice și se aprobă de Guvern.
(2) Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos.
(3) Includerea unei substanţe sau a unui obiect în Lista deșeurilor nu înseamnă că acestea se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare. O substanţă sau un obiect se consideră ca fiind deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevăzute la art. 2 pct. 9).
(4) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, indiferent de genul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, de sursa de finanţare, inclusiv autorităţile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, sînt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în codurile din Lista deşeurilor conform actelor normative aprobate de Guvern.
(5) În cazul unui tip de deşeu care se încadrează, potrivit Listei deşeurilor, sub două coduri diferite, în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase (codurile marcate cu asterisc), încadrarea ca deșeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.
(6) Laboratorul de referinţă, stabilit de către organul central de mediu al administraţiei publice, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.
(7) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sînt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi de eliminare a acestora.
(8) În baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri menţionaţi la alin. (4) şi (7) din prezentul articol, autoritatea administrativă menționată la art. 10 alin. (1) consideră că un deşeu este periculos, chiar dacă acesta nu figurează în Lista deşeurilor, atunci cînd acesta prezintă una sau mai multe din proprietăţile specificate în anexa nr. 3.
(9) În cazul în care organul central de mediu al administraţiei publice constată, în baza analizelor de laborator sau a studiilor de fezabilitate, că un deşeu care se clasifică în lista deşeurilor ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile specificate în anexa nr. 3, acesta se consideră ca fiind nepericulos.
(10) Se interzice reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase la un nivel mai mic decît nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.
Capitolul II
COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI
PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE
Articolul 8. Competenţa Guvernului COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI
PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE
Guvernul:
a) realizează obiectivele şi stabileşte direcţiile prioritare în domeniul gestionării deşeurilor;
b) aprobă Strategia națională de gestionare a deşeurilor şi Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor;
c) aprobă actele normative în domeniul gestionării deşeurilor pentru asigurarea implementării prezentei legi, inclusiv metodologia de calculare a tarifelor în acest domeniu;
[Art.8 lit.b) modificată prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
d) determină modalitatea de gestionare a unor categorii de deşeuri, inclusiv a celor periculoase, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale legislaţiei internaţionale;
e) în cazul în care autorităţile administraţiei publice locale nu-şi dau acordul în termen de 3 luni din momentul sesizării acestora, ia deciziile definitive pentru amplasarea obiectelor regionale de importanţă naţională privind valorificarea, tratarea, reciclarea, eliminarea, depozitarea sau înhumarea deşeurilor, cu condiţia respectării cerinţelor de mediu, conform Legii exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 488-XIV din 8 iulie 1999, şi a altor cerinţe de ordin social.
Articolul 9. Atribuțiile organului central de mediu al administraţiei publice
(1) Autoritatea competentă căreia îi revin atribuţii şi responsabilităţi în ceea ce priveşte regimul gestionării deşeurilor este organul central de mediu al administraţiei publice.
(2) Organul central de mediu al administraţiei publice:
a) elaborează, pregătește spre aprobare şi coordonează realizarea documentelor de politici prevăzute la art. 8 lit. b) şi implementarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) iniţiază şi asigură elaborarea, promovarea spre aprobare şi coordonarea realizării actelor legislative şi actelor normative ale Guvernului în domeniul gestionării deşeurilor;
c) dirijează metodologic organizarea evaluării impactului asupra mediului, evaluării strategice de mediu și a expertizei ecologice de stat;
[Art.9 al.(2), lit.c) modificată prin LP239 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.737]
d) asigură monitorizarea, prin intermediul autorităţilor administrative subordonate, a impactului asupra factorilor de mediu cauzat de deşeuri şi deduce indicatorii de gestionare a deşeurilor;
e) constituie, prin intermediul autorităţii administrative din subordine, punctul de legătură pentru comunicarea şi cooperarea cu Agenţia Europeană de Mediu în ceea ce priveşte legislaţia privind deşeurile şi indicatorii de gestionare a acestora;
f) constituie autoritate competentă, punct oficial de contact şi punct focal pentru tratatele internaţionale de mediu cu privire la gestionarea deșeurilor la care Republica Moldova este parte;
g) asigură coordonarea procesului de stabilire a instrumentelor economice pentru reducerea efectelor negative cauzate de deşeuri pentru mediu, inclusiv a procesului de elaborare, operare şi emitere a deciziei de eliberare a garanţiei financiare stabilite pentru acoperirea costurilor de finanţare a operaţiunilor de colectare, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor de produse supuse unui regim de răspundere extinsă a producătorului;
h) examinează şi aprobă planurile anuale de acţiuni ale autorităţilor administrative subordonate în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul gestionării deşeurilor, de asemenea monitorizează implementarea acestora;
i) prezintă şi asigură Guvernul cu informaţii privind implementarea documentelor de politici menţionate la lit. a) și cu informaţii privind gestionarea deşeurilor şi starea mediului în raport cu gestionarea deşeurilor;
j) contribuie la colectarea şi diseminarea informaţiei privind generarea deşeurilor şi măsurile de gestionare a acestora, inclusiv în context transfrontalier, şi asigură accesul publicului la informaţie conform prevederilor art. 38;
k) organizează, împreună cu alte autorităţi publice şi cu organizaţiile neguvernamentale, programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;
l) asigură colaborarea administrativă şi schimbul de informaţii cu alte state și organizaţii internaţionale în domeniul gestionării deşeurilor, precum şi raportarea în cadrul tratatelor internaţionale de mediu cu privire la gestionarea deşeurilor la care Republica Moldova este parte conform procedurilor de raportare şi comunicaţii stabilite în cadrul acestora;
m) constituie posesorul Sistemului informațional automatizat „Managementul deșeurilor” (denumit în continuare – SIA MD), menţionat la art. 33 şi asigură condiţiile juridice, organizatorice şi financiare pentru crearea acestuia.
Articolul 10. Atribuțiile autorităților administrative din subordinea
organului central de mediu al administraţiei publice
în domeniul gestionării deșeurilor
(1) Autoritatea administrativă cu funcţie de reglementare în domeniul gestionării deșeurilor (denumită în continuare – autoritate de reglementare) exercită următoarele atribuții:
a) participă la promovarea politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor;
b) asigură implementarea sistemului integrat de gestionare a deşeurilor;
c) participă la elaborarea şi implementarea strategiilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor speciale de prevenire şi pronosticare a formării deşeurilor, precum şi de combatere şi lichidare a focarelor de stocuri de deşeuri periculoase;
d) participă la elaborarea şi avizarea proiectelor de acte normative privind gestionarea deşeurilor;
e) participă la implementarea tratatelor şi acordurilor internaţionale ce ţin de gestionarea deşeurilor şi transportarea peste frontieră a acestora;
f) colaborează, în limitele competenţei, pe probleme de gestionare a deşeurilor, cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, cu instituţii de cercetări ştiinţifice, cu instituţiile de învăţămînt şi asociaţiile obşteşti de profil, cu alte persoane juridice de drept public sau privat, precum şi cu persoane fizice;
[Art.10 al.(1), lit.f) modificată prin LP36 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.251]
g) organizează, în limitele competenței, seminare, conferinţe la nivel național şi regional, instruirea cadrelor, agenţilor economici şi informarea publicului pe probleme ce ţin de gestionarea deşeurilor;
h) examinează documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului şi emite acordul de mediu pentru proiecte publice şi private, inclusiv pentru activitățile planificate ce ţin de gestionarea deşeurilor;
i) efectuează expertiza ecologică de stat a proiectelor de documente de politici, a actelor normative în domeniul gestionării deşeurilor şi documentaţiei de proiect şi planificare pentru construcţia sau reconstrucţia întreprinderilor şi altor obiecte generatoare de deşeuri, precum şi pentru obiectele ce ţin de infrastructura de gestionare a deşeurilor;
j) asigură eliberarea, suspendarea, prelungirea sau retragerea, conform art. 25, a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, inclusiv pentru dotarea şi disponibilitatea permanentă a instalaţiilor portuare;
k) eliberează documentele de notificare la transportarea peste frontieră a deşeurilor, conform actelor normative aprobate de Guvern;
l) asigură stabilirea ţintelor de colectare separată şi reciclare pentru deşeurile de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, conform prezentei legi şi actelor normative aprobate de Guvern;
m) este deținătorul SIA MD şi asigură ţinerea acestuia.
(2) Autoritatea administrativă cu funcţie de supraveghere şi control în domeniul gestionării deşeurilor (denumită în continuare – autoritate de supraveghere și control) exercită următoarele atribuții:
a) exercită controlul și supravegherea de stat a gestionării deșeurilor, inclusiv a deșeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, exercită controlul în domeniile de activitate economică asupra respectării prevederilor prezentei legi și ale actelor normative de către instituţii, organizaţii, agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, şi de către persoanele fizice, inclusiv străine;
b) exercită controlul de stat privind respectarea de către instituţii, organizaţii şi agenţii economici a limitelor de depozitare a deşeurilor, a ţintelor de colectare separată şi reciclare a diferitor fluxuri de deşeuri şi a deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului;
c) ţine evidenţa şi efectuează inventarieri la agenți economici, instituţii şi organizaţii privind formarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, precum şi stocurile de deşeuri păstrate;
d) suspendă, total sau parțial, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, activitatea agenților economici în caz de depistare a încălcărilor foarte grave ale reglementărilor privind gestionarea deșeurilor, dacă acestea pot conduce la poluarea mediului;
[Art.10 al.(2), lit.d) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
e) constată şi examinează contravenţii şi aplică sancţiuni conform Codului contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 şi înaintează acţiuni pentru recuperarea prejudiciului cauzat mediului ca urmare a încălcării prevederilor actelor legislative şi normative în cadrul desfășurării activității.
Articolul 11. Atribuțiile autorităților administrației publice locale
(1) În vederea implementării legislației în domeniul gestionării deşeurilor, autoritățile administrației publice locale, în limita resurselor financiare aprobate în acest scop de către consiliul local pe anul bugetar respectiv, realizează următoarele activităţi:
a) crearea unui sistem eficient de colectare, de asigurare etapizată a condițiilor pentru colectare separată și de transportare a deșeurilor și stabilirea modului de funcționare a acestuia, în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale altor acte normative;
[Art.11 al.(1), lit.a) în redacția LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
b) alocarea terenurilor necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, inclusiv pentru colectarea deşeurilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, dotarea acestora cu containere specifice tipurilor de deşeuri, precum şi funcţionalitatea acestora;
[Art.11 al.(1), lit.c) abrogată prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
d) amenajarea unor spaţii speciale pentru depozitarea deşeurilor colectate separat, dimensionate corespunzător, pentru a asigura protecţia mediului și a sănătăţii populaţiei;
e) depozitarea deșeurilor municipale doar în locurile special amenajate în corespundere cu documentația de urbanism;
[Art.11 al.(1), lit.f) abrogată prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
g) evidenţa datelor şi informaţiilor privind deşeurile şi gestionarea deşeurilor municipale colectate de la populaţie, de la unităţile comerciale şi instituţii, în bază de contract, raportînd anual aceste date, prin intermediul operatorilor de gestionare a deșeurilor municipale, organului central de mediu al administrației publice centrale în conformitate cu metodologia de ţinere a evidenţei şi de transmitere a informaţiei, aprobată de Guvern.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale contribuie, în limitele competențelor stabilite de prezenta lege, la stabilirea unui sistem de management integrat al deşeurilor la nivel regional şi asigură cooperarea regională în vederea constituirii asociațiilor regionale de management al deşeurilor.
[Art.11 al.(2) modificat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
Capitolul III
CERINȚE GENERALE PRIVIND GESTIONAREA
DEŞEURILOR
Articolul 12. Responsabilitatea extinsă a producătorilor CERINȚE GENERALE PRIVIND GESTIONAREA
DEŞEURILOR
(1) Pentru a consolida reutilizarea şi prevenirea, reciclarea şi alte tipuri de valorificare a deşeurilor, persoanele fizice sau juridice (producătorul produsului) care, la nivel profesional, proiectează, produc, prelucrează, tratează, vînd şi/sau importă produsele menţionate la alin. (14) sînt supuse regimului de responsabilitate extinsă a producătorului.
(2) Responsabilitatea extinsă a producătorului reprezintă totalitatea de obligații impuse producătorilor, fie individual, fie colectiv, pentru recuperarea și valorificarea sau reciclarea produselor scoase din uz. Activităţile pentru aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului vizează măsurile de acceptare a produselor returnate şi a deşeurilor care rămîn după utilizarea respectivelor produse, precum şi gestionarea ulterioară a deşeurilor şi asigurarea financiară pentru aceste activităţi.
(3) Activităţile pentru aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului trebuie să fie însoţite de măsurile necesare pentru a încuraja atît proiectarea ecologică şi producerea de produse, cît şi utilizarea componentelor şi materialelor care au un impact redus asupra mediului şi care generează o cantitate scăzută de deşeuri în timpul producerii şi al utilizării ulterioare, precum şi pentru a se asigura că valorificarea şi eliminarea produselor care au devenit deşeuri se realizează în conformitate cu respectarea prevederilor art. 3 şi 4. Prezenţa substanţelor periculoase în produsele menţionate la alin. (14), supuse în mod prioritar reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, precum mercurul, cadmiul, plumbul, cromul hexavalent, bifenilii polibromuraţi, eterii de difenil polibromuraţi și substanțele ce distrug stratul de ozon, inclusiv hidroclorofluorocarburile, este reglementată prin prezenta lege şi prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
(4) Măsurile menţionate la alin. (2) trebuie să încurajeze dezvoltarea, producerea şi comercializarea produselor cu utilizări multiple, care sînt durabile din punct de vedere tehnic şi care pot, după ce au devenit deşeuri, să facă obiectul unei valorificări sigure şi al unei eliminări ce nu poluează mediul.
(5) Producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului sînt obligaţi:
a) să asigure, conform cerinţelor aprobate de Guvern, etichetarea şi marcarea produselor şi utilizarea simbolurilor care indică faptul că produsul face obiectul unei colectări separate, fiind interzisă eliminarea acestuia;
b) să asigure organizarea şi funcţionarea sistemelor individuale sau colective de gestionare a respectivelor fluxuri de deșeuri;
c) să se înregistreze în SIA MD, prin transmiterea unei liste de documente necesare registratorului, desemnat de proprietarul registrului format în SIA MD;
d) să asigure evidenţa, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, a punerii la dispoziție pe piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani, raportînd anual autorităţii de reglementare cantitatea de produse puse la dispoziție pe piață în cazul onorării responsabilităţii extinse a producătorului în mod individual. La prezentarea dovezii de membru al unui sistem colectiv, această responsabilitate va fi onorată de către un sistem colectiv;
e) să prezinte dovada unui sistem individual sau să certifice calitatea de membru al unui sistem colectiv de colectare, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri;
f) să deruleze programe educaționale şi de informare/conştientizare privind colectarea şi tratarea produselor ce au devenit deșeuri;
g) să asigure, în mod individual sau prin intermediul sistemelor colective, realizarea ţintelor de colectare şi reciclare a produselor ce au devenit deşeuri, stabilite de Guvern.
(6) Distribuitorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului sînt obligaţi:
a) să se înregistreze în Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, deţinută de autoritatea de reglementare;
b) să asigure, începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, evidenţa plasării pe piaţă a produselor pe o perioadă de 5 ani precedenți și să raporteze anual autorităţii de reglementare cantitatea de produse puse la dispoziție pe piață.
(7) Producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului își onorează în mod individual obligațiile stipulate în acest articol și prezintă autorităţii de reglementare dovada existenței sistemelor individuale de preluare gratuită şi colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deșeuri.
(8) În cazul în care producătorii de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului îşi onorează obligaţiile stipulate în acest articol în mod colectiv, prin aderarea la un sistem colectiv, responsabilitatea individuală va fi subsidiară responsabilităţii sistemului colectiv, aceștia fiind responsabili de colectarea separată a produselor ce au devenit deşeuri, de asigurarea ţintelor de reciclare, valorificare şi eliminare în condiţii sigure pentru mediu a produselor ce au devenit deşeuri, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern. Sistemele colective care acţionează în numele producătorilor se autorizează de autoritatea de reglementare conform art. 25.
(9) Sistemele colective care acţionează în numele producătorilor de echipamente electrice şi electronice şi de vehicule sînt obligate să constituie un comision, în baza garanţiilor financiare prezentate de producători, care să acopere sumele necesare finanțării operațiunilor de colectare, tratare, valorificare şi eliminare nepoluante a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice generate în gospodăriile private şi a vehiculelor scoase din uz, provenite de la produsele introduse pe piaţa naţională de către producătorii care au aderat la sistemul colectiv şi care şi-au încetat activitatea. Modalitățile de calcul şi gestionare a garanţiei financiare se stabilesc prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
(10) La elaborarea măsurilor privind aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului menţionate la alin. (2), organul central de mediu al administraţiei publice ia în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică a acestor masuri, efectele globale asupra mediului şi a sănătăţii populației, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.
(11) În scopul evaluării performanţelor atinse în colectarea, tratarea, valorificarea sau eliminarea produselor ce au devenit deşeuri, autoritatea de reglementare menţine şi actualizează Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, care este parte componentă a SIA MD.
(12) Informaţia despre activităţile producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, care vizează acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor care rămîn după utilizarea respectivelor produse, caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor, precum şi gestionarea ulterioară a deşeurilor şi răspunderea financiară pentru acestea, este pusă în mod obligatoriu la dispoziţia publicului.
(13) Regimul de responsabilitate extinsă a producătorului este aplicat fără a aduce atingere răspunderii pentru gestionarea deșeurilor, prevăzută la art. 18 alin. (1), şi legislaţiei specifice existente privind fluxul de deșeuri și produse.
(14) În scopul promovării responsabilităţii extinse a producătorului, prioritar vor fi supuse acestor reglementări următoarele produse:
a) baterii şi acumulatori;
b) echipamente electrice şi electronice;
c) vehicule;
d) uleiuri;
e) ambalaje.
(15) Mecanismul de implementare a responsabilităţii extinse a producătorului pentru produsele menţionate la alin. (14) se stabilește prin actele normative privind gestionarea acestor produse, aprobate de Guvern.
Articolul 13. Valorificarea deşeurilor
(1) Producătorii inițiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (1)–(3) și art. 4.
(2) Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii iniţiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sînt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deșeuri: hîrtie, sticlă, metal și plastic.
(3) Unităţile şi întreprinderile autorizate, conform art. 25, pentru activitatea de colectare şi transportare a deşeurilor asigură colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, fără amestecarea acestora.
(4) Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea populației şi deteriorării calităţii mediului;
b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera poluarea mediului sau care ar prezenta riscuri asupra sănătăţii populaţiei;
c) să folosească cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor;
d) să îndeplinească cerinţele minime de tratare a deşeurilor rezultate în urma utilizării produselor menţionate la art. 12 alin. (14) lit. a)–c), stabilite de Guvern.
(5) Programul național pentru gestionarea deşeurilor, avînd la bază prevederile art. 3 şi 4, include operaţiuni de valorificare a tuturor deşeurilor prin metode care nu pun în pericol mediul și sănătatea populației.
(6) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1)–(4), în scopul facilitării sau îmbunătățirii valorificării, deșeurile sînt păstrate separat, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al protecţiei mediului, şi nu se amestecă cu alte deşeuri sau materiale cu proprietăţi diferite.
Articolul 14. Reutilizarea şi reciclarea deşeurilor
(1) Pentru respectarea prevederilor prezentei legi şi asigurarea unui înalt nivel de eficienţă a folosirii resurselor se stabilesc următoarele obiective ale politicii de stat:
a) pînă în 2018 – introducerea sistemelor de colectare separată a hîrtiei, sticlei, metalelor și maselor plastice cu respectarea art. 13 alin. (6);
b) pînă în 2020 – pregătirea pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor, cum ar fi, cel puţin, hîrtia, sticla, metalele și masele plastice provenind din produsele casnice şi, eventual, din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sînt similare deşeurilor care provin din consumul casnic, se măreşte la un nivel minim de 30% din masă totală;
c) pînă în 2020 – pregătirea pentru reutilizare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de rambleiere, care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte substanțe, deșeuri nepericuloase provenite din activități de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale, se măreşte la un nivel minim de 55% din masa totală.
(2) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor aprobat de Guvern conţine măsurile corespunzătoare pentru a promova:
a) reutilizarea produselor şi activităţile de pregătire pentru reutilizare, în special prin măsuri de stimulare a creării unor reţele de reparare şi reutilizare şi prin sprijinirea acestora, prin utilizarea instrumentelor economice şi a criteriilor referitoare la achiziţiile publice, prin obiective cantitative stabilite de acte normative aprobate de Guvern;
b) reciclarea de înaltă calitate şi introducerea, în acest scop, a sistemelor de colectare separată a deşeurilor, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi al protecţiei mediului, iar aceste sisteme respectă standardele de calitate stabilite pentru sectoarele de reciclare corespunzătoare.
(3) În scopul atingerii obiectivelor politicii de stat prevăzute la alin. (1), autoritățile/instituțiile publice și alte entități responsabile, producătorii iniţiali de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia:
[Art.14 al.(3) modificat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
a) începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, să asigure iniţierea activităţilor de introducere a sistemelor de colectare separată conform alin. (1) lit. a);
b) să realizeze activităţile de reutilizare şi reciclare a deşeurilor în conformitate cu obiectivele specificate la alin. (1) lit. b) şi c).
(4) La fiecare trei ani, organul central de mediu al administraţiei publice, în colaborare cu celelalte autorităţi implicate în gestionarea deşeurilor, înaintează Guvernului rapoarte privind stadiul îndeplinirii obiectivelor, în conformitate cu art. 36. În cazul neîndeplinirii obiectivelor, acest raport include motivele eşecului respectiv şi măsurile pe care autorităţile implicate le iniţiază în vederea îndeplinirii obiectivelor.
Articolul 15. Eliminarea deşeurilor
(1) În cazul în care valorificarea, astfel cum este prevăzută la art. 13, nu are loc, toate deşeurile sînt supuse operaţiunilor de eliminare în condiţii de siguranţă, care îndeplinesc cerințele de la art. 4 privind protecția mediului și sănătatea populației.
(2) Unitățile și întreprinderile autorizate conform art. 25 pentru activitatea de eliminare a deșeurilor au următoarele obligații:
a) să asigure eliminarea, în totalitate, a deşeurilor care le sînt încredinţate;
b) să folosească cele mai bune tehnologii disponibile şi care nu implică costuri excesive;
c) să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii corespunzătoare, cu acordul autorităţilor competente, conform art. 24;
d) să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile permise de autorităţile competente prevăzute la art. 24 şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea.
(3) Abandonarea şi aruncarea deşeurilor este interzisă.
(4) Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.
Articolul 16. Depozitarea deşeurilor
(1) Cerințele față de depozitarea deșeurilor urmăresc respectarea procedurilor de prevenire sau reducere a efectelor negative asupra mediului pe care le pot avea activităţile de depozitare a deşeurilor pe durata întregului ciclu de viaţă a depozitului de deşeuri, ce include proiectarea, construcţia, exploatarea şi închiderea depozitului.
(2) Activitățile de depozitare a deşeurilor menţionate la alin. (1) se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Regulamentului privind depozitarea deşeurilor, aprobat de Guvern.
(3) Proiectarea şi construcția depozitelor de deșeuri, precum și exploatarea sistemelor inginereşti ale depozitelor se efectuează în conformitate cu normele în construcţii şi actele permisive de mediu.
(4) În funcţie de natura deşeurilor, depozitele de deşeuri se clasifică în următoarele categorii:
a) depozite de deşeuri periculoase;
b) depozite de deşeuri nepericuloase;
c) depozite de deşeuri inerte.
(5) Nu sînt acceptate pentru depozitare următoarele deşeuri:
a) deşeuri lichide;
b) deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile, astfel cum sînt definite în anexa nr. 3;
c) deşeuri periculoase medicale sau alte deşeuri clinice periculoase de la unităţi medicale sau veterinare cu proprietatea HP9, astfel cum sînt definite în anexa nr. 3;
d) toate tipurile de anvelope uzate, întregi sau tăiate, cu excepția anvelopelor folosite ca materiale de construcţii;
e) orice alt tip de deşeu care nu satisface cerințele Regulamentului privind depozitarea deşeurilor.
(6) Depozitarea deşeurilor este permisă doar în cazul deţinerii autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată în conformitate cu prevederile art. 25.
(7) Operatorul depozitului este responsabil de întreţinerea, supravegherea, monitorizarea și controlul postînchidere al depozitului și este obligat:
1) la exploatarea depozitului de deşeuri, să asigure instituirea unui sistem de automonitorizare tehnologică şi de automonitorizare a calităţii factorilor de mediu şi să suporte costurile acestuia;
2) să raporteze în cadrul SIA MD după cum urmează:
a) anual – despre tipurile şi cantităţile de deşeuri eliminate;
b) semestrial – despre datele înregistrate în urma monitorizării depozitului de deşeuri, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile din autorizaţia de mediu pentru gestionarea deșeurilor, precum și pentru a demonstra stadiul îndeplinirii măsurilor din programul pentru conformare; și
c) în cel mult 12 ore de la constatare, în cadrul programului de monitorizare, despre orice efecte ecologice negative;
3) să îşi constituie un fond pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, care va servi dovadă a garanţiei financiare necesare pentru remedierea unor deficienţe de construcţie sau care au apărut în timpul operării ori pentru despăgubirile în caz de accidente determinate de activitatea depozitului.
(8) Închiderea unui depozit de deşeuri se efectuează conform procedurilor stabilite în Regulamentul privind depozitarea deşeurilor.
Articolul 17. Incinerarea şi coincinerarea deşeurilor
Incinerarea și coincinerarea deșeurilor de orice proveniență este interzisă, cu excepția deșeurilor rezultate din activitatea medicală.
Articolul 18. Obligaţiile gestionarilor de deşeuri
(1) Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor revine după cum urmează:
a) producătorul inițial sau alt deţinător de deşeuri are obligaţia să asigure efectuarea operațiunii de tratare a deşeurilor prin mijloace proprii sau prin transferarea deșeurilor în vederea efectuării acestei operaţiuni unui agent, unei unităţi sau întreprinderi care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor ori unei unităţi publice sau private de colectare a deşeurilor, cu respectarea art. 3 şi 4;
b) producătorii şi deţinătorii de deşeuri îşi organizează sistemul propriu de tratare/eliminare a deşeurilor dacă deşeurile nu pot fi preluate de unităţi specializate din sistemul organizat în acest scop, cu respectarea art. 4.
Livrarea şi primirea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, în vederea eliminării lor se fac numai în bază de contract.
(2) Atunci cînd deșeurile sînt transferate de la producătorul sau deţinătorul iniţial către un agent, către o unitate sau o întreprindere menţionată la alin. (1) lit. a) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară, acesta nu este scutit, de regulă, de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă.
(3) Ținînd cont de prevederile, procedurile şi regimurile de control pentru transferul de deşeuri, în funcţie de originea, destinaţia şi itinerarul transferului, de tipul de deşeu transferat şi de tipul de tratament care se aplică deşeului la destinaţie, în contractul menționat la alin. (1) se vor preciza condiţiile cu privire la responsabilitate, îndeosebi în cazurile în care producătorului iniţial îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al procesului de tratare sau în cazurile în care responsabilitatea producătorului şi a deţinătorului se poate împărţi sau delega între actorii din lanţul procesului de tratare.
(4) Prin actele normative aprobate de Guvern în vederea implementării prezentei legi se va stabili, în conformitate cu art. 14, dacă responsabilitatea cu privire la organizarea activităţilor de gestionare a anumitor deşeuri revine, parţial sau în totalitate, producătorului produsului din care derivă deşeul respectiv şi dacă distribuitorii respectivului produs trebuie să împartă această responsabilitate.
(5) Unităţile și întreprinderile specializate în colectarea sau transportul de deşeuri livrează deşeurile colectate la instalaţiile de tratare, respectînd prevederile art. 4 şi ale cap. VI.
Articolul 19. Principiile autonomiei şi proximităţii
(1) În scopul eliminării eficiente a deşeurilor în condiţii ce nu pun în pericol sănătatea populaţiei şi calitatea mediului, prin Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor se stabileşte o reţea integrată şi corespunzătoare de unităţi de eliminare a deşeurilor şi de instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte, colectate din gospodăriile private, inclusiv în cazul în care această colectare vizează şi deşeurile provenite de la alţi producători, luînd în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
(2) În vederea protejării rețelei sînt limitate intrările şi ieşirile transporturilor de deșeuri rezultate din activitatea medicală, destinate incinerării, clasificate ca valorificare în cazul în care s-a stabilit că asemenea transporturi ar determina eliminarea deşeurilor naţionale sau tratarea respectivelor deşeuri într-un mod care nu corespunde programelor de gestionare a deşeurilor.
(3) Rețeaua trebuie concepută astfel încît să asigure eliminarea prin mijloace proprii a deşeurilor și valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1), ţinînd seama de condiţiile geografice şi de necesitatea unor instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.
(4) Rețeaua trebuie să permită eliminarea deşeurilor şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1) în una dintre cele mai apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi tehnologii, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie a mediului şi sănătății populației.
Articolul 20. Controlul deşeurilor periculoase
Generarea, colectarea, transportarea, stocarea şi tratarea deşeurilor periculoase se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deșeurilor, eliberată conform art. 25, cu respectarea condiţiilor stabilite în autorizaţie şi asigurarea evidenţei şi controlului deşeurilor periculoase, începînd cu producerea acestora şi pînă la destinaţia finală, în conformitate cu prevederile art. 30.
Articolul 21. Interdicţia de amestecare a deşeurilor periculoase
(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor, au obligaţia să nu amestece deşeurile periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe sau materiale. Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.
(2) Prin derogare de la alin. (1), amestecarea se autorizează de către autoritățile competente specificate la art. 24, cu condiţia că:
a) operaţiunea de amestecare este efectuată de o unitate sau o întreprindere în baza unei autorizaţii obţinute conform art. 25;
b) sînt respectate prevederile art. 4, iar efectele nocive ale gestionării deşeurilor asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei să nu fie agravate; şi
c) operaţiunea de amestecare este realizată în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile.
(3) În cazul în care deşeurile periculoase au fost deja amestecate într-un mod diferit de cel prevăzut la alin. (2) al prezentului articol, separarea se efectuează numai în baza unor studii de fezabilitate pentru a asigura respectarea prevederilor art. 4.
Articolul 22. Etichetarea deşeurilor periculoase
Producătorii de deşeuri periculoase şi întreprinderile care gestionează deşeurile periculoase asigură că, în timpul colectării, transportării şi depozitării temporare, acestea sînt ambalate şi etichetate în corespundere cu cerinţele privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern, şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, indicînd gradul de toxicitate, denumirea completă a deşeurilor, starea lor de agregare, culoarea, mirosul, proprietăţile inflamabile şi explozibile, tipul ambalajului, denumirea procesului tehnologic din care au rezultat, cerinţele speciale de comportament în condiţii normale şi în situaţii excepţionale, adresa întreprinderii sau organizaţiei unde au fost produse.
Articolul 23. Deşeurile periculoase provenite din gospodării private
(1) Prevederile art. 20–22 şi 32 nu se aplică deşeurilor mixte provenite din gospodăriile private.
(2) Prevederile art. 22 şi 32 nu se aplică fracţiunilor separate de deşeuri periculoase provenite din gospodăriile private atît timp cît colectarea, eliminarea sau valorificarea lor nu a fost acceptată de o unitate sau o întreprindere care a obţinut autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor sau a fost înregistrată în conformitate cu art. 25 sau 28.
Capitolul IV
AUTORIZAREA, CONTROLUL, EVIDENŢA ŞI SISTEMUL
INFORMAŢIONAL ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢILOR DE
GESTIONARE A DEŞEURILOR
Secțiunea 1
Autorizarea
Articolul 24. Competenţa privind eliberarea autorizației de mediu AUTORIZAREA, CONTROLUL, EVIDENŢA ŞI SISTEMUL
INFORMAŢIONAL ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢILOR DE
GESTIONARE A DEŞEURILOR
Secțiunea 1
Autorizarea
pentru gestionarea deşeurilor
(1) Competenţa eliberării autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor revine:
a) la nivel naţional, pentru obiectivele de însemnătate regională sau republicană – autorității de reglementare;
b) la nivel local – subdiviziunilor teritoriale ale autorităţii de reglementare.
(2) Eliberarea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor se efectuează în conformitate cu art. 25 din prezenta lege și cu respectarea cerințelor Legii nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
Articolul 25. Procedura de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru
gestionarea deşeurilor
(1) Operatorul instalaţiei şi/sau activităţii de gestionare a deşeurilor va depune cererea de autorizare de mediu pentru gestionarea deşeurilor la sediul autorităţii de reglementare sau la sediul subdiviziunilor teritoriale ale autorităţii de reglementare unde se află amplasamentul instalaţiei/locul de desfășurare a activităţii, personal sau pe cale electronică.
(2) O autorizaţie poate acoperi una sau mai multe instalaţii şi/sau activităţi dintr-un singur amplasament, conduse de acelaşi operator. În cazul unei reţele de instalaţii şi/sau al unei activităţi de colectare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor este necesară obţinerea autorizaţiei pentru fiecare instalaţie şi/sau activitate în parte.
(3) Unităţile şi întreprinderile, inclusiv operatorii de transport specializaţi pentru transportul de deşeuri, care intenţionează să desfăşoare activităţi de gestionare a deşeurilor trebuie să obţină o autorizaţie din partea autorității competente specificate la art. 24.
(4) În scopul obținerii autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor urmează a fi prezentat următorul set de documente:
a) cererea de eliberare a autorizației de mediu pentru gestionarea deşeurilor;
b) actele de identitate a solicitantului și a operatorului, dacă sînt entităţi diferite, şi copia contractului (conform formei recomandate) cu administraţia obiectului în cazul în care deşeurile sînt trimise la un obiect ce aparţine altui operator sau este exploatat de mai mulţi beneficiari (în cazul depunerii documentelor în format electronic se va indica doar IDNO-ul);
c) conţinutul-cadru al memoriului tehnic pentru emiterea autorizaţiei.
(5) Documentul prevăzut la alin. (4) lit. c) conţine un rezumat care precizează următoarele:
1) pentru activităţile de colectare a deşeurilor:
a) provenienţa deşeurilor;
b) tipul şi cantitatea de deşeuri colectate;
c) modul de colectare a deşeurilor (separat, amestecat);
d) amenajările, instalaţiile şi măsurile pentru colectare, inclusiv pentru protecţia mediului;
e) destinaţia deşeurilor colectate;
2) pentru activităţile de transport al deşeurilor:
a) destinaţia transportului (pentru depozitare temporară, depozitare definitivă, prelucrare, comercializare, valorificare, integrare în mediu, eliminare) cu precizarea exactă a destinatarului;
b) tipurile de deşeuri transportate, starea fizică, cantitatea;
c) instalaţiile, mijloacele, dotările, ambalajele, măsurile privind transportul fiecărui tip de deşeu, inclusiv privind protecţia mediului;
d) capacităţi de transport necesare;
e) traseul de transportare a deşeurilor;
f) organizarea supravegherii transportării;
g) dotările şi măsurile pentru intervenţie în caz de accidente şi avarii în timpul transportării deşeurilor;
3) pentru activităţile de tratare a deşeurilor:
a) dovada că instalația de tratare este în conformitate cu Programul naţional de gestionare a deşeurilor şi cu programele regionale de gestionare a deşeurilor;
b) descrierea amplasamentului, cu referire la gestiunea apelor, la caracteristicile hidrogeologice și geologice. Aceste informaţii se vor asigura prin studii de specialitate, întocmite conform prevederilor legale în vigoare;
c) avizul expertizei ecologice de stat pentru documentaţia de proiect;
d) provenienţa deşeurilor, lista, tipul, compoziţia şi cantitatea de deşeuri tratate;
e) pentru fiecare tip de operaţiune – cerinţele tehnice şi de orice altă natură, capacitatea aplicabilă amplasamentului în cauză;
f) pentru fiecare tip de operaţiune – tehnologia şi instalaţiile utilizate, capacitatea;
g) procedeele și măsurile, instalațiile pentru reţinerea şi/sau neutralizarea poluanţilor rezultaţi din procesul de tratare, capacitatea, randamentul acestor instalații;
h) emisiile de poluanţi în mediu, concentraţia, volumul;
i) monitorizarea şi controlul operaţiunilor;
j) măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară;
k) metodele propuse de prevenire și reducere a poluării, inclusiv planul de intervenţie în caz de urgenţe;
4) pentru activitățile de eliminare a deşeurilor prin depozitare:
a) actul ce adevereşte perimetrul minier, eliberat de către Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale – în cazul amplasării deşeurilor în subsoluri;
b) dovada eliberată de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale privind lipsa impactului negativ al deşeurilor asupra calităţii apelor subterane;
c) dovada unei garanţii financiare pentru a asigura că obligaţiile ce decurg din autorizație sînt îndeplinite și că procedurile de închidere a depozitului sînt respectate.
(6) În caz de solicitare a autorizaţiei la desfăşurarea activităţilor ce ţin de implementarea responsabilităţii extinse a producătorului prin sisteme colective pentru produsele menţionate la art. 12 alin. (14), solicitantul va prezenta actul constitutiv al persoanei juridice şi planul de operare pentru perioada de valabilitate a autorizaţiei, care va conţine cel puţin următoarele:
a) cantităţile de produse ce urmează a fi gestionate, pe tipuri şi surse de provenienţă;
b) descrierea modalităţii de implementare a obligaţiilor în vederea atingerii ţintelor stabilite;
c) prezentarea modului de acoperire a întregului teritoriu al Republicii Moldova;
d) planul financiar de implementare a regimului de responsabilitate extinsă a producătorului.
(7) Autoritatea competentă specificată la art. 24 verifică conformitatea copiilor documentelor prezentate cu originalele acestora şi, în caz de neprezentare a unor documente necesare conform alin. (4) și (5) din prezentul articol sau de necorespundere a acestora cu originalul, refuză primirea setului de documente la momentul depunerii cererii.
(8) Pentru examinarea cererii, autoritatea competentă specificată la art. 24 transmite setul de documente, solicită şi obţine avizul Inspectoratului pentru Protecția Mediului prin intermediul ghişeului unic, fără implicarea solicitantului. Inspectoratul pentru Protecția Mediului elaborează avizul în baza actului de inspecţie privind respectarea normelor de protecţie a mediului (pentru întreprinderile care funcționează). Avizul va propune, după caz, eliberarea sau refuzul de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor.
[Art.25 al.(8) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
(9) Autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor se eliberează gratuit, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii solicitării, inclusiv a tuturor documentelor nominalizate, şi este valabilă pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire.
(10) După expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei, prelungirea valabilităţii acesteia se efectuează în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(11) În cazul în care metodele şi procedeele de gestionare a deşeurilor nu sînt conforme cu art. 4, autoritățile competente specificate la art. 24 refuză emiterea autorizaţiei.
(12) Anularea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor se efectuează prin decizia autorității competente specificate la art. 24, care a eliberat autorizaţia, în cazul apariţiei pericolului poluării mediului în proporţii ce depăşesc limitele admisibile, nerespectării cerinţelor de exploatare a obiectului, defectării acestuia sau a construcţiilor (mecanismelor) ce împiedică exploatarea normală a lui, conform procedurilor prevăzute în Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi în Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(13) Reexaminarea autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor este obligatorie în următoarele situaţii:
a) schimbarea substanţială şi extinderea instalațiilor, precum şi modificarea tehnologiei de valorificare sau de eliminare a deşeurilor;
b) constatarea, în cadrul acţiunilor de inspecție și control, a unor aspecte noi, neprecizate de documentaţia depusă pentru obținerea autorizației sau a unor modificări operate ulterior emiterii actului de autorizare;
c) emiterea unor noi reglementări legale.
(14) Autorizaţiile de mediu pentru gestionarea deşeurilor eliberate pentru operaţiunile de valorificare trebuie să corespundă anexei nr. 2.
Articolul 26. Obligaţiile de bază ale titularului de autorizaţie de mediu
pentru gestionarea deşeurilor
Obligaţiile de bază ale titularului de autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor sînt următoarele:
a) luarea tuturor măsurilor de prevenire eficientă a poluării, în special prin recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile;
b) evitarea producerii de deșeuri şi, în cazul în care aceasta nu poate fi evitată, recuperarea lor, iar în caz de imposibilitate tehnică şi economică, luarea măsurilor pentru neutralizarea şi eliminarea acestora, evitîndu-se sau reducîndu-se impactul asupra mediului;
c) ţinerea evidenţei privind cantitatea de deşeuri colectate, recuperate sau eliminate şi raportarea anuală autorităţii de reglementare, în format electronic, a informației privind gestionarea deșeurilor, în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern.
Articolul 27. Derogările de la obligaţia de autorizare
(1) Sînt scutite de îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor unităţile și întreprinderile care efectuează:
a) eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locurile de producere fără să afecteze sănătatea populaţiei sau calitatea mediului;
b) colectarea sau transportul deşeurilor în sistem profesional, precum şi cele care intermediază valorificarea sau eliminarea deşeurilor pentru terţi, cu excepția deşeurilor municipale, precum şi a celor periculoase.
(2) Derogarea menţionată la alin. (1) se aplică numai în cazul în care:
a) unităţile și întreprinderile au obţinut deja, pentru alt profil de activitate decît valorificarea sau eliminarea deşeurilor, autorizaţia de mediu în conformitate cu prevederile legislației în domeniul protecției mediului și dacă în aceasta se specifică tipurile şi cantităţile de deşeuri, precum şi condiţiile impuse în vederea desfăşurării activităţilor legate de aceste deşeuri;
b) tipurile, cantităţile de deşeuri şi metodele de valorificare sau eliminare a acestora respectă prevederile art. 4;
c) operaţiunile de eliminare menţionate la alin. (1) lit. a) iau în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
Articolul 28. Înregistrarea
(1) Unitățile și întreprinderile care nu sînt supuse procedurii de autorizare specifice activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor, conform art. 27, transmit, în format electronic, autorității competente specificate la art. 24 informaţii privind operaţiunile efectuate.
(2) Informaţia transmisă conform alin. (1) se înregistrează în SIA MD şi serveşte ca bază pentru formarea listei unităţilor şi întreprinderilor scutite de la îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor conform art. 27.
(3) Lista unităţilor şi întreprinderilor scutite de îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deșeurilor este compusă din:
a) unităţile și întreprinderile care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de autorizare, conform art. 27;
b) agenţi sau brokeri.
Articolul 29. Aspectele pecuniare
(1) Costurile operaționale de gestionare a deşeurilor se acoperă:
a) în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte” – de către producătorul iniţial de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor, care încredinţează deşeurile unei unităţi specializate în colectare, transportare, depozitare, valorificare sau eliminare a acestora;
b) în conformitate cu cerințele de responsabilitatea extinsă a producătorului – de către producătorul de produse menţionate la art. 12 alin. (14), care sînt preluate de sistemele individuale sau colective de colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor care au devenit deşeuri.
(2) Costurile prevăzute la alin. (1) sînt acoperite în baza unui contract încheiat cu unităţile specializate în gestionarea deșeurilor sau cu sistemele individuale sau colective de colectare separată, tratare, valorificare sau eliminare a produselor ce au devenit deşeuri.
(3) Cheltuielile asociate cu analiza deșeurilor, monitorizarea tehnologică proprie și a factorilor de mediu, precum şi cu verificarea datelor declarate, sînt suportate de către deţinătorii actuali ai deşeurilor.
(4) În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul iniţial de deşeuri nu este identificat, cheltuielile asociate cu curăţarea şi refacerea mediului vor fi asumate de actualii deţinători.
(5) Cheltuielile de valorificare a deşeurilor ai căror producători nu pot fi identificați sînt suportate din contul bugetelor unităților administrativ-teritoriale în a căror rază au fost depistate, precum şi din alte surse legale.
(6) Dacă producătorul/deţinătorul de deşeuri este identificat, acesta este obligat să suporte cheltuielile de eliminare, inclusiv cele prevăzute la alin. (4), efectuate de către actualii deţinători, şi cele asociate cu acţiunile întreprinse pentru identificarea acestuia.
Secţiunea a 2-a
Controlul
Articolul 30. ControaleleControlul
(1) Unităţile și întreprinderile care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, unităţile şi întreprinderile profesionale de colectare sau transport de deşeuri, agenţii, brokerii şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul controlului de stat efectuat de autorităţile competente conform prezentei legi şi în condiţiile Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi ale Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
(2) Inspectarea operaţiunilor de colectare, preluare (în cazul deșeurilor generate de nave și al reziduurilor de marfă) și transport al deşeurilor se va referi la originea, natura, cantitatea şi destinaţia deşeurilor colectate sau transportate.
(3) Unităţile și întreprinderile menţionate la alin. (1) sînt obligate să asigure accesul organelor de supraveghere şi control la obiectivele aflate în administrare, să prezinte, la solicitarea organelor respective, documentaţia tehnică şi de exploatare, alte documente necesare pentru efectuarea inspectării privind respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
Articolul 31. Competenţele privind activităţile de control în domeniul
gestionării deşeurilor
(1) Autorităţile teritoriale de mediu inspectează şi iau măsuri pentru respectarea de către cei implicaţi în gestionarea deşeurilor a legislației de mediu și a condițiilor de autorizare stabilite conform legii.
(2) Autorităţile teritoriale pentru sănătate publică exercită monitorizarea departamentală a cerinţelor de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale.
[Art.31 al.(3) abrogat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
(4) Autorităţile vamale şi reprezentanţii autorităţii de supraveghere și control şi subdiviziunilor teritoriale ale acesteia controlează încărcăturile şi iau măsuri pentru asigurarea conformităţii cu documentele însoţitoare şi pentru respectarea prevederilor legale referitoare la îndeplinirea condițiilor de export, import și tranzit ale deşeurilor.
Secţiunea a 3-a
Evidenţa deşeurilor
Articolul 32. Evidenţa deșeurilorEvidenţa deşeurilor
(1) Unităţile şi întreprinderile prevăzute la art. 25 alin. (3), operatorii de gestionare a deşeurilor municipale, producătorii de deşeuri periculoase, precum şi unităţile şi întreprinderile specializate în colectarea şi transportul de deşeuri periculoase sau care acţionează în calitate de agenţi sau brokeri de deşeuri periculoase ţin o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii şi originii deşeurilor, a destinaţiei, a frecvenţei colectării, a mijlocului de transport şi a metodei de tratare.
(2) Sistemele individuale şi colective de colectare şi staţiile de tratare a deşeurilor de produse supuse reglementărilor responsabilităţii extinse a producătorului conform art. 12 ţin evidenţa deșeurilor primite și tratate conform categoriilor de produse stabilite prin actele normative pentru gestionarea acestor produse aprobate de Guvern.
(3) Ținerea evidenței și transmiterea informației menționate la alin. (1) şi (2) se efectuează conform cerinţelor stabilite de Guvern.
(4) Informația privind deșeurile periculoase se păstrează cel puțin 3 ani, cu excepţia unităţilor şi întreprinderilor de transport de deşeuri periculoase, care trebuie să o păstreze timp de cel puțin 12 luni.
(5) La cererea organului central de mediu al administraţiei publice sînt furnizate documentele justificative, în baza cărora au fost efectuate operaţiunile de gestionare a deșeurilor.
Articolul 33. Sistemul informaţional automatizat „Managementul deşeurilor”
(1) Unităţile şi întreprinderile ce sînt antrenate în activităţile de gestionare a deşeurilor, inclusiv producătorii de deşeuri, participă la procesul de raportare a datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora conform cerinţelor stipulate în prezenta lege şi prevederilor conceptului tehnic SIA MD, aprobat de Guvern.
(2) SIA MD reprezintă totalitatea produselor de program şi a echipamentelor tehnice destinate colectării, stocării și procesării informației, formînd resursa informațională Registrul „Managementul deşeurilor”, care va include evenimentele legate de circuitul economic al acestora, documentele care însoțesc acest circuit, inclusiv exportul și importul de deșeuri, producătorii de deșeuri și agenții economici autorizați pentru a activa în acest domeniu, precum și automatizarea business-proceselor subiecților circuitului deșeurilor și furnizarea informațiilor privind circuitul deșeurilor către autoritățile publice, persoanele fizice și juridice prin intermediul portalului departamental.
(3) Informaţia privind realizarea măsurilor ce ţin de aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului pentru produsele menţionate la art. 12 și datele privind cantitatea de produse puse la dispoziție pe piață, specificată în tone şi număr de unități, precum și informația privind cantitatea, numărul și categoriile deşeurilor colectate şi tratate fac parte din SIA MD.
(4) În cadrul SIA MD se regăsesc cel puţin următoarele:
a) evidenta deșeurilor, care conţine date privind generarea, colectarea, transportarea şi tratarea deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, raportate în conformitate cu prevederile art. 32;
b) evidenta actelor permisive, emise în corespundere cu prevederile art. 25;
c) evidenta notificărilor pentru transferul deșeurilor, eliberate în corespundere cu art. 64;
d) Lista producătorilor de produse supuse reglementărilor de responsabilitate extinsă a producătorului, conform prevederilor art. 12;
e) lista unităților și întreprinderilor scutite de îndeplinirea cerinţelor de autorizare a activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor, conform art. 27.
(5) Posesorul Registrului „Managementul deşeurilor” este organul central de mediu al administraţiei publice.
(6) Crearea, funcţionarea și exploatarea SIA MD se efectuează în conformitate cu prevederile legislației în domeniul comunicațiilor electronice și tehnologiei informației, precum și cu standardele și reglementările tehnice specifice.
(7) Aspectele legate de spaţiul funcţional al SIA MD, de conținutul resursei informaționale, precum și de procedura colectării, păstrării, procesării, actualizării și recepționării informației din SIA MD, se stabilesc în conceptul tehnic și în Regulamentul cu privire la modalitatea de ţinere a Registrului „Managementul deşeurilor”, aprobate de Guvern.
Capitolul V
PROGRAME
Articolul 34. Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor PROGRAME
(1) În conformitate cu prevederile art. 1, 3, 4 şi 19, organul central de mediu al administraţiei publice elaborează Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor, care acoperă întregul teritoriu al Republicii Moldova.
(2) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor cuprinde o analiză a situaţiei actuale a gestionării deşeurilor pe teritoriul ţării, măsurile care trebuie luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării, valorificării şi eliminării deşeurilor, precum şi o evaluare a modului în care programul va ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor va conţine, luînd în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, următoarele:
a) tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în limitele teritoriului, deşeurile care pot fi transportate pe sau de pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluției fluxurilor de deşeuri;
b) schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalații de valorificare și eliminare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile utilizate, deşeurile periculoase sau alte fluxuri de deşeuri formate;
c) evaluarea necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentară pentru instalaţiile de deşeuri, în conformitate cu art. 19, și, după caz, investițiile legate de acestea;
d) informaţiile despre criteriile de identificare a amplasamentelor şi informațiile despre capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, după caz;
e) politicile generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologiile şi metodele planificate de gestionare a deşeurilor, sau politicile privind deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare a acestora;
f) aspectele organizatorice legate de gestionarea deșeurilor, inclusiv distribuirea responsabilităților între actorii publici şi privaţi care se ocupă cu gestionarea deşeurilor;
g) o analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor economice şi de altă natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luînd în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;
h) desfășurarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg sau unor grupuri-țintă de public;
i) amplasamentele contaminate istoric prin operaţiuni de eliminare a deşeurilor şi măsurile de reabilitare a acestora;
j) capitolul specific privind gestionarea ambalajelor şi a deșeurilor de ambalaje.
Articolul 35. Implicarea autorităţilor administrației publice centrale și locale
în elaborarea programelor de gestionare a deşeurilor
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor furniza, la solicitarea organului central de mediu al administraţiei publice, informaţia necesară la elaborarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
(2) În baza Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor, autorităţile administraţiei publice locale elaborează programele locale de gestionare a deşeurilor în conformitate cu prezenta lege.
[Art.35 al.(2) modificat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
(3) Conţinutul programelor locale menţionate la alin. (2) este în corespundere cu obiectivele şi măsurile prevăzute de Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor.
Articolul 36. Programele de prevenire a generării deşeurilor
(1) Programele de prevenire a generării deşeurilor se elaborează cu respectarea prevederilor art. 1 şi 3 şi se integrează în Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor prevăzut la art. 34 sau în alte programe de politici de mediu.
(2) Programele menționate la alin. (1) stabilesc obiectivele de prevenire a generării deşeurilor, cu descrierea măsurilor de prevenire existente, şi evaluează utilitatea măsurilor indicate în anexa nr. 4 sau a altor măsuri corespunzătoare. Scopul acestor obiective şi măsuri este eliminarea legăturii dintre creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri.
(3) Organul central de mediu al administraţiei publice stabileşte valorile specifice de referință calitative și cantitative pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor, pentru a monitoriza şi pentru a evalua progresul realizării măsurilor. Aceste valori de referință, precum și alți indicatori pentru măsurile de prevenire se vor actualiza periodic, astfel încît să reflecte indicatorii adoptați la nivel european, dar pot include și masurile specifice la nivel național.
Articolul 37. Evaluarea, revizuirea și aprobarea programelor
(1) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor şi programele de prevenire a generării deşeurilor se evaluează de către organul central de mediu al administraţiei publice o dată la 2 ani și se revizuiesc o dată la 5 ani sau la necesitate, în conformitate cu art. 34.
(2) Programul național de gestionare a deșeurilor va include Programul de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional, aprobat de Guvern.
(3) Programele locale de gestionare a deşeurilor, inclusiv programele de prevenire a generării deşeurilor, se elaborează, se evaluează, se revizuiesc și se aprobă de către autoritățile administrației publice locale în termen de un an de la data aprobării Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
(4) În procesul de elaborare, proiectele Programului național şi programelor locale de gestionare a deșeurilor, precum și proiectele programelor de prevenire a generării deşeurilor se supun procedurii de evaluare strategică de mediu în conformitate cu Legea nr. 11/2017 privind evaluarea strategică de mediu.
[Art.37 al.(4) introdus prin LP239 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.737]
Articolul 38. Participarea publicului
(1) Organul central de mediu al administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale iau măsurile necesare pentru ca părţile interesate, inclusiv autorităţile relevante și cetățenii, să poată participa la elaborarea programelor locale de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării deșeurilor și să aibă acces la ele în conformitate cu legislaţia privind accesul publicului la informația de mediu și, dacă este relevant, cu legislația privind evaluarea efectelor anumitor programe asupra mediului. Acestea plasează proiectele programelor, conform legislaţiei privind transparenţa în procesul decizional, pe o pagină de internet accesibilă publicului.
(2) În procesul de elaborare a legislaţiei şi a documentelor de politici privind gestionarea deşeurilor, care se va desfăşura în deplină transparenţă şi va respecta reglementările naţionale în vigoare referitoare la consultarea şi participarea părţilor interesate, se va asigura accesul publicului la informaţia de mediu, participarea la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu, conform Convenţiei de la Aarhus privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 346-XIV din 7 aprilie 1999, cu luarea în considerare a principiilor generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor naturale, precum şi a impactului global asupra mediului, sănătăţii umane, economiei şi societăţii.
Articolul 39. Cooperarea internaţională la elaborarea programelor
Republica Moldova cooperează cu alte state interesate şi organisme internaţionale la elaborarea, în conformitate cu art. 34 și 36, a Programului național pentru gestionarea deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deșeurilor.
Articolul 40. Implementarea programelor
(1) Programul naţional pentru gestionarea deșeurilor și Programul de prevenire a generării deșeurilor la nivel național vor prevedea măsuri pentru următoarele obiective:
a) diminuarea sau limitarea generării de deşeuri şi a gradului de periculozitate a acestora;
b) reciclarea, regenerarea sau alte forme de utilizare a deşeurilor;
c) neutralizarea deşeurilor prin metode sigure pentru protecția mediului;
d) remedierea suprafeţelor poluate.
(2) Implementarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor și a Programului de prevenire a generării deșeurilor la nivel național se realizează prin aprobarea programelor locale de gestionare a deșeurilor și a programelor de prevenire a generării deșeurilor. Acestea din urmă includ:
a) analiza situaţiei şi prognozarea tipului, proprietăţilor şi cantităţilor de deşeuri generate şi ale celor supuse valorificării sau eliminării;
b) obiectivele, etapele şi termenele pentru implementarea programelor;
c) metodele, tehnologiile şi instalaţiile de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor;
d) descrierea metodelor, tehnologiilor şi instalaţiilor de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor, precum şi a amplasamentelor destinate acestora;
e) deciziile privind amenajarea amplasamentelor, aplicarea tehnologiilor şi exploatarea instalaţiilor de tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor;
f) resursele pentru implementarea programelor;
g) măsurile pentru sprijinirea, încurajarea şi raţionalizarea activităţilor de valorificare a deşeurilor;
h) informații despre interacţiunea cu alte programe sectoriale din punctul de vedere al dezvoltării durabile, de rînd cu realizarea obiectivelor Programului național pentru gestionarea deşeurilor;
i) măsuri de implementare a unui sistem de raportare şi control, de intervenţie imediată, de evaluare a rezultatelor și de actualizare a Programului național pentru gestionarea deşeurilor;
j) planificarea dezvoltării amplasamentelor pentru instalaţiile de tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor, specificate la lit. c) şi d);
k) date privind implicarea publicului şi a organizaţiilor neguvernamentale.
Articolul 41. Monitorizarea şi raportarea implementării programelor
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale responsabile de realizarea programelor de gestionare a deșeurilor și a celor de prevenire a generării deșeurilor prezintă anual organului central de mediu al administraţiei publice informaţiile privind implementarea programelor menționate.
(2) Organul central de mediu al administraţiei publice prezintă anual Guvernului raportul privind implementarea Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor.
Capitolul VI
OBLIGAŢII ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR
Articolul 42. Obligaţiile persoanelor juridiceOBLIGAŢII ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR
Producătorii de deşeuri, pe lîngă obligațiile menționate la art. 12, au următoarele obligații ce ţin de gestionarea deşeurilor:
a) să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum cantităţile de deşeuri rezultate din propriile activităţi;
b) să nu pună în circulaţie produse, dacă nu există posibilitatea eliminării acestora ca deşeuri, cu respectarea prevederilor art. 4;
c) să asigure importul și fabricarea produselor alimentare și a mărfurilor de larg consum în ambalaje reutilizabile și reciclabile, inofensive pentru mediu, precum și colectarea și recuperarea ambalajelor proprii sau importate, să nu admită ambalarea excesivă, conform prevederilor prezentei legi și cerințelor aprobate de Guvern;
d) să asigure echipamente de protecţie şi de lucru adecvate operaţiunilor aferente gestionării deşeurilor în condiţii de securitate a muncii;
e) să nu admită descărcări necontrolate de deşeuri în mediu;
f) să nu abandoneze deşeurile şi să nu le depoziteze în locuri neautorizate;
g) să separe deșeurile înainte de colectare în vederea valorificării sau eliminării acestora;
h) să ia măsurile necesare pentru ca eliminarea deşeurilor să se realizeze în condiţii de respectare a reglementărilor privind protecţia mediului şi a sănătății populaţiei;
i) să adopte, la faza de concepţie şi proiectare a unui produs, soluţiile şi tehnologiile de eliminare sau de diminuare la minimum posibil a generării de deşeuri;
j) să implementeze prevederile Programului național pentru gestionarea deșeurilor, ale programelor locale de gestionare a deşeurilor, precum și ale programelor de prevenire a generării deșeurilor.
Articolul 43. Planurile de intervenţie
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase au obligaţia să elaboreze, în condiţiile legii, planurile de intervenţie pentru situaţii de accident şi să asigure condiţiile de aplicare a acestora.
Articolul 44. Transportul deşeurilor
(1) Operatorii de transport specializaţi pentru transportul deşeurilor trebuie să fie autorizaţi în conformitate cu prezenta lege.
(2) Transportul deșeurilor se realizează în conformitate cu prevederile actelor normative ce reglementează transportul mărfurilor periculoase pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor monitorizează respectarea de către operatorii de transport a prevederilor şi cerinţelor Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase, încheiat la Geneva, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 44-XIV din 4 iunie 1998.
(4) Pentru transportul feroviar, naval sau aerian al deşeurilor, operatorii de transport trebuie să respecte reglementările emise de către autoritățile administraţiei publice centrale în domeniile transporturilor şi mediului.
(5) Transportul transfrontalier al deşeurilor se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei, ale art. 64 din prezenta lege şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 45. Obligaţiile operatorilor de transport
Operatorii de transport de deşeuri au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze pentru transportarea deşeurilor numai mijloace de transport specializate, astfel încît să fie respectate reglementările privind protecția mediului și a sănătății populaţiei;
b) să asigure instruirea personalului pentru încărcarea, transportul şi descărcarea deşeurilor în condiţii de siguranţă şi pentru intervenţia în cazul unor defecţiuni sau accidente;
c) să deţină toate documentele de însoţire necesare pentru deşeurile transportate, din care să rezulte deţinătorul, destinatarul, tipurile de deşeuri, locul de încărcare, locul de destinaţie şi, după caz, cantitatea de deşeuri transportate şi codificarea acestora conform legii;
d) să nu abandoneze deşeurile pe traseu;
e) să respecte prevederile prezentei legi și ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, ale altor acte normative aprobate de Guvern;
f) să posede dotarea tehnică pentru intervenţie în cazul unor defecţiuni sau accidente apărute în timpul transportării deşeurilor periculoase sau, în cazul în care nu deţin dotarea tehnică şi personalul corespunzător, să asigure acest lucru prin unităţi specializate;
g) să ţină evidenţă cronologică a cantităţii, naturii şi originii deşeurilor, precum şi evidența mijloacelor de transport;
h) să anunţe organul central de mediu al administraţiei publice despre orice transport de deşeuri periculoase înaintea efectuării acestuia, precum şi autorităţile administraţiei publice în domeniul afacerilor interne în cazul transportului deşeurilor cu pericol de incendiu sau explozie.
Articolul 46. Obligaţiile privind valorificarea deşeurilor
Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să deţină spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară separată a deşeurilor, cu respectarea prevederilor art. 4;
b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează a fi valorificate, precum şi de produse rezultate din valorificarea care ar putea genera poluarea mediului sau care prezintă riscuri de incendiu pentru vecinătăţi;
c) să utilizeze pentru valorificarea deşeurilor tehnologii care deţin avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat, conform legislației;
d) să supună eliminării finale reziduurile provenite din valorificarea deşeurilor.
Articolul 47. Obligaţiile privind eliminarea deşeurilor
Unităţile şi întreprinderile care elimină deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să asigure eliminarea, în totalitate şi în timp util, a deşeurilor care le sînt încredinţate;
b) să folosească cele mai bune tehnici disponibile, fezabile din punct de vedere economic, şi să respecte valorile-limită de emisii, stabilite prin autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor;
c) să amplaseze şi să amenajeze depozitul de deşeuri într-un spaţiu şi în condiţii corespunzătoare, respectîndu-se prevederile art. 4, cu acordul organelor de supraveghere şi control, conform legislaţiei;
d) să introducă pentru depozitare finală numai deşeurile permise de autoritatea de reglementare şi să respecte tehnologia de depozitare aprobată de aceasta;
e) să supravegheze permanent modul de depozitare finală a deşeurilor sub aspectul stabilităţii şi etanşeităţii şi să efectueze măsurile necesare stabilite prin autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor în vederea exploatării în condiţii de siguranţă a depozitelor respective;
f) să exploateze, în parametrii proiectați, instalaţiile de decontaminare cu care sînt dotate şi să se doteze cu instalaţii pentru decontaminare acolo unde acestea lipsesc;
g) să execute lucrările de reconstrucţie ecologică şi de încadrare în peisajul zonei indicate în autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor şi să organizeze supravegherea continuă a depozitelor după sistarea depunerii deşeurilor;
h) să supravegheze activităţile de eliminare a deşeurilor şi să execute controlul şi monitorizarea emisiilor de poluanţi în cadrul laboratorului propriu acreditat sau în colaborare cu alte laboratoare acreditate în domeniu.
Articolul 48. Obligaţiile persoanelor fizice
Persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice au următoarele obligaţii:
a) să depună separat deșeurile și ambalajele reciclabile acolo unde există recipiente special destinate acestui scop;
b) să nu abandoneze şi să nu depoziteze deşeurile în afara locurilor destinate acestui scop;
c) să realizeze măsurile de decontaminare şi refacere a mediului poluat de deşeuri, prescrise de autorităţile competente;
d) să suporte costurile aferente gestionării deșeurilor, precum și pagubelor aduse populației, agenților economici și instituțiilor prin gestionarea defectuoasă a deșeurilor.
Capitolul VII
CERINŢE DE GESTIONARE A ANUMITOR
CATEGORII DE DEŞEURI
Articolul 49. Deșeurile de baterii și acumulatori CERINŢE DE GESTIONARE A ANUMITOR
CATEGORII DE DEŞEURI
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de baterii şi acumulatori înseamnă bateriile și acumulatorii care constituie deșeuri conform art. 2 pct. 9).
(2) Prevederile prezentului articol se aplică tuturor tipurilor de baterii şi acumulatori, indiferent de formă, volum, greutate, material component sau de utilizarea acestora, cu excepţia bateriilor şi acumulatorilor utilizaţi în:
a) echipamentele asociate cu protecţia intereselor esenţiale ale ţării în ceea ce priveşte securitatea, armele, muniţiile şi materialul de război, cu excluderea produselor care nu sînt destinate unor scopuri specific militare;
b) echipamentul destinat trimiterii în spaţiu.
(3) Producătorii bateriilor şi acumulatorilor trebuie să asigure:
a) proiectarea aparatelor astfel încît deşeurile de baterii şi acumulatori să poată fi înlăturate cu uşurinţă;
b) însoţirea aparatelor în care sînt încorporate baterii şi acumulatori cu instrucţiuni în care se arată cum pot fi îndepărtate în siguranţă acestea şi care, după caz, informează utilizatorul final cu privire la tipul bateriilor şi acumulatorilor încorporaţi.
(4) Cerinţele menţionate la alin. (3) nu se aplică atunci cînd, din motive de siguranţă, de performanţă, medicale sau de integritate a datelor, continuitatea alimentării cu energie este indispensabilă şi necesită o conectare permanentă între aparat şi baterie sau acumulator.
(5) În scopul protecției mediului și a sănătății populației, al prevenirii formării deşeurilor periculoase se interzice punerea la dispoziție pe piață:
a) a bateriilor şi acumulatorilor, indiferent dacă sînt sau nu încorporați în aparate, care conţin mercur într-o proporţie mai mare de 0,0005% din greutate; şi
b) a bateriilor şi acumulatorilor portabili, inclusiv a celor încorporați în aparate, care conţin cadmiu într-o proporţie mai mare de 0,002% din greutate.
(6) Bateriile şi acumulatorii specificați la alin. (5), care au fost puși la dispoziție pe piaţă, în mod legal, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, pot fi comercializaţi în continuare pînă la epuizarea stocurilor.
(7) Interdicția prevăzută la alin. (5) lit. a) nu se aplică bateriilor de tip „nasture” cu un conţinut de mercur de cel mult 2% din greutate.
(8) Interdicția prevăzută la alin. (5) lit. b) nu se aplică bateriilor şi acumulatorilor portabili destinaţi utilizării în:
a) sistemele de urgenţă şi de alarmă, inclusiv iluminatul de urgenţă;
b) echipamentul medical;
c) uneltele electrice fără fir.
(9) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului, în conformitate cu prevederile art. 12, şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de baterii şi acumulatori asigură crearea unei reţele de colectare separată a bateriilor şi acumulatorilor uzați de la consumatori, precum şi dezvoltarea sistemelor de valorificare materială a deşeurilor de baterii şi acumulatori în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic.
(10) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de baterii şi acumulatori, autorizat de către autoritățile competente specificate la art. 24, este obligat:
a) să asigure că toate deşeurile supuse tratării, care pot fi recuperate sau reciclate, nu vor fi eliminate;
b) să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori;
c) să raporteze, trimestrial, producătorilor de baterii şi acumulatori rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de baterii şi acumulatori, stabilite de Guvern;
d) să asigure că materialele finale obţinute după dezasamblarea bateriilor şi acumulatorilor uzați nu vor conţine componenţi cu caracteristici periculoase;
e) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege.
(11) Transportarea pe teritoriul Republicii Moldova și în afara ei a deşeurilor de baterii şi acumulatori se va efectua cu respectarea prevederilor art. 4, 44 și 64, a condițiilor detaliate ale transportării deşeurilor de baterii şi acumulatori, stabilite de Guvern.
(12) În procesul de gestionare a deșeurilor de baterii și acumulatori se interzice:
a) abandonarea bateriilor și acumulatorilor uzați sau a componentelor solide ale acestora;
b) deversarea electrolitului din acumulatorii uzaţi pentru autovehicule pe sol, în apele de suprafaţă, apele subterane şi în sistemele de canalizare;
c) deteriorarea carcaselor bateriilor și acumulatorilor uzați.
(13) Gestionarea bateriilor și acumulatorilor, precum și a deșeurilor acestora, se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 50. Deşeurile de echipamente electrice şi electronice
(1) În sensul prezentei legi, se consideră deșeuri de echipamente electrice și electronice echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9), inclusiv toate componentele, subansamblurile şi produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul rebutării.
(2) Prevederile prezentului articol se aplică categoriilor de echipamente electrice şi electronice enumerate în anexa nr. 5, cu excepţia:
a) echipamentelor necesare pentru protecţia intereselor esenţiale de securitate națională, inclusiv a armelor, munițiilor și materialului de război destinate scopurilor specific militare;
b) echipamentelor care sînt proiectate şi instalate special ca parte a unui alt tip de echipament ce este exclus sau nu intră în domeniul de aplicare al prezentei legi, care îşi pot îndeplini rolul doar dacă sînt incluse în echipamentul respectiv;
c) becurilor cu filament;
d) echipamentelor proiectate pentru a fi trimise în spaţiu;
e) uneltelor industriale fixe de dimensiuni mari;
f) instalațiilor fixe de dimensiuni mari, cu excepția echipamentelor care sînt în astfel de instalaţii, dar care nu sînt special proiectate şi instalate ca parte a instalaţiilor respective;
g) mijloacelor de transport de persoane sau de mărfuri, cu excepția vehiculelor electrice cu două roţi care nu sînt omologate;
h) echipamentelor mobile fără destinaţie rutieră accesibile exclusiv pentru uz profesional;
i) echipamentelor proiectate doar în scopuri de cercetare şi dezvoltare şi accesibile doar în cadrul unor tranzacţii dintre întreprinderi;
j) dispozitivelor medicale şi dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro, atunci cînd se preconizează că aceste dispozitive vor fi infectate înaintea încheierii ciclului de viaţă, precum şi dispozitivelor medicale implantabile active.
(3) În scopul protecției mediului și a sănătății populației, al prevenirii formării deșeurilor periculoase se interzice punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice şi electronice care depăşesc valorile concentraţiilor maxime din greutate de 0,1% pentru mercur, plumb, crom hexavalent, bifenili polibromuraţi şi eteri de difenil polibromuraţi şi de 0,01% pentru cadmiu, cu excepţia echipamentelor pentru care sînt stabilite derogări, conform actelor normative aprobate de Guvern.
(4) Pentru executarea cerințelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art. 12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de echipamente electrice şi electronice asigură crearea unor sisteme de returnare şi colectare a echipamentelor electrice şi electronice uzate de la consumatori, precum și dezvoltarea schemelor de valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.
(5) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, autorizat de către autorităţile competente specificate la art. 24, este obligat:
a) să asigure că deşeurile de echipamente electrice şi electronice supuse tratării care pot fi recuperate sau reciclate nu vor fi eliminate;
b) să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice;
c) să raporteze, trimestrial, producătorilor de echipamente electrice şi electronice rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice stabilite de Guvern;
d) să asigure că materialele finale obţinute după dezasamblarea echipamentelor electrice şi electronice uzate nu vor conţine componenţi cu caracteristici periculoase;
e) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege.
(6) Transportarea pe teritoriul Republicii Moldova și în afara ei a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice se va efectua cu respectarea prevederilor art. 4, 44 și 64, a condițiilor detaliate ale transportării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, stabilite de Guvern.
(7) Gestionarea echipamentelor electrice și electronice, precum și a deșeurilor acestora, se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 51. Vehiculele scoase din uz
(1) În sensul prezentei legi, se consideră vehicul scos din uz un vehicul care constituie un deşeu conform art. 2 pct. 9).
(2) Prevederile prezentului articol se aplică vehiculelor şi vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor şi materialelor acestora, indiferent de modul în care vehiculul a fost întreţinut sau reparat pe durata utilizării şi indiferent dacă este echipat cu componentele furnizate de producător sau cu alte componente a căror asamblare ca piese de rezervă sau de schimb este în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative aprobate de Guvern.
(3) În scopul protecţiei mediului și a sănătății populației, al prevenirii formării deșeurilor periculoase, producătorii de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale şi echipamente, sînt obligaţi:
a) să limiteze utilizarea substanţelor periculoase la vehicule şi să le reducă, pe cit este posibil, începînd cu faza de proiectare, astfel încît să prevină, în special, eliberarea acestora în mediu, facilitînd reciclarea şi evitînd nevoia de a elimina deşeuri periculoase;
b) să asigure proiectarea şi producerea de noi vehicule într-un mod care facilitează dezasamblarea, reutilizarea, recuperarea şi, în special, reciclarea vehiculelor scoase din uz, a materialelor şi a componentelor acestora;
c) să integreze o cantitate sporită de material reciclat în vehicule şi în alte produse pentru a dezvolta pieţe de desfacere pentru materialele reciclate;
d) să asigure ca materialele şi componentele vehiculelor introduse pe piaţă să nu conţină mercur, plumb, cadmiu sau crom hexavalent.
(4) Toate vehiculele scoase din uz şi, pe cît este posibil din punct de vedere tehnic, toate părţile uzate înlăturate la repararea vehiculelor pentru transport de persoane sînt supuse colectării şi transmiterii la staţiile de colectare.
(5) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art. 12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii de vehicule asigură crearea unor sisteme individuale și colective de returnare şi colectare a tuturor vehiculelor scoase din uz, precum şi dezvoltarea sistemelor de valorificare materială a deşeurilor de vehicule scoase din uz.
(6) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a vehiculelor scoase din uz, autorizat de către autoritățile competente specificate la art. 24, este obligat să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deşeuri asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege, şi să se asigure că:
a) toate vehiculele scoase din uz se depozitează şi se tratează cu respectarea prevederilor art. 4 şi a cerinţelor tehnice minime pentru tratare aprobate de Guvern;
b) toate vehiculele scoase din uz sînt dezasamblate înainte de continuarea tratării sau de alte operațiuni echivalente pentru a reduce orice impact negativ asupra mediului;
c) materialele și componentele etichetate sau identificate în orice alt mod, în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern, sînt demontate înainte de continuarea tratării;
d) materialele şi componentele cu grad ridicat de risc sînt înlăturate separat pentru a nu contamina deşeurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de maşina de tăiat;
e) operațiunile de demontare și depozitare sînt efectuate astfel încît să permită reutilizarea, valorificarea şi reciclarea componentelor vehiculelor;
f) materialele finale obținute după dezasamblarea vehiculelor scoase din uz nu conţin componenţi cu caracteristici periculoase.
(7) Operatorul staţiei de tratare trebuie să asigure atingerea ţintelor minime de recuperare şi reciclare a vehiculelor scoase din uz şi să raporteze, trimestrial, producătorilor rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de vehicule scoase din uz, stabilite de Guvern.
(8) Gestionarea vehiculelor scoase din uz se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 52. Uleiurile uzate
(1) Gestionarea uleiurilor uzate se realizează fără a aduce atingere restricţiilor prevăzute la alin. (2) din prezentul articol şi obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevăzute la art. 21 şi 22, astfel încît să se asigure că:
a) uleiurile uzate sînt colectate separat, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;
b) uleiurile uzate sînt tratate în conformitate cu respectarea prevederilor art. 3 şi 4;
c) în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic, uleiurile uzate cu caracteristici diferite nu se amestecă, iar uleiurile uzate nu se amestecă cu alte tipuri de deşeuri sau substanţe, dacă o astfel de amestecare împiedică tratarea lor.
(2) În procesul de gestionare a uleiurilor uzate se interzice:
a) deversarea uleiurilor uzate în apele de suprafaţă, în apele subterane şi în sistemele de canalizare;
b) evacuarea pe sol sau depozitarea în condiţii necorespunzătoare a uleiurilor uzate, precum şi abandonarea necontrolată a reziduurilor rezultate din valorificarea acestora;
c) valorificarea şi eliminarea uleiurilor uzate prin metode care generează poluare peste valorile-limită de emisie, stabilite prin actele normative aprobate de Guvern;
d) amestecarea diferitor categorii de uleiuri uzate, cu una sau mai multe din proprietăţile specificate în anexa nr. 3, și/sau cu alte tipuri de uleiuri conţinînd bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari, şi/sau cu alte tipuri de compuşi periculoşi;
e) amestecarea cu alte substanţe care impurifică uleiurile;
f) colectarea, stocarea şi transportul în comun cu alte tipuri de deşeuri;
g) gestionarea uleiurilor uzate de către persoane neautorizate;
h) utilizarea uleiurilor uzate ca agent de impregnare a materialelor.
(3) Uleiurile uzate care conţin bifenili policloruraţi sau alţi compuşi similari în concentraţii mai mari de 50 ppm se gestionează în conformitate cu art. 53 şi cu Regulamentul privind bifenilii policloruraţi, aprobat de Guvern.
(4) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art. 12 şi a obiectivelor politicii de stat în domeniul gestionării deşeurilor, producătorii şi importatorii de uleiuri asigură crearea unor sisteme de colectare a uleiurilor uzate de la consumatori, precum şi dezvoltarea sistemelor de regenerare a acestora, corespunzător cantităţilor şi tipurilor de uleiuri puse la dispoziție pe piață.
(5) În cazul în care regenerarea uleiurilor uzate este posibilă din punct de vedere tehnic şi este sigură pentru mediu, transportul acestora de pe teritoriul naţional la instalaţiile de incinerare sau coincinerare de peste hotare se restricţionează prin legislaţie.
(6) Gestionarea uleiurilor uzate se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 53. Stocurile și deșeurile de poluanţi organici persistenţi
(1) În scopul asigurării protecției mediului și a sănătății populației, al prevenirii generării deșeurilor periculoase se interzice producerea, punerea la dispoziție pe piață și utilizarea substanțelor enumerate în secțiunea 1 din anexa nr. 6, fie individual, fie în compoziţia preparatelor, fie sub formă de compuşi ai unor diverse articole.
(2) Interdicția menţionată la alin. (1) nu se aplică în cazul:
a) unei substanţe utilizate pentru cercetări de laborator sau ca standard de referinţă;
b) unei substanţe care apare ca oligoelement contaminant neintenţionat în substanţe, preparate sau articole;
c) substanțelor care apar sub formă de compuşi ai articolelor produse înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau într-o perioadă de 6 luni de la această dată;
d) unei substanțe care apare sub formă de compus al articolelor aflate deja în uz înainte de sau la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Gestionarea stocurilor de poluanţi organici persistenţi prevede următoarele:
a) deţinătorul unui stoc care constă din sau conţine orice substanţă enumerată în secţiunea 1 din anexa nr. 6, care nu este permisă de a fi utilizată, administrează acel stoc ca deşeu în corespundere cu prezenta lege și conform art. 6 din Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi, ratificată prin Legea nr. 40-XV din 19 februarie 2004;
b) deţinătorul unui stoc mai mare de 50 kg care constă din sau conține orice substanță enumerată în secțiunea 1 din anexa nr. 6, a cărei utilizare este permisă, va pune la dispoziţia organului central de mediu al administrației publice informații privind natura și mărimea stocului respectiv;
c) deţinătorul va administra stocul într-un mod sigur din punctul de vedere al protecţiei mediului şi sănătăţii populației;
d) autoritatea de supraveghere şi control monitorizează modul de utilizare şi gestiune a stocurilor notificate.
(4) Gestionarea deşeurilor de poluanţi organici persistenţi prevede următoarele:
a) producătorii şi deţinătorii de deșeuri vor întreprinde toate măsurile posibile pentru a evita contaminarea acestor deșeuri cu substanţele enumerate în secțiunea a 2-a din anexa nr. 6;
b) deşeurile care constau din, conţin sau sînt contaminate cu oricare dintre substanţele enumerate în secţiunea a 2-a din anexa nr. 6 trebuie să fie valorificate sau eliminate fără întîrziere şi în conformitate cu operaţiunea D9, prevăzută în anexa nr. 1, cu excepţia deşeurilor care conţin bifenili policloruraţi, în aşa mod încît să se asigure că conţinutul de poluanţi organici persistenţi este distrus sau transformat ireversibil și deșeurile rămase, precum și emisiile nu prezintă caracteristicile poluanţilor organici persistenţi;
c) operaţiunile de valorificare sau eliminare care pot conduce la recuperarea, reciclarea, regenerarea sau reutilizarea oricăror dintre substanțele enumerate în secțiunea a 2-a din anexa nr. 6 se interzic.
(5) Transportul stocurilor şi deşeurilor de poluanţi organici persistenţi pînă la locul de tratare sau eliminare se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4. Transportul stocurilor şi deşeurilor de poluanţi organici persistenţi pe drumurile publice spre locul de tratare sau eliminare şi transferul acestora pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art. 44 şi 64.
(6) Etichetarea poluanţilor organici persistenţi, a stocurilor şi deşeurilor se efectuează cu respectarea prevederilor art. 22 din prezenta lege şi ale actelor normative aprobate de Guvern.
(7) Gestionarea poluanţilor organici persistenţi, a stocurilor şi deşeurilor acestora se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 54. Deşeurile de ambalaje
(1) Se supun prevederilor prezentei legi toate ambalajele puse la dispoziție pe piață, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în gospodăriile private sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de ambalaje care nu mai corespund scopului pentru care au fost fabricate, indiferent de modul de generare, de recuperare, de depozitare, de reciclare sau de valorificare.
(2) În sensul prezentei legi:
a) ambalaje înseamnă toate produsele realizate din orice materiale, de orice natură, utilizate pentru a conţine, a proteja, a manevra, a prezenta și a furniza bunurile, de la materii prime la bunuri prelucrate, de la producător la utilizator sau la consumator. Articolele „nereturnabile” utilizate în aceleaşi scopuri trebuie, de asemenea, considerate ambalaje;
b) deşeurile de ambalaje înseamnă orice ambalaj sau material de ambalaj care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9);
c) gestionarea deşeurilor de ambalaje înseamnă gestionarea deşeurilor astfel cum este definită la art. 2 pct. 15);
d) plastic înseamnă un polimer la care este posibil să fi fost adăugaţi aditivi sau alte substanţe şi care este capabil să funcţioneze drept principal component structural al pungilor de transport;
e) pungi de transport din plastic înseamnă pungi de transport, cu sau fără mîner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor la punctele de vînzare de bunuri sau produse;
f) pungi de transport din plastic subţire înseamnă pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 50 de microni;
g) pungi de transport din plastic foarte subţire înseamnă pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni, care sînt necesare din motive de igienă sau care sînt utilizate ca ambalaje primare pentru produsele alimentare în vrac, atunci cînd acest lucru contribuie la prevenirea risipei de alimente.
(3) Activitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje are la bază principiile generale prevăzute de prezenta lege şi de actele normative în domeniu.
(4) Principiile specifice activităţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje sînt:
a) prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje;
b) reutilizarea ambalajelor;
c) reciclarea deşeurilor de ambalaje;
d) alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care reduc cantitățile eliminate prin depozitare finală.
(5) În scopul prevenirii generării deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 3, precum şi al evitării poluării mediului, se interzice distribuirea gratuită a pungilor din plastic, cu excepţia pungilor din plastic foarte subţire.
[Art. 54 alin. (5) se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2017]
(6) În scopul asigurării protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei şi prevenirii formării deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, ambalajele trebuie să respecte următoarele cerinţe esenţiale și niveluri ale concentraţiei de metale grele:
1) cerinţele esenţiale specifice privind fabricarea şi compoziţia ambalajului:
a) ambalajul va fi fabricat astfel încît volumul şi greutatea acestuia să fie limitate la minimum necesar pentru a asigura nivelul cerut de siguranţă, igienă şi acceptabilitate, atît pentru produsul ambalat, cît şi pentru consumator;
b) ambalajul va fi conceput, fabricat şi comercializat într-un mod care să permită reutilizarea sau valorificarea sa, inclusiv reciclarea, şi să reducă la minimum impactul negativ asupra mediului;
c) ambalajul va fi fabricat urmărindu-se reducerea la minimum a conţinutului de substanţe nocive sau de alte substanţe şi materiale periculoase în compoziţia materialului de ambalare şi în elementele sale, care se pot regăsi în emisiile, cenuşa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a deşeurilor de ambalaje;
2) cerinţele esenţiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj:
a) proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să permită mai multe rotaţii în condiţii normale de utilizare preconizate;
b) ambalajul reutilizat trebuie pregătit, după caz, pentru a satisface exigenţele în materie de sănătate şi de securitate;
c) ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devină deşeu de ambalaj valorificabil;
3) cerinţele esenţiale specifice privind caracterul valorificabil al unui ambalaj:
a) ambalajul va fi fabricat astfel încît să permită reciclarea unui anumit procent din greutatea materialelor folosite, atunci cînd devine deșeu de ambalaj. Acest procent poate varia în funcţie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului;
b) ambalajul va fi fabricat astfel încît să permită, atunci cînd devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaj tratate în vederea valorificării energetice să aibă o valoare calorică minimă, precum și să permită optimizarea valorificării de energie;
c) ambalajul va fi fabricat astfel încît să permită, atunci cînd devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaje tratate în vederea compostării să fie suficient de biodegradabile;
d) ambalajul biodegradabil va fi fabricat astfel încît să permită, atunci cînd devine deşeu de ambalaj, o descompunere fizică, chimică, termică sau biologică pînă la transformarea în bioxid de carbon, biomasă și apă a celei mai mari părți a materialului;
4) totalul nivelului concentrației de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezent în ambalaje sau în componentele ambalajelor nu trebuie să depăşească 100 ppm, raportat la masă, cu excepţia ambalajelor realizate în întregime din cristal cu conţinut de plumb.
[Art. 54 alin. (6) se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2018]
(7) Pentru executarea cerinţelor de responsabilitate extinsă a producătorului în conformitate cu prevederile art. 12, producătorii de ambalaje și/sau de produse ambalate asigură crearea unor sisteme de preluare sau colectare a deşeurilor de ambalaj şi dezvoltarea schemelor de valorificare materială sau energetică a deşeurilor de ambalaje care nu pot fi reciclate, fiind inutilizabile pentru valorificare materială.
[Art.54 al.(7) modificat prin LP22 din 11.03.19, MO101-107/22.03.19 art.174; în vigoare 22.03.19]
(8) Operatorul staţiei de tratare/schemei de valorificare materială a deşeurilor de ambalaje, autorizat de către autorităţile competente menţionate la art. 24, este obligat:
a) să respecte obligaţiile deţinătorului de deşeuri şi ale producătorului de deșeuri, asociate cu activitatea sa, stabilite de prezenta lege;
b) să asigure că toate deşeurile supuse tratării care pot fi reciclate sau valorificate nu vor fi eliminate;
c) să raporteze trimestrial producătorilor de ambalaje rezultatele de performanţă în atingerea ţintelor de colectare şi tratare a deşeurilor de ambalaje stabilite de Guvern.
(9) Gestionarea ambalajului şi deşeurilor de ambalaje se efectuează conform prevederilor actelor normative aprobate de Guvern.
Articolul 55. Deşeurile rezultate din activitatea medicală
(1) În sensul prezentei legi, deşeurile rezultate din activitatea medicală se consideră deşeurile rezultate din activităţile de asistenţă medicală pentru om şi animale şi/sau din cercetările conexe, clasificate în deșeuri periculoase și nepericuloase în conformitate cu poziţia 18 din Lista deşeurilor.
(2) Gestionarea deşeurilor menţionate la alin. (1), inclusiv a celor periculoase, se efectuează în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea populației, ţinînd cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, precum și de cele ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Împachetarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, inclusiv a celor periculoase, se efectuează doar în ambalaj confecţionat din materiale care permit eliminarea acestuia cu riscuri minime pentru mediu şi sănătatea populației. Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină о dată cu conţinutul.
(4) Etichetarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se efectuează cu respectarea prevederilor art. 22 din prezenta lege şi a actelor normative aprobate de Guvern.
(5) În procesul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se interzice:
a) depunerea deşeurilor periculoase neambalate (în vrac);
b) utilizarea pentru ambalarea deşeurilor periculoase a materialelor care nu corespund prevederilor alin. (3) din prezentul articol şi actelor normative aprobate de Guvern;
c) amestecarea diferitor categorii de deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, precum și amestecarea acestora cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale.
(6) Transportul deşeurilor rezultate din activitatea medicală, inclusiv al celor periculoase, pînă la locul de tratare sau eliminare se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4. Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice pînă la locul de tratare sau eliminare şi transferul acestora pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art. 44 şi 64.
(7) Producătorii deşeurilor rezultate din activitatea medicală sînt obligaţi:
a) să colecteze separat deşeurile la sursă, asigurînd trierea acestora pe categorii de deşeuri, în scopul facilitării tratării și eliminării specifice fiecărei categorii de deșeuri;
b) să asigure tratarea şi/sau eliminarea deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, produse la întreprinderile sau instalaţiile autorizate conform art. 25, precum şi eliminarea rapidă şi completă a factorilor cu potențial nociv pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
c) să asigure ţinerea evidenţei deşeurilor şi transmiterea informaţiei despre deşeurile generate şi gestionarea acestora în conformitate cu art. 32 şi 33 din prezenta lege şi cu actele normative aprobate de Guvern.
(8) Conducătorii instituţiilor de asistenţă medicală pentru om şi animale şi instituţiilor de cercetări în acest domeniu, indiferent de tipul de proprietate, sînt obligaţi:
a) să prevadă anual cheltuielile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi;
b) să aprobe planuri proprii de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi să asigure implementarea acestora în conformitate cu regulamentul intern şi actele normative aprobate de Guvern;
c) să nominalizeze о persoană responsabilă pentru activităţile de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
d) să asigure formarea profesională continuă a angajaților în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
Articolul 56. Biodeşeurile
(1) Gestionarea biodeşeurilor definite la art. 2 pct. 2) se efectuează cu respectarea prevederilor art. 3 şi 4, astfel încît să se asigure:
a) colectarea separată a biodeşeurilor în vederea compostării şi fermentării acestora;
b) tratarea biodeşeurilor într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a mediului;
c) producerea din biodeşeuri a unor materiale fără riscuri pentru mediu.
(2) Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini vor fi colectate separat şi transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare.
(3) În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.
Articolul 57. Deşeurile generate de nave şi reziduurile de marfă
(1) În scopul protecţiei eficiente a mediului acvatic şi al prevenirii deversării deşeurilor provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor de marfă se interzice deversarea ilicită a deşeurilor şi a reziduurilor în mediul marin sau în cursuri de apă de către navele care utilizează porturile naţionale, asigurînd predarea acestora către instalaţiile portuare de preluare.
(2) În sensul alin. (1) al prezentului articol:
a) deşeuri generate de nave înseamnă toate deşeurile, inclusiv apele uzate şi alte reziduuri decît cele de marfă, care provin din exploatarea navelor și care intră sub incidenţa prevederilor anexelor I, IV şi V la Convenţia internaţională privind prevenirea poluării de către nave, adoptată la Londra la 2 noiembrie 1973 (MARPOL 73/78), la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 189-XVI din 28 iulie 2005, precum şi deşeurile asociate mărfurilor, astfel cum sînt definite în liniile directoare ale Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru implementarea anexei V la Convenţie;
b) reziduuri de marfă înseamnă resturile mărfurilor din magaziile sau tancurile de marfă care rămîn la finalul operaţiunilor de descărcare şi curăţare, inclusiv surplusurile sau scurgerile de marfă ce pot apărea în timpul operaţiunilor de încărcare şi/sau descărcare;
c) instalaţii portuare de preluare înseamnă orice instalaţie fixă, flotantă sau mobilă care serveşte la preluarea deşeurilor generate de nave şi/sau a reziduurilor de marfă.
(3) Fără a aduce atingere definiţiilor de la alin. (2) lit. a) şi b) din prezentul articol, deşeurile generate de nave și reziduurile de marfă sînt considerate deșeuri în înţelesul art. 2 pct. 9).
(4) Predarea deşeurilor generate de nave se va realiza după cum urmează:
a) comandantul unei nave care face escală într-un port pe teritoriul Republicii Moldova va preda toate deșeurile generate de navă unei instalaţii portuare de preluare, autorizată din punctul de vedere al protecţiei mediului în conformitate cu prevederile MARPOL 73/78, înaintea părăsirii portului. Operatorii instalaţiilor portuare de preluare vor elibera un document de confirmare a cantității și a tipurilor de deșeuri preluate, pe care îl vor înmîna comandantului navei;
b) o navă poate fi autorizată de autoritatea competentă în domeniul transportului naval să îşi continue voiajul spre următorul port de escală fără să predea toate deşeurile dacă nava dispune de spaţiu suficient de stocare a deşeurilor care au fost acumulate şi care vor fi generate în timpul voiajului prognozat, cu garanţia asigurării ca nu există niciun risc ca deşeurile să fie aruncate în cursurile de apă.
(5) Avînd în vedere aspectele pecuniare prevăzute la art. 29 pentru acoperirea costurilor aferente instalaţiilor portuare de preluare a deşeurilor generate de nave, inclusiv pentru preluarea şi gestionarea deșeurilor și/sau reziduurilor de marfă, administrațiile portuare trebuie să instituie un sistem de tarifare aplicabil navelor.
(6) Sistemul de tarifare prevăzut la alin. (5) trebuie să încurajeze armatorul navei să predea deşeurile generate şi/sau reziduurile de marfă la instalaţiile portuare de preluare şi să nu le descarce în mare sau cursuri de apă. În acest sens, următoarele principii vor fi aplicate tuturor navelor, cu excepţia navelor de pescuit şi a ambarcaţiunilor de agrement autorizate să transporte pînă la 12 pasageri:
a) toate navele care fac escală într-un port de pe teritoriul Republicii Moldova vor contribui la acoperirea costurilor prevăzute la alin. (5), chiar dacă instalaţiile portuare de preluare sînt sau nu sînt utilizate. Astfel, costul va fi inclus, de regulă, în tarifele portuare sau, prin excepţie, va putea fi aplicat un tarif separat pentru deşeuri. Tarifele pot fi aplicate diferenţiat, în funcţie de categoria, tipul şi dimensiunea navei;
b) partea din costuri care nu este acoperită de tarifele prevăzute la lit. a), dacă este cazul, va fi acoperită prin valorificarea deşeurilor efectiv predate de către nave, în funcţie de tipurile şi cantităţile acestora;
c) tarifele vor fi reduse atunci cînd comandantul poate demonstra că nava sa generează cantităţi reduse de deşeuri ca urmare a managementului de mediu aplicat, construcţiei navei, echipamentului şi operării efectuate.
(7) Sistemul de tarifare va fi echitabil, transparent şi nediscriminatoriu, va reflecta costurile instalaţiilor şi ale serviciilor puse la dispoziţie, chiar dacă acestea sînt sau nu sînt utilizate. Cuantumul tarifelor, modul de aplicare şi baza de calcul al acestora se stabilesc de Guvern.
Articolul 58. Deşeurile de mercur
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de mercur înseamnă substanţe sau obiecte care constau din, conţin sau sînt contaminate cu mercur sau compuşi de mercur care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9).
(2) Deșeurile de mercur vor fi gestionate în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea populației, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum și de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Colectarea, transportul, stocarea, tratarea sau eliminarea deşeurilor de mercur se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art. 25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Deşeurile de mercur, inclusiv lămpile fluorescente uzate, se colectează separat şi nu sînt amestecate cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe sau materiale.
(5) Producătorii deşeurilor de mercur şi întreprinderile care administrează deşeuri de mercur asigură împachetarea şi etichetarea acestora conform prevederilor art. 22 şi cerinţelor privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern.
(6) Transportarea deşeurilor de mercur pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern. Transferul deşeurilor de mercur pentru eliminare finală peste frontieră se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art. 64.
(7) Depozitarea deşeurilor de mercur, inclusiv a deşeurilor de mercur metalic, se realizează în conformitate cu cerinţele de gestionare şi criteriile specifice de depozitare a acestora aprobate de Guvern.
Articolul 59. Deşeurile de azbest
(1) În sensul prezentei legi, deşeuri de azbest înseamnă substanţele sau produsele şi materialele care constau din sau conţin azbest și constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9).
(2) Deşeurile de azbest vor fi gestionate în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea populației, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum și de prevederile Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Deșeurile de azbest vor fi colectate separat, ambalate, etichetate, depozitate şi eliminate într-un depozit de deşeuri amplasat într-un loc destinat special pentru eliminarea deşeurilor de azbest.
(4) Colectarea, transportul, stocarea, tratarea sau eliminarea deşeurilor de azbest se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art. 25, cu respectarea condițiilor stabilite în aceasta.
(5) Producătorii de deşeuri de azbest şi întreprinderile care administrează deşeuri de azbest asigură împachetarea şi etichetarea acestora conform prevederilor art. 22 şi cerinţelor privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, aprobate de Guvern.
(6) Transportarea deşeurilor de azbest pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern. Transferul deşeurilor de azbest pentru eliminare finală peste frontiere se realizează în corespundere cu cerinţele stabilite la art. 64.
Articolul 60. Anvelopele uzate
(1) În sensul prezentei legi, anvelope uzate înseamnă anvelopele care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9).
(2) Anvelopele uzate vor fi gestionate în mod sigur pentru mediu, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum și de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Activitățile de gestionare a anvelopelor uzate se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art. 25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Colectarea, transportul şi păstrarea anvelopelor uzate se realizează prin intermediul unei reţele de colectare a cauciucurilor uzate, formată din centre de deservire tehnică a automobilelor, centre comerciale auto, parcări şi alte obiecte autorizate conform prezentei legi.
(5) În corespundere cu prevederile art. 13, anvelopele uzate şi alte deşeuri de cauciuc sînt supuse valorificării materiale sau energetice în conformitate cu cerinţele aprobate de Guvern.
(6) În cazul valorificării energetice a anvelopelor uzate, operatorul va asigura instalarea și buna funcționare a sistemelor de purificare a emisiilor în componentele mediului, a echipamentului de măsurare pentru controlul emisiilor, inclusiv cel computerizat, precum şi raportarea volumelor de emisii şi a rezultatelor de control conform legislației de mediu.
(7) Transportarea anvelopelor şi cauciucurilor uzate pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 şi 44. Transportul anvelopelor uzate de pe teritoriul naţional la întreprinderile de valorificare sau eliminare de peste frontiere se restricționează prin legislaţie.
Articolul 61. Deşeurile de metale feroase şi neferoase
(1) În senul prezentei legi, deşeuri de metale feroase şi neferoase înseamnă metalele feroase şi neferoase care constituie deşeuri conform art. 2 pct. 9). Resturile de metale generate de procesele tehnologice se consideră deşeuri.
(2) Deşeurile de metale feroase și neferoase vor fi gestionate în condiții de siguranță pentru mediu și sănătatea populației, ţinîndu-se cont de prevederile prezentei legi, de cerinţele aprobate de Guvern, precum și de prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi ale documentelor directoare adoptate în cadrul acesteia.
(3) Activităţile de gestionare a deşeurilor de metale feroase şi neferoase se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, eliberată conform prevederilor art. 25, cu respectarea condiţiilor stabilite în aceasta.
(4) Transportarea metalelor feroase şi neferoase, inclusiv în formă de praf sau pulbere, şi al deşeurilor acestora pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 şi 44 şi ale Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat de Guvern.
(5) Colectarea deşeurilor de metale feroase şi neferoase se efectuează separat, prin intermediul unui sistem individual și colectiv de colectare a acestora, conform prezentei legi şi legislaţiei.
(6) Deşeurile de metale feroase şi neferoase sînt supuse valorificării conform prevederilor art. 13, precum și reutilizării şi reciclării conform art. 14.
(7) Activităţile de recuperare şi reciclare a deşeurilor de metale sînt supuse controlului ecologic.
(8) Operatorul activităţilor de recuperare și de reciclare a deşeurilor de metale va asigura instalarea și buna funcționare a sistemelor de purificare a emisiilor în componentele mediului, a echipamentului de măsurare pentru controlul emisiilor, precum şi raportarea volumelor de emisii şi a rezultatelor de control conform legislaţiei de mediu.
(9) Transportarea deşeurilor de metale feroase şi neferoase de pe teritoriul naţional la întreprinderile de valorificare se efectuează în conformitate cu art. 64. În cazul în care reutilizarea şi reciclarea deşeurilor de metale feroase şi neferoase sînt posibile din punct de vedere tehnic şi sînt sigure pentru mediu, transportarea transfrontalieră a acestora se restricţionează prin legislaţie.
Articolul 611. Licențierea activităților de colectare, păstrare, prelucrare,
comercializare, precum și de export al resturilor și deșeurilor
de metale feroase și neferoase, de baterii și acumulatori uzați,
inclusiv în stare prelucrată
(1) Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a licenței pentru colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum și exportul resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase, de baterii și acumulatori uzați, inclusiv în stare prelucrată, se reglementează de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.
(2) Pentru obţinerea licenţei, solicitantul prezintă, fie pe suport de hîrtie – la sediul autorității emitente, fie în format electronic – prin intermediul ghișeului unic electronic de solicitare a actelor permisive, următoarele documente:
a) cererea în care se indică informaţii privind: denumirea, forma juridică de organizare, IDNO, adresa juridică a întreprinderii ori numele, prenumele, seria şi numărul buletinului de identitate al persoanei fizice; genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul intenţionează să obţină licenţă; asumarea, pe propria răspundere de către solicitant, a responsabilităţii pentru respectarea condiţiilor de licenţiere la desfășurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă și pentru veridicitatea documentelor prezentate;
b) copia documentului ce atestă înregistrarea întreprinderii sau a buletinului de identitate al persoanei fizice;
c) dovada dreptului de proprietate sau de locațiune a imobilului (suprafeţe utilate, încăperi închise pentru păstrarea resturilor și deşeurilor de metale neferoase) în care se va desfăşura activitatea licenţiată;
d) copia permisului de exercitare eliberat persoanei responsabile care activează în domeniul securităţii industriale (pentru prelucrarea resturilor și deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii și acumulatori uzați, inclusiv în stare prelucrată);
e) lista tehnicii, utilajului şi mecanismelor specializate de care dispune agentul economic cu drept de proprietate şi/sau locaţiune.
(3) Solicitarea altor documente decît cele prevăzute de prezentul articol se interzice. Datele din documentele și informaţiile depuse se verifică prin procedura ghișeului unic.
(4) În ziua înregistrării cererii și documentelor stabilite de prezentul articol pentru eliberarea/reperfectarea licenței, autoritatea de licențiere va înștiința Inspectoratul pentru Protecția Mediului pentru a se asigura (cu sau fără solicitarea unei vizite de control din partea organului în cauză) cu privire la corespunderea condițiilor de activitate a solicitantului cu cerinţele de protecţie a mediului. În cel mult 7 zile lucrătoare de la data înștiințării, Inspectoratul pentru Protecția Mediului va transmite o notificare sau procesul-verbal de control privind rezultatele verificării efectuate.
(5) În cazul în care Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu a inițiat un control în urma înștiințării și/sau nu a eliberat procesul-verbal de control în decursul a 7 zile lucrătoare de la data înștiințării, survine principiul aprobării tacite.
(6) Licenţa se perfectează în 10 zile lucrătoare și se eliberează pentru un termen de 5 ani.
(7) În cazul refuzului de a acorda licența, autoritatea de licențiere este obligată să prezinte solicitantului decizia ce conține motivele și argumentele refuzului.
[Art.611 introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
Articolul 62. Centrul de gestionare a deşeurilor periculoase
(1) Centrul de gestionare a deşeurilor periculoase (denumit în continuare – Centru) este o întreprindere pentru gestionarea deşeurilor periculoase, cu statut de persoană juridică distinctă şi cu buget separat, subordonată organului central de mediu al administraţiei publice.
(2) Centrul se ocupă de repartizarea tratamentelor pentru deşeurile poluanţilor organici persistenţi sau pentru cele contaminate cu poluanţii organici persistenţi, pentru deşeurile cu conţinut de mercur şi deşeurile periculoase formate în urma dezasamblării bateriilor şi acumulatorilor, a echipamentelor electrice şi electronice, a automobilelor scoase din uz, precum şi de exportul acestora pentru eliminare finală.
(3) Centrul examinează posibilităţile de primire şi de repartizare a tratamentelor altor tipuri de deşeuri periculoase.
[Art.62 se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2018]
Capitolul VIII
IMPORTUL ŞI EXPORTUL DEŞEURILOR
Articolul 63. Regimul importului de deşeuriIMPORTUL ŞI EXPORTUL DEŞEURILOR
(1) Este interzis importul în Republica Moldova al deşeurilor şi reziduurilor de orice natură, în stare brută şi prelucrată în scopul acumulării temporare, valorificări sau eliminări prin orice metodă, cu excepţia categoriilor de deşeuri prezentate în anexa nr. 7, destinate utilizării în calitate de materie primă secundară la întreprinderile autohtone existente.
(2) Plasarea deșeurilor în scop de distrugere, prelucrare/reciclare sau valorificare de pe teritoriul zonelor libere pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova nu se va considera import, ci livrare impozabilă cu eliberarea facturii fiscale fără depunerea declarației vamale.
[Art.63 al.(2) introdus prin LP288 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.808; alineatul unic devine alineatul (1)]
(3) Deșeurile generate de către rezidenții zonelor economice libere în urma activității sale, scoase de pe teritoriul zonelor libere și plasate pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova în scop de distrugere, prelucrare/reciclare sau valorificare la întreprinderile specializate, se asimilează cu deșeurile obținute pe teritoriul Republicii Moldova, fiindu-le aplicată legislația națională în domeniul mediului.
[Art.63 al.(3) introdus prin LP288 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.808]
(4) Mărfurile, mijloacele fixe și obiectele de mică valoare uzate vor fi plasate în libera circulație pe baza valorii reziduale sau celei stabilite în baza expertizei efectuate de Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova sau de alte entități licențiate.
[Art.63 al.(4) introdus prin LP288 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.808]
Articolul 64. Transferul şi exportul deşeurilor
(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase pot exporta aceste deşeuri numai pentru eliminare finală în ţările care au ratificat Convenţia Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1599-XIII din 10 martie 1998, şi care dispun de tehnologie adecvată şi acceptă să efectueze asemenea operaţiuni.
(2) Transferul de deşeuri din Republica Moldova în alte ţări se realizează numai cu aprobarea notificării pentru export sau tranzit de către autorităţile competente desemnate de ţara importatoare, cu respectarea prevederilor regulamentelor privind transferurile de deşeuri aprobate de Guvern.
(3) Evidenţa notificărilor pentru export, import sau tranzit se va realiza prin intermediul SIA MD.
Capitolul IX
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA
LEGISLAŢIEI PRIVIND DEŞEURILE
Articolul 65. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind deşeurileRĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA
LEGISLAŢIEI PRIVIND DEŞEURILE
Nerespectarea prevederilor prezentei legi şi ale actelor normative aprobate în temeiul prezentei legi atrage, după caz, răspunderea contravenţională, civilă sau penală, conform legii.
Articolul 66. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat mediului și sănătății
populației
Prejudiciul cauzat sănătăţii populaţiei ca urmare a poluării mediului cu deşeuri va fi reparat în conformitate cu prevederile Codului civil al Republicii Moldova.
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 67. Dispoziţii finaleDISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul normativ privind gestionarea deșeurilor în vederea protecției mediului şi a sănătăţii populaţiei. Prezenta lege transpune Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 312 din 22 noiembrie 2008.
(2) Prezenta lege intră în vigoare după 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. 54 alin. (5) care se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2017, art. 54 alin. (6) care se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2018 și art. 62 care se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2020.
(3) Prevederile art. 49 alin. (7) se aplică pînă la 1 ianuarie 2018.
(4) Exceptarea prevăzută la art. 49 alin. (8) lit. c) se aplică pînă la 1 ianuarie 2020.
(5) Timp de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile art. 32 alin. (1)–(3) se vor aplica și producătorilor de deşeuri nepericuloase.
Articolul 68. Dispoziții tranzitorii
(1) Guvernul:
a) în termen de 12 luni de la publicarea prezentei legi, va elabora cadrul normativ aferent prezentei legi;
b) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
– va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea actelor legislative în concordanță cu prezenta lege;
– va aduce actele sale normative în concordanță cu prezenta lege;
– va elabora şi va aproba Programul național privind gestionarea deșeurilor;
c) va asigura stabilirea graduală a mecanismului de implementare a responsabilității extinse a producătorului, prevăzut la art. 12.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 1347-XIII din 9 octombrie 1997 privind deşeurile de producţie şi menajere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 16–17, art. 101), cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU
Nr. 209. Chişinău, 29 iulie 2016.
anexa nr.1
anexa nr.2
anexa nr.3
anexa nr.4
anexa nr.5
anexa nr.6
anexa nr.7
[Anexa nr.7 modificată prin LP253 din 22.11.18, MO1-5/04.01.19 art.4]
[Anexa nr.7 modificată prin LP177 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.494]
[Anexa nr.7 modificată prin LP187 din 26.07.18, MO336-346/07.09.18 art.569]