MODIFICAT
    LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17


    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Art. I. – Legea nr. 284/2004 privind comerţul electronic (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 138–146, art. 741), cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Se completează cu preambulul cu următorul cuprins:
    „Prezenta lege transpune Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (directiva privind comerţul electronic), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 178 din 17 iulie 2000.”
    2. Articolul 1 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 1. Scopul şi obiectivele legii
    (1) Scopul prezentei legi este asigurarea unui cadru normativ favorabil pentru furnizarea serviciilor societăţii informaţionale.
    (2) Prezenta lege stabilește principiile de reglementare a comerţului electronic, condiţiile de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, răspunderea furnizorilor de servicii şi a intermediarilor, precum și principiile de susţinere a cooperării între Republica Moldova şi alte state în procesul de furnizare a serviciilor societății informaţionale.”
    3. La articolul 2:
    alineatul (1) se abrogă;
    la alineatul (2):
    în partea introductivă, cuvintele „oricărui tip de activitate comercială” se substituie cu cuvintele „serviciilor societăţii informaţionale”;
    litera a) va avea următorul cuprins:
    „a) activităţile profesionale în sectorul justiţiei, în măsura în care acestea implică exercitarea  prerogativelor de putere publică;”
    litera c) va avea următorul cuprins:
    „c) jocurile de noroc care implică mize în bani, cu excepţia concursurilor şi jocurilor promoţionale  care au drept scop încurajarea vînzării de bunuri sau servicii şi pentru care plăţile, dacă se efectuează, servesc numai pentru achiziţionarea bunurilor sau serviciilor promovate;”
    literele d)–f) se abrogă;
    litera g) va avea următorul cuprins:
    „g) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său;”
    alineatul se completează cu literele h) şi i) cu următorul cuprins:
    „h) vînzarea bunurilor personale de către persoanele fizice neînregistrate în calitate de întreprinzător;
     i) serviciile electronice guvernamentale.”
    articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:
    „(2¹) Livrarea bunurilor ca atare sau furnizarea de servicii prestate fără utilizarea reţelei de internet (servicii off-line), precum şi folosirea poştei electronice sau a altor mijloace de comunicare individuale echivalente de către persoane fizice care acţionează în scopuri ce nu intră în cadrul activităţilor lor comerciale sau profesionale, inclusiv folosirea acestor mijloace pentru încheierea de contracte între astfel de persoane, nu intră sub incidența prezentei legi.”
    alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    „(3) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, Legii nr. 114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică, Legii nr. 91/2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic, Legii nr. 105/2003 privind protecţia consumatorilor şi Legii nr. 8/2016 privind drepturile consumatorilor la încheierea contractelor.”
    articolul se completează cu alineatele (4) și (5) cu următorul cuprins:
    „(4) Prezenta lege nu aduce atingere nivelului de protecţie, în special în materie de sănătate publică şi interese ale consumatorilor, stabilit prin alte acte legislative.
    (5) Prezenta lege nu aduce atingere măsurilor luate la nivel naţional în scopul de a promova diversitatea culturală şi lingvistică şi de a asigura apărarea pluralismului de opinii.”
    4. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 3. Aplicarea prezentei legi în cazul
                         serviciilor societăţii informaţionale
    (1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii înregistrați și/sau stabiliți în Republica Moldova şi serviciilor oferite de aceştia. Prevederile prezentei legi referitoare la protecţia consumatorului, în particular cele care se regăsesc la art. 10, 11, art. 16 alin. (3)–(6) şi la art.18, se aplică în mod corespunzător furnizorilor de servicii care îşi direcţionează activitatea către Republica Moldova sau către mai multe state, inclusiv Republica Moldova.
    (2) Un furnizor de servicii a cărui activitate este prezentată pe pagina sa web sau pe cea a unui intermediar se consideră că îşi direcţionează activitatea către Republica Moldova dacă, înainte de încheierea eventuală a unui contract cu consumatorul domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova, din aceste pagini web şi din activitatea globală a furnizorului de servicii rezultă, în mod clar, că acesta din urmă intenţiona să intre în relaţii comerciale în mod particular cu consumatori domiciliaţi în Republica Moldova sau în mai multe state, inclusiv Republica Moldova.
    (3) Următoarele elemente, a căror enumerare nu este exhaustivă, pot constitui indicii care, întrunite cel puţin cîte două, permit să se considere că activitatea furnizorului de servicii este direcţionată către statul domiciliului consumatorului:
    a) natura internaţională a activităţii;
    b) menţionarea unor itinerare cu punctul de plecare în alte state pentru deplasarea la locul în care furnizorul de servicii își are sediul;
    c) folosirea limbii sau a monedei utilizate în mod obişnuit în statul în care se află consumatorul, cu condiţia ca aceasta să fie diferită de limba sau moneda utilizată în mod obişnuit în statul în care furnizorul de servicii își are sediul, cu posibilitatea de a rezerva şi de a confirma rezervarea în această limbă diferită;
    d) efectuarea unor cheltuieli pentru un serviciu de referenţiere pe internet în scopul de a facilita accesul persoanelor aflate în statul unde este domiciliat consumatorul la pagina web sau la serviciile furnizorului de servicii ori ale intermediarului;
    e) utilizarea unui nume de domeniu de nivel superior diferit de cel al statului în care furnizorul de servicii își are sediul.
    (4) Următoarele indicii sînt insuficiente pentru a se considera că activitatea furnizorului de servicii este direcţionată către statul domiciliului consumatorului:
    a) simpla accesibilitate a paginii web şi/sau a serviciilor furnizorului de servicii ori ale intermediarului în statul pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul;
    b) menţionarea unei adrese electronice şi a altor date de contact;
    c) folosirea unei limbi sau a unei monede utilizate în mod obişnuit în statul în care furnizorul de servicii își are sediul.”
    5. La articolul 4:
    noţiunea „agent al comerţului electronic” se exclude;
    noţiunea „comunicare comercială” va avea următorul cuprins:
    „comunicare comercială – orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei întreprinderi, organizaţii sau persoane care efectuează o activitate comercială, industrială, meşteşugărească sau exercită una dintre profesiile reglementate. Nu constituie comunicări comerciale:
    a) informaţiile care permit accesul direct la activitatea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, în special un nume de domeniu sau o adresă de poștă electronică;
    b) comunicările legate de bunurile, serviciile sau imaginea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, elaborate în mod independent, în special cînd acestea nu sînt furnizate în contrapartidă financiară;”
    după noțiunea „consumator” se introduc trei noţiuni noi cu următorul cuprins:
    „destinatar al serviciilor – orice persoană fizică sau juridică ce utilizează servicii ale societăţii informaţionale în scopuri comerciale, profesionale, personale sau de altă natură, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;
    furnizor de servicii – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător și care pune la dispoziţia unui număr determinat sau nedeterminat de persoane servicii ale societăţii informaţionale;
    furnizor de servicii stabilit într-un stat – furnizor de servicii avînd un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizînd acel sediu pentru o perioadă nedeterminată. Locul în care sînt amplasate şi utilizate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului, precum şi locul în care site-ul prin intermediul căruia este furnizat serviciul poate fi accesat nu sînt determinante pentru a stabili sediul furnizorului. În cazul în care furnizorul de servicii are mai multe sedii, se va lua în calcul sediul din care este furnizat serviciul respectiv, iar în cazul în care este dificil de stabilit din care sediu a avut loc furnizarea serviciului respectiv, se va lua în calcul sediul în care furnizorul are centrul activităţilor pentru serviciul în cauză;”
    noțiunea „mijloace electronice” se exclude;
    articolul se completează cu cinci noțiuni noi cu următorul cuprins:
    „poştă electronică – orice mesaj – text, vocal sau conţinînd sunete ori imagini – trimis prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii electronice, care poate fi stocat în reţea sau în echipamentul terminal al destinatarului pînă la deschiderea sa de către acesta;
    serviciu al societăţii informaţionale – orice serviciu prestat în scopul obţinerii unei remuneraţii, la distanţă, prin mijloace electronice şi la cererea individuală a destinatarului serviciului, inclusiv vînzări de bunuri on-line. Serviciile societăţii informaţionale nu se limitează exclusiv la servicii în urma cărora se încheie contracte on-line, ci, în măsura în care acestea reprezintă o activitate economică, se extind la servicii care nu sînt remunerate de cei care le primesc, cum ar fi serviciile care furnizează informaţii on-line ori comunicări comerciale sau cele care furnizează instrumente de căutare, accesare şi recuperare a datelor. Servicii ale societăţii informaţionale sînt de asemenea serviciile care constau în transmiterea informaţiilor printr-o reţea de comunicaţii electronice, furnizarea accesului la o reţea de comunicaţii electronice sau găzduirea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului. Serviciile transmise punct cu punct, precum video la cerere sau furnizarea de comunicări comerciale prin poşta electronică, sînt de asemenea servicii ale societăţii informaţionale.
    Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, următoarele activităţi:
    a) serviciile furnizate în prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă acest lucru presupune utilizarea echipamentului electronic;
    b) serviciile cu un conţinut material, chiar dacă sînt furnizate prin intermediul dispozitivelor electronice;
    c) serviciile prestate fără utilizarea reţelei de internet (serviciile off-line), cum ar fi distribuirea de programe pe dispozitive de stocare;
    d) serviciile care nu sînt furnizate prin intermediul sistemelor de prelucrare şi stocare electronică a datelor, cum ar fi:
    – serviciile de telefonie vocală, serviciile de fax/telex;
    – serviciile prestate prin telefonie vocală sau fax;
    – comercializarea directă prin telefon/fax;
    e) serviciile furnizate prin transmiterea de date, fără solicitare individuală, în scopul recepţionării simultane de către un număr nelimitat de destinatari individuali (transmisiune punct-multipunct), cum ar fi:
    – serviciile de transmisiune sau retransmisiune a serviciilor de programe audiovizuale;
    – teletextul;
    serviciu furnizat la distanţă – serviciu prestat fără ca părţile să fie prezente simultan;
    serviciu furnizat la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor – serviciu prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale;
    serviciu furnizat prin mijloace electronice – serviciu care este transmis iniţial şi primit la destinaţie prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) şi stocarea datelor şi care este transmis, transferat     şi recepţionat integral prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice.”
    6. Articolul 5:
    la alineatul (1), cuvintele „agenţilor comerţului electronic” se substituie cu cuvintele „furnizorilor de servicii şi a destinatarilor serviciilor”;
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) Persoanele fizice și juridice au drepturi egale în ceea ce privește furnizarea de servicii ale societății informaționale. Acordarea anumitor priorități sau limitarea drepturilor și intereselor furnizorilor de servicii și ale destinatarilor serviciilor, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, nu se admite.”
    la alineatul (3), cuvintele „participă la comerţul electronic” se substituie cu cuvintele „furnizează servicii ale societăţii informaţionale”;
    alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    „(4) Activitatea furnizorilor de servicii şi a intermediarilor stabiliţi în alte state care furnizează servicii destinatarilor din Republica Moldova se desfăşoară în condiţiile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi ale legislaţiei statului unde se află sediul furnizorilor de servicii şi al intermediarilor respectivi.”
    alineatul (5) se abrogă;
    articolul se completează cu alineatele (6)–(8) cu următorul cuprins:
    „(6) Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale de către un furnizor de servicii stabilit într-un alt stat nu poate fi restricționată în Republica Moldova dacă furnizorul respectă prevederile legislaţiei naţionale.
    (7) Prevederile alin. (6) nu se aplică:
    a) drepturilor de autor şi drepturilor conexe, precum şi drepturilor de proprietate industrială;
    b) emisiunilor de monedă electronică;
    c) publicităţii pentru organisme de plasament colectiv în valori mobiliare;
    d) activităţilor de asigurare;
    e) libertăţii părţilor de a alege dreptul aplicabil contractului lor;
    f) obligaţiilor contractuale ce decurg din contractele încheiate de consumatori;
    g) validităţii formale a contractelor care creează sau transferă drepturi asupra bunurilor imobiliare, în cazul în care aceste contracte sînt supuse unor cerinţe formale imperative din legislaţia statului în care este situat bunul imobiliar;
    h) autorizării comunicărilor comerciale prin poşta electronică nesolicitate.
    (8) Autorităţile publice abilitate pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (6) în cazurile în care acestea sînt necesare pentru menţinerea ordinii publice, pentru prevenirea, investigarea şi descoperirea infracţiunilor, pentru desfăşurarea urmăririi penale, protecţia minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau naţionalitate, împotriva oricăror atingeri aduse demnităţii umane, pentru protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa naţională, protecţia consumatorilor, precum şi a investitorilor. Măsurile respective se aplică, în conformitate cu actele legislative şi alte acte normative în vigoare, împotriva oricărui serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere obiectivelor menţionate sau care prezintă risc serios şi grav de prejudiciere a acestor obiective şi trebuie să fie proporţionale cu aceste obiective.”
    7. La articolul 6 alineatul (1):
    litera a) se completează în final cu textul „ , în conformitate cu prevederile  Legii nr. 91/2014 privind  semnătura electronică şi documentul electronic”;
    litera b) va avea următorul cuprins:
    „b) sub altă formă, cu utilizarea mijloacelor electronice.”
    8. Articolul 7:
    la alineatul (1), literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:
    „a) furnizori de servicii;
    b) destinatari ai serviciilor;”
    la alineatul (2),  cuvîntul „electronice” se substituie cu cuvîntul „încheiate”.
    9. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 9. Procedura de iniţiere a activităţii
                         furnizorilor de servicii
    (1) Dreptul de a activa în calitate de furnizor de servicii nu este condiţionat de obţinerea unor autorizaţii speciale sau de îndeplinirea unor cerinţe cu efect echivalent.
    (2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere regimurilor de autorizare sau de licenţiere care nu urmăresc în mod specific şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau care sînt reglementate de Legea comunicaţiilor electronice nr. 241/2007.
    (3) Dreptul de a efectua comerţ electronic se obţine din momentul înregistrării la Camera Înregistrării de Stat a persoanei juridice sau a întreprinzătorului individual în condiţiile Legii nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
    (4) În cazul în care pentru vînzarea bunurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor este necesară licenţa, comerţul electronic poate fi efectuat din momentul obţinerii licenţei pentru practicarea genului de activitate respectiv în condiţiile Legii nr. 451/2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
    (5) Utilizarea sau valorificarea obiectelor de proprietate intelectuală de către furnizorii de servicii se va realiza în conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale.”
    10. Legea se completează cu articolul 9¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 9¹. Protecţia datelor cu caracter personal
    (1) La prelucrarea datelor cu caracter personal, furnizorii de servicii sînt obligaţi să respecte regimul de confidenţialitate a datelor, să întreprindă măsurile organizatorice şi tehnice necesare pentru protecţia datelor cu caracter personal împotriva accesului ilicit sau întîmplător, împotriva distrugerii, modificării, blocării, copierii, răspîndirii ilicite sau neautorizate, precum şi împotriva altor acţiuni ilicite.
    (2) Furnizorii de servicii trebuie să facă publice termenele şi condiţiile de prelucrare a datelor cu caracter personal și să ofere informaţii detaliate privind:
    a) numărul de înregistrare în calitate de operator de date cu caracter personal;
    b) categoriile informaţiilor colectate de la consumator, scopul colectării acestora şi modul de prelucrare a datelor cu caracter personal;
    c) drepturile de care dispune consumatorul în calitate de subiect al datelor cu caracter personal, în special dreptul de intervenţie și de opoziţie, modul de realizare a acestor drepturi;
    d) cazurile în care datele cu caracter personal pot fi divulgate terţilor;
    e) punctul de contact pentru solicitările consumatorilor cu privire la datele cu caracter personal care îi vizează;
    f) mecanismele şi modul de monitorizare a activităţilor on-line ale consumatorului (cookie-uri) în scopuri de marketing, procedura de obţinere a consimţămîntului pentru astfel de practici;
    g) dreptul de a refuza colectarea datelor cu caracter personal de către furnizorul de servicii;
    h) modalitatea de retragere a consimţămîntului.
    Furnizorul de servicii va oferi de asemenea informaţii generale despre măsurile organizatorice şi tehnice întreprinse pentru protecţia datelor cu caracter personal ale consumatorilor.
    (3) În cazul în care este necesară prelucrarea datelor cu caracter personal pentru prevenirea, cercetarea şi depistarea fraudelor legate de serviciile societăţii informaţionale, aceasta se realizează fără consimţămîntul persoanei la care se referă datele respective.
    (4) Dacă consumatorul consideră că i-au fost încălcate drepturile la protecţia datelor cu caracter personal, acesta poate înainta o plîngere la adresa autorităţii naţionale de protecţie a datelor cu caracter personal care, fără să afecteze atribuţiile altor autorităţi publice, efectuează controlul legalităţii operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal şi informează consumatorul vizat în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.”
    11. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 10. Destinatarii serviciilor
    Destinatarii serviciilor poartă răspundere în conformitate cu legea pentru conţinutul informaţiilor transmise şi stocate prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice, la solicitarea lor, de către furnizorii de servicii.”
    12. La articolul 11:
    titlul articolului va avea următorul cuprins:
    „Articolul 11. Informarea destinatarilor serviciilor”;
    la alineatul (1):
    partea introductivă va avea următorul cuprins:
    „(1) Furnizorul de servicii este obligat să asigure destinatarilor serviciilor şi organelor de control ale statului accesul uşor, direct şi permanent la informaţia autentică despre sine în format electronic, în limba română. Din proprie iniţiativă, informaţia poate fi expusă suplimentar şi în altă limbă pe larg utilizată. Informația va cuprinde următoarele date:”
    la litera a), cuvintele „şi forma” se substituie cu cuvintele „ , inclusiv forma”;
    la litera b), cuvintele „datele cu privire la înregistrarea de stat, codul fiscal” se substituie cu cuvintele „numărul de identificare de stat (IDNO)”;
    alineatul se completează cu literele d¹) şi d²) cu următorul cuprins:
    „d¹) în ceea ce priveşte profesiile reglementate – titlul profesional, organismul profesional sau instituţia similară la care furnizorul este înregistrat, o referire la normele profesionale aplicabile profesiei respective şi la modalităţile de a le accesa;
    d²) codul TVA;”
     la litera g¹), cuvintele „drepturile consumatorilor, precum şi” se exclud;
    alineatul se completează cu literele g²) şi g³) cu următorul cuprins:
    „g²) termenele de plată;
    g³) perioada de valabilitate a ofertei şi a preţului;”
    la litera h), cuvintele „agenților comerțului electronic” se substituie cu cuvintele „furnizorilor de servicii și a destinatarilor serviciilor”;
    la alineatul (2), cuvintele „agentul comerţului electronic” se substituie, în ambele cazuri, cu cuvintele „furnizorul de servicii”;
    la alineatul (3), cuvintele „Agentul comerțului electronic” se substituie cu cuvintele „Furnizorul de servicii”.
    13. La articolul 12, alineatele (2) și (4) vor avea următorul cuprins:
    „(2) Intermediarul în comerțul electronic este obligat să asigure integritatea și confidențialitatea comunicărilor transmise prin reţelele publice de comunicaţii electronice operate de intermediar şi a informaţiilor privind serviciile de comunicaţii electronice furnizate publicului de către intermediar, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.”
    „(4) Intermediarul în comerțul electronic nu este obligat să controleze sau să verifice autenticitatea comunicărilor, informațiilor și documentelor transmise, recepționate și stocate, precum și corespunderea lor legislației, dacă contractul încheiat cu furnizorul de servicii sau cu destinatarul serviciilor nu prevede altfel.”
    14. Legea se completează cu capitolul II¹ cu următorul cuprins:
    Articolul 12¹. Principii generale
    (1) Încălcarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi atrage după sine răspunderea civilă, penală sau contravenţională, după caz, conform legii.
    (2) Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia furnizată din propria iniţiativă sau în numele lor.
    (3) Furnizorii de servicii nu au obligaţia de a supraveghea informaţiile pe care le transmit sau le stochează atunci cînd furnizează serviciile prevăzute la art. 12²–12⁴ şi nici obligaţia de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care rezultă că activităţile sînt ilicite.
    Articolul 12². Intermedierea prin simpla transmitere
    (1) În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii electronice a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în asigurarea accesului la reţeaua de comunicaţii electronice, furnizorul de servicii nu răspunde pentru informaţiile transmise cu condiţia ca acesta:
    a) să nu iniţieze transmiterea;
    b) să nu selecteze destinatarul transmiterii;
    c) să nu selecteze sau să nu modifice conţinutul informaţiilor  care fac obiectul transmiterii.
    (2) Activităţile de transmitere a informaţiei şi de asigurare a accesului la reţelele de comunicaţii electronice, prevăzute la alin. (1), includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise atîta timp cît stocarea serveşte exclusiv pentru executarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii electronice şi cu condiţia ca durata stocării să nu depăşească timpul necesar transmiterii în mod rezonabil.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu afectează posibilitatea ca o instanţă de judecată sau o autoritate publică abilitată să ia măsuri de prevenire sau sistare a unei încălcări, în conformitate cu prevederile legale.
    Articolul 12³. Stocarea temporară a informaţiei
    În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea printr-o reţea de comunicaţii electronice a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul de servicii nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor transmise, realizată exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea în continuare a informaţiilor către alţi destinatari ai serviciului, la cererea acestora (forme de stocare numite caching), cu condiţia ca furnizorul de servicii:
    a) să nu modifice informaţia;
    b) să îndeplinească condiţiile de acces la informaţie;
    c) să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiei, astfel cum acestea sînt larg cunoscute şi aplicate în domeniu;
    d) să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută şi utilizată în domeniu, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei;
    e) să acţioneze prompt pentru eliminarea informaţiilor  pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea imediat ce ia cunoştinţă că informaţiile transmise iniţial au fost eliminate din reţea ori că accesul la acestea a fost blocat, ori că o instanţă de judecată sau autoritate publică abilitată a dispus, în conformitate cu prevederile legale, ca informaţiile respective să fie eliminate sau ca accesul la acestea să fie blocat.
    Articolul 12⁴. Stocarea permanentă a informaţiei
    (1) În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul de servicii nu răspunde pentru informaţiile stocate la cererea destinatarului respectiv (forme de stocare numite hosting) cu condiţia că furnizorului de servicii nu îi este cunoscut faptul că activitatea sau informaţia stocată este ilicită şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză este vădit ilicită.
    (2) Din momentul în care furnizorului de servicii îi devine cunoscut faptul că activitatea sau informaţia stocată este ilicită, acesta este obligat să acţioneze prompt pentru a elimina informaţia sau pentru a bloca accesul la aceasta.
    (3) Se consideră că furnizorul de servicii are cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia stocată este ilicită ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză este vădit ilicită în cazul în care acesta:
    a) primeşte o dispoziţie scrisă din partea unei instanţe de judecată sau a unei autorităţi publice abilitate, emisă în conformitate cu prevederile legale, prin care se constată caracterul ilicit al activităţii sau al informaţiei specifice stocate pe serverele furnizorului de servicii sau pe cele care se află sub controlul acestuia şi se solicită eliminarea paginii web respective sau blocarea accesului la aceasta;
    b) primeşte o notificare scrisă (în original) din partea unei persoane interesate, prin care se declară, pe propria răspundere, că o activitate sau o informaţie specifică stocată pe serverele furnizorului de servicii sau pe cele care se află sub controlul acestuia este ilicită şi se solicită eliminarea paginii web respective sau blocarea accesului la aceasta.
    (4) Notificarea prevăzută la alin. (3) lit. b) se consideră valabilă dacă conţine următoarele date:
    a) data notificării;
    b) numele, prenumele, adresa domiciliului, cetăţenia, data şi locul naşterii, locul de muncă în cazul în care partea notificatoare este o persoană fizică; denumirea, forma de organizare juridică, adresa sediului, numele şi prenumele administratorului (conducătorului) – în cazul în care partea notificatoare este o persoană juridică;
    c) numele, prenumele şi adresa domiciliului destinatarului notificării sau, în cazul unei persoane juridice, denumirea şi adresa sediului acesteia;
    d) descrierea faptelor contestate şi locaţia acestora;
    e) motivele pentru care informaţia trebuie eliminată sau blocată, inclusiv menţiunea şi probele care demonstrează faptele pretinse;
    f) copia de pe corespondenţa adresată autorului sau editorului informaţiei sau activităţii contestate, prin care se solicită eliminarea sau blocarea informaţiei, ori probele care să demonstreze că autorul nu a putut fi contactat.
    (5) După primirea notificării menţionate la alin. (3) lit. b), furnizorul de servicii, fără amînări nejustificate, remite notificarea către destinatarul serviciilor căruia îi furnizează serviciile de stocare a paginii web respective. Destinatarul serviciilor, fără amînări nejustificate, comunică în scris furnizorului de servicii despre acordul sau dezacordul său cu solicitarea respectivă. Dacă furnizorul de servicii a primit dezacordul destinatarului serviciului respectiv în termen de 10 zile lucrătoare de la expedierea notificării menţionate la alin. (3) lit. b), el este exonerat de obligaţia de a elimina pagina web respectivă sau de a bloca accesul la aceasta. La solicitarea persoanei interesate, instanţa de judecată poate obliga furnizorul de servicii să elimine pagina web respectivă sau să blocheze accesul la aceasta. Dacă furnizorul de servicii a primit acordul scris al destinatarului serviciului respectiv sau nu a primit răspuns în termen de 10 zile lucrătoare de la expedierea notificării menţionate la alin. (3) lit. b), furnizorul de servicii este obligat să elimine sau să blocheze fără întîrziere pagina web respectivă.
    (6) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci cînd destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului de servicii.”
    15. La articolul 16:
     alineatul (1) se abrogă;
    articolul se completează cu alineatele (4)–(6) cu următorul cuprins:
    „(4) Exceptînd cazul în care părţile care nu sînt consumatori convin altfel, furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţia destinatarului serviciilor, înainte ca acesta din urmă să plaseze comanda, următoarele informaţii, formulate clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:
    a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
    b) dacă contractul, odată încheiat, va fi stocat sau nu va fi stocat de către furnizorul de servicii şi dacă va fi accesibil sau nu va fi accesibil;
    c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului serviciilor pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite la introducerea datelor înainte de plasarea comenzii;
    d) limbile în care se poate încheia contractul;
    e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
    f) orice alte condiţii impuse prin prevederile legale în vigoare.
    (5) Clauzele contractuale şi condiţiile generale furnizate destinatarului serviciilor vor fi puse la dispoziţie într-un mod care să-i permită acestuia să le păstreze şi să le reproducă.
    (6) Prevederile alin. (4) nu se aplică contractelor încheiate exclusiv prin schimburi de mesaje prin poşta electronică sau prin comunicări individuale echivalente.”
    16. Denumirea capitolului IV va avea următorul cuprins:
    17. Articolul 18 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 18. Plasarea comenzii
    (1) În cazul în care destinatarul serviciilor plasează comanda prin mijloace electronice, sînt respectate următoarele condiții:
    a) furnizorul de servicii trebuie să confirme, fără amînări nejustificate, prin mijloace electronice, recepţionarea informaţiei privind comanda, inclusiv acceptarea sau respingerea comenzii făcute de către destinatarul serviciilor;
    b) informaţia privind comanda, inclusiv confirmarea recepţionării acesteia, se consideră accesată atunci cînd părţile cărora le este adresată au făcut schimb de informaţii afirmative.
    (2) Furnizorul de servicii pune la dispoziţia destinatarului serviciilor modalităţi de utilizare a mijloacelor electronice adecvate, eficiente şi accesibile, care să-i permită să identifice şi să corecteze erorile survenite la introducerea datelor înainte de plasarea comenzii.
    (3) Furnizorul de servicii poate deroga de la prevederile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul serviciilor, cu condiţia că niciuna dintre părţi nu are calitatea de consumator.
    (4) Prevederile alin. (1) lit. a) şi ale alin. (2) nu se aplică contractelor încheiate exclusiv prin schimb de mesaje prin poşta electronică sau prin comunicări individuale echivalente.”
    18. La articolul 19:
    titlul și alineatul (1) vor avea următorul cuprins:
    „Articolul 19. Regimul juridic al contractelor
                          încheiate prin mijloace electronice
    (1) Contractul încheiat prin mijloace electronice constă din ofertă și acceptare.”
    articolul se completează cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:
    „(1¹) Contractul nu este lipsit de efect sau validitate juridică din cauza încheierii sale prin mijloace electronice.”
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţămîntul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.”
    la alineatul (3), cuvintele „contractul electronic” se substituie cu cuvintele „contractul încheiat prin mijloace electronice”;
    la alineatul (4), cuvintele „contractele electronice” se substituie cu cuvintele „contractele încheiate prin mijloace electronice”;
    la alineatul (5), cuvintele „contractul electronic” se substituie cu cuvintele „contractul încheiat prin mijloace electronice”;
    la alineatul (6):
    partea introductivă va avea următorul cuprins:
    „(6) Nu pot fi încheiate prin mijloace electronice:”
    la litera b), cuvintele „demnitarilor publici” se substituie cu textul „a reprezentanților profesiilor care implică exerciţiul autorităţii publice în scopul de a produce efecte în privinţa terţilor, precum şi contractele care necesită autentificare notarială”;
    litera c) va avea următorul cuprins:
    „c) contractele de fidejusiune sau de garanţii imobiliare ori mobiliare (ipotecă, gaj) oferite de persoane care acţionează în scopuri ce nu țin de activitatea lor comercială sau profesională;”
    la litera d), cuvîntul „familial” se substituie cu cuvîntul „familiei”.
    19. Articolele 20, 21 şi 22 se abrogă.
    20. Capitolul V va avea următorul cuprins:
    Articolul 23. Obligaţiile furnizorilor de servicii
    (1) Furnizorii care oferă servicii de acces la internet sau servicii de stocare permanentă a informaţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia publicului un instrument (mijloc) uşor accesibil şi vizibil care să permită oricărei persoane să aducă la cunoştinţa furnizorilor de servicii respectivi informaţii privind desfăşurarea de către destinatarii serviciilor, prin intermediul acestor servicii, a activităţilor ce constituie infracţiuni prevăzute la art. 140, 175¹, 208¹, 279² şi 346 din Codul penal. Furnizorii de servicii sînt obligaţi să comunice prompt autorităţii publice abilitate despre activităţile ilicite care sînt desfăşurate de către destinatarii serviciilor, prin intermediul acestor servicii, după ce asemenea informaţii le sînt semnalate.
    (2) Furnizorii de servicii sînt obligaţi să comunice prompt autorităţilor publice abilitate, la cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor cu care aceşti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei. Informaţiile pot fi solicitate de către autorităţile publice abilitate, conform competenţelor, numai dacă deţin probe care conduc la concluzia că serviciile oferite de furnizor sînt utilizate de către destinatarii serviciilor pentru desfăşurarea unor activităţi ilicite, inclusiv pentru furnizarea informaţiei ilicite.
    (3) Autoritatea publică abilitată căreia furnizorii de servicii sînt obligaţi să îi comunice informaţiile prevăzute la alin. (1) este Ministerul Afacerilor Interne, iar autorităţile publice abilitate cărora furnizorii de servicii sînt obligaţi să le comunice informaţiile prevăzute la alin. (2) sînt Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Procuratura Generală.
    Articolul 24. Autorităţi competente
   (1) Supravegherea şi controlul respectării normelor privind protecţia consumatorilor în procesul de comercializare a bunurilor şi serviciilor prin intermediul mijloacelor electronice se efectuează de organele abilitate cu funcţii de control în domeniul protecţiei consumatorilor, conform domeniilor de competenţă stabilite în Legea nr. 105/2003 privind protecţia consumatorilor.
    [Art.24 al.(1) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    (2) Controlul legalităţii prelucrărilor de date cu caracter personal în domeniul comerţului electronic este exercitat de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal.
    (3) Controlul în sfera comerţului electronic este exercitat şi de alte autorităţi în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de lege. Controlul de stat al persoanelor care desfăşoară activitate de întreprinzător în sfera comerţului electronic se planifică, se efectuează și se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
    [Art.24 al.(3) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    (4) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei, precum şi celelalte organe cu funcţii de control în domeniul protecţiei consumatorilor cooperează cu autorităţile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii şi controlului asupra activităţii furnizorilor de servicii.
    [Art.24 al.(4) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    Articolul 25. Coduri de conduită
    (1) Asociaţiile patronale sau asociaţiile obşteşti ale căror domenii de activitate includ protecţia consumatorilor, a minorilor sau a persoanelor cu dizabilităţi, în colaborare cu Ministerul Economiei şi autorităţile competente nominalizate la art. 24, pot elabora coduri de conduită în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
    (2) Furnizorii de servicii vor informa destinatarii de servicii, în conformitate cu art. 16, despre codurile de conduită relevante elaborate la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice.”
    Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare după 9 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (2) În termen de 9 luni de la data publicării prezentei legi, Guvernul:
    a) va înainta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    c) va dispune republicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a Legii nr. 284/2004 privind comerţul electronic, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele operate prin prezenta lege, dîndu-se o nouă numerotare elementelor acesteia.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                            Andrian CANDU

    Nr. 59. Chişinău, 6 aprilie 2017.