1.Cadrul național al calificărilor din Republica Moldova (CNCRM) prevede principiile de bază necesare pentru pregătirea alinierii Cadrului național al calificărilor din Republica Moldova la Cadrul european al calificărilor (EQF) și pentru autocertificarea Cadrului național al calificărilor din Republica Moldova în raport cu Cadrul de calificări pentru Spațiul european al învățămîntului superior (QF-EHEA), precum și corelarea indirectă cu cadrele naționale ale calificărilor din alte țări.
    2. Cadrul național al calificărilor din Republica Moldova are ca scop formarea unui sistem naţional de calificări unic, integru, deschis şi flexibil, care cuprinde toate nivelurile şi formele de învăţămînt profesional, orientat spre satisfacerea unor necesităţi concrete în cadre calificate ale pieţei forţei de muncă, alinierea învăţării pe tot parcursul vieţii la dezvoltarea economică a ţării, și sprijină politicile și strategiile naționale în domeniul educației și formării profesionale, în corespundere cu politicile europene în acest domeniu (prevederile Cadrului european al calificărilor, ale Cadrului de calificări pentru Spațiul european al învățămîntului superior).
    3. În sensul prezentului Cadru naţional al calificărilor, sînt utilizate noţiunile definite la articolele 3 şi 123 din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr. 152 din 17 iulie 2014, precum şi următoarele noţiuni:
    1) abilitate – set de operaţii (de la nivelul celor automatizate, de tipul deprinderilor, pînă la strategiile creative, inovative) care, în baza experienţei, guvernează eficienţa unei acţiuni în raport cu o sarcină;
    2) cadru naţional al calificărilor – sistem unic de organizare, la nivel naţional sau la nivelul unui sistem de învăţămînt, cunoscut şi acceptat de comunitatea internaţională, prin intermediul căruia toate calificările şi alte realizări din domeniul învăţămîntului profesional pot fi raportate unele la altele într-un mod coerent. Cadrul național al calificărilor este definit printr-un şir de concepte: calificare, cunoştinţe, abilităţi, competenţe, deprinderi, finalităţi de studiu;
    3) competenţă – abilitate confirmată de a folosi cunoaşterea şi abilitățile personale, sociale şi/sau metodologice în situaţii de muncă ori de studiu şi în dezvoltarea profesională şi/sau personală;
    4) competențe generice (transversale) – capacități care transcend un anumit domeniu/program de studii, avînd o natură transdisciplinară. Acestea constau în abilităţi de lucru în echipă, abilităţi de comunicare orală şi scrisă în limba maternă/străină, utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării, rezolvarea de probleme şi luarea de decizii, recunoaşterea şi respectul diversităţii şi multiculturalităţii, autonomia învăţării, iniţiativă şi spirit antreprenorial, deschidere către învăţarea pe tot parcursul vieţii, respectarea şi dezvoltarea valorilor şi a eticii profesionale;
    5) competenţe-cheie – pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea sînt: competenţe de comunicare în limba română; competenţe de comunicare în limbi străine; competenţe în matematică, ştiinţe şi tehnologie; competenţe digitale; competenţa de a învăţa să înveţi; competenţe sociale şi civice; competenţe antreprenoriale şi spirit de iniţiativă; competenţe de exprimare culturală şi de conştientizare a valorilor culturale;
    6) cunoştinţe – rezultat al asimilării informaţiei prin învăţare. Cunoştinţele reprezintă ansamblul de fapte, principii, teorii şi practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studiu;
   7) Cadrul de calificări pentru Spațiul european al învățămîntului superior (QF-EHEA) – instrument pentru stabilirea nivelurilor de calificare în cadrul sistemului de învățămînt superior care vizează recunoașterea și înțelegerea calificărilor între cadrele naționale de calificări ale Spațiului european al învățămîntului superior;
    8) Cadrul european al calificărilor (EQF) – sistem de organizare (structurare) care facilitează perceperea la nivel european a calificărilor din diferite sisteme naţionale şi sectoriale;
    9) calificare – recunoaştere oficială a valorii rezultatelor individuale ale învăţării pentru piaţa muncii, precum şi a educaţiei şi formării profesionale continue printr-un act de studii (diplomă, certificat, atestat) ce conferă dreptul legal de a practica o profesie/meserie. Modalități de recunoaștere a calificării:
    a) formală – proces de atribuire a unui statut oficial deprinderilor şi/sau competenţelor demonstrate de o persoană, prin acordarea unui certificat sau prin acordarea echivalării, prin acordarea unităţilor de credite, validarea deprinderilor şi/sau competenţelor;
    b) socială – confirmarea valorii deprinderilor şi/sau a competenţelor unei persoane de către partenerii economici şi sociali;
    10) competenţe profesionale – capacitatea confirmată de a folosi cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile personale şi sociale în situaţii de muncă sau de studiu, în dezvoltarea profesională şi personală;
    11) competenţe profesionale generale – competențe proprii unui grup de meserii/profesii înrudite în cadrul unui domeniu ocupaţional, raportarea competenţelor generale la o meserie/profesie, specialitate concretă efectuîndu-se prin formularea competenţelor profesionale specifice;
    12) competenţe profesionale specifice – sistem de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini care, prin valorificarea unor resurse, contribuie la realizarea individuală sau în grup a unor sarcini stabilite de contextul activităţii profesionale. Aceste competenţe vor fi formulate în termeni de cerinţe asociate unei singure profesii, pe care trebuie să le întrunească persoana pentru a putea îndeplini anumite lucrări în cadrul unei meserii/profesii/specialităţi şi pentru a se integra în cîmpul muncii;
    13) deprinderi – abilităţi de a aplica rezultatele cunoaşterii pentru a îndeplini sarcini şi a rezolva probleme;
    14) descriptori de nivel al calificărilor – criterii calitative de evaluare care descriu modul de manifestare a competenţelor exprimate prin finalităţi de studiu/rezultate ale învăţării elevului/studentului şi permit determinarea gradului de realizare a acestora (minim, mediu, maxim). În conformitate cu nivelul atins, descriptorii permit acordarea de calificative;
   15) formare continuă a adulţilor – componentă a învăţării pe tot parcursul vieţii, care asigură accesul continuu la ştiinţă, informaţie, cultură, în vederea adaptării flexibile a individului la noile realităţi socioeconomice în permanentă schimbare şi în scopul dezvoltării competenţelor necesare pentru activitatea profesională şi socială;
    16) formare profesională – proces de instruire în urma căruia se obţine o calificare atestată printr-un certificat sau o diplomă, eliberată în condiţiile legii;
    17) ocupaţie – activitate utilă, aducătoare de venit (în bani sau în natură) pe care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta sursă de existenţă; ocupaţia poate fi exprimată prin funcţie sau meserie;
    18) Registrul naţional al calificărilor (RNC) – bază de date națională care cuprinde descrierea calificărilor din Republica Moldova recunoscute la nivel național, incluse în:
    a) Registrul naţional al calificărilor în învăţămîntul profesional, corespunzător nivelurilor de calificare 3, 4 și 5 conform Cadrului național al calificărilor din Republica Moldova, precum și formării profesionale inițiale și continue;
    b) Registrul naţional al calificărilor în învăţămîntul superior, corespunzător nivelurilor de calificare 6, 7 și 8 conform Cadrului național al calificărilor din Republica Moldova, specifice învățămîntului superior;
    19) rezultate ale învăţării/finalităţi de studiu – set de cunoştinţe, abilităţi, deprinderi, valori şi/sau competenţe pe care o persoană le-a dobîndit și este capabilă să le demonstreze după finalizarea procesului de învăţare;
    20) specialitate – complex de competenţe profesionale obţinute prin instruire într-un anumit domeniu;
    21) standard ocupaţional pentru profesiile muncitoreşti  – document care descrie atribuţiile şi sarcinile profesionale specifice unei meserii/profesii/ specialităţi/ocupaţii dintr-un domeniu de activitate şi reperele calitative asociate îndeplinirii cu succes a acestora, în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii;
    22) transparenţa calificărilor – grad de explicitate al calificărilor (academice sau profesionale) care permite identificarea şi compararea valorii de piaţă a acestora (sectorială, regională, naţională sau internaţională) fie pe piaţa muncii, fie pe piaţa serviciilor educaţionale şi a formării profesionale.

     11. Durata studiilor și calificările obţinute pînă la aprobarea Cadrului național al calificărilor din Republica Moldova sînt recunoscute şi echivalate conform anexei nr. 3 și în baza unei metodologii aprobate prin ordinul ministrului educației, culturii și cercetării.