*HPO153/2011 Versiunea originala
ID intern unic:  373721
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 153
din  15.07.2011
pentru aprobarea Strategiei securităţii
naţionale a Republicii Moldova
Publicat : 14.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 170-175     art Nr : 499
    Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.
    Art. 1. – Se aprobă Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova, expusă în anexă.
    Art. 2. – Guvernul va ajusta programele naţionale şi planurile de acţiuni la obiectivele, priorităţile şi politicile expuse în Strategie.
    Art. 3. – Consiliul Suprem de Securitate va monitoriza implementarea Strategiei şi va prezenta anual Parlamentului un raport în acest sens.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                          Marian LUPU

    Nr. 153. Chişinău, 15 iulie 2011.

 Anexă

STRATEGIA SECURITĂŢII NAŢIONALE
A REPUBLICII MOLDOVA
1. Introducere
    Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova (denumită în continuare Strategie) porneşte de la interesele naţionale, răspunde la ameninţările şi la riscurile cu impact asupra securităţii naţionale, stabileşte obiectivele sistemului de securitate naţională, identifică mijloacele şi căile de asigurare a securităţii naţionale. Strategia este totodată un act politico-juridic pe termen mediu ce permite adaptarea la evoluţiile interne şi externe a politicii în domeniul securităţii naţionale, identificarea segmentelor specifice ale sistemului de securitate naţională care necesită reformare, elaborarea unui plan realist de implementare a reformelor.
    Bazîndu-se pe Concepţia securităţii naţionale, întregul ansamblu de acţiuni orientate spre asigurarea securităţii ţării porneşte de la înţelegerea faptului că, în prezent, securitatea naţională a unui stat european nu mai poate fi privită ca un fenomen izolat. Instabilităţile şi pericolele din Europa, inclusiv de la periferiile ei, afectează starea de securitate a tuturor statelor europene, impunînd o cooperare internaţională intensă, eforturi comune.
    Strategia va servi drept bază în elaborarea Strategiei militare naţionale, Strategiei de informare şi de comunicare cu publicul în domeniul apărării şi al securităţii naţionale, precum şi a unor alte strategii sectoriale în domeniul securităţii naţionale.
    Strategia ţine cont de abordarea multilaterală a securităţii naţionale, de caracterul ei multidimensional şi interdependent, determinat atît de starea de lucruri din domeniul politic, militar şi cel al ordinii publice din ţară, cît şi de situaţia din sfera economică, socială, ecologică, energetică şi de altă natură. Astfel, Strategia stabileşte criteriile cărora trebuie să li se conformeze sistemul de securitate naţională, acestea fiind: respectarea principiilor statului de drept şi a normelor de protecţie a drepturilor omului, consolidarea instituţiilor şi a principiilor democratice în ţară, creşterea economică, asigurarea unui control civil asupra forţelor armate şi a structurilor de forţă, implementarea principiului de demilitarizare a instituţiilor în stat care nu au atribuţii de apărare, promovarea bunelor relaţii cu statele vecine, protejarea cuvenită a informaţiilor clasificate. Strategia cuprinde totodată acţiuni necesare în alte sectoare de importanţă majoră pentru securitatea naţională, precum sănătate, ecologie, educaţie, luptă împotriva corupţiei.
2. Interesele naţionale şi politica de securitate
    Interesele naţionale vitale  ale Republicii Moldova rezidă în asigurarea şi în apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale, a frontierelor inalienabile ale statului, a siguranţei cetăţenilor, în respectarea şi în protejarea drepturilor şi a libertăţilor omului, în consolidarea democraţiei, ceea ce permite dezvoltarea unui stat de drept şi a unei economii de piaţă. Prioritate absolută în politica de securitate a Republicii Moldova o are urmărirea acestor interese.
    Din punct de vedere strategic, Republica Moldova îşi îndreaptă eforturile spre garantarea dezvoltării statului şi a societăţii în plan de civilizaţie şi economie, spre transformarea lui într-o democraţie funcţională şi stabilă, spre crearea şi promovarea unor condiţii favorabile pentru creşterea bunăstării populaţiei şi a prosperităţii ţării, pentru modernizarea statului prin dezvoltarea ştiinţei, tehnologiilor, învăţămîntului, sistemului şi a infrastructurii de sănătate şi de asigurare socială, pentru protecţia cuvenită a mediului şi a tezaurului naţional. Promovarea intereselor naţionale implică şi eforturi de asigurare a unei poziţionări şi acţiuni adecvate ale statului pe arena internaţională care să permită promovarea şi garantarea intereselor naţionale peste hotarele ţării.
    Un element central din instrumentarul necesar pentru apărarea şi promovarea intereselor naţionale ale statului este oferit de procesul de integrare europeană a Republicii Moldova.
    Politica de securitate a Republicii Moldova reprezintă un ansamblu de concepte, de norme juridice şi de acţiuni orientate spre promovarea şi protejarea intereselor naţionale prin identificarea, prevenirea şi contracararea ameninţărilor şi a riscurilor cu impact asupra securităţii statului.
    Urmare a unei analize a contextului strategic şi a situaţiei din ţară, au fost identificate principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale: sărăcia, subdezvoltarea economică şi dependenţa energetică, conflictul transnistrean, tensiunile din zonă şi prezenţa militară străină, coerciţia externă, factorul criminogen, corupţia, problema demografică şi acutizarea fenomenului migraţiei, sănătatea populaţiei, calamităţile naturale, poluarea mediului, accidentele tehnogene, insecuritatea informaţională, instabilitatea sistemului financiar-bancar.
    Securitatea Republicii Moldova este afectată şi de o serie de riscuri şi vulnerabilităţi care pot degenera în ameninţări în cazul ignorării şi/sau al gestionării lor inadecvate. La acest capitol se înscriu: insecuritatea societală (polarizarea societăţii, alcoolismul, narcomania, tabagismul etc.), instabilitatea politică şi capacităţile reduse de securizare a frontierei de stat (în particular, lipsa controlului asupra segmentului ei transnistrean), terorismul, insecuritatea alimentară, influenţa crizelor economice şi a celor financiare, inclusiv a celor externe.
    Asigurarea unui caracter durabil şi stabil stării de securitate naţională a Republicii Moldova depinde de abilitatea/capacitatea statului de a face faţă provocărilor complexe, care constituie rezultatul mai multor procese transfrontaliere, intercalate şi interpătrunse, de natură politică, economică, socială, demografică şi ecologică. Abilitatea/capacitatea Republicii Moldova de a face faţă acestor provocări va creşte sau va scădea în funcţie de viteza eliminării discrepanţelor, la capitolul dezvoltare democratică, economică şi tehnologică, dintre ţara noastră şi  ţările europene dezvoltate.
    Astfel, pentru a proteja interesele naţionale, autorităţile publice vor întreprinde măsurile necesare şi vor utiliza mijloacele corespunzătoare în scopul diminuării vulnerabilităţilor sistemului de securitate naţională şi al creşterii capacităţii naţionale de a răspunde la ameninţări şi la riscuri. Se va asigura totodată evaluarea continuă a ameninţărilor şi a riscurilor cu impact asupra securităţii naţionale, proces care va include, de asemenea, formularea de propuneri şi de recomandări menite să actualizeze politica de securitate a statului.
    În procesul de promovare a intereselor naţionale se va ţine cont de statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova, care presupune că ţara noastră nu este parte la blocuri militare şi nu admite dislocarea pe teritoriul său de trupe militare sau de armamente ale altor state şi ale blocurilor militare.
    Realizarea obiectivelor strategice de securitate implică participarea administraţiei publice de toate nivelurile, a societăţii civile şi a organizaţiilor neguvernamentale, precum şi a cetăţenilor.
3. Consolidarea securităţii naţionale prin intermediul
politicii externe şi al politicii de apărare
    Pornind de la mediul internaţional de securitate şi de la contextul în care este plasată Republica Moldova, politica externă a statului este parte integrantă a politicii de securitate naţională, fiind direcţionată spre asigurarea, pe plan extern, a unor condiţii satisfăcătoare pentru starea de securitate naţională şi a unui mediu propice de promovare a intereselor naţionale peste hotarele ţării.
    Principalele repere de politică externă a Republicii Moldova ce ţin de asigurarea stării de securitate naţională şi de promovarea eficientă a intereselor ei naţionale se referă la:
    • integrarea ţării în Uniunea Europeană;
    • promovarea unor relaţii reciproc avantajoase şi edificarea unor parteneriate strategice cu UE, România, Ucraina, Statele Unite ale Americii şi cu Federaţia Rusă;
    • intensificarea cooperării internaţionale în vederea preluării practicilor folosite în ţările UE pentru edificarea unui sector funcţional de securitate naţională.
    Pe plan extern, activităţile Republicii Moldova vor fi orientate spre stabilirea şi consolidarea unor relaţii internaţionale şi formule de cooperare care să excludă riscul de implicare în conflicte ce ar ameninţa interesele naţionale şi care, în cazul unor astfel de conflicte, ar permite depăşirea lor prin eforturi comune cu partenerii strategici externi şi prin apelare la mecanismele dreptului internaţional. Astfel, pentru consolidarea securităţii naţionale, vor fi realizate acţiuni specifice de politică externă bazate pe respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a obiectivelor şi a principiilor Cartei ONU.
    Un loc aparte în contextul securităţii îi revine participării Republicii Moldova la eforturile globale, regionale şi subregionale de promovare a stabilităţii şi a securităţii internaţionale prin cooperare în cadrul ONU, OSCE, precum şi cu NATO, cu alte organizaţii internaţionale relevante, participării la misiunile din cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună a UE (CSDP).
    3.1. Procesul de integrare în Uniunea Europeană
    Securitatea naţională a Republicii Moldova nu poate fi concepută în afara contextului securităţii europene. Luînd în considerare faptul că Uniunea Europeană este un factor stabilizator, important pentru sistemul de securitate naţională, Republica Moldova va depune  eforturi pentru a avansa în  procesul de integrare europeană. Aderarea în perspectivă la Uniunea Europeană va consolida securitatea ţării, Republica Moldova devenind beneficiar şi sursă de stabilitate şi securitate. Negocierea unui cadru de cooperare care să reflecte fără echivoc perspectiva de aderare rămîne un obiectiv strategic pentru Republica Moldova.
    O atenţie deosebită în cadrul eforturilor de integrare va fi acordată intensificării cooperării cu UE pe linia Politicii Externe şi de Securitate Comună (CFSP) şi CSDP, orientată spre consolidarea securităţii naţionale şi a celei regionale. Republica Moldova va coopera cu UE în domeniile prevenirii şi soluţionării conflictelor, gestionării crizelor, neproliferării armelor de distrugere în masă.
    3.2. Participarea la eforturile internaţionale orientate spre gestionarea ameninţărilor şi a provocărilor contemporane
    Republica Moldova va utiliza activ cadrul de cooperare cu Uniunea Europeană, cadrul de cooperare multilaterală, oferit de ONU, de Consiliul Europei, de OSCE, de NATO, de Iniţiativa Central Europeană, de Procesul de Cooperare din Sud-Estul Europei, de alte organizaţii şi iniţiative internaţionale, precum şi programele şi iniţiativele orientate spre prevenirea şi reglementarea conflictelor regionale şi a celor interne, spre abordarea şi soluţionarea problemelor de securitate globală şi regională cu impact asupra securităţii naţionale, spre combaterea terorismului internaţional, contracararea crimelor transfrontaliere, prevenirea degradării mediului ambiant şi bolilor contagioase, a proliferării armelor de distrugere în masă, spre eliminarea sărăciei şi promovarea dezvoltării etc.
    Luînd în calcul persistenţa conflictelor ce ameninţă securitatea regională şi afectează integritatea teritorială şi independenţa statelor suverane, Republica Moldova sprijină crearea şi eficientizarea, în cadrul organizaţiilor internaţionale relevante, în particular al ONU, UE şi al OSCE, a mecanismelor de mediere, de prevenire şi de gestiune a crizelor şi a conflictelor, precum şi a mecanismelor de control al onorării angajamentelor asumate de statele membre.
    Participarea la operaţiunile internaţionale sub egida ONU, UE şi OSCE se va înscrie în contextul contribuţiei Republicii Moldova la eforturile internaţionale de asigurare a securităţii. Dezvoltarea capacităţilor necesare participării la operaţiunile internaţionale umanitare, de pacificare şi de salvare-deblocare, precum şi mărirea amplorii acestei participări fac parte integrantă a planurilor de dezvoltare şi de reformă a Forţelor Armate şi a structurilor sectorului de securitate naţională.
    În calitate de membru responsabil al comunităţii internaţionale, luînd în calcul producerea şi traficul ilegal de arme din zonele aflate în afara controlului guvernelor ţărilor afectate de conflicte interne, Republica Moldova sprijină eforturile care urmăresc sporirea măsurilor de încredere, consolidarea şi extinderea regimurilor internaţionale de control al armamentelor, prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă şi a unor categorii de arme convenţionale. Republica Moldova va participa activ la eforturile direcţionate spre revitalizarea regimului de control asupra armamentului convenţional în Europa şi a principiilor fundamentale pe care se bazează acest regim de control, în primul rînd a principiului internaţional recunoscut al necesităţii acordului liber exprimat al statului gazdă pentru staţionarea de forţe militare străine pe teritoriul său. Implementarea angajamentelor asumate anterior în acest context va crea condiţiile necesare pentru instituirea unui nou regim de control asupra armamentului convenţional în Europa.
    Cooperarea în cadrul CSI în domeniile ce ţin de securitate este condiţionată de angajamentele asumate la momentul aderării la această organizaţie, potrivit cărora Republica Moldova nu participă la abordarea problemelor politico-militare. Astfel, prioritate se va acorda dimensiunii economice, comerciale cu impact asupra securităţii economice şi energetice a Republicii Moldova, precum şi cooperării bilaterale cu ţările membre ale CSI.
    3.3.  Cooperarea cu Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO)
    Relaţiile cu NATO se înscriu în limitele Parteneriatului pentru Pace (PfP), ale Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) şi se realizează în practică potrivit Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova-NATO. Dezvoltarea acestor relaţii reprezintă o contribuţie a ţării noastre la consolidarea securităţii şi stabilităţii europene, care, la rîndul său, are un impact favorabil asupra securităţii naţionale. O asemenea strategie va asigura Republicii Moldova trecerea de la calitatea de consumator la cea de sursă a securităţii şi a stabilităţii regionale, iar participarea în continuare la PfP şi EAPC îi va permite să utilizeze şi să implementeze experienţa internaţională în reformarea sectorului de securitate şi de apărare.
    Cooperarea Republicii Moldova cu NATO se înscrie în limitele Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic şi ale Parteneriatului pentru Pace, ceea ce nu aduce atingere statutului constituţional de neutralitate permanentă al ţării şi nu excede cadrul constituţional respectiv.
    Prin procesul de individualizare şi de aprofundare a cooperării cu NATO, la care s-a ajuns odată cu lansarea în 2006 a Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului, Republica Moldova urmăreşte să confirme vectorul de acţiune europeană pe care şi l-a asumat, să obţină instrumentele şi practicile necesare pentru edificarea unui sector de securitate naţională funcţional, capabil să facă faţă ameninţărilor şi riscurilor de tip nou, precum şi celor convenţionale, cu care continuă să se confrunte statul şi, implicit, să treacă din categoria de consumator la cea de generator de securitate în regiune.
    Implementarea IPAP ţine de reformarea sectorului de securitate naţională în conformitate cu standardele şi cu practicile europene în domeniul securităţii. Principalele obiective IPAP vizează:
    • reformarea bazei politico-juridice a sectorului de securitate naţională şi ajustarea ulterioară a actelor normative la baza politico-juridică reformată;
    • instituirea capacităţilor naţionale de planificare şi de analiză strategică în domeniul securităţii naţionale şi al apărării, atribuirea de caracter funcţional acestor capacităţi;
    • implementarea calitativă a recomandărilor Analizei Strategice a Apărării;
    • iniţierea procesului de instituire a mecanismelor moderne de planificare bugetară în domeniul securităţii naţionale şi al apărării;
    • instituirea mecanismelor unui control democratic autentic asupra sectorului de securitate naţională.
    Realizarea obiectivelor respective şi a măsurilor pe care le implică ele determină necesitatea obţinerii în structurile sectorului de securitate naţională a unui personal calificat în următoarele domenii:
    • planificare şi analiză strategică în domeniul securităţii şi al apărării, elaborare a politicilor de securitate;
    • planificare bugetară în sectorul de securitate naţională;
    • elaborare a structurii de forţă, dislocare a componentelor sectorului de securitate naţională şi desfăşurare a misiunilor de pace;
    • management de personal în sectorul de securitate naţională;
    • achiziţii pentru sectorul de securitate naţională;
    • servicii de informaţii;
    • justiţie militară.
    Republica Moldova va valorifica, de asemenea, cooperarea cu NATO în scopul dezvoltării capacităţilor naţionale de pregătire, de prevenire şi de gestionare a situaţiilor excepţionale, precum şi a consecinţelor acestora. În acest sens, autorităţile relevante vor intensifica schimbul de experienţă şi consultările cu NATO în vederea preluării şi implementării celor mai bune practici în materie.
    Cooperarea cu NATO în domeniul ştiinţific urmăreşte dezvoltarea potenţialului ştiinţific şi tehnic al Republicii Moldova, aplicarea standardelor adecvate cu impact asupra securităţii, precum şi perfecţionarea capacităţii statului de a reacţiona la ameninţările societăţii moderne.
    3.4.  Cooperarea la nivel bilateral în domeniul securităţii
    Republica Moldova promovează relaţii cu toate ţările lumii conform principiilor Cartei ONU pentru a se asigura de sprijinul lor în realizarea priorităţilor naţionale, inclusiv a celor care ţin de securitatea statului. Avînd în vedere rolul esenţial în asigurarea securităţii globale şi regionale pe care îl deţin statele cu resurse politico-militare, economice şi informaţionale majore, relaţiile de cooperare în domeniul securităţii vor fi dezvoltate prioritar şi în continuare cu ţările membre ale Uniunii Europene, cu SUA, cu Federaţia Rusă şi cu statele vecine atît pe plan bilateral, cît şi multilateral oferit de cadrul organizaţiilor internaţionale.
    Republica Moldova va promova parteneriate strategice şi parteneriate speciale cu România şi Ucraina în vederea integrării europene şi a consolidării securităţii naţionale şi, implicit, a securităţii regionale. Vor fi continuate eforturile în vederea consolidării cadrului juridic prioritar cu ambele state. O prioritate a cooperării cu statele vecine rămîne asigurarea securităţii regionale, inclusiv pe dimensiunile economice, energetice şi ecologice.
    Relaţiile strînse cu statele membre ale Uniunii Europene presupun menţinerea unui dialog activ, constructiv şi ascendent, schimbul de experienţă, realizarea unor proiecte comune, implementarea standardelor şi a practicilor europene în domeniul securităţii.
    Cooperarea multidimensională cu SUA implică intensificarea în continuare a dialogului politic ţinut la toate nivelurile, consultările pe probleme de securitate, precum şi atragerea asistenţei din partea SUA pentru realizarea proiectelor din diferitele sfere de dezvoltare ale Republicii Moldova. Un loc important în cooperarea dintre cele două  ţări îl ocupă sprijinul politic acordat Republicii Moldova în reglementarea conflictului transnistrean, asistenţa oferită în procesul reformelor democratice, precum şi în modernizarea sectorului de securitate naţională.
    Dezvoltarea cooperării bilaterale cu Federaţia Rusă va continua în conformitate cu prevederile Tratatului politic de bază, care corespunde intereselor ambelor state. Republica Moldova va dezvolta potenţialul constructiv al relaţiilor bilaterale în sfera politică, economică, socială şi energetică pe principiile: egalitate suverană, respect mutual şi cooperare reciproc avantajoasă. Va fi dezvoltată o cooperare strînsă cu Federaţia Rusă atît pe plan bilateral, cît şi în cadrul mecanismelor consacrate de negocieri în formatul „5+2” în vederea identificării unei soluţii cuprinzătoare şi viabile privind conflictul transnistrean în condiţiile respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
    3.5.  Promovarea politicii de apărare
    Politica de apărare a Republicii Moldova reprezintă un ansamblu de viziuni, de concepţii, de activităţi şi de relaţii care reflectă caracterul complex al apărării şi care definesc capacitatea statului în a asigura modernizarea continuă în vederea dezvoltării posibilităţilor sale de a utiliza defensiv mijloacele militare. Politica de apărare include aspectele externe şi interne, militare şi nonmilitare ale sistemului de securitate naţională şi se bazează pe principiul fundamental de asigurare a controlului democratic asupra forţelor armate prin promovarea transparenţei şi a responsabilităţii sistemului naţional de apărare în faţa societăţii.
    Recunoscut fiind faptul că, în momentul de faţă, riscul unei agresiuni armate împotriva Republicii Moldova este unul scăzut, politica de apărare a statului va fi îndreptată spre dezvoltarea capacităţilor militare suficiente pentru asigurarea executării următoarelor misiuni:
    • descurajarea şi, după caz, respingerea unei agresiuni armate, prin desfăşurarea operaţiilor de apărare (acţiunilor de luptă);
    • asigurarea controlului şi managementului spaţiului aerian;
    • acordarea de sprijin autorităţilor civile în gestionarea situaţiilor excepţionale;
    • participarea la misiuni de pacificare, inclusiv la cele internaţionale, şi la misiuni  umanitare.
    Pornind de la necesitatea ajustării structurii forţelor armate la rigorile şi la sarcinile ce derivă din misiunile menţionate, se impune modificarea actualei sale componenţe.
    În acest context, Armata Naţională va constitui unicul element al forţelor armate ale Republicii Moldova.
    Serviciul Grăniceri şi trupele de carabinieri, fiind în continuare componente ale sectorului de securitate naţională, vor deveni, în mod definitiv, parte a sistemului de justiţie şi de afaceri interne. Trupele de carabinieri vor prelua integral de la organele poliţiei funcţiile de menţinere şi de restabilire a ordinii publice, urmînd calea profesionalizării complete şi a trecerii graduale la serviciul prin contract.
    Ţinînd cont de caracterul în mare parte imprevizibil şi urgent al calamităţilor naturale, precum şi de frecventele experienţe recente la capitolul respectiv, se consideră necesară modificarea actualului cadru legal în felul în care să permită conectarea expeditivă a forţelor armate la redresarea situaţiilor excepţionale din ţară. De asemenea, există nevoia de a reglementa acţiunile forţelor armate ale Republicii Moldova în cazul unui atentat terorist îndreptat spre destabilizarea stării ei de securitate.
    Pentru dezvoltarea unui sistem naţional de apărare robust, eficient şi pe măsura mijloacelor disponibile, Republica Moldova va întreprinde acţiunile necesare în vederea mai bunei instituţionalizări a procesului de formulare a politicii de apărare. Realizarea acestui deziderat necesită elaborarea unui cadru legal corespunzător, delimitarea rolurilor şi a responsabilităţilor între structurile de stat, existenţa unui mecanism de coordonare şi de planificare strategică, precum şi informarea deplină şi implicarea activă a societăţii în procesul de elaborare a politicii de apărare.
    Descrierea detaliată a politicii de apărare a statului şi a aspectelor militare ale securităţii naţionale a Republicii Moldova constituie obiectul Strategiei militare naţionale.
4. Căile de asigurare a securităţii naţionale
    4.1. Combaterea sărăciei, asigurarea securităţii economice şi diminuarea  dependenţei energetice
    Securitatea economică reprezintă o parte componentă indispensabilă a securităţii naţionale. Astfel, acţiunile autorităţilor administraţiei publice centrale vor fi orientate spre crearea unor condiţii interne şi externe care să asigure independenţa economiei naţionale, o creştere economică durabilă, satisfacerea necesităţilor statului şi ale cetăţenilor, combaterea sărăciei, competitivitatea pe pieţele externe. În scopul consolidării sistemului financiar-bancar naţional, autorităţile relevante vor întreprinde, de asemenea, măsuri de sporire a rezistenţei sistemului dat faţă de crizele financiare şi economice externe.
    Securitatea energetică, parte integrantă a securităţii economice, reprezintă un ansamblu de măsuri orientate spre consolidarea complexului energetic prin diversificarea surselor de energie, prin extinderea reţelelor de transport şi de distribuţie a energiei şi a resurselor energetice, prin modernizarea capacităţilor de generare amplasate pe teritoriul ţării.
    În scopul asigurării securităţii economice şi energetice a  ţării, vor fi elaborate: un mecanism eficient de identificare a factorilor de pericol de ordin intern şi extern, cu stabilirea acţiunilor necesare pentru asigurarea securităţii, şi un sistem adecvat de luare a deciziilor bazat pe programe de dezvoltare social-economică. În acest sens, vor fi depuse eforturi sporite pentru:
    • efectuarea de transformări instituţionale care să contribuie la coordonarea acţiunilor de asigurare a securităţii economice;
    • dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de fabricare a produselor concurenţiale;
    • dezvoltarea infrastructurii economiei naţionale, necesară pentru realizarea transformărilor de structură;
    • asigurarea unei utilizări mai eficiente a resurselor;
    • dezvoltarea potenţialului tehnico-ştiinţific, inovaţional şi de producţie;
    • diversificarea potenţialului de export;
    • colaborarea internaţională în domeniul energeticii şi integrarea în sistemul energetic unic european;
    • îmbunătăţirea climatului pentru investiţii în generarea de energie electrică;
    • diversificarea genurilor de combustibili utilizaţi pe teritoriul ţării, precum şi a căilor de import al resurselor energetice;
    • majorarea, în măsura posibilităţilor, a capacităţilor economice competitive de producere a energiei electrice;
    • promovarea eficienţei energetice şi utilizarea resurselor energetice regenerabile, în conformitate cu politicile UE în domeniu;
    • crearea sau arendarea, în măsura posibilităţilor, a depozitelor de stocare a gazelor naturale;
    • inelarea sistemului naţional de gazificare;
    • gazificarea integrală a ţării.
    4.2. Gestionarea problemelor legate de conflictul transnistrean şi de retragerea trupelor străine
    Soluţionarea problemei transnistrene trebuie să fie atinsă exclusiv prin mijloace paşnice în procesul de negocieri în formatul „5+2”.
    Obiectivul principal al procesului de reglementare politică a conflictului transnistrean constă în identificarea unei soluţii cuprinzătoare, viabile şi definitive pentru conflictul transnistrean, prin elaborarea şi atribuirea unui statut juridic special regiunii transnistrene ca parte integrantă a Republicii Moldova.
    Soluţia conflictului trebuie să fie bazată pe respectarea principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova în cadrul frontierelor ei internaţional recunoscute.
    Reglementarea definitivă a conflictului trebuie să asigure caracterul viabil, democratic, independent şi suveran al statului reunificat, prin reintegrarea spaţiului constituţional, economic, social, de securitate şi de apărare.
    Respectarea normelor, valorilor şi practicilor democratice trebuie extinsă pe întreg teritoriul ţării reunificate, prin asigurarea unui stat funcţional bazat pe principiile statului de drept şi protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, asistate de o societate civilă liberă şi consolidată.
    Soluţia politică a conflictului va fi consecventă vectorului strategic de integrare europeană a ţării. Avansînd pe calea integrării europene, autorităţile Republicii Moldova vor continua să acţioneze în direcţia sporirii atractivităţii politice, economice şi sociale a statului şi a obiectivului de reintegrare.
    În promovarea procesului de reglementare, autorităţile Republicii Moldova îşi vor concentra simultan eforturile asupra gestionării măsurilor de consolidare a încrederii şi asupra procesului de negocieri vizînd reglementarea politică a conflictului. Măsurile de încredere au menirea de a contribui la eliminarea suspiciunilor şi la soluţionarea problemelor stringente cu care se confruntă populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului.
    Transformarea actualei operaţiuni de pacificare într-o misiune multinaţională civilă cu mandat internaţional va contribui la atingerea reglementării politice, creînd mecanismele necesare de consolidare a încrederii şi a securităţii.
    Subiectul reglementării conflictului transnistrean va fi promovat consecvent în contextul contactelor bilaterale cu actorii internaţionali implicaţi în procesul de reglementare – OSCE, Rusia, Ucraina, UE şi statele membre ale acesteia, precum şi SUA. Autorităţile Republicii Moldova îşi vor axa atenţia atît pe obţinerea sprijinului partenerilor externi pentru politicile de reintegrare promovate de stat, cît şi pe asigurarea unor abordări comune între actorii internaţionali. Autorităţile Republicii Moldova vor utiliza şi forurile multilaterale de vocaţie universală şi regională, în particular ONU, OSCE, Consiliul Europei etc., în scopul sensibilizării continue şi al asigurării sprijinului  necesar pentru eforturile de reintegrare. Vor continua eforturile în vederea securizării segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, inclusiv prin cooperare cu Misiunea EUBAM.
    Retragerea din Republica Moldova a prezenţei militare străine este imperativă şi urmează să fie efectuată în virtutea faptului că nu are temei legal, intrînd în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, cu angajamentele şi cu principiile internaţionale din sfera controlului armamentului şi a relaţiilor politico-militare dintre state, care prevăd necesitatea acordului expres exprimat în acest sens de către autorităţile ţării gazdă. Retragerea neîntîrziată şi necondiţionată de pe teritoriul Republicii Moldova a muniţiilor care aparţin Federaţiei Ruse şi a forţelor militare străine care asigură paza acestora este de natură să stimuleze procesul de soluţionare politică a problemei transnistrene.
    4.3. Diminuarea şanselor coerciţiei externe
    Republica Moldova rămîne a fi expusă ameninţării coerciţiei politice sau de altă natură, generată din exterior în scopul influenţării opţiunilor ei de politică externă şi internă. Coerciţia externă poate fi exercitată sub forma unor măsuri cu caracter economic sau de alt ordin, precum şi prin intermediul serviciilor speciale ale altor state.
    Starea actuală a lucrurilor indică necesitatea obţinerii unor capacităţi adecvate în domeniul informaţiilor şi al comunicării. Aceste capacităţi trebuie să includă atît instrumentarul destinat obţinerii calitative de informaţii şi bunei gestiuni a lucrurilor pe linia de contrainformaţii, cît şi instrumentarul folosit în comunicarea corespunzătoare din interiorul sectorului de securitate naţională şi în analiza informaţiilor ce servesc la luarea deciziilor politice. Un sistem de informaţii resetat conform standardelor şi practicilor folosite în UE va permite o mai bună orientare a Republicii Moldova în actualul mediu de securitate.
    4.4. Combaterea factorului criminogen şi a corupţiei
    După cum arată analiza ameninţărilor şi a riscurilor cu impact asupra securităţii, în Republica Moldova se atestă o înrăutăţire a situaţiei criminogene pe fundalul diminuării capacităţii de combatere a lor de către structurile abilitate.
    Astfel, drept priorităţi vor fi: sporirea eforturilor de prevenire şi de combatere a factorilor criminogeni, inclusiv lichidarea grupărilor criminale organizate ce activează atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi pe teritoriul altor  ţări, distrugerea bazei tehnico-materiale a acestor grupări. Urmează, aşadar, implementarea reformei sectorului de securitate naţională, fapt prin care va fi sporită capacitatea structurilor din sectorul de securitate naţională abilitate cu funcţiile de combatere a factorilor criminogeni.
    Structurile abilitate vor continua totodată eforturile în vederea creării de condiţii pentru combaterea eficientă a crimei organizate, a migraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane, în special în conexiune cu activităţile crimei organizate transnaţionale.
    Vor fi întreprinse acţiunile necesare pentru a se asigura, în baza legislaţiei, apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii, drepturilor, libertăţilor, intereselor şi averii cetăţenilor de atentate criminale, prevenirea şi curmarea infracţiunilor, menţinerea ordinii publice şi securitatea publică, se va exercita supravegherea de stat în domeniul protecţiei civile şi al apărării împotriva incendiilor pe întreg teritoriul ţării. Se vor intensifica eforturile de reducere a fenomenului infracţional, a gradului de victimizare şi de sporire a securităţii şi a ordinii publice pentru asigurarea protecţiei cetăţenilor, inviolabilităţii proprietăţii şi a celorlalte valori patrimoniale şi nepatrimoniale.
    Urmează să se acorde o atenţie sporită utilizării oportunităţilor pe care le oferă Interpolul, Europolul, alte organizaţii de cooperare ale organelor de drept, precum şi intensificării colaborării cu structuri similare din statele vecine. Implementarea sistemului poliţiei comunitare şi preluarea funcţiilor de asigurare şi de restabilire a ordinii publice pe întreg teritoriul ţării sub responsabilitatea trupelor de carabinieri vor fi  măsurile de bază în asigurarea ordinii publice.
    Un imperativ al timpului constă în dezvoltarea parteneriatului între organele de menţinere a ordinii de drept şi societatea civilă, în ridicarea rolului comunităţii la asigurarea securităţii şi a liniştii publice, în prevenirea fenomenului infracţional, în special a delincvenţei juvenile, precum şi în ridicarea culturii de deţinere şi de folosire a armelor din circuitul civil.
    Pornind de la faptul că fenomenul corupţiei afectează grav securitatea economică a statului, lezează drepturile omului, subminează structurile statale şi progresul social, ceea ce periclitează securitatea naţională a Republicii Moldova, instituţiile publice abilitate vor continua abordarea luptei împotriva corupţiei la nivel strategic.
    Acest fenomen trebuie ţinut sub un control riguros şi diminuat atît prin aplicarea unor măsuri de prevenire a factorilor criminogeni şi de înlăturare a condiţiilor care generează corupţia, cît şi prin depistarea nemijlocită a actelor de corupţie, prin tragerea la răspundere juridică a vinovaţilor, în temeiul legii, prin mediatizarea cazurilor de corupţie combătute. Documentul de politică ce conţine direcţia orientativă a prevenirii şi a combaterii corupţiei este Strategia naţională anticorupţie. Pentru realizarea acestei politici, instituţiile publice antrenate în lupta împotriva corupţiei vor executa măsurile din Planul de acţiuni pentru realizarea Strategiei naţionale anticorupţie, din Planul naţional de dezvoltare etc.
    Un rol important în acest sens îi revine societăţii civile, care urmează a completa aceste măsuri cu acţiuni de monitorizare şi de susţinere a eforturilor.
    4.5. Ameliorarea situaţiei demografice şi sănătatea populaţiei
    Pornind de la tendinţele negative ale sporului natural în Republica Moldova, vor fi monitorizate în continuare problemele de dezvoltare demografică, se vor adopta politici de eliminare a ameninţărilor şi a vulnerabilităţilor existente şi a celor de viitor, identificînd acţiuni de asigurare a securităţii demografice prin coeziune, dezvoltare şi securitate economică. Autorităţile publice centrale vor elabora şi implementa Strategia naţională în domeniul securităţii demografice.
    Reducerea răspîndirii bolilor va fi realizată prin elaborarea şi implementarea unor politici şi programe  naţionale de profilaxie primară şi secundară, inclusiv prin promovarea sănătăţii, prin informarea şi modificarea comportamentelor de risc, prin extinderea vaccinării profilactice, prin mărirea potenţialului de intervenţie pentru detectarea, localizarea şi lichidarea focarelor epidemice, prin cooperare internaţională în scopul protecţiei teritoriului ţării de importul şi de răspîndirea maladiilor transmisibile, prin implementarea Regulamentului Sanitar Internaţional.
    Sănătatea publică va fi susţinută prin dezvoltarea capacităţilor de adaptare şi de răspuns la un şir de factori ambientali şi sociali, cum ar fi poluarea apei potabile, schimbarea climei, utilizarea substanţelor şi a deşeurilor chimice toxice, şi prin realizarea măsurilor de prevenire a maladiilor condiţionate de aceşti factori. Se preconizează elaborarea şi atribuirea bugetului necesar implementării unui plan de acţiuni pentru sănătate în relaţie cu mediul, cu implicarea tuturor autorităţilor responsabile şi a societăţii civile.
    Avînd în vedere tendinţa globală de creştere a infecţiei HIV/SIDA, instituţiile abilitate vor menţine situaţia sub monitorizare permanentă. Un accent deosebit va fi pus pe stabilizarea situaţiei epidemice a tuberculozei.
    4.6. Prevenirea, gestionarea şi eliminarea efectelor în caz de calamităţi  naturale, de poluare a mediului şi de accidente tehnogene
    În vederea asigurării reacţionării prompte şi eficiente la riscurile posibile şi la necesităţile actuale, sistemul protecţiei civile urmează a fi transformat treptat într-un sistem naţional de gestionare a situaţiilor excepţionale. Acest sistem va include în calitate de participanţi toate structurile statului, precum şi instituţiile neguvernamentale, care să interacţioneze în baza unor mecanisme clare, transparente şi interdependente, maximal adaptate la necesităţile şi la aşteptările cetăţenilor. Mecanismele de cooperare se vor baza pe următoarele principii: utilizare în comun a resurselor, intervenţie integrată, flexibilitate, organizare pe module, siguranţă în funcţionare.
    În scopul adoptării şi al implementării standardelor Uniunii Europene în domeniul gestionării cazurilor şi a situaţiilor excepţionale, în Republica Moldova vor fi realizate o serie de măsuri ca, de exemplu, telefonul unic european de urgenţă “112”.
    Toate elementele de intervenţie la situaţiile excepţionale vor fi reformate pentru a deveni compacte, mobile şi rapide, multifuncţionale şi dotate corespunzător, cu funcţionare autonomă pe o perioadă determinată. Pe lîngă intervenţiile efectuate în limitele Republicii Moldova, acestea urmează să aibă capacitatea de a interveni şi a funcţiona peste hotarele ţării, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. De asemenea, vor fi intensificate eforturile de creare a unui mecanism eficient de comunicare cu parteneri externi în vederea semnalizării şi prevenirii situaţiilor excepţionale.
    O atenţie deosebită se va acorda procesului de instruire, care este unul din pilonii pregătirii multilaterale a serviciilor de intervenţie şi a populaţiei în domeniul prevenirii şi al lichidării consecinţelor situaţiilor excepţionale.
    Se va continua colaborarea în contextul tratatelor şi altor documente politice la care Republica Moldova este parte pentru asigurarea securităţii ecologice în context transfrontalier, la nivel regional şi internaţional.
    Se vor întreprinde măsuri pentru:
    • armonizarea legislaţiei naţionale din domeniul protecţiei mediului la Directivele Europene;
    • monitorizarea şi prevenirea proceselor geologice periculoase;
    • monitorizarea şi prognozarea hazardurilor naturale periculoase;
    • reducerea poluării componentelor de mediu ca rezultat al activităţii antropogene;
    • asigurarea informării operative în cazul poluării accidentale a componentelor de mediu;
    • reducerea şi eliminarea impactului substanţelor chimice toxice asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei;
    • remedierea terenurilor contaminate cu poluanţi organici persistenţi.
    Va fi consolidată colaborarea cu societatea civilă şi va fi extinsă implicarea publicului în luarea deciziilor în domeniul mediului, asigurîndu-se accesul la informaţia de mediu, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    4.7. Asigurarea securităţii informaţionale
    Pornind de la creşterea rolului pe care îl au tehnologiile informaţionale în domeniul securităţii statului, instituţiile abilitate vor întreprinde acţiuni pentru asigurarea securităţii şi administrării eficiente a sistemelor informaţionale naţionale, atît la nivel juridic, cît şi la nivel funcţional, prin reducerea principalilor factori de risc, precum sînt: atacurile pe reţea (cyber-crimes), viruşii informatici, vulnerabilitatea softurilor, neglijenţa sau rea-voinţa utilizatorilor, conectarea neautorizată a persoanelor terţe.
    Pentru ameliorarea securităţii tehnologiilor informaţionale, instituţiile abilitate vor elabora soluţii tehnice speciale de sporire a fiabilităţii reţelelor comunicaţionale în cazuri critice, precum şi de creare a arhivelor şi a stocurilor de documente electronice în vederea depozitării securizate a bazei de date de importanţă naţională, în conformitate cu regimul de stocare, păstrare şi de evidenţă stabilit de legislaţie referitor la documentul electronic şi la semnătura digitală, la registre şi la protecţia datelor cu caracter personal. Se va analiza posibilitatea de consolidare a mecanismelor de protecţie a datelor personale în vederea eliminării utilizării acestora în scopuri ilicite sau în scopuri politice. Instituţiile abilitate vor dezvolta totodată capacităţile naţionale necesare pentru efectuarea unui schimb securizat şi pentru stocarea informaţiilor, transmiterea promptă şi eficientă a fluxului de informaţii, inclusiv a celor clasificate, pe plan intern şi extern, în caz de diverse crize ori situaţii excepţionale.
    Securitatea informaţională a statului ţine şi de provocările cu caracter mediatic îndreptate împotriva Republicii Moldova. În acest sens, va fi ajustat un cadru normativ relevant, vor fi instituite mecanisme eficiente de monitorizare, de control şi de implementare în vederea diminuării discrepanţelor şi a provocărilor existente, protejării societăţii de eventuale tentative de dezinformare şi/sau de informare manipulatoare din exterior. În acest proces va fi consultată societatea civilă.
    4.8. Asigurarea securităţii societale
    Consolidarea unei societăţi echilibrate şi democratice în Republica Moldova va fi realizată prin implementarea criteriilor europene, conform obligaţiilor asumate de Republica Moldova în cadrul Consiliului Europei şi altor organizaţii internaţionale.
    În Republica Moldova vor fi promovate în continuare garanţiile privind drepturile reprezentanţilor minorităţilor etnice şi ai diferitelor grupuri sociale minoritare. Autorităţile vor continua să sprijine informarea societăţii despre istoria şi cultura ţării, despre procesele politice, despre posibilităţile şi drepturile participării la aceste procese, stimulînd astfel spiritul civic şi implicarea civilă.
    În procesul integrării minorităţilor etnice în societate va fi respectată identitatea lor culturală şi lingvistică. Sistemul educaţional va continua să promoveze însuşirea limbii de stat a Republicii Moldova, a limbilor minorităţilor naţionale, facilitînd astfel integrarea socială.
    Se va asigura respectarea dreptului cetăţenilor Republicii Moldova la libertatea conştiinţei şi a religiei, se vor crea condiţiile necesare pentru funcţionarea pe teritoriul ţării a cultelor care respectă legislaţia naţională.
    În scopul combaterii tabagismului vor fi luate măsuri privind respectarea interdicţiilor legate de fumatul în locurile publice, de vînzarea articolelor  din tutun persoanelor cu vîrstă de pînă la 18 ani, vor fi examinate posibilităţile de majorare a accizelor la importul articolelor din tutun şi a taxei pe valoarea adăugată, vor fi promovate programe de profilaxie şi de tratament al tabagismului etc.
    Combaterea consumului abuziv de alcool se va realiza prin interzicerea vînzării producţiei alcoolice minorilor, prin controlul asupra calităţii băuturilor alcoolice, prin informarea corectă şi imparţială a populaţiei cu privire la impactul negativ al abuzului de alcool asupra sănătăţii etc. Se vor prevedea surse bugetare pentru tratamentul bolnavilor de alcoolism şi de narcomanie şi se vor întreprinde măsuri pentru a  nu se permite proliferarea narcoticelor, scurgerea din circuitul legal al ocrotirii sănătăţii a substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor. Legislaţia naţională în domeniul tutunului, al alcoolului şi al drogurilor va fi ajustată la cerinţele tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    4.9. Asigurarea stabilităţii politice
    Frecvenţa excesivă a ciclurilor electorale repetate diminuează stabilitatea sistemului politic şi a ţării în ansamblu. În acest sens, implementarea normelor europene de dialog constructiv între formaţiunile politice, în special între cele implicate în procesele electorale, este necesară pentru depăşirea unor blocaje care generează instabilitate politică. Astfel, se va lua în calcul necesitatea examinării modalităţii de perfecţionare a legislaţiei naţionale, ţinîndu-se cont de obiectivele stabilităţii politice, ale dezvoltării Republicii Moldova, ale integrării europene. În acest proces vor fi consultaţi intens partenerii externi, inclusiv UE, Consiliul Europei şi Comisia de la Veneţia, alţi actori care promovează valorile veritabile ale democraţiei.
    4.10. Managementul integrat al frontierei de stat
    Managementul integrat al frontierei de stat este unul dintre instrumentele-cheie în menţinerea (protejarea) stării de securitate naţională, fiind îndreptat împotriva migraţiei ilegale şi a infracţiunilor conexe, altor infracţiuni transfrontaliere, inclusiv a celor care se intercalează cu fenomenul terorismului internaţional.
    Asigurarea managementului integrat al frontierei de stat constituie, de asemenea, unul din obiectivele importante ale reformării sectorului de securitate naţională şi ale avansării pe calea integrării europene.
    În contextul respectiv, la nivel naţional vor fi adoptate măsuri graduale în vederea asigurării managementului integrat al frontierei de stat pe toate sectoarele ei, care trebuie să reunească următoarele aspecte:
    • controlul şi supravegherea frontierei de stat în baza analizei riscurilor, a datelor şi a informaţiilor prelucrate privind infracţionalitatea;
    • depistarea şi investigarea crimelor transfrontaliere de către Serviciul Grăniceri şi Serviciul Vamal în coordonare cu alte autorităţi din sistemul justiţiei şi al afacerilor interne la nivel naţional;
    • implementarea măsurilor pe care le presupune modelul de acces în Republica Moldova structurat pe patru nivele (măsurile în ţările terţe, cooperarea cu ţările vecine, controlul la frontiere, măsurile de control în interiorul ţării, inclusiv readmisia);
    • cooperarea dintre autorităţile implicate în managementul integrat al frontierei de stat, inclusiv prin facilitarea schimbului de informaţii necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor de securitate la frontieră;
    • cooperarea internaţională în domeniul asigurării securităţii frontierei de stat;
    • coordonarea şi asigurarea coerenţei activităţilor autorităţilor implicate în asigurarea securităţii frontierei prin Consiliul Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat.
    4.11. Asigurarea securităţii alimentare
    Politica de stat va asigura deplina şi eficienta gestionare a resurselor alimentare strategice. Credibilitatea, siguranţa şi calitatea produselor alimentare constituie criterii fundamentale cărora Republica Moldova li se va conforma pentru a asigura protecţia sănătăţii consumatorului şi competitivitatea produselor alimentare pe pieţele interne şi cele externe. Avînd în vedere influenţa acestei politici asupra sferei sociale şi a celei economice, elaborarea şi implementarea unei astfel de politici, precum şi supravegherea politicii de preţuri la produsele de primă necesitate, măsurile concrete de susţinere a producătorilor autohtoni, calitatea produselor importate, inclusiv a celor modificate genetic, vor constitui sarcini prioritare ale instituţiilor din sectorul agroindustrial.
    În scopul dezvoltării unui sector agricol cu o producţie conformă cerinţelor pieţei europene şi ale celei globale şi de o calitate competitivă, instituţiile abilitate vor întreprinde măsuri de modernizare a tehnologiilor de producţie, de asigurare a calităţii pe parcursul întregului proces de producţie şi distribuţie, de promovare şi  dezvoltare a pieţei de desfacere.
    Securitatea alimentară internă va reprezenta una din priorităţile dezvoltării sectorului agroindustrial. Principiul „De la produse alimentare sigure la un regim alimentar sănătos” va sta la baza dezvoltării politicilor şi a planurilor de acţiuni, a elaborării şi adoptării unui cadru normativ în domeniul calităţii, siguranţei şi al securităţii alimentare, precum şi a protecţiei sănătăţii consumatorilor. În scopul protecţiei sănătăţii consumatorilor vor fi elaborate şi implementate programe de monitorizare a ameninţărilor din lanţul alimentar.
    4.12. Combaterea terorismului
    Autorităţile abilitate cu prevenirea şi combaterea terorismului sau activităţilor conexe lui vor depune în continuare eforturile necesare în vederea implementării programelor şi a strategiilor de evaluare, de monitorizare, de protecţie şi altele asemenea, adoptate pe plan internaţional şi asumate de Republica Moldova. Aceste acţiuni sînt necesare pentru ridicarea funcţionalităţii sistemului de securitate naţională şi pentru eficientizarea operaţionalităţii instituţionale de prevenire şi de combatere a ameninţărilor şi a riscurilor de ordin terorist sau a fenomenelor aferente lor.
    Activitatea autorităţilor publice competente urmează să se axeze pe trei segmente de bază: prevenirea şi neadmiterea manifestărilor de terorism; curmarea şi combaterea finanţării terorismului; combaterea terorismului prin cooperare cu instituţiile abilitate.
    În acest sens, Republica Moldova îşi va concentra eforturile asupra abordării integrate a oricărei manifestări teroriste sau activităţi aferente ei, consolidînd sistemul naţional de combatere a terorismului. În plan instituţional, se vor realiza acţiuni de întărire a cooperării internaţionale, inclusiv prin finalizarea eforturilor vizînd: definirea clară şi cuprinzătoare a terorismului şi stabilirea procedurilor-standard de operare, perfecţionarea sistemului de operaţiune antiteroristă pentru acţiunea coerentă a autorităţilor şi a instituţiilor cu responsabilităţi în combaterea terorismului, pentru o mai bună cunoaştere a structurilor, metodelor şi tehnicilor teroriste.
    4.13. Cercetarea ameninţărilor, riscurilor şi a vulnerabilităţilor cu impact  asupra capacităţii de apărare şi a securităţii naţionale
    Organizaţiile din sfera ştiinţei şi a inovării vor identifica, prin intermediul cercetărilor strategice interdisciplinare în domeniul apărării şi al securităţii, mecanismele de asigurare, pe termen scurt şi mediu, a securităţii naţionale, inclusiv a securităţii militare a statului în condiţiile reconfigurării arhitecturii geostrategice.
    În sensul respectiv, acestea:
    • vor realiza expertize pentru instituţiile abilitate cu asigurarea securităţii naţionale;
    • vor elabora scenarii de asigurare a securităţii naţionale prin analiza ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor atît de provenienţă globală, cît şi de provenienţă regională;
    • vor argumenta ştiinţific locul, rolul şi funcţiile securităţii naţionale în documentele strategice de planificare a politicilor de stat;
    • vor investiga schimbările ce intervin în evoluţia securităţii naţionale cu impact asupra intereselor naţionale ale Republicii Moldova.
5. Sectorul de securitate naţională şi reforma lui
    Sistemul de securitate naţională funcţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Obiectivele principale ale reformei acestui sistem vor ţine cont de standardele şi de practicile avansate din domeniu implementate în ţările Uniunii Europene.
    5.1.  Cadrul instituţional al sectorului de securitate naţională
    Cadrul instituţional care stă la baza sistemului alcătuieşte sectorul de securitate naţională a Republicii Moldova. Din acest sector fac parte instituţiile de stat cu mandat de forţă destinate implementării sarcinilor de protecţie a cetăţenilor şi a statului (nivel operaţional) şi instituţiile civile de stat care exercită funcţiile de guvernare, de planificare, de control şi de supraveghere în sistemul securităţii naţionale (nivel administrativ).
    În conformitate cu legislaţia în vigoare, la formarea şi la realizarea politicii de asigurare a securităţii naţionale participă autorităţile publice supreme în domeniul asigurării securităţii statului (Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul şi Consiliul Suprem de Securitate), organele securităţii şi ale apărării statului (Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciul Grăniceri şi Serviciul Vamal), alte autorităţi publice.
    5.1.1. Consiliul Suprem de Securitate, mecanism de cooperare şi de coordonare a  activităţii sectorului de securitate naţională
    Consiliul Suprem de Securitate este un organ consultativ care analizează starea sectorului de securitate naţională şi prezintă Preşedintelui Republicii Moldova, altor autorităţi recomandări în luarea de decizii ce ţin de securitatea naţională.
    Consiliul Suprem de Securitate utilizează capacităţile şi expertiza comisiilor interdepartamentale create pentru gestionarea proceselor din domeniul securităţii naţionale, cum ar fi Comisia naţională pentru implementarea Planului individual de acţiuni al parteneriatului, Comisia de stat pentru realizarea analizei strategice a apărării etc.
    5.1.2. Forţele armate
    Forţele armate sînt destinate asigurării securităţii militare şi au următoarele misiuni: apărarea independenţei, integrităţii teritoriale şi suveranităţii Republicii Moldova, participarea la operaţii internaţionale de pacificare, acordarea de sprijin autorităţilor civile în situaţii de criză.
    Forţele armate vor fi pregătite în baza doctrinelor moderne de luptă, pentru o gamă largă de misiuni, în corespundere cu modalităţile moderne de ducere a acţiunilor militare.
    Pentru realizarea obiectivelor trasate în Strategie, se stabilesc  următoarele sarcini specifice pe termen mediu:
    • modernizarea Armatei Naţionale în vederea creării unei structuri de forţă, capabilă să asigure securitatea militară, precum şi folosirea eficientă a resurselor alocate, menţinerea sistemului de serviciu militar mixt, cu majorarea ulterioară a ponderii serviciului militar prin contract;
    • îndeplinirea misiunilor corespondente menţinerii păcii în Zona de securitate, pînă la modificarea formatului actual al forţelor mixte de menţinere a păcii;
    • dezvoltarea continuă a capabilităţilor naţionale de participare la operaţii internaţionale de pacificare şi extinderea nivelului de participare pînă la o unitate independentă;
    • supravegherea şi controlul spaţiului aerian al  ţării;
    • revizuirea sistemului naţional de mobilizare, necesar pentru asigurarea securităţii militare.
    5.1.3.  Activitatea Serviciului de Informaţii şi Securitate
Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) este un organ de stat specializat, căruia îi revine competenţa directă de asigurare a securităţii de stat a Republicii Moldova. În acest context, activitatea SIS se va subordona necesităţii de asigurare, în primul rînd, a unei securităţi funcţionale şi multidimensionale, de curmare a tentativelor informativ-subversive din străinătate, de prevenire a activităţii anticonstituţionale a unor grupări şi formaţiuni atît din ţară, cît şi din exteriorul ei, de combatere a criminalităţii organizate, a manifestărilor de corupţie, care subminează securitatea statului, şi a terorismului, de asigurare a stabilităţii economice a  ţării şi a protejării potenţialului naţional de apărare.
    Scopul activităţii SIS îl constituie asigurarea securităţii interne şi externe, apărarea ordinii constituţionale, a sistemului economic naţional şi a capacităţii de apărare, combaterea terorismului şi altor ameninţări la adresa securităţii de stat cu mijloace preventive şi speciale de natură nonmilitară.
    Pentru atingerea acestui scop şi realizarea obiectivului general al politicii statului în domeniul securităţii naţionale, SIS obţine, verifică, evaluează, păstrează şi valorifică informaţiile necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie sau ar putea constitui ameninţări la adresa suveranităţii, independenţei, securităţii, ordinii constituţionale şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi datele cu referire la evoluţiile şi la evenimentele din afara ţării de care se ţine cont la formularea politicii externe, de apărare şi a politicii economice a Republicii Moldova. SIS previne şi contracarează aspiraţiile subversive orientate împotriva Republicii Moldova, acţiunile de subminare violentă a instituţiilor democratice ale statului, alte acţiuni ce prezintă ameninţări la adresa securităţii statului; întreprinde măsuri de prevenire şi de combatere a infracţiunilor cu caracter terorist, a acţiunilor de finanţare şi de asigurare materială a actelor teroriste şi altor activităţi extremiste; edifică şi asigură funcţionarea securizată a sistemelor guvernamentale de comunicaţii, protecţia şi prevenirea divulgării de informaţii ce constituie secret de stat; asigură crearea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemelor de protecţie criptografică şi tehnică a informaţiei; întreprinde măsuri de asigurare contrainformativă în condiţiile legii.
    5.1.4. Serviciul Grăniceri
    Serviciul Grăniceri este o autoritate administrativă centrală care îşi exercită atribuţiile şi promovează politica statului în domeniul supravegherii şi al controlului frontierei de stat în scopul combaterii faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere, inclusiv migraţiei ilegale, al asigurării intereselor Republicii Moldova la frontiera de stat, în condiţiile legii. Serviciul Grăniceri promovează politica statului şi în alte domenii prevăzute de legislaţia în vigoare.
    Pentru realizarea obiectivelor trasate în Strategie sînt stabilite următoarele priorităţi pe termen mediu:
    • elaborarea şi implementarea Strategiei naţionale cu privire la managementul integrat al frontierei de stat;
    • armonizarea legislaţiei la acquis-ul Uniunii Europene;
    • optimizarea activităţii Serviciului Grăniceri în scopul transformării cu atribuirea capacităţilor depline de combatere a crimelor la frontiera de stat, inclusiv în contextul lansării negocierilor Acordului de asociere cu Uniunea Europeană la compartimentul „Gestionarea frontierei de stat” şi prin prisma liberalizării regimului de vize;
    • demilitarizarea şi profesionalizarea treptată a Serviciului Grăniceri;
    • dezvoltarea infrastructurii şi a echipamentului frontierei de stat;
    • dezvoltarea Sistemului informaţional integrat al Serviciului Grăniceri, a tehnologiilor avansate, în particular în contextul participării în cadrul Iniţiativei europene cu privire la dezvoltarea supravegherii frontierei (EUROSUR).
    5.2.  Liniile directoare ale reformei sectorului de securitate naţională
    Reforma sectorului de securitate naţională constituie un obiectiv-cheie în atingerea unei stări durabile de securitate şi de stabilitate a Republicii Moldova. Reformarea acestui sector reprezintă un proces complex, cu efect asupra întregului sistem de securitate naţională, inclusiv asupra instituţiilor de stat şi a celor nestatale din afara limitelor sectorului de securitate naţională.
    Procesul de reformare a sectorului de securitate naţională, în care vor fi antrenate societatea civilă, mass-media, organizaţiile internaţionale relevante, include în perioada de referinţă a Strategiei următoarele obiective: redimensionarea calitativă şi cantitativă a sectorului de securitate naţională, astfel încît să se facă posibile planificarea activităţii şi alocarea resurselor necesare acestui sector în conformitate cu principiile, cu valorile generale, cu obiectivele şi liniile directoare ale securităţii naţionale; consolidarea capacităţilor de analiză şi de reacţie a sectorului de securitate naţională la schimbările mediului de securitate la nivel naţional şi internaţional; asigurarea controlului civil asupra sectorului de securitate naţională; întărirea legitimităţii sectorului de securitate naţională; prevenirea eficientă a situaţiilor de conflict, de criză şi de urgenţă; reunificarea ţării pe cale paşnică.
    Reformarea sectorului de securitate naţională al Republicii Moldova în conformitate cu standardele şi cu practicile euro-atlantice se va realiza gradual şi va cuprinde două niveluri: nivelul politic al reformei, care prevede eficientizarea gestiunii sectorului de securitate naţională, şi nivelul tehnic, orientat spre ridicarea nivelului de competenţă operaţională, spre consolidarea capacităţilor instituţionale şi de personal, precum şi a funcţionalităţii structurilor sectorului de securitate naţională.
    În scopul derulării corespunzătoare a reformei sînt definite următoarele sarcini:
    a) consolidarea capacităţilor de planificare strategică
    Scopul acestei sarcini îl constituie dezvoltarea unui sistem eficient de planificare în vederea asigurării securităţii naţionale, învestirea cu putere a acestuia, în funcţie de ameninţările şi de riscurile cu impact asupra securităţii naţionale, precum şi de resursele şi de instrumentele politice disponibile.
    Metode de implementare:
    • consolidarea rolului Consiliului Suprem de Securitate, învestirea sa cu funcţii deliberative, de coordonare şi de elaborare a politicilor în domeniile de securitate şi de apărare, precum şi dezvoltarea următoarelor capacităţi:
    – de informare şi comunicare;
    – de analiză permanentă a sistemului de securitate naţională şi de ajustare a acestuia în funcţie de evoluţia ameninţărilor şi a riscurilor;
    – de coordonare, de monitorizare şi de planificare strategică pentru prevenire şi reacţie în situaţii de criză;
    • implicarea activă în procesul elaborării politicilor de securitate a componentei civile a sectorului de securitate naţională şi a societăţii civile;
    • efectuarea periodică a analizei strategice a sistemului de securitate naţională şi de apărare.
    b) perfecţionarea cadrului instituţional şi normativ
    Scopul acestei sarcini îl constituie consolidarea bazei normative relevante pentru consfinţirea şi implementarea competenţelor structurilor din sectorul de securitate naţională, respectarea ierarhiei administrative din sector, precizarea funcţiilor şi a mandatului structurilor din sectorul de securitate naţională, ierarhizarea sistemului de securitate naţională.
    Metode de implementare:
    • adoptarea de acte normative sau ajustarea celor existente la necesităţile reformei sistemului de securitate naţională în scopul instituirii unui cadru normativ şi instituţional funcţional şi transparent, al delimitării clare a atribuţiilor şi a competenţelor, pentru evitarea suprapunerilor de competenţe între forţele armate şi celelalte structuri ale sectorului de securitate naţională;
    • determinarea competenţelor în domeniul informaţiilor şi al contrainformaţiilor civile şi militare şi al mecanismelor de supraveghere şi de subordonare a serviciilor respective;
    • demilitarizarea tuturor instituţiilor publice cu mandat de forţă, cu excepţia forţelor armate.
    c) reformarea forţelor armate
    Scopul acestei sarcini îl constituie dezvoltarea şi menţinerea permanentă a unor forţe armate credibile, suficiente cantitativ, flexibile, mobile, multifuncţionale şi interoperabile, capabile să asigure îndeplinirea misiunilor.
    Pentru atingerea acestui scop va continua reforma forţelor armate, ghidată de analiza strategică a apărării, cu concentrare prioritară asupra următoarelor aspecte-cheie:
    • îndeplinirea recomandărilor date în Analiza Strategică a Apărării;
    • revizuirea structurii componentelor forţelor armate;
    • trecerea la planificarea apărării bazată pe capabilităţile şi capacităţile existente şi pe cele necesare pentru participare la eventuale operaţii, în scopul atingerii obiectivelor de securitate naţională, regională şi internaţională;
    • armonizarea procesului de planificare a apărării cu sistemul de planificare strategică şi bugetară al statului în sectorul de securitate naţională;
    • delimitarea atribuţiilor între structurile de comandă, realizarea sistemelor moderne de comunicaţii şi de informatică, ajustarea sistemului naţional de mobilizare;
    • perfecţionarea bazei conceptuale cu privire la modalităţile de îndeplinire a misiunilor, de planificare şi de organizare a operaţiilor militare;
    • modernizarea sistemului de management al resurselor umane, creşterea calităţii vieţii personalului şi perfecţionarea profundă a instruirii şi a învăţămîntului militar;
    • promovarea imaginii forţelor armate în societate prin intermediul intensificării educaţiei militar-patriotice a cetăţenilor;
    • realizarea programelor de înzestrare cu echipament necesar pentru executarea misiunilor în zona de securitate, asigurarea supravegherii şi a controlului spaţiului aerian, îndeplinirea angajamentelor internaţionale;
    • elaborarea unui program naţional de modernizare a tehnicii militare şi a armamentului din dotare, precum şi reînzestrarea forţelor armate în corespundere cu misiunile şi cu sarcinile lor.
    În procesul reformării, forţele armate vor realiza structura lor modificată, compusă din următoarele forţe: terestre, aeriene, speciale şi de suport. Pe plan operaţional, forţele vor fi grupate astfel: forţe operaţionale, forţe cu efective reduse şi forţe de rezervă;
    d) instituirea unui sistem viabil de informare a populaţiei şi de comunicare
    Scopul acestei sarcini îl constituie încurajarea participării societăţii civile la procesul de reformare a sectorului de securitate naţională, stimularea dezbaterilor în societate a problemelor de securitate şi a rolului instituţiilor de securitate, ridicarea nivelului interacţiunii dintre societate şi instituţiile statului.
    Informarea adecvată a cetăţenilor despre problemele ce ţin de securitatea naţională este un punct de pornire în promovarea relaţiilor dintre structurile de forţă ale sectorului de securitate naţională şi populaţie, în crearea de condiţii pentru ca marea majoritate a populaţiei să accepte obiectivele de reformare a sectorului de securitate naţională, în instituirea unui climat politic propice susţinerii procesului de reforme.
    Realizarea acestor sarcini se va baza pe prevederile Strategiei de informare şi de comunicare cu publicul în domeniul apărării şi securităţii naţionale, care urmează a fi aprobată de Guvern.
    Metode de implementare: 
    • sprijinirea activităţilor educaţionale şi informaţionale privind problematica securităţii naţionale în vederea promovării în rîndurile populaţiei a unei bune înţelegeri a problemelor din sectorul de securitate naţională;
    • crearea de condiţii favorabile dezvoltării capacităţilor instituţionale ale exponenţilor societăţii civile pentru a le facilita înţelegerea clară a necesităţilor şi a priorităţilor de securitate şi de apărare, precum şi implicarea lor constructivă în procesul de reforme.
    e) reformarea trupelor de carabinieri
    Procesul de reformare a trupelor de carabinieri prevede restructurarea lor în forţe capabile să execute misiuni pe timp de pace şi în situaţii de criză. În procesul reformării se preconizează întreprinderea următoarelor măsuri:
    • revizuirea structurilor operaţionale din componenţa unităţilor militare existente în timp de pace pentru alocarea eficientă a resurselor financiare, menţinerea sistemului de serviciu militar mixt, cu majorarea treptată a ponderii serviciului militar prin contract;
    •  examinarea şi adaptarea, bazate pe  rezultatele analizei strategice a apărării, a actualului sistem de mobilizare a trupelor de carabinieri în vederea corespunderii structurii aprobate şi resurselor disponibile;
    • adaptarea la cerinţele actuale a sistemului de pregătire iniţială şi de perfecţionare profesională a corpului de subofiţeri al trupelor de carabinieri;
    • revizuirea componenţei forţelor destinate să participe la acţiuni în situaţii de criză şi în situaţii excepţionale, la acţiuni antiextremiste (antiteroriste);
    • perfecţionarea subunităţilor asigurare de luptă şi logistică (tehnică şi logistică) ale trupelor de carabinieri;
    • preluarea asigurării şi restabilirii ordinii publice pe întreg teritoriul ţării.
    Planurile de reformare a trupelor de carabinieri vor fi ajustate, după caz, la rezultatele analizei strategice a apărării. 
6. Asigurarea cu resurse a sectorului de securitate naţională
    Conştientizarea importanţei pe care o are starea satisfăcătoare de securitate naţională pentru Republica Moldova, care va permite dezvoltarea democratică a statului şi a societăţii pînă la transformarea lor într-o democraţie viabilă şi modernă, precum şi asumarea răspunderii pentru asigurarea unei astfel de stări trebuie să conducă la angajarea plenară a politicului şi a societăţii civile  în realizarea prevederilor programatice ale Strategiei.
    Nu în ultimul rînd, importanţa securităţii naţionale trebuie să indice necesitatea asigurării întregului sistem de securitate naţională şi a sectorului de securitate naţională cu resurse umane de calitate, cu resurse tehnico-materiale, financiare şi ştiinţifice corespunzătoare realizării măsurilor prevăzute în Strategie.
    Sînt stabilite următoarele obiective pentru asigurarea economico-financiară, tehnico-materială şi ştiinţifică a implementării Strategiei:
    • programarea şi alocarea de resurse pe obiective strategice în strictă conformitate cu priorităţile stabilite în Strategie;
    • aplicarea managementului resurselor în baza programelor pentru toate structurile sectorului de securitate naţională;
    • dezvoltarea conlucrării instituţiilor implicate în asigurarea resurselor, precum şi exercitarea  eficientă a controlului parlamentar;
    • promovarea transparenţei în alocarea şi utilizarea resurselor publice menite să ducă la creşterea responsabilităţii faţă de contribuabil.
Instituţiile abilitate vor prevedea în planurile de activitate măsuri adecvate de consolidare a capacităţilor de administrare şi de utilizare eficientă a resurselor pentru implementarea obiectivelor stabilite în Strategie.
7. Etapele de implementare, procedurile
de raportare şi de monitorizare
    În conformitate cu prevederile Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, luînd în considerare caracterul dinamic al stării securităţii naţionale, Strategia cuprinde direcţii orientative de activitate în domeniul securităţii naţionale pe un termen mediu de 4–7 ani.
    Rolul de monitorizare a procesului de implementare şi de coordonare interinstituţională a activităţilor se atribuie Consiliului Suprem de Securitate. Autorităţile administraţiei publice centrale vor informa semestrial Consiliul Suprem de Securitate despre mersul implementării Strategiei şi vor formula, după caz, propuneri, recomandări, soluţii coordonate. Consiliul Suprem de Securitate va informa anual Parlamentul despre aplicarea Concepţiei Securităţii Naţionale şi despre implementarea Strategiei.
    Strategia va fi revizuită şi actualizată, inclusiv prin consultarea societăţii civile, cel puţin o dată la 4 ani de la intrarea ei în vigoare.