Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Obiectul şi domeniul de aplicare
    (1) Prezenta lege stabileşte informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare pentru asigurarea unui înalt nivel de protecţie a consumatorilor, luînd în considerare diferenţele de percepţie şi nevoia de informaţii ale acestora, asigurînd în acelaşi timp buna funcţionare a pieţei Republicii Moldova.
    (2) Prezenta lege defineşte cerinţele şi responsabilităţile generale ce reglementează informaţiile referitoare la produsele alimentare, în special etichetarea produselor alimentare. Aceasta prevede mijloacele pentru garantarea dreptului consumatorilor la informare şi procedurile pentru furnizarea informaţiilor referitoare la produsele alimentare, ţinînd seama de necesitatea de a prevedea suficientă flexibilitate pentru a putea răspunde evoluţiilor viitoare şi noilor cerinţe privind informaţiile.
    (3) Prezenta lege se aplică operatorilor din businessul alimentar la toate etapele lanţului alimentar, în cazul în care activităţile acestora se referă la informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de asemenea tuturor produselor alimentare destinate consumatorului final, inclusiv celor livrate de unităţile de alimentaţie publică, precum şi produselor alimentare destinate a fi furnizate acestora. Prezenta lege se aplică serviciilor de alimentaţie publică oferite de societăţile de transport.
    (4) Normele privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, normele privind etichetarea suplimentelor alimentare, precum şi normele de etichetare a produselor alimentare cu destinaţie nutriţională specială se aprobă de către Guvern.
    Articolul 2. Noţiuni
    În scopul aplicării prezentei legi se utilizează noţiunile din Legea nr. 113/2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor şi, adiţional, se definesc următoarele noţiuni principale:
    aditiv alimentar – orice substanţă care nu se consumă ca aliment în sine şi nu se utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, avînd sau nu valoare nutritivă, a cărei adăugare deliberată în produsele alimentare, în scop tehnologic, în procesul de fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare, are ca rezultat sau se consideră în mod rezonabil că ar putea avea ca rezultat transformarea sa ori transformarea produselor sale secundare, în mod direct sau indirect, într-o componentă a produselor alimentare în cauză;
    adjuvant tehnologic – orice substanţă care:
    a) nu se consumă ca aliment în sine;
    b) este utilizată în mod deliberat la prelucrarea materiilor prime, a produselor alimentare sau a ingredientelor acestora pentru a îndeplini un anumit obiectiv tehnologic în timpul tratării sau prelucrării;
    c) poate avea ca rezultat prezenţa neintenţionată, dar inevitabilă din punct de vedere tehnic, a unor reziduuri ale substanţei respective sau ale derivaţilor acesteia în produsul finit, cu condiţia ca aceste reziduuri să nu prezinte niciun risc sanitar şi să nu aibă efecte tehnologice asupra produsului finit;
    acizi graşi saturaţi – acizii graşi fără legătură dublă;
    acizi graşi trans – acizii graşi cu cel puţin o legătură dublă neconjugată (şi anume întreruptă de cel puţin o grupare metilen) carbon-carbon, în configuraţie trans;
    acizi graşi mononesaturaţi – acizii graşi cu o legătură dublă în poziţie cis;
    acizi graşi polinesaturaţi – acizii graşi cu două sau mai multe legături duble cis sau cismetilenice întrerupte;
    ambalaj – material specific ca execuţie şi natură, destinat ambalării alimentelor în vederea asigurării protecţiei și utilizat pentru transportul, manipularea şi desfacerea produselor alimentare;
    arome – produse:
    a) care nu sînt destinate consumului sub această formă, fiind adăugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul şi/sau gustul;
    b) compuse sau formate din substanţe aromatizante, preparate aromatizante, arome obţinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora, așa cum sînt definite în secţiunea a 4-a din anexa nr. 6;
    cîmp vizual – toate suprafeţele unui ambalaj care pot fi citite dintr-un singur unghi de vedere;
   cîmp vizual principal – cîmpul vizual al unui ambalaj care este cel mai probabil să fie văzut la prima vedere de către consumator în momentul cumpărării şi care îi permite consumatorului să identifice imediat un produs după caracterul sau natura acestuia şi, dacă este cazul, după marca acestuia. În cazul în care ambalajul are mai multe cîmpuri vizuale principale identice, cîmpul vizual principal este cel ales de către operatorul din businessul alimentar;
    carne – părţile comestibile din ungulate domestice, păsări de curte, lagomorfe, vînat sălbatic, vînat de crescătorie, vînat mic sălbatic, vînat mare sălbatic, inclusiv sîngele;
    carne separată mecanic – produs obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de păsări, prin mijloace mecanice care determină distrugerea sau modificarea structurii fibroase a muşchilor;
    curăţare – îndepărtarea cojii, pieliţei de pe fructe, legume sau de pe ouă;
    dată-limită de consum – data stabilită de producător pentru produsele alimentare care, din punct de vedere microbiologic, sînt uşor perisabile şi susceptibile de a prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului. Data-limită de consum, care indică ziua, luna şi anul, este precedată de menţiunea „Expiră la data de...”;
    data durabilităţii minimale – data pînă la care produsul alimentar îşi păstrează proprietăţile specifice atunci cînd este păstrat în mod corespunzător;
    declaraţia nutriţională sau etichetarea nutriţională – informaţiile care menţionează:
    a) valoarea energetică; sau
    b) valoarea energetică a unuia sau a mai multor nutrienți:
    – grăsimi (acizi graşi saturaţi, acizi graşi mononesaturaţi, acizi graşi polinesaturaţi);
    – glucide (zaharuri, polioli, amidon);
    – sare;
    – fibre;
    – proteine;
    – oricare dintre vitaminele sau mineralele menţionate în secţiunea 1 pct. 1 din anexa nr. 12 şi prezente în cantităţi semnificative, după cum este prevăzut în secţiunea 1 pct. 2 din aceeași anexă;
    denumire curentă – denumirea care este acceptată drept denumire a produsului alimentar de către consumatori, fără ca aceasta să necesite explicaţii suplimentare;
    denumire descriptivă – denumirea care oferă o descriere a produsului alimentar şi, dacă este cazul, a utilizării acestuia într-un mod suficient de clar încît să permită consumatorului să stabilească natura efectivă a acestuia şi să-l deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;
    denumire legală – denumirea unui produs alimentar vîndut consumatorului final sau unităţilor de alimentaţie publică, prevăzută într-un act normativ;
    enzimă alimentară – produs obţinut din organisme vegetale, animale sau microorganisme ori din produse derivate din acestea, inclusiv din produsele obţinute printr-un proces de fermentare, folosind microorganisme;
    etichetare – menţiunile, indicaţiile, mărcile sau denumirile comerciale, imaginile sau semnele care se referă la un produs alimentar şi care figurează pe orice ambalaj, document, anunţ, etichetă, inel sau manşetă care însoţește ori se referă la produsul respectiv;
    etichetă – marcaj, marcă, semn, imagine sau altă descriere scrisă, imprimată, ştanţată, marcată, gravată sau tipărită pe ambalajul produsului alimentar ori ataşată ambalajului sau recipientului unui astfel de produs;
    fibre – polimeri glucidici compuşi din trei sau mai multe unităţi monomerice, care nu sînt nici digeraţi, nici absorbiţi în intestinul subţire uman şi care aparţin uneia dintre următoarele categorii:
    a) polimeri glucidici comestibili prezenţi în mod natural în produsele alimentare consumate ca atare;
    b) polimeri glucidici comestibili obţinuţi din materii prime alimentare prin mijloace fizice, enzimatice sau chimice şi care au un efect fiziologic benefic, demonstrat prin dovezi ştiinţifice general acceptate;
    c) polimeri glucidici comestibili sintetici care au un efect fiziologic benefic, demonstrat prin dovezi ştiinţifice general acceptate;
    informaţii obligatorii referitoare la produsele alimentare – menţiunile pe care le impune prezenta lege pentru a fi furnizate consumatorului final;
    informaţii referitoare la produsele alimentare – informaţiile referitoare la un produs alimentar, puse la dispoziţia consumatorului final prin intermediul unei etichete, prin tehnologii moderne de informare sau prin comunicare verbală;
   ingredient – orice substanţă sau produs, inclusiv aromele, aditivii alimentari şi enzimele alimentare, precum şi orice constituent al unui ingredient compus, utilizat/utilizată în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar şi prezent/prezentă încă în produsul finit, eventual sub o formă modificată; reziduurile nu sînt considerate ingrediente;
    ingredient compus – ingredient care este, la rîndul lui, produs din mai multe ingrediente;
    ingredient primar – ingredientul sau ingredientele dintr-un produs alimentar, care reprezintă mai mult de 50% din respectivul aliment sau pe care consumatorul le asociază de obicei cu denumirea produsului şi pentru care, în majoritatea cazurilor, este necesară o menţiune cantitativă;
    glucide – orice carbohidrat care este metabolizat în organism şi care include polioli;
    grăsimi – lipidele totale, inclusiv fosfolipidele;
    lizibilitate – aspectul fizic al informaţiilor prin care informaţiile sînt accesibile vizual publicului larg, care este determinat de diferite elemente, printre care dimensiunea fontului, distanţa dintre litere, distanţa dintre rînduri, de grosimea liniilor, culoare, tipul caracterelor, raportul dintre lăţimea şi înălţimea caracterului, suprafaţa materialului, precum şi de contrastul semnificativ dintre text şi fundal;
    loc de provenienţă – orice loc indicat ca fiind locul din care provine un produs alimentar, dar care nu este ţara de origine; denumirea comercială sau adresa operatorului din businessul alimentar pe etichetă nu reprezintă o indicare a ţării de origine sau a locului de provenienţă a produsului alimentar în sensul prezentei legi;
    lot – grup de unităţi de vînzare ale unui produs alimentar produs, fabricat sau ambalat în condiţii practic identice;
    mijloc de comunicare la distanţă – orice mijloc care, fără prezenţa fizică simultană a furnizorului şi a consumatorului, poate fi utilizat pentru încheierea unui contract între aceste părţi;
    nutrient – proteine, glucide, grăsimi, fibre, sodiu, vitaminele şi mineralele enumerate în secţiunea 1 pct. 1 din anexa nr. 12, precum şi substanţele care aparţin sau fac parte din oricare dintre respectivele categorii;
    nanomaterial fabricat – orice material produs în mod intenţionat care conţine una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puţin sau care este alcătuit din părţi funcţionale distincte, în interior sau la suprafaţă, dintre care multe au una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puţin, inclusiv structurile, aglomeratele sau agregatele, care pot să aibă o dimensiune mai mare de 100 nm, dar posedă proprietăţi caracteristice scării nanometrice. Proprietăţile care sînt caracteristice scării nanometrice includ:
    a) proprietăţile legate de suprafaţa specifică mare a materialelor luate în considerare;
    b) proprietăţile fizico-chimice specifice care diferă de cele ale aceluiaşi material sub altă formă decît cea nanometrică;
    polioli – alcooli care conţin mai mult de două grupări hidroxil;
    prelucrare – orice acţiune care modifică în mod semnificativ produsul iniţial, inclusiv prin încălzire, afumare, sărare, coacere, uscare, marinare, extragere, extrudare sau o combinaţie a acestor procedee;
    preparate din carne – carnea refrigerată, inclusiv carnea care a fost secţionată în fragmente, căreia i se adaugă produse alimentare, condimente sau aditivi sau care a fost supusă unei prelucrări insuficiente pentru a modifica în esenţă structura fibroasă a muşchilor şi a determina astfel dispariţia caracteristicilor cărnii proaspete;
    produs alimentar preambalat – orice produs prezentat consumatorului final şi unităţilor de alimentaţie publică, constituit dintr-un produs alimentar şi din ambalajul în care a fost introdus înainte de a fi oferit spre vînzare, pe care acest ambalaj îl acoperă în întregime sau parţial, dar în așa mod încît conţinutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie deschis sau să suporte o modificare; conceptul de „produs alimentar preambalat” nu acoperă produsele alimentare ambalate în spaţiul de comercializare la cererea consumatorului, respectiv preambalate în vederea vînzării directe;
    produs alimentar nepreambalat – produs alimentar în vrac sau turnat care nu este supus operaţiunii de preambalare şi care, pentru a fi comercializat, este măsurat şi cîntărit în prezenţa consumatorului. Se va considera produs alimentar nepreambalat şi produsul care este prevăzut cu un înveliş individual de protecţie, fără de care produsul nu poate fi comercializat;
    produse din carne – produse prelucrate care rezultă din prelucrarea cărnii sau din prelucrarea produselor astfel prelucrate, astfel încît suprafaţa de tranşare permite constatarea dispariţiei caracteristicilor de carne proaspătă;
    produse neprelucrate – produsele alimentare care nu au fost prelucrate; aici se includ produsele care au fost divizate, separate, tranşate, decupate, dezosate, tocate, jupuite, măcinate, tăiate, curăţate, decorticate, măcinate, răcite, îngheţate, spălate, congelate sau decongelate;
    produse pescăreşti – toate animalele marine sau de apă dulce (cu excepţia moluştelor bivalve, echinodermelor vii, tunicatelor vii şi gasteropodelor marine vii şi a tuturor mamiferelor marine, reptile şi broaşte), sălbatice sau de crescătorie, inclusiv toate formele şi părţile comestibile ale acestor animale;
    produse prelucrate – produsele alimentare care rezultă prin prelucrarea produselor neprelucrate. Aceste produse pot să conţină ingredientele necesare fabricării lor sau care le conferă caracteristici specifice;
    proteine – conţinutul de proteine calculat utilizînd formula: proteine = azot total Kjeldahl × 6,25;
    sare – conţinutul de sare echivalent, calculat utilizînd formula: sare = sodiu × 2,5;
    substanţă suport – substanţe folosite pentru a dizolva, dilua, dispersa sau a modifica fizic un aditiv alimentar, o aromă alimentară, o enzimă alimentară sau un nutrient şi/sau o altă substanţă adăugată unui aliment în scopuri nutriţionale sau fiziologice, fără a-i altera funcţiile (şi fără a exercita un efect tehnologic propriu), în scopul de a facilita manipularea, aplicarea sau folosirea acestuia;
   unitate de alimentaţie publică – orice unitate (inclusiv un vehicul sau un stand fix ori mobil), precum restaurantul, cantina, şcoala, spitalul şi societatea de catering, în care, în cadrul unei activităţi profesionale, sînt preparate produse alimentare destinate consumului direct de către consumatorul final;
    valoarea medie – valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de nutrienţi conţinută de un anumit produs alimentar şi reflectă ajustări care iau în considerare variaţiile sezoniere, obiceiurile de consum şi alţi factori care ar putea determina variaţia valorii efective;
    zaharuri – toate monozaharidele şi dizaharidele prezente într-un produs alimentar, cu excepţia poliolilor.
    Articolul 3. Obiective generale
    (1) Furnizarea informaţiilor referitoare la produsele alimentare urmăreşte asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi intereselor consumatorilor, oferind consumatorilor finali o bază pentru a face o alegere în cunoştinţă de cauză şi pentru a utiliza în mod sigur produsele alimentare, ţinînd seama în special de consideraţii de ordin sanitar, economic, ecologic, social şi etic.
    (2) Prezenta lege stabilește cerințe pentru produsele alimentare care sînt produse şi comercializate legal ca să circule liber, ţinînd seama de necesitatea de a apăra interesele legitime ale producătorilor şi de a promova fabricarea de produse de calitate.
    Articolul 4. Categoriile informaţiilor obligatorii
                       referitoare la produsele alimentare
    (1) Informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare, impuse de prezenta lege, se referă la informaţiile care se încadrează în special în următoarele categorii:
    1) informaţii privind identitatea şi compoziţia, proprietăţile sau alte caracteristici ale produsului alimentar;
    2) informaţii privind protecţia sănătăţii consumatorilor şi utilizarea sigură a unui produs alimentar. În mod special, acestea se referă la informaţii privind:
    a) însuşirile legate de compoziţie, care pot dăuna sănătăţii anumitor grupuri de consumatori;
    b) data durabilităţii minimale, condiţiile de păstrare şi de siguranţă a utilizării;
    c) efectele asupra sănătăţii, inclusiv riscurile şi consecinţele legate de consumul dăunător şi periculos al unui produs alimentar;
    3) informaţii privind caracteristicile nutriţionale, care să permită consumatorilor, inclusiv celor care urmează un regim alimentar special, să aleagă în cunoştinţă de cauză.
    (2) Atunci cînd se ia în considerare nevoia de informaţii obligatorii referitoare la produsele alimentare şi care să permită consumatorilor să facă o alegere în cunoştinţă de cauză, se ţine seama de faptul că majoritatea acestora consideră deosebit de necesare anumite informaţii pe care le preţuiesc în mod special sau de orice avantaje general acceptate pentru consumator.
    Articolul 5. Cerinţă de bază
    Orice produs alimentar destinat consumatorului final sau unităţilor de alimentaţie publică este însoţit de informaţii referitoare la produsul respectiv în conformitate cu prezenta lege.
    Articolul 6. Practici corecte de informare
    (1) Informaţiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie să inducă în eroare, în special:
    a) în ceea ce priveşte caracteristicile produsului alimentar şi în special în ceea ce priveşte natura, identitatea, proprietăţile, compoziţia, cantitatea, data durabilităţii minimale, ţara de origine sau locul de provenienţă, metoda de fabricaţie sau producţie;
    b) atribuind produsului alimentar efecte sau proprietăţi pe care nu le are;
    c) sugerînd că produsul alimentar posedă caracteristici speciale, atunci cînd, în realitate, toate produsele alimentare similare posedă asemenea caracteristici, evidenţiind în mod special prezenţa sau absenţa anumitor ingrediente sau/şi nutrienţi;
    d) sugerînd, prin intermediul prezentării, în descrieri sau imagini, prezenţa unui anumit produs alimentar sau a unui anumit ingredient, în timp ce, în realitate, o componentă prezentă în mod natural sau un ingredient utilizat în mod normal în respectivul produs alimentar a fost înlocuit cu o altă componentă sau cu un alt ingredient.
    (2) Informaţiile referitoare la produsele alimentare sînt precise, clare şi uşor de înţeles de către consumator.
    (3) Sub rezerva derogărilor prevăzute la art. 19 lit. d) din Legea nr.113/2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor, informaţiile referitoare la produsele alimentare nu atribuie niciunui produs alimentar proprietăţi de prevenire, de tratament sau de vindecare a unei boli umane şi nu evocă astfel de proprietăţi.
    (4) Prevederile alineatelor (1), (2) şi (3) se aplică de asemenea:
    a) publicităţii;
    b) prezentării produselor alimentare, în special formei, aspectului sau ambalajului acestora, materialului folosit pentru ambalare, modului în care sînt prezentate, precum şi locului în care sînt expuse.
    Articolul 7. Responsabilităţi
    (1) Responsabil pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare este operatorul din businessul alimentar sub a cărui denumire sau denumire comercială se comercializează produsul alimentar, iar dacă operatorul respectiv nu își are sediul în Republica Moldova, responsabil pentru informarea consumatorilor este importatorul pe piaţa Republicii Moldova.
    (2) Operatorul din businessul alimentar căruia îi revine răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare asigură existenţa şi acurateţea informaţiilor referitoare la produsele alimentare în conformitate cu prevederile prezentei legi.
    (3) Operatorii din businessul alimentar care nu intervin în informaţiile referitoare la produsele alimentare despre care ştiu sau presupun, pe baza informaţiilor pe care le deţin, că nu sînt conforme cu prevederile prezentei legi nu au dreptul să furnizeze produsele alimentare în cauză.
   (4) Operatorii din businessul alimentar, în cadrul întreprinderilor pe care le gestionează, nu modifică informaţiile care însoţesc un produs alimentar dacă o astfel de modificare ar induce în eroare consumatorul final sau ar reduce în orice alt mod nivelul de protecţie a consumatorului şi posibilităţile acestuia de a alege în cunoştinţă de cauză. Operatorii din businessul alimentar sînt răspunzători de orice modificări pe care le efectuează în cazul informaţiilor referitoare la produsele alimentare care însoţesc un produs alimentar.
    (5) Fără a aduce atingere alin. (2)–(4), operatorii din businessul alimentar, în cadrul întreprinderilor pe care le gestionează, asigură şi verifică respectarea cerinţelor prezentei legi privind informaţiile referitoare la produsele alimentare.
   (6) În cadrul întreprinderii pe care o gestionează, operatorul din businessul alimentar asigură transmiterea informaţiilor privind produsele alimentare nepreambalate, destinate consumatorului final sau unei unităţi de alimentaţie publică, către operatorul din businessul alimentar care recepţionează produsele alimentare respective pentru a permite furnizarea informaţiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare către consumatorul final.
    (7) Operatorul din businessul alimentar asigură, în cadrul întreprinderii pe care o gestionează, menţionarea informaţiilor obligatorii prevăzute la art. 8 şi 9 pe preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia, sau în documentele comerciale referitoare la produsele alimentare, în cazul în care se poate garanta că documentele respective însoţesc produsul alimentar la care se referă sau au fost trimise înaintea livrării sau concomitent cu aceasta, în următoarele cazuri:
    a) în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat consumatorului final, dar este comercializat la o etapă anterioară vînzării către acesta şi în cazul în care această etapă nu implică vînzarea către o unitate de alimentaţie publică;
    b) în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat unităţilor de alimentaţie publică pentru a fi preparat, prelucrat, împărţit sau decupat.
    (8) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (7), operatorii din businessul alimentar asigură includerea menţiunilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a), f), g) şi h) şi pe ambalajul extern în care produsele alimentare preambalate sînt prezentate spre comercializare.
   (9) Operatorii din businessul alimentar care le furnizează altor operatori din businessul alimentar produse alimentare ce nu sînt destinate consumatorului final sau unităţilor de alimentaţie publică se asigură că respectivii operatori primesc suficiente informaţii care să le permită să îşi îndeplinească obligaţiile în temeiul alin. (2).
    Articolul 8. Lista menţiunilor obligatorii
    (1) În conformitate cu art. 9–34, cu excepția derogărilor prevăzute de prezentul capitol, este obligatorie menționarea următoarelor informații:
    a) denumirea produsului alimentar;
    b) lista ingredientelor;
    c) orice ingredient sau adjuvant tehnologic menţionat în anexa nr. 1 ori provenit dintr-o substanţă sau dintr-un produs menţionat în anexa nr. 1, care provoacă alergii sau intoleranţă, utilizat la fabricarea sau prepararea unui produs alimentar şi încă prezent în produsul finit, chiar şi într-o formă modificată;
    d) cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
    e) cantitatea netă de produs alimentar;
    f) informații referitoare la valabilitatea produsului alimentar:
    – data-limită de consum ori data durabilităţii minimale; sau
    – data fabricării și termenul de valabilitate;
    g) condiţiile speciale de păstrare şi/sau condiţiile de utilizare;
    h) numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului din businessul alimentar menţionat la art. 7 alin. (1);
    i) ţara de origine sau locul de provenienţă, în cazurile menţionate la art. 24;
    j) instrucţiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar îngreuna utilizarea corectă a produsului alimentar;
    k) pentru băuturile ce conţin mai mult de 1,2% de alcool în volum, concentraţia alcoolică dobîndită;
    l) o declaraţie nutriţională;
    m) o menţiune privind identificarea lotului.
    (2) Menţiunile prevăzute la alin. (1) sînt exprimate prin cuvinte şi cifre. Fără a aduce atingere art. 34, acestea pot fi menţionate suplimentar prin pictograme sau simboluri.
    (3) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice ale Legii metrologiei nr. 19/2016 și cerinţelor obligatorii privind etichetarea:
    a) produselor agroalimentare ecologice stabilite în Legea nr. 115/2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică;
    b) producției alcoolice stabilite prin Legea nr. 1100/2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice;
    c) vinurilor şi produselor pe bază de must şi vin, stabilite prin Legea viei şi vinului nr. 57/2006.
    (4) Pentru a se asigura că consumatorii beneficiază și de alte mijloace de prezentare a informaţiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare decît cuvintele sau cifrele şi cu condiţia să se asigure acelaşi nivel de informare ca atunci cînd se utilizează cuvinte şi cifre, Guvernul, ţinînd seama de elementele care dovedesc înţelegerea uniformă de către consumatori, stabilește criteriile în baza cărora una sau mai multe dintre menţiunile prevăzute la alin. (1) vor fi exprimate prin pictograme sau simboluri în loc de cuvinte sau cifre, precum şi modalităţile de aplicare a acestor criterii.
    (5) Atunci cînd Guvernul stabileşte criteriile prevăzute la alin. (4), menţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi, în mod alternativ, exprimate prin pictograme sau simboluri în locul cuvintelor sau al cifrelor.
    Articolul 9. Menţiuni obligatorii suplimentare pentru anumite
                        tipuri sau categorii de produse alimentare
    Suplimentar față de menţiunile prevăzute la art. 8 alin. (1), în anexa nr. 2 sînt prevăzute menţiuni obligatorii suplimentare pentru anumite tipuri sau categorii de produse alimentare.
    Articolul 10. Punerea la dispoziţie şi amplasarea informaţiilor
                          obligatorii referitoare la produsele alimentare
    (1) În cazul tuturor produselor alimentare, informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare sînt disponibile şi uşor accesibile în conformitate cu prezenta lege.
    (2) În cazul produselor alimentare preambalate, informaţiile obligatorii apar direct pe ambalaj sau pe eticheta ataşată la acesta.
    (3) În cazul produselor alimentare nepreambalate se aplică dispoziţiile art. 37.
    Articolul 11. Modul de prezentare a menţiunilor obligatorii
    (1) Informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare sînt amplasate într-un loc evident, astfel încît să fie uşor vizibile, lizibile şi indelebile. Acestea nu trebuie să fie în niciun caz disimulate, ascunse, trunchiate sau separate prin orice alte reprezentări scrise ori imagini sau prin orice alt element intercalat.
    (2) Menţiunile obligatorii prevăzute la art. 8 alin. (1) se imprimă pe ambalaj sau pe etichetă, astfel încît să se asigure o lizibilitate bună, cu caractere folosind dimensiuni ale fontului pentru care înălţimea literei mici x, așa cum este definită în anexa nr. 3, este mai mare sau egală cu 1,2 mm.
    (3) În cazul ambalajelor sau al recipientelor la care cea mai mare faţă prezintă o suprafaţă mai mică de 80 cm2, va fi folosită o dimensiune a fontului pentru care înălţimea literei mici x, menţionată la alin. (2), este mai mare sau egală cu 0,9 mm.
    (4) Menţiunile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a), e) şi k) figurează în acelaşi cîmp vizual.
    (5) Dispoziţiile alin. (4) din prezentul articol nu se aplică în cazurile menţionate la art. 14 alin. (1) şi (2).
    (6) În scopul atingerii obiectivelor prezentei legi, Guvernul stabileşte norme privind lizibilitatea şi poate să extindă cerinţele de la alin. (4) din prezentul articol la menţiunile obligatorii suplimentare pentru categorii sau tipuri specifice de produse alimentare.
    Articolul 12. Vînzarea la distanţă
    (1) Fără a aduce atingere cerinţelor privind informaţiile prevăzute la art. 8, în cazul produselor alimentare preambalate oferite spre vînzare prin mijloace de comunicare la distanţă:
    a) informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare, cu excepţia menţiunilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f), sînt puse la dispoziţie înainte de cumpărare şi apar pe suportul de vînzare la distanţă sau sînt furnizate prin alte mijloace corespunzătoare identificate în mod clar de către operatorul din businessul alimentar. În cazul în care sînt utilizate alte mijloace corespunzătoare, informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare sînt puse la dispoziţie fără ca prin aceasta operatorul din businessul alimentar să impună costuri suplimentare consumatorilor;
    b) toate menţiunile obligatorii sînt puse la dispoziţie în momentul livrării.
    (2) În cazul produselor alimentare nepreambalate, oferite spre vînzare prin mijloace de comunicare la distanţă, menţiunile obligatorii în temeiul art. 38 sînt puse la dispoziţie în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol.
    (3) Prevederile alin. (1) lit. a) nu se aplică produselor alimentare oferite spre vînzare prin intermediul automatelor sau al incintelor comerciale automatizate.
    Articolul 13. Cerinţe lingvistice
    (1) Informaţiile obligatorii referitoare la produsele alimentare sînt redactate în limba de stat a Republicii Moldova, direct pe ambalajul sau pe eticheta produsului alimentar.
    (2) Dispoziția alin. (1) nu împiedică redactarea informațiilor obligatorii în mai multe limbi.
    Articolul 14. Omisiunea anumitor menţiuni obligatorii
    (1) În cazul buteliilor de sticlă destinate reutilizării, care au un marcaj indelebil şi care, prin urmare, nu poartă nici etichetă, nici inel, nici manşetă, sînt obligatorii doar menţiunile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a), c), e), f) şi l).
    (2) În cazul ambalajelor sau al recipientelor la care cea mai mare faţă prezintă o suprafaţă mai mică de 10 cm2, numai menţiunile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a), c), e) şi f) sînt obligatorii pe ambalaj sau pe etichetă. Menţiunile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) sînt furnizate prin alte mijloace sau sînt puse la dispoziţie la cererea consumatorului.
    (3) Declaraţia menţionată la art. 8 alin. (1) lit. l) nu este obligatorie pentru produsele alimentare menţionate în anexa nr. 4.
    (4) Menţiunile de la art. 8 alin. (1) lit. b) şi l) nu sînt obligatorii pentru băuturile care conţin mai mult de 1,2% alcool în volum.
    (5) Indicarea lotului nu este obligatorie pentru următoarele produse:
    a) produsele agricole care, în momentul părăsirii spaţiului de depozitare, sînt vîndute sau livrate către alte unități pentru depozitare temporară, pregătire ori ambalare, sau transportate către unitățile de producere ale operatorilor din businessul alimentar, sau sînt colectate în vederea prelucrării ori procesării lor imediate;
    b) produsele nepreambalate care sînt ambalate la locul de vînzare, la cererea consumatorului, sau sînt preambalate în vederea vînzării lor imediate;
    c) produsele ale căror ambalaje sau recipiente au suprafaţa celei mai mari feţe mai mică de 10 cm2;
    d) porţiile individuale de îngheţată, în acest caz indicarea lotului făcîndu-se pe ambalajul colectiv;
    e) produsele pe a căror etichetă este indicată data durabilităţii minimale sau data-limită de consum în formă necodificată.
    Articolul 15. Denumirea produsului alimentar
    (1) Denumirea produsului alimentar este denumirea sa legală. În absenţa unei asemenea denumiri, denumirea produsului alimentar este denumirea sa curentă sau, în cazul în care nu există o denumire curentă ori aceasta nu este folosită, se indică denumirea descriptivă a produsului alimentar.
    (2) Se permite utilizarea denumirii sub care produsul alimentar este fabricat şi comercializat legal în statul de producţie. Atunci cînd aplicarea celorlalte dispoziţii ale prezentei legi, în special a celor prevăzute la art. 8, nu le permite consumatorilor să cunoască natura reală a produsului alimentar şi să îl deosebească de produsele alimentare cu care ar putea fi confundat, denumirea produsului alimentar este însoţită de alte informaţii descriptive care trebuie să figureze în apropierea acesteia.
    (3) Nu se utilizează denumirea produsului alimentar din țara producătoare atunci cînd produsul alimentar desemnat de țara producătoare este diferit din punctul de vedere al compoziției sau al procedeului de fabricare de produsul alimentar cunoscut sub aceeași denumire în Republica Moldova, avînd în vedere că dispoziţiile alin. (2) nu sînt suficiente pentru a garanta o informare corectă a consumatorilor.
    (4) Nicio denumire protejată nu poate substitui denumirea produsului alimentar.
    (5) În anexa nr. 5 sînt prevăzute dispoziţii specifice privind denumirea produsului alimentar şi menţiunile care îl însoţesc.
    Articolul 16. Lista ingredientelor
    (1) Lista ingredientelor este precedată de un titlu sau de o menţiune corespunzătoare care conţine cuvîntul „ingrediente”. Lista respectivă cuprinde toate ingredientele din produsul alimentar în ordinea descrescătoare a ponderii lor în momentul utilizării lor la fabricarea produsului alimentar.
    (2) Ingredientele sînt desemnate prin denumirea lor specifică, în conformitate cu normele prevăzute în anexa nr. 6.
    (3) Toate ingredientele prezente sub forma de nanomateriale fabricate trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor. Denumirile acestor ingrediente sînt urmate de cuvîntul „nano” între paranteze.
    (4) Specificaţiile tehnice pentru aplicarea alin. (1) şi (2) din prezentul articol sînt prevăzute în anexa nr. 6.
    Articolul 17. Omisiunea listei ingredientelor
    Pentru următoarele produse alimentare nu este obligatorie furnizarea unei liste de ingrediente:
    1) fructele şi legumele proaspete, inclusiv cartofii, care nu au fost curăţate, tăiate, nici nu au făcut obiectul unui alt tratament similar;
    2) apele carbogazoase, în a căror descriere se indică caracterul carbogazos;
    3) oţeturile de fermentaţie provenite exclusiv dintr-un singur produs de bază, cu condiţia să nu fi fost adăugat niciun alt ingredient;
    4) brînzeturile, untul, laptele şi smîntîna fermentate, la care nu au fost adăugate alte ingrediente decît produsele lactate, enzimele alimentare şi culturile de microorganisme necesare fabricării acestora sau sarea necesară pentru fabricarea brînzeturilor, altele decît cele proaspete sau topite;
    5) produsele alimentare care conţin un singur ingredient, cu următoarele condiţii:
    a) denumirea produsului alimentar să fie identică cu numele ingredientului; sau
    b) denumirea produsului alimentar să permită identificarea clară a naturii ingredientului.
    Articolul 18. Omisiunea compuşilor unui produs alimentar
                          din lista  ingredientelor
    Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 19, nu este obligatorie menţionarea în lista de ingrediente a următorilor compuşi ai unui produs alimentar:
    1) compuşii unui ingredient care, în cursul procesului de fabricaţie, au fost temporar extraşi pentru a fi reîncorporaţi apoi într-o cantitate ce nu depăşeşte conţinutul iniţial;
    2) aditivii alimentari şi enzimele alimentare:
    a) a căror prezenţă într-un produs alimentar este datorată exclusiv faptului că erau conţinute în unul sau în mai multe ingrediente ale produsului respectiv, cu condiţia să nu mai îndeplinească nicio funcţie tehnologică în produsul finit;
    b) care sînt utilizate ca adjuvanţi tehnologici;
    3) substanţele suport şi substanţele care nu sînt aditivi alimentari, dar sînt utilizate în acelaşi mod şi cu acelaşi scop ca și substanţele suport şi care sînt utilizate în cantităţile strict necesare;
    4) substanţele care nu sînt aditivi alimentari, dar care sînt folosite în acelaşi mod şi în acelaşi scop ca şi adjuvanţii tehnologici şi care rămîn prezente în produsul finit;
    5) apa:
    a) atunci cînd se utilizează în procesul de fabricaţie numai pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat într-o formă concentrată sau deshidratată;
    b) în cazul lichidului de acoperire care, în mod normal, nu se consumă.
    Articolul 19. Etichetarea anumitor substanţe sau produse
                          ce provoacă alergii sau intoleranţe
    (1) Menţiunile la care se face referire la art. 8 alin. (1) lit. c) îndeplinesc următoarele cerinţe:
    a) sînt incluse în lista ingredientelor, în conformitate cu normele prevăzute la art. 16 alin. (1), făcîndu-se referire în mod clar la denumirea substanţei sau produsului enumerat/enumerate în anexa nr. 1; şi
    b) denumirea substanţei sau a produsului, așa cum este prevăzută în anexa nr. 1, este pusă în evidenţă printr-un set de caracteristici grafice care o diferenţiază clar de restul listei de ingrediente, de exemplu prin font, stilul caracterelor sau culoarea de fond.
    (2) În lipsa unei liste a ingredientelor, reprezentarea menţiunilor la care se face referire la art. 8 alin. (1) lit. c) include cuvîntul „conţine”, urmat de denumirea substanţei sau a produsului enumerat/enumerate în anexa nr. 1.
    (3) În cazul în care mai multe ingrediente sau mai mulţi adjuvanţi tehnologici ai unui produs alimentar provin dintr-o singură substanţă sau dintr-un singur produs enumerat în anexa nr. 1, indicaţiile de pe etichetă clarifică acest fapt pentru fiecare ingredient sau adjuvant tehnologic respectiv.
    (4) Includerea menţiunilor la care se face referire la art. 8 alin. (1) lit. c) nu este obligatorie în cazurile în care denumirea produsului alimentar face referire în mod clar la substanţa sau produsul în cauză.
    Articolul 20. Indicarea cantităţii ingredientelor
    (1) Indicarea cantităţii unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente utilizate la fabricarea sau prepararea unui produs alimentar este obligatorie atunci cînd ingredientul sau categoria de ingrediente:
    a) figurează în denumirea produsului alimentar ori se asociază de obicei de către consumator cu denumirea respectivă;
    b) sînt scoase în evidenţă în etichetare prin cuvinte, imagini sau reprezentări grafice;
    c) sînt esenţiale pentru a caracteriza un produs alimentar şi pentru a-l diferenţia de produsele cu care ar putea fi confundat din cauza denumirii sau aspectului său.
    (2) Specificaţiile tehnice pentru aplicarea alin. (1), inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea cantităţilor pentru anumite ingrediente, sînt prevăzute în anexa nr. 7.
    Articolul 21. Cantitatea netă
    (1) Cantitatea netă a unui produs alimentar este exprimată în litri, centilitri, mililitri, kilograme sau grame, după caz:
    a) în unităţi de volum pentru produsele lichide;
    b) în unităţi de masă pentru alte produse.
    (2) Pentru a asigura o mai bună înţelegere de către consumatori a informaţiilor referitoare la produsele alimentare care figurează pe etichetă, Guvernul stabilește, pentru anumite produse alimentare specificate, o modalitate de exprimare a cantităţii nete diferită de cea menţionată la alin. (1).
    (3) Specificaţiile tehnice pentru aplicarea alin. (1), inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea cantităţii nete, sînt prevăzute în anexa nr. 8.
    Articolul 22. Data durabilităţii minimale și data-limită
                          de consum
    (1) În cazul produselor alimentare uşor perisabile din punct de vedere microbiologic şi care, din cauza acestui fapt, pot prezenta, după o scurtă perioadă, un pericol imediat pentru sănătatea umană, data durabilităţii minimale se înlocuieşte cu data-limită de consum. După data-limită de consum se consideră că un produs alimentar nu prezintă siguranţă.
    (2) Data durabilităţii minimale și data-limită de consum sînt indicate în conformitate cu anexa nr. 9.
    Articolul 23. Condiţii de păstrare sau condiţii de utilizare
    (1) În cazurile în care produsele alimentare necesită condiţii speciale de păstrare şi/sau utilizare, aceste condiţii sînt indicate.
    (2) Pentru a permite păstrarea sau utilizarea corespunzătoare a produselor alimentare după deschiderea ambalajului, se precizează condiţiile de păstrare şi/sau data-limită de consum − în cazul produselor uşor perisabile.
    Articolul 24. Ţara de origine sau locul de provenienţă
    (1) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere cerinţelor de etichetare stabilite în Legea nr. 66/2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate.
    (2) Menţiunile privind ţara de origine sau locul de provenienţă sînt obligatorii:
    a) în cazul în care lipsa acestor informaţii ar putea induce consumatorul în eroare în ceea ce priveşte adevărata ţară de origine sau adevăratul loc de provenienţă a produsului alimentar, în special dacă informaţiile care însoţesc produsul alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera că produsul are o altă ţară de origine sau un alt loc de provenienţă;
    b) pentru tipurile de carne care se încadrează la codurile din Nomenclatura combinată a mărfurilor („NC”), enumerate în anexa nr. 10, ținînd cont de următoarele date referitoare la viața animalului:
    – locul nașterii;
    – locul unde a fost crescut;
    – locul unde a fost sacrificat.
    (3) În cazul în care se indică ţara de origine sau locul de provenienţă a produsului şi aceasta (acesta) nu este aceeaşi (acelaşi) cu ţara de origine sau locul de provenienţă a ingredientului primar:
    a) se indică de asemenea ţara de origine sau locul de provenienţă a ingredientului primar (ingredientelor primare); sau
    b) se indică faptul că ţara de origine sau locul de provenienţă a ingredientului primar (ingredientelor primare) diferă de ţara de origine sau locul de provenienţă a produsului alimentar.
    Articolul 25. Instrucţiuni de utilizare
    (1) Instrucţiunile de utilizare a unui produs alimentar sînt indicate astfel încît să permită o utilizare corespunzătoare a respectivului produs alimentar.
    (2) Guvernul adoptă norme detaliate de punere în aplicare a dispoziţiilor alin. (1) în cazul anumitor produse alimentare.
    Articolul 26. Concentraţia alcoolică
    (1) Normele privind indicarea concentraţiei alcoolice în volum în ceea ce priveşte produsele clasificate în Nomenclatura combinată a mărfurilor („NC”) sub codurile 2204, 2205, 2206 şi 2208 sînt cele prevăzute de Legea viei şi vinului nr. 57/2006 şi Legea nr. 1100/2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice.
    (2) Concentraţia alcoolică dobîndită a băuturilor ce conţin mai mult de 1,2% alcool în volum, altele decît cele menţionate la alin. (1), se indică în conformitate cu anexa nr. 11.
    Articolul 27. Identificarea lotului
    (1) Indicarea lotului este precedată de litera L, cu excepţia cazurilor în care aceasta se distinge cu claritate faţă de alte indicaţii pe etichetă.
    (2) În cazul produselor preambalate, indicaţia lotului apare pe ambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia.
    (3) În cazul produselor nepreambalate, indicaţia lotului se aplică pe ambalaj, recipient sau pe documentele comerciale care însoţesc produsul alimentar.
    (4) Indicaţia lotului se înscrie în aşa fel încît să fie vizibilă, să poată fi citită şi să nu permită ştergerea.
    (5) Responsabilitatea de stabilire şi înscrierea lotului îi revin producătorului sau ambalatorului.
    Articolul 28. Excepţii privind aplicarea prevederilor
                         secţiunii a 3-a
    Prevederile prezentei secţiuni nu se aplică suplimentelor alimentare şi apelor minerale naturale.
    Articolul 29. Conţinut
    (1) Declaraţia nutriţională obligatorie cuprinde următoarele informaţii:
    a) valoarea energetică;
    b) cantitatea de grăsimi, acizi graşi saturaţi, acizi graşi trans, glucide, zaharuri, proteine şi sare;
    c) după caz, o declaraţie în care se indică faptul că prezenţa conţinutului de sare se datorează exclusiv prezenţei în mod natural a sodiului și care poate figura în imediata apropiere a declaraţiei nutriţionale.
    (2) Conţinutul declaraţiei nutriţionale obligatorii menţionate la alin. (1) poate fi completat cu indicarea cantităţilor unuia sau mai multor elemente dintre următoarele:
    a) acizi graşi mononesaturaţi;
    b) acizi graşi polinesaturaţi;
    c) polioli;
    d) amidon;
    e) fibre;
    f) oricare dintre vitaminele sau mineralele menţionate în secţiunea 1 pct. 1 din anexa nr. 12 şi prezente în cantităţi semnificative, așa cum sînt definite în secţiunea a 2-a pct. 2 din anexa menționată.
    (3) În cazul în care etichetarea produselor alimentare preambalate prevede declaraţia nutriţională obligatorie menţionată la alin. (1), pe etichetă pot fi repetate următoarele informaţii referitoare la produsele alimentare:
    a) valoarea energetică; sau
    b) valoarea energetică şi cantităţile de grăsimi, de acizi graşi saturaţi, de acizi graşi trans, de zaharuri şi de sare.
    (4) În cazul în care etichetarea produselor menţionate la art. 14 alin. (4) prevede o declaraţie nutriţională, conţinutul declaraţiei poate fi limitat numai la valoarea energetică.
    (5) În cazul în care etichetarea produselor menţionate la art. 37 prevede o declaraţie nutriţională, prin derogare de la art. 35 alin. (1) și art. 38, conţinutul declaraţiei poate fi limitat numai la:
    a) valoarea energetică; sau
    b) valoarea energetică şi cantităţile de grăsimi, de acizi graşi saturaţi, de zaharuri şi de sare.
    Articolul 30. Calcularea
    (1) Valoarea energetică se calculează utilizînd factorii de conversie enumeraţi în anexa nr. 13.
    (2) Valoarea energetică şi cantităţile de nutrienţi menţionate la art. 29 se referă la produsele alimentare expuse pentru comercializare.
    (3) După caz, se pot furniza informaţii cu privire la produsul alimentar după preparare, cu condiţia să fie oferite instrucţiuni de preparare suficient de detaliate, iar informaţiile să se refere la produsul alimentar gata pentru consum.
    (4) Valorile declarate sînt valori medii care se bazează, după caz, pe următorii factori:
    a) analiza produsului alimentar efectuată de producător;
    b) un calcul efectuat pe baza valorilor medii cunoscute sau reale ale ingredientelor utilizate; sau
    c) un calcul efectuat pe baza unor date general stabilite şi acceptate.
    (5) Guvernul adoptă factorii de conversie pentru vitaminele şi mineralele menţionate în secţiunea 1 pct. 1 din anexa nr. 12, care să permită un calcul mai exact al conţinutului de vitamine şi minerale în produsele alimentare şi să stabilească norme detaliate pentru punerea în aplicare uniformă a alin. (4) în ceea ce priveşte precizia valorilor declarate, precum diferenţele dintre valorile declarate şi cele stabilite în cursul controalelor oficiale.
    Articolul 31. Exprimarea per 100 g sau per 100 ml
    (1) Valoarea energetică şi cantitatea de nutrienţi menţionate la art. 29 sînt exprimate în unităţile de măsură prevăzute în anexa nr. 14.
    (2) Valoarea energetică şi cantitatea de nutrienţi menţionate la art. 29 se exprimă per 100 g sau per 100 ml.
    (3) Eventuala declaraţie privind vitaminele şi mineralele, în plus faţă de forma de exprimare menţionată la alin. (2), este exprimată ca procent din consumul de referinţă stabilit în secţiunea 1 pct. 1 din anexa nr. 12 pentru 100 g sau 100 ml.
    (4) Valoarea energetică şi cantităţile de nutrienţi menţionate la art. 29 alin. (1), (3), (4) şi (5) pot fi exprimate, după caz, ca procent din consumul de referinţă stabilit în secţiunea a 2-a din anexa nr. 12 pentru 100 g sau 100 ml.
    (5) În cazul în care se furnizează informaţii în temeiul alin. (4), în imediata apropriere a acestora se introduce următoarea menţiune: „Consumul de referinţă al unui adult obişnuit (8 400 kJ/2 000 kcal)”.
    Articolul 32. Exprimarea per porţie sau per unitate
                         de consum
    (1) Valoarea energetică şi cantităţile de nutrienţi menţionate la art. 29 pot fi exprimate per porţie şi/sau per unitate de consum uşor identificabile de către consumator, cu condiţia marcării pe etichetă a cantităţii corespunzătoare porţiei sau a unităţii de consum utilizate şi cu condiţia să fie precizat numărul de porţii sau de unităţi conţinute în ambalaj, în următoarele cazuri:
    a) în plus faţă de forma de exprimare la 100 g sau la 100 ml, menţionată la art. 31 alin. (2);
    b) în plus faţă de forma de exprimare per 100 g sau per 100 ml, menţionată la art. 31 alin. (3) privind cantităţile de vitamine şi minerale;
    c) în plus sau în locul formei de exprimare la 100 g sau la 100 ml, menţionată la art. 30 alin. (4).
    (2) Prin derogare de la art. 31 alin. (2), în cazurile menţionate la art. 29 alin. (3) lit. b), cantitatea de nutrienţi şi/sau procentul din consumul de referinţă stabilite în secţiunea 1 din anexa nr. 12 pot fi exprimate numai per porţie sau numai per unitate de consum. Atunci cînd cantitatea de nutrienţi este exprimată numai per porţie sau numai per unitate de consum, în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol, valoarea energetică se exprimă per 100 g sau per 100 ml şi în funcţie de porţie sau unitatea de consum.
    (3) Prin derogare de la art. 31 alin. (2), în cazurile menţionate la art. 29 alin. (5), valoarea energetică şi cantitatea de nutrienţi şi/sau procentul din consumul de referinţă stabilite în secţiunea a 2-a din anexa nr. 12 pot fi exprimate numai per porţie sau numai per unitate de consum.
    (4) Porţia sau unitatea utilizată este indicată în imediata apropiere a declaraţiei nutriţionale.
    (5) Pentru a asigura o aplicare uniformă a exprimării declaraţiei nutriţionale per porţie sau per unitate de consum şi pentru a asigura o bază de comparaţie uniformă pentru consumator, Guvernul adoptă, prin acte normative, norme privind exprimarea per porţie sau per unitate de consum pentru anumite categorii de produse alimentare, ţinînd seama de comportamentul real de consum al consumatorilor, precum şi de recomandările privind regimul alimentar al acestora.
    Articolul 33. Prezentare
    (1) Menţiunile la care se face referire la art. 29 alin. (1) şi (2) sînt incluse în acelaşi cîmp vizual. Acestea sînt prezentate grupat, într-un format clar şi, după caz, în ordinea de prezentare prevăzută în anexa nr. 14.
    (2) Menţiunile la care se face referire la art. 29 alin. (1) şi (2) sînt prezentate, în funcţie de spaţiul disponibil, sub formă de tabel, cu numerele aliniate. În cazul în care spaţiul nu permite, declaraţia este prezentată în format liniar.
    (3) Menţiunile la care se face referire la art. 29 alin. (3) sînt prezentate:
    a) în cîmpul vizual principal;
    b) folosind dimensiunile fontului stabilite la art. 11 alin. (2).
        Menţiunile la care se face referire la art. 29 alin. (3) pot fi prezentate într-un format diferit de cel precizat la alin. (2) din prezentul articol.
    (4) Menţiunile la care se face referire la art. 29 alin. (4) şi (5) pot fi prezentate într-un format diferit de cel precizat la alin. (2) din prezentul articol.
    (5) În cazurile în care valoarea energetică sau cantitatea de nutrient (nutrienţi) dintr-un produs este neglijabilă, informaţiile referitoare la elementele respective pot fi înlocuite cu o menţiune precum „Conţine cantităţi neglijabile de….” şi sînt amplasate în imediata apropiere a declaraţiei nutriţionale, dacă aceasta există.
    (6) Guvernul adoptă norme de punere în aplicare uniformă a modalităţii de prezentare a declaraţiei nutriţionale în formatele menţionate la alin. (1)–(4).
    Articolul 34. Forme de exprimare şi prezentare
                         suplimentare
    În plus faţă de formele de exprimare menţionate la art. 31 alin. (2) şi (4) şi la art. 32 şi faţă de prezentarea menţionată la art. 33 alin. (2), valoarea energetică şi cantitatea de nutrienţi menţionate la art. 29 pot fi exprimate în alte moduri şi/sau prezentate utilizînd reprezentări grafice ori simboluri altele decît cuvintele sau cifrele, cu condiţia să fie respectate următoarele cerinţe:
    a) să fie bazate pe cercetări fiabile şi pertinente din punct de vedere ştiinţific şi să nu inducă în eroare consumatorul, așa cum se specifică la art. 6;
    b) crearea lor să fie rezultatul unor consultări cu o gamă largă de grupuri de părţi interesate;
    c) să vizeze facilitarea înţelegerii de către consumator a contribuţiei sau a importanţei produsului alimentar pentru valoarea energetică şi conţinutul de nutrienţi corespunzătoare unui regim alimentar;
    d) să fie sprijinite de elemente pertinente din punct de vedere ştiinţific care să dovedească înţelegerea de către consumator a unor astfel de forme de exprimare sau prezentare;
    e) în cazul altor forme de exprimare, acestea să se bazeze fie pe consumul de referinţă prevăzut la anexa nr. 12, fie, în absenţa acestuia, pe recomandările ştiinţifice general acceptate privind valoarea energetică şi aporturile de nutrienţi;
    f) să fie obiective şi nediscriminatorii;
    g) aplicarea lor să nu creeze obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor.
    Articolul 35. Cerinţe aplicabile
    (1) Atunci cînd informaţiile referitoare la produsele alimentare menţionate la art. 8 şi 9 nu sînt caracteristice pentru unele categorii de produse, acestea trebuie să respecte cerinţele menţionate în capitolul IV secţiunile a 2-a şi a 3-a.
    (2) Informaţiile referitoare la produsele alimentare furnizate în mod voluntar respectă următoarele cerinţe:
    a) nu induc în eroare consumatorul, așa cum se specifică la art. 6;
    b) nu sînt ambigue şi nu derutează consumatorii;
    c) după caz, se bazează pe date ştiinţifice relevante.
    (3) Guvernul adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce priveşte cerinţele menţionate la alin. (2) din prezentul articol pentru următoarele informaţii voluntare referitoare la produsele alimentare:
    a) informaţii privind prezenţa posibilă şi neintenţionată în produsele alimentare a unor substanţe sau produse ce provoacă alergii sau intoleranţe;
    b) informaţii privind posibilitatea consumului produselor alimentare respective de către vegetarieni şi vegani;
    c) indicarea, pe lîngă aportul de referinţă specificat la anexa nr. 12, a aportului de referinţă pentru grupuri specifice de populaţie;
    d) informaţii privind absenţa sau prezenţa redusă a glutenului în produsele alimentare.
    Articolul 36. Prezentare
    Informaţiile oferite în mod voluntar nu trebuie să fie incluse în detrimentul spaţiului disponibil pentru informaţiile obligatorii.
    Articolul 37. Dispoziţii privind produsele alimentare
                         nepreambalate
    Pentru produsele alimentare prezentate nepreambalate la vînzare către consumatorul final ori către unităţile de alimentaţie publică sau pentru produsele alimentare ambalate în locul în care sînt vîndute la cererea cumpărătorului sau pentru cele preambalate în vederea vînzării lor directe este obligatorie includerea menţiunilor specificate la art. 8 alin. (1) lit. a)–c), f). Înscrierea se face pe un afiş, anunţ sau în orice altă formă, fără riscul de confuzie pentru consumator.
    Articolul 38. Autorităţile de supraveghere privind respectarea
                         cerinţelor de etichetare a produselor alimentare
    (1) Supravegherea şi controlul oficial al pieţei privind respectarea cerinţelor de etichetare a produselor alimentare pe întregul lanţ alimentar sînt asigurate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor în condiţiile legislaţiei în vigoare.
   (2) Supravegherea şi controlul oficial al pieţei privind respectarea cerinţelor de etichetare a produselor alcoolice, a produselor vitivinicole şi a berii pe întregul lanţ sînt asigurate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
    (3) Supravegherea şi controlul oficial al pieţei privind respectarea cerinţelor de etichetare nutriţională a produselor alimentare, de înscriere a mențiunilor de sănătate pe produsele alimentare sînt asigurate de Agenţia Națională pentru Sănătate Publică.
    Articolul 39. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor
                         prezentei legi
    Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea administrativă, civilă şi penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Articolul 40. Măsuri tranzitorii
    Produsele alimentare introduse pe piaţă sau etichetate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, care nu respectă cerinţele prevăzute de prezenta lege, pot fi comercializate pînă la epuizarea stocurilor acestor produse alimentare.
    Articolul 41. Intrarea în vigoare şi data aplicării prezentei legi
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 12 luni de la data publicării sale în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art. 8 alin. (1) lit. l), care se pune în aplicare după 12 luni de la data intrării în vigoare.
    (2) Produsele alimentare care respectă cerința prevăzută la art. 8 alin. (1) lit. f) pot fi introduse pe piață și comercializate de la data publicării prezentei legi.
    (3) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri vizînd aducerea în concordanţă a legislaţiei în vigoare cu prezenta lege;
    b) va pune în concordanţă propriile acte normative cu prezenta lege;
    c) va adopta actele normative necesare aplicării prezentei legi.
    Articolul 42. Compatibilitatea cu legislația comunitară
    Prezenta lege transpune prevederile Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011, cu excepţia art. 3 alin. (3) şi (4), art. 5, art. 10 alin. (2), art. 12 alin. (3) şi (4), art. 13 alin. (4), art. 15 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (5), art. 19 alin. (2), art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (3), art. 26 alin. (4), (6)–(9), art. 29 alin. (2), art. 30 alin. (6) şi (7), art. 34 alin. (5) paragr. doi, art. 35 alin. (2)–(6), art. 36 alin. (4), art. 38–43, art. 44 alin. (2) şi (3), art. 45–55, de asemenea prevederile Directivei 2011/91/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind indicarea sau marcarea care permite identificarea lotului din care face parte un produs alimentar, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 334 din 16 decembrie 2011, cu excepţia art. 1 alin. (1) şi art. 6–9.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                                                Andrian CANDU

    Nr. 279. Chișinău, 15 decembrie 2017.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5

    anexa nr.6

    anexa nr.7

    anexa nr.8

    anexa nr.9

    anexa nr.10

    anexa nr.11

    anexa nr.12

    anexa nr.13

    anexa nr.14