HCCC2/2018
ID intern unic:  374800
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
HOTĂRÎRE Nr. 2
din  30.01.2018
privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi
din art. 10 pct. 4 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992
cu privire la antreprenoriat și întreprinderi
(Sesizarea nr. 154g/2017)
Publicat : 30.03.2018 în Monitorul Oficial Nr. 108-112     art Nr : 54     Data intrarii in vigoare : 30.01.2018
    În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituțională, statuând în componența:
    Dl, Tudor PANȚÎRU, președinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dna Victoria IFTODI,
    Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
    cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 30 noiembrie 2017,
    și înregistrată la aceeași dată,
    Examinând sesizarea menționată în ședință plenară publică,
    Având în vedere actele și lucrările dosarului,
    Deliberând la 30 ianuarie 2018 în camera de consiliu,
    Pronunță următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „activității fără licență”din pct. 4 al art. 10 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, ridicată de avocatul Alexandru Tănase, în dosarul nr. 3-694/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

    2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 30 noiembrie 2017 de către judecătorul Mihai Murguleț, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

    3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esență, că prevederile contestate, potrivit cărora desfășurareaactivității de întreprinzător fără licență se sancționează cu amendă în mărimea venitului brut obținut, sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 21, 23 și 46din Constituție.

    4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 15decembrie 2017 sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

    5. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituțională a solicitat opinia Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova și Guvernului.

    6. În ședința plenară publică a Curţii, sesizarea a fost susținută de avocatul Elena Munteanu, reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate.

    7. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, șef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept al Direcției generale juridicea Secretariatului Parlamentului.

    A. Circumstanțele litigiului principal

    8. La 20 iunie 2017, Direcția Generală de Administrare Fiscală Sud a emis o decizie prin care SRL „GBA Trans” a fost sancționată în temeiul art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi pentru practicarea activității de întreprinzător fără licență, in concreto a activității de transport rutier contra cost.

    9. La 19 iulie 2017, SRL „GBA Trans” a depus la Serviciul Fiscal de Stat o contestație, prin care a solicitat anularea deciziei menționate supra.

    10. Prin decizia din 17 august 2017, Serviciul Fiscal de Stat a respins ca neîntemeiată contestația depusă de SRL „GBA Trans”.

    11. La 20 septembrie 2017, SRL „GBA Trans” a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, prin care a solicitat anularea deciziei Direcției Generale de Administrare Fiscală Sud din 20 iunie 2017 și a deciziei Serviciului Fiscal de Stat din 17 august 2017.

    12. În cadrul ședinței de judecată din 27 noiembrie 2017, avocatul Alexandru Tănase a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „activității fără licență” din pct. 4 al articolului 10 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriatși întreprinderi.

    13. Prin încheierea din aceeași dată, instanța de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituţionale pentru soluţionare.

    B. Legislația pertinentă

    14. Prevederile relevante ale Constituției (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 1
Statul Republica Moldova
    „[…]

    (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.

Articolul 20

Accesul liber la justiție

    „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime.

    (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile

și îndatoririle

    „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

    (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

    15. Prevederile relevante ale Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriatși întreprinderi (M.O., 1994, nr. 2, art. 33) sunt următoarele:

Articolul 10
Reglementarea activității de antreprenoriat
    „[…]

    4. Pentru desfășurarea activității fără licență sau a activităților interzise pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, Serviciul Fiscal de Stat, Agenția Servicii Publice sau alt organ abilitat cu atribuția de eliberare a licenței aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obținută în urma activităților menționate.

    […]”

    16. Prevederile relevante ale Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (republicat în M.O., 2017, nr.78-84, art.100) sunt următoarele:

Articolul 197

Încălcarea normelor de efectuare a transportului rutier

de persoane şi mărfuri

    „[…]

    (3) Efectuarea transportului rutier contra cost de mărfuri fără a deține licența de transport rutier,

    se sancționează cu amendă de la 60 la 90 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 210 la 300 de unități convenționale aplicată persoanei juridice cu suspendarea, în ambele cazuri, a dreptului de utilizare a vehiculului rutier pe un termen de 6 luni.

    […]”

    [Art. 197 alin. (3) în redacția până la intrarea în vigoare a Legii nr. 295 din 21.12.2017]

Articolul 263

Desfășurarea ilegală a activității de întreprinzător

    ”[…]

    (4) Desfășurarea unei activități de întreprinzător fără autorizație, licență sau certificat, eliberate de autoritatea competentă în temeiul legii,

    se sancționează cu amendă de la 60 la 180 de unitățiconvenționale.

    […]”
    ÎN DREPT

    17. Din conținutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esență, reglementarea paralelă a răspunderii pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător fără licență, precum și aplicarea sancțiunii în lipsa unor criterii de individualizare.

    18. Astfel, excepția se referă la un ansamblu de elemente și principii cu valoare constituțională conexe, precum principiul legalității și certitudinii juridice, principiul clarității, accesibilității și previzibilității legii, principiul individualizării sancțiunilor și cel al proporționalității sancțiunilor aplicate.

    A. ADMISIBILITATEA

    19. Prin decizia sa din 15 decembrie 2017, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiții de admisibilitate:

    (1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție

    20. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, ține de competența Curţii Constituţionale.

    (2) Excepţia este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanța de judecată din oficiu
    21. Fiind ridicată de către avocatul Alexandru Tănase, în dosarul nr. 3-694/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

    (3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei 

    22. Curtea reține că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența prevederilor contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de judecată.

    23. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „activității fără licență” din pct. 4 al art. 10 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

    24. Curtea reține că prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzelor, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte și sunt determinante pentru soluționarea cauzei.

    25. Totodată, examinând sesizarea, Curtea observă că autorul a supus criticilor de constituționalitate și sancțiunea prevăzută în art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

    (4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

    26.Curtea subliniază că prevederile contestate nu au constituit obiect al controlului constituționalității.

    27. Prin urmare, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate nu poate fi respinsă ca inadmisibilă și nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicției constituționale.

    28. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul pretinde că normele contestate încalcă prevederile articolelor 1 alin. (3), 21, 23 alin. (2) și 46 din Constituție.

    29. De asemenea, autorul excepției a susținut că dispozițiile legale contestate încalcă principiul individualizării sancțiunii, contrar articolului 20 din Constituție.

    30. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în excepția de neconstituționalitate, Curtea va opera cu prevederile articolelor 1 alin. (3), 20 și 23 alin. (2) din Constituție, prin raportare la jurisprudența sa și a Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare – Curtea Europeană).

    B. FONDUL CAUZEI

    Pretinsa încălcare a articolelor1 alin. (3), 20 și 23 alin. (2) din Constituție

    31. Dispozițiile contestate urmează a fi examinate prin prisma articolului 1 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia:

    „[...]

    (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

    32. La fel, prevederile supuse controlului constituționalității urmează a fi examinate prin prisma articolului 20 din Constituție, potrivit căruia:

    „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime.

    (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

    33. De asemenea, în opinia autorului, prevederile supuse controlului constituționalității contravin articolului 23 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia:

    „(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

    1. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

    34. În motivarea excepției de neconstituţionalitate, autorul menționează că art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi prevede răspunderea pentru desfășurarea activității de întreprinzător fără licență, implicit a activității de transport rutier de mărfuri contra cost, deși, aceeași faptă este susceptibilă de răspundere și în baza art. 197 alin. (3) din Codul contravențional [în redacția până la intrarea în vigoare a Legii nr.295 din 21.12.2017].

    35. În acest context, autorul excepției a relevat că, în speță, persoana juridică urma să fie trasă la răspundere în baza Codului contravențional, care este o lege adoptată ulterior și care stabilește o sancțiune mai blândă.

    36. Astfel, autorul susține că prevederile contestate nu corespund exigențelor de previzibilitate a legii, or, persoana nu poate să cunoască în baza cărei legi va fi sancționată, fapt contrar articolului 23 din Constituție. Potrivit autorului, paralelismul legislativ existent generează confuzie și incertitudine pentru destinatarul legii.

    37. Mai mult, autorul afirmă că, spre deosebire de prevederile Codului contravențional, care permit individualizarea sancțiunii, ținându-se cont de toate circumstanțele atenuante și agravante, sancțiunea stabilită în art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi este una fixă, care se aplică în mărimea venitului brut obținut.În acest sens, autorul menționează că, potrivit jurisprudenței anterioare a Curții, în lipsa unor sancțiuni relativ determinate și a altor mecanisme de individualizare a sancțiunii, persoana nu are posibilitatea reală de a beneficia de o sancțiune echitabilă. 

    2. Argumentele autorităților

    38.În ședința plenară publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a susținut că, reglementarea răspunderii pentru desfășurarea activității de întreprinzător fără licență în Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, nu aduce atingere prevederilor constituționale, ci poartă un caracter descurajator pentru faptele de practicarea a activității de întreprinzător fără licență.

    39. Guvernul și Președintele Republicii Moldova nu au prezentat opinia sa scrisă asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    3. Aprecierea Curţii

    3.1. Principii generale

    3.1.1. Condițiile de calitate a legii

    40. Curtea subliniază că dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle sale, consacrat în articolul 23 alin. (2) din Constituție, implică adoptarea de către legiuitor a unor legi accesibile, previzibile și clare.

    41. În Hotărârea nr. 26 din 23 noiembrie 2010, Curtea a reținut că:

    „Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale și să prevadă, în mod rezonabil, în funcție de circumstanțele cauzei, consecințele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conține o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situația dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaște drepturile și obligațiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarității este contrară art. 23 din Constituție […].”

    42. Curtea Europeană în jurisprudența sa a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind o serie de repere, pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru respectarea acestor exigențe.

    43. Astfel, Curtea Europeană a menționat că nu poate fi considerată „lege” decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și corecteze conduita. În special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice (cauza Amann vs. Elveția, hotărârea din 16 februarie 2000, §56). Testul preciziei legii impune ca legea, în situațiile în care oferă o anumită marjă de discreție, să indice cu suficientă claritate limitele acesteia (cauza Silver și alții v. Regatul Unit, hotărârea din 25 martie 1983, §80).

    44. În acest sens, în Hotărârea nr. 26 din 27 septembrie 2016, Curtea a reținut că la elaborarea unui act normativ legiuitorul trebuie să respecte normele de tehnică legislativă pentru ca acesta să corespundă exigențelor de calitate. De asemenea, textul legislativ trebuie să corespundă principiului unității materiei legislative sau corelației între textele regulatorii, pentru ca persoanele să-şi poată adapta comportamentul la reglementările existente, ce exclud interpretările contradictorii sau concurența între normele de drept aplicabile.

    45. Astfel, Curtea subliniază că legea trebuie să reglementeze în mod unitar, să asigure o legătură logico-juridică între dispozițiile pe care le conține și să evite paralelismele legislative, ce generează incertitudine și insecuritate juridică. Or, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.

    46. Prin urmare, Curtea reține că previzibilitatea și claritatea constituie elemente sine qua non ale constituționalității unei norme, care în activitatea de legiferare acestea nicidecum nu pot fi omise.

3.1.2. Principiul individualizării sancțiunilor

    47. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că prin individualizarea legalălegislatorul trebuie să ofere judecătorului competența de stabilire a pedepsei în anumite limite predeterminate - minimul și maximul special al pedepsei, precum și să prevadă, pentru același judecător, instrumentele care să-i permită alegerea şi determinarea unei sancțiuni concrete, în raport cu particularitățile faptei și cu persoana care a comis o contravenție sau o infracțiune (HCC nr. 10 din 10 mai 2016).

    48. Astfel, individualizarea judiciară se poate realiza doar în baza unor mecanisme de apreciere reglementate de lege, fiind astfel o expresie a principiului legalității.

    49. De asemenea, în Hotărârea nr. 10 din 10 mai 2016, Curtea a subliniat că în lipsa unei sancțiuni relativ determinate și a altor mecanisme de individualizare a sancțiunii persoana nu are nici o posibilitate reală și adecvată de a beneficia pe cale judiciară de protejarea drepturilor sale, inclusiv de o sancțiune echitabilă. Individualizarea sancțiunii trebuie să reflecte relația dintre sancțiune (proporția și natura acesteia) și gradul pericolului social al faptei.

    50. În acest sens, Curtea a statuat călipsa posibilității instanței de judecată de a aplica criteriile pentru individualizarea sancțiunii în cauza concretă și aplicarea unei sancțiuni absolut determinate nu asigură caracterul ei echitabil.

    3. 2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

    51. Curtea menționează că, principiul certitudinii juridice este esențial pentru garantarea încrederii în statul de drept, consfințit prin art. 1 alin.(3) din Constituție. Așadar, asigurarea și respectarea principiului certitudinii juridiceobligă statul să edicteze într-o manieră previzibilă normele adoptate.

    52. Curtea reține că,potrivit art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, pentru desfășurarea activității fără licență sau a activităților interzise pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, Serviciul Fiscal de Stat, Agenția Servicii Publice sau alt organ abilitat cu atribuția de eliberare a licenței aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obținută în urma activităților menționate

    53. Totodată, Curtea observă că desfășurarea activității de întreprinzător fără licențăpoate atrage și răspunderea în baza Codului contravențional (de ex: art. 169 lit. (l), art. 197, art. 248, art. 263 alin.(4), art. 277/1 alin. (2)etc.).

    54. Curtea observă că, deși art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi operează cu noțiunea de „amendă”, aceasta are în esență natura unei confiscări a veniturilor obținute ilicit, deoarece se încasează mărimea venitului brut. Prin urmare, natura sancțiunii este neclară.

    55. De asemenea, Curtea constată că art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi instituie amenda într-o formă absolut determinată.

    56. Astfel, Curtea reține că, din prevederile contestate, rezultă că instanța de judecată nu are posibilitatea individualizării sancțiunii, rolul său fiind redus la o simplă formalitate de validare a actului de constatare.

    57. Curtea reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că: dacă judecătorul este competent doar a stabili existența sau inexistența infracțiunii sau contravenției, dar nu este competent să stabilească asupra oportunității amenzii sau pedepsei, el nu exercită un control de plină jurisdicție. În acest sens, persoana interesată este lipsită de dreptul de acces liber la un tribunal de plină jurisdicție (cauza Silvester’s Horeca SRL vs. Belgia din 4 martie 2004).

    58. Curtea reiterează călegiuitorul nu poate reglementa o sancțiune în așa fel, încât să lipsească instanța de judecată de posibilitatea de a individualiza sancțiunea, ținând cont de circumstanțele cazului. În astfel de situație, competențele instanței ar fi limitate, creându-se precondiții pentru încălcarea drepturilor constituționale ale subiecților, inter alia, a dreptului constituțional la un proces echitabil. Or, în cauza Chevrol vs. Franța, Curtea Europeană a reliefat că exercitarea deplinei jurisdicții de către o instanță presupune să nu renunțe la nici una din componentele funcției de a judeca. Aceasta trebuie să se bucure de plenitudine de jurisdicție, atât în ceea ce privește stabilirea faptelor, cât și aplicarea dreptului. Imposibilitatea de a se pronunța în mod independent asupra anumitor aspecte cruciale pentru soluționarea litigiului, cu care a fost sesizată, ar putea constitui o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția Europeană.

    59. Prin urmare, Curtea menționează că limitarea rolului instanței de judecată lipsește de substanță garanțiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolele 20 din Constituție și 6 din Convenția Europeană.

    60. În același timp, Curtea constată că prevederile Codului contravențional, în raport cu Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi,stabilesc criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale.

    61. Mai mult, Curtea observă că, în contrast cu prevederile articolului 34 alin. (3) din Codul contravențional, potrivit cărora contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 72 de ore, amenda aplicată în baza art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nu oferă beneficiul reducerii.

    62. De asemenea, Curtea constată că, în temeiul Codului contravențional și al Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, sancțiunea pentru desfășurarea unei activități de întreprinzător fără licență poate fi aplicată de către diferite organe (ex. Serviciul Fiscal de Stat,Agenția Servicii Publice, agenții constatatori din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, alt organ abilitat cu atribuția de eliberare a licenței) în lipsa unui raport de complementaritate între acestea.

    63. În aceste circumstanțe, Curtea reține că prevederile legale nu sunt redactate cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane să își corecteze conduita și să fie capabilă, cu consiliere adecvată, să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea din acestea. Prin urmare, prevederile contestate induc incertitudine juridică, fiind astfel contrare și articolelor 1 alin.(3) și 23 alin. (2) din Constituție.

    64. Adițional, în vederea asigurării principiului unității reglementărilor și individualizării sancțiunilor, Curtea va emite o Adresă Parlamentului pentru operarea modificărilor de rigoare în acest sens în legislație.

    Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) și g) și 140 din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicțieiconstituționale, Curtea Constituțională
HOTĂRĂȘTE:
    1. Se admiteexcepția de neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. 3-694/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

    2. Se declară neconstituționale textele „activității fără licență” și „amendă în mărimea venitului brutdin articolul 10 punctul 4 din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

    3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.


    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                Tudor PANŢÎRU


    Nr. 2. Chişinău, 30 ianuarie 2018.


 


Chişinău, 30 ianuarie 2018

    PCC-01/154g/nr.2

Parlamentul Republicii Moldova
ADRESĂ
    La 30 ianuarie 2018 Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 2 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 10 pct. 4 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
    Prin această Hotărâre, Curtea a declarat neconstituționale textele „activității fără licență” și „amendă în mărimea venitului brut” din pct. 4 al art. 10 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
    Curtea a reținut că reglementarea paralelă a răspunderii pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător fără licență, atât în Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (art. 10 pct. 4), cât și în Codul contravențional (art. 169 lit. (l), art. 197, art. 248, art. 263 alin.(4), art. 2771 alin. (2) etc.), nu corespunde cerințelor de calitate a legii, deschizând teren pentru decizii arbitrare, incertitudine și insecuritate juridică.
    De asemenea, Curtea a constatat că art. 10 pct. 4 din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi instituie amenda într-o formă absolut determinată, instanța de judecată fiind lipsită de posibilitatea individualizării sancțiunii, rolul său reducându-se la o simplă formalitate de validare a actului de constatare.
    Astfel, Curtea subliniază că deficiențele conturate supra reclamă intervenția Parlamentului în vederea operării modificărilor de rigoare în cadrul legal, ținând cont de considerentele expuse în hotărârea menționată.
    În conformitate cu prevederile articolului 28/1 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.

    Președinte                                                   Tudor PANȚÎRU