Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.
    Art. 1. – Se aprobă:
    – Strategia națională de apărare, conform anexei nr. 1;
    – Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de apărare pentru anii 2018–2022, conform anexei nr. 2.
    Art. 2. – Guvernul va monitoriza procesul de implementare a Strategiei naționale de apărare și va prezenta Parlamentului, anual, rapoarte privind realizarea activităților prevăzute în planul de acțiuni menționat.

    PREȘEDINTELE  PARLAMENTULUI                                      Andrian  CANDU

    Nr. 134. Chișinău, 19 iulie 2018.


    1. Apărarea este un domeniu fundamental şi distinct al securităţii naţionale, care se află într-o relaţie de interdependenţă cu procesele de dezvoltare a statului pe dimensiunile: politică, socială, economică, tehnologică, militară, diplomatică, informaţională şi instituţională. Totodată, apărarea reprezintă o condiţie necesară pentru asigurarea prosperităţii economice şi a dezvoltării societăţii în ansamblu. Domeniul apărării constituie expresia concretă a concepţiei şi a practicii strategice adoptate de către Republica Moldova în scopul protejării suveranităţii, independenţei, unităţii, integrităţii teritoriale şi a democraţiei constituţionale în faţa riscurilor, ameninţărilor şi a provocărilor identificate sau a unei agresiuni.
    2. De la proclamarea independenţei, Republica Moldova a trecut printr-un proces amplu de consolidare a capacităţilor instituţionale ale sistemului naţional de apărare, proces care continuă şi în prezent. Evoluţia evenimentelor pe plan regional şi internaţional a determinat o apropiere de principiile şi valorile europene graţie adoptării vectorului politicii externe de integrare în Uniunea Europeană, intensificării şi aprofundării relaţiilor cu Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (în continuare – NATO), fiind respectat statutul de neutralitate, stipulat în Constituţia Republicii Moldova. Pe parcursul acestor ani, procesul de dezvoltare a sistemului naţional de apărare a fost afectat de o serie de factori interni şi externi, factori de ordin economic, politic, militar, informaţional, social şi geopolitic. Prin urmare, consolidarea, dezvoltarea şi modernizarea acestui sistem devin o necesitate stringentă şi, totodată, un imperativ strategic de importanţă naţională, care solicită eforturi considerabile pentru ajustări de ordin conceptual-normativ şi practic.
    3. Strategia naţională de apărare (în continuare – Strategie) presupune, în perspectivă, adaptarea sistemului naţional de apărare la imperativul menţionat. Prezenta Strategie, alături de Strategia securităţii naţionale şi de alte documente strategice din domeniu, este un document de politici pe baza căruia se realizează planificarea apărării naţionale şi se stabilesc modalităţile de realizare a funcţiilor instituţiilor statului în vederea asigurării apărării naţionale conform prevederilor Legii nr. 345/2003 cu privire la apărarea naţională. Prezenta Strategie are la bază prevederile Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova şi obiectivele Programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova 2016–2018.
    4. Domeniul apărării are un caracter dinamic, complex şi multidimensional, direct dependent de realităţile, procesele şi fenomenele politice, administrative, economice şi culturale ale statului. În contextul acestei interdependenţe, precum şi al varietăţii ameninţărilor la adresa securităţii şi apărării naţionale, în dezvoltarea sistemului de apărare se impune o abordare interinstituţională, ce presupune corelarea a cel puţin două aspecte: în primul rînd, este necesar ca instituţiile statului să aibă mai multe responsabilităţi ce ţin de domeniul apărării în sectoarele specifice de activitate şi, în al doilea rînd, pentru îndeplinirea acestor responsabilităţi, implicit a obiectivelor politicii de apărare, este necesară o coordonare unitară şi integrată a acestor instituţii. Prezenta Strategie are rolul de a identifica, consolida şi conjuga eforturile instituţiilor cu atribuţiile în implementarea politicilor de apărare şi de securitate, precum şi de a coordona eficient acţiunile lor.
    5. În primul capitol al Strategiei se defineşte contextul strategic, fiind punctate valorile şi interesele naţionale, reperele relevante ale mediului de securitate. De asemenea, sînt identificate riscurile şi ameninţările pe dimensiunea de apărare, precum şi factorii cu impact asupra politicii de apărare. În al doilea capitol sînt expuse viziunea strategică, obiectivele generale şi specifice ale politicii de apărare, iar în capitolul al treilea – direcţiile prioritare de acţiune şi cele de suport, orientate spre dezvoltarea şi consolidarea capacităţii naţionale de apărare. Următorul capitol prezintă resursele financiare, umane şi materiale, necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare şi materializarea direcţiilor de acţiune. În al cincilea capitol sînt relevate etapele şi mecanismele de implementare a Strategiei, iar în ultimul capitol sînt prezentate aspecte ce ţin de monitorizarea, evaluarea şi raportarea îndeplinirii obiectivelor asumate.
    6. La baza dezvoltării sistemului naţional de apărare vor sta valorile şi interesele Republicii Moldova, enunţate în Strategia securităţii naţionale. Valorile naţionale sînt centrate pe respectarea fără echivoc a supremaţiei legii, inclusiv pe respectarea strictă a demnităţii umane, a egalităţii în drepturi şi a libertăţii, a dreptului la exprimare, precum și a identităţii etnice şi culturale.
    Interesele naţionale ţin de:
    1) asigurarea caracterului suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului;
    2) garantarea dezvoltării stabile şi durabile a statului;
    3) integrarea europeană;
    4) reintegrarea teritorială;
    5) prosperitatea cetăţenilor;
    6) participarea la asigurarea securităţii internaţionale.
    Valorile şi interesele definite vin să reflecte fermitatea statului în vederea stabilirii unui mediu în care cetăţenii să poată trăi în securitate şi prosperitate.
    7. Evenimentele din ultimele decenii demonstrează că mediul de securitate internaţional este, prin natura sa, unul dinamic şi complex, caracterizat prin volatilitate şi imprevizibilitate. Distribuirea globală a puterii este în schimbare atît în cadrul comunităţii internaţionale, cît şi între state şi actori nonstatali. Urmărim o continuă transformare a mediului internaţional de securitate, cu implicaţii de ordin politic, economic, militar, informaţional, social, etnic şi cultural, în care au loc şi conflicte armate în diferite regiuni ale lumii.
    8. În ultimii ani, la scară internațională, au fost înregistrate mai multe evenimente care au afectat și continuă să afecteze, în mod direct sau indirect, mediul de securitate, deteriorîndu-l progresiv și generînd disensiuni între diferiți actori. Ca urmare, securitatea de pe continentul european devine tot mai complexă. Din motive mai mult sau mai puţin explicite, unele state aleg să întreprindă acţiuni pe cont propriu, care contravin principiilor dreptului internaţional. Anexarea Crimeii, conflictul armat din regiunile estice ale Ucrainei, războiul din Siria, conflictele din Orientul Mijlociu, ascensiunea grupărilor teroriste, precum şi criza de proporţii a imigranţilor proveniţi din Orientul Mijlociu, Africa, Asia Centrală şi de Sud, toate acestea au un impact direct asupra securităţii naționale și regionale.
    9. Prin poziționarea sa geografică, Republica Moldova este parte integrantă a arhitecturii de securitate a bazinului Mării Negre – zonă de interes pentru un șir de actori regionali și internaționali puternici. Securitatea în zona menţionată este influenţată de existenţa axei de conflicte îngheţate (regiunile Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia şi Karabahul de Munte), precum şi a conflictelor curente (Ucraina). Prin prisma aspirațiilor de integrare în spațiul cultural, economic și social european, Republica Moldova urmează să consolideze, să dezvolte și să modernizeze sistemul național de securitate și apărare, ținînd cont de evoluțiile mediului de securitate.
    10. Ansamblul de ameninţări şi riscuri identificate în urma analizei mediului strategic de securitate la nivel internaţional, regional şi naţional reprezintă elemente interdependente ale războiului hibrid, o formă de exprimare a războiului de nouă generaţie. Acest tip de război se evidenţiază printr-o formă specifică de manifestare, una care oscilează între spectrul convenţional şi cel neconvenţional al războiului, creînd efecte variate, greu de anticipat şi de contracarat. Totodată, acesta se caracterizează prin acţiuni diverse, de la utilizarea de trupe fără însemne de identificare sau acţiuni disimulate ale trupelor militare şi paramilitare pînă la acţiuni de propagandă, război informaţional şi atacuri cibernetice.
    11. Acţiunilor specifice războiului hibrid li se adaugă un şir de elemente ce pot avea efect complementar sau sinergic, influenţînd deteriorarea mediului de securitate: migraţia ilegală, traficul ilicit de armament, atacurile teroriste, pericolul chimic, biologic, radiologic şi nuclear, acţiunile violente, coerciţia şi crima organizată.
    12. Complexitatea şi efectele multiple ale interacţiunii acestor elemente fac dificilă o diferenţiere exactă între ameninţări şi riscuri, fapt ce impune utilizarea sintagmei ameninţări şi riscuri pentru întreaga gamă de elemente identificate şi prezentate în continuare în ordinea de prioritate.
    13. Potenţialul militar din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. În regiunea de est a Republicii Moldova este prezent un potenţial militar semnificativ de forţe armate separatiste, susţinute multilateral din exterior. Totodată, în regiunea de est sînt prezente formaţiuni militare ale Federaţiei Ruse, staţionate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, contrar Constituţiei ţării. Forţele separatiste şi cele străine, staţionate ilegal în regiunea de est, au o capacitate operaţională considerabilă, fiind apte să constituie oricînd o forţă de intervenţie, ceea ce ar permite regimului din stînga Nistrului şi Federaţiei Ruse să-şi promoveze obiectivele strategice. Sinergia celor două componente poate face acest factor şi mai critic. Această capacitate militară reprezintă o ameninţare majoră la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
    Un factor complementar de risc îl reprezintă munițiile și armamentul stocat în depozitele de lîngă localitatea Colbasna.
    14. Utilizarea instrumentelor de propagandă. Ca element al războiului informațional, propaganda străină, manifestată prin tehnici de manipulare mediatică cu potenţial distructiv, este capabilă să influenţeze negativ opinia publică autohtonă, să afecteze vectorii strategici ai politicii externe şi să prejudicieze imaginea instituţiilor statului, în special a celor din sistemul de apărare.
    Propaganda străină constituie una dintre cele mai grave ameninţări la adresa valorilor şi intereselor naţionale, diminuînd încrederea societăţii în instituţiile sistemului naţional de apărare şi capacitatea lor de a proteja teritoriul ţării şi populaţia acesteia. Propaganda, în special cea manifestată prin diverse surse de informare (mass-media, reţele de socializare etc.), favorizează apariţia radicalismului şi activităților extremist-teroriste.
    15. Atacuri asupra infrastructurii critice a Republicii Moldova. Elementele de infrastructură critică sînt esenţiale atît pentru dezvoltarea de ansamblu a societăţii, cît şi pentru dimensiunea de apărare (linii electrice de tensiune înaltă, baraje, poduri, viaducte, căi de comunicaţii, inclusiv componenta hardware a infrastructurii informaţionale şi de comunicaţii electronice, ale sistemului naţional de apărare). Scoaterea din funcţiune, distrugerea, neutralizarea elementelor de infrastructură critică pot afecta iremediabil capacitatea naţională de apărare.
    16. Atacuri cibernetice. Infrastructura informaţională şi de comunicaţii electronice a sistemului naţional de apărare este tot mai frecvent supusă atacurilor cibernetice. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, ameninţările la adresa apărării naţionale au o nouă pondere. Necesitatea asigurării unei strategii de securitate informaţională pe măsura ameninţărilor existente este de o importanţă deosebită. Aceste atacuri prezintă un pericol grav pentru infrastructura informaţională a sistemului național de apărare, avînd ca scop blocarea, neutralizarea sau distrugerea sistemelor şi a serviciilor informaţionale, a infrastructurii critice şi a reţelelor de comunicaţii în scopul obţinerii de informaţii din domeniile strategice ale statului (care nu se limitează doar la apărare, economie şi energie). Toate acestea formează nucleul grupului de ameninţări.
    17. Instabilitatea şi conflictul de pe teritoriul Ucrainei. Există un potenţial de extindere a zonei de instabilitate din Ucraina spre hotarele Republicii Moldova. Anumite elemente şi grupuri sociale cu orientări extremiste, din ţară şi din afară, pot fi încurajate de instabilitatea din Ucraina să iniţieze acţiuni caracteristice războiului hibrid pe teritoriul Republicii Moldova.
    Asemenea acţiuni pot reprezenta o ameninţare la adresa infrastructurii critice, a ordinii şi securităţii publice, precum şi a bunăstării populaţiei. Astfel de acţiuni pot împiedica Republica Moldova să-şi promoveze obiectivele strategice, în felul acesta fiind limitată posibilitatea de a rezolva pe cale paşnică conflictul armat din regiunea transnistreană şi, totodată, de a restabili integritatea teritorială şi de a menţine suveranitatea.
    18. Migraţia ilegală. Republica Moldova este şi, după toate probabilităţile, va rămîne o platformă de tranzit pentru fluxurile migraţioniste în drumul lor spre ţările dezvoltate din Europa de Vest şi, în ultimă instanţă, chiar o destinaţie finală pentru imigranţi. Acest fapt amplifică probabilitatea de infiltrare pe teritoriul naţional a elementelor ostile şi/sau teroriste.
    19. Traficul ilicit de armament reprezintă un risc în domeniul apărării, deoarece oferă entităţilor pseudostatale şi nonstatale din ţară posibilitatea de a procura ilicit armament, muniţii şi produse cu destinaţie dublă. Acest fapt duce de asemenea la proliferarea armelor de calibru mic, care sînt relativ ieftine, uşor transportabile şi utilizabile în situaţii şi zone cu potenţial de declanşare a conflictelor armate.
    20. Activitatea teroristă. Republica Moldova nu se află în epicentrul activităţii teroriste internaţionale. Cu toate acestea, este afectată indirect de procesele conexe terorismului şi altor forme de manifestare violentă a extremismului, care reprezintă ameninţări grave la adresa securităţii internaţionale, regionale şi naţionale, fiind fenomene dificil de prognozat şi de prevenit. Capacităţile de reacţie şi de apărare antiteroriste capătă o importanţă majoră pentru Republica Moldova în contextul recentelor atacuri teroriste de pe continentul european, precum şi al poziţionării geografice a ţării.
    21. Pericolul chimic, biologic, radiologic şi nuclear. Materialele chimice, biologice, radiologice şi nucleare, precum şi echipamentele pentru utilizarea acestora, inclusiv cele de luptă (armament, armă sau formă pură/originală), ar putea cauza prejudicii vieţii şi sănătăţii populaţiei, mediului şi patrimoniului statului şi, implicit, dificultăţi de ordin economic şi politico-social, cu impact la nivel național, regional sau internaţional, ceea ce ar crea un risc semnificativ.
    22. Riscurile naturale şi tehnogene. Calamităţile naturale sau cele cu caracter tehnogen, dar şi consecinţele acestora (pierderile de vieţi omeneşti şi pagubele materiale) pot afecta capacitatea de apărare şi pot pune presiuni suplimentare pe resursele apărării, mai ales atunci cînd se produc în paralel cu o agresiune.
    23. Provocările economice, nivelul înalt de corupţie, sărăcia, migraţia forţei de muncă specializate, declinul demografic, lipsa coeziunii sociale, epidemiile şi pandemiile etc. pot avea un rol de catalizator care, eventual, ar facilita manifestarea ameninţărilor şi riscurilor, sporindu-le efectele negative asupra eficienţei guvernării şi administraţiei, implicit asupra finanţării şi dezvoltării capacităţii de apărare (dotare, echipare, calitatea personalului, devotament şi motivaţie).
    24. Carenţele mediului strategic de securitate, inclusiv cele la nivel naţional, generează un şir de ameninţări la adresa securităţii şi apărării statului. Conjugată cu situaţia din regiunile de est ale Ucrainei, inabilitatea autorităţilor constituţionale de a deţine la momentul actual controlul asupra regiunii transnistrene a Republicii Moldova amplifică riscul importului de instabilitate şi de distorsionare a cursului european al Republicii Moldova.
    25. Statutul de neutralitate al Republicii Moldova este consfințit prin Constituție.
    Statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova presupune neadmiterea dislocării de trupe militare ale altor state pe teritoriul său și renunţarea de a participa la conflicte armate, iar în timp de pace – construirea unor relaţii de bună vecinătate cu toţi partenerii internaţionali, bazate pe respect reciproc şi consens.
    Totodată, neutralitatea nu înseamnă izolare, ci, mai degrabă, participarea țării, nu doar în calitate de consumator de securitate, dar și de contribuabil activ, la dezvoltarea relațiilor internaționale, la valorificarea oportunităților de cooperare internațională, cu o atitudine nepărtinitoare și fără prejudecăți, urmărind promovarea intereselor naționale de securitate și apărare. Aceste acțiuni vor sprijini în continuare consolidarea și dezvoltarea capacităților de apărare, realizarea obiectivelor strategice și vor contribui la diminuarea riscurilor și amenințărilor emergente. Cu atît mai mult că evoluțiile geopolitice în plan regional și global demonstrează că securitatea și apărarea depășesc considerabil posibilitățile unui stat, ceea ce indică asupra faptului că acestea necesită a fi edificate pe baza unei colaborări eficiente cu actorii implicați. Prin urmare, Republica Moldova va trebui să consolideze și să extindă cooperarea cu actorii regionali și internaționali prin valorificarea parteneriatelor existente, precum și prin inițierea de parteneriate noi în raport cu interesele naționale.
    26. Strategia Globală de Politică Externă şi de Securitate a Uniunii Europene, menită să creeze un sistem paneuropean, dobîndeşte o importanţă deosebită atît pentru statele membre, cît şi pentru cele partenere, deschizînd noi oportunităţi de cooperare. Uniunea Europeană şi-a confirmat angajamentul privind susţinerea în soluţionarea paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, iar Republica Moldova, la rîndul său, îşi va spori contribuţia în misiunile și operațiile internaționale sub egida ONU, UE şi OSCE.
    27. Republica Moldova a dezvoltat o cooperare practică cu NATO pe diverse domenii şi aspecte: educaţie şi ştiinţă, dezvoltarea capacităţilor de apărare (de exemplu, Iniţiativa de Consolidare a Capacităţii de Apărare), exerciţii militare, managementul dezastrelor, ridicarea nivelului de interoperabilitate în raport cu structurile militare ale statelor occidentale şi implementarea proiectelor de dezvoltare a sistemului de apărare.
    În urma deciziilor Summitului NATO de la Varşovia se aşteaptă creşterea prezenţei militare înaintate pe flancul estic al Alianţei, precum şi consolidarea parteneriatelor, inclusiv cu Republica Moldova, şi promovarea stabilităţii dincolo de graniţele Alianţei.
    28. Luînd în considerare politica Federației Ruse față de Occident și față de unele state din vecinătate, inclusiv Republica Moldova, se prognozează continuarea şi extinderea influenței Federației Ruse pe căi diplomatice, culturale, educative şi, nu în ultimul rînd, prin presiuni de natură economică şi militară, prin propagandă, dezinformare şi chiar prin corupere politică. Cu toate acestea, Republica Moldova îşi propune să mențină un dialog deschis, transparent cu Federația Rusă pentru a identifica soluții pe subiecte de interes comun, inclusiv în vederea retragerii forțelor armate ale Federației Ruse şi a distrugerii şi/sau evacuării stocului de muniții depozitate pe teritoriul Republicii Moldova.
    29. Regiunea din stînga Nistrului se confruntă cu dificultăţi economice şi financiare. În acest context, reprezentanţii regimului separatist din regiune vor promova cu certitudine o politică de confruntare cu autorităţile constituţionale. Respectiva regiune a fost, este şi, cel mai probabil, va fi un instrument de acţiune, la îndemîna actorilor interesaţi, pentru a influenţa la nivel decizional şi pentru a crea dificultăţi în realizarea obiectivelor strategice ale Republicii Moldova.
    30. Ucraina prezintă un interes sporit ca partener strategic pentru Republica Moldova. Pe termen scurt şi mediu, va fi dificilă, dacă nu chiar imposibilă, o rezolvare rapidă a conflictului din estul Ucrainei. Mai mult decît atît, sînt previzibile şi presiuni în zona de sud a acestei ţări. Prin urmare, Ucraina îşi va extinde cooperarea cu statele occidentale, consolidînd parteneriatele existente. De aceea se aşteaptă o continuare a reformării sectorului de securitate şi a revigorării domeniului militar-industrial, precum şi menţinerea actualei politici a Ucrainei în procesul de reglementare a conflictului din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
    31. România va rămîne un partener strategic esenţial pentru Republica Moldova în toate domeniile, în special prin sprijinul acordat în procesul integrării europene. Cooperarea bilaterală în domeniul apărării se va axa pe continuarea procesului de reformare a sistemului naţional de apărare al Republicii Moldova. Toate acestea vor avea loc în temeiul consolidării parteneriatului cu structurile euroatlantice şi al susţinerii intereselor Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale.
    32. De la declararea independenţei Republicii Moldova, Statele Unite ale Americii au contribuit substanţial la dezvoltarea statului sub diferite aspecte, inclusiv a sectorului de apărare. Republica Moldova continuă să mizeze pe sprijinul oferit de către Statele Unite ale Americii, susţinător şi partener strategic al ţării, în consilierea şi direcţionarea reformelor-cheie, necesare în domeniul de securitate şi apărare a ţării.
    33. Republica Moldova a dezvoltat relaţii bilaterale şi cu alte state, cum ar fi: Marea Britanie, Estonia, Letonia, Lituania, Germania, Polonia, Turcia, China, Suedia, Franţa, Italia, Japonia, Grecia, Ungaria, Georgia, Austria. În procesul de dezvoltare a sistemului naţional de apărare, Republica Moldova continuă cooperarea bilaterală şi dialogul cu aceste state.
    34. De asemenea, Republica Moldova va evalua posibilităţile de extindere a parteneriatelor cu noi state cu care îşi identifică interese de securitate şi de apărare comune.
    35. Viziunea strategică a Republicii Moldova în domeniul apărării prevede proiectarea şi realizarea unui sistem de apărare viabil şi eficient, pe măsura provocărilor de securitate, capabil să asigure prevenirea, descurajarea şi respingerea eventualelor agresiuni, atacuri şi acţiuni subversive la adresa suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sau/şi la adresa securităţii cetăţenilor acesteia.
    36. Sistemul naţional de apărare trebuie să fie în măsură să planifice, să conducă şi să desfăşoare o operaţie de apărare de înaltă intensitate pe întreg teritoriul naţional, concomitent asigurînd participarea contingentelor şi experţilor militari şi civili la eforturile internaţionale de menţinere a păcii, precum şi sprijinind gestionarea unei situaţii de urgenţă de mare complexitate şi amploare conform cerinţelor formulate de autoritatea competentă. Pentru aceasta, sistemul naţional de apărare trebuie să fie în măsură să asigure, la necesitate, folosirea în mod integrat a tuturor instrumentelor naţionale ale puterii şi mobilizarea tuturor resurselor naţionale.
    37. Capabilităţile şi forţele necesare pentru îndeplinirea cerinţei enunţate în pct. 36 trebuie să permită sistemului naţional de apărare să execute planificarea şi desfăşurarea unei operaţii de menţinere a păcii pe teritoriul statului.
    38. Pentru realizarea viziunii strategice sînt stabilite următoarele obiective generale ale politicii de apărare, derivate din Strategia securităţii naţionale:
    1) consolidarea, dezvoltarea şi modernizarea capacităţii naţionale de apărare pentru a furniza răspunsul adecvat la ameninţările şi riscurile la adresa securităţii şi apărării statului;
    2) adaptarea cadrului legal pentru asigurarea funcţionării eficiente a sistemului naţional de apărare într-o abordare interinstituţională şi în raport cu necesităţile de planificare integrată a apărării;
    3) dezvoltarea capabilităţilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate cu privire la securitatea şi stabilitatea internaţională, precum şi la consolidarea păcii.
    39. Pentru îndeplinirea fiecărui obiectiv strategic sînt stabilite, conform priorităţilor, următoarele obiective specifice:
    1) asigurarea financiară, umană şi materială corespunzătoare a proceselor de consolidare, dezvoltare şi modernizare a sistemului naţional de apărare;
    2) asigurarea capabilităţilor necesare Forţelor Armate pentru îndeplinirea misiunilor stabilite, inclusiv executarea misiunilor de menţinere a păcii în zona de securitate, pînă la modificarea formatului actual al forţelor mixte;
    3) consolidarea şi revigorarea mecanismului de mobilizare a economiei naţionale, a populaţiei şi a teritoriului;
    4) asigurarea funcţionării integrate a mecanismelor de conlucrare şi cooperare interinstituţională în domeniul securităţii şi apărării naţionale;
    5) armonizarea şi/sau ajustarea prevederilor legale, normative şi de politici care reglementează sistemul naţional de apărare şi instituirea unui mecanism unic de planificare a apărării naţionale;
    6) asigurarea capacităţii de control şi de protecţie a spaţiului aerian;
    7) asigurarea apărării frontierei de stat;
    8) asigurarea protecţiei spaţiului informaţional;
    9) eficientizarea sistemului de evaluare permanentă a situaţiei de securitate şi de avertizare prealabilă privind riscurile şi ameninţările la adresa apărării naţionale;
    10) asigurarea protecţiei sociale a personalului sistemului naţional de apărare;
    11) creşterea nivelului de participare efectivă a Republicii Moldova în misiuni şi operaţii internaţionale de menţinere a păcii şi de consolidare a securităţii şi stabilităţii;
    12) eficientizarea mecanismelor de cooperare cu partenerii externi de dezvoltare;
    13) eficientizarea sistemului de educaţie, instruire şi cercetări ştiinţifice în domeniul securităţii şi apărării.
    Obiectivele politicii de apărare naţională urmează a fi realizate prin concentrarea eforturilor naţionale în următoarele direcţii de acţiune.
    40. Dezvoltarea capabilităţilor militare întrunite şi consolidarea lor pentru executarea eficientă a misiunii constituţionale de apărare a statului. Respectiva direcţie presupune revizuirea structurii şi a rolului forţelor sistemului naţional de apărare, precum şi a mecanismelor de conlucrare între structuri şi forţe. Dezvoltarea şi consolidarea capabilităţilor militare întrunite vor viza, în primul rînd, Forţele Armate, care urmează să fie supuse unui proces de profesionalizare graduală. În acest sens va fi promovată o structură eficientă de comandă şi control. Vor fi dezvoltate capabilităţi de luptă şi suport cu un grad ridicat de reacţie şi de mobilitate a forţelor şi a mijloacelor. Vor fi instituite şi capabilităţi de informaţii militare şi analiză, de forţe speciale, de informaţii şi comunicaţii, de sprijin logistic și medical, inclusiv pentru participarea în misiuni şi operaţii internaţionale. La nivelul tehnicii aflate în dotarea Forţelor Armate vor fi realizate procese de modernizare şi/sau de înlocuire a echipamentelor învechite cu sisteme performante pentru sporirea interoperabilităţii în raport cu statele partenere. Totodată, Forţele Armate, ca nucleu al sistemului naţional de apărare, vor deţine capabilităţi de regenerare a forţelor în caz de urgenţă şi de război.
    Profesionalizarea graduală a Armatei Naţionale și procesul de reformare a Trupelor de Carabinieri, componentă a Forţelor Armate, vor contribui la consolidarea capacităţii acestor instituţii pe dimensiunea apărării naţionale.
    41. Asigurarea funcţionării mecanismului de mobilizare presupune, în primul rînd, elaborarea Planului de mobilizare a economiei naţionale în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în cooperare cu sectorul privat şi mediul de afaceri, vor contribui la elaborarea şi implementarea planului menţionat şi vor susţine acţiunile pregătirii de mobilizare şi ale mobilizării propriu-zise, în conformitate cu responsabilităţile ce le revin.
    Adiţional, pregătirea de mobilizare se va realiza prin instruirea continuă a instituţiilor şi a populaţiei pentru situaţiile de criză, precum şi prin pregătirea teritoriului pentru situațiile respective. În acest context, vor fi organizate şi desfăşurate exerciţii (simulări), la nivel operaţional şi strategic, în scopul testării capacităţii decizionale naţionale, a cooperării şi a procedurilor de răspuns ale forţelor destinate apărării naţionale. Cu ajutorul mecanismelor de conducere a statului vor fi identificate şi înlăturate deficienţele de ordin economic, legislativ şi organizaţional. Totodată, va fi determinat algoritmul de atragere în procesul de mobilizare a infrastructurii şi a resurselor sectorului privat.
    42. Intensificarea controlului parlamentar în derularea procesului actual de reformare va spori nivelul de responsabilitate a instituţiilor statului şi a societăţii faţă de dezvoltarea sistemului naţional de apărare. Acest deziderat va fi realizat atît prin prisma mecanismelor existente, cît şi prin identificarea unor metode probate în practica internaţională privind controlul democratic asupra sistemului naţional de apărare.
    43. Asigurarea unui cadru legal care va avea la bază o abordare interinstituţională şi o coordonare unitară la nivelul sectorului apărării naţionale. Direcţia în cauză va fi realizată printr-o abordare graduală, consistentă şi consecventă, dictată de necesităţile reale şi priorităţile guvernării în raport cu procesul de dezvoltare a sistemului naţional de apărare. Acest fapt va permite monitorizarea activităţilor privind apărarea, organizarea şi funcţionarea integrată a instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu.
    44. Comunicarea strategică va deveni elementul informaţional indispensabil al autorităţilor naţionale, reprezentînd unul dintre instrumentele pe care statul le are la dispoziţie pentru a-şi atinge obiectivele în domeniul securităţii şi apărării. În această direcţie, eforturile vor fi orientate spre elaborarea unei viziuni eficiente de comunicare strategică, spre transformarea structurilor de comunicare instituţională şi spre elaborarea unor forme de colaborare şi interacţiune. Astfel, se impune o interpretare comună cu privire la comunicarea strategică necesară la nivelul tuturor autorităţilor publice şi la nivelul tuturor politicilor şi strategiilor naţionale.
    45. Consolidarea capacităţii naţionale de apărare în sensul anticipării, prevenirii şi contracarării ameninţărilor şi riscurilor la adresa securităţii statului, în special a celor cu caracter hibrid, va fi realizată prin evaluarea permanentă a mediului strategic de securitate şi a situaţiei politico-militare. Pe lîngă cunoaşterea riscurilor şi ameninţărilor, sub toate aspectele (surse, forme de manifestare, mijloace şi tehnici), devine fundamentală şi dezvoltarea pentru sistem a capacităţii de analiză şi evaluare a unui spectru larg de informaţii. În acest scop, vor fi dezvoltate, prin utilizarea combinată a mijloacelor militare şi a instrumentelor civile, capabilităţile de identificare, în timp oportun, a pericolelor, riscurilor şi ameninţărilor în scopul prevenirii lor.
    46. Perfecţionarea sistemului naţional de management al situaţiilor de   criză pe perioada instituirii stării de urgenţă se va realiza prin consolidarea mecanismelor de conlucrare civil-militară, prin desfăşurarea unui proces multidimensional şi dinamic, menit să consolideze rezilienţa statului pe diferite dimensiuni ale securităţii şi apărării naţionale. Aşadar, se va institui un cadru de prevenire a situaţiilor ce periclitează apărarea naţională prin efectuarea analizei indicatorilor relevanţi. Va fi garantat schimbul de informaţii dintre instituţiile abilitate şi vor fi alertaţi, în prealabil, factorii decizionali şi centrele operaţionale. Totodată, la nivel interinstituţional, vor fi organizate şi desfăşurate activităţi în scopul testării capacităţii mecanismelor naţionale de decizie, a interacţiunii şi a cooperării în cadrul algoritmilor de acțiune pe perioada instituirii stării de urgenţă.
    47. Asigurarea securităţii, integrităţii şi a funcţionalităţii eficiente a infrastructurii critice va avea la bază o abordare unică din partea instituţiilor statului. Aceasta va defini categoriile respective la nivel naţional pentru a determina rolul, responsabilităţile şi procedurile în activitate ale instituţiilor respective, în scopul asigurării protecţiei şi funcţionalităţii optime a infrastructurii critice a statului.
    48. Asigurarea controlului și apărării frontierei de stat se va realiza prin dezvoltarea infrastructurii frontierei de stat, în măsura cerințelor sistemului național de apărare. Adițional, se impune revizuirea și ajustarea mecanismului de acțiune privind asigurarea integrității teritoriale în cazuri de agresiune armată împotriva Republicii Moldova. Eforturile vor fi orientate spre implementarea coerentă a managementului integrat al frontierei de stat și spre consolidarea continuă a capacității de gestionare, pregătire și dotare corespunzătoare în vederea asigurării unei reacții adecvate la amenințările și riscurile frontaliere. Finalizarea procesului de demarcare a frontierei cu Ucraina şi dezvoltarea mecanismelor de cooperare cu statele vecine se subscriu în setul de eforturi pe această dimensiune. Procesele în cauză vor fi dezvoltate şi valorificate, astfel încît să fie asigurat controlul în întregime al frontierei de stat, inclusiv pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene.
    49. Sporirea potențialului de participare la misiuni și operații internaționale se va realiza prin intensificarea dialogului politico-militar cu structurile și instituțiile internaționale și prin consolidarea cooperării cu partenerii. Republica Moldova vizează participarea cu specialiști și/sau contingente militare și de poliție, pînă la nivel de batalion (inclusiv batalion), la misiunile și operațiile internaționale sub egida ONU, UE și OSCE. La nivel național vor fi dezvoltate facilități de instruire a personalului destinat participării la misiuni și operații internaționale, în conformitate cu standardele și procedurile internaționale, pentru asigurarea interoperabilității.
    50. Dezvoltarea capacităţii de control şi de protecţie a spaţiului aerian al Republicii Moldova va presupune menţinerea şi dezvoltarea capacităţilor naţionale existente şi dezvoltarea parteneriatelor cu statele vecine. Astfel, subiectul are la bază necesitatea investirii resurselor naţionale pentru dotarea graduală (etapizată) a Armatei Naţionale cu echipamentul şi infrastructura necesare pentru executarea misiunii constituţionale de apărare a spaţiului aerian al statului. Mecanismele de cooperare internaţională, pe segmentul apărării spaţiului aerian, vor fi utilizate ca mijloace complementare în dezvoltarea capacităţii naţionale de control şi de protecţie a spaţiului aerian.
    51. Implementarea standardelor unice cu privire la protecţia spaţiului informaţional se va efectua prin ajustarea şi dezvoltarea mecanismelor existente de conlucrare interinstituţională. Preponderent se va pune accent pe capacităţile de prevenire şi contracarare a atacurilor informaţionale. În această direcţie vor fi dezvoltate capacităţi de apărare cibernetică. Totodată, instituţiile sistemului naţional de apărare responsabile de asigurarea securităţii informaţionale vor promova politici ce asigură perceperea unică şi integrată a spaţiului informaţional atît la nivel instituţional, cît şi la nivelul întregii societăţi. Dezvoltarea capacităţilor de prevenire şi reacţie la ameninţările cibernetice şi actualizarea lor permanentă vor constitui o prioritate în domeniul apărării pentru autorităţile statului.
    52. Consolidarea credibilităţii Republicii Moldova faţă de partenerii externi de dezvoltare se va înfăptui prin continuarea realizării angajamentelor asumate în procesele de dezvoltare a capacității de apărare. Republica Moldova va continua eficientizarea mecanismelor de cooperare şi asistenţă în domeniul securităţii şi apărării prin programe, planuri, iniţiative şi acorduri bilaterale, stabilite cu partenerii în contextul formatelor de cooperare. Un efort deosebit va fi direcţionat spre implementarea foii de parcurs stabilite de Iniţiativa de Consolidare a Capacităţii de Apărare, care va permite reformarea eficientă a Forţelor Armate.
    53. Perfecţionarea şi dezvoltarea sistemului de instruire militară şi învăţămînt militar sînt bazate pe cerinţele şi necesităţile de pregătire a cadrelor pentru forţele destinate apărării naţionale. În Republica Moldova vor fi stimulate cercetările ştiinţifice, în corelare cu sistemul de educaţie, ca demers esenţial pentru studierea şi evaluarea riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor sectorului de apărare. Procesul în cauză se va realiza în corespundere cu actele normative naţionale şi cu practica internaţională în domeniu, punîndu-se accent pe perfecționarea domeniului de educaţie şi instruire în conformitate cu necesităţile mediului de securitate. Concomitent, va fi perfecţionat şi dezvoltat sistemul de instruire, învăţămînt şi ştiinţă militară, prin ridicarea în permanenţă a calităţii pregătirii cadrelor militare, în conformitate cu cerinţele actuale. Vor fi încurajate cercetările ştiinţifice orientate spre asigurarea unui suport teoretic pertinent învăţămîntului militar naţional.
    54. Dezvoltarea relațiilor de cooperare. Republica Moldova va continua dialogul politic şi cooperarea practică cu Uniunea Europeană prin intensificarea colaborării în domeniile politicii de securitate şi de apărare comună în vederea prevenirii conflictelor şi a gestionării crizelor, precum şi a realizării stabilităţii regionale.
    Totodată, Republica Moldova va continua să dezvolte şi să consolideze dialogul politic şi cooperarea practică cu NATO, în diverse domenii, pentru implementarea proiectelor de dezvoltare a sistemului de apărare.
    De asemenea, Republica Moldova va continua să dezvolte cooperarea bilaterală şi dialogul pe dimensiunea apărării cu partenerii tradiţionali (SUA, România, Ucraina, Marea Britanie, Estonia, Letonia, Lituania, Germania, Polonia, Turcia, China, Suedia, Franţa, Italia, Japonia, Grecia, Ungaria, Georgia, Austria) şi va evalua posibilităţile şi/sau oportunităţile de extindere a cooperării şi cu alte state. În acest context, va fi menţinut şi formatul dialogului bilateral cu Federaţia Rusă pentru a identifica soluţii pe subiecte de interes comun, inclusiv în vederea retragerii forțelor armate ale Federației Ruse şi a distrugerii şi/sau evacuării stocului de muniții depozitate pe teritoriul Republicii Moldova.
    55. Fortificarea capacităţilor naţionale pentru combaterea terorismului, radicalismului şi extremismului violent, a migraţiei ilegale şi a traficului ilicit de armament se va efectua de către instituţiile abilitate în colaborare cu toate instituţiile statului, inclusiv cu partenerii internaţionali. Vor fi prevenite, depistate şi diminuate fenomenele menţionate, fiind asigurată protecţia persoanei, a societăţii şi a statului. Autorităţile, împreună cu partenerii internaţionali, se vor implica activ în combaterea migraţiei ilegale şi a traficului ilicit de armament, care pot ameninţa stabilitatea social-economică, pacea şi securitatea Republicii Moldova.
    56. Dezvoltarea culturii de securitate şi apărare se va realiza prin promovarea normelor, atitudinilor şi a acţiunilor ce permit asimilarea politicii şi a principiilor de apărare, precum şi planificarea apărării de către stat şi societate.
    57. Dezvoltarea şi consolidarea sistemului naţional de cercetare ştiinţifică din domeniul securității şi apărării se vor produce în corelaţie cu necesităţile de cercetare-dezvoltare ale structurilor de securitate şi apărare. Totodată, aceste procese vor fi asigurate şi prin dezvoltarea unei viziuni consolidate faţă de importanţa cercetărilor ştiinţifice din domeniul apărării, precum şi prin identificarea măsurilor de promovare a cercetătorului ştiinţific ca reprezentant al instituţiilor de apărare. Această viziune va institui un mecanism de activitate participativă prin implicarea actorilor din cadrul mediului academic şi al societăţii civile interesați de domeniul securităţii şi apărării. Prin asemenea mecanism va fi asigurată o platformă de interacţiune şi comunicare între sectorul guvernamental şi organizaţiile neguvernamentale, fapt ce va permite orientarea efortului comun spre analiza şi evaluarea problemelor actuale privind apărarea şi securitatea Republicii Moldova. Experienţa obţinută din cooperarea cu instituţiile internaţionale pe dimensiunea cercetărilor ştiinţifice va fi exploatată în interesul formării capacității naţionale în domeniul cercetărilor ştiinţifice privind securitatea şi apărarea. Astfel, dinamica producţiei ştiinţifice trebuie să contribuie şi la identificarea factorilor de risc ce ţin de sistemul naţional de apărare, precum şi a mecanismelor de contracarare a acestora, asigurînd caracterul proactiv al sistemului naţional de apărare.
    58. Creşterea capacităţii de reacţie a sistemului de sănătate publică, în cazul instituirii stării de urgenţă, de asediu sau de război, se va întemeia pe abordarea integrată a pericolelor şi a urgenţelor, precum şi pe capacităţile de asigurare a îngrijirilor medicale şi de tratare a răniţilor în acţiunile de luptă.
    59. Perfecţionarea sistemului de protecţie socială a efectivului structurilor sistemului naţional de apărare ca parte componentă a eforturilor de creştere a moralului şi a devotamentului faţă de Patrie. Vor fi dezvoltate şi implementate politicile de protecţie socială eficientă şi adecvată a întregului efectiv al sistemului naţional de apărare. Perfecţionarea sistemului de protecţie socială a efectivului sistemului naţional de apărare se va realiza în funcţie de rolul, gradul implicării şi de volumul atribuţiilor funcţionale în procesele ce vizează apărarea naţională.
    60. Realizarea obiectivelor prezentei Strategii implică un efort interinstituţional major, orientat spre consolidarea susţinerii politice şi civice a proceselor de reformare a sistemului de apărare. Eforturile naţionale pentru dezvoltarea capacităţilor necesare în domeniul apărării se bazează pe utilizarea eficientă a întregii game de resurse puse la dispoziţie, îndeosebi a celor umane, financiare şi materiale. Aplicarea sistemului de planificare, programare, bugetare pe bază de programe de performanţă, precum și de evaluare a forţelor, a activităţilor şi a resurselor instituţiilor din cadrul sistemului naţional de apărare va contribui în mod esenţial la planificarea şi utilizarea cu maximă eficienţă a resurselor financiare, în funcţie de obiectivele expuse în Strategie. În procesul de identificare a resurselor pentru implementarea prezentei Strategii se va ţine cont de capacităţile financiare şi materiale ale statului.
    61. Elementul esenţial în realizarea obiectivelor politicii de apărare constă în asigurarea resurselor financiare necesare sistemului din contul bugetului de stat, inclusiv prin intermediul iniţiativelor, programelor, planurilor, proiectelor naţionale de dezvoltare şi profesionalizare, precum şi al celor dezvoltate în comun cu partenerii externi. Experienţele anterioare demonstrează convingător că aprobarea unei strategii/concepţii în domeniul apărării ce nu este asigurată financiar duce la diminuarea capacităţii de apărare a statului. Prin urmare, alocarea resurselor financiare necesare pentru implementarea acestei strategii trebuie să rămînă un obiectiv prioritar al Guvernului, avînd în vedere riscurile maxime ale raportului dintre volumul resurselor alocate, timpul de alocare şi spectrul misiunilor stabilite.
    62. Ţinînd cont de complexitatea, durata şi resursele necesare procesului de consolidare, dezvoltare şi de modernizare a sistemului naţional de apărare, precum şi de prevederile deciziilor Consiliului Suprem de Securitate, alocarea financiară va fi orientată prioritar spre consolidarea capacităţii operaţionale curente a Armatei Naţionale – nucleul Forţelor Armate – precum și spre sporirea contribuției la asigurarea securitatății regionale şi internaţionale. În acest scop, din anul următor adoptării prezentei Strategii, creşterea bugetară va fi realizată în conformitate cu pct. 2.1.1 din Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de apărare pentru anii 2018–2022.
    63. Ulterior, avînd în vedere dezideratul naţional de integrare europeană, în vederea dezvoltării şi modernizării sistemului de apărare pe termen mediu sau lung, Republica Moldova va tinde spre media alocărilor bugetare europene sau va aloca necesarul de resurse financiare în conformitate cu noua configuraţie de forţe. Creşterile alocaţiilor bugetare vor fi utilizate cu prioritate pentru dezvoltarea noii configuraţii de forţe ce va asigura realizarea prevederilor pct. 36 din prezenta Strategie.
    64. Resursele umane constituie baza funcţionării sistemului de apărare, care operaţionalizează şi imprimă valoare tuturor celorlalte componente. Formarea resurselor umane, pregătirea profesională continuă şi profesionalizarea rămîn a fi imperativele-cheie care vor fi transpuse în practică pornind de la necesităţile de apărare a ţării, pe baza funcţionării sistemului militar de învăţămînt, atît la nivel național, cît şi la nivelul cooperării cu partenerii externi. Procesul de asigurare a sistemului naţional de apărare cu resurse umane este interdependent de resursele financiare alocate, urmînd a fi abordat prin prisma aspectului demografic şi, respectiv, al celui economic. Acţiunile prioritare vor fi orientate spre crearea condiţiilor de valorificare a rezervelor existente în mai multe domenii social-economice, în scopul diminuării declinului demografic şi al înlăturării constrîngerilor ce împiedică redresarea situaţiei demografice. O soluţie temporară a acestei probleme în domeniul apărării este menţinerea sistemului mixt de completare (militari în termen şi prin contract) a Forţelor Armate pînă la finalizarea procesului de trecere la serviciul militar prin contract. Aceasta reprezintă, la momentul actual, modalitatea principală prin care Republica Moldova poate pregăti cetăţenii săi şi rezerva proprie a Forţelor Armate pentru apărarea Patriei. Totodată, accentul se va pune atît pe asigurarea cantitativă, cît şi pe cea calitativă a cadrelor din instituţiile şi structurile de forţă ale sistemului naţional de apărare.
    65. Integrarea perspectivei de gen în cadrul politicilor de securitate şi apărare a ţării se va produce în conformitate cu necesităţile de completare a sistemului naţional de apărare cu resurse umane atît pe timp de pace, cît şi pe timp de război. Totodată, acest fapt va contribui la realizarea angajamentelor asumate de Republica Moldova în privința Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea.
    66. Asigurarea rezervelor materiale de stat şi de mobilizare se va realiza prin elaborarea şi aprobarea Planului de mobilizare a economiei naţionale şi prin actualizarea algoritmului de calcul şi de completare a rezervei de stat, ţinînd cont de necesităţile reale ale instituţiilor implicate în procesul de mobilizare. În conformitate cu necesităţile şi priorităţile stabilite la nivel de stat vor fi întreprinse acţiuni menite să contribuie la sporirea graduală a volumului de rezerve.
    67. Pe dimensiunea resurselor materiale, Guvernul va intensifica controlul privind corectitudinea executării responsabilităţilor de către instituţiile de profil, dar şi de către persoanele cu atribuţii în domeniul de evidenţă a resurselor materiale. Ca parte a eforturilor naţionale, vor fi luate în evidenţă resursele de mobilizare ale sectorului privat (agenții economici).
    68. Perfecţionarea mecanismului naţional de evidenţă a resurselor de mobilizare va fi abordată bidimensional: prin contribuţia resurselor umane şi prin cea a resurselor materiale. Astfel, eforturile naţionale vor fi concentrate pe eficientizarea mecanismelor de control şi de evidenţă a resurselor în cauză. Acest fapt presupune actualizarea procedurilor de luare în evidenţă şi scoatere din evidenţă militară a cetăţenilor, precum şi a resurselor materiale ale Republicii Moldova, utilizînd, la nivel interinstituţional, capacităţile informaţionale existente (bazele de date). În procesele menţionate va avea un rol-cheie nu numai digitalizarea mecanismului naţional de evidenţă a resurselor de mobilizare, dar şi capacitatea de conlucrare a instituţiilor statului.
    69. La implementarea Strategiei se va ţine cont de asigurarea controlului civil-democratic asupra forţelor destinate apărării naţionale, de transparenţa decizională şi de comunicarea strategică.
    70. Prezenta Strategie va fi implementată etapizat, în funcție de alocările bugetare, urmărindu-se utilizarea cît mai eficientă a acestora. Mecanismului de implementare i se subscriu şi alte eforturi naţionale pe dimensiunea apărării, exprimate prin iniţiative, programe, planuri şi proiecte de dezvoltare şi profesionalizare, care vor fi sincronizate şi adaptate conform rigorilor procesului de reformă.
    În prima etapă se va urmări consolidarea, menţinerea şi asigurarea parametrilor de funcţionare a sistemului naţional de apărare actual şi identificarea potenţialului de dezvoltare şi/sau modernizare, concomitent cu punerea în aplicare a Programului „Armata Profesionistă 2018–2021” şi a măsurilor care nu presupun alocări bugetare suplimentare.
    Etapa a doua a implementării va avea drept obiectiv dezvoltarea şi modernizarea sistemului naţional de apărare pe coordonatele stabilite în prezenta Strategie.
    71. În acest sens, Guvernul pune în aplicare Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de apărare pentru anii 2018–2022. Planul este parte integrantă a prezentei Strategii şi cuprinde obiectivele, direcţiile de implementare, termenele de realizare a acţiunilor, costurile aferente implementării, responsabilii de implementare, indicatorii de monitorizare/progres şi procedurile de raportare şi evaluare. Totodată, prevederile prezentei Strategii vor servi drept bază pentru elaborarea Strategiei militare.
    72. Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul Republicii Moldova vor monitoriza implementarea prezentei Strategii şi progresele înregistrate prin implicarea în acest scop a Comisiei parlamentare securitate naţională, apărare şi ordine publică, a Serviciului Consiliului Suprem de Securitate şi a Cancelariei de Stat.
    73. Monitorizarea procesului de implementare a Strategiei va fi axată atît pe indicatorii de monitorizare, cît şi pe cei de progres, expuşi în Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de apărare pentru anii 2018–2022. Sistemul de monitorizare a implementării Strategiei va fi asigurat prin organizarea unui proces continuu de raportare prin schimb operativ de informaţie şi evaluare a stadiului de implementare.
    74. Activităţile de monitorizare a Strategiei vor fi întreprinse pe toată perioada de implementare şi vor include atît colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor şi efectelor neprevăzute, cît şi eventualele rectificări de conţinut şi de formă pe măsura desfăşurării activităţilor planificate.
    75.  Implementarea Strategiei este asigurată de către Guvern prin intermediul Ministerului Apărării, care este instituţia responsabilă de asigurarea eficienţei mecanismului de monitorizare şi evaluare a implementării prezentei Strategii.
    76. Ministerele și instituțiile vizate în Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de apărare pentru anii 2018–2022 vor evalua procesul de implementare a obiectivelor ce le revin și vor prezenta rapoarte de progres Ministerului Apărării, care, în final, va asigura elaborarea raportului general de punere în practică a acestui plan. Anual, Ministerul Apărării va prezenta Parlamentului, Președintelui și Guvernului Republicii Moldova, pînă la 1 februarie, raportul de monitorizare cu privire la realizarea în anul precedent a Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de apărare pentru anii 2018–2022.
    77. În rapoartele de progres vor fi reflectate rezultatele înregistrate la stadiul respectiv de implementare a Strategiei, va fi monitorizat nivelul de realizare a obiectivelor generale şi specifice, va fi determinat gradul de îndeplinire a activităţilor planificate şi de realizare a indicatorilor de performanţă specifici fiecărei activităţi. Drept urmare, vor fi formulate propuneri de îmbunătăţire şi corectare a măsurilor planificate. Pentru activităţile neîndeplinite vor fi expuse motivele neexecutării (sau cele ale executării parţiale) şi vor fi propuse măsuri eficiente de realizare a obiectivelor generale ale Strategiei.
    Ameninţare hibridă – tip de ameninţare din partea unui adversar statal sau nonstatal (indivizi, grupări), care utilizează, conjugat şi într-o manieră adaptivă (rapid, dinamic), metode şi mijloace convenţionale şi neconvenţionale (de ordin politic, militar, diplomatic, economic, cibernetic, informaţional etc.) pentru a-şi realiza obiectivele stabilite;
    apărare cibernetică – ansamblu de măsuri proactive şi reactive, prin care se asigură confidenţialitatea, integritatea, disponibilitatea, autenticitatea şi nerepudierea informaţiilor în format electronic, în cadrul resurselor şi serviciilor publice sau private, din spaţiul cibernetic;
    apărare naţională – ansamblu de măsuri, dispoziţii şi activităţi, adoptate şi desfăşurate de către stat în scopul de a garanta suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională, împotriva oricărei forme de agresiune;
    capabilitate – produsul unor măsuri şi acţiuni, care cuprinde elemente de doctrină, organizare, comandă, pregătire şi instruire, dotare, infrastructură, personal şi interoperabilitate, necesare pentru îndeplinirea unui obiectiv şi obținerea efectului dorit;
    capacitate de apărare – totalitatea posibilităţilor economice, umane, tehnico-ştiinţifice, moral-politice, militare şi de altă natură de care dispune statul pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale fundamentale, prin a căror mobilizare şi utilizare se asigură forţa necesară şi capabilă de a da o ripostă adecvată oricărui agresor;
    capacitate militară – stare potenţială de care poate dispune statul la un moment dat, din punct de vedere militar, privind dotarea, organizarea, echiparea, factorul uman şi gradul de pregătire pentru executarea unei riposte armate (acţiuni militare);
    capacitate operaţională – potenţialul unei unităţi (structuri militare), asigurat din timp sau crescut în urma aplicării unor ordine sau indicative operative, în vederea desfăşurării acţiunilor militare în conformitate cu scopul pentru care a fost creată unitatea respectivă;
    comunicare strategică – ansamblu coordonat de acţiuni şi iniţiative, care au drept scop transmiterea informaţiilor veridice ce vor influenţa publicul de referinţă, astfel încît instituţia (comunicatorul sau emiţătorul) să-şi realizeze obiectivul în interesul naţional;
    control democratic asupra sistemului naţional de apărare – o serie de mecanisme, proceduri, legi, standarde şi tradiţii, prin care se exercită autoritatea politică civilă (examinarea şi supravegherea procesului decizional), de către instituţiile împuternicite, asupra componentelor sistemului naţional de apărare;
    cultură de securitate şi apărare – totalitatea valorilor, normelor, atitudinilor sau acţiunilor care determină înţelegerea şi asimilarea, la nivelul societăţii, a conceptului de securitate şi apărare, precum şi a derivatelor acestuia (securitate şi apărare naţională, securitate internaţională, insecuritate, politică de securitate şi apărare etc.). Acest concept are un scop educativ prin dezvoltarea unei atitudini cu rol preventiv pentru societate în vederea apărării şi protecţiei personale, de grup şi statale faţă de riscuri, ameninţări, vulnerabilităţi, agresiuni reale şi potenţiale. Modul de raportare a cetăţenilor la domeniul de securitate şi apărare are un rol esenţial în gestionarea evoluţiilor mediului intern şi internaţional de securitate;
    infrastructură critică – dispozitive, reţele, servicii, sisteme de bunuri materiale (energetice, de transport, de comunicaţii şi tehnologie a informaţiei, de furnizare a utilităţilor) de interes strategic şi/sau de utilitate publică, a căror distrugere, aducere în stare de nefuncţionare, degradare ori perturbare ar avea efecte negative majore, la nivel naţional sau regional, asupra stării de sănătate şi siguranţă a cetăţenilor, mediului, funcţionării economiei şi activităţii instituţiilor statului;
    interes naţional de securitate şi apărare – mod de raportare a statului faţă de o problemă sau situaţie din mediul de securitate, promovat în scopul asigurării prosperităţii, protecţiei şi securităţii cetăţenilor ţării. Conceptul în cauză constituie baza dezvoltării obiectivelor naţionale interne şi externe, care garantează existenţa şi identitatea statului, precum şi stabilitatea şi continuitatea acestuia;
    interoperabilitate – abilitatea unor entităţi de a acţiona în comun, în mod coerent şi eficient, în scopul realizării obiectivelor tactice, operaţionale şi strategice prin acceptarea doctrinelor şi procedurilor comune, prin folosirea în comun a unor elemente de infrastructură şi comunicare eficientă;
    mediu de securitate – ansamblu de procese şi fenomene politice, diplomatice, informaţionale, militare, economice, administrative, sociale, culturale, ecologice etc., interne şi internaţionale, care condiţionează nivelul de protecţie a cetăţeanului, a comunităţii, a statului, a zonei sau a regiunii în raport cu provocările şi oportunităţile cu care naţiunea se confruntă la un moment dat în eforturile sale de apărare şi de promovare a principiilor şi a valorilor naţionale, precum şi de realizare a obiectivelor şi a intereselor sale de securitate. În funcţie de gradul de acoperire şi manifestare, mediul de securitate poate fi naţional, regional şi internaţional;
    mobilizare – activitate complexă, desfăşurată pe plan politic, economic, administrativ şi militar în scopul asigurării cu resurse umane şi tehnico-materiale necesare pentru apărarea ţării şi trecerea statului de la starea de pace la starea de război;
    obiectiv al politicii de apărare – derivat al obiectivelor securităţii naţionale, care generează cadrul activităţii practice pentru instituţiile statului în vederea realizării viziunii strategice în domeniul apărării;
    operaţie de apărare – totalitatea acţiunilor militare desfăşurate de mari unităţi militare în scopul de a zădărnici ofensiva inamicului, de a-i provoca pierderi cît mai mari, de a păstra cu fermitate poziţiile încredinţate, precum şi de a cîştiga timp şi a crea condiţiile necesare pentru trecerea la acţiuni militare ofensive în vederea eliberării teritoriului ocupat;
    planificare a apărării – componentă esenţială a politicii de apărare, ce reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor pentru asigurarea apărării naţionale şi a căilor de realizare a acestora, precum şi de determinare a volumului şi a structurii resurselor de apărare necesare, a modului de alocare a acestora;
    politică de apărare a statului – ansamblu de viziuni, concepţii, activităţi  şi relaţii, care reflectă caracterul complex al apărării şi definesc capacitatea statului privind asigurarea dezvoltării continue şi a gestionării eficiente a elementelor sistemului naţional de apărare (conducerea, forţele, resursele şi infrastructura teritorială);
    sistem naţional de apărare – conducere, ansamblu de forţe, mijloace şi elemente ale infrastructurii, precum şi totalitate a acţiunilor menite să asigure apărarea ţării;
    situaţie de criză – fază din evoluţia unei societăţi, marcată de mari dificultăţi generate de apariţia unuia sau a unor incidente, evenimente la nivel naţional şi/sau internaţional ori de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi la adresa valorilor, intereselor şi necesităţilor actorilor implicaţi, care impun soluţii urgente şi eficiente de rezolvare a acestor situații pentru revenirea la starea de normalitate. Aceasta se manifestă prin: întreruperea sau afectarea activităţii politice, sociale, economice sau de altă natură; punerea în pericol a cetăţenilor sau a factorilor materiali; expunerea la riscuri majore de securitate a populaţiei sau a unei colectivităţi; propagarea de la nivel regional la cel naţional a efectelor crizei, cu afectarea concretă a securităţii, obiectivelor şi intereselor strategice ale statului;
    spaţiu informaţional – mediu de activitate asociat cu formarea, crearea, transformarea, transmiterea, difuzarea, utilizarea și stocarea informaţiilor, care  produce efecte la nivel de conştiinţă individuală şi/sau socială, de infrastructură informaţională şi de informaţie.

    anexa nr.2