ID intern unic: 376711
Версия на русском
Republica Moldova
din 30.03.2017
pentru ratificarea Convenţiei de la Minamata
cu privire la mercur
cu privire la mercur
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art. 1. – Se ratifică Convenţia de la Minamata cu privire la mercur, adoptată la Kumamoto, Japonia, la 10 octombrie 2013.
Art. 2. – Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, Republica Moldova formulează următoarele declarații:
În conformitate cu articolul 25 punctul 2 din Convenţie, Republica Moldova acceptă ambele mijloace de soluţionare a litigiilor menţionate în acest punct ca fiind obligatorii în relaţiile cu orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie.
În conformitate cu articolul 30 punctul 5 din Convenţie, orice amendament la o anexă va intra în vigoare pentru Republica Moldova numai după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cu privire la acest amendament.
Art. 3. – În temeiul articolului 17 punctul 4 din Convenţie, Ministerul Mediului se desemnează drept punct focal naţional pentru schimbul de informaţii în conformitate cu prevederile Convenţiei, inclusiv privind acordul părţilor importatoare conform articolului 3 din Convenţie, de asemenea drept autoritate naţională competentă responsabilă de coordonarea realizării prevederilor Convenţiei, asigurînd identificarea și controlul surselor de poluare cu mercur și cu compuși de mercur a componentelor mediului, colectarea informaţiei privind emisiile, evacuările şi deşeurile de mercur şi de compuşi ai acestuia, cooperarea şi raportarea la nivel internaţional în conformitate cu prevederile Convenţiei.
Art. 4. – Guvernul va asigura:
a) măsurile necesare pentru implementarea Convenţiei menționate;
b) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, completarea Programului naţional privind managementul durabil al substanţelor chimice în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 973/2010, cu măsurile de implementare a Convenţiei de la Minamata.
Art. 5. – Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene va pregăti şi va transmite depozitarului instrumentul de ratificare şi va notifica Secretariatul Convenţiei cu privire la desemnarea punctului focal naţional conform art. 2 din prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU
Nr. 51. Chişinău, 30 martie 2017.
Părţile la prezenta convenţie,
Recunoscând că mercurul este o substanţă chimică cu efecte îngrijorătoare la nivel mondial datorită capacităţii sale de transport la nivel atmosferic pe o rază lungă de acţiune, persistenţa acestuia în mediu odată ce este introdus antropic, capacitatea sa de a se bioacumula în ecosisteme şi efectele sale negative semnificative asupra sănătăţii umane şi a mediului,
Reamintind decizia 25/5 din 20 februarie 2009 a Consiliului de Guvernare al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu de a iniţia o acţiune internaţională pentru a gestiona mercurul în mod eficient, eficace şi coerent,
Reamintind paragraful 221 din documentul final al Conferinţei Naţiunilor Unite cu privire la dezvoltarea durabilă „Viitorul pe care îl dorim”, care a proclamat un rezultat de succes al negocierilor asupra unui instrument global legal obligatoriu cu privire la mercur, pentru a aborda riscurile pentru sănătatea umană şi mediu,
Reamintind reafirmarea de către Conferinţa Naţiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă a principiilor declaraţiei de la Rio privind mediu şi dezvoltare, inclusiv printre altele, responsabilităţile comune, dar diferenţiate, şi recunoscând circumstanţele şi capabilităţile respective ale statelor, precum şi necesitatea de acţiune la nivel global,
Conştientizând riscurile din punctul de vedere al sănătăţii, în special în ţările în curs de dezvoltare, ce rezultă din expunerea populaţiei vulnerabile la mercur, în special a femeilor, copiilor şi, odată cu ei, a generaţiilor următoare,
Observând vulnerabilităţile particulare ale ecosistemelor arctice şi ale comunităţilor indigene datorate biomagnificării mercurului şi contaminării alimentelor tradiţionale şi preocupate de comunităţile indigene în general cu privire la efectele mercurului,
Recunoscând lecţiile substanţiale ale bolii Minamata, în special gravele efecte asupra sănătăţii umane şi a mediului, care rezultă din poluarea de mercur, şi necesitatea de a asigura gestionarea corespunzătoare a mercurului şi prevenirea evenimentelor similare în viitor,
Subliniind importanţa sprijinului financiar, tehnic, tehnologic şi de întărire a capacităţii, în special pentru ţările în curs de dezvoltare şi ţările cu economii în tranziţie, în vederea consolidării capabilităţilor naţionale pentru gestionarea mercurului şi de a promova aplicarea efectivă a Convenţiei,
Recunoscând, de asemenea, activităţile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în protecţia sănătăţii umane cu privire la mercur şi rolurile acordurilor multilaterale relevante de mediu, în special Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora şi Convenţia de la Rotterdam privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerţului internaţional,
Recunoscând că această convenţie şi alte acorduri internaţionale în domeniul mediului şi comerţului se sprijină reciproc,
Subliniind că nimic din prezenta Convenţie nu este destinat atingerii drepturilor şi obligaţiilor niciunei Părţi care derivă din orice alt acord internaţional existent,
Înţelegând că expunerea de mai sus nu este destinata pentru a crea o ierarhie între această convenţie şi alte instrumente internaţionale.
Notând că nimic din prezenta convenţie nu previne o Parte de a lua măsuri suplimentare naţionale conforme cu prevederile prezentei Convenţii în efortul de a proteja sănătatea umană şi mediul împotriva expunerii la mercur în concordanţă cu celelalte obligaţii ale Părţilor în temeiul dreptului internaţional aplicabil,
Au convenit după cum urmează:
(a) „mineritul de aur artizanal şi la scară mică” înseamnă minerit de aur efectuat de mineri în mod individual sau de întreprinderi mici cu capital limitat de investiţii şi de producţie;
(b) „cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă acele tehnici care sunt cele mai eficiente pentru a preveni şi, unde nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi evacuările de mercur în aer, apă şi sol, precum şi impactul acestor emisii şi evacuări asupra mediului ca întreg, luând în considerare aspectele economice şi tehnice pentru o anumită Parte sau o anumită instalaţie pe teritoriul acelei Părţi. În acest context:
(i) „cele mai bune” înseamnă cele mai eficiente în obţinerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului ca întreg;
(ii) tehnici „disponibile” înseamnă, pentru o anumita Parte şi o anumită instalaţie pe teritoriul acelei Părţi, acele tehnici, dezvoltate la o scară care permite punerea în aplicare într-un sector industrial relevant în condiţii economice şi tehnice viabile, luând în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori dezvoltate pe teritoriul acelei părţi, cu condiţia ca acestea să fie accesibile operatorului instalaţiei aşa cum este stabilit de către acea Parte; şi
(iii) „tehnici” înseamnă tehnologiile folosite, practicile operaţionale şi modalităţile în care instalaţiile sunt proiectate, construite, întreţinute, operate şi dezafectate;
(c) „cele mai bune practici de mediu” înseamnă aplicarea celei mai potrivite combinaţii a măsurilor de control al mediului şi strategiilor;
(d) „mercur” înseamnă mercur elementar (Hg(0), CAS nr. 7439-97-6);
(e) „compus de mercur” înseamnă orice substanţă ce conţine atomi de mercur şi unul sau mai mulţi atomi din alte elemente chimice, care pot fi separate în diferite componente doar prin reacţii chimice;
(f) „produs cu adaos de mercur” înseamnă un produs sau o componentă de produs care conţine mercur sau un compus de mercur care a fost adăugat în mod intenţionat;
(g) „Parte” înseamnă un stat sau organizaţie de integrare economică regională care a consimţit să respecte prezenta convenţie şi pentru care Convenţia este în vigoare;
(h) „Părţile prezente şi votante” înseamnă Părţile prezente şi care îşi exprimă un vot afirmativ sau negativ la o reuniune a Părţilor;
(i) „minerit primar al mercurului” înseamnă mineritul în care materialul principal căutat este mercurul;
(j) „organizaţia de integrare economică regională” înseamnă organizaţia constituită de statele suverane ale unei regiuni determinate pentru care statele sale membre au transferat competenţe cu privire la probleme guvernate de prezenta convenţie şi care a fost autorizată în mod corespunzător, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenţie; şi
(k) „utilizarea permisă” înseamnă orice utilizare de către o Parte a mercurului sau compuşilor de mercur în conformitate cu prezenta convenţie, inclusiv, dar nu limitat la utilizarea în conformitate cu articolele 3, 4, 5, 6 şi 7.
(a) trimiterile la „mercur” includ amestecuri de mercur cu alte substanţe, inclusiv aliaje de mercur, cu o concentraţie de mercur de cel puţin 95 de procente de greutate; şi
(b) „Compuşi ai mercurului” înseamnă clorură de mercur (I) (cunoscut de asemenea drept calomel), oxid de mercur (II), sulfat de mercur (II), azotat de mercur (II), cinabru, sulfura de mercur.
2. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică pentru:
(a) cantităţile de mercur sau compuşi ai mercurului pentru a fi utilizate în cercetarea de laborator sau ca standard de referinţă; sau
(b) cantităţile de mercur sau compuşi ai mercurului apărute în mod natural prezente în astfel de produse ca metale nonmercurice, minereuri ori produse minerale, incluzând cărbune, sau produse derivate din aceste materiale şi cantităţile neintenţionate în produse chimice; sau
(c) produse cu adaos de mercur.
3. Fiecare Parte nu va permite mineritul primar de mercur care nu a fost realizat pe teritoriul său până la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte.
4. Fiecare Parte va permite doar mineritul primar de mercur care a fost început pe teritoriul său până la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte pentru o perioadă de până la cincisprezece ani după această dată. Pe parcursul acestei perioade, mercurul provenit din astfel de minerit va fi folosit numai pentru fabricarea produselor cu adaos de mercur în conformitate cu articolul 4, în procesele de fabricaţie, conform articolului 5, sau vor fi eliminate în conformitate cu articolul 11, folosind procedee care nu duc la recuperarea, reciclarea, regenerarea, reutilizarea directă sau utilizări alternative.
5. Fiecare Parte trebuie să:
(a) depună toate eforturile pentru a identifica stocurile individuale de mercur sau compuşi de mercur ce depăşesc 50 tone metrice, precum şi sursele de aprovizionare cu mercur ce depăşesc 10 tone metrice pe an, care se află pe teritoriul său;
(b) ia măsuri pentru a se asigura că, în cazul în care Partea consideră că excesul de mercur din dezafectarea instalaţiilor clorosodice este disponibil, acest mercur este eliminat în conformitate cu ghidurile pentru gestionarea mediului la care se face referire în paragraful 3 litera (a) din articolul 11, folosind operaţiuni care nu conduc la recuperarea, reciclarea, regenerarea, reutilizarea directă sau utilizări alternative.
6. Fiecare Parte nu va permite exportul de mercur, exceptând:
(a) către o Parte care a furnizat Părţii exportatoare acordul său scris şi doar cu scopul:
(i) utilizării permise de către Partea importatoare conform prezentei Convenţii; sau
(ii) stocării temporare în condiţii de siguranţă pentru mediu astfel cum este prevăzut la articolul 10; sau
(b) unei terţe părţi care a dat Părţii exportatoare acordul scris, inclusiv certificarea care să demonstreze că:
(i) terţa Parte dispune de măsuri la locaţia declarată pentru asigurarea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului şi pentru a asigura conformitatea acestor măsuri cu dispoziţiile articolelor 10 şi 11; şi
(ii) acest mercur va fi folosit doar pentru o utilizare permisă de către o Parte a acestei convenţii sau pentru depozitarea temporară în condiţii de siguranţă pentru mediu astfel cum este prevăzut în articolul 10.
7. O parte exportatoare se poate baza pe o notificare generala către Secretariatul Părţii importatoare sau terţei Părţi, sub forma de acord scris, impusă de paragraful 6. O astfel de notificare generală va stabili orice termene şi condiţii în care Partea importatoare sau terţa Parte prevede acordul. Notificarea poate fi revocată în orice moment de către acea Parte sau terţa Parte. Secretariatul trebuie să păstreze un registru public al tuturor notificărilor de acest fel.
8. Fiecare parte nu va permite importul de mercur de la o terţă parte, căreia îi va asigura acordul scris, cu excepţia cazului în care terţa parte a asigurat că mercurul nu provine din surse identificate ca fiind nepermise în conformitate cu paragraful 3 sau paragraful 5 litera (b).
9. O parte care depune o notificare generală de acord în conformitate cu paragraful 7 poate decide să nu aplice paragraful 8, cu condiţia să se menţină restricţiile cuprinzătoare privind exportul de mercur şi să aibă măsuri interne capabile să asigure că mercurul importat este gestionat în condiţii de siguranţă pentru mediu. Partea va furniza Secretariatului o notificare a unei astfel de decizii, care să includă informaţii ce descriu restricţiile privind exportul, precum şi măsuri interne de reglementare, cum ar fi informaţii privind cantităţile şi ţările de origine ale mercurului importat de la terţe părţi. Secretariatul va menţine un registru public al tuturor notificărilor de acest fel. Comitetul de implementare şi conformitate va revizui şi evalua oricare din aceste notificări şi informaţii suplimentare în conformitate cu articolul 15 şi poate face recomandări, după caz, la Conferinţa Părţilor.
10. Procedura stabilită la paragraful 9 va fi disponibil până la încheierea celei de a doua reuniuni a Conferinţei Părţilor. După această dată, aceasta încetează să fie disponibilă, cu excepţia cazului în care Conferinţa Părţilor decide altfel prin simpla majoritate a Părţilor prezente şi cu drept de vot, cu excepţia cazurilor în care o Parte a înaintat o notificare în conformitate cu paragraful 9 înainte de sfârşitul celei de a doua reuniuni a Conferinţei Părţilor.
11. Fiecare parte va include în rapoartele sale transmise în conformitate cu articolul 21 informaţii care arată că au fost îndeplinite cerinţele acestui articol.
12. Conferinţa Părţilor la prima sa reuniune va furniza îndrumări suplimentare cu privire la acest articol, în special cu privire la paragrafele 5 litera (a), 6 şi 8, şi va elabora şi adopta conţinutul obligatoriu de certificare prevăzut la paragrafele 6 litera (b) şi 8.
13. Conferinţa Părţilor va evalua dacă comerţul specific cu compuşi de mercur se compromite obiectivul prezentei Convenţii şi va lua în considerare dacă compuşii specifici mercurului trebuie să facă obiectul paragrafelor 6 şi 8, prin enumerarea acestora într-o anexă suplimentară, adoptată în conformitate cu articolul 27.
2. O Parte poate declara ca alternativă la paragraful 1 şi indica, în momentul ratificării sau la intrarea în vigoare a unui amendament la anexa A, că se vor implementa măsuri diferite sau strategii cu referire la produsele enumerate în partea I din anexa A. O Parte poate alege numai această alternativă doar dacă poate demonstra că aceasta deja a redus la un nivel minim fabricarea, importul şi exportul unei largi majorităţi a produselor enumerate în partea I din anexa A şi că a implementat măsuri sau strategii pentru a reduce utilizarea mercurului în produse adiţionale nelistate în partea I din anexa A la momentul când aceasta notifică Secretariatul asupra deciziei sale de a utiliza această alternativă. În plus, o Parte care alegere această alternativa,va:
(a) raporta, cu prima ocazie, la Conferinţa Părţilor o descriere a măsurilor sau strategiilor implementate, inclusiv o cuantificare a reducerilor realizate;
(b) pune în aplicare măsurile sau strategiile pentru reducerea utilizării mercurului în orice produse enumerate în partea I din anexa A pentru care nu a fost obţinuta încă o valoare de minim;
(c) lua în considerare măsuri suplimentare pentru a obţine reduceri adiţionale; şi
(d) fi neeligibila de a solicita derogări în temeiul articolului 6 pentru nicio categorie de produse pentru care această alternativă este aleasă.
Nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a acestei Convenţii, Conferinţa Părţilor, ca parte a procesului de examinare în conformitate cu paragraful 8, va analiza progresul şi eficienţa măsurilor luate în temeiul prezentului alineat.
3. Fiecare Parte va lua măsuri asupra produselor cu adaos de mercur enumerate în partea II a anexei A în conformitate cu prevederile stabilite.
4. Secretariatul trebuie, pe baza informaţiilor furnizate de Părţi, sa colecteze şi să menţină informaţii asupra produselor cu adaos de mercur şi a alternativelor acestora, şi va pune aceste informaţii la dispoziţia publicului. Secretariatul va face de asemenea publice orice informaţii relevante prezentate de către Părţi.
5. Fiecare parte va lua măsuri pentru a preveni încorporarea în produse a compuşilor cu adaos de mercur, fabricarea, importul şi exportul acelora care nu sunt permise în temeiul prezentului articol.
6. Fiecare parte va descuraja fabricarea şi distribuirea în comerţ a produselor cu adaos de mercur necunoscute şi nemenţionate înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei, cu excepţia cazului în care o evaluare a riscurilor şi beneficiilor produsului demonstrează beneficiile pentru sănătate umană sau mediu. O Parte va furniza Secretariatului, după caz, informaţii despre oricare dintre asemenea produse, inclusiv orice informaţie despre riscurile şi beneficiile acestora asupra mediului şi sănătăţii umane. Secretariatul va face publice astfel de informaţii.
7. Orice Parte poate prezenta o propunere către Secretariat pentru listarea unui produs cu adaos de mercur în anexa C, ce va cuprinde informaţii legate de disponibilitatea, fezabilitatea tehnică şi economică şi de mediu, precum şi riscurile asupra sănătăţii şi beneficiile alternativelor nonmercurice la produs, luând în considerare informaţiile prevăzute la paragraful 4.
8. Nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei, Conferinţa Părţilor va reexamina anexa A şi poate lua în considerare modificările la anexa respectivă în conformitate cu articolul 27.
9. În revizuirea anexei A în conformitate cu paragraful 8, Conferinţa Părţilor trebuie să ia în considerare cel puţin:
(a) orice propunere făcută în conformitate cu paragraful 7;
(b) informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu paragraful 4; şi
(c) disponibilitatea părţilor la alternative fără mercur care sunt fezabile din punct de vedere tehnic şi economic, luând în considerare riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii umane.
2. Nicio Parte nu va permite, luând măsuri corespunzătoare, utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur în procesele de fabricaţie enumerate în partea I din anexa B, după data eliminării acestora, specificată în respectiva anexă pentru procesele individuale, cu excepţia cazului în care Partea are o excepţie înregistrată în temeiul articolului 6.
3. Fiecare Parte va lua măsuri pentru a limita utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur în procesele enumerate în partea II din anexa B în conformitate cu dispoziţiile stabilite în această anexă.
4. Secretariatul, in baza informaţiilor furnizate de către Părţi, va colecta şi menţine informaţii despre procesele care folosesc mercur sau compuşi de mercur şi alternativele acestora şi va face aceste informaţii accesibile publicului. Alte informaţii relevante pot fi, de asemenea, prezentate de către Părţi şi se fac publice de către Secretariat.
5. Fiecare parte cu una sau mai multe instalaţii care utilizează mercur ori compuşi de mercur în procesele de fabricaţie enumerate în anexa B trebuie:
(a) să ia măsuri fata de emisiile şi evacuările de mercur sau compuşi de mercur din aceste instalaţii;
(b) să includă în rapoartele sale transmise în conformitate cu articolul 21 informaţii privind măsurile adoptate în temeiul prezentului paragraf; şi
(c) să se străduiască să identifice instalaţiile din teritoriul său care utilizează mercur sau compuşi de mercur pentru procesele enumerate în anexa B şi să le prezinte Secretariatului, nu mai târziu de trei ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte, informaţii privind numărul şi tipurile de astfel de facilităţi şi cantitatea anuală estimată de mercur sau compuşi de mercur folosită în aceste locuri. Secretariatul va face astfel de informaţii accesibile publicului.
6. Nicio Parte nu va permite utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur într-o instalaţie care nu exista înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte, care utilizează procedeele de producţie enumerate în anexa B. Nu se aplică derogări la astfel de instalaţii.
7. Fiecare Parte va descuraja dezvoltarea oricărei instalaţii ce utilizează orice alt proces de producţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt în mod intenţionat utilizaţi, care nu exista înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei, exceptând cazul în care Partea poate demonstra spre acceptarea Conferinţei Părţilor că procesul de fabricaţie asigură beneficii semnificative de mediu şi de sănătate şi că nu există alternative tehnice şi economice fezabile care să confere astfel de beneficii.
8. Părţile sunt încurajate să facă schimb de informaţii relevante cu privire la tehnologii noi relevante, alternative fără mercur fezabile din punct de vedere economic şi tehnic, şi posibile măsuri şi tehnici pentru a reduce şi, unde este fezabil, să elimine utilizarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi emisiile şi evacuările de mercur şi compuşi de mercur din aceste procese de producţie enumerate în anexa B.
9. Orice Parte poate prezenta o propunere de modificare a anexei B în vederea listării unui proces de fabricaţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt utilizaţi. Va cuprinde informaţii legate de disponibilitate, fezabilitate tehnică şi economică şi riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii ale alternativelor fără mercur la proces.
10. Nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei, Conferinţa Părţilor va reexamina anexa B şi poate lua în considerare modificările la anexa respectivă în conformitate cu articolul 27.
11. În orice revizuire a anexei B în conformitate cu paragraful 10, Conferinţa Părţilor va lua în considerare cel puţin:
(a) orice propunere făcută în conformitate cu paragraful 9;
(b) informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu paragraful 4; şi
(c) disponibilitatea pentru Părţi privind alternativele fără mercur care sunt fezabile tehnic şi economic, luând în considerare riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii umane.
(a) prin devenirea ca Parte a acestei Convenţii; sau
(b) în cazul oricărui produs cu adaos de mercur care este adăugat printr-o amendare a anexei A sau oricărui proces de fabricaţie în care se utilizează mercur care este adăugat printr-o amendare a anexei B, nu mai târziu decât data la care amendamentul aplicabil intră în vigoare pentru Parte.
Orice astfel de înregistrare este însoţită de o declaraţie care explică necesitatea derogării pentru această Parte.
2. O derogare poate fi înregistrată fie pentru o categorie enumerată în anexa A sau B ori pentru o subcategorie identificată de către orice stat sau organizaţie regională de integrare economică.
3. Fiecare Parte care are una sau mai multe derogări este identificată într-un registru. Secretariatul stabileşte şi menţine registrul şi îl face disponibil publicului.
(4) Registrul trebuie să includă:
(a) o listă a Părţilor care au una sau mai multe derogări;
(b) derogarea sau derogările înregistrate pentru fiecare Parte; şi
(c) data de expirare a fiecărei excepţii.
5. Cu excepţia cazului în care o perioadă mai scurtă este indicată în registru de către o Parte, toate derogările în conformitate cu paragraful 1 expiră la cinci ani după data relevantă a eliminării enumerată în anexa A sau B.
6. Conferinţa Părţilor poate, la solicitarea unei Părţi, decide prelungirea unei derogări pentru cinci ani, cu excepţia cazului în care Partea solicită o perioadă mai scurtă. În luarea deciziei sale, Conferinţa Părţilor trebuie să ţină seama de:
(a) un raport al Părţii ce justifică necesitatea extinderii derogării şi sublinierea activităţilor întreprinse şi planificate pentru a elimina necesitatea derogării cât mai curând posibil;
(b) informaţiile disponibile, inclusiv cu privire la disponibilitatea produselor şi proceselor alternative fără mercur sau care implică consumul mai mic de mercur decât utilizarea derogării; şi
(c) activităţile planificate sau în curs de desfăşurare pentru a furniza depozitarea corespunzătoare a mercurului şi eliminarea deşeurilor de mercur.
O derogare poate fi extinsă o singură dată pentru un produs şi pentru un termen de eliminare.
7. O Parte poate retrage în orice moment o derogare printr-o notificare scrisă către Secretariat. Retragerea unei excepţii intră în vigoare la data specificată în notificare.
8. Fără a aduce atingere paragrafului 1, niciun stat sau nicio organizaţie regională de integrare economică nu poate înregistra o derogare după cinci ani de la data eliminării pentru produsul ori procesul relevant, enumerat în anexa A sau B, cu excepţia cazului în care una ori mai multe Părţi rămân înregistrate pentru o derogare pentru acel produs sau proces, după ce au primit o prelungire în temeiul paragrafului 6. În acest caz, un stat sau o organizaţie regională de integrare economică poate la datele stabilite în paragraful 1 litere (a) şi (b), înregistra o derogare pentru acel produs ori proces care expiră după zece ani de la data retragerii relevante.
9. Nicio Parte nu poate avea o derogare în vigoare după 10 ani de la data eliminării retragerii pentru un produs sau proces enumerate în anexa A ori B.
2. Fiecare Parte ce deţine mine de aur artizanale şi la scară mică şi procesarea supusă acestui articol in teritoriul său va întreprinde paşi pentru a reduce, unde este posibil, pentru a elimina utilizarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi a emisiilor şi evacuărilor în mediu a mercurului de la astfel de minerit şi procesare.
3. Fiecare Parte informează Secretariatul dacă în orice moment Partea stabileşte că mineritul de aur artizanal şi la scară mică şi procesarea din teritoriul său sunt mai mult decât nesemnificative. În acest caz, Partea va:
(a) dezvolta şi implementa un plan naţional de acţiune în conformitate cu anexa C;
(b) prezenta planul său naţional de acţiune către Secretariat nu mai târziu de trei ani după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru această Parte sau trei ani de la notificarea către Secretariat, oricare termen ar fi mai îndepărtat; şi
(c) oferi o revizuire la fiecare trei ani a progresului în îndeplinirea obligaţiilor sale în temeiul prezentului articol şi va include astfel de revizuiri în rapoartele sale furnizate conform articolului 21.
4. Părţile pot coopera între ele, cu organizaţiile interguvernamentale relevante şi alte entităţi, după caz, pentru a atinge obiectivele acestui articol. O astfel de cooperare poate include:
(a) dezvoltarea de strategii pentru a preveni deturnarea mercurului sau compuşilor de mercur pentru utilizarea în mineritul şi procesarea artizanală şi la scară mică a aurului;
(b) promovarea iniţiativelor de educare, informare şi întărire a capacităţii instituţionale;
(c) promovarea cercetării în practici alternative durabile fără mercur;
(d) furnizarea de asistenţă tehnică şi financiară;
(e) parteneriate pentru a ajuta la punerea în aplicare a angajamentelor asumate în temeiul prezentului articol;
(f) utilizarea schimbului de informaţii prin mecanisme deja existente în vederea promovării cunoştinţelor, celor mai bune practici de mediu şi tehnologii alternative care sunt viabile din punct de vedere al mediului, tehnic, social şi economic.
2. În scopul acestui articol:
(a) „emisiile” înseamnă emisii de mercur sau compuşi de mercur în atmosferă;
(b) „sursă relevantă” înseamnă o sursă care se încadrează în una dintre categoriile de surse enumerate în anexa D.
Dacă alege, o Parte poate stabili criteriile pentru a identifica sursele incluse într-o categorie de surse enumerate în anexa D, atât timp cât aceste criterii pentru orice categorie cuprind cel puţin 75 la sută din emisiile din această categorie;
(c) „sursă nouă” înseamnă orice sursă relevantă dintr-o categorie enumerata în Anexa D, construcţia sau modificarea substanţială a celei începute cu cel puţin un an după data:
(i) intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru Partea în cauză; sau
(ii) intrării în vigoare pentru Partea în cauză a unui amendament la anexa D, în cazul în care sursa devine subiect al dispoziţiilor prezentei Convenţii numai în virtutea acestui amendament;
(d) „modificarea substanţială” înseamnă modificarea unei surse relevante, care duce la o creştere semnificativă a emisiilor, excluzând orice schimbare în emisiile rezultate din recuperarea produselor secundare. Este la latitudinea Părţii să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu.
(e) „sursă existentă” înseamnă orice sursă relevantă care nu este o nouă sursă;
(f) „valoare-limită de emisie” înseamnă o limită de concentraţie, masă sau procent de emisie de mercur ori compuşi de mercur, adesea exprimate ca „mercur total”, emise de o sursă punctuală.
3. O Parte cu surse relevante trebuie să ia măsuri de control a emisiilor şi poate elabora un plan naţional, stabilind măsurile care trebuie luate pentru a controla emisiile şi obiectivele dorite, ţintele şi rezultatele propuse. Orice plan trebuie prezentat Conferinţei Părţilor în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea Parte. În cazul în care o Parte dezvoltă un plan de implementare în conformitate cu articolul 20, Partea îl poate include în el planul elaborat conform acestui paragraf.
4. Pentru noile sale surse, fiecare Parte va fi nevoită să utilizeze cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu pentru a controla şi, unde este posibil, să reducă emisiile cât mai curând posibil, dar nu mai târziu
de cinci ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea Parte. O Parte poate folosi valorile-limită de emisie, care sunt în concordanţă cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.
5. Luând în considerare circumstanţele naţionale şi disponibilitatea tehnică şi economică, precum şi accesibilitatea, pentru sursele sale existente cât mai curând posibil, dar nu mai mult de zece ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru aceasta, fiecare parte va include în orice plan naţional şi va implementa una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
(a) un obiectiv cuantificat pentru controlul şi, dacă este posibil, reducerea emisiilor din surse relevante;
(b) valorile-limită de emisie pentru controlul şi, unde este cazul, reducerea emisiilor din surse relevante;
(c) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu pentru a controla emisiile din sursele relevante;
(d) o strategie de control mulţi-poluantă, care ar oferi beneficii mutuale pentru controlul emisiilor de mercur;
(e) măsuri alternative pentru a reduce emisiile provenite de la surse relevante.
6. Părţile pot aplica aceleaşi măsuri asupra tuturor surselor relevante existente sau pot adopta diferite măsuri cu privire la diferite categorii de surse. Obiectivul pentru aceste măsuri aplicate de o Parte va fi de a realiza progrese rezonabile în reducerea emisiilor în timp.
7. Fiecare Parte va stabili, cât mai practic şi nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte, şi va menţine apoi un inventar al emisiilor din surse relevante.
8. Conferinţa Părţilor va adopta la prima sa reuniune, îndrumări pentru:
(a) cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu, ţinând seama de orice diferenţă dintre sursele noi şi existente şi necesitatea de a minimiza efectele cross-media; şi
(b) suport pentru Părţi în implementarea măsurilor prevăzute la paragraful 5, în special în determinarea obiectivelor şi în stabilirea valorilor-limită de emisie.
9. Conferinţa Părţilor cât mai curând posibil, adoptă îndrumări pentru:
(a) criteriile pe care Părţile le pot elabora în conformitate cu paragraful 2 litera (b);
(b) metodologia de elaborare a inventarelor de emisii.
10. Conferinţa Părţilor va evalua şi va actualiza corespunzător îndrumările elaborate în conformitate cu paragrafele 8 şi 9. Părţile vor lua în considerare îndrumările în implementarea prevederilor relevante din acest articol.
11. Fiecare Parte va include informaţii cu privire la implementarea acestui articol în rapoartele sale transmise în temeiul articolului 21, în special informaţii cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu paragrafele 4-7 şi eficacitatea măsurilor.
2. În sensul prezentului articol:
(a) „evacuări” înseamnă evacuări de mercur sau compuşi de mercur în sol sau apă;
(b) „sursă relevantă” înseamnă orice sursă punctuală antropogenică semnificativă de evacuare aşa cum este aceasta identificată de către o Parte şi care nu este abordată în alte prevederi ale prezentei Convenţii;
(c) „sursă nouă” înseamnă orice sursă relevantă, construcţie sau o modificare substanţială care este începută cu cel puţin un an după data intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru Partea în cauză;
(d) „modificarea substanţială” înseamnă modificarea unei surse relevante, care rezulta intr-o creştere semnificativă a evacuărilor, excluzând orice schimbare în evacuările rezultate din recuperarea unui produs secundar. Este la latitudinea Părţii să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu;
(e) „sursă existentă” înseamnă orice sursă relevantă care nu este o nouă sursă;
(f) „valoare-limită de evacuare” reprezintă o limită a concentraţiei sau masa de mercur ori compuşi de mercur, exprimate adesea ca „mercur total”, evacuat dintr-o sursa punctuală.
3. Fiecare Parte trebuie să identifice categoriile relevante de surse punctuale, nu mai târziu de trei ani după data intrării în vigoare a Convenţiei pentru ea şi periodic după aceea.
4. O Parte cu surse relevante trebuie să ia măsuri pentru a controla evacuările şi poate pregăti un plan naţional de stabilire a măsurilor ce trebuie luate pentru a controla evacuările, ţintele, obiectivele şi rezultatele aşteptate. Orice plan se prezintă Conferinţei Părţilor în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea Parte. În cazul în care o Parte elaborează un plan de implementare în conformitate cu articolul 20, Partea poate include în acesta şi planul elaborat în temeiul prezentului paragraf.
5. Măsurile vor cuprinde una sau mai multe dintre următoarele, după caz:
(a) valorile-limită de evacuare pentru a controla şi, dacă este posibil, reduce evacuările din surse relevante;
(b) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi celor mai bune practici de mediu pentru a controla evacuările de la sursele relevante;
(c) o strategie de control multipoluantă, ce va furniza beneficii suplimentare pentru controlul evacuărilor de mercur;
(d) măsuri alternative pentru a reduce evacuările de la surse relevante.
6. Fiecare Parte va stabili, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte, şi apoi menţine un inventor al evacuărilor din surse relevante.
7. Conferinţa Părţilor va adopta cât mai curând posibil îndrumări pentru:
(a) cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu, luând în considerare orice diferenţă dintre sursele noi şi cele existente şi necesitatea de a minimaliza efectele cross-media;
(b) metodologia pentru elaborarea inventarelor de evacuări.
8. Fiecare Parte va include informaţii privind punerea în aplicare a acestui articol în rapoartele sale transmise în temeiul Articolului 21, în special informaţii cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu paragrafele 3 - 6 şi eficacitatea măsurilor.
2. Fiecare Parte va lua măsuri pentru a se asigura că depozitarea temporară a mercurului şi a compuşilor de mercur destinaţi unei utilizări permise unei Părţi în temeiul prezentei Convenţii este efectuată în condiţii de siguranţă pentru mediu, ţinînd cont de ghiduri şi în conformitate cu orice cerinţe adoptate în temeiul paragrafului 3.
3. Conferinţa Părţilor adoptă ghidurile privind depozitarea în condiţii de siguranţă pentru mediu a mercurului şi compuşilor de mercur, luând în considerare orice indicaţii relevante elaborate în conformitate cu Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, precum şi alte îndrumări relevante. Conferinţa Părţilor poate adopta cerinţe de depozitare temporară într-o anexă suplimentară acestei Convenţii în conformitate cu articolul 27.
4. Părţile vor coopera, după caz, una cu cealaltă şi cu organizaţii interguvernamentale relevante, sau cu alte entităţi, Părţile vor coopera, după caz, una cu cealaltă şi cu organizaţii interguvernamentale relevante, sau cu alte entităţi, pentru a spori consolidarea capacităţilor pentru depozitarea temporară în condiţii de siguranţă pentru mediu a mercurului şi a altor compuşi ai mercurului.
2. În scopul acestei Convenţii, deşeurile de mercur înseamnă substanţe sau obiecte:
(a) alcătuite din mercur sau compuşi de mercur;
(b) ce conţin mercur sau compuşi de mercur; ori
(c) contaminate cu mercur sau compuşi de mercur,
într-o anumită cantitate mai mare decât cantităţile prag relevante definite de către Conferinţa părţilor, în colaborare cu organismele relevante ale Convenţiei de la Basel într-un mod armonizat, ce sunt eliminate sau se intenţionează a fi eliminate ori este necesar a fi eliminate în conformitate cu prevederile de la nivel naţional sau ale acestei convenţii.
Această definiţie exclude decopertările, rocile sterile şi haldele din mineritul de mercur, cu excepţia mineritului primar de mercur şi doar în cazul în care conţin mercur sau compuşi de mercur peste pragurile definite de către Conferinţa Părţilor.
3. Fiecare parte ia măsurile corespunzătoare astfel încât deşeul de mercur să fie:
(a) gestionat în condiţii de siguranţă pentru mediu, ţinând cont de ghidurile elaborate în conformitate cu Convenţia de la Basel şi în conformitate cu cerinţele pe care Conferinţa Părţilor le va adopta într-o anexă suplimentară în conformitate cu articolul 27. În elaborarea cerinţelor, Conferinţa Părţilor va lua în considerare regulamentele şi programele Părţilor cu privire la gestionarea deşeurilor;
(b) doar recuperat, reciclat, regenerat sau direct reutilizat pentru utilizarea permisă unei Părţi în temeiul prezentei Convenţii sau pentru eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu, conform paragrafului 3 litera (a);
(c) pentru Părţile Convenţiei de la Basel, netransportate peste frontierele internaţionale, cu excepţia scopului de eliminare în condiţii de siguranţă pentru mediu în conformitate cu acest articol şi cu Convenţia respectivă. În circumstanţele în care Convenţia de la Basel nu se aplică transporturilor peste frontierele internaţionale, o Parte va permite un astfel de transport, numai după luarea în considerare a regulilor, standardelor şi ghidurilor internaţionale relevante.
4. Conferinţa Părţilor va căuta să coopereze strâns cu organismele relevante din Convenţia de la Basel în revizuirea şi actualizarea, după caz, ale ghidurilor menţionate la paragraful 3 litera (a).
5. Părţile sunt încurajate să coopereze între ele, cu organizaţiile interguvernamentale corespunzătoare şi cu alte entităţi, după caz, pentru a dezvolta şi menţine capacitatea globală, regională şi naţională de gestionare a deşeurilor de mercur în condiţii de siguranţă pentru mediu.
2. Orice acţiuni de a reduce riscurile prezentate de astfel de situri vor fi efectuate în condiţii de siguranţă pentru mediu, incluzând, dacă este cazul, o evaluare a riscurilor asupra sănătăţii umane şi a mediului din cauza mercurului sau a compuşilor de mercur pe care acestea le conţin.
3. Conferinţa Părţilor va adopta îndrumarul cu privire la gestionarea siturilor contaminate, care pot include metode şi abordări pentru:
(a) identificarea şi caracterizarea sitului;
(b) implicarea publicului;
(c) evaluarea riscului asupra sănătăţii umane şi a mediului;
(d) opţiuni de gestionare a riscurilor prezentate de siturile contaminate;
(e) evaluarea beneficiilor şi costurilor; şi
(f) validarea rezultatelor.
4. Părţile sunt încurajate să coopereze în dezvoltarea strategiilor şi implementarea activităţilor de identificare, evaluare, prioritizare, gestionare şi, după caz, remediere a siturilor contaminate.
2. Eficienţa generală a implementării acestei Convenţii de către Părţi, care sunt ţări în curs de dezvoltare, va fi legată de implementarea eficientă a acestui articol.
3. Sursele multilaterale, regionale şi bilaterale de asistenţa financiară şi tehnică, precum şi întărirea capacităţii instituţionale şi transferul de tehnologie, sunt încurajate, în regim de urgenţă, să îmbunătăţească şi să crească activităţile lor cu privire la gestionarea mercurului puse în sprijinul Părţilor, care sunt ţări în curs de dezvoltare, în implementarea acestei convenţii referitor la resursele financiare, asistenţa tehnică şi transferul de tehnologie.
4. Părţile, în acţiunile lor cu privire la finanţare, vor ţine seama, în special de nevoile specifice şi de circumstanţele speciale ale Părţilor, care sunt state formate din insule mici în curs de dezvoltare sau ţări mai puţin dezvoltate.
5. Un mecanism pentru prevederile financiare adecvate, predictive şi oportune este definit mai jos. Mecanismul trebuie să sprijine Părţile din ţările în curs de dezvoltare şi Părţile din ţările cu economii în tranziţie în implementarea obligaţiilor lor, conform acestei Convenţii.
6. Mecanismul va include:
(a) Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu, şi
(b) un program internaţional specific ce sprijină consolidarea capacităţii instituţionale şi asistenţă tehnică.
7. Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu va furniza noi resurse financiare, predictibile, adecvate şi oportune care să asigure costurile pentru sprijinirea implementării acestei Convenţii, aşa cum a fost adoptată de către Conferinţa Părţilor. În scopul acestei Convenţii, Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu va fi operat sub îndrumarea Conferinţei Părţilor şi va raporta acesteia. Conferinţa Părţilor va furniza îndrumări pentru strategiile generale, politicile, priorităţile programului şi eligibilităţii accesării şi utilizării resurselor financiare. În plus, Conferinţa Părţilor va furniza îndrumări privind lista ce indică categoriile de activităţi ce pot primi sprijin de la Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu. Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu va furniza resurse pentru a acoperi costurile incrementale ale beneficiilor globale de mediu, precum şi costurile totale agreate ale unor activităţi precursoare.
8. În furnizarea resurselor pentru o activitate, Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu va lua în considerare potenţialele reduceri ale mercurului pentru activitatea propusă în relaţie cu costurile acesteia.
9. În scopul acestei Convenţii, Programul, prevăzut în paragraful 6 litera (b), va fi operat şi gestionat sub îndrumarea Conferinţei Părţilor. Conferinţa Părţilor va decide, la prima sa întrunire, asupra instituţiei-gazdă a Programului, care va trebui să fie o organizaţie existentă şi va furniza îndrumări la aceasta, inclusiv asupra valabilităţii acestuia. Toate Părţile şi alte părţi interesate relevante sunt invitate să furnizeze resurse financiare Programului, pe bază de voluntariat.
10. Conferinţa Părţilor şi entităţile ce fac parte din mecanism vor agrea la prima întrunire a Conferinţei Părţilor asupra aranjamentelor ce vor pune în aplicare paragrafele de mai sus.
11. Conferinţa Părţilor va revizui, nu mai târziu de cea de-a treia sa reuniune, iar apoi, în mod regulat, nivelul de finanţare, îndrumările furnizate de către Conferinţa Părţilor entităţilor încredinţate de a operaţionaliza mecanismul stabilit conform acestui articol şi eficacitatea acestora, abilitatea acestora de a aborda nevoile de schimbare a Părţilor, care sunt țările în curs de dezvoltare, şi a Părţilor, care sunt țările cu economii în tranziţie. Va acţiona corespunzător pe baza unei astfel de revizuiri, pentru a îmbunătăţi eficienţa mecanismului.
12. Toate Părţile, prin capacităţile lor, sunt invitate să contribuie la mecanism. Mecanismul va încuraja furnizarea de resurse din alte surse, inclusiv din sectorul privat, şi va căuta să ridice nivelul acestor resurse din activităţile pe care le sprijină.
2. Întărirea capacităţii instituţionale şi asistenţa tehnică în conformitate cu articolul 13 paragraful 1 pot fi furnizate prin aranjamente regionale, subregionale şi naţionale, inclusiv centre regionale şi subregionale existente, prin alte mijloace multilaterale şi bilaterale, precum şi prin parteneriate, inclusiv parteneriate care implică sectorul privat. Cooperarea şi coordonarea cu alte acorduri multilaterale de mediu în domeniul substanţelor chimice şi deşeurilor vor trebui căutate pentru a spori eficienţa asistenţei tehnice şi realizarea acesteia.
3. Părţile care sunt ţări dezvoltate şi alte Părţi, după capabilitatea lor, vor promova şi facilita, sprijinite de către sectorul privat şi alte părţi interesate relevante, dezvoltarea, transferul, distribuirea şi accesul la tehnologiile alternative recente ce sunt în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului către Părţile care sunt ţări în curs de dezvoltare, în special ţări mai puţin dezvoltate şi state insule mici în curs de dezvoltare, şi către Părţile cu economii în tranziţie pentru a întări capacitatea lor de a implementa eficient aceasta Convenţie.
4. Conferinţa Părţilor, prin cea de a doua reuniune a sa, iar apoi în mod regulat şi ţinând cont de notificările şi rapoartele de la Părţi, conform articolului 21, şi informaţiile furnizate de alte Părţi interesate, va:
(a) lua în considerare informaţiile cu privire la iniţiativele existente şi progresul făcut referitor la tehnologii alternative;
(b) lua în considerare nevoile Părţilor, în special ale Părţilor care sunt ţări în curs de dezvoltare pentru tehnologii alternative;
(c) identifica provocările experimentate de către Părţi, în special ţările în curs de dezvoltare, în transferul de tehnologie.
5. Conferinţa Părţilor va face recomandări cu privire la cum ar putea fi îmbunătăţit în continuare, conform acestui articol, modul de întărire a capacităţii instituţionale, asistenţă tehnică şi de transfer de tehnologie.
2. Comitetul va promova implementarea şi revizuirea conformităţii tuturor dispoziţiilor acestei Convenţii. Comitetul va examina atât problemele individuale, cât şi sistemice de conformare şi va face recomandări, după caz, către Conferinţa Părţilor.
3. Comitetul este format din 15 membri, numiţi de către Părţi şi aleşi de Conferinţa Părţilor, cu respectarea cuvenită a echitabilităţii reprezentării geografice, bazată pe cele cinci regiuni ale Organizaţiei Naţiunilor Unite; primii membri vor fi aleşi în cadrul primei reuniuni a Conferinţei Părţilor şi, ulterior, în conformitate cu normele de procedură aprobate de Conferinţa Părţilor în conformitate cu paragraful 5; membrii comitetului vor avea competenţă într-un domeniu relevant acestei Convenţii şi vor asigura un echilibru adecvat de expertiză.
4. Comitetul poate examina probleme pe baza:
(a) solicitărilor scrise de la orice Parte cu privire la propria conformitate;
(b) rapoartelor naţionale în conformitate cu articolul 21; şi
(c) cererilor de la Conferinţa Părţilor.
5. Comitetul va elabora propriile reguli de procedură, care vor fi supus aprobării celei de-a doua reuniuni a Conferinţei Părţilor; Conferinţa Părţilor poate adopta termeni suplimentari de referinţă pentru Comitet.
6. Comitetul va face orice eforturi pentru a adopta recomandările sale prin consens. Dacă toate eforturile în vederea consensului au fost epuizate şi nu s-a ajuns la niciun consens, ca o ultima măsură, astfel de recomandări vor fi adoptate printr-un vot al unei majorităţi de trei pătrimi din membrii prezenţi şi votanţi pe baza unui cvorum de două treimi din membri.
(a) promoveze elaborarea şi implementarea strategiilor şi programelor de identificare şi protejare a populaţiilor la risc, populaţiilor deosebit de vulnerabile şi care pot include adoptarea ghidurilor ştiinţifice referitoare la sănătate cu privire la expunerea la mercur şi compuşi de mercur, stabilind obiective pentru reducerea expunerii la mercur, dacă este cazul, şi educarea publică, cu participarea sectoarelor de sănătate publică şi a altor sectoare implicate;
(b) promoveze dezvoltarea şi implementarea programelor ştiinţifice educaţionale şi preventive asupra expunerii ocupaţionale la mercur şi compuşi de mercur;
(c) promoveze serviciile de asistenţă de sănătate corespunzătoare pentru prevenirea, tratamentul şi grija pentru populaţiile afectate de expunerea la mercur sau compuşi de mercur; şi
(d) stabilească şi întărească, după caz, capacităţile instituţionale şi profesionale de sănătate pentru prevenire, diagnosticare, tratament şi monitorizare a riscurilor de sănătate în legătură cu expunerea la mercur şi compuşi de mercur.
2. Conferinţa Părţilor, considerând aspectele şi activităţile referitoare la sănătate, va:
(a) consulta şi colabora cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte organizaţii interguvernamentale relevante, după caz; şi
(b) promova cooperarea şi schimbul de informaţii cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte organizaţii interguvernamentale relevante, după caz.
(a) informaţii ştiinţifice, tehnice, economice şi juridice referitoare la mercur şi compuşii de mercur, inclusiv informaţii toxicologice, ecotoxicologice şi de securitate;
(b) informaţii privind reducerea sau eliminarea producţiei, utilizării, comerţului, emisiilor şi evacuărilor de mercur şi compuşi de mercur;
(c) informaţii cu privire la alternative viabile din punct de vedere tehnic şi economic pentru:
(i) produsele cu adaos de mercur;
(ii) procesele de fabricaţie în care sunt utilizate mercurul sau compuşii de mercur;
(iii) activităţi şi procese care emit ori evacuează mercur sau compuşi de mercur;
incluzând informaţii despre riscurile asupra sănătăţii mediului şi asupra costurilor şi beneficiilor economice şi sociale ale unor astfel de alternative; şi
(d) informaţii epidemiologice cu privire la impacturile asupra sănătăţii asociate cu expunerea la mercur şi compuşi de mercur, în strânsă cooperare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte organizaţii relevante, după caz.
2. Părţile pot face schimb de informaţii menţionate la paragraful 1 direct, prin intermediul Secretariatului, sau în cooperare cu alte organizaţii relevante, inclusiv secretariatele convenţiilor în domeniul substanţelor chimice şi a deşeurilor, după caz.
3. Secretariatul va facilita cooperarea în schimbul de informaţii la care se referă acest articol, precum şi cu organizaţii relevante, inclusiv secretariatele acordurilor multilaterale de mediu şi alte iniţiative internaţionale. Pe lângă informaţii de la Părţi, aceste informaţii trebuie să includă informaţii de la organizaţii interguvernamentale şi nonguvernamentale cu experienţa în domeniul gestionării mercurului, şi de la instituţiile naţionale şi internaţionale cu o astfel de experienţă.
4. Fiecare Parte va desemna un punct focal naţional pentru schimbul de informaţii conform acestei Convenţii, inclusiv cu privire la acordul Părţilor importatoare în temeiul articolului 3.
5. În sensul prezentei Convenţii, informaţiile privind sănătatea şi siguranţa oamenilor şi a mediului nu sunt considerate confidenţiale. Părţile care fac schimb de alte informaţii în conformitate cu prezenta Convenţie vor proteja acele informaţii confidenţiale, convenind reciproc acest aspect.
(a) furnizarea informaţiilor disponibile către public despre:
(i) sănătate şi efectele asupra mediului ale mercurului şi a compuşilor de mercur;
(ii) alternative la mercur şi compuşi de mercur;
(iii) subiecte identificate în paragraful 1 al articolului 17;
(iv) rezultatele activităţilor sale de cercetare, dezvoltare şi monitorizare în conformitate cu articolul 19;
(v) activităţile care să întrunească obligaţiile în temeiul prezentei Convenţii;
(b) educaţia, formarea profesională şi conştientizarea publicului cu privire la efectele expunerii la mercur şi compuşi ai mercurului asupra sănătăţii umane şi a mediului în colaborare cu organizaţii relevante interguvernamentale şi nonguvernamentale, precum şi populaţiilor vulnerabile, după caz.
2. Fiecare Parte va utiliza mecanismele existente şi va lua în considerare dezvoltarea mecanismelor, cum ar fi registrele emisiilor şi transferului de poluanţi, după caz, pentru colectarea şi diseminarea informaţiilor despre estimările cantităţilor proprii anuale de mercur şi compuşi de mercur ce sunt emise, evacuate şi eliminate prin activităţile umane.
(a) inventarele utilizării, consumului, emisiilor şi evacuărilor în apa şi în sol a mercurului şi compuşilor de mercur;
(b) modelarea şi monitorizarea geografică reprezentativă a nivelurilor mercurului şi compuşilor mercurului pentru populaţia vulnerabila şi în mediul ambiental, inclusiv mediul biotic, precum peştii, mamiferele marine, ţestoasele marine şi păsările, precum şi colaborarea în colectarea şi schimbul de probe relevante şi corespunzătoare;
(c) evaluările impactului mercurului şi compuşilor mercurului asupra sănătăţii umane şi a mediului, pe lângă impactul social, economic şi cultural, în special pentru populaţiile vulnerabile;
(d) metodologii armonizate pentru activităţile întreprinse în conformitate cu literele (a), (b) şi (c);
(e) informaţii despre ciclul ambiental, transport (inclusiv transportul pe distanţă lungă şi depozitarea), transformarea şi comportarea mercurului şi compuşilor de mercur într-o serie de ecosisteme, luând în considerare corespunzătoare distincţia dintre emisiile antropice şi naturale şi evacuările de mercur şi de remobilizare a mercurului din depunerea istorică;
(f) informaţii despre comercializarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi produse cu adaos de mercur; şi
(g) informaţii şi cercetări privind disponibilitatea tehnică şi economică a produselor fără mercur, a proceselor, precum şi a celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu pentru reducerea şi monitorizarea emisiilor şi evacuărilor mercurului şi compuşilor de mercur.
2. Dacă este cazul, Părţile ar trebui să se bazeze pe reţelele de monitorizare şi programele de cercetare existente în desfăşurarea activităţilor identificate în paragraful 1.
2. Fiecare Parte poate revizui şi actualiza planul său de punere în aplicare, ţinând cont de circumstanţele sale interne, de îndrumările Conferinţei Părţilor şi la alte orientări relevante.
3. Părţile trebuie, în elaborarea planului de la paragrafele 1 şi 2, să consulte părţile interesate naţionale pentru a facilita dezvoltarea, implementarea, revizuirea şi actualizarea planurilor lor de implementare.
4. Părţile pot, de asemenea, coordona planuri regionale pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei Convenţii.
2. Fiecare Parte trebuie să includă în raportarea sa informaţiile aşa cum este solicitat în articolele 3, 5, 7, 8 şi 9 din prezenta Convenţie.
3. Conferinţa Părţilor, la prima sa reuniune, va decide calendarul şi formatul de raportare ce trebuie urmat de către Părţi, ţinând cont de necesitatea de coordonare a raportării cu alte convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile.
2. Pentru a facilita evaluarea, Conferinţa Părţilor, la prima sa reuniune, iniţiază proceduri pentru a colecta date comparabile de monitorizare privind prezenţa şi mişcarea mercurului şi compuşilor de mercur în mediu, precum şi tendinţele în nivelurile de mercur şi compuşi de mercur observate în mediul biotic şi la populaţiile vulnerabile.
3. Evaluarea se realizează pe baza informaţiilor ştiinţifice, ecologice, tehnice, financiare şi economice disponibile, incluzând:
(a) rapoarte şi alte informaţii de monitorizare puse la dispoziţia Conferinţei Părţilor în conformitate cu paragraful 2;
(b) rapoartele prezentate în temeiul articolului 21;
(c) informaţiile şi recomandările furnizate în conformitate cu articolul 15; şi
(d) rapoarte şi alte informaţii relevante privind punerea în aplicare a asistenţei financiare, transferul de tehnologie şi măsurilor de întărire a capacităţii instituţionale în temeiul prezentei Convenţii.
2. Prima reuniune a Conferinţei Părţilor va fi convocată de către Directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu nu mai târziu de un an de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. După aceea, reuniunile ordinare ale Conferinţei Părţilor vor avea loc la intervale regulate stabilite de Conferinţă.
3. Reuniunile extraordinare ale Conferinţei Părţilor se organizează ori de câte ori sunt considerate necesare de către Conferinţă sau la cererea scrisă a oricărei Părţi, cu condiţia ca, în termen de şase luni de la cererea comunicată Părţilor de către Secretariat, să fie susţinută de cel puţin o treime din Părţi.
4. Conferinţa Părţilor, la prima sa reuniune, trebuie să agreeze prin consens şi să adopte regulile de procedură şi regulile financiare, pentru Conferinţă şi pentru orice organisme subsidiare ale Conferinţei, precum şi dispoziţiile financiare care reglementează funcţionarea Secretariatului.
5. Permanent, Conferinţa Părţilor va revizui şi evalua aplicarea prezentei Convenţii. Va avea funcţiile atribuite ei prin prezenta Convenţie şi, în acest scop, trebuie să:
(a) stabilească organisme subsidiare pe care le consideră necesare pentru implementarea prezentei Convenţii;
(b) coopereze, dacă este cazul, cu organizaţiile internaţionale competente şi organismele interguvernamentale şi nonguvernamentale;
(c) revizuiască în mod regulat informaţiile transmise ei şi Secretariatului, în temeiul articolului 21;
(d) ia în considerare recomandările înaintate către ea de Comitetul de implementare şi conformare;
(e) ia în considerare şi să întreprindă orice acţiune suplimentara ce poate fi solicitată pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei Convenţii; şi
(f) revizuiască anexele A şi B în conformitate cu articolele 4 şi 5.
6. Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, precum şi orice stat care nu este Parte la prezenta Convenţie, pot fi reprezentate la reuniuni ale Conferinţei Părţilor ca observatori. Orice organism sau agenţie, fie naţional(ă) ori internaţional(ă), guvernamental(ă) sau nonguvernamental(ă), care este calificat(ă) în domeniile reglementate de prezenta Convenţie şi a informat Secretariatul asupra dorinţei de a fi reprezentat la o reuniune a Conferinţei Părţilor ca observator, poate fi admis(ă) numai dacă cel puţin o treime din părţile prezente accepta. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi subiectul regulilor de procedură adoptate de Conferinţa Părţilor.
2. Funcţiile Secretariatului vor fi:
(a) să facă aranjamente pentru reuniuni ale Conferinţei Părţilor şi organismelor sale subsidiare şi să le ofere serviciile necesare;
(b) de a facilita asistenţa Părţilor, în special a celor în curs de dezvoltare şi Părţilor cu economii în tranziţie, la cerere, în vederea implementării prezentei Convenţii;
(c) pentru a se coordona, după caz, cu secretariatele organismelor internaţionale relevante, în special ale altor convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile;
(d) să asiste Părţile în schimbul de informaţii legate de implementarea prezentei Convenţii;
(e) pentru a pregăti şi pune la dispoziţia Părţilor rapoartele periodice pe baza informaţiilor primite în temeiul articolelor 15 şi 21 şi al altor informaţii disponibile;
(f) pentru a intra, sub îndrumarea generală a Conferinţei Părţilor, în astfel de aranjamente administrative şi contractuale ce pot fi necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcţiilor sale; şi
(g) să efectueze celelalte funcţii secretariale specificate în această Convenţie şi alte astfel de funcţii ce pot fi stabilite de Conferinţa Părţilor.
3. Funcţiile Secretariatului pentru prezenta Convenţie se realizează de către Directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, cu excepţia cazului când Conferinţa Părţilor decide cu o majoritate de trei pătrimi din Părţile prezente şi votante să încredinţeze funcţiile Secretariatului către una sau mai multe alte organizaţii internaţionale.
4. Conferinţa Părţilor, în consultare cu organismele internaţionale, poate stabili o cooperare şi coordonarea îmbunătăţită între Secretariatul său şi secretariatele altor convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile. Conferinţa Părţilor, în consultare cu organismele internaţionale corespunzătoare, poate furniza îndrumări suplimentare pe această temă.
2. La ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la această convenţie sau în orice moment ulterior, o Parte, care nu este o organizaţie regională de integrare economică, poate declara într-un instrument scris transmis Depozitarului că, cu privire la orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, recunoaşte unul sau ambele din următoarele mijloace de soluţionare a litigiilor ca obligatorie în legătură cu orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
(a) arbitraj conform procedurii stabilite în partea I din anexa E;
(b) prezentarea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie.
3. O Parte care este o organizaţie de integrare economică regională poate face o declaraţie cu un efect faţă de arbitraj în conformitate cu paragraful 2.
4. O declaraţie făcută în conformitate cu paragraful 2 sau 3 va rămâne în vigoare până când acesta expiră în conformitate cu termenele sale sau într-un termen de până la trei luni de când notificarea scrisă a retragerii sale a fost depusă la Depozitar.
5. Expirarea unei declaraţii, unei notificări de revocare sau a unei noi declaraţii nu afectează în niciun fel procedura în aşteptarea unui arbitraj al Tribunalului sau Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile în litigiu cad altfel de acord.
6. În cazul în care Părţile in litigiu nu au acceptat aceleaşi mijloace de stabilire a litigiilor în conformitate cu paragrafele
2 sau 3 şi dacă acestea nu au fost capabile de a soluţiona disputa lor prin intermediul mijloacelor menţionate în paragraful 1
în termen de douăsprezece luni de la notificarea unei Părţi către alta că există un litigiu între ele, plângerea se depune
la o comisie de conciliere, la cererea oricărei părţi în litigiu. Procedura stabilită în partea II din anexa E se aplică concilierii prevăzute în prezentul articol.
2. Amendamentele la prezenta Convenţie se adoptă la o reuniune a Conferinţei Părţilor. Textul oricărui amendament propus se comunică Părţilor de către secretariat cu cel puţin şase luni înainte de reuniunea la care se propune adoptarea. Secretariatul va comunica, de asemenea, amendamentul propus semnatarilor prezentei Convenţii şi Depozitarului, pentru informare.
3. Părţile vor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord asupra oricărui amendament propus la prezenta Convenţie prin consens. Dacă au fost epuizate toate eforturile la consens şi nu se ajunge la niciun acord, amendamentul va fi adoptat în ultima instanţă printr-un vot al unei majorităţi formate din trei pătrimi dintre părţile prezente şi votante la întrunire.
4. Un amendament adoptat este comunicat de către Depozitar tuturor părţilor pentru ratificare, acceptare sau aprobare.
5. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea unui amendament este notificată depozitarului, în scris. Un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 intră în vigoare pentru Părţile care au consimţit într-a nouăzecea zi după data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare de cel puţin trei sferturi din părţile care au fost părţi la convenţie în momentul la care amendamentul a fost adoptat. Ulterior, amendamentul intră în vigoare pentru orice altă parte a nouăzecea zi de la data la care această Parte depune instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentului.
2. Orice anexe suplimentare adoptate după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii se limitează la chestiuni procedurale, ştiinţifice, tehnice sau administrative.
3. Următoarea procedură se aplică pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta Convenţie:
(a) anexele suplimentare sunt propuse şi adoptate conform procedurii prevăzute la paragrafele 1–3 din articolul 26;
(b) orice Parte aflată în imposibilitatea de a accepta o anexă suplimentară notifică Depozitarul, în scris, în termen de un an de la data comunicării de către depozitar a adoptării unei astfel de anexe. Depozitarul, fără întârziere, notifică toate părţile cu privire la orice notificare primită. O Parte poate, în orice moment, să notifice depozitarul, în scris, că acesta îşi retrage o notificare anterioară a neacceptării pentru o anexă suplimentară, şi anexa va intra în vigoare apoi pentru acea parte sub rezerva literei (c); şi
(c) la expirarea a unui an de la data comunicării de către Depozitar a adoptării unei anexe suplimentare, anexa va intra în vigoare pentru toate Părţile care nu au prezentat o notificare de neacceptare în conformitate cu dispoziţiile de la litera (b).
4. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele la prezenta Convenţie se supun aceloraşi proceduri ca şi cele pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la Convenţie, cu excepţia faptului că un amendament la o anexă nu va intra în vigoare pentru orice parte care a făcut o declaraţie cu privire la amendamentul la anexele în conformitate cu paragraful 5 al articolului 30, caz în care orice astfel de modificare va intra în vigoare pentru o astfel de Parte în a nouăzecea zi după data la care a fost depus la Depozitar instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la un astfel de amendament.
5. Dacă o anexă suplimentară sau un amendament la o anexă este legat de un amendament la prezenta Convenţie, anexa adiţională sau amendamentul nu va intra în vigoare, până în momentul în care amendamentul la Convenţie nu va întra în vigoare.
2. O organizaţie regională de integrare economică, pentru probleme din competenţa sa, îşi exercită dreptul de vot cu un număr de voturi egale cu numărul de state membre care sunt Parte la prezenta Convenţie. O astfel de organizaţie nu îşi exercită dreptul de vot, dacă oricare dintre statele sale membre îşi exercită dreptul de vot, şi viceversa.
2. Orice organizaţie regională de integrare economică care devine Parte la prezenta Convenţie fără ca niciuna din statele sale membre să fie Parte va fi obligată să respecte toate obligaţiile prevăzute de Convenţie. În cazul acestor organizaţii, una sau mai multe state membre Parte ale prezentei Convenţii vor decide în legătură cu responsabilităţile lor respective pentru îndeplinirea obligaţiilor lor în conformitate cu Convenţia. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu au dreptul să exercite drepturi concomitent, în conformitate cu Convenţia.
3. În instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice Parte poate declara ca organizaţia regională de integrare economică trebuie să declare măsura competenţei sale în domenii reglementate de prezenta Convenţie. Orice astfel de organizaţie va informa Depozitarul, care la rândul său informează Părţile despre orice modificare relevantă a extinderii competenţei sale.
4. Fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică este încurajat să transmită secretariatului în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la Convenţie informaţii privind măsurile sale de punere în aplicare a Convenţiei.
5. În instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice Parte poate să declare că orice amendament la o anexă întră în vigoare numai după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cu privire la aceasta.
2. Pentru fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta Convenţie ori aderă la aceasta, după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii de către un astfel de stat ori organizaţie regională de integrare economică a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
3. În sensul paragrafelor 1 şi 2, orice instrument depus de o organizaţie regională de integrare economică trebuie să nu fie considerată ca suplimentară faţă de cele depuse de statele membre ale organizaţiei.
2. Orice retragere intră în vigoare după expirarea unui an de la data primirii de către Depozitar a notificării de retragere sau la o dată ulterioară, astfel cum poate fi specificată în notificarea de retragere.
Drept care subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.
Adoptată la Kumamoto, Japonia, în această a zecea zi a lunii octombrie, două mii treisprezece.
Următoarele produse sunt excluse din prezenta anexă:
(a) produsele esenţiale folosite pentru protecţie civilă şi militară;
(b) produse pentru cercetare, calibrare a instrumentelor, pentru utilizare ca standard de referinţă;
(c) în cazul în care nicio altă alternativă de înlocuire fără mercur fezabilă nu este disponibilă, comutatoare şi relee, lămpi fluorescente cu catod rece şi lămpi fluorescente cu electrod exterior (CCFL şi EEFL) pentru afişaje electronice şi dispozitive de măsurare;
(d) produsele folosite în practicile tradiţionale sau religioase; şi
(e) vaccinuri care conţin tiomersal drept conservanţi.
Partea I: Produse sub rezerva articolului 4 paragraful 1
(ii) incinerarea în aer liber a amalgamului sau amalgamului prelucrat;
(iii) incinerarea amalgamului în zonele rezidenţiale; şi
(iv) leşierea cu cianură a sedimentelor, minereurilor sau reziduurilor la care s-a adăugat mercur fără eliminarea iniţială a mercurului;
(c) paşi pentru facilitarea oficializării sau reglementarii sectorului artizanal şi la scară mică a exploatărilor miniere de aur;
(d) estimările de bază privind cantităţile de mercur folosit şi practicile utilizate în exploatările miniere de aur artizanale şi la scara mică şi în procesările din teritoriul său;
(e) strategii pentru promovarea reducerii emisiilor şi evacuărilor, precum şi expunerea la mercur în procesele de minerit artizanale şi la scară mică şi de prelucrare a aurului, inclusiv metodele fără mercur;
(f) strategii pentru gestionarea comerţului şi prevenirea deturnării mercurului şi compuşilor de mercur atât din surse externe, cât şi interne pentru a fi utilizate în exploatările miniere de aur artizanale şi la scară mică şi a prelucrării acestuia;
(g) strategii care implică părţile interesate în punerea în aplicare şi dezvoltarea continuă a Planului naţional de acţiune;
(h) o strategie de sănătate publică privind expunerea la mercur a minerilor şi comunităţilor acestora, din exploatările miniere de aur artizanale şi la scară mică. O astfel de strategie trebuie să includă, inter alia, colectarea datelor medicale, de educare a lucrătorilor din sănătate şi de sensibilizare şi prevenire prin unităţile de sănătate;
(i) strategii de prevenire a expunerii populaţiei vulnerabile, în special copiilor şi femeilor de vârsta aptă procreării, în special femeile gravide, la mercurul folosit în exploatările miniere de aur artizanale şi la scară mică;
(j) strategii pentru furnizarea informaţiilor minerilor, implicate în mineritul de aur artizanal şi la scară mică, şi comunităţilor afectate; şi
(k) un program pentru punerea în aplicare a Planului naţional de acţiuni.
2. Fiecare Parte poate include în Planul său naţional de acţiune strategii suplimentare pentru atingerea obiectivelor sale, inclusiv utilizarea sau introducerea de standarde pentru mineritul de aur artizanal şi la scară mică fără mercur şi mecanismelor de piaţă sau de instrumente de marketing.
Partea II: Procedura de conciliere
Art. 1. – Se ratifică Convenţia de la Minamata cu privire la mercur, adoptată la Kumamoto, Japonia, la 10 octombrie 2013.
Art. 2. – Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, Republica Moldova formulează următoarele declarații:
În conformitate cu articolul 25 punctul 2 din Convenţie, Republica Moldova acceptă ambele mijloace de soluţionare a litigiilor menţionate în acest punct ca fiind obligatorii în relaţiile cu orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie.
În conformitate cu articolul 30 punctul 5 din Convenţie, orice amendament la o anexă va intra în vigoare pentru Republica Moldova numai după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cu privire la acest amendament.
Art. 3. – În temeiul articolului 17 punctul 4 din Convenţie, Ministerul Mediului se desemnează drept punct focal naţional pentru schimbul de informaţii în conformitate cu prevederile Convenţiei, inclusiv privind acordul părţilor importatoare conform articolului 3 din Convenţie, de asemenea drept autoritate naţională competentă responsabilă de coordonarea realizării prevederilor Convenţiei, asigurînd identificarea și controlul surselor de poluare cu mercur și cu compuși de mercur a componentelor mediului, colectarea informaţiei privind emisiile, evacuările şi deşeurile de mercur şi de compuşi ai acestuia, cooperarea şi raportarea la nivel internaţional în conformitate cu prevederile Convenţiei.
Art. 4. – Guvernul va asigura:
a) măsurile necesare pentru implementarea Convenţiei menționate;
b) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, completarea Programului naţional privind managementul durabil al substanţelor chimice în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 973/2010, cu măsurile de implementare a Convenţiei de la Minamata.
Art. 5. – Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene va pregăti şi va transmite depozitarului instrumentul de ratificare şi va notifica Secretariatul Convenţiei cu privire la desemnarea punctului focal naţional conform art. 2 din prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU
Nr. 51. Chişinău, 30 martie 2017.
Convenţia
de la Minamata cu privire la mercur
Kumamoto, 10 octombrie 2013
de la Minamata cu privire la mercur
Kumamoto, 10 octombrie 2013
Părţile la prezenta convenţie,
Recunoscând că mercurul este o substanţă chimică cu efecte îngrijorătoare la nivel mondial datorită capacităţii sale de transport la nivel atmosferic pe o rază lungă de acţiune, persistenţa acestuia în mediu odată ce este introdus antropic, capacitatea sa de a se bioacumula în ecosisteme şi efectele sale negative semnificative asupra sănătăţii umane şi a mediului,
Reamintind decizia 25/5 din 20 februarie 2009 a Consiliului de Guvernare al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu de a iniţia o acţiune internaţională pentru a gestiona mercurul în mod eficient, eficace şi coerent,
Reamintind paragraful 221 din documentul final al Conferinţei Naţiunilor Unite cu privire la dezvoltarea durabilă „Viitorul pe care îl dorim”, care a proclamat un rezultat de succes al negocierilor asupra unui instrument global legal obligatoriu cu privire la mercur, pentru a aborda riscurile pentru sănătatea umană şi mediu,
Reamintind reafirmarea de către Conferinţa Naţiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă a principiilor declaraţiei de la Rio privind mediu şi dezvoltare, inclusiv printre altele, responsabilităţile comune, dar diferenţiate, şi recunoscând circumstanţele şi capabilităţile respective ale statelor, precum şi necesitatea de acţiune la nivel global,
Conştientizând riscurile din punctul de vedere al sănătăţii, în special în ţările în curs de dezvoltare, ce rezultă din expunerea populaţiei vulnerabile la mercur, în special a femeilor, copiilor şi, odată cu ei, a generaţiilor următoare,
Observând vulnerabilităţile particulare ale ecosistemelor arctice şi ale comunităţilor indigene datorate biomagnificării mercurului şi contaminării alimentelor tradiţionale şi preocupate de comunităţile indigene în general cu privire la efectele mercurului,
Recunoscând lecţiile substanţiale ale bolii Minamata, în special gravele efecte asupra sănătăţii umane şi a mediului, care rezultă din poluarea de mercur, şi necesitatea de a asigura gestionarea corespunzătoare a mercurului şi prevenirea evenimentelor similare în viitor,
Subliniind importanţa sprijinului financiar, tehnic, tehnologic şi de întărire a capacităţii, în special pentru ţările în curs de dezvoltare şi ţările cu economii în tranziţie, în vederea consolidării capabilităţilor naţionale pentru gestionarea mercurului şi de a promova aplicarea efectivă a Convenţiei,
Recunoscând, de asemenea, activităţile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în protecţia sănătăţii umane cu privire la mercur şi rolurile acordurilor multilaterale relevante de mediu, în special Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora şi Convenţia de la Rotterdam privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerţului internaţional,
Recunoscând că această convenţie şi alte acorduri internaţionale în domeniul mediului şi comerţului se sprijină reciproc,
Subliniind că nimic din prezenta Convenţie nu este destinat atingerii drepturilor şi obligaţiilor niciunei Părţi care derivă din orice alt acord internaţional existent,
Înţelegând că expunerea de mai sus nu este destinata pentru a crea o ierarhie între această convenţie şi alte instrumente internaţionale.
Notând că nimic din prezenta convenţie nu previne o Parte de a lua măsuri suplimentare naţionale conforme cu prevederile prezentei Convenţii în efortul de a proteja sănătatea umană şi mediul împotriva expunerii la mercur în concordanţă cu celelalte obligaţii ale Părţilor în temeiul dreptului internaţional aplicabil,
Au convenit după cum urmează:
Articolul 1
Obiectivul
Obiectivul prezentei convenţii este de a proteja sănătatea umană şi mediul din emisiile antropice şi evacuările mercurului şi compuşilor de mercur. Obiectivul
Articolul 2
Definiţii
În sensul prezentei convenţii: Definiţii
(a) „mineritul de aur artizanal şi la scară mică” înseamnă minerit de aur efectuat de mineri în mod individual sau de întreprinderi mici cu capital limitat de investiţii şi de producţie;
(b) „cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă acele tehnici care sunt cele mai eficiente pentru a preveni şi, unde nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi evacuările de mercur în aer, apă şi sol, precum şi impactul acestor emisii şi evacuări asupra mediului ca întreg, luând în considerare aspectele economice şi tehnice pentru o anumită Parte sau o anumită instalaţie pe teritoriul acelei Părţi. În acest context:
(i) „cele mai bune” înseamnă cele mai eficiente în obţinerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului ca întreg;
(ii) tehnici „disponibile” înseamnă, pentru o anumita Parte şi o anumită instalaţie pe teritoriul acelei Părţi, acele tehnici, dezvoltate la o scară care permite punerea în aplicare într-un sector industrial relevant în condiţii economice şi tehnice viabile, luând în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori dezvoltate pe teritoriul acelei părţi, cu condiţia ca acestea să fie accesibile operatorului instalaţiei aşa cum este stabilit de către acea Parte; şi
(iii) „tehnici” înseamnă tehnologiile folosite, practicile operaţionale şi modalităţile în care instalaţiile sunt proiectate, construite, întreţinute, operate şi dezafectate;
(c) „cele mai bune practici de mediu” înseamnă aplicarea celei mai potrivite combinaţii a măsurilor de control al mediului şi strategiilor;
(d) „mercur” înseamnă mercur elementar (Hg(0), CAS nr. 7439-97-6);
(e) „compus de mercur” înseamnă orice substanţă ce conţine atomi de mercur şi unul sau mai mulţi atomi din alte elemente chimice, care pot fi separate în diferite componente doar prin reacţii chimice;
(f) „produs cu adaos de mercur” înseamnă un produs sau o componentă de produs care conţine mercur sau un compus de mercur care a fost adăugat în mod intenţionat;
(g) „Parte” înseamnă un stat sau organizaţie de integrare economică regională care a consimţit să respecte prezenta convenţie şi pentru care Convenţia este în vigoare;
(h) „Părţile prezente şi votante” înseamnă Părţile prezente şi care îşi exprimă un vot afirmativ sau negativ la o reuniune a Părţilor;
(i) „minerit primar al mercurului” înseamnă mineritul în care materialul principal căutat este mercurul;
(j) „organizaţia de integrare economică regională” înseamnă organizaţia constituită de statele suverane ale unei regiuni determinate pentru care statele sale membre au transferat competenţe cu privire la probleme guvernate de prezenta convenţie şi care a fost autorizată în mod corespunzător, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenţie; şi
(k) „utilizarea permisă” înseamnă orice utilizare de către o Parte a mercurului sau compuşilor de mercur în conformitate cu prezenta convenţie, inclusiv, dar nu limitat la utilizarea în conformitate cu articolele 3, 4, 5, 6 şi 7.
Articolul 3
Sursele de aprovizionare şi comercializarea mercurului
1. În sensul prezentului articol: Sursele de aprovizionare şi comercializarea mercurului
(a) trimiterile la „mercur” includ amestecuri de mercur cu alte substanţe, inclusiv aliaje de mercur, cu o concentraţie de mercur de cel puţin 95 de procente de greutate; şi
(b) „Compuşi ai mercurului” înseamnă clorură de mercur (I) (cunoscut de asemenea drept calomel), oxid de mercur (II), sulfat de mercur (II), azotat de mercur (II), cinabru, sulfura de mercur.
2. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică pentru:
(a) cantităţile de mercur sau compuşi ai mercurului pentru a fi utilizate în cercetarea de laborator sau ca standard de referinţă; sau
(b) cantităţile de mercur sau compuşi ai mercurului apărute în mod natural prezente în astfel de produse ca metale nonmercurice, minereuri ori produse minerale, incluzând cărbune, sau produse derivate din aceste materiale şi cantităţile neintenţionate în produse chimice; sau
(c) produse cu adaos de mercur.
3. Fiecare Parte nu va permite mineritul primar de mercur care nu a fost realizat pe teritoriul său până la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte.
4. Fiecare Parte va permite doar mineritul primar de mercur care a fost început pe teritoriul său până la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte pentru o perioadă de până la cincisprezece ani după această dată. Pe parcursul acestei perioade, mercurul provenit din astfel de minerit va fi folosit numai pentru fabricarea produselor cu adaos de mercur în conformitate cu articolul 4, în procesele de fabricaţie, conform articolului 5, sau vor fi eliminate în conformitate cu articolul 11, folosind procedee care nu duc la recuperarea, reciclarea, regenerarea, reutilizarea directă sau utilizări alternative.
5. Fiecare Parte trebuie să:
(a) depună toate eforturile pentru a identifica stocurile individuale de mercur sau compuşi de mercur ce depăşesc 50 tone metrice, precum şi sursele de aprovizionare cu mercur ce depăşesc 10 tone metrice pe an, care se află pe teritoriul său;
(b) ia măsuri pentru a se asigura că, în cazul în care Partea consideră că excesul de mercur din dezafectarea instalaţiilor clorosodice este disponibil, acest mercur este eliminat în conformitate cu ghidurile pentru gestionarea mediului la care se face referire în paragraful 3 litera (a) din articolul 11, folosind operaţiuni care nu conduc la recuperarea, reciclarea, regenerarea, reutilizarea directă sau utilizări alternative.
6. Fiecare Parte nu va permite exportul de mercur, exceptând:
(a) către o Parte care a furnizat Părţii exportatoare acordul său scris şi doar cu scopul:
(i) utilizării permise de către Partea importatoare conform prezentei Convenţii; sau
(ii) stocării temporare în condiţii de siguranţă pentru mediu astfel cum este prevăzut la articolul 10; sau
(b) unei terţe părţi care a dat Părţii exportatoare acordul scris, inclusiv certificarea care să demonstreze că:
(i) terţa Parte dispune de măsuri la locaţia declarată pentru asigurarea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului şi pentru a asigura conformitatea acestor măsuri cu dispoziţiile articolelor 10 şi 11; şi
(ii) acest mercur va fi folosit doar pentru o utilizare permisă de către o Parte a acestei convenţii sau pentru depozitarea temporară în condiţii de siguranţă pentru mediu astfel cum este prevăzut în articolul 10.
7. O parte exportatoare se poate baza pe o notificare generala către Secretariatul Părţii importatoare sau terţei Părţi, sub forma de acord scris, impusă de paragraful 6. O astfel de notificare generală va stabili orice termene şi condiţii în care Partea importatoare sau terţa Parte prevede acordul. Notificarea poate fi revocată în orice moment de către acea Parte sau terţa Parte. Secretariatul trebuie să păstreze un registru public al tuturor notificărilor de acest fel.
8. Fiecare parte nu va permite importul de mercur de la o terţă parte, căreia îi va asigura acordul scris, cu excepţia cazului în care terţa parte a asigurat că mercurul nu provine din surse identificate ca fiind nepermise în conformitate cu paragraful 3 sau paragraful 5 litera (b).
9. O parte care depune o notificare generală de acord în conformitate cu paragraful 7 poate decide să nu aplice paragraful 8, cu condiţia să se menţină restricţiile cuprinzătoare privind exportul de mercur şi să aibă măsuri interne capabile să asigure că mercurul importat este gestionat în condiţii de siguranţă pentru mediu. Partea va furniza Secretariatului o notificare a unei astfel de decizii, care să includă informaţii ce descriu restricţiile privind exportul, precum şi măsuri interne de reglementare, cum ar fi informaţii privind cantităţile şi ţările de origine ale mercurului importat de la terţe părţi. Secretariatul va menţine un registru public al tuturor notificărilor de acest fel. Comitetul de implementare şi conformitate va revizui şi evalua oricare din aceste notificări şi informaţii suplimentare în conformitate cu articolul 15 şi poate face recomandări, după caz, la Conferinţa Părţilor.
10. Procedura stabilită la paragraful 9 va fi disponibil până la încheierea celei de a doua reuniuni a Conferinţei Părţilor. După această dată, aceasta încetează să fie disponibilă, cu excepţia cazului în care Conferinţa Părţilor decide altfel prin simpla majoritate a Părţilor prezente şi cu drept de vot, cu excepţia cazurilor în care o Parte a înaintat o notificare în conformitate cu paragraful 9 înainte de sfârşitul celei de a doua reuniuni a Conferinţei Părţilor.
11. Fiecare parte va include în rapoartele sale transmise în conformitate cu articolul 21 informaţii care arată că au fost îndeplinite cerinţele acestui articol.
12. Conferinţa Părţilor la prima sa reuniune va furniza îndrumări suplimentare cu privire la acest articol, în special cu privire la paragrafele 5 litera (a), 6 şi 8, şi va elabora şi adopta conţinutul obligatoriu de certificare prevăzut la paragrafele 6 litera (b) şi 8.
13. Conferinţa Părţilor va evalua dacă comerţul specific cu compuşi de mercur se compromite obiectivul prezentei Convenţii şi va lua în considerare dacă compuşii specifici mercurului trebuie să facă obiectul paragrafelor 6 şi 8, prin enumerarea acestora într-o anexă suplimentară, adoptată în conformitate cu articolul 27.
Articolul 4
Produsele cu adaos de mercur
1. Fiecare Parte nu va permite, prin luarea de măsuri corespunzătoare, producţia, importul sau exportul de produse cu adaos de mercur enumerate în partea I a anexei A după stabilirea datei de eliminare a acestor produse, exceptând cazul în care o asemenea excludere este specificată în anexa A sau Partea a înregistrat o excepţie în temeiul articolului 6. Produsele cu adaos de mercur
2. O Parte poate declara ca alternativă la paragraful 1 şi indica, în momentul ratificării sau la intrarea în vigoare a unui amendament la anexa A, că se vor implementa măsuri diferite sau strategii cu referire la produsele enumerate în partea I din anexa A. O Parte poate alege numai această alternativă doar dacă poate demonstra că aceasta deja a redus la un nivel minim fabricarea, importul şi exportul unei largi majorităţi a produselor enumerate în partea I din anexa A şi că a implementat măsuri sau strategii pentru a reduce utilizarea mercurului în produse adiţionale nelistate în partea I din anexa A la momentul când aceasta notifică Secretariatul asupra deciziei sale de a utiliza această alternativă. În plus, o Parte care alegere această alternativa,va:
(a) raporta, cu prima ocazie, la Conferinţa Părţilor o descriere a măsurilor sau strategiilor implementate, inclusiv o cuantificare a reducerilor realizate;
(b) pune în aplicare măsurile sau strategiile pentru reducerea utilizării mercurului în orice produse enumerate în partea I din anexa A pentru care nu a fost obţinuta încă o valoare de minim;
(c) lua în considerare măsuri suplimentare pentru a obţine reduceri adiţionale; şi
(d) fi neeligibila de a solicita derogări în temeiul articolului 6 pentru nicio categorie de produse pentru care această alternativă este aleasă.
Nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a acestei Convenţii, Conferinţa Părţilor, ca parte a procesului de examinare în conformitate cu paragraful 8, va analiza progresul şi eficienţa măsurilor luate în temeiul prezentului alineat.
3. Fiecare Parte va lua măsuri asupra produselor cu adaos de mercur enumerate în partea II a anexei A în conformitate cu prevederile stabilite.
4. Secretariatul trebuie, pe baza informaţiilor furnizate de Părţi, sa colecteze şi să menţină informaţii asupra produselor cu adaos de mercur şi a alternativelor acestora, şi va pune aceste informaţii la dispoziţia publicului. Secretariatul va face de asemenea publice orice informaţii relevante prezentate de către Părţi.
5. Fiecare parte va lua măsuri pentru a preveni încorporarea în produse a compuşilor cu adaos de mercur, fabricarea, importul şi exportul acelora care nu sunt permise în temeiul prezentului articol.
6. Fiecare parte va descuraja fabricarea şi distribuirea în comerţ a produselor cu adaos de mercur necunoscute şi nemenţionate înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei, cu excepţia cazului în care o evaluare a riscurilor şi beneficiilor produsului demonstrează beneficiile pentru sănătate umană sau mediu. O Parte va furniza Secretariatului, după caz, informaţii despre oricare dintre asemenea produse, inclusiv orice informaţie despre riscurile şi beneficiile acestora asupra mediului şi sănătăţii umane. Secretariatul va face publice astfel de informaţii.
7. Orice Parte poate prezenta o propunere către Secretariat pentru listarea unui produs cu adaos de mercur în anexa C, ce va cuprinde informaţii legate de disponibilitatea, fezabilitatea tehnică şi economică şi de mediu, precum şi riscurile asupra sănătăţii şi beneficiile alternativelor nonmercurice la produs, luând în considerare informaţiile prevăzute la paragraful 4.
8. Nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei, Conferinţa Părţilor va reexamina anexa A şi poate lua în considerare modificările la anexa respectivă în conformitate cu articolul 27.
9. În revizuirea anexei A în conformitate cu paragraful 8, Conferinţa Părţilor trebuie să ia în considerare cel puţin:
(a) orice propunere făcută în conformitate cu paragraful 7;
(b) informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu paragraful 4; şi
(c) disponibilitatea părţilor la alternative fără mercur care sunt fezabile din punct de vedere tehnic şi economic, luând în considerare riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii umane.
Articolul 5
Procesele de fabricaţie în care sunt utilizate
mercurul sau compuşii de mercur
1. În sensul prezentului articol şi al anexei B, procesele de fabricaţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt utilizaţi, nu vor include procese ce utilizează produse cu adaos de mercur, procese de fabricare a produselor cu adaos de mercur ori procese de prelucrare a deşeurilor ce conţin mercur. Procesele de fabricaţie în care sunt utilizate
mercurul sau compuşii de mercur
2. Nicio Parte nu va permite, luând măsuri corespunzătoare, utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur în procesele de fabricaţie enumerate în partea I din anexa B, după data eliminării acestora, specificată în respectiva anexă pentru procesele individuale, cu excepţia cazului în care Partea are o excepţie înregistrată în temeiul articolului 6.
3. Fiecare Parte va lua măsuri pentru a limita utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur în procesele enumerate în partea II din anexa B în conformitate cu dispoziţiile stabilite în această anexă.
4. Secretariatul, in baza informaţiilor furnizate de către Părţi, va colecta şi menţine informaţii despre procesele care folosesc mercur sau compuşi de mercur şi alternativele acestora şi va face aceste informaţii accesibile publicului. Alte informaţii relevante pot fi, de asemenea, prezentate de către Părţi şi se fac publice de către Secretariat.
5. Fiecare parte cu una sau mai multe instalaţii care utilizează mercur ori compuşi de mercur în procesele de fabricaţie enumerate în anexa B trebuie:
(a) să ia măsuri fata de emisiile şi evacuările de mercur sau compuşi de mercur din aceste instalaţii;
(b) să includă în rapoartele sale transmise în conformitate cu articolul 21 informaţii privind măsurile adoptate în temeiul prezentului paragraf; şi
(c) să se străduiască să identifice instalaţiile din teritoriul său care utilizează mercur sau compuşi de mercur pentru procesele enumerate în anexa B şi să le prezinte Secretariatului, nu mai târziu de trei ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte, informaţii privind numărul şi tipurile de astfel de facilităţi şi cantitatea anuală estimată de mercur sau compuşi de mercur folosită în aceste locuri. Secretariatul va face astfel de informaţii accesibile publicului.
6. Nicio Parte nu va permite utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur într-o instalaţie care nu exista înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte, care utilizează procedeele de producţie enumerate în anexa B. Nu se aplică derogări la astfel de instalaţii.
7. Fiecare Parte va descuraja dezvoltarea oricărei instalaţii ce utilizează orice alt proces de producţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt în mod intenţionat utilizaţi, care nu exista înainte de data intrării în vigoare a Convenţiei, exceptând cazul în care Partea poate demonstra spre acceptarea Conferinţei Părţilor că procesul de fabricaţie asigură beneficii semnificative de mediu şi de sănătate şi că nu există alternative tehnice şi economice fezabile care să confere astfel de beneficii.
8. Părţile sunt încurajate să facă schimb de informaţii relevante cu privire la tehnologii noi relevante, alternative fără mercur fezabile din punct de vedere economic şi tehnic, şi posibile măsuri şi tehnici pentru a reduce şi, unde este fezabil, să elimine utilizarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi emisiile şi evacuările de mercur şi compuşi de mercur din aceste procese de producţie enumerate în anexa B.
9. Orice Parte poate prezenta o propunere de modificare a anexei B în vederea listării unui proces de fabricaţie în care mercurul sau compuşii de mercur sunt utilizaţi. Va cuprinde informaţii legate de disponibilitate, fezabilitate tehnică şi economică şi riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii ale alternativelor fără mercur la proces.
10. Nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei, Conferinţa Părţilor va reexamina anexa B şi poate lua în considerare modificările la anexa respectivă în conformitate cu articolul 27.
11. În orice revizuire a anexei B în conformitate cu paragraful 10, Conferinţa Părţilor va lua în considerare cel puţin:
(a) orice propunere făcută în conformitate cu paragraful 9;
(b) informaţiile puse la dispoziţie în conformitate cu paragraful 4; şi
(c) disponibilitatea pentru Părţi privind alternativele fără mercur care sunt fezabile tehnic şi economic, luând în considerare riscurile şi beneficiile asupra mediului şi sănătăţii umane.
Articolul 6
Derogările disponibile pentru o Parte, la cerere
1. Orice stat sau organizaţie regională de integrare economică poate înregistra pentru una sau mai multe derogări de la data eliminării enumerate în anexa A şi anexa B, denumită în continuare o „derogare”, prin notificarea în scris a Secretariatului: Derogările disponibile pentru o Parte, la cerere
(a) prin devenirea ca Parte a acestei Convenţii; sau
(b) în cazul oricărui produs cu adaos de mercur care este adăugat printr-o amendare a anexei A sau oricărui proces de fabricaţie în care se utilizează mercur care este adăugat printr-o amendare a anexei B, nu mai târziu decât data la care amendamentul aplicabil intră în vigoare pentru Parte.
Orice astfel de înregistrare este însoţită de o declaraţie care explică necesitatea derogării pentru această Parte.
2. O derogare poate fi înregistrată fie pentru o categorie enumerată în anexa A sau B ori pentru o subcategorie identificată de către orice stat sau organizaţie regională de integrare economică.
3. Fiecare Parte care are una sau mai multe derogări este identificată într-un registru. Secretariatul stabileşte şi menţine registrul şi îl face disponibil publicului.
(4) Registrul trebuie să includă:
(a) o listă a Părţilor care au una sau mai multe derogări;
(b) derogarea sau derogările înregistrate pentru fiecare Parte; şi
(c) data de expirare a fiecărei excepţii.
5. Cu excepţia cazului în care o perioadă mai scurtă este indicată în registru de către o Parte, toate derogările în conformitate cu paragraful 1 expiră la cinci ani după data relevantă a eliminării enumerată în anexa A sau B.
6. Conferinţa Părţilor poate, la solicitarea unei Părţi, decide prelungirea unei derogări pentru cinci ani, cu excepţia cazului în care Partea solicită o perioadă mai scurtă. În luarea deciziei sale, Conferinţa Părţilor trebuie să ţină seama de:
(a) un raport al Părţii ce justifică necesitatea extinderii derogării şi sublinierea activităţilor întreprinse şi planificate pentru a elimina necesitatea derogării cât mai curând posibil;
(b) informaţiile disponibile, inclusiv cu privire la disponibilitatea produselor şi proceselor alternative fără mercur sau care implică consumul mai mic de mercur decât utilizarea derogării; şi
(c) activităţile planificate sau în curs de desfăşurare pentru a furniza depozitarea corespunzătoare a mercurului şi eliminarea deşeurilor de mercur.
O derogare poate fi extinsă o singură dată pentru un produs şi pentru un termen de eliminare.
7. O Parte poate retrage în orice moment o derogare printr-o notificare scrisă către Secretariat. Retragerea unei excepţii intră în vigoare la data specificată în notificare.
8. Fără a aduce atingere paragrafului 1, niciun stat sau nicio organizaţie regională de integrare economică nu poate înregistra o derogare după cinci ani de la data eliminării pentru produsul ori procesul relevant, enumerat în anexa A sau B, cu excepţia cazului în care una ori mai multe Părţi rămân înregistrate pentru o derogare pentru acel produs sau proces, după ce au primit o prelungire în temeiul paragrafului 6. În acest caz, un stat sau o organizaţie regională de integrare economică poate la datele stabilite în paragraful 1 litere (a) şi (b), înregistra o derogare pentru acel produs ori proces care expiră după zece ani de la data retragerii relevante.
9. Nicio Parte nu poate avea o derogare în vigoare după 10 ani de la data eliminării retragerii pentru un produs sau proces enumerate în anexa A ori B.
Articolul 7
Mineritul de aur artizanal şi la scara mică
1. Măsurile din acest articol şi din anexa C se aplică mineritului de aur artizanal şi la scară mică şi prelucrărilor în care amalgamul de mercur este utilizat pentru a extrage aurul din minereu. Mineritul de aur artizanal şi la scara mică
2. Fiecare Parte ce deţine mine de aur artizanale şi la scară mică şi procesarea supusă acestui articol in teritoriul său va întreprinde paşi pentru a reduce, unde este posibil, pentru a elimina utilizarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi a emisiilor şi evacuărilor în mediu a mercurului de la astfel de minerit şi procesare.
3. Fiecare Parte informează Secretariatul dacă în orice moment Partea stabileşte că mineritul de aur artizanal şi la scară mică şi procesarea din teritoriul său sunt mai mult decât nesemnificative. În acest caz, Partea va:
(a) dezvolta şi implementa un plan naţional de acţiune în conformitate cu anexa C;
(b) prezenta planul său naţional de acţiune către Secretariat nu mai târziu de trei ani după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru această Parte sau trei ani de la notificarea către Secretariat, oricare termen ar fi mai îndepărtat; şi
(c) oferi o revizuire la fiecare trei ani a progresului în îndeplinirea obligaţiilor sale în temeiul prezentului articol şi va include astfel de revizuiri în rapoartele sale furnizate conform articolului 21.
4. Părţile pot coopera între ele, cu organizaţiile interguvernamentale relevante şi alte entităţi, după caz, pentru a atinge obiectivele acestui articol. O astfel de cooperare poate include:
(a) dezvoltarea de strategii pentru a preveni deturnarea mercurului sau compuşilor de mercur pentru utilizarea în mineritul şi procesarea artizanală şi la scară mică a aurului;
(b) promovarea iniţiativelor de educare, informare şi întărire a capacităţii instituţionale;
(c) promovarea cercetării în practici alternative durabile fără mercur;
(d) furnizarea de asistenţă tehnică şi financiară;
(e) parteneriate pentru a ajuta la punerea în aplicare a angajamentelor asumate în temeiul prezentului articol;
(f) utilizarea schimbului de informaţii prin mecanisme deja existente în vederea promovării cunoştinţelor, celor mai bune practici de mediu şi tehnologii alternative care sunt viabile din punct de vedere al mediului, tehnic, social şi economic.
Articolul 8
Emisii
1. Acest Articol se referă la controlul şi, acolo unde este posibil, reducerea emisiilor de mercur şi compuşi de mercur, exprimat adesea ca „mercur total”, în atmosferă prin măsuri de control al emisiilor din surse care se încadrează categoriilor de surse enumerate în anexa D. Emisii
2. În scopul acestui articol:
(a) „emisiile” înseamnă emisii de mercur sau compuşi de mercur în atmosferă;
(b) „sursă relevantă” înseamnă o sursă care se încadrează în una dintre categoriile de surse enumerate în anexa D.
Dacă alege, o Parte poate stabili criteriile pentru a identifica sursele incluse într-o categorie de surse enumerate în anexa D, atât timp cât aceste criterii pentru orice categorie cuprind cel puţin 75 la sută din emisiile din această categorie;
(c) „sursă nouă” înseamnă orice sursă relevantă dintr-o categorie enumerata în Anexa D, construcţia sau modificarea substanţială a celei începute cu cel puţin un an după data:
(i) intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru Partea în cauză; sau
(ii) intrării în vigoare pentru Partea în cauză a unui amendament la anexa D, în cazul în care sursa devine subiect al dispoziţiilor prezentei Convenţii numai în virtutea acestui amendament;
(d) „modificarea substanţială” înseamnă modificarea unei surse relevante, care duce la o creştere semnificativă a emisiilor, excluzând orice schimbare în emisiile rezultate din recuperarea produselor secundare. Este la latitudinea Părţii să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu.
(e) „sursă existentă” înseamnă orice sursă relevantă care nu este o nouă sursă;
(f) „valoare-limită de emisie” înseamnă o limită de concentraţie, masă sau procent de emisie de mercur ori compuşi de mercur, adesea exprimate ca „mercur total”, emise de o sursă punctuală.
3. O Parte cu surse relevante trebuie să ia măsuri de control a emisiilor şi poate elabora un plan naţional, stabilind măsurile care trebuie luate pentru a controla emisiile şi obiectivele dorite, ţintele şi rezultatele propuse. Orice plan trebuie prezentat Conferinţei Părţilor în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea Parte. În cazul în care o Parte dezvoltă un plan de implementare în conformitate cu articolul 20, Partea îl poate include în el planul elaborat conform acestui paragraf.
4. Pentru noile sale surse, fiecare Parte va fi nevoită să utilizeze cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu pentru a controla şi, unde este posibil, să reducă emisiile cât mai curând posibil, dar nu mai târziu
de cinci ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea Parte. O Parte poate folosi valorile-limită de emisie, care sunt în concordanţă cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.
5. Luând în considerare circumstanţele naţionale şi disponibilitatea tehnică şi economică, precum şi accesibilitatea, pentru sursele sale existente cât mai curând posibil, dar nu mai mult de zece ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru aceasta, fiecare parte va include în orice plan naţional şi va implementa una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
(a) un obiectiv cuantificat pentru controlul şi, dacă este posibil, reducerea emisiilor din surse relevante;
(b) valorile-limită de emisie pentru controlul şi, unde este cazul, reducerea emisiilor din surse relevante;
(c) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu pentru a controla emisiile din sursele relevante;
(d) o strategie de control mulţi-poluantă, care ar oferi beneficii mutuale pentru controlul emisiilor de mercur;
(e) măsuri alternative pentru a reduce emisiile provenite de la surse relevante.
6. Părţile pot aplica aceleaşi măsuri asupra tuturor surselor relevante existente sau pot adopta diferite măsuri cu privire la diferite categorii de surse. Obiectivul pentru aceste măsuri aplicate de o Parte va fi de a realiza progrese rezonabile în reducerea emisiilor în timp.
7. Fiecare Parte va stabili, cât mai practic şi nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte, şi va menţine apoi un inventar al emisiilor din surse relevante.
8. Conferinţa Părţilor va adopta la prima sa reuniune, îndrumări pentru:
(a) cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu, ţinând seama de orice diferenţă dintre sursele noi şi existente şi necesitatea de a minimiza efectele cross-media; şi
(b) suport pentru Părţi în implementarea măsurilor prevăzute la paragraful 5, în special în determinarea obiectivelor şi în stabilirea valorilor-limită de emisie.
9. Conferinţa Părţilor cât mai curând posibil, adoptă îndrumări pentru:
(a) criteriile pe care Părţile le pot elabora în conformitate cu paragraful 2 litera (b);
(b) metodologia de elaborare a inventarelor de emisii.
10. Conferinţa Părţilor va evalua şi va actualiza corespunzător îndrumările elaborate în conformitate cu paragrafele 8 şi 9. Părţile vor lua în considerare îndrumările în implementarea prevederilor relevante din acest articol.
11. Fiecare Parte va include informaţii cu privire la implementarea acestui articol în rapoartele sale transmise în temeiul articolului 21, în special informaţii cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu paragrafele 4-7 şi eficacitatea măsurilor.
Articolul 9
Evacuări
1. Acest articol se referă la controlul şi, dacă este posibil, reducerea evacuărilor de mercur şi a compuşilor de mercur, exprimate adesea ca „mercur total”, în sol şi apă din surse relevante punctuale la care nu se face referire în alte prevederi ale acestei Convenţii. Evacuări
2. În sensul prezentului articol:
(a) „evacuări” înseamnă evacuări de mercur sau compuşi de mercur în sol sau apă;
(b) „sursă relevantă” înseamnă orice sursă punctuală antropogenică semnificativă de evacuare aşa cum este aceasta identificată de către o Parte şi care nu este abordată în alte prevederi ale prezentei Convenţii;
(c) „sursă nouă” înseamnă orice sursă relevantă, construcţie sau o modificare substanţială care este începută cu cel puţin un an după data intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru Partea în cauză;
(d) „modificarea substanţială” înseamnă modificarea unei surse relevante, care rezulta intr-o creştere semnificativă a evacuărilor, excluzând orice schimbare în evacuările rezultate din recuperarea unui produs secundar. Este la latitudinea Părţii să decidă dacă o modificare este substanţială sau nu;
(e) „sursă existentă” înseamnă orice sursă relevantă care nu este o nouă sursă;
(f) „valoare-limită de evacuare” reprezintă o limită a concentraţiei sau masa de mercur ori compuşi de mercur, exprimate adesea ca „mercur total”, evacuat dintr-o sursa punctuală.
3. Fiecare Parte trebuie să identifice categoriile relevante de surse punctuale, nu mai târziu de trei ani după data intrării în vigoare a Convenţiei pentru ea şi periodic după aceea.
4. O Parte cu surse relevante trebuie să ia măsuri pentru a controla evacuările şi poate pregăti un plan naţional de stabilire a măsurilor ce trebuie luate pentru a controla evacuările, ţintele, obiectivele şi rezultatele aşteptate. Orice plan se prezintă Conferinţei Părţilor în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru acea Parte. În cazul în care o Parte elaborează un plan de implementare în conformitate cu articolul 20, Partea poate include în acesta şi planul elaborat în temeiul prezentului paragraf.
5. Măsurile vor cuprinde una sau mai multe dintre următoarele, după caz:
(a) valorile-limită de evacuare pentru a controla şi, dacă este posibil, reduce evacuările din surse relevante;
(b) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi celor mai bune practici de mediu pentru a controla evacuările de la sursele relevante;
(c) o strategie de control multipoluantă, ce va furniza beneficii suplimentare pentru controlul evacuărilor de mercur;
(d) măsuri alternative pentru a reduce evacuările de la surse relevante.
6. Fiecare Parte va stabili, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de cinci ani după data intrării în vigoare a Convenţiei pentru această Parte, şi apoi menţine un inventor al evacuărilor din surse relevante.
7. Conferinţa Părţilor va adopta cât mai curând posibil îndrumări pentru:
(a) cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu, luând în considerare orice diferenţă dintre sursele noi şi cele existente şi necesitatea de a minimaliza efectele cross-media;
(b) metodologia pentru elaborarea inventarelor de evacuări.
8. Fiecare Parte va include informaţii privind punerea în aplicare a acestui articol în rapoartele sale transmise în temeiul Articolului 21, în special informaţii cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu paragrafele 3 - 6 şi eficacitatea măsurilor.
Articolul 10
Depozitarea temporară în condiţii de siguranţă pentru mediu
a mercurului, altul decât mercurul declarat deşeu,
1. Acest articol se va aplica depozitării temporare a mercurului şi compuşilor de mercur definiţi la articolul 3, care nu se încadrează în sensul definiţiei deşeurilor de mercur prevăzute în articolul 11. Depozitarea temporară în condiţii de siguranţă pentru mediu
a mercurului, altul decât mercurul declarat deşeu,
2. Fiecare Parte va lua măsuri pentru a se asigura că depozitarea temporară a mercurului şi a compuşilor de mercur destinaţi unei utilizări permise unei Părţi în temeiul prezentei Convenţii este efectuată în condiţii de siguranţă pentru mediu, ţinînd cont de ghiduri şi în conformitate cu orice cerinţe adoptate în temeiul paragrafului 3.
3. Conferinţa Părţilor adoptă ghidurile privind depozitarea în condiţii de siguranţă pentru mediu a mercurului şi compuşilor de mercur, luând în considerare orice indicaţii relevante elaborate în conformitate cu Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, precum şi alte îndrumări relevante. Conferinţa Părţilor poate adopta cerinţe de depozitare temporară într-o anexă suplimentară acestei Convenţii în conformitate cu articolul 27.
4. Părţile vor coopera, după caz, una cu cealaltă şi cu organizaţii interguvernamentale relevante, sau cu alte entităţi, Părţile vor coopera, după caz, una cu cealaltă şi cu organizaţii interguvernamentale relevante, sau cu alte entităţi, pentru a spori consolidarea capacităţilor pentru depozitarea temporară în condiţii de siguranţă pentru mediu a mercurului şi a altor compuşi ai mercurului.
Articolul 11
Deşeuri de mercur
1. Definiţiile relevante din Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora se aplică deşeurilor reglementate de această Convenţie pentru Părţile la Convenţia Basel. Părţile acestei Convenţii care nu sunt părţi ale Convenţiei Basel vor utiliza acele definiţii ca îndrumări de aplicare pentru deşeurile reglementate de prezenta Convenţie. Deşeuri de mercur
2. În scopul acestei Convenţii, deşeurile de mercur înseamnă substanţe sau obiecte:
(a) alcătuite din mercur sau compuşi de mercur;
(b) ce conţin mercur sau compuşi de mercur; ori
(c) contaminate cu mercur sau compuşi de mercur,
într-o anumită cantitate mai mare decât cantităţile prag relevante definite de către Conferinţa părţilor, în colaborare cu organismele relevante ale Convenţiei de la Basel într-un mod armonizat, ce sunt eliminate sau se intenţionează a fi eliminate ori este necesar a fi eliminate în conformitate cu prevederile de la nivel naţional sau ale acestei convenţii.
Această definiţie exclude decopertările, rocile sterile şi haldele din mineritul de mercur, cu excepţia mineritului primar de mercur şi doar în cazul în care conţin mercur sau compuşi de mercur peste pragurile definite de către Conferinţa Părţilor.
3. Fiecare parte ia măsurile corespunzătoare astfel încât deşeul de mercur să fie:
(a) gestionat în condiţii de siguranţă pentru mediu, ţinând cont de ghidurile elaborate în conformitate cu Convenţia de la Basel şi în conformitate cu cerinţele pe care Conferinţa Părţilor le va adopta într-o anexă suplimentară în conformitate cu articolul 27. În elaborarea cerinţelor, Conferinţa Părţilor va lua în considerare regulamentele şi programele Părţilor cu privire la gestionarea deşeurilor;
(b) doar recuperat, reciclat, regenerat sau direct reutilizat pentru utilizarea permisă unei Părţi în temeiul prezentei Convenţii sau pentru eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu, conform paragrafului 3 litera (a);
(c) pentru Părţile Convenţiei de la Basel, netransportate peste frontierele internaţionale, cu excepţia scopului de eliminare în condiţii de siguranţă pentru mediu în conformitate cu acest articol şi cu Convenţia respectivă. În circumstanţele în care Convenţia de la Basel nu se aplică transporturilor peste frontierele internaţionale, o Parte va permite un astfel de transport, numai după luarea în considerare a regulilor, standardelor şi ghidurilor internaţionale relevante.
4. Conferinţa Părţilor va căuta să coopereze strâns cu organismele relevante din Convenţia de la Basel în revizuirea şi actualizarea, după caz, ale ghidurilor menţionate la paragraful 3 litera (a).
5. Părţile sunt încurajate să coopereze între ele, cu organizaţiile interguvernamentale corespunzătoare şi cu alte entităţi, după caz, pentru a dezvolta şi menţine capacitatea globală, regională şi naţională de gestionare a deşeurilor de mercur în condiţii de siguranţă pentru mediu.
Articolul 12
Situri contaminate
1. Fiecare Parte se va strădui să elaboreze strategii corespunzătoare pentru identificarea şi evaluarea siturilor contaminate cu mercur sau compuşi de mercur. Situri contaminate
2. Orice acţiuni de a reduce riscurile prezentate de astfel de situri vor fi efectuate în condiţii de siguranţă pentru mediu, incluzând, dacă este cazul, o evaluare a riscurilor asupra sănătăţii umane şi a mediului din cauza mercurului sau a compuşilor de mercur pe care acestea le conţin.
3. Conferinţa Părţilor va adopta îndrumarul cu privire la gestionarea siturilor contaminate, care pot include metode şi abordări pentru:
(a) identificarea şi caracterizarea sitului;
(b) implicarea publicului;
(c) evaluarea riscului asupra sănătăţii umane şi a mediului;
(d) opţiuni de gestionare a riscurilor prezentate de siturile contaminate;
(e) evaluarea beneficiilor şi costurilor; şi
(f) validarea rezultatelor.
4. Părţile sunt încurajate să coopereze în dezvoltarea strategiilor şi implementarea activităţilor de identificare, evaluare, prioritizare, gestionare şi, după caz, remediere a siturilor contaminate.
Articolul 13
Resursele financiare şi mecanismul de finanţare
1. Fiecare Parte se obligă să furnizeze, în limita posibilităţilor sale, resursele în vederea acelor activităţi naţionale care sunt destinate să implementeze această Convenţie, în conformitate cu politicile, priorităţile, planurile şi programele sale naţionale. Astfel de resurse pot include fonduri naţionale prin politici relevante, dezvoltare de strategii şi bugete naţionale, fonduri bilaterale şi multilaterale, precum şi implicarea sectorului privat. Resursele financiare şi mecanismul de finanţare
2. Eficienţa generală a implementării acestei Convenţii de către Părţi, care sunt ţări în curs de dezvoltare, va fi legată de implementarea eficientă a acestui articol.
3. Sursele multilaterale, regionale şi bilaterale de asistenţa financiară şi tehnică, precum şi întărirea capacităţii instituţionale şi transferul de tehnologie, sunt încurajate, în regim de urgenţă, să îmbunătăţească şi să crească activităţile lor cu privire la gestionarea mercurului puse în sprijinul Părţilor, care sunt ţări în curs de dezvoltare, în implementarea acestei convenţii referitor la resursele financiare, asistenţa tehnică şi transferul de tehnologie.
4. Părţile, în acţiunile lor cu privire la finanţare, vor ţine seama, în special de nevoile specifice şi de circumstanţele speciale ale Părţilor, care sunt state formate din insule mici în curs de dezvoltare sau ţări mai puţin dezvoltate.
5. Un mecanism pentru prevederile financiare adecvate, predictive şi oportune este definit mai jos. Mecanismul trebuie să sprijine Părţile din ţările în curs de dezvoltare şi Părţile din ţările cu economii în tranziţie în implementarea obligaţiilor lor, conform acestei Convenţii.
6. Mecanismul va include:
(a) Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu, şi
(b) un program internaţional specific ce sprijină consolidarea capacităţii instituţionale şi asistenţă tehnică.
7. Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu va furniza noi resurse financiare, predictibile, adecvate şi oportune care să asigure costurile pentru sprijinirea implementării acestei Convenţii, aşa cum a fost adoptată de către Conferinţa Părţilor. În scopul acestei Convenţii, Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu va fi operat sub îndrumarea Conferinţei Părţilor şi va raporta acesteia. Conferinţa Părţilor va furniza îndrumări pentru strategiile generale, politicile, priorităţile programului şi eligibilităţii accesării şi utilizării resurselor financiare. În plus, Conferinţa Părţilor va furniza îndrumări privind lista ce indică categoriile de activităţi ce pot primi sprijin de la Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu. Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu va furniza resurse pentru a acoperi costurile incrementale ale beneficiilor globale de mediu, precum şi costurile totale agreate ale unor activităţi precursoare.
8. În furnizarea resurselor pentru o activitate, Fondul Fiduciar al Fondului Global de Mediu va lua în considerare potenţialele reduceri ale mercurului pentru activitatea propusă în relaţie cu costurile acesteia.
9. În scopul acestei Convenţii, Programul, prevăzut în paragraful 6 litera (b), va fi operat şi gestionat sub îndrumarea Conferinţei Părţilor. Conferinţa Părţilor va decide, la prima sa întrunire, asupra instituţiei-gazdă a Programului, care va trebui să fie o organizaţie existentă şi va furniza îndrumări la aceasta, inclusiv asupra valabilităţii acestuia. Toate Părţile şi alte părţi interesate relevante sunt invitate să furnizeze resurse financiare Programului, pe bază de voluntariat.
10. Conferinţa Părţilor şi entităţile ce fac parte din mecanism vor agrea la prima întrunire a Conferinţei Părţilor asupra aranjamentelor ce vor pune în aplicare paragrafele de mai sus.
11. Conferinţa Părţilor va revizui, nu mai târziu de cea de-a treia sa reuniune, iar apoi, în mod regulat, nivelul de finanţare, îndrumările furnizate de către Conferinţa Părţilor entităţilor încredinţate de a operaţionaliza mecanismul stabilit conform acestui articol şi eficacitatea acestora, abilitatea acestora de a aborda nevoile de schimbare a Părţilor, care sunt țările în curs de dezvoltare, şi a Părţilor, care sunt țările cu economii în tranziţie. Va acţiona corespunzător pe baza unei astfel de revizuiri, pentru a îmbunătăţi eficienţa mecanismului.
12. Toate Părţile, prin capacităţile lor, sunt invitate să contribuie la mecanism. Mecanismul va încuraja furnizarea de resurse din alte surse, inclusiv din sectorul privat, şi va căuta să ridice nivelul acestor resurse din activităţile pe care le sprijină.
Articolul 14
Întărirea capacităţii instituţionale, asistenţa tehnică
şi transferul de tehnologie
1. Părţile vor coopera pentru a furniza, în limita capabilităţilor lor respective, o asistenţă oportună şi corespunzătoare pentru întărirea capacităţii instituţionale şi asistenţa tehnică, în special Părţilor care sunt ţări mai puţin dezvoltate sau state insule mici în curs de dezvoltare, şi Părţilor cu economii în tranziţie pentru a le sprijini în implementarea obligaţiilor lor, conform prezentei Convenţii. Întărirea capacităţii instituţionale, asistenţa tehnică
şi transferul de tehnologie
2. Întărirea capacităţii instituţionale şi asistenţa tehnică în conformitate cu articolul 13 paragraful 1 pot fi furnizate prin aranjamente regionale, subregionale şi naţionale, inclusiv centre regionale şi subregionale existente, prin alte mijloace multilaterale şi bilaterale, precum şi prin parteneriate, inclusiv parteneriate care implică sectorul privat. Cooperarea şi coordonarea cu alte acorduri multilaterale de mediu în domeniul substanţelor chimice şi deşeurilor vor trebui căutate pentru a spori eficienţa asistenţei tehnice şi realizarea acesteia.
3. Părţile care sunt ţări dezvoltate şi alte Părţi, după capabilitatea lor, vor promova şi facilita, sprijinite de către sectorul privat şi alte părţi interesate relevante, dezvoltarea, transferul, distribuirea şi accesul la tehnologiile alternative recente ce sunt în concordanţă cu aspectele de protecţia mediului către Părţile care sunt ţări în curs de dezvoltare, în special ţări mai puţin dezvoltate şi state insule mici în curs de dezvoltare, şi către Părţile cu economii în tranziţie pentru a întări capacitatea lor de a implementa eficient aceasta Convenţie.
4. Conferinţa Părţilor, prin cea de a doua reuniune a sa, iar apoi în mod regulat şi ţinând cont de notificările şi rapoartele de la Părţi, conform articolului 21, şi informaţiile furnizate de alte Părţi interesate, va:
(a) lua în considerare informaţiile cu privire la iniţiativele existente şi progresul făcut referitor la tehnologii alternative;
(b) lua în considerare nevoile Părţilor, în special ale Părţilor care sunt ţări în curs de dezvoltare pentru tehnologii alternative;
(c) identifica provocările experimentate de către Părţi, în special ţările în curs de dezvoltare, în transferul de tehnologie.
5. Conferinţa Părţilor va face recomandări cu privire la cum ar putea fi îmbunătăţit în continuare, conform acestui articol, modul de întărire a capacităţii instituţionale, asistenţă tehnică şi de transfer de tehnologie.
Articolul 15
Implementarea şi Comitetul de implementare
1. Un mecanism, incluzând un comitet ca organism subsidiar al Conferinţei Părţilor, este stabilit prin prezenta pentru a promova implementarea şi revizuirea conformităţii cu toate prevederile acestei Convenţii. Mecanismul, inclusiv Comitetul, va facilita şi va acorda atenţie specială capabilităţilor şi circumstanţelor naţionale respective ale Părţilor. Implementarea şi Comitetul de implementare
2. Comitetul va promova implementarea şi revizuirea conformităţii tuturor dispoziţiilor acestei Convenţii. Comitetul va examina atât problemele individuale, cât şi sistemice de conformare şi va face recomandări, după caz, către Conferinţa Părţilor.
3. Comitetul este format din 15 membri, numiţi de către Părţi şi aleşi de Conferinţa Părţilor, cu respectarea cuvenită a echitabilităţii reprezentării geografice, bazată pe cele cinci regiuni ale Organizaţiei Naţiunilor Unite; primii membri vor fi aleşi în cadrul primei reuniuni a Conferinţei Părţilor şi, ulterior, în conformitate cu normele de procedură aprobate de Conferinţa Părţilor în conformitate cu paragraful 5; membrii comitetului vor avea competenţă într-un domeniu relevant acestei Convenţii şi vor asigura un echilibru adecvat de expertiză.
4. Comitetul poate examina probleme pe baza:
(a) solicitărilor scrise de la orice Parte cu privire la propria conformitate;
(b) rapoartelor naţionale în conformitate cu articolul 21; şi
(c) cererilor de la Conferinţa Părţilor.
5. Comitetul va elabora propriile reguli de procedură, care vor fi supus aprobării celei de-a doua reuniuni a Conferinţei Părţilor; Conferinţa Părţilor poate adopta termeni suplimentari de referinţă pentru Comitet.
6. Comitetul va face orice eforturi pentru a adopta recomandările sale prin consens. Dacă toate eforturile în vederea consensului au fost epuizate şi nu s-a ajuns la niciun consens, ca o ultima măsură, astfel de recomandări vor fi adoptate printr-un vot al unei majorităţi de trei pătrimi din membrii prezenţi şi votanţi pe baza unui cvorum de două treimi din membri.
Articolul 16
Aspecte cu privire la sănătate
1. Părţile sunt încurajate să: Aspecte cu privire la sănătate
(a) promoveze elaborarea şi implementarea strategiilor şi programelor de identificare şi protejare a populaţiilor la risc, populaţiilor deosebit de vulnerabile şi care pot include adoptarea ghidurilor ştiinţifice referitoare la sănătate cu privire la expunerea la mercur şi compuşi de mercur, stabilind obiective pentru reducerea expunerii la mercur, dacă este cazul, şi educarea publică, cu participarea sectoarelor de sănătate publică şi a altor sectoare implicate;
(b) promoveze dezvoltarea şi implementarea programelor ştiinţifice educaţionale şi preventive asupra expunerii ocupaţionale la mercur şi compuşi de mercur;
(c) promoveze serviciile de asistenţă de sănătate corespunzătoare pentru prevenirea, tratamentul şi grija pentru populaţiile afectate de expunerea la mercur sau compuşi de mercur; şi
(d) stabilească şi întărească, după caz, capacităţile instituţionale şi profesionale de sănătate pentru prevenire, diagnosticare, tratament şi monitorizare a riscurilor de sănătate în legătură cu expunerea la mercur şi compuşi de mercur.
2. Conferinţa Părţilor, considerând aspectele şi activităţile referitoare la sănătate, va:
(a) consulta şi colabora cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte organizaţii interguvernamentale relevante, după caz; şi
(b) promova cooperarea şi schimbul de informaţii cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Muncii şi alte organizaţii interguvernamentale relevante, după caz.
Articolul 17
Schimbul de informaţii
1. Fiecare Parte va facilita schimbul de: Schimbul de informaţii
(a) informaţii ştiinţifice, tehnice, economice şi juridice referitoare la mercur şi compuşii de mercur, inclusiv informaţii toxicologice, ecotoxicologice şi de securitate;
(b) informaţii privind reducerea sau eliminarea producţiei, utilizării, comerţului, emisiilor şi evacuărilor de mercur şi compuşi de mercur;
(c) informaţii cu privire la alternative viabile din punct de vedere tehnic şi economic pentru:
(i) produsele cu adaos de mercur;
(ii) procesele de fabricaţie în care sunt utilizate mercurul sau compuşii de mercur;
(iii) activităţi şi procese care emit ori evacuează mercur sau compuşi de mercur;
incluzând informaţii despre riscurile asupra sănătăţii mediului şi asupra costurilor şi beneficiilor economice şi sociale ale unor astfel de alternative; şi
(d) informaţii epidemiologice cu privire la impacturile asupra sănătăţii asociate cu expunerea la mercur şi compuşi de mercur, în strânsă cooperare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alte organizaţii relevante, după caz.
2. Părţile pot face schimb de informaţii menţionate la paragraful 1 direct, prin intermediul Secretariatului, sau în cooperare cu alte organizaţii relevante, inclusiv secretariatele convenţiilor în domeniul substanţelor chimice şi a deşeurilor, după caz.
3. Secretariatul va facilita cooperarea în schimbul de informaţii la care se referă acest articol, precum şi cu organizaţii relevante, inclusiv secretariatele acordurilor multilaterale de mediu şi alte iniţiative internaţionale. Pe lângă informaţii de la Părţi, aceste informaţii trebuie să includă informaţii de la organizaţii interguvernamentale şi nonguvernamentale cu experienţa în domeniul gestionării mercurului, şi de la instituţiile naţionale şi internaţionale cu o astfel de experienţă.
4. Fiecare Parte va desemna un punct focal naţional pentru schimbul de informaţii conform acestei Convenţii, inclusiv cu privire la acordul Părţilor importatoare în temeiul articolului 3.
5. În sensul prezentei Convenţii, informaţiile privind sănătatea şi siguranţa oamenilor şi a mediului nu sunt considerate confidenţiale. Părţile care fac schimb de alte informaţii în conformitate cu prezenta Convenţie vor proteja acele informaţii confidenţiale, convenind reciproc acest aspect.
Articolul 18
Informare, conştientizare şi educaţie a publicului
1. Fiecare Parte, conform capacităţilor sale, va promova şi facilita: Informare, conştientizare şi educaţie a publicului
(a) furnizarea informaţiilor disponibile către public despre:
(i) sănătate şi efectele asupra mediului ale mercurului şi a compuşilor de mercur;
(ii) alternative la mercur şi compuşi de mercur;
(iii) subiecte identificate în paragraful 1 al articolului 17;
(iv) rezultatele activităţilor sale de cercetare, dezvoltare şi monitorizare în conformitate cu articolul 19;
(v) activităţile care să întrunească obligaţiile în temeiul prezentei Convenţii;
(b) educaţia, formarea profesională şi conştientizarea publicului cu privire la efectele expunerii la mercur şi compuşi ai mercurului asupra sănătăţii umane şi a mediului în colaborare cu organizaţii relevante interguvernamentale şi nonguvernamentale, precum şi populaţiilor vulnerabile, după caz.
2. Fiecare Parte va utiliza mecanismele existente şi va lua în considerare dezvoltarea mecanismelor, cum ar fi registrele emisiilor şi transferului de poluanţi, după caz, pentru colectarea şi diseminarea informaţiilor despre estimările cantităţilor proprii anuale de mercur şi compuşi de mercur ce sunt emise, evacuate şi eliminate prin activităţile umane.
Articolul 19
Cercetare, dezvoltare şi monitorizare
1. Luând în considerare circumstanţele respective, Părţile depun eforturi să coopereze pentru a se dezvolta şi a îmbunătăţi capacităţile lor privind: Cercetare, dezvoltare şi monitorizare
(a) inventarele utilizării, consumului, emisiilor şi evacuărilor în apa şi în sol a mercurului şi compuşilor de mercur;
(b) modelarea şi monitorizarea geografică reprezentativă a nivelurilor mercurului şi compuşilor mercurului pentru populaţia vulnerabila şi în mediul ambiental, inclusiv mediul biotic, precum peştii, mamiferele marine, ţestoasele marine şi păsările, precum şi colaborarea în colectarea şi schimbul de probe relevante şi corespunzătoare;
(c) evaluările impactului mercurului şi compuşilor mercurului asupra sănătăţii umane şi a mediului, pe lângă impactul social, economic şi cultural, în special pentru populaţiile vulnerabile;
(d) metodologii armonizate pentru activităţile întreprinse în conformitate cu literele (a), (b) şi (c);
(e) informaţii despre ciclul ambiental, transport (inclusiv transportul pe distanţă lungă şi depozitarea), transformarea şi comportarea mercurului şi compuşilor de mercur într-o serie de ecosisteme, luând în considerare corespunzătoare distincţia dintre emisiile antropice şi naturale şi evacuările de mercur şi de remobilizare a mercurului din depunerea istorică;
(f) informaţii despre comercializarea mercurului şi compuşilor de mercur, precum şi produse cu adaos de mercur; şi
(g) informaţii şi cercetări privind disponibilitatea tehnică şi economică a produselor fără mercur, a proceselor, precum şi a celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu pentru reducerea şi monitorizarea emisiilor şi evacuărilor mercurului şi compuşilor de mercur.
2. Dacă este cazul, Părţile ar trebui să se bazeze pe reţelele de monitorizare şi programele de cercetare existente în desfăşurarea activităţilor identificate în paragraful 1.
Articolul 20
Planurile de implementare
1. Fiecare Parte poate, ca urmare a unei evaluări iniţiale, să dezvolte şi să execute un plan de implementare, ţinând cont de circumstanţele sale interne, pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta Convenţie. Orice astfel de plan trebuie să fie transmis Secretariatului, de îndată ce acesta a fost dezvoltat. Planurile de implementare
2. Fiecare Parte poate revizui şi actualiza planul său de punere în aplicare, ţinând cont de circumstanţele sale interne, de îndrumările Conferinţei Părţilor şi la alte orientări relevante.
3. Părţile trebuie, în elaborarea planului de la paragrafele 1 şi 2, să consulte părţile interesate naţionale pentru a facilita dezvoltarea, implementarea, revizuirea şi actualizarea planurilor lor de implementare.
4. Părţile pot, de asemenea, coordona planuri regionale pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei Convenţii.
Articolul 21
Raportare
1. Fiecare Parte raportează Conferinţei Părţilor, prin intermediul Secretariatului, măsurile luate pentru a pune în aplicare dispoziţiile prezentei convenţii şi eficacitatea acestor măsuri şi a posibilelor provocări în atingerea obiectivelor Convenţiei. Raportare
2. Fiecare Parte trebuie să includă în raportarea sa informaţiile aşa cum este solicitat în articolele 3, 5, 7, 8 şi 9 din prezenta Convenţie.
3. Conferinţa Părţilor, la prima sa reuniune, va decide calendarul şi formatul de raportare ce trebuie urmat de către Părţi, ţinând cont de necesitatea de coordonare a raportării cu alte convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile.
Articolul 22
Evaluarea eficacităţii
1. Conferinţa Părţilor va evalua eficienţa prezentei Convenţii, începând nu mai târziu de şase ani de la data intrării în vigoare a Convenţiei şi periodic după aceea la intervale stabilite de aceasta. Evaluarea eficacităţii
2. Pentru a facilita evaluarea, Conferinţa Părţilor, la prima sa reuniune, iniţiază proceduri pentru a colecta date comparabile de monitorizare privind prezenţa şi mişcarea mercurului şi compuşilor de mercur în mediu, precum şi tendinţele în nivelurile de mercur şi compuşi de mercur observate în mediul biotic şi la populaţiile vulnerabile.
3. Evaluarea se realizează pe baza informaţiilor ştiinţifice, ecologice, tehnice, financiare şi economice disponibile, incluzând:
(a) rapoarte şi alte informaţii de monitorizare puse la dispoziţia Conferinţei Părţilor în conformitate cu paragraful 2;
(b) rapoartele prezentate în temeiul articolului 21;
(c) informaţiile şi recomandările furnizate în conformitate cu articolul 15; şi
(d) rapoarte şi alte informaţii relevante privind punerea în aplicare a asistenţei financiare, transferul de tehnologie şi măsurilor de întărire a capacităţii instituţionale în temeiul prezentei Convenţii.
Articolul 23
Conferinţa Părţilor
1. Conferinţa Părţilor se instituie prin prezenta. Conferinţa Părţilor
2. Prima reuniune a Conferinţei Părţilor va fi convocată de către Directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu nu mai târziu de un an de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. După aceea, reuniunile ordinare ale Conferinţei Părţilor vor avea loc la intervale regulate stabilite de Conferinţă.
3. Reuniunile extraordinare ale Conferinţei Părţilor se organizează ori de câte ori sunt considerate necesare de către Conferinţă sau la cererea scrisă a oricărei Părţi, cu condiţia ca, în termen de şase luni de la cererea comunicată Părţilor de către Secretariat, să fie susţinută de cel puţin o treime din Părţi.
4. Conferinţa Părţilor, la prima sa reuniune, trebuie să agreeze prin consens şi să adopte regulile de procedură şi regulile financiare, pentru Conferinţă şi pentru orice organisme subsidiare ale Conferinţei, precum şi dispoziţiile financiare care reglementează funcţionarea Secretariatului.
5. Permanent, Conferinţa Părţilor va revizui şi evalua aplicarea prezentei Convenţii. Va avea funcţiile atribuite ei prin prezenta Convenţie şi, în acest scop, trebuie să:
(a) stabilească organisme subsidiare pe care le consideră necesare pentru implementarea prezentei Convenţii;
(b) coopereze, dacă este cazul, cu organizaţiile internaţionale competente şi organismele interguvernamentale şi nonguvernamentale;
(c) revizuiască în mod regulat informaţiile transmise ei şi Secretariatului, în temeiul articolului 21;
(d) ia în considerare recomandările înaintate către ea de Comitetul de implementare şi conformare;
(e) ia în considerare şi să întreprindă orice acţiune suplimentara ce poate fi solicitată pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei Convenţii; şi
(f) revizuiască anexele A şi B în conformitate cu articolele 4 şi 5.
6. Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, precum şi orice stat care nu este Parte la prezenta Convenţie, pot fi reprezentate la reuniuni ale Conferinţei Părţilor ca observatori. Orice organism sau agenţie, fie naţional(ă) ori internaţional(ă), guvernamental(ă) sau nonguvernamental(ă), care este calificat(ă) în domeniile reglementate de prezenta Convenţie şi a informat Secretariatul asupra dorinţei de a fi reprezentat la o reuniune a Conferinţei Părţilor ca observator, poate fi admis(ă) numai dacă cel puţin o treime din părţile prezente accepta. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi subiectul regulilor de procedură adoptate de Conferinţa Părţilor.
Articolul 24
Secretariatul
1. Un Secretariat se instituie după cum urmează. Secretariatul
2. Funcţiile Secretariatului vor fi:
(a) să facă aranjamente pentru reuniuni ale Conferinţei Părţilor şi organismelor sale subsidiare şi să le ofere serviciile necesare;
(b) de a facilita asistenţa Părţilor, în special a celor în curs de dezvoltare şi Părţilor cu economii în tranziţie, la cerere, în vederea implementării prezentei Convenţii;
(c) pentru a se coordona, după caz, cu secretariatele organismelor internaţionale relevante, în special ale altor convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile;
(d) să asiste Părţile în schimbul de informaţii legate de implementarea prezentei Convenţii;
(e) pentru a pregăti şi pune la dispoziţia Părţilor rapoartele periodice pe baza informaţiilor primite în temeiul articolelor 15 şi 21 şi al altor informaţii disponibile;
(f) pentru a intra, sub îndrumarea generală a Conferinţei Părţilor, în astfel de aranjamente administrative şi contractuale ce pot fi necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcţiilor sale; şi
(g) să efectueze celelalte funcţii secretariale specificate în această Convenţie şi alte astfel de funcţii ce pot fi stabilite de Conferinţa Părţilor.
3. Funcţiile Secretariatului pentru prezenta Convenţie se realizează de către Directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, cu excepţia cazului când Conferinţa Părţilor decide cu o majoritate de trei pătrimi din Părţile prezente şi votante să încredinţeze funcţiile Secretariatului către una sau mai multe alte organizaţii internaţionale.
4. Conferinţa Părţilor, în consultare cu organismele internaţionale, poate stabili o cooperare şi coordonarea îmbunătăţită între Secretariatul său şi secretariatele altor convenţii privind substanţele chimice şi deşeurile. Conferinţa Părţilor, în consultare cu organismele internaţionale corespunzătoare, poate furniza îndrumări suplimentare pe această temă.
Articolul 25
Soluţionarea litigiilor
1. Părţile vor încerca să soluţioneze orice litigiu între ele privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii prin negociere sau alte mijloace amiabile la alegerea lor. Soluţionarea litigiilor
2. La ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la această convenţie sau în orice moment ulterior, o Parte, care nu este o organizaţie regională de integrare economică, poate declara într-un instrument scris transmis Depozitarului că, cu privire la orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, recunoaşte unul sau ambele din următoarele mijloace de soluţionare a litigiilor ca obligatorie în legătură cu orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
(a) arbitraj conform procedurii stabilite în partea I din anexa E;
(b) prezentarea diferendului la Curtea Internaţională de Justiţie.
3. O Parte care este o organizaţie de integrare economică regională poate face o declaraţie cu un efect faţă de arbitraj în conformitate cu paragraful 2.
4. O declaraţie făcută în conformitate cu paragraful 2 sau 3 va rămâne în vigoare până când acesta expiră în conformitate cu termenele sale sau într-un termen de până la trei luni de când notificarea scrisă a retragerii sale a fost depusă la Depozitar.
5. Expirarea unei declaraţii, unei notificări de revocare sau a unei noi declaraţii nu afectează în niciun fel procedura în aşteptarea unui arbitraj al Tribunalului sau Curţii Internaţionale de Justiţie, cu excepţia cazului în care părţile în litigiu cad altfel de acord.
6. În cazul în care Părţile in litigiu nu au acceptat aceleaşi mijloace de stabilire a litigiilor în conformitate cu paragrafele
2 sau 3 şi dacă acestea nu au fost capabile de a soluţiona disputa lor prin intermediul mijloacelor menţionate în paragraful 1
în termen de douăsprezece luni de la notificarea unei Părţi către alta că există un litigiu între ele, plângerea se depune
la o comisie de conciliere, la cererea oricărei părţi în litigiu. Procedura stabilită în partea II din anexa E se aplică concilierii prevăzute în prezentul articol.
Articolul 26
Amendamentele la Convenţie
1. Amendamentele la prezenta Convenţie pot fi propuse de orice Parte. Amendamentele la Convenţie
2. Amendamentele la prezenta Convenţie se adoptă la o reuniune a Conferinţei Părţilor. Textul oricărui amendament propus se comunică Părţilor de către secretariat cu cel puţin şase luni înainte de reuniunea la care se propune adoptarea. Secretariatul va comunica, de asemenea, amendamentul propus semnatarilor prezentei Convenţii şi Depozitarului, pentru informare.
3. Părţile vor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord asupra oricărui amendament propus la prezenta Convenţie prin consens. Dacă au fost epuizate toate eforturile la consens şi nu se ajunge la niciun acord, amendamentul va fi adoptat în ultima instanţă printr-un vot al unei majorităţi formate din trei pătrimi dintre părţile prezente şi votante la întrunire.
4. Un amendament adoptat este comunicat de către Depozitar tuturor părţilor pentru ratificare, acceptare sau aprobare.
5. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea unui amendament este notificată depozitarului, în scris. Un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 intră în vigoare pentru Părţile care au consimţit într-a nouăzecea zi după data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare de cel puţin trei sferturi din părţile care au fost părţi la convenţie în momentul la care amendamentul a fost adoptat. Ulterior, amendamentul intră în vigoare pentru orice altă parte a nouăzecea zi de la data la care această Parte depune instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentului.
Articolul 27
Adoptarea şi modificarea anexelor
1. Anexele la prezenta Convenţie formează parte integrantă din această şi, cu excepţia cazului în care este stipulat în mod expres altfel, o trimitere la prezenta Convenţie constituie în acelaşi timp o trimitere către oricare dintre anexele sale. Adoptarea şi modificarea anexelor
2. Orice anexe suplimentare adoptate după intrarea în vigoare a prezentei Convenţii se limitează la chestiuni procedurale, ştiinţifice, tehnice sau administrative.
3. Următoarea procedură se aplică pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta Convenţie:
(a) anexele suplimentare sunt propuse şi adoptate conform procedurii prevăzute la paragrafele 1–3 din articolul 26;
(b) orice Parte aflată în imposibilitatea de a accepta o anexă suplimentară notifică Depozitarul, în scris, în termen de un an de la data comunicării de către depozitar a adoptării unei astfel de anexe. Depozitarul, fără întârziere, notifică toate părţile cu privire la orice notificare primită. O Parte poate, în orice moment, să notifice depozitarul, în scris, că acesta îşi retrage o notificare anterioară a neacceptării pentru o anexă suplimentară, şi anexa va intra în vigoare apoi pentru acea parte sub rezerva literei (c); şi
(c) la expirarea a unui an de la data comunicării de către Depozitar a adoptării unei anexe suplimentare, anexa va intra în vigoare pentru toate Părţile care nu au prezentat o notificare de neacceptare în conformitate cu dispoziţiile de la litera (b).
4. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele la prezenta Convenţie se supun aceloraşi proceduri ca şi cele pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la Convenţie, cu excepţia faptului că un amendament la o anexă nu va intra în vigoare pentru orice parte care a făcut o declaraţie cu privire la amendamentul la anexele în conformitate cu paragraful 5 al articolului 30, caz în care orice astfel de modificare va intra în vigoare pentru o astfel de Parte în a nouăzecea zi după data la care a fost depus la Depozitar instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la un astfel de amendament.
5. Dacă o anexă suplimentară sau un amendament la o anexă este legat de un amendament la prezenta Convenţie, anexa adiţională sau amendamentul nu va intra în vigoare, până în momentul în care amendamentul la Convenţie nu va întra în vigoare.
Articolul 28
Dreptul de vot
1. Fiecare Parte la prezenta Convenţie va avea un vot, cu excepţia celor prevăzute la paragraful 2. Dreptul de vot
2. O organizaţie regională de integrare economică, pentru probleme din competenţa sa, îşi exercită dreptul de vot cu un număr de voturi egale cu numărul de state membre care sunt Parte la prezenta Convenţie. O astfel de organizaţie nu îşi exercită dreptul de vot, dacă oricare dintre statele sale membre îşi exercită dreptul de vot, şi viceversa.
Articolul 29
Semnătura
Prezenta Convenţie se deschide pentru semnare de către toate statele şi organizaţiile regionale de integrare economică la Kumamoto, Japonia, în perioada 10-11 octombrie 2013 şi, ulterior, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York până la 9 octombrie 2014. Semnătura
Articolul 30
Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare
1. Prezenta Convenţie se supune ratificării, acceptării sau aprobării de către statele şi organizaţiile regionale de integrare economică. Va fi deschisă pentru aderarea statelor şi organizaţiilor regionale de integrare economică din ziua următoare datei la care Convenţia este închisă pentru semnare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse la Depozitar. Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare
2. Orice organizaţie regională de integrare economică care devine Parte la prezenta Convenţie fără ca niciuna din statele sale membre să fie Parte va fi obligată să respecte toate obligaţiile prevăzute de Convenţie. În cazul acestor organizaţii, una sau mai multe state membre Parte ale prezentei Convenţii vor decide în legătură cu responsabilităţile lor respective pentru îndeplinirea obligaţiilor lor în conformitate cu Convenţia. În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu au dreptul să exercite drepturi concomitent, în conformitate cu Convenţia.
3. În instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice Parte poate declara ca organizaţia regională de integrare economică trebuie să declare măsura competenţei sale în domenii reglementate de prezenta Convenţie. Orice astfel de organizaţie va informa Depozitarul, care la rândul său informează Părţile despre orice modificare relevantă a extinderii competenţei sale.
4. Fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică este încurajat să transmită secretariatului în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la Convenţie informaţii privind măsurile sale de punere în aplicare a Convenţiei.
5. În instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice Parte poate să declare că orice amendament la o anexă întră în vigoare numai după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cu privire la aceasta.
Articolul 31
Intrarea în vigoare
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Intrarea în vigoare
2. Pentru fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta Convenţie ori aderă la aceasta, după depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Convenţia va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii de către un astfel de stat ori organizaţie regională de integrare economică a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
3. În sensul paragrafelor 1 şi 2, orice instrument depus de o organizaţie regională de integrare economică trebuie să nu fie considerată ca suplimentară faţă de cele depuse de statele membre ale organizaţiei.
Articolul 32
Rezervări
Nicio rezervă nu poate fi făcută la prezenta Convenţie. Rezervări
Articolul 33
Retragerea
1. În orice moment după trei ani de la data la care prezenta Convenţie a intrat în vigoare pentru o Parte, aceea Parte se poate retrage din Convenţie trimiţând o notificare scrisă Depozitarului. Retragerea
2. Orice retragere intră în vigoare după expirarea unui an de la data primirii de către Depozitar a notificării de retragere sau la o dată ulterioară, astfel cum poate fi specificată în notificarea de retragere.
Articolul 34
Depozitar
Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi Depozitarul prezentei Convenţii. Depozitar
Articolul 35
Texte autentice
Originalul prezentei Convenţii, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt deopotrivă autentice, se depun la Depozitar. Texte autentice
Drept care subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.
Adoptată la Kumamoto, Japonia, în această a zecea zi a lunii octombrie, două mii treisprezece.
Anexa A
Produse cu adaos de mercur Următoarele produse sunt excluse din prezenta anexă:
(a) produsele esenţiale folosite pentru protecţie civilă şi militară;
(b) produse pentru cercetare, calibrare a instrumentelor, pentru utilizare ca standard de referinţă;
(c) în cazul în care nicio altă alternativă de înlocuire fără mercur fezabilă nu este disponibilă, comutatoare şi relee, lămpi fluorescente cu catod rece şi lămpi fluorescente cu electrod exterior (CCFL şi EEFL) pentru afişaje electronice şi dispozitive de măsurare;
(d) produsele folosite în practicile tradiţionale sau religioase; şi
(e) vaccinuri care conţin tiomersal drept conservanţi.
Partea I: Produse sub rezerva articolului 4 paragraful 1
|
Produse cu adaos de mercur
|
Data după care fabricarea, importul sau exportul produsului nu sunt permise (data retragerii) |
|
Baterii, exceptând bateriile cu buton de oxid zincat de argint cu un conţinut de mercur < 2% şi baterii cu buton de zinc aerat cu un conţinut de mercur mai mic de < 2 % |
2020
|
|
Comutatoare şi relee, cu excepţia punţilor de măsurare cu capacitate foarte mare a preciziei şi comutatoare de frecvenţă radio de înaltă frecvenţă, precum şi releele instrumentelor de monitorizare şi control cu un conţinut maxim de mercur de 20 mg per punte, comutatoare sau relee |
2020
|
|
Lămpi fluorescente compacte (CFL) pentru scopuri de iluminat general, care au ≤ 30 waţi, cu un conţinut de mercur ce depăşeşte 5 mg per lampă |
2020
|
|
Lămpi fluorescente lineare (LFL) pentru scopuri generale de iluminat: (a) Fosfor triband < 60 waţi cu conţinut de mercur ce depăşeşte 5 mg per lampă; (b) Fosfor halofosfat ≤ 40 waţi cu conţinut de mercur ce depăşeşte 10 mg per lampă |
2020
|
|
Lămpi cu vapor de mercur de înaltă presiune (HPMV) în scopuri generale de iluminat |
2020
|
|
Lămpi fluorescente cu mercur în catod rece şi lămpi externe cu electrod fluorescent (CCFL şi EEFL) pentru afişaje electronice: (a) lungime scurtă (≤ 500 mm) cu conţinut de mercur peste 3,5 mg per lampă
(b) lungime medie (> 500 mm şi ≤ 1 500 mm) cu conţinut de mercur ce depăşeşte 5 mg per lampă (c) lungime mare (> 1 500 mm) cu conţinut de mercur peste 13 mg per lampă
|
2020
|
|
Produse cosmetice (cu conţinut de mercur de peste 1 ppm), inclusiv săpunurile şi cremele de albire a tenului, şi care nu includ cosmeticele pentru zona ochilor, unde mercurul este folosit ca un conservant şi nu există un conservant eficient care să înlocuiască conservantul 1/ |
2020
|
|
Pesticide, biocide şi antiseptice locale
|
2020
|
|
Următoarele dispozitive de măsurare neelectronice, cu excepţia dispozitivelor neelectronice de măsurare instalate în echipamente de scară largă sau cele utilizate pentru măsurători de mare precizie, în cazul în care nicio alternativă adecvată fără mercur nu este disponibilă: (a) barometre;
(b) higrometre;
(c) manometre;
(d) termometre;
(e) sfigmomanometre.
|
2020
|
__________________________________________________________________
1/ Intenţia nu este de a include cosmetice, săpunuri sau creme cu contaminare cu mercur.
1/ Intenţia nu este de a include cosmetice, săpunuri sau creme cu contaminare cu mercur.
Partea II: Produsele care fac obiectul articolului 4 paragraful 3
|
Produse cu adaos de mercur
|
Dispoziţii
|
|
Amalgam dentar
|
Măsurile ce trebuie luate de către o Parte, pentru a reduce utilizarea amalgamului dentar, iau în considerare circumstanţele interne ale Părţii, precum şi îndrumările internaţionale relevante şi vor include două sau mai multe dintre măsurile din lista următoare: (i) stabilirea obiectivelor naţionale vizând prevenirea cariilor dentare şi promovarea sănătăţii, minimizând astfel nevoia de restaurare dentară; (ii) stabilirea de obiective naţionale ce urmăresc minimizarea utilizării acestuia; (iii) promovarea utilizării de alternative fără mercur eficiente din punctul de vedere al costurilor şi din punctul de vedere clinic pentru restaurare dentară; (iv) promovarea cercetării şi dezvoltării materialelor de calitate fără mercur, pentru restaurări dentare;
(v) încurajarea organizaţiilor profesionale reprezentative şi şcolilor de stomatologie pentru a educa şi instrui profesionişti şi studenţi pe baza utilizării alternativelor dentare pentru restaurării dentare prin alternative fără mercur şi pe baza promovării celor mai bune practici de management; (vi) descurajarea politicilor de asigurare şi a programelor care utilizează amalgam dentar în favoarea celui fără mercur pentru restaurări dentare; (vii) încurajarea poliţelor de asigurare şi a programelor care favorizează utilizarea unor alternative de calitate la amalgam dentar pentru restaurare dentară; (viii) restricţionarea utilizării amalgamului dentar la forma încapsulată; (ix) promovarea utilizării celor mai bune practici de mediu în cabinetele dentare pentru a reduce evacuarea mercurului şi compuşilor de mercur în apă şi sol. |
Anexa B
Procesele de fabricaţie în care sunt utilizaţi mercurul sau compuşii mercurului
Partea I: Procesele care fac obiectul articolului 5 paragraful 2
Procesele de fabricaţie în care sunt utilizaţi mercurul sau compuşii mercurului
Partea I: Procesele care fac obiectul articolului 5 paragraful 2
|
Procesele de fabricaţie, utilizarea mercurului sau compuşilor de mercur |
Data retragerii
|
|
Producţia clorosodicelor
|
2025
|
|
Producţia de acetaldehidă în care mercurul sau compuşi ai mercurului sunt utilizaţi drept catalizatori |
2018
|
Partea II: Procese care fac obiectul articolului 5 paragraful 3
|
Procesul ce utilizează mercur
|
Dispoziţii
|
|
Producţia monomerului clorurii de vinil |
Măsurile ce trebuie luate de către Părţi vor include, dar nu se limitează la: (i) reducerea utilizării mercurului din fiecare unitate de producţie cu 50% până în anul 2020 faţă de utilizarea din 2010; (ii) promovarea unor măsuri pentru reducerea dependenţei de mercur din mineritul primar; (iii) luarea de măsuri pentru reducerea emisiilor şi evacuărilor de mercur în mediu; (iv) susţinerea cercetării şi dezvoltării pentru catalizatori şi procese fără mercur; (v) nu permite utilizarea mercurului cinci ani după ce Conferinţa Părţilor a stabilit că aceşti catalizatorii fără mercur, bazaţi pe procesele existente, au devenit fezabili din punct de vedere tehnic şi economic; (vi) raportarea la Conferinţa Părţilor asupra eforturilor sale de a dezvolta şi/sau de a identifica alternative şi stopare treptată a utilizării mercurului în conformitate cu articolul 21. |
|
Metilat sau etilat de sodiu sau potasiu |
Măsurile ce trebuie luate de către Părţi vor include, dar nu se limitează la: (i) măsuri pentru reducerea utilizării mercurului până la stoparea treptată a acestei utilizări cât mai repede posibil şi în termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei; (ii) reducerea emisiilor şi evacuărilor din fiecare unitate de producţie cu 50% până în 2020, comparativ cu 2010; (iii) interzicerea utilizării mercurului proaspăt din mineritul primar; (iv) susţinerea cercetării şi dezvoltării procedeelor fără mercur; (v) nu permite utilizarea mercurului la cinci ani după ce Conferinţa Părţilor a stabilit că procedeele fără mercur au devenit fezabile din punct de vedere tehnic şi economic; (vi) raportarea la Conferinţa Părţilor asupra eforturilor sale de a dezvolta şi/sau de a identifica alternative şi stoparea treptată a utilizării mercurului în conformitate cu articolul 21. |
|
Producţia de poliuretan folosind catalizatori ce conţin mercur |
Măsurile ce trebuie luate de către Părţi vor include, dar nu se limitează la: (i) luarea de măsuri pentru reducerea utilizării mercurului, vizând faza de stopare treptată a acestei utilizări cât mai repede posibil, în termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei; (ii) luarea de măsuri pentru reducerea dependenţei de mercur din mineritul primar de mercur; (iii) luarea de măsuri pentru a reduce emisiile şi evacuările de mercur în mediu; (iv) încurajarea cercetării şi dezvoltării pentru catalizatori şi procese fără mercur; (v) raportarea la Conferinţa Părţilor asupra eforturilor sale de a dezvolta şi/sau de a identifica alternative şi stoparea treptată a utilizării mercurului în conformitate cu Articolul 21; Articolul 5 paragraful 6 nu se aplică acestui proces de fabricaţie.
|
Anexa C
Mineritul de aur artizanal şi la scara mică
Planurile de acţiune naţionale
1. Fiecare Parte care este sub rezerva dispoziţiilor articolului 7 paragraful 3 va include în planul său naţional de acţiune:
(a) obiectivele naţionale şi ţintele de reducere;
Mineritul de aur artizanal şi la scara mică
Planurile de acţiune naţionale
1. Fiecare Parte care este sub rezerva dispoziţiilor articolului 7 paragraful 3 va include în planul său naţional de acţiune:
(a) obiectivele naţionale şi ţintele de reducere;
(b) acţiuni pentru a elimina:
(i) întregul amalgam de minereu;(ii) incinerarea în aer liber a amalgamului sau amalgamului prelucrat;
(iii) incinerarea amalgamului în zonele rezidenţiale; şi
(iv) leşierea cu cianură a sedimentelor, minereurilor sau reziduurilor la care s-a adăugat mercur fără eliminarea iniţială a mercurului;
(c) paşi pentru facilitarea oficializării sau reglementarii sectorului artizanal şi la scară mică a exploatărilor miniere de aur;
(d) estimările de bază privind cantităţile de mercur folosit şi practicile utilizate în exploatările miniere de aur artizanale şi la scara mică şi în procesările din teritoriul său;
(e) strategii pentru promovarea reducerii emisiilor şi evacuărilor, precum şi expunerea la mercur în procesele de minerit artizanale şi la scară mică şi de prelucrare a aurului, inclusiv metodele fără mercur;
(f) strategii pentru gestionarea comerţului şi prevenirea deturnării mercurului şi compuşilor de mercur atât din surse externe, cât şi interne pentru a fi utilizate în exploatările miniere de aur artizanale şi la scară mică şi a prelucrării acestuia;
(g) strategii care implică părţile interesate în punerea în aplicare şi dezvoltarea continuă a Planului naţional de acţiune;
(h) o strategie de sănătate publică privind expunerea la mercur a minerilor şi comunităţilor acestora, din exploatările miniere de aur artizanale şi la scară mică. O astfel de strategie trebuie să includă, inter alia, colectarea datelor medicale, de educare a lucrătorilor din sănătate şi de sensibilizare şi prevenire prin unităţile de sănătate;
(i) strategii de prevenire a expunerii populaţiei vulnerabile, în special copiilor şi femeilor de vârsta aptă procreării, în special femeile gravide, la mercurul folosit în exploatările miniere de aur artizanale şi la scară mică;
(j) strategii pentru furnizarea informaţiilor minerilor, implicate în mineritul de aur artizanal şi la scară mică, şi comunităţilor afectate; şi
(k) un program pentru punerea în aplicare a Planului naţional de acţiuni.
2. Fiecare Parte poate include în Planul său naţional de acţiune strategii suplimentare pentru atingerea obiectivelor sale, inclusiv utilizarea sau introducerea de standarde pentru mineritul de aur artizanal şi la scară mică fără mercur şi mecanismelor de piaţă sau de instrumente de marketing.
Anexa D
Listă a surselor punctuale de emisii de mercur şi compuşi de mercur în atmosferă
Categorii de surse punctuale:
Centralele electrice cu cărbune;
Cazane industriale cu cărbune;
Procesele de topire şi forjare utilizate în producţia de metale neferoase1/;
Instalaţii de incinerare a deşeurilor;
Fabrici de producţie a cimentului dur.
______________________
1/ În sensul prezentei anexe, „metale neferoase” se referă la plumb, zinc, cupru şi aur industrial.
Anexa E
Procedurile de arbitraj şi conciliere
Listă a surselor punctuale de emisii de mercur şi compuşi de mercur în atmosferă
Categorii de surse punctuale:
Centralele electrice cu cărbune;
Cazane industriale cu cărbune;
Procesele de topire şi forjare utilizate în producţia de metale neferoase1/;
Instalaţii de incinerare a deşeurilor;
Fabrici de producţie a cimentului dur.
______________________
1/ În sensul prezentei anexe, „metale neferoase” se referă la plumb, zinc, cupru şi aur industrial.
Anexa E
Procedurile de arbitraj şi conciliere
Partea I: Procedura de arbitraj
Procedura de arbitraj în sensul paragrafului 2 litera (a) al articolului 25 din prezenta Convenţie va fi după cum urmează:
Articolul 1
1. O Parte poate iniţia recurgerea la arbitraj în temeiul articolului 25 din prezenta Convenţie prin notificare scrisă adresată celeilalte Părţi sau Părţilor în litigiu. Notificarea trebuie însoţită de o declaraţie a creanţei, precum şi orice alte documente justificative. O astfel de notificare este obiectul de arbitraj de stat şi include, în special, articolele din această Convenţie, interpretarea sau aplicarea relevantă a acestora.
2. Partea reclamantă notifică secretariatului faptul că se referă la un litigiu de arbitraj în temeiul articolului 25 din prezenta Convenţie. Notificarea trebuie însoţită de o notificare scrisă din partea reclamantului, declaraţia creanţei, precum şi documentele justificative prevăzute la paragraful 1 de mai sus. Secretariatul transmite informaţiile astfel primite către toate Părţile.
2. Partea reclamantă notifică secretariatului faptul că se referă la un litigiu de arbitraj în temeiul articolului 25 din prezenta Convenţie. Notificarea trebuie însoţită de o notificare scrisă din partea reclamantului, declaraţia creanţei, precum şi documentele justificative prevăzute la paragraful 1 de mai sus. Secretariatul transmite informaţiile astfel primite către toate Părţile.
Articolul 2
1. În cazul în care un diferend este menţionat de arbitraj conform articolului 1 de mai sus, se stabileşte un tribunal de arbitraj. Acesta va fi format din trei membri.
2. Fiecare Parte la litigiu desemnează un arbitru, iar cei doi arbitri astfel numiţi desemnează de comun acord al treilea arbitru, care trebuie să fie preşedintele tribunalului. În litigiile dintre mai mult de două Părţi, Părţile cu acelaşi interes desemnează un arbitru de comun acord. Preşedintele tribunalului nu trebuie să fie cetăţean al uneia dintre Părţile aflate în litigiu, nu va avea locul de reşedinţă pe teritoriul Părţilor, nu va fi angajat de către oricare dintre ele şi nici nu a ocupat niciodată orice altă funcţie de acest gen.
3. Orice post vacant se completează în modul prevăzut pentru numirea iniţială.
2. Fiecare Parte la litigiu desemnează un arbitru, iar cei doi arbitri astfel numiţi desemnează de comun acord al treilea arbitru, care trebuie să fie preşedintele tribunalului. În litigiile dintre mai mult de două Părţi, Părţile cu acelaşi interes desemnează un arbitru de comun acord. Preşedintele tribunalului nu trebuie să fie cetăţean al uneia dintre Părţile aflate în litigiu, nu va avea locul de reşedinţă pe teritoriul Părţilor, nu va fi angajat de către oricare dintre ele şi nici nu a ocupat niciodată orice altă funcţie de acest gen.
3. Orice post vacant se completează în modul prevăzut pentru numirea iniţială.
Articolul 3
1. În cazul în care una dintre Părţile în litigiu nu desemnează un arbitru în termen de două luni de la data la care Partea respondentă primeşte notificarea de arbitraj, cealaltă Parte poate informa Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va face desemnarea în termenul suplimentar de două luni.
2. În cazul în care preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în termen de două luni de la data numirii celui de-al doilea arbitru, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea uneia dintre Părţi, desemnează preşedintele în termen de două luni suplimentare.
2. În cazul în care preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în termen de două luni de la data numirii celui de-al doilea arbitru, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea uneia dintre Părţi, desemnează preşedintele în termen de două luni suplimentare.
Articolul 4
Tribunalul de arbitraj ia deciziile sale în conformitate cu prevederile acestei Convenţii şi ale dreptului internaţional.
Articolul 5
Cu excepţia cazului în care Părţile aflate în litigiu cad altfel de acord, tribunalul de arbitraj va stabili propriile norme de procedură.
Articolul 6
Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre Părţile in litigiu, poate recomanda măsuri esenţiale interimare de protecţie.
Articolul 7
Părţile în litigiu trebuie să faciliteze conlucrarea cu tribunalul de arbitraj şi, în special, utilizând toate mijloacele la dispoziţie:
(a) vor furniza toate documentele relevante, informaţiile şi facilităţile; şi
(b) vor permite acestuia, atunci când este necesar, să apeleze la martori sau experţi şi să primească dovada lor.
(a) vor furniza toate documentele relevante, informaţiile şi facilităţile; şi
(b) vor permite acestuia, atunci când este necesar, să apeleze la martori sau experţi şi să primească dovada lor.
Articolul 8
Părţile în litigiu şi arbitrii sunt obligaţi să protejeze confidenţialitatea oricărei informaţii sau oricăror documente pe care le primesc în timpul procedurilor tribunalului de arbitraj.
Articolul 9
Cu excepţia cazului în care tribunalul de arbitraj determină altfel din cauza circumstanţelor speciale de caz, costurile tribunalului sunt suportate de Părţile in litigiu în părţi egale. Tribunalul trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor costurilor sale şi trebuie să furnizeze o situaţie finală a costurilor către Părţi.
Articolul 10
O Parte care are un interes de natură juridică în obiectul litigiului care poate fi afectată de decizie poate interveni în cadrul procedurii, cu acordul tribunalului de arbitraj.
Articolul 11
Tribunalul de arbitraj poate asculta şi determina pretenţii care decurg direct din obiectul litigiului. Articolul 12
Deciziile tribunalului de arbitraj atât pe procedura, cât şi pe fond se vor lua cu votul majorităţii membrilor săi.
Articolul 13
1. În cazul în care una dintre Părţile în litigiu nu apare înaintea tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte să îşi apere cazul, cealaltă Parte poate solicita tribunalului sa continue procedura şi să ia o decizie. Absenţa unui Părţi sau eşecul unei Părţi de a apăra cazul său nu va constitui o piedică pentru procedură.
2. Înainte de acordarea deciziei finale, tribunalul de arbitraj trebuie să se încredinţeze pe sine că plângerea este bine fondată de fapt şi de drept.
2. Înainte de acordarea deciziei finale, tribunalul de arbitraj trebuie să se încredinţeze pe sine că plângerea este bine fondată de fapt şi de drept.
Articolul 14
Tribunalul de arbitraj va lua decizia finală în termen de cinci luni de la data la care aceasta este complet constituită, dacă nu consideră că este necesar să prelungească termenul-limită pentru o perioadă ce nu trebuie să depăşească mai mult de cinci luni.
Articolul 15
Decizia finală a tribunalului de arbitraj trebuie să se limiteze la obiectul litigiului şi să menţioneze motivele pe care se întemeiază. Acesta trebuie să conţină numele membrilor care au participat şi data deciziei finale. Orice membru al tribunalului poate ataşa o opinie separată sau divergenţă de opinie la decizia finală.
Articolul 16
Decizia finală este obligatorie pentru Părţile în litigiu. Interpretarea prezentei Convenţii, dată de decizia finală, de asemenea, este obligatorie pentru o Parte care intervine în conformitate cu articolul 10 de mai sus, în măsura în care aceasta se referă la problemele pentru care această Parte a intervenit. Decizia finală trebuie să fie fără drept de apel, dacă Părţile în litigiu nu au convenit în prealabil pentru o procedură de apel.
Articolul 17
Orice dezacord ce poate apărea cu privire la decizia finală în conformitate cu articolul 16 de mai sus, cu privire la interpretarea sau modul de implementare a deciziei finale, poate fi depus de oricare dintre ei la decizia tribunalului de arbitraj care a transmis-o.
Partea II: Procedura de conciliere
Procedura de conciliere in sensul articolului 25 din prezenta Convenţie, paragraful 6, este după cum urmează:
Articolul 1
O cerere a unei Părţi aflate într-un litigiu de a institui o comisie de conciliere în conformitate cu paragraful 6 al articolului 25 din prezenta Convenţie va fi adresată în scris secretariatului, cu o copie către cealaltă Parte sau celelalte Părţi în litigiu. Secretariatul informează în consecinţă toate Părţile.
Articolul 2
1. Comisia de conciliere, dacă Părţile aflate în litigiu nu cad altfel de acord, cuprinde trei membri, unul desemnat de fiecare Parte în cauză şi un Preşedinte ales în comun de membri.
2. În litigiile dintre mai mult de două Părţi, Părţile cu aceleaşi interese, desemnează membrul lor din Comisie, de comun acord.
2. În litigiile dintre mai mult de două Părţi, Părţile cu aceleaşi interese, desemnează membrul lor din Comisie, de comun acord.
Articolul 3
Dacă orice numire de către Părţile în litigiu nu este făcută în termen de două luni de la data primirii de către secretariat a cererii scrise menţionate la articolul 1 de mai sus, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea oricărei Părţi, face astfel numirea într-o perioadă suplimentară de doua luni.
Articolul 4
În cazul în care Preşedintele comisiei de conciliere nu a fost ales în termen de două luni de la numirea celui de al doilea membru al comisiei, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea oricărei Părţi aflate în litigiu, desemnează Preşedintele într-o perioadă suplimentară de două luni.
Articolul 5
Comisia de conciliere asistă Părţile în litigiu în mod independent şi imparţial în încercarea lor de a ajunge la o rezolvare amiabilă.
Articolul 6
1. Comisia de conciliere poate efectua procedura de conciliere într-un mod pe care îl consideră adecvat, luând în considerare pe deplin circumstanţele cazului şi opiniile Părţilor în litigiu, inclusiv orice cerere pentru o rezolvare rapidă. Comisia îşi poate adopta propriul mod de procedură necesar, cu excepţia cazului în care Părţile cad de comun acord altfel.
2. Comisia de conciliere poate, în orice moment în cursul procedurii, face propunerile sau recomandările pentru soluţionarea litigiului.
2. Comisia de conciliere poate, în orice moment în cursul procedurii, face propunerile sau recomandările pentru soluţionarea litigiului.
Articolul 7
Părţile în litigiu cooperează cu comisia de conciliere. În special, vor depune eforturi pentru a se conforma cererilor comisiei de a prezenta materiale scrise, de a demonstra şi participa la şedinţe. Părţile şi membrii comisiei de conciliere sunt obligaţi să protejeze confidenţialitatea oricărei informaţii sau oricăror documente pe care le primesc confidenţial în timpul procedurii comisiei.
Articolul 8
Comisia de conciliere ia decizii cu votul majorităţii membrilor săi.
Articolul 9
Cu excepţia cazului în care disputa a fost deja rezolvată, comisia de conciliere va face un raport cu recomandări pentru rezolvarea litigiului nu mai târziu de douăsprezece luni de la procedura complet constituită, pe care Părţile în litigiu o vor lua în considerare cu bună-credinţă.
Articolul 10
Orice dezacord cu privire la competenţa comisiei de conciliere de a lua în considerare o chestiune invocată este decisă de către comisie.
Articolul 11
Costurile comisiei de conciliere sunt suportate de Părţile în litigiu în părţi egale, cu excepţia cazului în care acestea cad altfel de acord. Comisia va păstra o evidentă a tuturor costurilor şi va transmite părţilor balanţa finală a acestor costuri.
Minamata Convention on Mercury
The Parties to this Convention,
Recognizing that mercury is a chemical of global concern owing to its long-range atmospheric transport, its persistence in the environment once anthropogenically introduced, its ability to bioaccumulate in ecosystems and its significant negative effects on human health and the environment,
Recalling decision 25/5 of 20 February 2009 of the Governing Council of the United Nations Environment Programme to initiate international action to manage mercury in an efficient, effective and coherent manner,
Recalling paragraph 221 of the outcome document of the United Nations Conference on Sustainable Development „The future we want”, which called for a successful outcome of the negotiations on a global legally binding instrument on mercury to address the risks to human health and the environment,
Recalling the United Nations Conference on Sustainable Development’s reaffirmation of the principles of the Rio Declaration on Environment and Development, including, inter alia, common but differentiated responsibilities, and acknowledging States’ respective circumstances and capabilities and the need for global action,
Aware of the health concerns, especially in developing countries, resulting from exposure to mercury of vulnerable populations, especially women, children, and, through them, future generations,
Noting the particular vulnerabilities of Arctic ecosystems and indigenous communities because of the biomagnification of mercury and contamination of traditional foods, and concerned about indigenous communities more generally with respect to the effects of mercury,
Recognizing the substantial lessons of Minamata Disease, in particular the serious health and environmental effects resulting from the mercury pollution, and the need to ensure proper management of mercury and the prevention of such events in the future,
Stressing the importance of financial, technical, technological, and capacity-building support, particularly for developing countries, and countries with economies in transition, in order to strengthen national capabilities for the management of mercury and to promote the effective implementation of the Convention,
Recognizing also the activities of the World Health Organization in the protection of human health related to mercury and the roles of relevant multilateral environmental agreements, especially the Basel Convention on the Control of Transboundary Movements of Hazardous Wastes and Their Disposal and the Rotterdam Convention on the Prior Informed Consent Procedure for Certain Hazardous Chemicals and Pesticides in International Trade,
Recognizing that this Convention and other international agreements in the field of the environment and trade are mutually supportive,
Emphasizing that nothing in this Convention is intended to affect the rights and obligations of any Party deriving from any existing international agreement,
Understanding that the above recital is not intended to create a hierarchy between this Convention and other international instruments,
Noting that nothing in this Convention prevents a Party from taking additional domestic measures consistent with the provisions of this Convention in an effort to protect human health and the environment from exposure to mercury in accordance with that Party’s other obligations under applicable international law,
Have agreed as follows:
(a) „Artisanal and small-scale gold mining” means gold mining conducted by individual miners or small enterprises with limited capital investment and production;
(b) „Best available techniques” means those techniques that are the most effective to prevent and, where that is not practicable, to reduce emissions and releases of mercury to air, water and land and the impact of such emissions and releases on the environment as a whole, taking into account economic and technical considerations for a given Party or a given facility within the territory of that Party. In this context:
(i) „Best” means most effective in achieving a high general level of protection of the environment as a whole;
(ii) „Available” techniques means, in respect of a given Party and a given facility within the territory of that Party, those techniques developed on a scale that allows implementation in a relevant industrial sector under economically and technically viable conditions, taking into consideration the costs and benefits, whether or not those techniques are used or developed within the territory of that Party, provided that they are accessible to the operator of the facility as determined by that Party; and
(iii) „Techniques” means technologies used, operational practices and the ways in which installations are designed, built, maintained, operated and decommissioned;
(c) „Best environmental practices” means the application of the most appropriate combination of environmental control measures and strategies;
(d) „Mercury” means elemental mercury (Hg(0), CAS No. 7439-97-6);
(e) „Mercury compound” means any substance consisting of atoms of mercury and one or more atoms of other chemical elements that can be separated into different components only by chemical reactions;
(f) „Mercury-added product” means a product or product component that contains mercury or a mercury compound that was intentionally added;
(g) „Party” means a State or regional economic integration organization that has consented to be bound by this Convention and for which the Convention is in force;
(h) „Parties present and voting” means Parties present and casting an affirmative or negative vote at a meeting of the Parties;
(i) „Primary mercury mining” means mining in which the principal material sought is mercury;
(j) „Regional economic integration organization” means an organization constituted by sovereign States of a given region to which its member States have transferred competence in respect of matters governed by this Convention and which has been duly authorized, in accordance with its internal procedures, to sign, ratify, accept, approve or accede to this Convention; and
(k) „Use allowed” means any use by a Party of mercury or mercury compounds consistent with this Convention, including, but not limited to, uses consistent with Articles 3, 4, 5, 6 and 7.
(a) References to „mercury” include mixtures of mercury with other substances, including alloys of mercury, with a mercury concentration of at least 95 per cent by weight; and
(b) „Mercury compounds” means mercury (I) chloride (known also as calomel), mercury (II) oxide, mercury (II) sulphate, mercury (II) nitrate, cinnabar and mercury sulphide.
2. The provisions of this Article shall not apply to:
(a) Quantities of mercury or mercury compounds to be used for laboratory-scale research or as a reference standard; or
(b) Naturally occurring trace quantities of mercury or mercury compounds present in such products as non-mercury metals, ores, or mineral products, including coal, or products derived from these materials, and unintentional trace quantities in chemical products; or
(c) Mercury-added products.
3. Each Party shall not allow primary mercury mining that was not being conducted within its territory at the date of entry into force of the Convention for it.
4. Each Party shall only allow primary mercury mining that was being conducted within its territory at the date of entry into force of the Convention for it for a period of up to fifteen years after that date. During this period, mercury from such mining shall only be used in manufacturing of mercury-added products in accordance with Article 4, in manufacturing processes in accordance with Article 5, or be disposed in accordance with Article 11, using operations which do not lead to recovery, recycling, reclamation, direct re-use or alternative uses.
5. Each Party shall:
(a) Endeavour to identify individual stocks of mercury or mercury compounds exceeding 50 metric tons, as well as sources of mercury supply generating stocks exceeding 10 metric tons per year, that are located within its territory;
(b) Take measures to ensure that, where the Party determines that excess mercury from the decommissioning of chlor-alkali facilities is available, such mercury is disposed of in accordance with the guidelines for environmentally sound management referred to in paragraph 3 (a) of Article 11, using operations that do not lead to recovery, recycling, reclamation, direct re-use or alternative uses.
6. Each Party shall not allow the export of mercury except:
(a) To a Party that has provided the exporting Party with its written consent, and only for the purpose of:
(i) A use allowed to the importing Party under this Convention; or
(ii) Environmentally sound interim storage as set out in Article 10; or
(b) To a non-Party that has provided the exporting Party with its written consent, including certification demonstrating that:
(i) The non-Party has measures in place to ensure the protection of human health and the environment and to ensure its compliance with the provisions of Articles 10 and 11; and
(ii) Such mercury will be used only for a use allowed to a Party under this Convention or for environmentally sound interim storage as set out in Article 10.
7. An exporting Party may rely on a general notification to the Secretariat by the importing Party or non-Party as the written consent required by paragraph 6. Such general notification shall set out any terms and conditions under which the importing Party or non-Party provides its consent. The notification may be revoked at any time by that Party or non-Party. The Secretariat shall keep a public register of all such notifications.
8. Each Party shall not allow the import of mercury from a non-Party to whom it will provide its written consent unless the non-Party has provided certification that the mercury is not from sources identified as not allowed under paragraph 3 or paragraph 5 (b).
9. A Party that submits a general notification of consent under paragraph 7 may decide not to apply paragraph 8, provided that it maintains comprehensive restrictions on the export of mercury and has domestic measures in place to ensure that imported mercury is managed in an environmentally sound manner. The Party shall provide a notification of such decision to the Secretariat, including information describing its export restrictions and domestic regulatory measures, as well as information on the quantities and countries of origin of mercury imported from non-Parties. The Secretariat shall maintain a public register of all such notifications. The Implementation and Compliance Committee shall review and evaluate any such notifications and supporting information in accordance with Article 15 and may make recommendations, as appropriate, to the Conference of the Parties.
10. The procedure set out in paragraph 9 shall be available until the conclusion of the second meeting of the Conference of the Parties. After that time, it shall cease to be available, unless the Conference of the Parties decides otherwise by simple majority of the Parties present and voting, except with respect to a Party that has provided a notification under paragraph 9 before the end of the second meeting of the Conference of the Parties.
11. Each Party shall include in its reports submitted pursuant to Article 21 information showing that the requirements of this Article have been met.
12. The Conference of the Parties shall at its first meeting provide further guidance in regard to this Article, particularly in regard to paragraphs 5 (a), 6 and 8, and shall develop and adopt the required content of the certification referred to in paragraphs 6 (b) and 8.
13. The Conference of the Parties shall evaluate whether the trade in specific mercury compounds compromises the objective of this Convention and consider whether specific mercury compounds should, by their listing in an additional annex adopted in accordance with Article 27, be made subject to paragraphs 6 and 8.
2. A Party may, as an alternative to paragraph 1, indicate at the time of ratification or upon entry into force of an amendment to Annex A for it, that it will implement different measures or strategies to address products listed in Part I of Annex A. A Party may only choose this alternative if it can demonstrate that it has already reduced to a de minimis level the manufacture, import, and export of the large majority of the products listed in Part I of Annex A and that it has implemented measures or strategies to reduce the use of mercury in additional products not listed in Part I of Annex A at the time it notifies the Secretariat of its decision to use this alternative. In addition, a Party choosing this alternative shall:
(a) Report at the first opportunity to the Conference of the Parties a description of the measures or strategies implemented, including a quantification of the reductions achieved;
(b) Implement measures or strategies to reduce the use of mercury in any products listed in Part I of Annex A for which a de minimis value has not yet been obtained;
(c) Consider additional measures to achieve further reductions; and
(d) Not be eligible to claim exemptions pursuant to Article 6 for any product category for which this alternative is chosen.
No later than five years after the date of entry into force of the Convention, the Conference of the Parties shall, as part of the review process under paragraph 8, review the progress and the effectiveness of the measures taken under this paragraph.
3. Each Party shall take measures for the mercury-added products listed in Part II of Annex A in accordance with the provisions set out therein.
4. The Secretariat shall, on the basis of information provided by Parties, collect and maintain information on mercury-added products and their alternatives, and shall make such information publicly available. The Secretariat shall also make publicly available any other relevant information submitted by Parties.
5. Each Party shall take measures to prevent the incorporation into assembled products of mercury-added products the manufacture, import and export of which are not allowed for it under this Article.
6. Each Party shall discourage the manufacture and the distribution in commerce of mercury-added products not covered by any known use of mercury-added products prior to the date of entry into force of the Convention for it, unless an assessment of the risks and benefits of the product demonstrates environmental or human health benefits. A Party shall provide to the Secretariat, as appropriate, information on any such product, including any information on the environmental and human health risks and benefits of the product. The Secretariat shall make such information publicly available.
7. Any Party may submit a proposal to the Secretariat for listing a mercury-added product in Annex A, which shall include information related to the availability, technical and economic feasibility and environmental and health risks and benefits of the non-mercury alternatives to the product, taking into account information pursuant to paragraph 4.
8. No later than five years after the date of entry into force of the Convention, the Conference of the Parties shall review Annex A and may consider amendments to that Annex in accordance with Article 27.
9. In reviewing Annex A pursuant to paragraph 8, the Conference of the Parties shall take into account at least:
(a) Any proposal submitted under paragraph 7;
(b) The information made available pursuant to paragraph 4; and
(c) The availability to the Parties of mercury-free alternatives that are technically and economically feasible, taking into account the environmental and human health risks and benefits.
2. Each Party shall not allow, by taking appropriate measures, the use of mercury or mercury compounds in the manufacturing processes listed in Part I of Annex B after the phase-out date specified in that Annex for the individual processes, except where the Party has a registered exemption pursuant to Article 6.
3. Each Party shall take measures to restrict the use of mercury or mercury compounds in the processes listed in Part II of Annex B in accordance with the provisions set out therein.
4. The Secretariat shall, on the basis of information provided by Parties, collect and maintain information on processes that use mercury or mercury compounds and their alternatives, and shall make such information publicly available. Other relevant information may also be submitted by Parties and shall be made publicly available by the Secretariat.
5. Each Party with one or more facilities that use mercury or mercury compounds in the manufacturing processes listed in Annex B shall:
(a) Take measures to address emissions and releases of mercury or mercury compounds from those facilities;
(b) Include in its reports submitted pursuant to Article 21 information on the measures taken pursuant to this paragraph; and
(c) Endeavour to identify facilities within its territory that use mercury or mercury compounds for processes listed in Annex B and submit to the Secretariat, no later than three years after the date of entry into force of the Convention for it, information on the number and types of such facilities and the estimated annual amount of mercury or mercury compounds used in those facilities. The Secretariat shall make such information publicly available.
6. Each Party shall not allow the use of mercury or mercury compounds in a facility that did not exist prior to the date of entry into force of the Convention for it using the manufacturing processes listed in Annex B. No exemptions shall apply to such facilities.
7. Each Party shall discourage the development of any facility using any other manufacturing process in which mercury or mercury compounds are intentionally used that did not exist prior to the date of entry into force of the Convention, except where the Party can demonstrate to the satisfaction of the Conference of the Parties that the manufacturing process provides significant environmental and health benefits and that there are no technically and economically feasible mercury-free alternatives available providing such benefits.
8. Parties are encouraged to exchange information on relevant new technological developments, economically and technically feasible mercury-free alternatives, and possible measures and techniques to reduce and where feasible to eliminate the use of mercury and mercury compounds in, and emissions and releases of mercury and mercury compounds from, the manufacturing processes listed in Annex B.
9. Any Party may submit a proposal to amend Annex B in order to list a manufacturing process in which mercury or mercury compounds are used. It shall include information related to the availability, technical and economic feasibility and environmental and health risks and benefits of the non-mercury alternatives to the process.
10. No later than five years after the date of entry into force of the Convention, the Conference of the Parties shall review Annex B and may consider amendments to that Annex in accordance with Article 27.
11. In any review of Annex B pursuant to paragraph 10, the Conference of the Parties shall take into account at least:
(a) Any proposal submitted under paragraph 9;
(b) The information made available under paragraph 4; and
(c) The availability for the Parties of mercury-free alternatives which are technically and economically feasible taking into account the environmental and health risks and benefits.
(a) On becoming a Party to this Convention; or
(b) In the case of any mercury-added product that is added by an amendment to Annex A or any manufacturing process in which mercury is used that is added by an amendment to Annex B, no later than the date upon which the applicable amendment enters into force for the Party.
Any such registration shall be accompanied by a statement explaining the Party’s need for the exemption.
2. An exemption can be registered either for a category listed in Annex A or B or for a sub-category identified by any State or regional economic integration organization.
3. Each Party that has one or more exemptions shall be identified in a register. The Secretariat shall establish and maintain the register and make it available to the public.
4. The register shall include:
(a) A list of the Parties that have one or more exemptions;
(b) The exemption or exemptions registered for each Party; and
(c) The expiration date of each exemption.
5. Unless a shorter period is indicated in the register by a Party, all exemptions pursuant to paragraph 1 shall expire five years after the relevant phase-out date listed in Annex A or B.
6. The Conference of the Parties may, at the request of a Party, decide to extend an exemption for five years unless the Party requests a shorter period. In making its decision, the Conference of the Parties shall take due account of:
(a) A report from the Party justifying the need to extend the exemption and outlining activities undertaken and planned to eliminate the need for the exemption as soon as feasible;
(b) Available information, including in respect of the availability of alternative products and processes that are free of mercury or that involve the consumption of less mercury than the exempt use; and
(c) Activities planned or under way to provide environmentally sound storage of mercury and disposal of mercury wastes.
An exemption may only be extended once per product per phase-out date.
7. A Party may at any time withdraw an exemption upon written notification to the Secretariat. The withdrawal of an exemption shall take effect on the date specified in the notification.
8. Notwithstanding paragraph 1, no State or regional economic integration organization may register for an exemption after five years after the phase-out date for the relevant product or process listed in Annex A or B, unless one or more Parties remain registered for an exemption for that product or process, having received an extension pursuant to paragraph 6. In that case, a State or regional economic integration organization may, at the times set out in paragraphs 1 (a) and (b), register for an exemption for that product or process, which shall expire ten years after the relevant phase-out date.
9. No Party may have an exemption in effect at any time after 10 years after the phase-out date for a product or process listed in Annex A or B.
2. Each Party that has artisanal and small-scale gold mining and processing subject to this Article within its territory shall take steps to reduce, and where feasible eliminate, the use of mercury and mercury compounds in, and the emissions and releases to the environment of mercury from, such mining and processing.
3. Each Party shall notify the Secretariat if at any time the Party determines that artisanal and small-scale gold mining and processing in its territory is more than insignificant. If it so determines the Party shall:
(a) Develop and implement a national action plan in accordance with Annex C;
(b) Submit its national action plan to the Secretariat no later than three years after entry into force of the Convention for it or three years after the notification to the Secretariat, whichever is later; and
(c) Thereafter, provide a review every three years of the progress made in meeting its obligations under this Article and include such reviews in its reports submitted pursuant to Article 21.
4. Parties may cooperate with each other and with relevant intergovernmental organizations and other entities, as appropriate, to achieve the objectives of this Article. Such cooperation may include:
(a) Development of strategies to prevent the diversion of mercury or mercury compounds for use in artisanal and small-scale gold mining and processing;
(b) Education, outreach and capacity-building initiatives;
(c) Promotion of research into sustainable non-mercury alternative practices;
(d) Provision of technical and financial assistance;
(e) Partnerships to assist in the implementation of their commitments under this Article;
and
(f) Use of existing information exchange mechanisms to promote knowledge, best environmental practices and alternative technologies that are environmentally, technically, socially and economically viable.
2. For the purposes of this Article:
(a) „Emissions” means emissions of mercury or mercury compounds to the atmosphere;
(b) „Relevant source” means a source falling within one of the source categories listed in Annex D. A Party may, if it chooses, establish criteria to identify the sources covered within a source category listed in Annex D so long as those criteria for any category include at least 75 per cent of the emissions from that category;
(c) „New source” means any relevant source within a category listed in Annex D, the construction or substantial modification of which is commenced at least one year after the date of:
(i) Entry into force of this Convention for the Party concerned; or
(ii) Entry into force for the Party concerned of an amendment to Annex D where the source becomes subject to the provisions of this Convention only by virtue of that amendment;
(d) „Substantial modification” means modification of a relevant source that results in a significant increase in emissions, excluding any change in emissions resulting from by-product recovery. It shall be a matter for the Party to decide whether a modification is substantial or not;
(e) „Existing source” means any relevant source that is not a new source;
(f) „Emission limit value” means a limit on the concentration, mass or emission rate of mercury or mercury compounds, often expressed as „total mercury”, emitted from a point source.
3. A Party with relevant sources shall take measures to control emissions and may prepare a national plan setting out the measures to be taken to control emissions and its expected targets, goals and outcomes. Any plan shall be submitted to the Conference of the Parties within four years of the date of entry into force of the Convention for that Party. If a Party develops an implementation plan in accordance with Article 20, the Party may include in it the plan prepared pursuant to this paragraph.
4. For its new sources, each Party shall require the use of best available techniques and best environmental practices to control and, where feasible, reduce emissions, as soon as practicable but no later than five years after the date of entry into force of the Convention for that Party. A Party may use emission limit values that are consistent with the application of best available techniques.
5. For its existing sources, each Party shall include in any national plan, and shall implement, one or more of the following measures, taking into account its national circumstances, and the economic and technical feasibility and affordability of the measures, as soon as practicable but no more than ten years after the date of entry into force of the Convention for it:
(a) A quantified goal for controlling and, where feasible, reducing emissions from relevant sources;
(b) Emission limit values for controlling and, where feasible, reducing emissions from relevant sources;
(c) The use of best available techniques and best environmental practices to control emissions from relevant sources;
(d) A multi-pollutant control strategy that would deliver co-benefits for control of mercury emissions;
(e) Alternative measures to reduce emissions from relevant sources.
6. Parties may apply the same measures to all relevant existing sources or may adopt different measures in respect of different source categories. The objective shall be for those measures applied by a Party to achieve reasonable progress in reducing emissions over time.
7. Each Party shall establish, as soon as practicable and no later than five years after the date of entry into force of the Convention for it, and maintain thereafter, an inventory of emissions from relevant sources.
8. The Conference of the Parties shall, at its first meeting, adopt guidance on:
(a) Best available techniques and on best environmental practices, taking into account any difference between new and existing sources and the need to minimize cross-media effects; and
(b) Support for Parties in implementing the measures set out in paragraph 5, in particular in determining goals and in setting emission limit values.
9. The Conference of the Parties shall, as soon as practicable, adopt guidance on:
(a) Criteria that Parties may develop pursuant to paragraph 2 (b);
(b) The methodology for preparing inventories of emissions.
10. The Conference of the Parties shall keep under review, and update as appropriate, the guidance developed pursuant to paragraphs 8 and 9. Parties shall take the guidance into account in implementing the relevant provisions of this Article.
11. Each Party shall include information on its implementation of this Article in its reports submitted pursuant to Article 21, in particular information concerning the measures it has taken in accordance with paragraphs 4 to 7 and the effectiveness of the measures.
2. For the purposes of this Article:
(a) „Releases” means releases of mercury or mercury compounds to land or water;
(b) „Relevant source” means any significant anthropogenic point source of release as identified by a Party that is not addressed in other provisions of this Convention;
(c) „New source” means any relevant source, the construction or substantial modification of which is commenced at least one year after the date of entry into force of this Convention for the Party concerned;
(d) „Substantial modification” means modification of a relevant source that results in a significant increase in releases, excluding any change in releases resulting from by-product recovery. It shall be a matter for the Party to decide whether a modification is substantial or not;
(e) „Existing source” means any relevant source that is not a new source;
(f) „Release limit value” means a limit on the concentration or mass of mercury or mercury compounds, often expressed as „total mercury”, released from a point source.
3. Each Party shall, no later than three years after the date of entry into force of the Convention for it and on a regular basis thereafter, identify the relevant point source categories.
4. A Party with relevant sources shall take measures to control releases and may prepare a national plan setting out the measures to be taken to control releases and its expected targets, goals and outcomes. Any plan shall be submitted to the Conference of the Parties within four years of the date of entry into force of the Convention for that Party. If a Party develops an implementation plan in accordance with Article 20, the Party may include in it the plan prepared pursuant to this paragraph.
5. The measures shall include one or more of the following, as appropriate:
(a) Release limit values to control and, where feasible, reduce releases from relevant sources;
(b) The use of best available techniques and best environmental practices to control releases from relevant sources;
(c) A multi-pollutant control strategy that would deliver co-benefits for control of mercury releases;
(d) Alternative measures to reduce releases from relevant sources.
6. Each Party shall establish, as soon as practicable and no later than five years after the date of entry into force of the Convention for it, and maintain thereafter, an inventory of releases from relevant sources.
7. The Conference of the Parties shall, as soon as practicable, adopt guidance on:
(a) Best available techniques and on best environmental practices, taking into account any difference between new and existing sources and the need to minimize cross-media effects;
(b) The methodology for preparing inventories of releases.
8. Each Party shall include information on its implementation of this Article in its reports submitted pursuant to Article 21, in particular information concerning the measures it has taken in accordance with paragraphs 3 to 6 and the effectiveness of the measures.
2. Each Party shall take measures to ensure that the interim storage of such mercury and mercury compounds intended for a use allowed to a Party under this Convention is undertaken in an environmentally sound manner, taking into account any guidelines, and in accordance with any requirements, adopted pursuant to paragraph 3.
3. The Conference of the Parties shall adopt guidelines on the environmentally sound interim storage of such mercury and mercury compounds, taking into account any relevant guidelines developed under the Basel Convention on the Control of Transboundary Movements of Hazardous Wastes and Their Disposal and other relevant guidance. The Conference of the Parties may adopt requirements for interim storage in an additional annex to this Convention in accordance with Article 27.
4. Parties shall cooperate, as appropriate, with each other and with relevant intergovernmental organizations and other entities, to enhance capacity-building for the environmentally sound interim storage of such mercury and mercury compounds.
2. For the purposes of this Convention, mercury wastes means substances or objects:
(a) Consisting of mercury or mercury compounds;
(b) Containing mercury or mercury compounds; or
(c) Contaminated with mercury or mercury compounds,
in a quantity above the relevant thresholds defined by the Conference of the Parties, in collaboration with the relevant bodies of the Basel Convention in a harmonized manner, that are disposed of or are intended to be disposed of or are required to be disposed of by the provisions of national law or this Convention. This definition excludes overburden, waste rock and tailings from mining, except from primary mercury mining, unless they contain mercury or mercury compounds above thresholds defined by the Conference of the Parties.
3. Each Party shall take appropriate measures so that mercury waste is:
(a) Managed in an environmentally sound manner, taking into account the guidelines developed under the Basel Convention and in accordance with requirements that the Conference of the Parties shall adopt in an additional annex in accordance with Article 27. In developing requirements, the Conference of the Parties shall take into account Parties’ waste management regulations and programmes;
(b) Only recovered, recycled, reclaimed or directly re-used for a use allowed to a Party under this Convention or for environmentally sound disposal pursuant to paragraph 3 (a);
(c) For Parties to the Basel Convention, not transported across international boundaries except for the purpose of environmentally sound disposal in conformity with this Article and with that Convention. In circumstances where the Basel Convention does not apply to transport across international boundaries, a Party shall allow such transport only after taking into account relevant international rules, standards, and guidelines.
4. The Conference of the Parties shall seek to cooperate closely with the relevant bodies of the Basel Convention in the review and update, as appropriate, of the guidelines referred to in paragraph 3 (a).
5. Parties are encouraged to cooperate with each other and with relevant intergovernmental organizations and other entities, as appropriate, to develop and maintain global, regional and national capacity for the management of mercury wastes in an environmentally sound manner.
2. Any actions to reduce the risks posed by such sites shall be performed in an environmentally sound manner incorporating, where appropriate, an assessment of the risks to human health and the environment from the mercury or mercury compounds they contain.
3. The Conference of the Parties shall adopt guidance on managing contaminated sites that may include methods and approaches for:
(a) Site identification and characterization;
(b) Engaging the public;
(c) Human health and environmental risk assessments;
(d) Options for managing the risks posed by contaminated sites;
(e) Evaluation of benefits and costs; and
(f) Validation of outcomes.
4. Parties are encouraged to cooperate in developing strategies and implementing activities for identifying, assessing, prioritizing, managing and, as appropriate, remediating contaminated sites.
2. The overall effectiveness of implementation of this Convention by developing country Parties will be related to the effective implementation of this Article.
3. Multilateral, regional and bilateral sources of financial and technical assistance, as well as capacity- building and technology transfer, are encouraged, on an urgent basis, to enhance and increase their activities on mercury in support of developing country Parties in the implementation of this Convention relating to financial resources, technical assistance and technology transfer.
4. The Parties, in their actions with regard to funding, shall take full account of the specific needs and special circumstances of Parties that are small island developing States or least developed countries.
5. A Mechanism for the provision of adequate, predictable, and timely financial resources is hereby defined. The Mechanism is to support developing country Parties and Parties with economies in transition in implementing their obligations under this Convention.
6. The Mechanism shall include:
(a) The Global Environment Facility Trust Fund; and
(b) A specific international Programme to support capacity-building and technical assistance.
7. The Global Environment Facility Trust Fund shall provide new, predictable, adequate and timely financial resources to meet costs in support of implementation of this Convention as agreed by the Conference of the Parties. For the purposes of this Convention, the Global Environment Facility Trust Fund shall be operated under the guidance of and be accountable to the Conference of the Parties. The Conference of the Parties shall provide guidance on overall strategies, policies, programme priorities and eligibility for access to and utilization of financial resources. In addition, the Conference of the Parties shall provide guidance on an indicative list of categories of activities that could receive support from the Global Environment Facility Trust Fund. The Global Environment Facility Trust Fund shall provide resources to meet the agreed incremental costs of global environmental benefits and the agreed full costs of some enabling activities.
8. In providing resources for an activity, the Global Environment Facility Trust Fund should take into account the potential mercury reductions of a proposed activity relative to its costs.
9. For the purposes of this Convention, the Programme referred to in paragraph 6 (b) will be operated under the guidance of and be accountable to the Conference of the Parties. The Conference of the Parties shall, at its first meeting, decide on the hosting institution for the Programme, which shall be an existing entity, and provide guidance to it, including on its duration. All Parties and other relevant stakeholders are invited to provide financial resources to the Programme, on a voluntary basis.
10. The Conference of the Parties and the entities comprising the Mechanism shall agree upon, at the first meeting of the Conference of the Parties, arrangements to give effect to the above paragraphs.
11. The Conference of the Parties shall review, no later than at its third meeting, and thereafter on a regular basis, the level of funding, the guidance provided by the Conference of the Parties to the entities entrusted to operationalize the Mechanism established under this Article and their effectiveness, and their ability to address the changing needs of developing country Parties and Parties with economies in transition. It shall, based on such review, take appropriate action to improve the effectiveness of the Mechanism.
12. All Parties, within their capabilities, are invited to contribute to the Mechanism. The Mechanism shall encourage the provision of resources from other sources, including the private sector, and shall seek to leverage such resources for the activities it supports.
2. Capacity-building and technical assistance pursuant to paragraph 1 and Article 13 may be delivered through regional, subregional and national arrangements, including existing regional and subregional centres, through other multilateral and bilateral means, and through partnerships, including partnerships involving the private sector. Cooperation and coordination with other multilateral environmental agreements in the field of chemicals and wastes should be sought to increase the effectiveness of technical assistance and its delivery.
3. Developed country Parties and other Parties within their capabilities shall promote and facilitate, supported by the private sector and other relevant stakeholders as appropriate, development, transfer and diffusion of, and access to, up-to-date environmentally sound alternative technologies to developing country Parties, in particular the least developed countries and small island developing States, and Parties with economies in transition, to strengthen their capacity to effectively implement this Convention.
4. The Conference of the Parties shall, by its second meeting and thereafter on a regular basis, and taking into account submissions and reports from Parties including those as provided for in Article 21 and information provided by other stakeholders:
(a) Consider information on existing initiatives and progress made in relation to alternative technologies;
(b) Consider the needs of Parties, particularly developing country Parties, for alternative technologies; and
(c) Identify challenges experienced by Parties, particularly developing country Parties, in technology transfer.
5. The Conference of the Parties shall make recommendations on how capacity-building, technical assistance and technology transfer could be further enhanced under this Article.
2. The Committee shall promote implementation of, and review compliance with, all provisions of this Convention. The Committee shall examine both individual and systemic issues of implementation and compliance and make recommendations, as appropriate, to the Conference of the Parties.
3. The Committee shall consist of 15 members, nominated by Parties and elected by the Conference of the Parties, with due consideration to equitable geographical representation based on the five regions of the United Nations; the first members shall be elected at the first meeting of the Conference of the Parties and thereafter in accordance with the rules of procedure approved by the Conference of the Parties pursuant to paragraph 5; the members of the Committee shall have competence in a field relevant to this Convention and reflect an appropriate balance of expertise.
4. The Committee may consider issues on the basis of:
(a) Written submissions from any Party with respect to its own compliance;
(b) National reports in accordance with Article 21; and
(c) Requests from the Conference of the Parties.
5. The Committee shall elaborate its rules of procedure, which shall be subject to approval by the second meeting of the Conference of the Parties; the Conference of the Parties may adopt further terms of reference for the Committee.
6. The Committee shall make every effort to adopt its recommendations by consensus. If all efforts at consensus have been exhausted and no consensus is reached, such recommendations shall as a last resort be adopted by a three-fourths majority vote of the members present and voting, based on a quorum of two-thirds of the members.
(a) Promote the development and implementation of strategies and programmes to identify and protect populations at risk, particularly vulnerable populations, and which may include adopting science-based health guidelines relating to the exposure to mercury and mercury compounds, setting targets for mercury exposure reduction, where appropriate, and public education, with the participation of public health and other involved sectors;
(b) Promote the development and implementation of science-based educational and preventive programmes on occupational exposure to mercury and mercury compounds;
(c) Promote appropriate health-care services for prevention, treatment and care for populations affected by the exposure to mercury or mercury compounds; and
(d) Establish and strengthen, as appropriate, the institutional and health professional capacities for the prevention, diagnosis, treatment and monitoring of health risks related to the exposure to mercury and mercury compounds.
2. The Conference of the Parties, in considering health-related issues or activities, should:
(a) Consult and collaborate with the World Health Organization, the International Labour Organization and other relevant intergovernmental organizations, as appropriate; and
(b) Promote cooperation and exchange of information with the World Health Organization, the International Labour Organization and other relevant intergovernmental organizations, as appropriate.
(a) Scientific, technical, economic and legal information concerning mercury and mercury compounds, including toxicological, ecotoxicological and safety information;
(b) Information on the reduction or elimination of the production, use, trade, emissions and releases of mercury and mercury compounds;
(c) Information on technically and economically viable alternatives to:
(i) Mercury-added products;
(ii) Manufacturing processes in which mercury or mercury compounds are used; and
(iii) Activities and processes that emit or release mercury or mercury compounds;
including information on the health and environmental risks and economic and social costs and benefits of such alternatives; and
(d) Epidemiological information concerning health impacts associated with exposure to mercury and mercury compounds, in close cooperation with the World Health Organization and other relevant organizations, as appropriate.
2. Parties may exchange the information referred to in paragraph 1 directly, through the Secretariat, or in cooperation with other relevant organizations, including the secretariats of chemicals and wastes conventions, as appropriate.
3. The Secretariat shall facilitate cooperation in the exchange of information referred to in this Article, as well as with relevant organizations, including the secretariats of multilateral environmental agreements and other international initiatives. In addition to information from Parties, this information shall include information from intergovernmental and non-governmental organizations with expertise in the area of mercury, and from national and international institutions with such expertise.
4. Each Party shall designate a national focal point for the exchange of information under this Convention, including with regard to the consent of importing Parties under Article 3.
5. For the purposes of this Convention, information on the health and safety of humans and the environment shall not be regarded as confidential. Parties that exchange other information pursuant to this Convention shall protect any confidential information as mutually agreed.
(a) Provision to the public of available information on:
(i) The health and environmental effects of mercury and mercury compounds;
(ii) Alternatives to mercury and mercury compounds;
(iii) The topics identified in paragraph 1 of Article 17;
(iv) The results of its research, development and monitoring activities under Article 19; and
(v) Activities to meet its obligations under this Convention;
(b) Education, training and public awareness related to the effects of exposure to mercury and mercury compounds on human health and the environment in collaboration with relevant intergovernmental and non-governmental organizations and vulnerable populations, as appropriate.
2. Each Party shall use existing mechanisms or give consideration to the development of mechanisms, such as pollutant release and transfer registers where applicable, for the collection and dissemination of information on estimates of its annual quantities of mercury and mercury compounds that are emitted, released or disposed of through human activities.
(a) Inventories of use, consumption, and anthropogenic emissions to air and releases to water and land of mercury and mercury compounds;
(b) Modelling and geographically representative monitoring of levels of mercury and mercury compounds in vulnerable populations and in environmental media, including biotic media such as fish, marine mammals, sea turtles and birds, as well as collaboration in the collection and exchange of relevant and appropriate samples;
(c) Assessments of the impact of mercury and mercury compounds on human health and the environment, in addition to social, economic and cultural impacts, particularly in respect of vulnerable populations;
(d) Harmonized methodologies for the activities undertaken under subparagraphs (a), (b) and (c);
(e) Information on the environmental cycle, transport (including long-range transport and deposition), transformation and fate of mercury and mercury compounds in a range of ecosystems, taking appropriate account of the distinction between anthropogenic and natural emissions and releases of mercury and of remobilization of mercury from historic deposition;
(f) Information on commerce and trade in mercury and mercury compounds and mercury-added products; and
(g) Information and research on the technical and economic availability of mercury-free products and processes and on best available techniques and best environmental practices to reduce and monitor emissions and releases of mercury and mercury compounds.
2. Parties should, where appropriate, build on existing monitoring networks and research programmes in undertaking the activities identified in paragraph 1.
2. Each Party may review and update its implementation plan, taking into account its domestic circumstances and referring to guidance from the Conference of the Parties and other relevant guidance.
3. Parties should, in undertaking work in paragraphs 1 and 2, consult national stakeholders to facilitate the development, implementation, review and updating of their implementation plans.
4. Parties may also coordinate on regional plans to facilitate implementation of this Convention.
2. Each Party shall include in its reporting the information as called for in Articles 3, 5, 7, 8 and 9 of this Convention.
3. The Conference of the Parties shall, at its first meeting, decide upon the timing and format of the reporting to be followed by the Parties, taking into account the desirability of coordinating reporting with other relevant chemicals and wastes conventions.
2. To facilitate the evaluation, the Conference of the Parties shall, at its first meeting, initiate the establishment of arrangements for providing itself with comparable monitoring data on the presence and movement of mercury and mercury compounds in the environment as well as trends in levels of mercury and mercury compounds observed in biotic media and vulnerable populations.
3. The evaluation shall be conducted on the basis of available scientific, environmental, technical, financial and economic information, including:
(a) Reports and other monitoring information provided to the Conference of the Parties pursuant to paragraph 2;
(b) Reports submitted pursuant to Article 21;
(c) Information and recommendations provided pursuant to Article 15; and
(d) Reports and other relevant information on the operation of the financial assistance, technology transfer and capacity-building arrangements put in place under this Convention.
2. The first meeting of the Conference of the Parties shall be convened by the Executive Director of the United Nations Environment Programme no later than one year after the date of entry into force of this Convention. Thereafter, ordinary meetings of the Conference of the Parties shall be held at regular intervals to be decided by the Conference.
3. Extraordinary meetings of the Conference of the Parties shall be held at such other times as may be deemed necessary by the Conference, or at the written request of any Party, provided that, within six months of the request being communicated to the Parties by the Secretariat, it is supported by at least one third of the Parties.
4. The Conference of the Parties shall by consensus agree upon and adopt at its first meeting rules of procedure and financial rules for itself and any of its subsidiary bodies, as well as financial provisions governing the functioning of the Secretariat.
5. The Conference of the Parties shall keep under continuous review and evaluation the implementation of this Convention. It shall perform the functions assigned to it by this Convention and, to that end, shall:
(a) Establish such subsidiary bodies as it considers necessary for the implementation of this Convention;
(b) Cooperate, where appropriate, with competent international organizations and intergovernmental and non-governmental bodies;
(c) Regularly review all information made available to it and to the Secretariat pursuant to Article 21;
(d) Consider any recommendations submitted to it by the Implementation and Compliance Committee;
(e) Consider and undertake any additional action that may be required for the achievement of the objectives of this Convention; and
(f) Review Annexes A and B pursuant to Article 4 and Article 5.
6. The United Nations, its specialized agencies and the International Atomic Energy Agency, as well as any State not a Party to this Convention, may be represented at meetings of the Conference of the Parties as observers. Any body or agency, whether national or international, governmental or non-governmental, that is qualified in matters covered by this Convention and has informed the Secretariat of its wish to be represented at a meeting of the Conference of the Parties as an observer may be admitted unless at least one third of the Parties present object. The admission and participation of observers shall be subject to the rules of procedure adopted by the Conference of the Parties.
2. The functions of the Secretariat shall be:
(a) To make arrangements for meetings of the Conference of the Parties and its subsidiary bodies and to provide them with services as required;
(b) To facilitate assistance to Parties, particularly developing country Parties and Parties with economies in transition, on request, in the implementation of this Convention;
(c) To coordinate, as appropriate, with the secretariats of relevant international bodies, particularly other chemicals and waste conventions;
(d) To assist Parties in the exchange of information related to the implementation of this Convention;
(e) To prepare and make available to the Parties periodic reports based on information received pursuant to Articles 15 and 21 and other available information;
(f) To enter, under the overall guidance of the Conference of the Parties, into such administrative and contractual arrangements as may be required for the effective discharge of its functions; and
(g) To perform the other secretariat functions specified in this Convention and such other functions as may be determined by the Conference of the Parties.
3. The secretariat functions for this Convention shall be performed by the Executive Director of the United Nations Environment Programme, unless the Conference of the Parties decides, by a three-fourths majority of the Parties present and voting, to entrust the secretariat functions to one or more other international organizations.
4. The Conference of the Parties, in consultation with appropriate international bodies, may provide for enhanced cooperation and coordination between the Secretariat and the secretariats of other chemicals and wastes conventions. The Conference of the Parties, in consultation with appropriate international bodies, may provide further guidance on this matter.
2. When ratifying, accepting, approving or acceding to this Convention, or at any time thereafter, a Party that is not a regional economic integration organization may declare in a written instrument submitted to the Depositary that, with regard to any dispute concerning the interpretation or application of this Convention, it recognizes one or both of the following means of dispute settlement as compulsory in relation to any Party accepting the same obligation:
(a) Arbitration in accordance with the procedure set out in Part I of Annex E;
(b) Submission of the dispute to the International Court of Justice.
3. A Party that is a regional economic integration organization may make a declaration with like effect in relation to arbitration in accordance with paragraph 2.
4. A declaration made pursuant to paragraph 2 or 3 shall remain in force until it expires in accordance with its terms or until three months after written notice of its revocation has been deposited with the Depositary.
5. The expiry of a declaration, a notice of revocation or a new declaration shall in no way affect proceedings pending before an arbitral tribunal or the International Court of Justice, unless the parties to the dispute otherwise agree.
6. If the parties to a dispute have not accepted the same means of dispute settlement pursuant to paragraph 2 or 3, and if they have not been able to settle their dispute through the means mentioned in paragraph 1 within twelve months following notification by one Party to another that a dispute exists between them, the dispute shall be submitted to a conciliation commission at the request of any party to the dispute. The procedure set out in Part II of Annex E shall apply to conciliation under this Article.
2. Amendments to this Convention shall be adopted at a meeting of the Conference of the Parties. The text of any proposed amendment shall be communicated to the Parties by the Secretariat at least six months before the meeting at which it is proposed for adoption. The Secretariat shall also communicate the proposed amendment to the signatories to this Convention and, for information, to the Depositary.
3. The Parties shall make every effort to reach agreement on any proposed amendment to this Convention by consensus. If all efforts at consensus have been exhausted, and no agreement reached, the amendment shall as a last resort be adopted by a three-fourths majority vote of the Parties present and voting at the meeting.
4. An adopted amendment shall be communicated by the Depositary to all Parties for ratification, acceptance or approval.
5. Ratification, acceptance or approval of an amendment shall be notified to the Depositary in writing. An amendment adopted in accordance with paragraph 3 shall enter into force for the Parties having consented to be bound by it on the ninetieth day after the date of deposit of instruments of ratification, acceptance or approval by at least three-fourths of the Parties that were Parties at the time at which the amendment was adopted. Thereafter, the amendment shall enter into force for any other Party on the ninetieth day after the date on which that Party deposits its instrument of ratification, acceptance or approval of the amendment.
2. Any additional annexes adopted after the entry into force of this Convention shall be restricted to procedural, scientific, technical or administrative matters.
3. The following procedure shall apply to the proposal, adoption and entry into force of additional annexes to this Convention:
(a) Additional annexes shall be proposed and adopted according to the procedure laid down in paragraphs 1-3 of Article 26;
(b) Any Party that is unable to accept an additional annex shall so notify the Depositary, in writing, within one year from the date of communication by the Depositary of the adoption of such annex. The Depositary shall without delay notify all Parties of any such notification received. A Party may at any time notify the Depositary, in writing, that it withdraws a previous notification of non-acceptance in respect of an additional annex, and the annex shall thereupon enter into force for that Party subject to subparagraph (c); and
(c) On the expiry of one year from the date of the communication by the Depositary of the adoption of an additional annex, the annex shall enter into force for all Parties that have not submitted a notification of non-acceptance in accordance with the provisions of subparagraph (b).
4. The proposal, adoption and entry into force of amendments to annexes to this Convention shall be subject to the same procedures as for the proposal, adoption and entry into force of additional annexes to the Convention, except that an amendment to an annex shall not enter into force with regard to any Party that has made a declaration with regard to amendment of annexes in accordance with paragraph 5 of Article 30, in which case any such amendment shall enter into force for such a Party on the ninetieth day after the date it has deposited with the Depositary its instrument of ratification, acceptance, approval or accession with respect to such amendment.
5. If an additional annex or an amendment to an annex is related to an amendment to this Convention, the additional annex or amendment shall not enter into force until such time as the amendment to the Convention enters into force.
2. A regional economic integration organization, on matters within its competence, shall exercise its right to vote with a number of votes equal to the number of its member States that are Parties to this Convention. Such an organization shall not exercise its right to vote if any of its member States exercises its right to vote, and vice versa.
2. Any regional economic integration organization that becomes a Party to this Convention without any of its member States being a Party shall be bound by all the obligations under the Convention. In the case of such organizations, one or more of whose member States is a Party to this Convention, the organization and its member States shall decide on their respective responsibilities for the performance of their obligations under the Convention. In such cases, the organization and the member States shall not be entitled to exercise rights under the Convention concurrently.
3. In its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, a regional economic integration organization shall declare the extent of its competence in respect of the matters governed by this Convention. Any such organization shall also inform the Depositary, who shall in turn inform the Parties, of any relevant modification of the extent of its competence.
4. Each State or regional economic integration organization is encouraged to transmit to the Secretariat at the time of its ratification, acceptance, approval or accession of the Convention information on its measures to implement the Convention.
5. In its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, any Party may declare that, with regard to it, any amendment to an annex shall enter into force only upon the deposit of its instrument of ratification, acceptance, approval or accession with respect thereto.
2. For each State or regional economic integration organization that ratifies, accepts or approves this Convention or accedes thereto after the deposit of the fiftieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession, the Convention shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit by such State or regional economic integration organization of its instrument of ratification, acceptance, approval or accession.
3. For the purposes of paragraphs 1 and 2, any instrument deposited by a regional economic integration organization shall not be counted as additional to those deposited by member States of that organization.
2. Any such withdrawal shall take effect upon expiry of one year from the date of receipt by the Depositary of the notification of withdrawal, or on such later date as may be specified in the notification of withdrawal.
IN WITNESS WHEREOF the undersigned, being duly authorized to that effect, have signed this Convention.
Done at Kumamoto, Japan, on this tenth day of October, two thousand and thirteen.
Annex A
Mercury-added products
The following products are excluded from this Annex:
(a) Products essential for civil protection and military uses;
(b) Products for research, calibration of instrumentation, for use as reference standard;
(c) Where no feasible mercury-free alternative for replacement is available, switches and relays, cold cathode fluorescent lamps and external electrode fluorescent lamps (CCFL and EEFL) for electronic displays, and measuring devices;
(d) Products used in traditional or religious practices; and
(e) Vaccines containing thiomersal as preservatives.
Part I: Products subject to Article 4, paragraph 1
___________________________________________________________________
Annex C
Artisanal and small-scale gold mining
National action plans
1. Each Party that is subject to the provisions of paragraph 3 of Article 7 shall include in its national action plan:
(a) National objectives and reduction targets;
(b) Actions to eliminate:
(i) Whole ore amalgamation;
(ii) Open burning of amalgam or processed amalgam;
(iii) Burning of amalgam in residential areas; and
(iv) Cyanide leaching in sediment, ore or tailings to which mercury has been added without first removing the mercury;
(c) Steps to facilitate the formalization or regulation of the artisanal and small-scale gold mining sector;
(d) Baseline estimates of the quantities of mercury used and the practices employed in artisanal and small-scale gold mining and processing within its territory;
(e) Strategies for promoting the reduction of emissions and releases of, and exposure to, mercury in artisanal and small-scale gold mining and processing, including mercury-free methods;
(f) Strategies for managing trade and preventing the diversion of mercury and mercury compounds from both foreign and domestic sources to use in artisanal and small scale gold mining and processing;
(g) Strategies for involving stakeholders in the implementation and continuing development of the national action plan;
(h) A public health strategy on the exposure of artisanal and small-scale gold miners and their communities to mercury. Such a strategy should include, inter alia, the gathering of health data, training for health-care workers and awareness-raising through health facilities;
(i) Strategies to prevent the exposure of vulnerable populations, particularly children and women of child-bearing age, especially pregnant women, to mercury used in artisanal and small-scale gold mining;
(j) Strategies for providing information to artisanal and small-scale gold miners and affected communities; and
(k) A schedule for the implementation of the national action plan.
2. Each Party may include in its national action plan additional strategies to achieve its objectives, including the use or introduction of standards for mercury-free artisanal and small-scale gold mining and market-based mechanisms or marketing tools.
Annex D
List of point sources of emissions of mercury and mercury compounds to the atmosphere
Point source category:
Coal-fired power plants; Coal-fired industrial boilers;
Smelting and roasting processes used in the production of non-ferrous metals; 1) Waste incineration facilities; Cement clinker production facilities.
____________________________________
1/ For the purpose of this Annex, “non-ferrous metals” refers to lead, zinc, copper and industrial gold.
Annex E
Arbitration and conciliation procedures
Part I: Arbitration procedure
The arbitration procedure for purposes of paragraph 2 (a) of Article 25 of this Convention shall be as follows:
2. The claimant party shall notify the Secretariat that it is referring a dispute to arbitration pursuant to Article 25 of this Convention. The notification shall be accompanied by the written notification of the claimant party, the statement of claim, and the supporting documents referred to in paragraph 1 above. The Secretariat shall forward the information thus received to all Parties.
2. Each party to the dispute shall appoint an arbitrator, and the two arbitrators so appointed shall designate by agreement the third arbitrator, who shall be the President of the tribunal. In disputes between more than two parties, parties in the same interest shall appoint one arbitrator jointly by agreement. The President of the tribunal shall not be a national of any of the parties to the dispute, nor have his or her usual place of residence in the territory of any of these parties, nor be employed by any of them, nor have dealt with the case in any other capacity.
3. Any vacancy shall be filled in the manner prescribed for the initial appointment.
2. If the President of the arbitral tribunal has not been designated within two months of the date of the appointment of the second arbitrator, the Secretary-General of the United Nations shall, at the request of a party, designate the President within a further two-month period.
(a) Provide it with all relevant documents, information and facilities; and
(b) Enable it, when necessary, to call witnesses or experts and receive their evidence.
2. Before rendering its final decision, the arbitral tribunal must satisfy itself that the claim is well founded in fact and law.
2. In disputes between more than two parties, parties in the same interest shall appoint their member of the commission jointly by agreement.
2. The conciliation commission may, at any time during the proceedings, make proposals or recommendations for a resolution of the dispute.
Recognizing that mercury is a chemical of global concern owing to its long-range atmospheric transport, its persistence in the environment once anthropogenically introduced, its ability to bioaccumulate in ecosystems and its significant negative effects on human health and the environment,
Recalling decision 25/5 of 20 February 2009 of the Governing Council of the United Nations Environment Programme to initiate international action to manage mercury in an efficient, effective and coherent manner,
Recalling paragraph 221 of the outcome document of the United Nations Conference on Sustainable Development „The future we want”, which called for a successful outcome of the negotiations on a global legally binding instrument on mercury to address the risks to human health and the environment,
Recalling the United Nations Conference on Sustainable Development’s reaffirmation of the principles of the Rio Declaration on Environment and Development, including, inter alia, common but differentiated responsibilities, and acknowledging States’ respective circumstances and capabilities and the need for global action,
Aware of the health concerns, especially in developing countries, resulting from exposure to mercury of vulnerable populations, especially women, children, and, through them, future generations,
Noting the particular vulnerabilities of Arctic ecosystems and indigenous communities because of the biomagnification of mercury and contamination of traditional foods, and concerned about indigenous communities more generally with respect to the effects of mercury,
Recognizing the substantial lessons of Minamata Disease, in particular the serious health and environmental effects resulting from the mercury pollution, and the need to ensure proper management of mercury and the prevention of such events in the future,
Stressing the importance of financial, technical, technological, and capacity-building support, particularly for developing countries, and countries with economies in transition, in order to strengthen national capabilities for the management of mercury and to promote the effective implementation of the Convention,
Recognizing also the activities of the World Health Organization in the protection of human health related to mercury and the roles of relevant multilateral environmental agreements, especially the Basel Convention on the Control of Transboundary Movements of Hazardous Wastes and Their Disposal and the Rotterdam Convention on the Prior Informed Consent Procedure for Certain Hazardous Chemicals and Pesticides in International Trade,
Recognizing that this Convention and other international agreements in the field of the environment and trade are mutually supportive,
Emphasizing that nothing in this Convention is intended to affect the rights and obligations of any Party deriving from any existing international agreement,
Understanding that the above recital is not intended to create a hierarchy between this Convention and other international instruments,
Noting that nothing in this Convention prevents a Party from taking additional domestic measures consistent with the provisions of this Convention in an effort to protect human health and the environment from exposure to mercury in accordance with that Party’s other obligations under applicable international law,
Have agreed as follows:
Article 1
Objective
The objective of this Convention is to protect the human health and the environment from anthropogenic emissions and releases of mercury and mercury compounds.Objective
Article 2
Definitions
For the purposes of this Convention:Definitions
(a) „Artisanal and small-scale gold mining” means gold mining conducted by individual miners or small enterprises with limited capital investment and production;
(b) „Best available techniques” means those techniques that are the most effective to prevent and, where that is not practicable, to reduce emissions and releases of mercury to air, water and land and the impact of such emissions and releases on the environment as a whole, taking into account economic and technical considerations for a given Party or a given facility within the territory of that Party. In this context:
(i) „Best” means most effective in achieving a high general level of protection of the environment as a whole;
(ii) „Available” techniques means, in respect of a given Party and a given facility within the territory of that Party, those techniques developed on a scale that allows implementation in a relevant industrial sector under economically and technically viable conditions, taking into consideration the costs and benefits, whether or not those techniques are used or developed within the territory of that Party, provided that they are accessible to the operator of the facility as determined by that Party; and
(iii) „Techniques” means technologies used, operational practices and the ways in which installations are designed, built, maintained, operated and decommissioned;
(c) „Best environmental practices” means the application of the most appropriate combination of environmental control measures and strategies;
(d) „Mercury” means elemental mercury (Hg(0), CAS No. 7439-97-6);
(e) „Mercury compound” means any substance consisting of atoms of mercury and one or more atoms of other chemical elements that can be separated into different components only by chemical reactions;
(f) „Mercury-added product” means a product or product component that contains mercury or a mercury compound that was intentionally added;
(g) „Party” means a State or regional economic integration organization that has consented to be bound by this Convention and for which the Convention is in force;
(h) „Parties present and voting” means Parties present and casting an affirmative or negative vote at a meeting of the Parties;
(i) „Primary mercury mining” means mining in which the principal material sought is mercury;
(j) „Regional economic integration organization” means an organization constituted by sovereign States of a given region to which its member States have transferred competence in respect of matters governed by this Convention and which has been duly authorized, in accordance with its internal procedures, to sign, ratify, accept, approve or accede to this Convention; and
(k) „Use allowed” means any use by a Party of mercury or mercury compounds consistent with this Convention, including, but not limited to, uses consistent with Articles 3, 4, 5, 6 and 7.
Article 3
Mercury supply sources and trade
1. For the purposes of this Article:Mercury supply sources and trade
(a) References to „mercury” include mixtures of mercury with other substances, including alloys of mercury, with a mercury concentration of at least 95 per cent by weight; and
(b) „Mercury compounds” means mercury (I) chloride (known also as calomel), mercury (II) oxide, mercury (II) sulphate, mercury (II) nitrate, cinnabar and mercury sulphide.
2. The provisions of this Article shall not apply to:
(a) Quantities of mercury or mercury compounds to be used for laboratory-scale research or as a reference standard; or
(b) Naturally occurring trace quantities of mercury or mercury compounds present in such products as non-mercury metals, ores, or mineral products, including coal, or products derived from these materials, and unintentional trace quantities in chemical products; or
(c) Mercury-added products.
3. Each Party shall not allow primary mercury mining that was not being conducted within its territory at the date of entry into force of the Convention for it.
4. Each Party shall only allow primary mercury mining that was being conducted within its territory at the date of entry into force of the Convention for it for a period of up to fifteen years after that date. During this period, mercury from such mining shall only be used in manufacturing of mercury-added products in accordance with Article 4, in manufacturing processes in accordance with Article 5, or be disposed in accordance with Article 11, using operations which do not lead to recovery, recycling, reclamation, direct re-use or alternative uses.
5. Each Party shall:
(a) Endeavour to identify individual stocks of mercury or mercury compounds exceeding 50 metric tons, as well as sources of mercury supply generating stocks exceeding 10 metric tons per year, that are located within its territory;
(b) Take measures to ensure that, where the Party determines that excess mercury from the decommissioning of chlor-alkali facilities is available, such mercury is disposed of in accordance with the guidelines for environmentally sound management referred to in paragraph 3 (a) of Article 11, using operations that do not lead to recovery, recycling, reclamation, direct re-use or alternative uses.
6. Each Party shall not allow the export of mercury except:
(a) To a Party that has provided the exporting Party with its written consent, and only for the purpose of:
(i) A use allowed to the importing Party under this Convention; or
(ii) Environmentally sound interim storage as set out in Article 10; or
(b) To a non-Party that has provided the exporting Party with its written consent, including certification demonstrating that:
(i) The non-Party has measures in place to ensure the protection of human health and the environment and to ensure its compliance with the provisions of Articles 10 and 11; and
(ii) Such mercury will be used only for a use allowed to a Party under this Convention or for environmentally sound interim storage as set out in Article 10.
7. An exporting Party may rely on a general notification to the Secretariat by the importing Party or non-Party as the written consent required by paragraph 6. Such general notification shall set out any terms and conditions under which the importing Party or non-Party provides its consent. The notification may be revoked at any time by that Party or non-Party. The Secretariat shall keep a public register of all such notifications.
8. Each Party shall not allow the import of mercury from a non-Party to whom it will provide its written consent unless the non-Party has provided certification that the mercury is not from sources identified as not allowed under paragraph 3 or paragraph 5 (b).
9. A Party that submits a general notification of consent under paragraph 7 may decide not to apply paragraph 8, provided that it maintains comprehensive restrictions on the export of mercury and has domestic measures in place to ensure that imported mercury is managed in an environmentally sound manner. The Party shall provide a notification of such decision to the Secretariat, including information describing its export restrictions and domestic regulatory measures, as well as information on the quantities and countries of origin of mercury imported from non-Parties. The Secretariat shall maintain a public register of all such notifications. The Implementation and Compliance Committee shall review and evaluate any such notifications and supporting information in accordance with Article 15 and may make recommendations, as appropriate, to the Conference of the Parties.
10. The procedure set out in paragraph 9 shall be available until the conclusion of the second meeting of the Conference of the Parties. After that time, it shall cease to be available, unless the Conference of the Parties decides otherwise by simple majority of the Parties present and voting, except with respect to a Party that has provided a notification under paragraph 9 before the end of the second meeting of the Conference of the Parties.
11. Each Party shall include in its reports submitted pursuant to Article 21 information showing that the requirements of this Article have been met.
12. The Conference of the Parties shall at its first meeting provide further guidance in regard to this Article, particularly in regard to paragraphs 5 (a), 6 and 8, and shall develop and adopt the required content of the certification referred to in paragraphs 6 (b) and 8.
13. The Conference of the Parties shall evaluate whether the trade in specific mercury compounds compromises the objective of this Convention and consider whether specific mercury compounds should, by their listing in an additional annex adopted in accordance with Article 27, be made subject to paragraphs 6 and 8.
Article 4
Mercury-added products
1. Each Party shall not allow, by taking appropriate measures, the manufacture, import or export of mercury-added products listed in Part I of Annex A after the phase-out date specified for those products, except where an exclusion is specified in Annex A or the Party has a registered exemption pursuant to Article 6.Mercury-added products
2. A Party may, as an alternative to paragraph 1, indicate at the time of ratification or upon entry into force of an amendment to Annex A for it, that it will implement different measures or strategies to address products listed in Part I of Annex A. A Party may only choose this alternative if it can demonstrate that it has already reduced to a de minimis level the manufacture, import, and export of the large majority of the products listed in Part I of Annex A and that it has implemented measures or strategies to reduce the use of mercury in additional products not listed in Part I of Annex A at the time it notifies the Secretariat of its decision to use this alternative. In addition, a Party choosing this alternative shall:
(a) Report at the first opportunity to the Conference of the Parties a description of the measures or strategies implemented, including a quantification of the reductions achieved;
(b) Implement measures or strategies to reduce the use of mercury in any products listed in Part I of Annex A for which a de minimis value has not yet been obtained;
(c) Consider additional measures to achieve further reductions; and
(d) Not be eligible to claim exemptions pursuant to Article 6 for any product category for which this alternative is chosen.
No later than five years after the date of entry into force of the Convention, the Conference of the Parties shall, as part of the review process under paragraph 8, review the progress and the effectiveness of the measures taken under this paragraph.
3. Each Party shall take measures for the mercury-added products listed in Part II of Annex A in accordance with the provisions set out therein.
4. The Secretariat shall, on the basis of information provided by Parties, collect and maintain information on mercury-added products and their alternatives, and shall make such information publicly available. The Secretariat shall also make publicly available any other relevant information submitted by Parties.
5. Each Party shall take measures to prevent the incorporation into assembled products of mercury-added products the manufacture, import and export of which are not allowed for it under this Article.
6. Each Party shall discourage the manufacture and the distribution in commerce of mercury-added products not covered by any known use of mercury-added products prior to the date of entry into force of the Convention for it, unless an assessment of the risks and benefits of the product demonstrates environmental or human health benefits. A Party shall provide to the Secretariat, as appropriate, information on any such product, including any information on the environmental and human health risks and benefits of the product. The Secretariat shall make such information publicly available.
7. Any Party may submit a proposal to the Secretariat for listing a mercury-added product in Annex A, which shall include information related to the availability, technical and economic feasibility and environmental and health risks and benefits of the non-mercury alternatives to the product, taking into account information pursuant to paragraph 4.
8. No later than five years after the date of entry into force of the Convention, the Conference of the Parties shall review Annex A and may consider amendments to that Annex in accordance with Article 27.
9. In reviewing Annex A pursuant to paragraph 8, the Conference of the Parties shall take into account at least:
(a) Any proposal submitted under paragraph 7;
(b) The information made available pursuant to paragraph 4; and
(c) The availability to the Parties of mercury-free alternatives that are technically and economically feasible, taking into account the environmental and human health risks and benefits.
Article 5
Manufacturing processes in which mercury
or mercury compounds are used
1. For the purposes of this Article and Annex B, manufacturing processes in which mercury or mercury compounds are used shall not include processes using mercury-added products, processes for manufacturing mercury-added products or processes that process mercury-containing waste.Manufacturing processes in which mercury
or mercury compounds are used
2. Each Party shall not allow, by taking appropriate measures, the use of mercury or mercury compounds in the manufacturing processes listed in Part I of Annex B after the phase-out date specified in that Annex for the individual processes, except where the Party has a registered exemption pursuant to Article 6.
3. Each Party shall take measures to restrict the use of mercury or mercury compounds in the processes listed in Part II of Annex B in accordance with the provisions set out therein.
4. The Secretariat shall, on the basis of information provided by Parties, collect and maintain information on processes that use mercury or mercury compounds and their alternatives, and shall make such information publicly available. Other relevant information may also be submitted by Parties and shall be made publicly available by the Secretariat.
5. Each Party with one or more facilities that use mercury or mercury compounds in the manufacturing processes listed in Annex B shall:
(a) Take measures to address emissions and releases of mercury or mercury compounds from those facilities;
(b) Include in its reports submitted pursuant to Article 21 information on the measures taken pursuant to this paragraph; and
(c) Endeavour to identify facilities within its territory that use mercury or mercury compounds for processes listed in Annex B and submit to the Secretariat, no later than three years after the date of entry into force of the Convention for it, information on the number and types of such facilities and the estimated annual amount of mercury or mercury compounds used in those facilities. The Secretariat shall make such information publicly available.
6. Each Party shall not allow the use of mercury or mercury compounds in a facility that did not exist prior to the date of entry into force of the Convention for it using the manufacturing processes listed in Annex B. No exemptions shall apply to such facilities.
7. Each Party shall discourage the development of any facility using any other manufacturing process in which mercury or mercury compounds are intentionally used that did not exist prior to the date of entry into force of the Convention, except where the Party can demonstrate to the satisfaction of the Conference of the Parties that the manufacturing process provides significant environmental and health benefits and that there are no technically and economically feasible mercury-free alternatives available providing such benefits.
8. Parties are encouraged to exchange information on relevant new technological developments, economically and technically feasible mercury-free alternatives, and possible measures and techniques to reduce and where feasible to eliminate the use of mercury and mercury compounds in, and emissions and releases of mercury and mercury compounds from, the manufacturing processes listed in Annex B.
9. Any Party may submit a proposal to amend Annex B in order to list a manufacturing process in which mercury or mercury compounds are used. It shall include information related to the availability, technical and economic feasibility and environmental and health risks and benefits of the non-mercury alternatives to the process.
10. No later than five years after the date of entry into force of the Convention, the Conference of the Parties shall review Annex B and may consider amendments to that Annex in accordance with Article 27.
11. In any review of Annex B pursuant to paragraph 10, the Conference of the Parties shall take into account at least:
(a) Any proposal submitted under paragraph 9;
(b) The information made available under paragraph 4; and
(c) The availability for the Parties of mercury-free alternatives which are technically and economically feasible taking into account the environmental and health risks and benefits.
Article 6
Exemptions available to a Party upon request
1. Any State or regional economic integration organization may register for one or more exemptions from the phase-out dates listed in Annex A and Annex B, hereafter referred to as an „exemption”, by notifying the Secretariat in writing:Exemptions available to a Party upon request
(a) On becoming a Party to this Convention; or
(b) In the case of any mercury-added product that is added by an amendment to Annex A or any manufacturing process in which mercury is used that is added by an amendment to Annex B, no later than the date upon which the applicable amendment enters into force for the Party.
Any such registration shall be accompanied by a statement explaining the Party’s need for the exemption.
2. An exemption can be registered either for a category listed in Annex A or B or for a sub-category identified by any State or regional economic integration organization.
3. Each Party that has one or more exemptions shall be identified in a register. The Secretariat shall establish and maintain the register and make it available to the public.
4. The register shall include:
(a) A list of the Parties that have one or more exemptions;
(b) The exemption or exemptions registered for each Party; and
(c) The expiration date of each exemption.
5. Unless a shorter period is indicated in the register by a Party, all exemptions pursuant to paragraph 1 shall expire five years after the relevant phase-out date listed in Annex A or B.
6. The Conference of the Parties may, at the request of a Party, decide to extend an exemption for five years unless the Party requests a shorter period. In making its decision, the Conference of the Parties shall take due account of:
(a) A report from the Party justifying the need to extend the exemption and outlining activities undertaken and planned to eliminate the need for the exemption as soon as feasible;
(b) Available information, including in respect of the availability of alternative products and processes that are free of mercury or that involve the consumption of less mercury than the exempt use; and
(c) Activities planned or under way to provide environmentally sound storage of mercury and disposal of mercury wastes.
An exemption may only be extended once per product per phase-out date.
7. A Party may at any time withdraw an exemption upon written notification to the Secretariat. The withdrawal of an exemption shall take effect on the date specified in the notification.
8. Notwithstanding paragraph 1, no State or regional economic integration organization may register for an exemption after five years after the phase-out date for the relevant product or process listed in Annex A or B, unless one or more Parties remain registered for an exemption for that product or process, having received an extension pursuant to paragraph 6. In that case, a State or regional economic integration organization may, at the times set out in paragraphs 1 (a) and (b), register for an exemption for that product or process, which shall expire ten years after the relevant phase-out date.
9. No Party may have an exemption in effect at any time after 10 years after the phase-out date for a product or process listed in Annex A or B.
Article 7
Artisanal and small-scale gold mining
1. The measures in this Article and in Annex C shall apply to artisanal and small-scale gold mining and processing in which mercury amalgamation is used to extract gold from ore.Artisanal and small-scale gold mining
2. Each Party that has artisanal and small-scale gold mining and processing subject to this Article within its territory shall take steps to reduce, and where feasible eliminate, the use of mercury and mercury compounds in, and the emissions and releases to the environment of mercury from, such mining and processing.
3. Each Party shall notify the Secretariat if at any time the Party determines that artisanal and small-scale gold mining and processing in its territory is more than insignificant. If it so determines the Party shall:
(a) Develop and implement a national action plan in accordance with Annex C;
(b) Submit its national action plan to the Secretariat no later than three years after entry into force of the Convention for it or three years after the notification to the Secretariat, whichever is later; and
(c) Thereafter, provide a review every three years of the progress made in meeting its obligations under this Article and include such reviews in its reports submitted pursuant to Article 21.
4. Parties may cooperate with each other and with relevant intergovernmental organizations and other entities, as appropriate, to achieve the objectives of this Article. Such cooperation may include:
(a) Development of strategies to prevent the diversion of mercury or mercury compounds for use in artisanal and small-scale gold mining and processing;
(b) Education, outreach and capacity-building initiatives;
(c) Promotion of research into sustainable non-mercury alternative practices;
(d) Provision of technical and financial assistance;
(e) Partnerships to assist in the implementation of their commitments under this Article;
and
(f) Use of existing information exchange mechanisms to promote knowledge, best environmental practices and alternative technologies that are environmentally, technically, socially and economically viable.
Article 8
Emissions
1. This Article concerns controlling and, where feasible, reducing emissions of mercury and mercury compounds, often expressed as „total mercury”, to the atmosphere through measures to control emissions from the point sources falling within the source categories listed in Annex D.Emissions
2. For the purposes of this Article:
(a) „Emissions” means emissions of mercury or mercury compounds to the atmosphere;
(b) „Relevant source” means a source falling within one of the source categories listed in Annex D. A Party may, if it chooses, establish criteria to identify the sources covered within a source category listed in Annex D so long as those criteria for any category include at least 75 per cent of the emissions from that category;
(c) „New source” means any relevant source within a category listed in Annex D, the construction or substantial modification of which is commenced at least one year after the date of:
(i) Entry into force of this Convention for the Party concerned; or
(ii) Entry into force for the Party concerned of an amendment to Annex D where the source becomes subject to the provisions of this Convention only by virtue of that amendment;
(d) „Substantial modification” means modification of a relevant source that results in a significant increase in emissions, excluding any change in emissions resulting from by-product recovery. It shall be a matter for the Party to decide whether a modification is substantial or not;
(e) „Existing source” means any relevant source that is not a new source;
(f) „Emission limit value” means a limit on the concentration, mass or emission rate of mercury or mercury compounds, often expressed as „total mercury”, emitted from a point source.
3. A Party with relevant sources shall take measures to control emissions and may prepare a national plan setting out the measures to be taken to control emissions and its expected targets, goals and outcomes. Any plan shall be submitted to the Conference of the Parties within four years of the date of entry into force of the Convention for that Party. If a Party develops an implementation plan in accordance with Article 20, the Party may include in it the plan prepared pursuant to this paragraph.
4. For its new sources, each Party shall require the use of best available techniques and best environmental practices to control and, where feasible, reduce emissions, as soon as practicable but no later than five years after the date of entry into force of the Convention for that Party. A Party may use emission limit values that are consistent with the application of best available techniques.
5. For its existing sources, each Party shall include in any national plan, and shall implement, one or more of the following measures, taking into account its national circumstances, and the economic and technical feasibility and affordability of the measures, as soon as practicable but no more than ten years after the date of entry into force of the Convention for it:
(a) A quantified goal for controlling and, where feasible, reducing emissions from relevant sources;
(b) Emission limit values for controlling and, where feasible, reducing emissions from relevant sources;
(c) The use of best available techniques and best environmental practices to control emissions from relevant sources;
(d) A multi-pollutant control strategy that would deliver co-benefits for control of mercury emissions;
(e) Alternative measures to reduce emissions from relevant sources.
6. Parties may apply the same measures to all relevant existing sources or may adopt different measures in respect of different source categories. The objective shall be for those measures applied by a Party to achieve reasonable progress in reducing emissions over time.
7. Each Party shall establish, as soon as practicable and no later than five years after the date of entry into force of the Convention for it, and maintain thereafter, an inventory of emissions from relevant sources.
8. The Conference of the Parties shall, at its first meeting, adopt guidance on:
(a) Best available techniques and on best environmental practices, taking into account any difference between new and existing sources and the need to minimize cross-media effects; and
(b) Support for Parties in implementing the measures set out in paragraph 5, in particular in determining goals and in setting emission limit values.
9. The Conference of the Parties shall, as soon as practicable, adopt guidance on:
(a) Criteria that Parties may develop pursuant to paragraph 2 (b);
(b) The methodology for preparing inventories of emissions.
10. The Conference of the Parties shall keep under review, and update as appropriate, the guidance developed pursuant to paragraphs 8 and 9. Parties shall take the guidance into account in implementing the relevant provisions of this Article.
11. Each Party shall include information on its implementation of this Article in its reports submitted pursuant to Article 21, in particular information concerning the measures it has taken in accordance with paragraphs 4 to 7 and the effectiveness of the measures.
Article 9
Releases
1. This Article concerns controlling and, where feasible, reducing releases of mercury and mercury compounds, often expressed as „total mercury”, to land and water from the relevant point sources not addressed in other provisions of this Convention.Releases
2. For the purposes of this Article:
(a) „Releases” means releases of mercury or mercury compounds to land or water;
(b) „Relevant source” means any significant anthropogenic point source of release as identified by a Party that is not addressed in other provisions of this Convention;
(c) „New source” means any relevant source, the construction or substantial modification of which is commenced at least one year after the date of entry into force of this Convention for the Party concerned;
(d) „Substantial modification” means modification of a relevant source that results in a significant increase in releases, excluding any change in releases resulting from by-product recovery. It shall be a matter for the Party to decide whether a modification is substantial or not;
(e) „Existing source” means any relevant source that is not a new source;
(f) „Release limit value” means a limit on the concentration or mass of mercury or mercury compounds, often expressed as „total mercury”, released from a point source.
3. Each Party shall, no later than three years after the date of entry into force of the Convention for it and on a regular basis thereafter, identify the relevant point source categories.
4. A Party with relevant sources shall take measures to control releases and may prepare a national plan setting out the measures to be taken to control releases and its expected targets, goals and outcomes. Any plan shall be submitted to the Conference of the Parties within four years of the date of entry into force of the Convention for that Party. If a Party develops an implementation plan in accordance with Article 20, the Party may include in it the plan prepared pursuant to this paragraph.
5. The measures shall include one or more of the following, as appropriate:
(a) Release limit values to control and, where feasible, reduce releases from relevant sources;
(b) The use of best available techniques and best environmental practices to control releases from relevant sources;
(c) A multi-pollutant control strategy that would deliver co-benefits for control of mercury releases;
(d) Alternative measures to reduce releases from relevant sources.
6. Each Party shall establish, as soon as practicable and no later than five years after the date of entry into force of the Convention for it, and maintain thereafter, an inventory of releases from relevant sources.
7. The Conference of the Parties shall, as soon as practicable, adopt guidance on:
(a) Best available techniques and on best environmental practices, taking into account any difference between new and existing sources and the need to minimize cross-media effects;
(b) The methodology for preparing inventories of releases.
8. Each Party shall include information on its implementation of this Article in its reports submitted pursuant to Article 21, in particular information concerning the measures it has taken in accordance with paragraphs 3 to 6 and the effectiveness of the measures.
Article 10
Environmentally sound interim storage of mercury,
other than waste mercury
1. This Article shall apply to the interim storage of mercury and mercury compounds as defined in Article 3 that do not fall within the meaning of the definition of mercury wastes set out in Article 11.Environmentally sound interim storage of mercury,
other than waste mercury
2. Each Party shall take measures to ensure that the interim storage of such mercury and mercury compounds intended for a use allowed to a Party under this Convention is undertaken in an environmentally sound manner, taking into account any guidelines, and in accordance with any requirements, adopted pursuant to paragraph 3.
3. The Conference of the Parties shall adopt guidelines on the environmentally sound interim storage of such mercury and mercury compounds, taking into account any relevant guidelines developed under the Basel Convention on the Control of Transboundary Movements of Hazardous Wastes and Their Disposal and other relevant guidance. The Conference of the Parties may adopt requirements for interim storage in an additional annex to this Convention in accordance with Article 27.
4. Parties shall cooperate, as appropriate, with each other and with relevant intergovernmental organizations and other entities, to enhance capacity-building for the environmentally sound interim storage of such mercury and mercury compounds.
Article 11
Mercury wastes
1. The relevant definitions of the Basel Convention on the Control of Transboundary Movements of Hazardous Wastes and Their Disposal shall apply to wastes covered under this Convention for Parties to the Basel Convention. Parties to this Convention that are not Parties to the Basel Convention shall use those definitions as guidance as applied to wastes covered under this Convention.Mercury wastes
2. For the purposes of this Convention, mercury wastes means substances or objects:
(a) Consisting of mercury or mercury compounds;
(b) Containing mercury or mercury compounds; or
(c) Contaminated with mercury or mercury compounds,
in a quantity above the relevant thresholds defined by the Conference of the Parties, in collaboration with the relevant bodies of the Basel Convention in a harmonized manner, that are disposed of or are intended to be disposed of or are required to be disposed of by the provisions of national law or this Convention. This definition excludes overburden, waste rock and tailings from mining, except from primary mercury mining, unless they contain mercury or mercury compounds above thresholds defined by the Conference of the Parties.
3. Each Party shall take appropriate measures so that mercury waste is:
(a) Managed in an environmentally sound manner, taking into account the guidelines developed under the Basel Convention and in accordance with requirements that the Conference of the Parties shall adopt in an additional annex in accordance with Article 27. In developing requirements, the Conference of the Parties shall take into account Parties’ waste management regulations and programmes;
(b) Only recovered, recycled, reclaimed or directly re-used for a use allowed to a Party under this Convention or for environmentally sound disposal pursuant to paragraph 3 (a);
(c) For Parties to the Basel Convention, not transported across international boundaries except for the purpose of environmentally sound disposal in conformity with this Article and with that Convention. In circumstances where the Basel Convention does not apply to transport across international boundaries, a Party shall allow such transport only after taking into account relevant international rules, standards, and guidelines.
4. The Conference of the Parties shall seek to cooperate closely with the relevant bodies of the Basel Convention in the review and update, as appropriate, of the guidelines referred to in paragraph 3 (a).
5. Parties are encouraged to cooperate with each other and with relevant intergovernmental organizations and other entities, as appropriate, to develop and maintain global, regional and national capacity for the management of mercury wastes in an environmentally sound manner.
Article 12
Contaminated sites
1. Each Party shall endeavour to develop appropriate strategies for identifying and assessing sites contaminated by mercury or mercury compounds.Contaminated sites
2. Any actions to reduce the risks posed by such sites shall be performed in an environmentally sound manner incorporating, where appropriate, an assessment of the risks to human health and the environment from the mercury or mercury compounds they contain.
3. The Conference of the Parties shall adopt guidance on managing contaminated sites that may include methods and approaches for:
(a) Site identification and characterization;
(b) Engaging the public;
(c) Human health and environmental risk assessments;
(d) Options for managing the risks posed by contaminated sites;
(e) Evaluation of benefits and costs; and
(f) Validation of outcomes.
4. Parties are encouraged to cooperate in developing strategies and implementing activities for identifying, assessing, prioritizing, managing and, as appropriate, remediating contaminated sites.
Article 13
Financial resources and mechanism
1. Each Party undertakes to provide, within its capabilities, resources in respect of those national activities that are intended to implement this Convention, in accordance with its national policies, priorities, plans and programmes. Such resources may include domestic funding through relevant policies, development strategies and national budgets, and bilateral and multilateral funding, as well as private sector involvement.Financial resources and mechanism
2. The overall effectiveness of implementation of this Convention by developing country Parties will be related to the effective implementation of this Article.
3. Multilateral, regional and bilateral sources of financial and technical assistance, as well as capacity- building and technology transfer, are encouraged, on an urgent basis, to enhance and increase their activities on mercury in support of developing country Parties in the implementation of this Convention relating to financial resources, technical assistance and technology transfer.
4. The Parties, in their actions with regard to funding, shall take full account of the specific needs and special circumstances of Parties that are small island developing States or least developed countries.
5. A Mechanism for the provision of adequate, predictable, and timely financial resources is hereby defined. The Mechanism is to support developing country Parties and Parties with economies in transition in implementing their obligations under this Convention.
6. The Mechanism shall include:
(a) The Global Environment Facility Trust Fund; and
(b) A specific international Programme to support capacity-building and technical assistance.
7. The Global Environment Facility Trust Fund shall provide new, predictable, adequate and timely financial resources to meet costs in support of implementation of this Convention as agreed by the Conference of the Parties. For the purposes of this Convention, the Global Environment Facility Trust Fund shall be operated under the guidance of and be accountable to the Conference of the Parties. The Conference of the Parties shall provide guidance on overall strategies, policies, programme priorities and eligibility for access to and utilization of financial resources. In addition, the Conference of the Parties shall provide guidance on an indicative list of categories of activities that could receive support from the Global Environment Facility Trust Fund. The Global Environment Facility Trust Fund shall provide resources to meet the agreed incremental costs of global environmental benefits and the agreed full costs of some enabling activities.
8. In providing resources for an activity, the Global Environment Facility Trust Fund should take into account the potential mercury reductions of a proposed activity relative to its costs.
9. For the purposes of this Convention, the Programme referred to in paragraph 6 (b) will be operated under the guidance of and be accountable to the Conference of the Parties. The Conference of the Parties shall, at its first meeting, decide on the hosting institution for the Programme, which shall be an existing entity, and provide guidance to it, including on its duration. All Parties and other relevant stakeholders are invited to provide financial resources to the Programme, on a voluntary basis.
10. The Conference of the Parties and the entities comprising the Mechanism shall agree upon, at the first meeting of the Conference of the Parties, arrangements to give effect to the above paragraphs.
11. The Conference of the Parties shall review, no later than at its third meeting, and thereafter on a regular basis, the level of funding, the guidance provided by the Conference of the Parties to the entities entrusted to operationalize the Mechanism established under this Article and their effectiveness, and their ability to address the changing needs of developing country Parties and Parties with economies in transition. It shall, based on such review, take appropriate action to improve the effectiveness of the Mechanism.
12. All Parties, within their capabilities, are invited to contribute to the Mechanism. The Mechanism shall encourage the provision of resources from other sources, including the private sector, and shall seek to leverage such resources for the activities it supports.
Article 14
Capacity-building, technical assistance
and technology transfer
1. Parties shall cooperate to provide, within their respective capabilities, timely and appropriate capacity-building and technical assistance to developing country Parties, in particular Parties that are least developed countries or small island developing States, and Parties with economies in transition, to assist them in implementing their obligations under this Convention.Capacity-building, technical assistance
and technology transfer
2. Capacity-building and technical assistance pursuant to paragraph 1 and Article 13 may be delivered through regional, subregional and national arrangements, including existing regional and subregional centres, through other multilateral and bilateral means, and through partnerships, including partnerships involving the private sector. Cooperation and coordination with other multilateral environmental agreements in the field of chemicals and wastes should be sought to increase the effectiveness of technical assistance and its delivery.
3. Developed country Parties and other Parties within their capabilities shall promote and facilitate, supported by the private sector and other relevant stakeholders as appropriate, development, transfer and diffusion of, and access to, up-to-date environmentally sound alternative technologies to developing country Parties, in particular the least developed countries and small island developing States, and Parties with economies in transition, to strengthen their capacity to effectively implement this Convention.
4. The Conference of the Parties shall, by its second meeting and thereafter on a regular basis, and taking into account submissions and reports from Parties including those as provided for in Article 21 and information provided by other stakeholders:
(a) Consider information on existing initiatives and progress made in relation to alternative technologies;
(b) Consider the needs of Parties, particularly developing country Parties, for alternative technologies; and
(c) Identify challenges experienced by Parties, particularly developing country Parties, in technology transfer.
5. The Conference of the Parties shall make recommendations on how capacity-building, technical assistance and technology transfer could be further enhanced under this Article.
Article 15
Implementation and Compliance Committee
1. A mechanism, including a Committee as a subsidiary body of the Conference of the Parties, is hereby established to promote implementation of, and review compliance with, all provisions of this Convention. The mechanism, including the Committee, shall be facilitative in nature and shall pay particular attention to the respective national capabilities and circumstances of Parties.Implementation and Compliance Committee
2. The Committee shall promote implementation of, and review compliance with, all provisions of this Convention. The Committee shall examine both individual and systemic issues of implementation and compliance and make recommendations, as appropriate, to the Conference of the Parties.
3. The Committee shall consist of 15 members, nominated by Parties and elected by the Conference of the Parties, with due consideration to equitable geographical representation based on the five regions of the United Nations; the first members shall be elected at the first meeting of the Conference of the Parties and thereafter in accordance with the rules of procedure approved by the Conference of the Parties pursuant to paragraph 5; the members of the Committee shall have competence in a field relevant to this Convention and reflect an appropriate balance of expertise.
4. The Committee may consider issues on the basis of:
(a) Written submissions from any Party with respect to its own compliance;
(b) National reports in accordance with Article 21; and
(c) Requests from the Conference of the Parties.
5. The Committee shall elaborate its rules of procedure, which shall be subject to approval by the second meeting of the Conference of the Parties; the Conference of the Parties may adopt further terms of reference for the Committee.
6. The Committee shall make every effort to adopt its recommendations by consensus. If all efforts at consensus have been exhausted and no consensus is reached, such recommendations shall as a last resort be adopted by a three-fourths majority vote of the members present and voting, based on a quorum of two-thirds of the members.
Article 16
Health aspects
1. Parties are encouraged to:Health aspects
(a) Promote the development and implementation of strategies and programmes to identify and protect populations at risk, particularly vulnerable populations, and which may include adopting science-based health guidelines relating to the exposure to mercury and mercury compounds, setting targets for mercury exposure reduction, where appropriate, and public education, with the participation of public health and other involved sectors;
(b) Promote the development and implementation of science-based educational and preventive programmes on occupational exposure to mercury and mercury compounds;
(c) Promote appropriate health-care services for prevention, treatment and care for populations affected by the exposure to mercury or mercury compounds; and
(d) Establish and strengthen, as appropriate, the institutional and health professional capacities for the prevention, diagnosis, treatment and monitoring of health risks related to the exposure to mercury and mercury compounds.
2. The Conference of the Parties, in considering health-related issues or activities, should:
(a) Consult and collaborate with the World Health Organization, the International Labour Organization and other relevant intergovernmental organizations, as appropriate; and
(b) Promote cooperation and exchange of information with the World Health Organization, the International Labour Organization and other relevant intergovernmental organizations, as appropriate.
Article 17
Information exchange
1. Each Party shall facilitate the exchange of:Information exchange
(a) Scientific, technical, economic and legal information concerning mercury and mercury compounds, including toxicological, ecotoxicological and safety information;
(b) Information on the reduction or elimination of the production, use, trade, emissions and releases of mercury and mercury compounds;
(c) Information on technically and economically viable alternatives to:
(i) Mercury-added products;
(ii) Manufacturing processes in which mercury or mercury compounds are used; and
(iii) Activities and processes that emit or release mercury or mercury compounds;
including information on the health and environmental risks and economic and social costs and benefits of such alternatives; and
(d) Epidemiological information concerning health impacts associated with exposure to mercury and mercury compounds, in close cooperation with the World Health Organization and other relevant organizations, as appropriate.
2. Parties may exchange the information referred to in paragraph 1 directly, through the Secretariat, or in cooperation with other relevant organizations, including the secretariats of chemicals and wastes conventions, as appropriate.
3. The Secretariat shall facilitate cooperation in the exchange of information referred to in this Article, as well as with relevant organizations, including the secretariats of multilateral environmental agreements and other international initiatives. In addition to information from Parties, this information shall include information from intergovernmental and non-governmental organizations with expertise in the area of mercury, and from national and international institutions with such expertise.
4. Each Party shall designate a national focal point for the exchange of information under this Convention, including with regard to the consent of importing Parties under Article 3.
5. For the purposes of this Convention, information on the health and safety of humans and the environment shall not be regarded as confidential. Parties that exchange other information pursuant to this Convention shall protect any confidential information as mutually agreed.
Article 18
Public information, awareness and education
1. Each Party shall, within its capabilities, promote and facilitate:Public information, awareness and education
(a) Provision to the public of available information on:
(i) The health and environmental effects of mercury and mercury compounds;
(ii) Alternatives to mercury and mercury compounds;
(iii) The topics identified in paragraph 1 of Article 17;
(iv) The results of its research, development and monitoring activities under Article 19; and
(v) Activities to meet its obligations under this Convention;
(b) Education, training and public awareness related to the effects of exposure to mercury and mercury compounds on human health and the environment in collaboration with relevant intergovernmental and non-governmental organizations and vulnerable populations, as appropriate.
2. Each Party shall use existing mechanisms or give consideration to the development of mechanisms, such as pollutant release and transfer registers where applicable, for the collection and dissemination of information on estimates of its annual quantities of mercury and mercury compounds that are emitted, released or disposed of through human activities.
Article 19
Research, development and monitoring
1. Parties shall endeavour to cooperate to develop and improve, taking into account their respective circumstances and capabilities:Research, development and monitoring
(a) Inventories of use, consumption, and anthropogenic emissions to air and releases to water and land of mercury and mercury compounds;
(b) Modelling and geographically representative monitoring of levels of mercury and mercury compounds in vulnerable populations and in environmental media, including biotic media such as fish, marine mammals, sea turtles and birds, as well as collaboration in the collection and exchange of relevant and appropriate samples;
(c) Assessments of the impact of mercury and mercury compounds on human health and the environment, in addition to social, economic and cultural impacts, particularly in respect of vulnerable populations;
(d) Harmonized methodologies for the activities undertaken under subparagraphs (a), (b) and (c);
(e) Information on the environmental cycle, transport (including long-range transport and deposition), transformation and fate of mercury and mercury compounds in a range of ecosystems, taking appropriate account of the distinction between anthropogenic and natural emissions and releases of mercury and of remobilization of mercury from historic deposition;
(f) Information on commerce and trade in mercury and mercury compounds and mercury-added products; and
(g) Information and research on the technical and economic availability of mercury-free products and processes and on best available techniques and best environmental practices to reduce and monitor emissions and releases of mercury and mercury compounds.
2. Parties should, where appropriate, build on existing monitoring networks and research programmes in undertaking the activities identified in paragraph 1.
Article 20
Implementation plans
1. Each Party may, following an initial assessment, develop and execute an implementation plan, taking into account its domestic circumstances, for meeting the obligations under this Convention. Any such plan should be transmitted to the Secretariat as soon as it has been developed.Implementation plans
2. Each Party may review and update its implementation plan, taking into account its domestic circumstances and referring to guidance from the Conference of the Parties and other relevant guidance.
3. Parties should, in undertaking work in paragraphs 1 and 2, consult national stakeholders to facilitate the development, implementation, review and updating of their implementation plans.
4. Parties may also coordinate on regional plans to facilitate implementation of this Convention.
Article 21
Reporting
1. Each Party shall report to the Conference of the Parties, through the Secretariat, on the measures it has taken to implement the provisions of this Convention and on the effectiveness of such measures and the possible challenges in meeting the objectives of the Convention.Reporting
2. Each Party shall include in its reporting the information as called for in Articles 3, 5, 7, 8 and 9 of this Convention.
3. The Conference of the Parties shall, at its first meeting, decide upon the timing and format of the reporting to be followed by the Parties, taking into account the desirability of coordinating reporting with other relevant chemicals and wastes conventions.
Article 22
Effectiveness evaluation
1. The Conference of the Parties shall evaluate the effectiveness of this Convention, beginning no later than six years after the date of entry into force of the Convention and periodically thereafter at intervals to be decided by it.Effectiveness evaluation
2. To facilitate the evaluation, the Conference of the Parties shall, at its first meeting, initiate the establishment of arrangements for providing itself with comparable monitoring data on the presence and movement of mercury and mercury compounds in the environment as well as trends in levels of mercury and mercury compounds observed in biotic media and vulnerable populations.
3. The evaluation shall be conducted on the basis of available scientific, environmental, technical, financial and economic information, including:
(a) Reports and other monitoring information provided to the Conference of the Parties pursuant to paragraph 2;
(b) Reports submitted pursuant to Article 21;
(c) Information and recommendations provided pursuant to Article 15; and
(d) Reports and other relevant information on the operation of the financial assistance, technology transfer and capacity-building arrangements put in place under this Convention.
Article 23
Conference of the Parties
1. A Conference of the Parties is hereby established.Conference of the Parties
2. The first meeting of the Conference of the Parties shall be convened by the Executive Director of the United Nations Environment Programme no later than one year after the date of entry into force of this Convention. Thereafter, ordinary meetings of the Conference of the Parties shall be held at regular intervals to be decided by the Conference.
3. Extraordinary meetings of the Conference of the Parties shall be held at such other times as may be deemed necessary by the Conference, or at the written request of any Party, provided that, within six months of the request being communicated to the Parties by the Secretariat, it is supported by at least one third of the Parties.
4. The Conference of the Parties shall by consensus agree upon and adopt at its first meeting rules of procedure and financial rules for itself and any of its subsidiary bodies, as well as financial provisions governing the functioning of the Secretariat.
5. The Conference of the Parties shall keep under continuous review and evaluation the implementation of this Convention. It shall perform the functions assigned to it by this Convention and, to that end, shall:
(a) Establish such subsidiary bodies as it considers necessary for the implementation of this Convention;
(b) Cooperate, where appropriate, with competent international organizations and intergovernmental and non-governmental bodies;
(c) Regularly review all information made available to it and to the Secretariat pursuant to Article 21;
(d) Consider any recommendations submitted to it by the Implementation and Compliance Committee;
(e) Consider and undertake any additional action that may be required for the achievement of the objectives of this Convention; and
(f) Review Annexes A and B pursuant to Article 4 and Article 5.
6. The United Nations, its specialized agencies and the International Atomic Energy Agency, as well as any State not a Party to this Convention, may be represented at meetings of the Conference of the Parties as observers. Any body or agency, whether national or international, governmental or non-governmental, that is qualified in matters covered by this Convention and has informed the Secretariat of its wish to be represented at a meeting of the Conference of the Parties as an observer may be admitted unless at least one third of the Parties present object. The admission and participation of observers shall be subject to the rules of procedure adopted by the Conference of the Parties.
Article 24
Secretariat
1. A Secretariat is hereby established.Secretariat
2. The functions of the Secretariat shall be:
(a) To make arrangements for meetings of the Conference of the Parties and its subsidiary bodies and to provide them with services as required;
(b) To facilitate assistance to Parties, particularly developing country Parties and Parties with economies in transition, on request, in the implementation of this Convention;
(c) To coordinate, as appropriate, with the secretariats of relevant international bodies, particularly other chemicals and waste conventions;
(d) To assist Parties in the exchange of information related to the implementation of this Convention;
(e) To prepare and make available to the Parties periodic reports based on information received pursuant to Articles 15 and 21 and other available information;
(f) To enter, under the overall guidance of the Conference of the Parties, into such administrative and contractual arrangements as may be required for the effective discharge of its functions; and
(g) To perform the other secretariat functions specified in this Convention and such other functions as may be determined by the Conference of the Parties.
3. The secretariat functions for this Convention shall be performed by the Executive Director of the United Nations Environment Programme, unless the Conference of the Parties decides, by a three-fourths majority of the Parties present and voting, to entrust the secretariat functions to one or more other international organizations.
4. The Conference of the Parties, in consultation with appropriate international bodies, may provide for enhanced cooperation and coordination between the Secretariat and the secretariats of other chemicals and wastes conventions. The Conference of the Parties, in consultation with appropriate international bodies, may provide further guidance on this matter.
Article 25
Settlement of disputes
1. Parties shall seek to settle any dispute between them concerning the interpretation or application of this Convention through negotiation or other peaceful means of their own choice.Settlement of disputes
2. When ratifying, accepting, approving or acceding to this Convention, or at any time thereafter, a Party that is not a regional economic integration organization may declare in a written instrument submitted to the Depositary that, with regard to any dispute concerning the interpretation or application of this Convention, it recognizes one or both of the following means of dispute settlement as compulsory in relation to any Party accepting the same obligation:
(a) Arbitration in accordance with the procedure set out in Part I of Annex E;
(b) Submission of the dispute to the International Court of Justice.
3. A Party that is a regional economic integration organization may make a declaration with like effect in relation to arbitration in accordance with paragraph 2.
4. A declaration made pursuant to paragraph 2 or 3 shall remain in force until it expires in accordance with its terms or until three months after written notice of its revocation has been deposited with the Depositary.
5. The expiry of a declaration, a notice of revocation or a new declaration shall in no way affect proceedings pending before an arbitral tribunal or the International Court of Justice, unless the parties to the dispute otherwise agree.
6. If the parties to a dispute have not accepted the same means of dispute settlement pursuant to paragraph 2 or 3, and if they have not been able to settle their dispute through the means mentioned in paragraph 1 within twelve months following notification by one Party to another that a dispute exists between them, the dispute shall be submitted to a conciliation commission at the request of any party to the dispute. The procedure set out in Part II of Annex E shall apply to conciliation under this Article.
Article 26
Amendments to the Convention
1. Amendments to this Convention may be proposed by any Party.Amendments to the Convention
2. Amendments to this Convention shall be adopted at a meeting of the Conference of the Parties. The text of any proposed amendment shall be communicated to the Parties by the Secretariat at least six months before the meeting at which it is proposed for adoption. The Secretariat shall also communicate the proposed amendment to the signatories to this Convention and, for information, to the Depositary.
3. The Parties shall make every effort to reach agreement on any proposed amendment to this Convention by consensus. If all efforts at consensus have been exhausted, and no agreement reached, the amendment shall as a last resort be adopted by a three-fourths majority vote of the Parties present and voting at the meeting.
4. An adopted amendment shall be communicated by the Depositary to all Parties for ratification, acceptance or approval.
5. Ratification, acceptance or approval of an amendment shall be notified to the Depositary in writing. An amendment adopted in accordance with paragraph 3 shall enter into force for the Parties having consented to be bound by it on the ninetieth day after the date of deposit of instruments of ratification, acceptance or approval by at least three-fourths of the Parties that were Parties at the time at which the amendment was adopted. Thereafter, the amendment shall enter into force for any other Party on the ninetieth day after the date on which that Party deposits its instrument of ratification, acceptance or approval of the amendment.
Article 27
Adoption and amendment of annexes
1. Annexes to this Convention shall form an integral part thereof and, unless expressly provided otherwise, a reference to this Convention constitutes at the same time a reference to any annexes thereto.Adoption and amendment of annexes
2. Any additional annexes adopted after the entry into force of this Convention shall be restricted to procedural, scientific, technical or administrative matters.
3. The following procedure shall apply to the proposal, adoption and entry into force of additional annexes to this Convention:
(a) Additional annexes shall be proposed and adopted according to the procedure laid down in paragraphs 1-3 of Article 26;
(b) Any Party that is unable to accept an additional annex shall so notify the Depositary, in writing, within one year from the date of communication by the Depositary of the adoption of such annex. The Depositary shall without delay notify all Parties of any such notification received. A Party may at any time notify the Depositary, in writing, that it withdraws a previous notification of non-acceptance in respect of an additional annex, and the annex shall thereupon enter into force for that Party subject to subparagraph (c); and
(c) On the expiry of one year from the date of the communication by the Depositary of the adoption of an additional annex, the annex shall enter into force for all Parties that have not submitted a notification of non-acceptance in accordance with the provisions of subparagraph (b).
4. The proposal, adoption and entry into force of amendments to annexes to this Convention shall be subject to the same procedures as for the proposal, adoption and entry into force of additional annexes to the Convention, except that an amendment to an annex shall not enter into force with regard to any Party that has made a declaration with regard to amendment of annexes in accordance with paragraph 5 of Article 30, in which case any such amendment shall enter into force for such a Party on the ninetieth day after the date it has deposited with the Depositary its instrument of ratification, acceptance, approval or accession with respect to such amendment.
5. If an additional annex or an amendment to an annex is related to an amendment to this Convention, the additional annex or amendment shall not enter into force until such time as the amendment to the Convention enters into force.
Article 28
Right to vote
1. Each Party to this Convention shall have one vote, except as provided for in paragraph 2.Right to vote
2. A regional economic integration organization, on matters within its competence, shall exercise its right to vote with a number of votes equal to the number of its member States that are Parties to this Convention. Such an organization shall not exercise its right to vote if any of its member States exercises its right to vote, and vice versa.
Article 29
Signature
This Convention shall be opened for signature at Kumamoto, Japan, by all States and regional economic integration organizations on 10 and 11 October 2013, and thereafter at the United Nations Headquarters in New York until 9 October 2014.Signature
Article 30
Ratification, acceptance, approval or accession
1. This Convention shall be subject to ratification, acceptance or approval by States and by regional economic integration organizations. It shall be open for accession by States and by regional economic integration organizations from the day after the date on which the Convention is closed for signature. Instruments of ratification, acceptance, approval or accession shall be deposited with the Depositary.Ratification, acceptance, approval or accession
2. Any regional economic integration organization that becomes a Party to this Convention without any of its member States being a Party shall be bound by all the obligations under the Convention. In the case of such organizations, one or more of whose member States is a Party to this Convention, the organization and its member States shall decide on their respective responsibilities for the performance of their obligations under the Convention. In such cases, the organization and the member States shall not be entitled to exercise rights under the Convention concurrently.
3. In its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, a regional economic integration organization shall declare the extent of its competence in respect of the matters governed by this Convention. Any such organization shall also inform the Depositary, who shall in turn inform the Parties, of any relevant modification of the extent of its competence.
4. Each State or regional economic integration organization is encouraged to transmit to the Secretariat at the time of its ratification, acceptance, approval or accession of the Convention information on its measures to implement the Convention.
5. In its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, any Party may declare that, with regard to it, any amendment to an annex shall enter into force only upon the deposit of its instrument of ratification, acceptance, approval or accession with respect thereto.
Article 31
Entry into force
1. This Convention shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit of the fiftieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession.Entry into force
2. For each State or regional economic integration organization that ratifies, accepts or approves this Convention or accedes thereto after the deposit of the fiftieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession, the Convention shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit by such State or regional economic integration organization of its instrument of ratification, acceptance, approval or accession.
3. For the purposes of paragraphs 1 and 2, any instrument deposited by a regional economic integration organization shall not be counted as additional to those deposited by member States of that organization.
Article 32
Reservations
No reservations may be made to this Convention.Reservations
Article 33
Withdrawal
1. At any time after three years from the date on which this Convention has entered into force for a Party, that Party may withdraw from the Convention by giving written notification to the Depositary.Withdrawal
2. Any such withdrawal shall take effect upon expiry of one year from the date of receipt by the Depositary of the notification of withdrawal, or on such later date as may be specified in the notification of withdrawal.
Article 34
Depositary
The Secretary-General of the United Nations shall be the Depositary of this Convention.Depositary
Article 35
Authentic texts
The original of this Convention, of which the Arabic, Chinese, English, French, Russian and Spanish texts are equally authentic, shall be deposited with the Depositary.Authentic texts
IN WITNESS WHEREOF the undersigned, being duly authorized to that effect, have signed this Convention.
Done at Kumamoto, Japan, on this tenth day of October, two thousand and thirteen.
Annex A
Mercury-added products
The following products are excluded from this Annex:
(a) Products essential for civil protection and military uses;
(b) Products for research, calibration of instrumentation, for use as reference standard;
(c) Where no feasible mercury-free alternative for replacement is available, switches and relays, cold cathode fluorescent lamps and external electrode fluorescent lamps (CCFL and EEFL) for electronic displays, and measuring devices;
(d) Products used in traditional or religious practices; and
(e) Vaccines containing thiomersal as preservatives.
Part I: Products subject to Article 4, paragraph 1
|
Mercury-added products
|
Date after which the manufacture, import or export of the product shall not be allowed (phase-out date) |
|
Batteries, except for button zinc silver oxide batteries with a mercury content < 2% and button zinc air batteries with a mercury content < 2% |
2020
|
|
Switches and relays, except very high accuracy capacitance and loss measurement bridges and high frequency radio frequency switches and relays in monitoring and control instruments with a maximum mercury content of 20 mg per bridge, switch or relay |
2020
|
|
Compact fluorescent lamps (CFLs) for general lighting purposes that are ≤ 30 watts with a mercury content exceeding 5 mg per lamp burner |
2020
|
|
Linear fluorescent lamps (LFLs) for general lighting purposes: (a) Triband phosphor < 60 watts with a mercury content exceeding 5 mg per lamp; (b) Halophosphate phosphor ≤ 40 watts with a mercury content exceeding 10 mg per lamp |
2020
|
|
High pressure mercury vapour lamps (HPMV) for general lighting purposes |
2020
|
|
Mercury in cold cathode fluorescent lamps and external electrode fluorescent lamps (CCFL and EEFL) for electronic displays: (a) short length (≤ 500 mm) with mercury content exceeding 3.5 mg per lamp (b) medium length (> 500 mm and ≤ 1 500 mm) with mercury content exceeding 5 mg per lamp (c) long length (> 1 500 mm) with mercury content exceeding 13 mg per lamp |
2020
|
|
Cosmetics (with mercury content above 1ppm), including skin lightening soaps and creams, and not including eye area cosmetics where mercury is used as a preservative and no effective and safe substitute preservatives are available1/ |
2020
|
|
Pesticides, biocides and topical antiseptics |
2020
|
|
The following non-electronic measuring devices except non-electronic measuring devices installed in large-scale equipment or those used for high precision measurement, where no suitable mercury-free alternative is available: (a) barometers;
(b) hygrometers;
(c) manometers;
(d) thermometers;
(e) sphygmomanometers.
|
2020
|
1/ The intention is not to cover cosmetics, soaps or creams with trace contaminants of mercury.
Part II: Products subject to Article 4, paragraph 3
|
Mercury-added products
|
Provisions
|
|
Dental amalgam
|
Measures to be taken by a Party to phase down the use of dental amalgam shall take into account the Party’s domestic circumstances and relevant international guidance and shall include two or more of the measures from the following list: (i) Setting national objectives aiming at dental caries prevention and health promotion, thereby minimizing the need for dental restoration; (ii) Setting national objectives aiming at minimizing its use; (iii) Promoting the use of cost-effective and clinically effective mercury‑free alternatives for dental restoration; (iv) Promoting research and development of quality mercury-free materials for dental restoration; (v) Encouraging representative professional organizations and dental schools to educate and train dental professionals and students on the use of mercury-free dental restoration alternatives and on promoting best management practices; (vi) Discouraging insurance policies and programmes that favour dental amalgam use over mercury‑free dental restoration; (vii) Encouraging insurance policies and programmes that favour the use of quality alternatives to dental amalgam for dental restoration; (viii) Restricting the use of dental amalgam to its encapsulated form; (ix) Promoting the use of best environmental practices in dental facilities to reduce releases of mercury and mercury compounds to water and land. |
Annex B
Manufacturing processes in which mercury or mercury compounds are used
Part I: Processes subject to Article 5, paragraph 2
Manufacturing processes in which mercury or mercury compounds are used
Part I: Processes subject to Article 5, paragraph 2
|
Manufacturing processes using mercury or mercury compounds |
Phase-out date
|
|
Chlor-alkali production
|
2025
|
|
Acetaldehyde production in which mercury or mercury compounds are used as a catalyst |
2018
|
Part II: Processes subject to Article 5, paragraph 3
|
Mercury using process
|
Provisions
|
|
Vinyl chloride monomer production
|
Measures to be taken by the Parties shall include but not be limited to: (i) Reduce the use of mercury in terms of per unit production by 50 per cent by the year 2020 against 2010 use; (ii) Promoting measures to reduce the reliance on mercury from primary mining; (iii) Taking measures to reduce emissions and releases of mercury to the environment; (iv) Supporting research and development in respect of mercury-free catalysts and processes; (v) Not allowing the use of mercury five years after the Conference of the Parties has established that mercury-free catalysts based on existing processes have become technically and economically feasible; (vi) Reporting to the Conference of the Parties on its efforts to develop and/or identify alternatives and phase out mercury use in accordance with Article 21. |
|
Sodium or Potassium Methylate or Ethylate
|
Measures to be taken by the Parties shall include but not be limited to: (i) Measures to reduce the use of mercury aiming at the phase out of this use as fast as possible and within 10 years of the entry into force of the Convention; (ii) Reduce emissions and releases in terms of per unit production by 50 per cent by 2020 compared to 2010; (iii) Prohibiting the use of fresh mercury from primary mining; (iv) Supporting research and development in respect of mercury-free processes; (v) Not allowing the use of mercury five years after the Conference of the Parties has established that mercury-free processes have become technically and economically feasible; (vi) Reporting to the Conference of the Parties on its efforts to develop and/or identify alternatives and phase out mercury use in accordance with Article 21. |
|
Production of polyurethane using mercury containing catalysts |
Measures to be taken by the Parties shall include but not be limited to: (i) Taking measures to reduce the use of mercury, aiming at the phase out of this use as fast as possible, within 10 years of the entry into force of the Convention; (ii) Taking measures to reduce the reliance on mercury from primary mercury mining; (iii) Taking measures to reduce emissions and releases of mercury to the environment; (iv) Encouraging research and development in respect of mercury-free catalysts and processes; (v) Reporting to the Conference of the Parties on its efforts to develop and/or identify alternatives and phase out mercury use in accordance with Article 21. Paragraph 6 of Article 5 shall not apply to this manufacturing process. |
Artisanal and small-scale gold mining
National action plans
1. Each Party that is subject to the provisions of paragraph 3 of Article 7 shall include in its national action plan:
(a) National objectives and reduction targets;
(b) Actions to eliminate:
(i) Whole ore amalgamation;
(ii) Open burning of amalgam or processed amalgam;
(iii) Burning of amalgam in residential areas; and
(iv) Cyanide leaching in sediment, ore or tailings to which mercury has been added without first removing the mercury;
(c) Steps to facilitate the formalization or regulation of the artisanal and small-scale gold mining sector;
(d) Baseline estimates of the quantities of mercury used and the practices employed in artisanal and small-scale gold mining and processing within its territory;
(e) Strategies for promoting the reduction of emissions and releases of, and exposure to, mercury in artisanal and small-scale gold mining and processing, including mercury-free methods;
(f) Strategies for managing trade and preventing the diversion of mercury and mercury compounds from both foreign and domestic sources to use in artisanal and small scale gold mining and processing;
(g) Strategies for involving stakeholders in the implementation and continuing development of the national action plan;
(h) A public health strategy on the exposure of artisanal and small-scale gold miners and their communities to mercury. Such a strategy should include, inter alia, the gathering of health data, training for health-care workers and awareness-raising through health facilities;
(i) Strategies to prevent the exposure of vulnerable populations, particularly children and women of child-bearing age, especially pregnant women, to mercury used in artisanal and small-scale gold mining;
(j) Strategies for providing information to artisanal and small-scale gold miners and affected communities; and
(k) A schedule for the implementation of the national action plan.
2. Each Party may include in its national action plan additional strategies to achieve its objectives, including the use or introduction of standards for mercury-free artisanal and small-scale gold mining and market-based mechanisms or marketing tools.
Annex D
List of point sources of emissions of mercury and mercury compounds to the atmosphere
Point source category:
Coal-fired power plants; Coal-fired industrial boilers;
Smelting and roasting processes used in the production of non-ferrous metals; 1) Waste incineration facilities; Cement clinker production facilities.
____________________________________
1/ For the purpose of this Annex, “non-ferrous metals” refers to lead, zinc, copper and industrial gold.
Annex E
Arbitration and conciliation procedures
Part I: Arbitration procedure
The arbitration procedure for purposes of paragraph 2 (a) of Article 25 of this Convention shall be as follows:
Article 1
1. A Party may initiate recourse to arbitration in accordance with Article 25 of this Convention by written notification addressed to the other party or parties to the dispute. The notification shall be accompanied by a statement of claim, together with any supporting documents. Such notification shall state the subject matter of arbitration and include, in particular, the Articles of this Convention the interpretation or application of which are at issue.2. The claimant party shall notify the Secretariat that it is referring a dispute to arbitration pursuant to Article 25 of this Convention. The notification shall be accompanied by the written notification of the claimant party, the statement of claim, and the supporting documents referred to in paragraph 1 above. The Secretariat shall forward the information thus received to all Parties.
Article 2
1. If a dispute is referred to arbitration in accordance with Article 1 above, an arbitral tribunal shall be established. It shall consist of three members.2. Each party to the dispute shall appoint an arbitrator, and the two arbitrators so appointed shall designate by agreement the third arbitrator, who shall be the President of the tribunal. In disputes between more than two parties, parties in the same interest shall appoint one arbitrator jointly by agreement. The President of the tribunal shall not be a national of any of the parties to the dispute, nor have his or her usual place of residence in the territory of any of these parties, nor be employed by any of them, nor have dealt with the case in any other capacity.
3. Any vacancy shall be filled in the manner prescribed for the initial appointment.
Article 3
1. If one of the parties to the dispute does not appoint an arbitrator within two months of the date on which the respondent party receives the notification of the arbitration, the other party may inform the Secretary-General of the United Nations, who shall make the designation within a further two-month period.2. If the President of the arbitral tribunal has not been designated within two months of the date of the appointment of the second arbitrator, the Secretary-General of the United Nations shall, at the request of a party, designate the President within a further two-month period.
Article 4
The arbitral tribunal shall render its decisions in accordance with the provisions of this Convention and international law.Article 5
Unless the parties to the dispute otherwise agree, the arbitral tribunal shall determine its own rules of procedure.Article 6
The arbitral tribunal may, at the request of one of the parties to the dispute, recommend essential interim measures of protection.Article 7
The parties to the dispute shall facilitate the work of the arbitral tribunal and, in particular, using all means at their disposal, shall:(a) Provide it with all relevant documents, information and facilities; and
(b) Enable it, when necessary, to call witnesses or experts and receive their evidence.
Article 8
The parties to the dispute and the arbitrators are under an obligation to protect the confidentiality of any information or documents that they receive in confidence during the proceedings of the arbitral tribunal.Article 9
Unless the arbitral tribunal determines otherwise because of the particular circumstances of the case, the costs of the tribunal shall be borne by the parties to the dispute in equal shares. The tribunal shall keep a record of all its costs and shall furnish a final statement thereof to the parties.Article 10
A Party that has an interest of a legal nature in the subject matter of the dispute that may be affected by the decision may intervene in the proceedings with the consent of the arbitral tribunal.Article 11
The arbitral tribunal may hear and determine counterclaims arising directly out of the subject matter of the dispute.Article 12
Decisions of the arbitral tribunal on both procedure and substance shall be taken by a majority vote of its members.Article 13
1. If one of the parties to the dispute does not appear before the arbitral tribunal or fails to defend its case, the other party may request the tribunal to continue the proceedings and to make its decision. Absence of a party or a failure of a party to defend its case shall not constitute a bar to the proceedings.2. Before rendering its final decision, the arbitral tribunal must satisfy itself that the claim is well founded in fact and law.
Article 14
The arbitral tribunal shall render its final decision within five months of the date on which it is fully constituted, unless it finds it necessary to extend the time limit for a period that should not exceed five more months.Article 15
The final decision of the arbitral tribunal shall be confined to the subject matter of the dispute and shall state the reasons on which it is based. It shall contain the names of the members who have participated and the date of the final decision. Any member of the tribunal may attach a separate or dissenting opinion to the final decision.Article 16
The final decision shall be binding on the parties to the dispute. The interpretation of this Convention given by the final decision shall also be binding upon a Party intervening under Article 10 above insofar as it relates to matters in respect of which that Party intervened. The final decision shall be without appeal unless the parties to the dispute have agreed in advance to an appellate procedure.Article 17
Any disagreement that may arise between those bound by the final decision in accordance with Article 16 above, as regards the interpretation or manner of implementation of that final decision, may be submitted by any of them for decision to the arbitral tribunal that rendered it.Part II: Conciliation procedure
The conciliation procedure for purposes of paragraph 6 of Article 25 of this Convention shall be as follows:Article 1
A request by a party to a dispute to establish a conciliation commission pursuant to paragraph 6 of Article 25 of this Convention shall be addressed in writing to the Secretariat, with a copy to the other party or parties to the dispute. The Secretariat shall forthwith inform all Parties accordingly.Article 2
1. The conciliation commission shall, unless the parties to the dispute otherwise agree, comprise three members, one appointed by each party concerned and a President chosen jointly by those members.2. In disputes between more than two parties, parties in the same interest shall appoint their member of the commission jointly by agreement.
Article 3
If any appointment by the parties to the dispute is not made within two months of the date of receipt by the Secretariat of the written request referred to in Article 1 above, the Secretary-General of the United Nations shall, upon request by any party, make such appointment within a further two-month period.Article 4
If the President of the conciliation commission has not been chosen within two months of the appointment of the second member of the commission, the Secretary-General of the United Nations shall, upon request by any party to the dispute, designate the President within a further two-month period.Article 5
The conciliation commission shall assist the parties to the dispute in an independent and impartial manner in their attempt to reach an amicable resolution.Article 6
1. The conciliation commission may conduct the conciliation proceedings in such a manner as it considers appropriate, taking fully into account the circumstances of the case and the views the parties to the dispute may express, including any request for a swift resolution. It may adopt its own rules of procedure as necessary, unless the parties otherwise agree.2. The conciliation commission may, at any time during the proceedings, make proposals or recommendations for a resolution of the dispute.
Article 7
The parties to the dispute shall cooperate with the conciliation commission. In particular, they shall endeavour to comply with requests by the commission to submit written materials, provide evidence and attend meetings. The parties and the members of the conciliation commission are under an obligation to protect the confidentiality of any information or documents they receive in confidence during the proceedings of the commission.Article 8
The conciliation commission shall take its decisions by a majority vote of its members. Article 9
Unless the dispute has already been resolved, the conciliation commission shall render a report with recommendations for resolution of the dispute no later than twelve months of being fully constituted, which the parties to the dispute shall consider in good faith.Article 10
Any disagreement as to whether the conciliation commission has competence to consider a matter referred to it shall be decided by the commission.Article 11
The costs of the conciliation commission shall be borne by the parties to the dispute in equal shares, unless they agree otherwise. The commission shall keep a record of all its costs and shall furnish a final statement thereof to the parties.