LPC179/2018
ID intern unic:  376851
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 179
din  26.07.2018
pentru modificarea unor acte legislative
Publicat : 17.08.2018 în Monitorul Oficial Nr. 309-320     art Nr : 498     Data intrarii in vigoare : 17.08.2018
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Art. I. – Articolul 251 din Codul fiscal nr. 1163/1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 8 februarie 2007), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) În procesul examinării cazurilor de încălcare fiscală în care se constată semne ale componenței de infracţiune, Serviciul Fiscal de Stat adoptă decizia asupra cazului de încălcare fiscală, în care se indică exact prejudiciul cauzat prin încălcările admise, măsurile de înlăturare a acestor încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin încălcare (achitarea la buget a sumelor de impozite, taxe, contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii și/sau prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, calculate în procesul controlului). Sesizarea organului de urmărire penală cu privire la existența semnelor componenței de infracțiune se face printr-o adresare scrisă, care se transmite acestuia în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei cu privire la contestație sau de la data expirării termenului de contestare a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală prevăzut la art. 268 alin. (1) sau la art. 2741 alin. (8), în cazul în care aceasta nu a fost contestată.”
    articolul se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:
    „(3) În cazul prevăzut la alin. (2), termenul de executare a măsurii de înlăturare a încălcării şi de restituire a prejudiciului cauzat nu poate depăși 30 de zile.
    (4) La sesizarea privind identificarea semnelor componenței de infracțiune, în mod obligatoriu, se anexează actul de control, decizia asupra cazului de încălcare fiscală și materialele ce ţin de controlul în cauză. În sesizare se face consemnarea privind executarea sau neexecutarea măsurii de înlăturare a încălcării stabilite și privind restituirea sau nu a prejudiciului cauzat sau a contravalorii lui (achitarea la buget a sumelor de impozite, taxe, contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii și/sau prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, calculate în procesul controlului).
    Art. II. – Articolul 20 din Legea nr. 192/1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 117–126BIS), cu modi-ficările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    alineatul unic devine alineatul (1);
    articolul se completează cu alineatele (2)–(4) cu următorul cuprins:
    „(2) În cazul constatării semnelor componenței unei infracțiuni în cadrul exercitării atribuţiilor și drepturilor sale, Comisia Naţională emite o decizie în care indică încălcările admise, prescrie măsurile de înlăturare a acestor încălcări și, dacă există și poate fi constatat, indică prejudiciul cauzat prin aceste încălcări, prin sesizarea organului de urmărire penală conform alin. (3). Termenul de executare a prescripţiei în acest caz nu poate depăși 30 de zile.
    (3) Sesizarea organului de urmărire penală cu privire la existența semnelor componenței de infracțiune se face printr-o adresare scrisă, care se transmite acestuia în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei Comisiei Naționale sau de la data expirării termenului stabilit la alin. (2) pentru executarea prescripţiei. La sesizare se anexează decizia și materialele aferente.
    (4) În cazul prevăzut la alin. (2), decizia Comisiei Naționale nu se contestă în instanţa de contencios administrativ.”
    Art. III. – Legea nr. 753/1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 156, art. 764), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (în continuare – Serviciu) este organul de stat specializat în domeniul asigurării securității naționale prin exercitarea tuturor măsurilor adecvate de informaţii și contrainformaţii, de culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, amenințare internă sau externă pentru independenţa, suveranitatea, unitatea, integritatea teritorială, ordinea constituţională, dezvoltarea democratică, securitatea internă a statului, societății și cetățenilor, statalitatea Republicii Moldova, funcționarea stabilă a ramurilor economiei naționale de importanță vitală, atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît și peste hotare.”
    2. La articolul 7:
    în partea introductivă, după cuvîntul „Serviciului” se introduce textul „ , în exercițiul asigurării securității naționale,”;
    litera a):
    la liniuța a cincea, textul „economice şi cele” se exclude;
    după liniuța a cincea, se introduce o liniuță nouă cu următorul cuprins:
    „– acţiunile ce constituie ameninţare externă sau internă la funcţionarea stabilă a ramurilor economiei naţionale de importanţă vitală;”.
    3. La articolul 10 alineatul (1):
    în partea introductivă, după cuvîntul „Serviciul” se introduce textul „ , în limitele atribuțiilor,”;
    la litera n), textul „expertize criminalistice” se substituie cu textul „constatări tehnico-științifice”.
    Art. IV. – Codul penal al Republicii Moldova nr. 985/2002 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72–74, art. 195), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 89, alineatul (2) se completează cu litera b1) cu următorul cuprins:
    „b1) liberarea de pedeapsă în cazul săvîrșirii infracțiunii pentru prima oară și al reparării prejudiciului;”.
    2. Codul se completează cu articolul 911 cu următorul cuprins:
    „Articolul 911. Liberarea de pedeapsă penală în cazul săvîrșirii
                             infracțiunii pentru prima oară și al reparării
                             prejudiciului
    (1) Persoana este liberată de pedeapsă penală în cazul săvîrșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 241, 242, 244, 2441, 246, 2461, 250, 257, 258 și 262 din Partea specială a prezentului cod dacă întrunește cumulativ următoarele condiții:
    a) nu a fost liberată anterior de pedeapsă penală pentru comiterea aceleiași fapte;
    b) a înlăturat încălcările și a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;
    c) a achitat la bugetul de stat o sumă egală cu valoarea prejudiciului material cauzat, dar nu mai mică decît dublul limitei maxime a amenzii prevăzute de sancțiunea articolului corespunzător din Partea specială a codului.
    (2) Persoana este liberată de pedeapsă penală în condițiile alin. (1) doar dacă fapta nu a fost săvîrșită prin aplicarea constrîngerii fizice sau psihice, nu s-a soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu a fost săvîrșită de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală.”
    3. Articolul 125 se abrogă.
    4. La articolul 190:
    în dispoziția alineatului (1), textul „înşelăciune sau abuz de încredere” se substituie cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”;
    în dispoziția alineatului (2), litera c) se exclude.
    5. La articolul 191, în dispoziția alineatului (1), textul „însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredinţate în administrarea vinovatului” se substituie cu textul „însușirea, dispunerea sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane de către cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop ori refuzul de a le restitui, care a produs daune considerabile”.
    6. Articolul 2401 se abrogă.
    7. Articolul 241:
    alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Practicarea ilegală a activității de întreprinzător, soldată cu obținerea unui profit în proporții mari, săvîrșită prin:
    a) desfășurarea activității fără înregistrare (reînregistrare), licență și/sau fără autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfășurarea activității în cauză;
    b) desfășurarea unor genuri de activitate interzise de lege,
    se pedepsește cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 200 de ore, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.”
    în sancțiunea alineatului (2), textul „de la 4000 la 7000” se substituie cu textul „de la 4000 la 6000 de”.
    8. Articolul 2411:
    în sancțiunea alineatului (1), textul „de la 500 la 750” se substituie cu textul „de la 1000 la 1500 de”, iar textul „sau cu închisoare de pînă la 3 ani” se exclude;
    în sancțiunea alineatului (2), textul „de la 850 la 1350” se substituie cu textul „de la 1700 la 2700 de”, iar textul „de la 2 pînă la 6 ani” – cu textul „de la 2 pînă la 5 ani”.
    9. În sancțiunea articolului 242, textul „de la 1350 la 2350” se substituie cu textul „de la 2025 la 3525 de”.
    10. La articolul 2422:
    în sancțiunea alineatului (1), textul „sau cu închisoare de la 1 la 3 ani” se exclude;
    în sancțiunea alineatului (2), textul „sau cu închisoare de la 2 la 6 ani” se substituie cu textul „sau cu închisoare de pînă la 3 ani”.
    11. La articolul 244:
    alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor prin includerea intenționată în documentele contabile, fiscale şi/sau financiare, inclusiv în cele electronice, a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază operațiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea intenționată a unor obiecte impozabile, acte contabile, fiscale şi/sau financiare, dacă suma cumulativă a impozitului, taxei prevăzute de Codul fiscal, contribuției de asigurări sociale de stat obligatorii sau primei de asigurare obligatorie de asistență medicală aferente unui an fiscal depășește 50 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei,
    se pedepsește cu amendă în mărime de la 3500 la 5000 de unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 2 ani și 6 luni, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 8000 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.”
    la alineatul (2):
    în dispoziție, litera b) va avea următorul cuprins:
    „b) dacă suma cumulativă a impozitului, taxei prevăzute de Codul fiscal, contribuției de asigurări sociale de stat obligatorii sau primei de asigurare obligatorie de asistență medicală aferente unui an fiscal depășește 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei,”;
    sancțiunea va avea următorul cuprins:
    „se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 de unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 10000 la 16000 de unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.”
    12. Articolul 2441:
    în sancțiunea alineatului (1), textul „ , sau cu închisoare de pînă la 1 an” se exclude;
    în sancțiunea alineatului (2), textul „sau cu închisoare de pînă la 3 ani” se substituie cu textul „sau cu închisoare de pînă la 1 an”.
    13. Articolul 246 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 246. Limitarea concurenţei libere
    (1) Limitarea concurenţei libere prin încheierea unui acord anticoncurenţial orizontal care constituie un cartel dur interzis de legislaţia din domeniul concurenţei, care are ca obiect fixarea preţurilor de vînzare a produselor către terţi, limitarea producţiei sau a vînzărilor, împărţirea pieţelor sau a clienţilor sau participarea cu oferte trucate la licitaţii sau la alte forme de concurs de oferte, dacă prin aceasta a fost obţinut un profit în proporţii deosebit de mari sau au fost cauzate daune în proporţii deosebit de mari unei terţe persoane,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Persoana care a săvîrșit fapta prevăzută la alin. (1) este liberată de răspundere penală în cazul în care aceasta beneficiază de clemenţă conform legislaţiei din domeniul concurenţei.”
    14. Articolul 248:
    la alineatul (1):
    în dispoziție, textul „mărfurilor, obiectelor şi a altor valori în proporţii mari” se substituie cu textul „bunurilor valoarea cărora depășește 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei”;
    în sancțiune, textul „de la 500 la 650” se substituie cu textul „de la 1500 la 2000 de”;
    în dispoziția alineatului (5), litera d) va avea următorul cuprins:
    „d) în valoarea sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei,”.
    15. Articolul 249:
    în denumirea și textul articolului, cuvintele „plăţilor vamale” se substituie cu cuvintele „drepturilor de import”;
    în dispoziția alineatului (1), textul „în proporții mari” se substituie cu textul „care depășește 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei”;
    în dispoziția alineatului (3), textul „în proporții deosebit de mari” se substituie cu textul „care depășește 200 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei”.
    16. La articolul 2501, în sancțiunea alineatului (1), textul „de la 1350 la 2350” se substituie cu textul „de la 2025 la 3525 de”, iar textul „pînă la 5 ani” se substituie cu textul „pînă la 3 ani”.
    17. Articolul 328 se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
    „(11) Refuzul neîntemeiat de eliberare a actului permisiv care a condus la restrîngerea dreptului de desfășurare a activității de întreprinzător, inclusiv desfășurarea neîntemeiată a unor controale, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, în valoare de cel puțin 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei,
    se pedepsește cu amendă de la 1200 la 4000 de unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 6 luni, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 pînă la 5 ani.”
    Art. V. – La articolul 27 din Legea nr. 1104/2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 209–211, art. 683), cu modificările ulterioare, alineatul (2) se completează cu litera j) cu următorul cuprins:
    „j) impactul acţiunilor lor, în timpul exercitării atribuţiilor, asupra drepturilor și libertăților persoanelor, în vederea atingerii unei eficiențe maxime și a micșorării constante a impactului negativ asupra acestora.”
    Art. VI. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 248–251, art. 699), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 42 alineatul (4), textul „în raza teritorială a căreia a fost terminată urmărirea penală a cauzei” se substituie cu textul „care a fost prima sesizată privind judecarea cauzei”.
    2. La articolul 93:
    alineatul (2):
    punctul 9) se completează în final cu textul „şi procesele-verbale de consemnare a opiniei organului de control de stat al activităţii de întreprinzător, emisă conform prevederilor art. 2761 dacă nu a fost expusă într-un proces-verbal de control”;
    alineatul se completează cu punctul 10) cu următorul cuprins:
    „10) procesul-verbal de control, întocmit în cadrul controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător, un alt act de control/administrativ cu caracter decizional, întocmit de un organ de control în rezultatul unui control efectuat conform legislației speciale în vigoare.”
    la alineatul (3) după textul „au fost dobîndite de” se introduce textul „organele de control de stat,” .
    3. La articolul 94 alineatul (1), punctul 4) se completează în final cu textul „ , cu excepția organelor de control și altor părți în proces prevăzute la art. 93 alin. (3)”.
    4. La articolul 128:
    alineatul (2) se completează în final cu textul: „Este interzisă efectuarea perchezițiilor cu depășirea spațiilor, în alte locuri, în temeiul altor acte sau urmărind alte scopuri decît cele indicate în încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea sau în ordonanța procurorului.”
    articolul se completează cu alineatele (51)–(54) cu următorul cuprins:
    „(51) Ridicarea obiectelor, documentelor, dispozitivelor de stocare a datelor sau a sistemelor de informații în original este permisă doar dacă, după examinarea la fața locului, în prealabil, se constată că acestea ar putea avea importanță expresă și indispensabilă pentru cauza penală, iar ridicarea lor nu stopează în mod inevitabil activitatea economică a persoanei.
    (52) În cazul în care ridicarea obiectelor, documentelor, dispozitivelor de stocare a datelor sau a sistemelor de informații în original nu este posibilă fără stoparea inevitabilă a activității economice a persoanei, organul de urmărire penală dispune, prin ordonanţă motivată, efectuarea de copii și înregistrări foto sau video, stocarea datelor, inspectarea, măsurarea sau prelevarea de mostre, care servesc drept mijloc de probă. Efectuarea copiilor și a înregistrărilor foto sau video, stocarea datelor (clonarea sistemelor informaționale), inspectarea, măsurarea sau prelevarea de mostre se realizează, după caz, cu participarea specialistului, prin utilizarea metodelor şi mijloacelor tehnice ce asigură integritatea şi autenticitatea documentelor, obiectelor, dispozitivelor de stocare a datelor sau a sistemelor de informații.
    (53) În cazul în care este imposibilă efectuarea copiilor și a înregistrărilor foto sau video, stocarea datelor (clonarea sistemelor informaționale), inspectarea, măsurarea sau prelevarea de mostre a obiectelor, documentelor, dispozitivelor de stocare a datelor și a sistemelor de informații la locul efectuării acțiunii procesuale fără a afecta integritatea şi autenticitatea acestora ori posesorul acestora nu permite sau obstrucționează efectuarea acestor acțiuni, organul de urmărire penală le ridică în scopul efectuării copiilor și a înregistrărilor foto sau video, stocării datelor (clonării sistemelor informaționale), inspectării, măsurării sau prelevării de mostre, indicînd în procesul-verbal întocmit elementele de individualizare a fiecărui obiect, document sau dispozitiv.
    (54) În toate cazurile, cu excepția dispunerii constatării tehnico-științifice sau expertizei judiciare asupra obiectelor, documentelor, dispozitivelor de stocare a datelor sau a sistemelor de informații, acestea se restituie persoanei de la care au fost ridicate în termen de 3 zile de la ridicare. Dacă din cauza proprietăților individuale ale obiectelor, documentelor, dispozitivelor de stocare a datelor sau a sistemelor de informații este necesar mai mult timp pentru examinarea lor, termenul de restituire poate fi prelungit prin ordonanța motivată a procurorului, dar nu mai mult decît pentru un termen total de pînă la 20 de zile de la data ridicării.”
    5. La articolul 176 alineatul (2), textul „de un an” se substituie cu textul „de 3 ani”.
    6. La articolul 178 alineatul (3), textul „30 de zile ” se substituie, în ambele cazuri, cu textul „60 de zile”, iar după cuvîntul „procuror” se introduce textul „sau de către instanța de judecată”.
    7. Articolul 185:
    la alineatul (1), după textul „aplicarea arestării” se introduce textul: „și în cazul infracțiunilor care, au fost săvîrșite fără aplicarea constrîngerii fizice sau psihice, nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu au fost săvîrșite de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală, învinuitul, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii”;
    alineatul (3) va avea următorul cuprins:
    „(3) La soluţionarea chestiunii privind arestarea preventivă, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată are obligaţia să examineze prioritar oportunitatea aplicării altor măsuri preventive, neprivative de libertate, apoi a celor alternative arestului preventiv, și să respingă demersul privind aplicarea arestării preventive atunci cînd acesta nu este motivat suficient sau dacă motivele invocate nu sînt susţinute prin probe care confirmă temeiurile rezonabile de aplicare. Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată are dreptul să dispună oricare altă măsură preventivă prevăzută la art. 175.”
    articolul se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
    „(31) Arestarea preventivă nu se aplică, iar persoana față de care s-a aplicat arestul preventiv se eliberează din arest, cu sau fără aplicarea unei alte măsuri preventive, în cazul depunerii cauțiunii stabilite de instanța de judecată, la cererea învinuitului, inculpatului, în cazul comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 190 alin. (1) și (2), art. 191 alin. (1) și (2), art. 223, 224, 225, 226, 227, art. 228 lit. a) și b), art. 241, 242, 244, 2441, 246, 2461, 250, 257, 258, 262, 263 din Codul penal.”
    8. Articolul 186 se completează cu alineatul (101) cu următorul cuprins:
    „(101) Demersul procurorului de prelungire a termenului arestării preventive urmează a fi încuviinţat în scris de către:
    1) procurorul ierarhic superior – în cazul în care se solicită prelungirea arestării preventive pentru un termen mai mare de 3 luni şi, respectiv, pentru un termen mai mare de 2 luni, în cazul minorilor;
    2) Procurorul General sau de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General – în cazul în care se solicită prelungirea arestării preventive pentru un termen mai mare de 6 luni şi, respectiv, pentru un termen mai mare de 4 luni, în cazul minorilor.”
    9. La articolul 195, alineatul (3) se completează în final cu textul: „În cazul în care termenul arestării a fost prelungit în condiţiile art. 186 alin. (101), la dispunerea revocării urmează a fi informat şi procurorul ierarhic superior sau, după caz, Procurorul General sau adjunctul lui.”
    10. La articolul 199 alineatul (2):
    în partea introductivă, textul „Poate fi” se substituie cu cuvîntul „Este”;
    alineatul se completează cu punctul 4) cu următorul cuprins:
    „4) se află în situația reglementată la art. 321 alin. (2) pct. 2).”
    11. Articolul 204 se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:
    „(41) Dacă bunurile ce urmează a fi sechestrate pentru repararea prejudiciului cauzat sau pentru a garanta executarea pedepsei amenzii sînt folosite sau constituie parte a procesului tehnologic de producție și sechestrarea lor ar determina în mod inevitabil stoparea activității economice a persoanei, se iau măsuri asigurătorii pentru sechestrarea contravalorii acestora.”
    12. La articolul 2292 alineatul (2), textul „şi 3521” se substituie cu textul „ , 3521 şi 3621”.
    13. Articolul 270:
    la alineatul (1), punctul 2) se completează cu litera c) cu următorul cuprins:
    „c) infracțiunile prevăzute la art. 183, 1851–1853, 223, 224, 225, 226, 227–2422, 244–2459, 24511–2462, 248–255, 257–2611 şi 362 din Codul penal;”
    articolul se completează cu alineatul (10) cu următorul cuprins:
    „(10) La exercitarea urmăririi penale, procurorul poate dispune, prin ordonanță motivată, efectuarea unor acțiuni procesuale, altele decît cele cu caracter decizional, de către ofițerul de urmărire penală. În cazurile prevăzute de prezentul alineat, ofițerul de urmărire penală poate efectua doar acele acțiuni procesuale care au fost dispuse de procuror și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control al acestuia. Actele întocmite de ofițerul de urmărire penală din indicația scrisă a procurorului sînt efectuate în numele și sub răspunderea acestuia.”
    14. La articolul 274 alineatul (1), după cuvîntul „rezultă” se introduce textul „cel puțin”.
    15. Codul se completează cu articolul 2761 cu următorul cuprins:
    „Articolul 2761. Pornirea urmăririi penale în cazul  unor categorii
                              de infracțiuni
    (1) În cazul în care în sesizarea depusă la organul de urmărire penală sînt semne clare care justifică bănuirea rezonabilă de săvîrşirea unei infracţiuni prevăzute la art. 223, art. 224 alin. (1), art. 227 alin. (1), art. 228 lit. a) și b), art. 241, 242, 244, 2441, 246, 2461, 250, 257, 258, 262, 263, inclusiv în cazul autosesizării organului de urmărire penală sau a procurorului în privința infracțiunilor menționate, organul competent să exercite urmărirea penală solicită opinia organului competent de control de stat asupra activității de întreprinzător sau a altui organ competent în controlul respectării prevederilor legislației din domeniul în care a fost săvîrșită fapta, în vederea expunerii, în limita competențelor sale, asupra existenţei sau nu a încălcării legislației din domeniu și prejudiciului cauzat prin încălcare. Solicitarea organului de urmărire penală trebuie să conțină exact faptele şi informaţiile cu privire la care se solicită opinia organului de control. Organul de urmărire penală nu are dreptul să dispună sau să solicite organului de control iniţierea unui control în sensul Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
    (2) Solicitarea organului de urmărire penală adresată în conformitate cu prevederile alin. (1) se examinează de organul de control competent în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
    (3) În situațiile prevăzute la alin. (1), în cazul cînd solicitarea excede competenţa organului de control, acesta, în termen de 5 zile de la recepționare, restituie organului de urmărire penală solicitarea şi materialele anexate la aceasta în partea care excede competența organului de control.
    (4) În cazul infracțiunilor prevăzute la alin. (1), procurorul poate decide asupra pornirii urmăririi penale doar după recepționarea sesizării organului de control de stat, expediată în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (11) din Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător sau cu ale art. 251 din Codul fiscal.
    (5) În cazul în care sesizarea care indică semne clare care justifică bănuirea rezonabilă de săvîrșirea uneia din infracţiunile prevăzute la alin. (1) este depusă de organul de control de stat al activității de întreprinzător, prevederile alin. (1), (3) și (4) nu se aplică.
    (6) În cazul în care din sesizarea depusă la organul de urmărire penală sau la procuror nu reies semne clare care să justifice bănuirea rezonabilă de săvîrşirea unei infracţiuni, se informează organul de control competent, care va continua examinarea conform competenţelor, aplicînd corespunzător prevederile art. 274 alin. (4)–(7). Informarea organului de urmărire penală, de către organul de control, cu privire la rezultatele examinării sesizării organului de control nu este obligatorie, decît în cazurile expres prevăzute de lege.”
    16. La articolul 308 alineatul (6), textul „art. 255–262, 264,” se substituie cu textul „art. 355–362 şi 364,”.
    17. La articolul 312, alineatul (3) se completează în final cu textul: „La solicitarea învinuitului de a examina legalitatea arestării în şedinţă publică se aplică prevederile art. 308 alin. (5).”
    18. Articolul 321:
    la alineatul (2) punctul 2), după textul „apărătorul lui” se introduce textul „sau de administrația locului de detenție a acestuia”;
    articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
    „(21) În cazul prevăzut la alin. (2) pct. 2), inculpatul poate fi supus aducerii silite în instanța de judecată pentru a-și confirma refuzul de a participa la judecarea cauzei.”
    alineatul (4) se completează în final cu textul „și alin. (21)”.
    19. La articolul 329 alineatul (2), textul „fără citarea părţilor, dar cu dreptul acestora” se substituie cu textul „cu citarea părţilor, care au dreptul”, iar textul „Nedepunerea referinţei” – cu textul „Neprezentarea părţilor sau nedepunerea referinţei”.
    Art. VII. – Articolul 21 din Legea nr. 333/2006 privind statutul ofiţerului de urmărire penală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 195–198, art. 918), cu modificările ulterioare, se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
    „(3) La atestarea ofiţerului de urmărire penală se ia în considerare, în calitate de indicator de performanţă, impactul acţiunilor acestuia, în timpul exercitării atribuţiilor, asupra drepturilor și libertăților persoanelor, în vederea atingerii unei eficiențe maxime și a micșorării constante a impactului negativ asupra acestora.”
    Art. VIII. – Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218/2008 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 78–84, art. 100), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 396, alineatul (4) se abrogă.
    2. La articolul 414 alineatele (1) și (2), textul „art. 273 pct. 1),” se substituie cu textul „art. 273 pct. 1) și 2),”.
    3. Articolul 425:
    la alineatul (2), cuvîntul „depoziţiile” se substituie cu cuvîntul „declaraţiile”;
    articolul se completează cu alineatele (61)–(63) cu următorul cuprins:
    „(61) În cazul contravențiilor date în competența organelor de control de stat al activității de întreprinzător și cea a organelor Ministerului Afacerilor Interne nu se permite ridicarea de obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor dacă ridicarea acestora stopează activitatea economică a persoanei. În cazul dat se purcede la efectuarea de copii și de înregistrări foto sau video de pe documente și dispozitive de stocare a datelor, pot fi inspectate, măsurate sau prelevate mostre din acestea, care constituie mijloc material de probă.
    (62) Copiile se realizează cu ajutorul mijloacelor tehnice şi al procedurilor adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea, și de un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau, după caz, din afara acestora.
    (63) În cazul prevăzut la alin. (61), cînd este imposibilă efectuarea copiilor și a înregistrărilor foto sau video de pe documente și dispozitive de stocare a datelor ori posesorul acestora nu permite sau obstrucționează efectuarea acestor acțiuni, agentul constatator le ridică în scopul efectuării copiilor și înregistrărilor foto sau video, stocării datelor, inspectării, măsurării sau prelevării de mostre, indicînd în procesul-verbal întocmit elementele de individualizare a fiecărui obiect, document sau dispozitiv de stocare a datelor. Obiectele, documentele sau dispozitivele de stocare a datelor se restituie de către agentul constatator sau de autoritatea competentă de soluționarea cauzei contravenționale în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai tîrziu de 3 zile lucrătoare din momentul ridicării acestora.”
    la alineatul (7), după textul „Procesului contravențional” se introduce textul „ , în partea ce ţine de declaraţii,”.
    4. Articolul 427 se completează cu alineatele (4)–(7) cu următorul cuprins:
    „(4) Nu se permite ridicarea de obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor dacă ridicarea acestora stopează activitatea economică a persoanei, este posibilă efectuarea de copii și de înregistrări foto sau video de pe documente și dispozitivele de stocare a datelor, pot fi inspectate, măsurate sau prelevate mostre din acestea, care constituie mijloc material de probă.
    (5) În cazul prevăzut la alin. (4), cînd este imposibilă efectuarea copiilor și a înregistrărilor foto sau video de pe documente și dispozitive de stocare a datelor ori posesorul acestora nu permite sau obstrucționează efectuarea acestor acțiuni, agentul constatator le ridică în scopul efectuării copiilor și a înregistrărilor foto, video, stocării datelor, inspectării, măsurării sau prelevării de mostre, indicînd în procesul-verbal întocmit elementele de individualizare a fiecărui obiect, document sau dispozitiv de stocare a datelor și legătura acestora cu cauza contravențională. Obiectele, documentele sau dispozitivele de stocare a datelor se restituie de către agentul constatator sau autoritatea competentă de soluționarea cauzei contravenționale în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai tîrziu de 3 zile lucrătoare din momentul ridicării acestora.
    (6) Este interzisă ridicarea de obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor care nu constituie instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei sau nu au importanță pentru procesul contravențional.
    (7) În cazul constatării contravenţiei prevăzute la art. 97, prevederile prezentului articol şi ale art. 425 în partea ce ţine de interzicerea ridicării de obiecte nu se aplică.”
    5. La articolul 428:
    alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) Organul de constatare a contravenţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Serviciului de Informații și Securitate, Centrului Național Anticorupție și procurorul sînt în drept să efectueze percheziţie dacă sînt organe abilitate cu dreptul de examinare și/sau soluționare a contravenției respective și dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori dobîndite din contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru cauză.”
    la alineatul (3), cuvîntul „hotărîri” se substituie cu cuvîntul „ordonanțe”;
    articolul se completează cu alineatele (6) și (7) cu următorul cuprins:
    „(6) Organele de constatare, examinare și soluționare a contravențiilor, abilitate cu funcții de control de stat în conformitate cu Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, nu au dreptul să efectueze percheziții decît asistați de colaboratori de poliție și doar dacă au fost epuizate toate căile de control în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
    (7) Este interzisă efectuarea perchezițiilor cu depășirea spațiilor, în alte locuri, în temeiul altor acte sau urmărind alte scopuri decît cele indicate în încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea percheziției sau în hotărîrea motivată privind efectuarea percheziției.”
    6. Articolul 4393:
    la alineatul (1), după textul „agentului constatator” se introduce textul „a organului abilitat cu dreptul de examinare şi/sau soluționare a contravenției respective”;
    articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
    „(3) Dacă bunurile ce urmează a fi sechestrate pentru repararea prejudiciului cauzat sau pentru a garanta executarea pedepsei amenzii sînt folosite sau constituie parte a procesului tehnologic de producție și sechestrarea lor ar determina în mod inevitabil stoparea activității economice, se iau măsuri asigurătorii pentru sechestrarea contravalorii acestora.”
    Art. IX. – Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 181–184, art. 595), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. Articolul 4 se completează cu alineatele (13)–(16) cu următorul cuprins:
    „(13) La efectuarea controlului planificat sau inopinat, organul de control are în vedere prioritar posibilitatea efectuării controlului prin solicitare directă de la persoana controlată a documentaţiei şi a altei informaţii conform alin. (12). Doar în cazul insuficienței documentației și informației deținute pentru a stabili respectarea legislaţiei de către persoana supusă controlului sau reieșind din tipul controlului și analiza riscurilor, organul de control va realiza controlul la fața locului.
    (14) În cazul efectuării controlului prin solicitare directă de la persoana controlată a documentaţiei şi a altei informaţii, aceasta, în termen de 5 zile lucrătoare de la data recepționării solicitării motivate, este obligată să prezinte organului de control informaţia şi documentele specificate în solicitare. Neprezentarea informației solicitate constituie temei pentru inițierea, în termen de 10 zile lucrătoare, a unui control la fața locului.
    (15) La depistarea unor erori și/sau neconcordanţe în documentele şi informaţiile prezentate de persoana controlată, organul de control solicită acesteia prezentarea de explicații în scris în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare. Odată cu transmiterea explicațiilor scrise asupra erorilor şi/sau neconcordanțelor, persoana controlată are dreptul să prezinte suplimentar acte doveditoare ce confirmă autenticitatea informaţiilor şi documentelor prezentate.
    (16) În cadrul controlului la faţa locului, organul de control nu are dreptul să solicite de la persoana controlată documente şi informaţii care au fost prezentate anterior, în urma solicitării directe de la aceasta a documentaţiei şi a altei informaţii.”
    2. Articolul 19 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
    „(21) Plîngerile şi petiţiile, inclusiv sesizările sau solicitările organelor de drept sau ale altor organe de stat, pot constitui temei pentru un control inopinat doar în condițiile respectării prevederilor alin. (1) și (2) și doar dacă circumstanțele sau informațiile pe care acestea le conţin, fiind analizate în baza evaluării riscurilor, indică în mod rezonabil asupra unei posibile încălcări care în mod iminent provoacă prejudicii şi dacă aceste circumstanţe şi informaţii sînt probate în vreun fel. Plîngerile, petițiile sau alte sesizări care nu motivează inițierea imediată a unui control inopinat, în baza analizei riscurilor, pot fi luate în considerare la următoarea planificare anuală a controalelor.”
    3. La articolul 28:
    alineatul (2) se completează cu litera o) cu următorul cuprins:
    „o) descrierea semnelor componenței de infracţiune constatate în cadrul procedurii de control şi referinţa expresă la normele de drept penal vizate.”
    la alineatul (3), după textul „în două exemplare,” se introduce textul „iar în cazul constatării semnelor componenței de infracţiune – în trei exemplare,”;
    alineatul (9) va avea următorul cuprins:
    „(9) La stabilirea încălcărilor ce conţin semne ale componenței unei infracţiuni, dar care nu s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei, organul de control întocmește procesul-verbal de control în care se indică prejudiciul pe care l-a stabilit, în limita competenţelor, ca fiind cauzat prin încălcările constatate ale legislației, și prescripţia privind înlăturarea acestor încălcări. Organul de control sesizează procurorul sau organul de urmărire penală competent cu privire la identificarea semnelor componenței de infracțiune, printr-o sesizare, la care, în mod obligatoriu, se anexează procesul-verbal de control și materialele ce ţin de controlul în cauză, care se transmite acestuia în termen de 5 zile lucrătoare de la data epuizării procedurilor stabilite la art. 29 și a expirării termenului stabilit la art. 30 alin. (11) sau alin. (12), în cazul în care procesul-verbal de control nu a fost contestat, sau de la data emiterii deciziei organului de control pe marginea cererii prealabile de contestare, emise în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (2).”
    articolul se completează cu alineatul (91) cu următorul cuprins:
    „(91) În cazul în care la stabilirea încălcărilor ce conţin semne ale componenței unei infracţiuni s-a constatat că acestea s-au soldat cu cauzarea de prejudicii vieții sănătății persoanei, organul de control, în termen de 3 zile lucrătoare de la data întocmirii procesului-verbal de control, expediază procurorului sau organelor de urmărire penală competente o sesizare despre identificarea semnelor componenței unei infracţiuni, la care, în mod obligatoriu, se anexează procesul-verbal de control și materialele ce ţin de controlul în cauză.”
    4. Articolul 29:
    se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
    „(11) În cazul prevăzut la art. 28 alin. (9), organul respectiv include în procesul-verbal de control o prescripţie privind înlăturarea încălcărilor constatate, conform limitelor stabilite la art. 51, și o prescripție privind restituirea prejudiciului pe care l-a stabilit ca fiind cauzat prin aceste încălcări.”
    la alineatul (4), după textul „emise în cazuri similare.” se introduce textul: „În cazul prevăzut la art. 28 alin. (9), termenul de executare a prescripției nu poate depăși 30 de zile.”
    articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
    „(11) Prin derogare de la alin. (7)–(10), în cazul și în termenul indicat la art. 28 alin. (9) și (91), organul de control transmite organului de urmărire penală o sesizare privind identificarea semnelor unei componențe de infracțiune, la care se anexează procesul-verbal de control și materialele ce ţin de controlul în cauză. În procesul-verbal de control se face consemnarea privind neexecutarea prescripției stabilite și despre restituirea sau nu a prejudiciului stabilit sau a contravalorii lui.”
    5. Articolul 30:
    la alineatul (1), după textul „nu conține constatarea contravenției” se introduce textul „sau semne ale componenței de infracţiune în condițiile art. 28 alin. (91)”;
    alineatul (51) se completează în final cu textul „ , cu excepția deciziei cu privire la rezultatele examinării cererii prealabile de contestare, emisă în cazul prevăzut la art. 28 alin. (9)”.
    Art. X. – Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 69–77, art. 113), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 11, alineatul (3) se completează în final cu textul: „Raportul conţine şi date privind impactul activității Procuraturii din anul precedent asupra drepturilor persoanelor.”
    2. Articolul 30 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
    „(3) În lista indicatorilor de performanţă se prevăd şi indicatori de impact asupra drepturilor și libertăților persoanelor în vederea atingerii unei eficiențe maxime și a micșorării constante a impactului negativ asupra acestora.”
    Art. XI. – La articolul 2 alineatul (2) din Legea nr. 48/2017 privind Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 155–161, art. 251), cu modificările ulterioare, textul „şi 3521” se substituie cu textul„ , 3521 şi 3621”.
    Art. XII. – (1) Prezenta lege, inclusiv articolul I, prin derogare de la art. 56 alin. (2) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative și de la art. 7 alin. (11) din Codul fiscal nr. 1163/1997, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (2) Guvernul, în termen de pînă la 1 lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, împreună cu instituțiile și autoritățile vizate în prezenta lege, își va aduce propriile acte normative în corespundere cu modificările introduse.
    (3) În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsura arestului urmează a fi revocată de către procuror sau, după caz, de către instanța de judecată în cazul în care a fost aplicată pentru săvîrșirea infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen de pînă la 3 ani.
    (4) În toate cazurile penale aflate în curs de examinare la data intrării în vigoare a prezentei legi în privința faptelor prevăzute la art. 223, 224 alin. (1), art. 227 alin. (1), art. 228 lit. a) și b), art. 241, 242, 244, 2441, 246, 2461, 250, 257, 258, 262, 263 din Codul penal, organul competent care exercită urmărirea penală va solicita opinia organului competent de control de stat asupra activității de întreprinzător sau a altui organ competent în controlul respectării prevederilor legislației din domeniul în care a fost săvîrșită fapta, în vederea expunerii, în limita competențelor sale, asupra existenței sau nu a încălcării legislației din domeniu și prejudiciului cauzat prin încălcare și va decide în privința pornirii și efectuării urmăririi penale în condițiile art. 2761 al Codului de procedură penală.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                    Andrian CANDU

    Nr. 179. Chişinău, 26 iulie 2018.