În scopul promovării eficiente a politicii statului în vederea îmbunătățirii sănătății și drepturilor sexuale și reproductive ale populației, component fundamental necesar dezvoltării umane, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    1) Programul național privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive pentru anii 2018-2022, conform anexei nr. 1;
    2) Planul de acțiuni pentru implementarea Programului național în sănătatea și drepturile sexuale și reproductive pentru anii 2018-2022, conform anexei nr. 2.
    2. Ministerele şi alte autorități administrative centrale:
    1) vor întreprinde măsurile necesare pentru executarea integrală şi în termenele stabilite a prevederilor Programului național privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive pentru anii 2018-2022;
    2) vor prevedea anual, în limitele mijloacelor aprobate, alocații pentru  realizarea acțiunilor prevăzute de Programul sus-numit;
    3) vor informa anual, pînă la data de 28 februarie, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale despre executarea Programului menționat.
    3. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, pînă la 1 aprilie, va prezenta Guvernului raportul anual cu privire la realizarea prevederilor Programului nominalizat.
    4. Finanțarea acțiunilor prevăzute în Programul nominalizat se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public național şi din alte surse financiare care nu contravin legislației.
    5. Se recomandă consiliilor municipale Chișinău și Bălți, administrației unității teritoriale autonome Găgăuzia (Gagauz-Yeri) și consiliilor raionale să întreprindă măsuri pentru elaborarea şi aprobarea planurilor locale de acțiuni în vederea realizării Programului național privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive pentru anii 2018-2022.
    6. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

    PRIM-MINISTRU                                                               Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul sănătății,
    muncii și protecţiei sociale                                                   Svetlana Cebotari
    Ministrul educației,
    culturii și cercetării                                                               Monica Babuc
    Ministrul finanţelor                                                               Octavian Armaşu

    Nr. 681. Chişinău, 11 iulie 2018.


    1. Programul național privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive pentru anii 2018-2022 (în continuare – Program) este documentul fundamental de politici cu privire la intervenţiile naţionale în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive, direcționat spre îmbunătățirea accesului și calității serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă prin prisma respectării drepturilor omului, a drepturilor sexuale și reproductive și a egalității de gen.
    2. Prezentul Program a fost elaborat pentru crearea cadrului de politici necesar la implementarea prevederilor Legii nr. 138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii, avînd la bază principiul asigurării dreptului fiecărei persoane la toate componentele sănătății sexuale și reproductive la orice etapă a vieții, urmărind creșterea accesului la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă pentru toată populația, prestarea unor servicii de calitate axate pe nevoile și drepturile beneficiarilor, precum şi educarea și informarea adecvată a populației în privința sănătății sexuale și reproductive şi a drepturilor sale în acest domeniu.
    3. Programul stabileşte intervențiile în conformitate cu priorităţile expuse în Politica naţională de sănătate pentru anii 2007-2021, Strategia națională de sănătate publică pentru anii 2014-2020, cadrul european de politici în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive, inclusiv Planul european de acțiuni al Organizației Mondiale a Sănătății privind sănătatea sexuală și reproductivă, care vine să susțină Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, şi alte strategii și planuri de acțiuni la nivel european și global, cum ar fi Strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii „Sănătate 2020”.
    4. Programul este însoțit de un Plan de acțiuni (anexa nr. 2 la hotărîre), în care sînt specificate obiectivele generale și specifice, intervențiile, acțiunile specifice, termenele de implementare și responsabilitățile clare pentru toți partenerii implicați în activitățile ce țin de sănătatea sexuală și reproductivă, costurile necesare, indicatorii de progres și de performanță.
    5. Adoptarea Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 de către statele lumii, inclusiv de către Republica Moldova, impune o nouă abordare în elaborarea și implementarea politicilor, avînd principul de bază „nimeni nu este lăsat în urmă”. Este recunoscut faptul că Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, inclusiv implementarea acesteia la nivel național, va avea succes doar în cazul în care accentul va fi plasat pe oameni, în special pe femei, adolescenți și tineri. Doar în cazul în care inventivitatea individuală, creativitatea și capacitatea de adaptare vor fi consolidate, sărăcia și inegalitățile vor fi reduse în mod substanțial. Condiția premergătoare pentru acest lucru sînt investițiile în sănătatea sexuală și reproductivă, precum și respectarea drepturilor sexuale și reproductive.
    6. Republica Moldova, ca și alte țări din Europa Centrală și de Est, este în tranziție demografică, caracterizîndu-se prin: rata scăzută a fertilității, îmbătrînirea demografică, speranța de viață scăzută și mortalitatea ridicată, acestea fiind amplificate de emigrație. Ca răspuns la aceste provocări, Guvernul a implementat o serie de reforme în domeniul sănătății, care țin atît de modernizarea sistemului și a unităților medicale, cît și de modul în care a reacționat personalul medical și populația la schimbările induse de reformă. Specialiștii naționali, în colaborare cu experți internaționali, dirijează reforma în sensul alinierii sistemului de ocrotire a sănătății din Republica Moldova la standardele adoptate de Organizația Mondială a Sănătății și sistemele din țările dezvoltate.
    7. În Republica Moldova politicile în domeniul sănătății sexuale și reproductive se elaborează în concordanță cu angajamentele asumate pe plan internațional și reglementările legale naționale în vigoare. Cadrul internațional a fost inițiat prin Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare de la Cairo (1994), care a recunoscut sănătatea sexuală și reproductivă drept o componentă fundamentală a sănătății fiecărei persoane.
    8. Republica Moldova este semnatară a tuturor convențiilor și strategiilor internaționale relevante pentru domeniul sănătății sexuale și reproductive: Strategia Globală în Sănătatea Reproducerii, Declaraţia ONU privind infecţia cu HIV/SIDA, Platforma de acţiuni a Conferinţei Mondiale pentru Femei din Beijing, Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Declaraţia ONU privind eliminarea violenţei împotriva femeilor, Convenţia ONU privind drepturile copiilor etc.
    9. Alături de celelalte țări membre ONU, Republica Moldova a participat la procesul de elaborare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și și-a stabilit ținte proprii în cadrul obiectivelor 3, 4, 5 și 6. Ţinta finală a obiectivului 4, stabilită pentru anul 2015, privind mortalitatea infantilă şi cea pînă la 5 ani a fost atinsă înainte de termenul stabilit, constituind unul dintre domeniile cu cele mai mari progrese înregistrate. În pofida rezultatelor obținute în promovarea egalităţii de gen şi abilitarea femeilor, sănătatea maternă, combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei şi a altor maladii, țintele finale pentru obiectivele 3, 5 și 6 nu au putut fi atinse.
    10. Aderarea Republicii Moldova la Agenda ONU de Dezvoltare Durabilă 2030, care include un set de 17 obiective de dezvoltare durabilă, a impus stabilirea unor ținte naționale care trebuie atinse prin programe și intervenții specifice. La obiectivul 3 – Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vîrstă, au fost stabilite patru ținte ce vizează sănătatea sexuală și reproductivă:
    ținta 3.1 – pînă în 2030, reducerea ratei mortalității materne la mai puțin de 13,3 cazuri la 100 000 de născuți vii;
    ținta 3.2 – pînă în 2030, eliminarea deceselor care pot fi prevenite pentru nou-născuți și copii pînă la 5 ani, reducerea mortalității neonatale la 6 decese la 1 000 de nou-născuți vii și a copiilor pînă la 5 ani la 10 decese la 1 000 de nou-născuți vii;
    ținta 3.3 – pînă în 2030, reducerea transmiterii HIV şi a infecţiilor cu transmitere sexuală, în special în populaţiile-cheie, precum şi a mortalităţii asociate cu HIV;
    ținta 3.7 – pînă în 2030, asigurarea accesului universal la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv pentru planificarea familială, informare și educație.
    11. Necesitatea educației obligatorii în domeniul sănătății (inclusiv educația pentru sănătatea sexuală și reproductivă) în școli este inclusă în ținta 3.7. În acest context, Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării susţine integrarea conţinuturilor privind educaţia pentru sănătate, inclusiv educația  pentru sănătatea sexuală și reproductivă, în curriculumul disciplinar obligatoriu, precum şi în curriculumul existent la disciplina opţională „Educaţia pentru sănătate”.
    12. Dreptul la sănătatea sexuală și reproductivă este considerat în Republica Moldova un drept fundamental al omului. Accesul la servicii sigure şi eficiente de ocrotire a sănătăţii sexuale și reproductive, ca parte integrantă a dreptului la ocrotirea sănătăţii, este statuat prin Constituția Republicii Moldova și Legea nr. 138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii. Statul este obligat să asigure accesul la servicii în materie de sănătate sexuală și reproductivă, adaptate nevoilor beneficiarilor, inclusiv pentru persoanele cu nevoi specifice (de exemplu, adolescenți, victime ale violenței sexuale și ale traficului de ființe umane, persoane vulnerabile din punct de vedere socioeconomic, persoane cu dizabilități, persoane în vîrstă etc.), fără discriminare.
    13. Serviciile de sănătate sexuală și reproductivă sînt prestate atît în sectorul public, cît și în cel privat, în cadrul următoarelor niveluri ale asistenței medicale: asistență medicală primară, asistență medicală specializată de ambulatoriu și asistență medicală spitalicească.
    14. La nivelul asistenței medicale primare, în localităţile urbane şi rurale  serviciile de sănătate sexuală și reproductivă sînt oferite în cadrul:
    1) centrelor de sănătate/centrelor medicilor de familie autonome, la nivel de centre raionale;
    2) centrelor de sănătate autonome rurale;
    3) oficiilor medicilor de familie și oficiilor de sănătate,  care se organizează în localităţile rurale conform criteriilor stabilite și sînt subdiviziuni ale centrelor de sănătate/centrelor medicilor de familie;
    4) cabinetelor de sănătate a reproducerii, organizate în centrele de sănătate/centrele medicilor de familie autonome, la nivel de centre raionale;
    5) centrelor de sănătate prietenoase tinerilor, organizate în centrele de sănătate/centrele medicilor de familie autonome, la nivel de centre raionale.
    15. În cadrul asistenței medicale specializate de ambulatoriu serviciile de sănătate sexuală și reproductivă sînt oferite de către medicii specialiști (ginecologi, dermatovenerologi, urologi, andrologi, sexopatologi, endocrinologi, infecționiști) din:
    1) centrele consultativ-diagnostice;
    2) secțiile consultative din cadrul centrelor perinatologice.
    16. Centrele consultativ-diagnostice și secţiile consultative din cadrul centrelor perinatologice constituie veriga intermediară dintre asistența medicală primară și cea spitalicească în acordarea asistenţei medicale în domeniul sănătăţii reproducerii.
    17. Serviciile de sănătate sexuală și reproductivă sînt oferite și la nivelul asistenței medicale spitalicești, în cadrul instituțiilor medicale de nivel secundar și terțiar.
    18. În Republica Moldova accesul la servicii de sănătate a reproducerii se garantează prin intermediul sistemului asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Principiile care stau la baza sistemului sînt: accesul universal, solidaritatea, coparticiparea, asigurator unic – Compania Naţională de Asigurări în Medicină, contribuția în funcție de nivelul de venituri, achitarea primelor de asigurare de către Guvern pentru persoanele defavorizate. În anul 2016, 85,8% din totalul populației Republicii Moldova avea statut de persoană asigurată.
    19. Accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă este influențat de statutul social și economic al beneficiarului. Chiar dacă s-au făcut pași importanți în asigurarea accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, acesta este în continuare influențat de statutul economic al populaţiei. Accesul la o serie de servicii de sănătate sexuală și reproductivă depinde de statutul de asigurat, deoarece nu toate serviciile de sănătate sexuală și reproductivă sînt incluse în Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1387 din 10 decembrie 2007. Persoanele neasigurate în Republica Moldova constituie circa 14% și beneficiază doar de pachetul de servicii de primă importanţă, care nu cuprinde toate serviciile de sănătate sexuală și reproductivă.
    20. Unele persoane, deşi sînt asigurate și beneficiază de servicii gratuite, nu își pot permite cheltuieli adiționale necesare utilizării serviciilor cu plată. Bugetul foarte redus al familiilor defavorizate nu le permite achiziţionarea medicamentelor de care au nevoie (de exemplu, produse contraceptive) sau achitarea costurilor de transport necesare deplasării la serviciile medicale situate în altă localitate decît cea de domiciliu.
    21. În contextul sporirii accesului grupurilor de populație cu nevoi speciale la servicii în domeniul sănătății sexuale și reproductive, din anul 2015 statul, prin intermediul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, acoperă costurile produselor contraceptive. De această măsură beneficiază persoanele cu venit redus, adolescenții, persoanele infectate cu HIV, victimele violenței sexuale etc. Este o inițiativă pozitivă, care vine să susțină grupurile de populație cu nevoi speciale, însă, din cauza limitărilor de buget, statul poate asigura doar 80% din necesar.
    22. În prezent în Republica Moldova serviciile medicale din sistemul privat sînt în plină expansiune, incluzînd și servicii din domeniul sănătății sexuale și reproductive. Unele servicii de sănătate reproductivă, cum ar fi fertilizarea in vitro, sînt oferite doar în sectorul privat. Pînă în 2017 nu exista un sistem de decontare a serviciilor medicale oferite de sistemul privat din fondurile publice ale Companiei Naționale de Asigurări în Medicină. Acest gen de servicii erau parțial sau deloc accesibile persoanelor care nu își pot permite achitarea costurilor din sectorul privat, chiar dacă plătesc cu regularitate primele de asigurări. În urma operării modificărilor în Legea nr. 138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii, cuplurile în care ambii parteneri sînt asiguraţi medical şi corespund criteriilor medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale pot beneficia de o procedură de fertilizare in vitro în cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală, în limitele mijloacelor financiare disponibile.
    23. Localizarea geografică a serviciilor și programul de activitate al instituțiilor, de asemenea, influențează accesul la servicii. Astfel, accesarea serviciilor de specialitate pentru populația din mediul rural, de multe ori cu resurse financiare limitate, presupune deplasarea, uneori anevoioasă, spre orașele-reședință ale raioanelor sau spre capitală și costuri suplimentare. Atît beneficiarii din mediul rural, cît şi cei din mediul urban menționează timpul de așteptare la medic ca fiind o barieră importantă pentru utilizarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă.
    24. Acceptabilitatea serviciilor și utilizarea lor de către populație este influențată de măsura adaptării lor la cerințele specifice ale beneficiarilor. Aceste cerințe variază în funcție de o multitudine de criterii: vîrstă, statut social, nivel de educație, etnie etc.
    25. Dintre grupurile cu vulnerabilitate crescută, adolescenţii şi tinerii au beneficiat de atenţie specială, manifestată prin crearea unei reţele de 40 de centre prietenoase localizate în municipiile Chișinău și Bălți și în centrele raionale din țară. În cadrul centrelor menționate acest grup de populație beneficiază de servicii adaptate nevoilor sale specifice.
    26. Persoanele HIV pozitive constituie un alt grup de populație cu nevoi speciale, căruia i-a fost acordată o atenție sporită din partea statului pe parcursul ultimilor ani. În scopul minimizării consecinţelor epidemiei HIV, în special în populațiile-cheie, precum şi a mortalităţii asociate cu HIV, a fost elaborat și aprobat Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020 (Hotărîrea Guvernului nr. 1164 din 22 octombrie 2016).
    27. Focalizarea pe beneficiar și pe satisfacerea nevoilor acestuia este unul dintre principiile care stau la baza calității serviciilor de sănătate, inclusiv a celor de sănătate sexuală și reproductivă. Serviciile centrate pe nevoile beneficiarului presupun și respectarea drepturilor pacientului, inclusiv a drepturilor sale sexuale și reproductive. Republica Moldova a inclus în legislația sa principalele standarde internaționale referitoare la drepturile omului aplicabile în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive, prin ratificarea tratatelor internaţionale şi regionale şi participarea la principalele documentele internaţionale de consens în domeniu.
    28. Discriminarea  bazată pe criterii de vîrstă, sex, orientare sexuală, etnie, dizabilitate sau orice altă caracteristică poate afecta sănătatea şi drepturile omului în diferite moduri. Discriminarea sexuală şi statutul social inferior atribuit fetelor şi femeilor conduc adesea către un nivel scăzut al sănătăţii fizice şi mintale şi un control redus asupra propriei vieţi sexuale şi reproductive. În comparaţie cu femeile din mediul urban, cele din mediul rural au acces mai redus la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă, fapt evidențiat inclusiv de indicatorii statistici specifici.
    29. Un alt element care influențează calitatea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă este instruirea prestatorilor de servicii de sănătate (de exemplu, a medicilor de familie și a asistenților medicali) în acest domeniu. În scopul formării şi consolidării capacităţilor personalului medical implicat în acordarea de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv planificare familială, în anul 2014 a demarat procesul de adaptare a curriculumurilor universitar şi postuniversitar, în special la componentele de pregătire a medicilor de familie, și a curriculumului de instruire a personalului medical mediu. Deși există standarde, ghiduri şi protocoale aliniate cerinţelor internaţionale, dezvoltate pe principiile medicinei bazate pe dovezi, nu au fost încă suficient dezvoltate mecanismele de aplicare a acestora și nu au fost elaborate planuri de implementare și monitorizare a respectării lor.
    30. În scopul creșterii calităţii asistenţei medicale acordate populaţiei şi al îmbunătăţirii proceselor de gestionare a serviciilor medicale, prin Ordinul ministrului sănătății nr. 139 din 3 martie 2010, în cadrul instituțiilor medico-sanitare publice de orice nivel au fost create consiliile calității. Actualmente, aceste structuri necesită a fi fortificate pentru a funcționa eficient, fiind necesară integrarea mecanismelor de asigurare și îmbunătățire continuă a calității serviciilor în fiecare unitate medicală prestatoare de servicii de sănătate sexuală și reproductivă.
    31. Legislaţia în domeniu garantează pacientului dreptul de luare a deciziei privind intervenţia medicală prin exprimarea benevolă a consimţămîntului sau a refuzului la intervenţia medicală. În domeniul sănătăţii reproductive este recunoscut în mod explicit dreptul persoanei de a lua liber decizia referitoare la numărul de copii şi la momentul naşterii lor. Pentru ca indivizii să aibă posibilitatea de a-și exercita dreptul de a lua decizii informate privind propria sănătate sexuală și reproductivă și de a solicita servicii de calitate de la prestatori, este necesar ca ei să fie informați despre sănătatea și drepturile sexuale și reproductive și despre serviciile specifice existente.
    32. Informarea şi educarea populaţiei în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive constituie o componentă importantă a dreptului la sănătate, aşa cum este statuat în Programul de acţiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare şi în comentariul general nr. 14.
    33. Accesul la informaţia cu privire la planificarea familială şi contraceptive, riscurile unei sarcini la o vîrstă tînără, prevenirea HIV/SIDA şi a altor infecții cu transmitere sexuală este parte a dreptului la sănătate, aşa cum a fost prevăzut în art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 11 din Carta Socială Europeană (revizuită). Acest gen de informaţie trebuie să fie disponibil în mod nediscriminatoriu, indiferent de sex, dizabilitate, statut marital, vîrstă sau acordul părinţilor ori tutorilor.
    34. Dreptul la educaţia privind sănătatea sexuală și reproductivă este recunoscut de lege în cazul minorilor. Educația privind sănătatea sexuală și reproductivă, adecvată vîrstei, bazată pe dovezi științifice, ajută la prevenirea sarcinilor neplanificate, inoportune și nedorite, reduce nevoia de a recurge la avort, contribuie la prevenirea infecției cu HIV și a infecțiilor cu transmitere sexuală. Dezvoltarea abilității tinerilor de a-și asuma responsabilitatea pentru propria sănătate sexuală și reproductivă are efecte pozitive atît asupra întregii lor vieți, cît și asupra societății în ansamblu. Disciplina „Educaţia pentru sănătate şi deprinderi de viaţă”, care promova modul sănătos de viaţă în învăţămîntul public obligatoriu, nu a fost adoptată de Guvern, în ciuda numeroaselor demersuri şi recomandări din partea organismelor internaţionale. În prezent, formarea în rîndul tinerilor a deprinderilor pentru un mod sănătos de viaţă se face doar prin disciplinele opţionale „Educaţie pentru sănătate” în învăţămîntul gimnazial şi „Educaţie pentru viaţa de familie” în învăţămîntul liceal, fapt care nu asigură participarea tuturor adolescenților la instruire. Din anul 2012 disciplina „Decizii pentru un mod sănătos de viață” a fost introdusă în cadrul curriculumului obligatoriu pentru anul I de studii, semestrul I, la şcolile vocaționale din Republica Moldova.
    35. Rolul mass-mediei în promovarea mesajelor de sănătate poate fi unul decisiv. În acest context, statul a adoptat o serie de măsuri legislative prin care mass-media este încurajată să promoveze sănătatea, printre care se numără atît acordarea de facilităţi şi înlesniri, cît şi prin impunerea unor cote de promovare în mass-media. În primul rînd, promovarea sănătăţii reprezintă publicitate socială, fără scop lucrativ, iar producerea şi difuzarea ei gratuită se consideră activitate de binefacere, cu beneficierea de înlesnirile prevăzute de legislaţie. În al doilea rînd, promovarea sănătăţii sexuale şi reproductive este unul dintre obiectivele promovării sănătăţii, inclusiv prin campanii şi acţiuni de masă, cu antrenarea mass-mediei.
    36. Legea impune avizul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice pentru orice campanie şi acţiune de masă pentru informare, educare şi comunicare în vederea promovării sănătăţii şi obligativitatea difuzorilor de publicitate de a acorda informaţiilor dedicate promovării sănătăţii cel puţin 5% din timpul/spaţiul publicitar zilnic, în modul stabilit. Aceste reglementări însă nu sînt respectate. Campaniile de informare și educare a populației prin mass-media destinate promovării unui stil de viață sănătos și sănătății sexuale și reproductive sînt sporadice. Nu există date sistematice privind derularea lor sau privind numărul și tipul activităților realizate.
    37. Bugetele limitate puse la dispoziția programelor de sănătate nu au fost alocate programelor de informare-educare în domeniul sănătății sexuale și reproductive. Cu mai multă coerență au fost abordate teme precum alăptarea, îngrijirile antenatale, sănătatea maternă, prevenirea violenţei împotriva femeii și a traficului de fiinţe umane. Promovarea prezervativului şi prevenirea transmiterii HIV/SIDA, cu implicarea preponderent a tinerilor, a fost însă sporadică.
    38. Importanţa colectării de date statistice oficiale, dezagregate în funcţie de gen, vîrstă, etnie a fost recunoscută de numeroase organisme de monitorizare a tratatelor în domeniul drepturilor femeii şi drepturilor copilului ale Organizației Națiunilor Unite, precum şi de organele Consiliului Europei.
    39. Statisticile oficiale colectate cu regularitate de către autorităţile publice nu conţin o serie de indicatori importanţi în domeniul sănătății reproductive. Lipsa colectării sistematice a datelor privind unii indicatori, cum ar fi, de exemplu, în infertilitate, afectează capacitatea autorităţilor publice de identificare a potenţialelor probleme și nevoi şi fundamentarea unor măsuri eficiente în domeniul sănătății reproducerii.
    40. Efectuarea unor studii precum Studiul demografic și de sănătate din Republica Moldova (2005) și Studiul de indicatori multipli în cuiburi pentru Moldova (2012) sînt iniţiative importante, dar nu colectează aceleași date și nu sistematizează perioadele de timp, ceea ce împiedică urmărirea fenomenelor în dinamică.
    41. Indicatorii ce țin de ariile prioritare ale sănătății sexuale și reproductive în Republica Moldova au suportat în timp următoarele modificări:
    1) în pofida cadrului legislativ favorabil, domeniul planificării familiale nu a înregistrat evoluția scontată. Sprijinul politic și interesul categoriilor profesionale implicate a diminuat în timp. Evoluția indicatorilor specifici obiectivează această situație. Prevalența contracepției în grupul femeilor de vîrstă reproductivă (15-49 de ani) nu a înregistrat o creștere pe parcursul ultimului deceniu (67,8% în 2005 (Studiul demografic și de sănătate din Republica Moldova) și 59,5% în 2012 (Studiul de indicatori multipli în cuiburi pentru Moldova)). Nu este o excepție nici utilizarea contraceptivelor moderne în grupul femeilor de vîrstă reproductivă, atingînd cifra de 41,7% în anul 2012 (variind între 46,6% în chintila cea mai bogată şi 34,3% în chintila cea mai săracă), comparativ cu 42,6% în anul 2005. Cea mai solicitată metodă de contracepție rămîne dispozitivul intrauterin, utilizat de către una din cinci femei căsătorite sau aflate în uniune (19,8% în 2012, comparativ cu 17,7% în 2005). Metodele tradiționale de planificare familială încă sînt populare în Republica Moldova, constituind 16% din toate metodele de contracepție, exercitînd astfel un impact negativ prin creșterea numărului sarcinilor neplanificate.
    Datele cu privire la nevoia nesatisfăcută de metodele moderne de contracepție sînt disponibile din studii (Studiul demografic și de sănătate din Republica Moldova, 2005 și Studiul de indicatori multipli în cuiburi pentru Moldova, 2012). În prezent fiecare a zecea femeie (9,5%) de vîrstă reproductivă din Republica Moldova, căsătorită sau aflată în uniune, deși dorește să amîne sarcina următoare sau să renunțe cu totul la sarcină, nu folosește nicio metodă de contracepție. În general, nevoia nesatisfăcută de metodele moderne de contracepție este cea mai înaltă printre cele mai tinere femei căsătorite (15-19 ani) şi scade odată cu înaintarea în vîrstă.
    Planificarea familială continuă să fie tratată în societatea moldovenească ca o problemă eminamente feminină. Informația despre gradul de implicare a bărbaţilor în planificarea familială este limitată, datele statistice despre cunoştinţele în domeniul contracepţiei şi utilizarea contracepţiei referindu-se doar la femei. Fiecare al șaptelea bărbat din Republica Moldova (Studiul demografic și de sănătate din Republica Moldova, 2005) consideră că planificarea familială priveşte doar femeia. Promovarea egalităţii de gen constituie baza respectării drepturilor umane fundamentale ale tuturor cetăţenilor unui stat și, nu în ultimul rînd, a drepturilor la planificare familială/contracepție. În acest context este actuală implicarea activă a bărbaţilor în planificarea familială prin sporirea cunoștințelor acestora în contracepție și creșterea gradului de responsabilitate în prevenirea sarcinilor nedorite și a infecțiilor cu transmitere sexuală.
    Pentru redresarea situației în planificarea familială este principial ca serviciile de planificare familială să fie aduse cît mai aproape de beneficiar prin integrarea acestora în asistența medicală primară și prin valorificarea maximă a potențialului echipei medicului de familie. Pe parcursul ultimilor ani s-au întreprins pași concreți în vederea fortificării rolului asistenței medicale primare în livrarea serviciilor de planificare familială: bază legislativă creată, medici de familie și asistenți medicali instruiți, grupuri vulnerabile ale populației asigurate cu contraceptive din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală. Totodată, trebuie menționat faptul că furnizarea serviciilor de planificare familială încă rămîne concentrată în serviciul obstetrical-ginecologic, care, tradițional, este mai puțin centrat pe acțiuni de promovare a metodelor de contracepție și consiliere.
    În contextul schimbărilor importante din ultimele decenii privind sporirea accesului la informații, produsele contraceptive și serviciile de planificare familială, mai există probleme din partea cererii populației, care țin de conștientizarea, cunoașterea și utilizarea redusă a metodelor moderne de contracepție. Avînd în vedere cele relatate, este importantă sporirea gradului de conștientizare și cunoaștere a metodelor de contracepție prin activități de informare a populației care ar stimula utilizarea contraceptivelor în scopul prevenirii sarcinilor nedorite și a infecțiilor cu transmitere sexuală, în mod special HIV;
    2) mortalitatea maternă şi mortalitatea perinatală sînt considerate indicatori reprezentativi pentru calitatea serviciilor de sănătate. Nivelul mortalităţii materne reflectă statutul social al femeilor, accesul lor la asistenţa medicală şi eficiența sistemului de sănătate de a răspunde nevoilor particulare ale fiecărui caz. Tendința de scădere a valorii mortalității materne în ultimele decenii a fost una constantă, înregistrînd 15,5 la 100 mii de născuţi vii în anul 2014, comparativ cu 63,4 la 100 mii de născuți vii în anul 1980. Pe parcursul ultimilor 10 ani indicatorul mortalității materne a avut un caracter instabil, înregistrînd fluctuații cuprinse între 15,3 și 44,5 la 100 000 de născuți vii. Deși, în general, evoluția rezultatelor a fost favorabilă, ținta propusă în cadrul Obiectivului de Dezvoltare al Mileniului 5 nu a fost atinsă. Mortalitatea maternă rămîne a fi de circa 5 ori mai mare decît media europeană. Mortalitatea perinatală, de asemenea, a scăzut – de la 11,4 la 1000 de născuţi vii şi morţi în 2004 pînă la 10,7 la 1000 de născuţi vii şi morţi în 2014). Prin micşorarea mortalităţii neonatale precoce de la 6,0 la 1000 de născuţi vii în 2004 la 4,5 la 1000 de născuţi vii în 2014 (cu 47%) și micşorarea mortalităţii infantile de la 14,3 la 1000 de născuţi vii în 2004 la 9,6 la 1000 de născuţi vii în 2014, au fost atinse valorile propuse în cadrul Obiectivului de Dezvoltare al Mileniului 4;
    3) sănătatea sexuală și reproductivă a adolescenților și tinerilor este un domeniu care a înregistrat o evoluție remarcabilă pe parcursul ultimilor ani. Eforturile au avut drept scop îmbunătățirea sănătății sexuale și reproductive a adolescenților și tinerilor, prin informarea și educarea acestora în vederea schimbării de comportamente cu risc și creșterea accesului la servicii care să răspundă nevoilor lor specifice. A fost elaborată o bază normativă solidă și în anul 2011 a demarat procesul de extindere la scară națională a serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor. Au fost create centre de sănătate prietenoase tinerilor în fiecare raion și municipiu din țară (în anul 2017 – 40 de centre de sănătate prietenoase tinerilor), au fost elaborate mecanismele de finanțare ale acestor servicii, de formare a resurselor umane, de monitorizare și evaluare. Cele mai mari provocări rămîn a fi accesul redus al tinerilor din mediul rural la serviciile de sănătate prietenoase tinerilor, incidența mare a infecțiilor cu transmitere sexuală în rîndul adolescenților și numărul mare de sarcini la adolescente. Incidenţa infecțiilor cu transmitere sexuală în rîndul adolescenţilor din Republica Moldova este una semnificativă, comparativ cu alte țări din regiune – aproximativ 180 de cazuri noi la 100 mii din populaţia de vîrsta respectivă, cu circa 50% mai mare decît în populaţia generală. Incidența HIV în rîndul tinerilor în vîrstă de 15-24 de ani este în creştere lentă în ultimii ani. Rata de fertilitate la adolescente în mediul rural este de două ori mai mare decît în mediul urban (31,4 şi, respectiv, 13 la 1000 de femei). Acești indicatori reflectă accesul limitat la informare şi servicii de contracepţie, în mod special în rîndul adolescenţilor din mediul rural. Un studiu efectuat în anul 2014 demonstrează că 1/3 din adolescenții sexual-activi cu vîrsta de 15 și 17 ani nu au folosit prezervativul în timpul ultimului contact sexual. Este foarte îngrijorător faptul că circa 1/3 din băieții de 15 ani și mai mult de jumătate dintre cei de 17 ani nu au folosit nicio metodă de contracepție la ultimul contact sexual. Printre fete acest indicator este considerabil mai mic;
    4) infecțiile cu transmitere sexuală constituie o problemă de sănătate publică. Cu toate că în ultimul deceniu a fost înregistrată o dinamică pozitivă (incidența sifilisului a scăzut de la 80,7 la 100 mii de locuitori în 2004 la 53,8 la 100 mii de locuitori în 2015; incidența gonoreei a scăzut de la 47,8 la 100 mii de locuitori în 2004 la 26,4 la 100 mii de locuitori în 2015), incidențele continuă să fie mari.
    Cu referire la evoluția incidenței HIV, este important a menționa că, în pofida eforturilor depuse, nu a fost atinsă ținta de 8 cazuri la 100 mii de populaţie pentru anul 2015. Incidenţa infecţiei HIV în anul 2015 a înregistrat 20,15 cazuri la 100 mii de populaţie; există o mare variație între teritoriile din dreapta Nistrului – 16,15 și cele din stînga Nistrului – 48,3 cazuri la 100 mii de populaţie. Majoritatea persoanelor depistate cu infecţia HIV sînt persoane tinere de vîrstă reproductivă, sexual-active. Se observă o descreştere a cazurilor noi depistate cu infecţia HIV în segmentul de vîrstă 0-39 de ani de la 69,07% în 2014 la 67,24% în 2015 şi în segmentul de vîrstă 15-24 de ani de la 12,7% la 12,6% din numărul total de cazuri depistate, iar în segmentul de vîrstă 40 de ani şi mai mult se atestă o creştere de la 28,7% la 32,76%. Incidența infecției HIV în teritoriile urbane la 100 mii de populație în 2015 a constituit 24,40 cazuri, în teritoriile rurale – 16,56 cazuri. La 1 ianuarie 2016, prevalența infecției HIV în Republica Moldova a constituit 188,88 cazuri la 100 mii de populație. În 2015 au fost înregistrate 2 cazuri de transmitere a infecției HIV de la mamă la făt, comparativ cu 4 cazuri în 2004. În acest context este extrem de important să fie garantat accesul imediat și universal la serviciile de prevenire a infecțiilor cu transmitere sexuală în cadrul asistenței medicale primare, diagnosticul și asigurarea tratamentului oferit într-un mod nemoralizator pentru beneficiar, cu referirea acestuia, în caz de necesitate, către instituțiile de nivelurile al doilea și al treilea. Este important ca statul să depună eforturi în vederea îmbunătățirii calității serviciilor de prevenire și management al infecțiilor cu transmitere sexuală, în special al infecției HIV/SIDA, pe baza celor mai recente descoperiri și practici medicale. În acest sens, a fost aprobat Programul naţional de profilaxie și control al infecției HIV/SIDA şi infecțiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020.
    Din anul 2005 se înregistrează un număr constant al avorturilor – de circa 14-15 mii anual. Rata avorturilor induse la 1000 de femei de vîrstă reproductivă (15-49 de ani), conform datelor statisticii oficiale, s-a micşorat de circa trei ori, de la 51‰ în anul 1995 la 14,2‰ în anul 2016.
    Ponderea întreruperii de sarcină la grupa de vîrstă 15-19 ani, pe parcursul ultimilor 10 ani, constituie circa 10% din numărul total de avorturi printre femeile de vîrstă reproductivă.
    Deși pe parcursul ultimului deceniu se observă o tendință de diminuare a numărului de avorturi, similară altor state din Europa de Est, Europa de Vest, Țările Baltice, totuși numărul acestora rămîne a fi de circa 1,5-2 ori mai mare decît în țările Europei de Vest. Acest fapt este o dovadă în plus a nevoii nesatisfăcute în ceea ce priveşte contracepţia modernă.
    Elemente importante în accesarea serviciilor de întrerupere a sarcinii sînt cererea redusă a populației față de calitatea serviciilor, lipsa cunoștințelor cu referire la drepturile sexuale și reproductive și posibilitatea accesării serviciilor gratuite de avort de către unele grupuri vulnerabile, specificate în actele normative în vigoare ale Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. În acest context este actuală elaborarea mecanismelor de asigurare a accesului universal al populației la serviciile de calitate în avort și de planificare familială în perioada postavort, perfecționarea mecanismului de obținere a gratuității pentru grupurile vulnerabile de populație. Totodată, sînt importante crearea și asigurarea funcționării unui sistem de informare, educare și comunicare a populației în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive și avortului în siguranță, în scopul sporirii gradului de cunoștințe și, ulterior, a cererii față de calitatea serviciilor.
    Un alt element important în asigurarea calității serviciilor de întrerupere a sarcinii este pregătirea prestatorilor și dotarea instituțiilor cu echipamentul necesar. În unele instituții medicale se constată în continuare calitatea joasă a serviciilor de avort la limita avortului sigur din cauza atît a precarităţii echipamentelor, cît și a faptului că unii prestatori de servicii continuă să efectueze întreruperile de sarcină prin metoda tradițională de dilatare și chiuretaj, neținînd cont de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și actele normative în vigoare ale Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. În această ordine de idei se impune fortificarea sistemului de asigurare continuă a nivelului de cunoștințe al cadrelor medicale în efectuarea avortului și motivarea acestora pentru respectarea elementelor caracteristice efectuării avortului în condiții de siguranță, cu accent pe eliminarea din practica medicală a metodei chiuretajului uterin. Avortul medicamentos, deși s-a dovedit a fi o metodă sigură, rămîne a fi puțin accesibil pentru unele segmente de populație, din cauza costurilor mari;
    5) în Republica Moldova se înregistrează o tendinţă de reducere continuă a ratei fertilităţii totale, ea fiind în ultimii ani de 1,2-1,3 copii/femeie, sub nivelul de înlocuire a generaţiilor. În contextul unui spor natural negativ și reducerii ratei fertilității totale a populației, abordarea problemei infertilității cuplurilor a devenit o prioritate. În prezent sistemul național de statistică medicală nu colectează date cu privire la infertilitate, din acest motiv magnitudinea problemei poate fi stabilită cu dificultate.
    Costurile pentru diagnosticul şi tratamentul cuplului infertil sînt acoperite parțial de către asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, fiind incluse în Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală (2015). Cheltuielile legate de diagnosticul de laborator, serviciile andrologice şi medicamentele necesare tratamentului infertilităţii sînt suportate de cupluri. Pînă în anul 2012 statul deținea monopolul serviciilor în domeniul reproducerii umane asistate medical. Legea privind sănătatea reproducerii a înlăturat acest monopol în domeniul aplicării tehnologiilor de reproducere asistată medical. Ca urmare imediată a adoptării acestei legi, serviciile de reproducere umană asistată medical au fost dezvoltate doar în sectorul privat, la costuri care limitau accesul grupurilor defavorizate ale populației;
    6) prevenirea și managementul violenței în familie și al abuzului sexual sînt domenii intersectoriale. Există bază legislativă cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie și a traficului de ființe umane (Legea nr. 45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie; Legea nr. 241-XVI din 20 octombrie 2005 privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane). La nivel de țară a fost dezvoltat sistemul naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, care include și servicii medicale. A fost elaborat un nou document strategic în domeniul asigurării egalităţii de gen, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 259 din 28 aprilie 2017 „Cu privire la aprobarea Strategiei pentru asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova pe anii 2017-2021 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia”.
    În cadrul sistemului de sănătate, accentul urmează să fie pus atît pe sporirea gradului de informare a populației privind consecințele violenței și traficului asupra sănătății sexuale și reproductive a victimelor și serviciile disponibile, cît și pe asigurarea serviciilor de prevenire a problemelor de sănătate sexuală și reproductivă (de exemplu contracepție, inclusiv metode de barieră), a serviciilor de consiliere specifică (a victimelor și abuzatorilor), a serviciilor de diagnostic și tratament (de exemplu tratamentul infecțiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV) pentru victimele abuzului sexual și traficului de ființe umane, de către specialiști instruiți în domeniu.
    În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 445 din 9 iunie 2015 cu privire la aprobarea Instrucţiunii metodice privind intervenţia instituţiilor medicale în identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea cazurilor de violenţă, neglijare, exploatare şi trafic ale copilului, a fost emis un ordin instituţional de către instituţiile medicale. Conform ordinului respectiv, în instituţii a fost organizat sistemul de înregistrare şi raportare către poliţie şi autorităţile tutelare a cazurilor de violenţă în familie. Totodată a fost lansat programul de instruire a formatorilor în domeniul protecţiei copilului împotriva violenţei, în scopul dezvoltării competenţelor profesionale la nivel local în domeniul implementării mecanismului intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului. Anual sînt organizate campanii de informare privind violenţa în familie la nivel republican cu tematica: „Drepturile persoanelor ce au suferit violenţa în familie”, „Profilaxia violenţei în familie”, „Ce este violenţa în familie”.
    Pentru a spori accesul victimelor violenței domestice, abuzului sexual și traficului de ființe umane la servicii de calitate în domeniul sănătății sexuale și reproductive, prestatorii de servicii medicale din cadrul asistenței medicale primare au beneficiat de instruiri privind consilierea victimelor violenței în familie și abuzului sexual și victimelor traficului de ființe umane. De asemenea, au fost desfășurate seminare de instruire pentru membrii echipelor multidisciplinare comunitare, medicii legişti din întreaga ţară beneficiind de instruire privind răspunsul eficient al specialiştilor din sistemul de sănătate în cazurile de violenţă în familie.
    Instruirile lucrătorilor medicali au avut loc în baza Ghidului pentru specialiştii din sistemul de sănătate, aprobat anterior de Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecție Sociale. Ghidul urmăreşte să prezinte într-o manieră accesibilă informaţii pentru o mai bună înţelegere a naturii şi dinamicii violenţei în bază de gen, să sporească gradul de conştientizare al cadrelor medicale referitor la intervenţia promptă şi specifică fiecărui caz în parte;
    7) la femeile din Republica Moldova cel mai diagnosticat cancer este cel mamar, urmat de cancerul colorectal și de col uterin. În anul 2004 morbiditatea cauzată de cancerul de glandă mamară constituia 45,9 la 100 mii de populație, iar în 2015 – 54,2; morbiditatea cauzată de cancerul colului uterin și corpul uterin în 2004 – 26,9 la 100 mii de populație și în 2015 – 33,8; morbiditatea cauzată de cancerul de prostată s-a mărit de 2,5 ori (10,9 la 100 mii de populație în 2004 și 26,6 – în 2015).
Cauza majoră a mortalităţii înalte prin cancer mamar și de col uterin în Republica Moldova este depistarea maladiei în stadii tardive, fapt care influenţează nefast supravieţuirea persoanei. În Republica Moldova nu a existat un program naţional de screening al cancerului de col uterin și al cancerului de glandă mamară, ceea ce a dus la depistarea unui număr mic de cazuri de cancer în stadiile precoce. Ca urmare, incidenţa şi mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin şi cancerul de glandă mamară reprezintă o problemă de sănătate publică, îndeosebi printre femeile cu vîrsta sub 45 ani.
    În anul 2016 a fost aprobat Programul național de control al cancerului pentru anii 2016-2025 (inclusiv al cancerului de prostată, col uterin și mamar). Acest program are ca scop eficientizarea şi sporirea calităţii serviciilor medicale acordate populaţiei în domeniul controlului cancerului, îmbunătăţirea condiţiilor de activitate şi implementarea tehnologiilor cost-eficiente, precum şi mobilizarea populației pentru controlul cancerului şi monitorizarea determinanților sănătăţii. În implementarea programului un rol important va fi atribuit prestatorilor de servicii din cadrul asistenței medicale primare;
    8) abordarea sănătății sexuale pe tot parcursul vieții include și perioada vîrstei a treia (femei în perioada de menopauză și bărbați în andropauză). Legislația asigură dreptul femeilor şi bărbaţilor de vîrsta a treia la servicii performante privind ocrotirea sănătăţii sexuale, obligînd statul să organizeze servicii specializate în problemele legate de menopauză şi de andropauză. Acest domeniu nu a fost inclus deocamdată în programele de sănătate;
    9) legislația privind egalitatea de gen asigură accesul nediferențiat al bărbaților și femeilor la servicii de sănătate, inclusiv la cele de sănătate sexuală și reproductivă. În pofida reglementărilor existente, serviciile sexuale și reproductive pentru bărbați sînt greu accesibile, fiind disponibile în principal în capitala țării. Numărul medicilor specializați este foarte mic, iar informarea și educarea populației în acest domeniu nu a beneficiat de sprijin.
    42. Elaborarea prezentului Program a fost ghidată de următoarele principii de bază:
    1) în vederea asigurării accesului echitabil, o atenţie specială se acordă grupurilor de populaţie cu nevoi speciale, și anume: adolescenţilor, victimelor violenţei în familie și violenței sexuale, ale traficului de persoane, persoanelor vulnerabile din punct de vedere socioeconomic, persoanelor cu dizabilități, persoanelor în vîrstă, migranților, populațiilor-cheie (a se vedea definițiile) și altor grupuri vulnerabile;
    2) fiecare persoană are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate;
    3) sistemul de servicii de sănătate reproductivă asigură continuitatea îngrijirii pe tot parcursul vieții beneficiarilor;
    4) serviciile de sănătate sexuală și reproductivă se axează pe nevoile beneficiarilor, cu respectarea drepturilor omului și a egalității de gen;
    5) toate intervențiile destinate organizării și asigurării funcționării serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă se fac ținînd cont de medicina bazată pe dovezi;
    6) accesul la informații și servicii în domeniul sănătății sexuale și reproductive este universal și echitabil;
    7) membrii comunității se implică activ în inițierea, dezvoltarea și aplicarea proiectelor și programelor din domeniul sănătății sexuale și reproductive;
    8) intervențiile din domeniul sănătății sexuale și reproductive sînt intersectoriale și integrate.
    43. Țintele și obiectivele stabilite asigură aplicarea tuturor angajamentelor internaționale asumate de Republica Moldova, inclusiv obiectivele relevante ale Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, Strategiei globale pentru sănătatea femeilor, a copiilor și a adolescenților (2016-2030) și Planului european de acțiuni al Organizației Mondiale a Sănătății privind sănătatea sexuală și reproductivă.
    44. În sensul prezentului Program, au fost utilizate următoarele definiții preluate din Legea nr. 138 din 15 iunie 2012 privind sănătatea reproducerii:
    1) sănătate a reproducerii – stare de bunăstare fizică, mintală şi socială în tot ceea ce ţine de sistemul de reproducere, în toate etapele vieţii umane. Sănătatea reproducerii implică o viaţă sexuală lipsită de riscuri, posibilitatea persoanelor de a procrea, precum şi libertatea de a hotărî cînd, dacă şi cît de des doresc să procreeze. Sănătatea reproducerii include dreptul femeilor şi al bărbaţilor de a fi informaţi şi de a avea acces la metode sigure, eficiente, accesibile şi acceptabile de planificare familială, pe care să le poată alege singuri, precum şi dreptul de acces la servicii medicale de calitate, ce permit femeii să parcurgă în siguranţă sarcina şi naşterea;
    2) sănătate sexuală – stare de bunăstare fizică, emoţională, mintală şi socială legată de sexualitate, constînd nu numai în absenţa unei boli, disfuncţii sau infirmităţi. Sănătatea sexuală implică o abordare pozitivă a sexualităţii şi a relaţiilor sexuale bazată pe respect, precum şi posibilitatea de a avea experienţe sexuale în siguranţă, fără coerciţie, discriminare şi violenţă;
    3) drepturi sexuale și reproductive – dreptul tuturor cuplurilor şi al indivizilor de a decide liber şi responsabil asupra numărului de copii pe care îi doresc, a intervalului dintre sarcini şi a momentului în care vor să aibă copii, dreptul la folosirea metodelor de contracepţie, la acces la servicii de calitate de ocrotire a sănătăţii reproducerii, la informare și educație în acest domeniu, precum şi dreptul la o viață sexuală satisfăcătoare și fără riscuri;
    4) ocrotire a sănătăţii reproducerii – metode, tehnologii şi servicii care contribuie la stabilirea, păstrarea şi ameliorarea sănătăţii reproducerii prin prevenirea şi înlăturarea dereglărilor funcţiei reproductive pe parcursul întregii vieţi a omului;
    5) contracepţie – metode şi mijloace pentru prevenirea sarcinii nedorite;
    6) planificare familială – acţiuni care determină decizia de a avea sau nu copii, alegerea conştientă a numărului de copii, a intervalului dintre sarcini şi a momentului naşterii copiilor;
    7) infertilitate – incapacitatea unei femei de a concepe sau a unui bărbat de a induce o sarcină timp de un an de relaţii sexuale regulate, fără utilizarea metodelor de contracepţie;
    8) tehnologii de asistare medicală a reproducerii umane – acte medicale ce cuprind ansamblul tratamentelor şi procedurilor de inseminare artificială sau de fertilizare in vitro, de manipulare medicală în laborator a materialului genetic feminin şi masculin în scopul fecundării artificiale a ovulelor şi implantării acestora;
    9) prestator competent – prestator medical care demonstrează cunoștințe, abilități, atitudini și comportamente profesionale în exercitarea sarcinilor care îi revin în domeniul sănătății sexuale și reproductive, în conformitate cu standardele de competență reglementate pentru poziția și nivelul de îngrijire medicală în care este angajat;
    10) sistem de servicii de sănătate centrate pe beneficiari – sistem de servicii de sănătate incluzînd toate nivelurile de asistență, organizat cu scopul de a satisface nevoile și așteptările celor care îl utilizează, ce furnizează servicii relevante, capabile să răspundă schimbărilor sociale și să aducă rezultate mai bune;
    11) avort în condiții de siguranță – procedură de întrerupere a cursului sarcinii efectuată de către o persoană cu pregătire medicală necesară și cu respectarea standardelor naționale și a recomandărilor;
    12) gamă comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă – listă completă a serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă prestate de o instituție medicală, în funcție de nivelul de îngrijire medicală din care face parte, conform normelor metodologice în vigoare.
    45. În cadrul Programului, noțiunea „gamă comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă”  presupune servicii din următoarele domenii:
    1) planificare familială;
    2) avort în condiții de siguranță;
    3) diagnosticul și tratamentul infertilităţii;
    4) asistența mamei și a copilului;
    5) prevenirea şi managementul infecțiilor cu transmitere sexuală, inclusiv prevenirea transmiterii sexuale și verticale HIV;
    6) profilaxia şi depistarea precoce a cancerelor mamar și genital;
    7) servicii din domeniul sexualității, inclusiv managementul disfuncțiilor sexuale;
    8) servicii ce țin de alte afecțiuni ale aparatului reproductiv.
    46. Scopul prezentului Program constă în asigurarea unei stări de sănătate sexuală și reproductivă satisfăcătoare în toate etapele ciclului vieții pentru toată populația Republicii Moldova, indiferent de gen, vîrstă, etnie, mediu de reședință, apartenență religioasă, statut socioeconomic, stare de sănătate și orice alt criteriu.
    47. Implementarea prezentului Program pînă în anul 2022 prevede realizarea următoarelor obiective generale și specifice:
    1) obiectiv general 1. Asigurarea accesului echitabil și universal al întregii populații a Republicii Moldova la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă:
    a) obiectiv specific 1.1. Asigurarea prezenței în fiecare localitate a cel puțin unui prestator competent care să presteze gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă conform nivelului de asistență medicală (primar, specializat de ambulatoriu și specializat spitalicesc);
    b) obiectiv specific 1.2. Creșterea accesului grupurilor de populaţie cu nevoi speciale, inclusiv al persoanelor cu dizabilități, la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă;
    c) obiectiv specific 1.3. Diminuarea nevoii nesatisfăcute de metodele moderne de contracepție;
    2) obiectiv general 2. Asigurarea calității serviciilor prin prisma respectării drepturilor sexuale și reproductive şi a satisfacerii nevoilor beneficiarilor în instituţiile de toate nivelurile de asistență medicală prestatoare de servicii de sănătate sexuală și reproductivă:
    a) obiectiv specific 2.1. Creșterea responsabilității prestatorilor de servicii de sănătate sexuală și reproductivă și a altor actori ai comunității (social, educațional, societatea civilă, autoritățile administrației publice locale) pentru respectarea drepturilor beneficiarilor și acordarea de servicii centrate pe nevoile lor specifice;
    b) obiectiv specific 2.2. Creșterea calității serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă prestate de instituțiile medico-sanitare publice prin fortificarea sistemului de audit al calității serviciilor din perspectiva centrării pe nevoile beneficiarilor;
    3) obiectiv general 3. Creșterea nivelului de educare și informare a populației din Republica Moldova cu privire la drepturile sexuale și reproductive, la propria sănătate sexuală și reproductivă și la serviciile disponibile în domeniul sănătății sexuale și reproductive:
    a) obiectiv specific 3.1. Asigurarea accesului fiecărei persoane din Republica Moldova la programe de educație pentru sănătate, inclusiv educația pentru sănătatea sexuală și reproductivă, adaptate în funcție de vîrstă și necesitățile specifice ale grupurilor vulnerabile, inclusiv ale persoanelor cu dizabilități, implementate în instituțiile de învățămînt prin curriculumul obligatoriu și în comunitate;
    b) obiectiv specific 3.2. Fortificarea rolului instituțiilor medico-sanitare publice în informarea și educarea populației și a beneficiarilor privind sănătatea sexuală și reproductivă;
    c) obiectiv specific 3.3. Consolidarea rolului mass-mediei în promovarea drepturilor și serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă;
    4) obiectiv general 4. Îmbunătățirea mecanismului de coordonare și monitorizare în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive:
    a) obiectiv specific 4.1. Asigurarea coordonării implementării Programului la nivel național;
    b) obiectiv specific 4.2. Asigurarea coordonării implementării Programului la nivel local;
    c) obiectiv specific 4.3. Fortificarea sistemului de colectare și analiză a datelor în domeniul sănătății sexuale și reproductive pentru luarea deciziilor bazate pe dovezi în acest domeniu.
    48. Pînă în anul 2022 se vor depune eforturi considerabile în vederea atingerii obiectivelor prezentului Program prin implicarea activă a tuturor actorilor în acțiuni de susținere, ameliorare și promovare a sănătății sexuale și reproductive în Republica Moldova și respectarea drepturilor sexuale și reproductive ale cetățenilor.
    49. Pentru a asigura prezența în fiecare localitate a cel puțin unui prestator competent care oferă gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, conform nivelului de asistență medicală (primar, specializat de ambulatoriu și specializat spitalicesc), sînt necesare următoarele:
    1) asigurarea prezenței prestatorilor competenți pentru acordarea accesului la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă în toate localitățile din Republica Moldova;
    2) formarea competențelor prestatorilor de servicii de sănătate sexuală și reproductivă de la toate nivelurile de asistență medicală pentru furnizarea de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, în conformitate cu lista de servicii stabilite în anexa nr. 2 la prezentul Program.
    50. Pentru creșterea accesului grupurilor de populaţie cu nevoi speciale la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă urmează a fi întreprinse următoarele acțiuni:
    1) determinarea categoriilor de grupuri vulnerabile și cu nevoi speciale și a nivelului de acces la servicii de sănătate sexuală și reproductivă;
    2) fortificarea mecanismelor de cooperare intersectorială pentru creșterea accesului grupurilor vulnerabile și cu nevoi speciale, inclusiv al persoanelor cu dizabilități, victimelor violenței fizice, sexuale și psihologice, la servicii de sănătate sexuală și reproductivă;
    3) fortificarea capacitaților naționale de pregătire şi răspuns la necesitățile privind sănătatea sexuală şi reproductivă în cazul situațiilor de urgență și crize cu implicații umanitare.
    51. Diminuarea nevoii nesatisfăcute de metodele moderne de contracepție va fi atinsă prin asigurarea accesului populației la contraceptive moderne, cu acordarea unei atenții speciale grupurilor de populaţie vulnerabile și cu nevoi speciale, inclusiv persoanelor cu dizabilități.
    52. Creșterea responsabilității prestatorilor de servicii de sănătate sexuală şi reproductivă și a altor actori ai comunității (social, educațional, societatea civilă, autorităţile administrației publice locale) pentru respectarea drepturilor beneficiarilor și acordarea de servicii centrate pe nevoile lor specifice este posibilă prin:
    1) revizuirea sistemului de evaluare şi autoevaluare a instituțiilor care prestează servicii de sănătate sexuală și reproductivă în vederea asigurării respectării drepturilor beneficiarilor și a centrării serviciilor pe nevoile lor specifice;
    2) dezvoltarea și implementarea unor instrumente mai eficiente de monitorizare a respectării drepturilor sexuale şi reproductive ale beneficiarilor.
    53. Pentru creșterea calității serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă prestate de instituţiile medico-sanitare publice este necesară dezvoltarea sistemului de audit al calității serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă.
    54. Asigurarea accesului fiecărei persoane din Republica Moldova la programe de educație pentru sănătate, inclusiv educația pentru sănătatea sexuală și reproductivă, adaptate în funcție de vîrstă și necesitățile specifice ale grupurilor vulnerabile, inclusiv ale persoanelor cu dizabilități, implementate în instituțiile de învățămînt prin curriculumul obligatoriu și în comunitate va fi realizată prin:
    1) implementarea curriculumului de educație pentru sănătate, inclusiv educația pentru sănătatea sexuală și reproductivă, în instituțiile de învățămînt de toate nivelurile, în conformitate cu standardele internaționale;
    2) crearea platformei participative care pledează pentru susținerea  serviciilor de sănătate și educație cuprinzătoare pentru tineri privind domeniul sănătății sexuale și reproductive, inclusiv pentru grupurile-cheie ale populației, și implementarea activităților de informare și educație pentru sănătatea sexuală și reproductivă în comunitate.
    55. Pentru fortificarea rolului instituţiilor medico-sanitare publice în informarea și educarea populației și a beneficiarilor privind sănătatea sexuală și reproductivă este necesară asigurarea de către aceste instituții a beneficiarilor cu informații privind sănătatea sexuală și reproductivă, la orice punct de contact cu prestatorii de servicii de sănătate sexuală și reproductivă.
    56. Consolidarea rolului mass-mediei în promovarea drepturilor și serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă este posibilă prin organizarea campaniilor de informare sistematice, durabile, pentru promovarea sănătății sexuale și reproductive, care abordează problemele privind educația tinerilor cu referire la sănătatea și drepturile sexuale și reproductive.
    57. Asigurarea coordonării implementării prezentului Program la nivel național va fi organizată prin:
    1) crearea Comitetului național coordonator în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive;
    2) desemnarea în calitate de Unitate de coordonare și monitorizare a implementării prezentului Program a Instituției medico-sanitare publice Institutul Mamei și Copilului;
    3) coordonarea și monitorizarea continuă a implementării prezentului Program de către Unitatea de coordonare și monitorizare (Instituția medico-sanitară publică Institutul Mamei și Copilului).
    58. Asigurarea coordonării implementării prezentului Program la nivel local va fi realizată prin atribuirea funcției de coordonare organizatorico-metodică tuturor instituțiilor de asistență medicală primară din teritoriul deservit și centrelor de sănătate de nivel raional.
    59. Fortificarea sistemului de colectare și analiză a datelor pentru luarea deciziilor bazate pe dovezi în domeniul sănătății sexuale și reproductive urmează a fi realizată prin:
    1) fortificarea capacităților Agenției Naționale pentru Sănătate Publică în colectarea și analiza datelor în domeniul sănătății sexuale și reproductive;
    2) realizarea studiilor și analizelor situaționale periodice în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive.
    60. Prezentul Program reprezintă un document de politici publice pe un termen de 5 ani, care este elaborat şi urmează să fie implementat în perioada 2018-2022, pentru a îmbunătăţi sănătatea sexuală și reproductivă a populaţiei și respectarea drepturilor persoanelor în acest domeniu.
    61. Intervențiile vor fi realizate în conformitate cu Planul de acțiuni pentru implementarea prezentului Program.
    62. Responsabilitatea privind coordonarea generală a implementării prezentului Program îi revine Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    63. Autoritățile responsabile de implementarea prezentului Program sînt: Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării, în parteneriat cu Ministerul Finanţelor, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Biroul Național de Statistică, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Centrul de excelență în medicină și farmacie „Raisa Pacalo”, autorităţile administraţiei publice locale şi organizaţiile societăţii civile, asociaţiile de profesionişti, mass-media, agenții economici etc. Autoritățile responsabile de fiecare activitate în parte sînt specificate în Planul de acțiuni pentru implementarea prezentului Program.
    64. În procesul de implementare a prezentului Program autorităţile responsabile vor colabora cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu organizaţii neguvernamentale, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare.
    65. Estimarea generală a costurilor pentru realizarea Planului de acţiuni pentru implementarea prezentului Program a fost efectuată în baza celor mai relevante acțiuni din punctul de vedere al cost-beneficiului pentru realizarea scopului şi obiectivelor Programului.
    66. Instrumentele și sursele de finanțare ale acțiunilor de implementare a prezentului Program sînt divizate în două categorii: interne și externe. Din sursele interne de finanțare fac parte alocările pentru acest domeniu prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv și alocările din  fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Finanțarea externă se constituie din asistența tehnică, inclusiv granturi, acordată de organismele internaționale și de donatori.
    67. Evaluarea suportului financiar pentru realizarea acțiunilor incluse în Planul de acțiuni pentru implementarea prezentului Program se va face anual, cu înaintarea propunerilor precizate în proiectul anual al bugetului public național pentru sănătate, respectînd limitele cadrului de cheltuieli în vigoare.
    68. Costul estimativ al prezentului Program este detaliat pentru fiecare an în funcție de sursa de finanțare, în conformitate cu activitățile Programului, și este specificat în anexa nr. 3 la prezentul Program.
    69. Se preconizează obținerea următoarelor rezultate pînă în anul 2022:
    1) asigurarea accesului echitabil și universal al întregii populații a Republicii Moldova la gama comprehensivă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă;
    2) asigurarea calității serviciilor prin prisma respectării drepturilor privind sănătatea sexuală și reproductivă şi a satisfacerii nevoilor beneficiarilor în instituţiile de toate nivelurile de asistență medicală prestatoare de servicii de sănătate sexuală și reproductivă;
    3) creșterea nivelului de educare și informare a populației din Republica Moldova cu privire la drepturile și propria sănătate sexuală și reproductivă și la serviciile disponibile în domeniul sănătății sexuale și reproductive;
    4) îmbunătățirea mecanismului de coordonare și monitorizare în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive.
    70. Rezultatele scontate în urma implementării prezentului Program vor fi corelate cu indicatorii-țintă naționali privind sănătatea sexuală și reproductivă și cu obiectivele Agendei ONU de Dezvoltare Durabilă 2030.
    71. Indicatorii prezentului Program vor fi raportaţi anual, cu excepția celor care sînt calculați în baza studiilor periodice (o dată la 5 ani).
    72. Principiul de bază pentru calcularea indicatorilor va fi concentrarea pe „măsurarea progresului” privind realizarea obiectivelor și obținerea rezultatelor scontate ale prezentului Program. Indicatorii de progres şi performanţă sînt menţionaţi în anexa nr. 1 la prezentul Program.
    73. Programul include o mare complexitate de intervenții și acțiuni care, pentru a asigura atingerea obiectivelor propuse, necesită o coordonare eficientă. Coordonarea procesului de implementare a prezentului Program va fi realizată de Comitetul național coordonator în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive, condus de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    74. Monitorizarea și evaluarea prezentului Program va avea un caracter sistemic și continuu, incluzînd colectarea, prelucrarea și analiza datelor, identificarea lacunelor și a situațiilor neprevăzute care ar pune în pericol atingerea rezultatelor scontate. La necesitate, conținutul și forma acțiunilor planificate vor fi ajustate pentru a respecta rigorile înaintate. Monitorizarea progresului în realizarea obiectivelor stipulate în prezentul Program va fi efectuată de către Unitatea de coordonare și monitorizare a prezentului Program (Instituția medico-sanitară publică Institutul Mamei și Copilului), în baza indicatorilor de monitorizare și evaluare din anexa nr. 1 la prezentul Program.
    75. Activitatea de monitorizare și evaluare a prezentului Program se va desfăşura pe parcursul întregii perioade de implementare şi va include elaborarea, în baza indicatorilor de monitorizare, a rapoartelor anuale de progres, a raportului de evaluare la mijloc de termen şi a raportului final de evaluare a Programului. Rapoartele de monitorizare și de evaluare vor fi examinate în cadrul ședințelor Comitetului național coordonator în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive.
    76. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale va prezenta Guvernului, pînă la 1 aprilie, rapoarte generalizate de monitorizare pe anul precedent, care, pe lîngă acțiunile întreprinse și rezultatele obținute, vor conține informații despre resursele utilizate pentru implementarea Programului.
    77. În scopul asigurării transparenţei procesului de implementare a prezentului Program, rapoartele anuale de progres, raportul de evaluare la mijloc de termen şi raportul final de evaluare vor fi prezentate public şi vor fi plasate pe pagina web a Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale și a Unității de coordonare și monitorizare (Instituția medico-sanitară publică Institutul Mamei și Copilului).

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.2