Întru îndeplinirea prevederilor Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998,nr.66-68, art.442; 1999, nr.124-125, art.614), Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

1. Parcurile naţionale reprezintă una din categoriile fondului ariilor naturale protejate de stat, care cuprinde spaţii naturale reprezentative cu diverse landşafturi geografice, obiecte şi complexe naturale, o amplă diversitate de specii floristice şi faunistice autohtone. Teritoriile lor sînt destinate efectuării investigaţiilor ştiinţifice şi desfăşurării activităţilor în scopuri recreative, economice, culturale, instructive, educative, eventual şi altor scopuri ce nu contravin legislaţiei în vigoare. Perimetrele lor includ, de asemenea, diverse ecosisteme naturale cu o bogată diversitate biologică, sectoare silvice deosebit de valoroase, diferite monumente ale naturii din domeniul geologiei, arheologiei, paleontologiei, hidrologiei, zoologiei, botanicii, precum şi monumente istorice, etnografice, arhitecturale.

2. Parcurile naţionale au statut de persoană juridică, sînt finanţate de la bugetul de stat, din mijloace extrabugetare, inclusiv fonduri ecologice, donaţii ale persoanelor fizice şi juridice autohtone şi străine, precum şi din mijloace speciale. Programele anuale de cercetare ştiinţifică se finanţează prin intermediul comenzii de stat, din mijloacele bugetare speciale, gestionate de Consiliul ştiinţific general şi, după caz, din sursele financiare enumerate în prima parte a acestui alineat. Parcurile naţionale au statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, dispun de balanţă autonomă, ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea lor.

4. Funcţionarea unui parc naţional este asigurată de administraţia acestuia în frunte cu directorul ei general, care gestionează parcul naţional respectiv în baza principiilor conducerii unipersonale şi colegialităţii şi care poartă răspundere personală pentru rezultatele activităţii acestuia. Directorul general îşi desfăşoară activitatea în baza legislaţiei în vigoare şi poartă răspundere de respectarea ei în teritoriul parcului naţional şi în zona lui de protecţie.

5. În jurul parcului naţional se delimitează o zonă de protecţie care are drept scop reglementarea şi minimizarea influenţei negative a impactului antropic asupra patrimoniului natural, cultural şi istoric, ocrotit în perimetrul lui.

1) protejarea şi conservarea landşafturilor geografice, a obiectelor geomorfologice, diversităţii bilogice şi peisagistice a monumentelor istorice şi culturale în scopuri ştiinţifice, cognitive, recreative şi economice;

4) organizarea cercetărilor ştiinţifice potrivit specificului natural al fiecărui parc naţional, inclusiv în cadrul monitoringului speciilor de plante şi animale aflate sub protecţia statului;

5) organizarea activităţilor de protecţie, păstrare şi restabilire a patrimoniului natural, sectoarelor cu vegetaţie silvică valoroasă, a diversităţii biologice, diversităţii monumentelor naturii, monumentelor istorice şi culturale din cadrul său, crearea condiţiilor pentru utilizarea raţională a potenţialului economic recreativ şi de educare a populaţiei;

6) utilizarea durabilă a resurselor naturale în vederea respectării capacităţii de suport a ecosistemelor naturale şi a diversităţii biologice în limitele permise de regimul de protecţie şi legislaţia în vigoare;

A. Zona de protecţie integrală o constituie spaţiile naturale unice, care fac parte din patrimoniul natural al Republicii Moldova şi servesc ca depozit natural de păstrare a fondului genetic de plante şi animale autohtone. În zona de protecţie integrală este interzisă orice activitate recreativă sau economică, cu excepţia cercetărilor ştiinţifice care se efectuează conform unui program aprobat de consiliul ştiinţific şi coordonat cu autoritatea centrală pentru mediu. Zona în cauză este destinată păstrării arealurilor speciilor floristice şi faunistice, creării condiţiilor de dezvoltare a ecosistemelor în afara impactului antropic şi studierii mecanismelor naturale în atare condiţii.

B. Zona de recreaţie reglementată în care sînt asigurate condiţii pentru vizitarea locurilor pitoreşti şi pentru un agrement de scurtă durată. Această zonă poate avea cărări turistice, adăposturi pentru timp nefavorabil, locuri pentru ruguri, rezerve de combustibil pentru vizitatori, puncte de observaţie, obiecte sanitare, indicatoare, panouri de informare şi avertisment, scheme ale amplasamentului obiectelor naturale, cultural-istorice şi de prestări-servicii. În această zonă se efectuează, după caz, lucrări silvice pentru păstrarea şi restabilirea landşafturilor geografice, se studiază impactul activităţii recreative asupra stării ecosistemelor. Activităţile economice sînt acceptate numai în măsura în care acestea contribuie la păstrarea peisajelor naturale, regnului vegetal şi animal, obiectelor acvatice şi altor valori naturale în scopuri recreative, instructive, estetice, educaţionale şi ştiinţifice.

C. Zona de recreaţie de lungă durată în care se permite amplasarea de campinguri, hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre informaţionale, unităţi de alimentaţie publică, unităţi comerciale şi de asistenţă socio-culturală. Se desfăşoară un set de activităţi în vederea amenajării teritoriului şi a locurilor de odihnă, precum şi lucrări ce ţin de restabilirea sectoarelor afectate şi degradate, de domeniul silviculturii, biotehniei etc., destinate să asigure condiţiile de confort recreativ. În zonă pot fi amplasate şi alte obiecte de ordin gospodăresc ce ţin de executarea sarcinilor parcului naţional şi deservirea turiştilor, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.

D. Zona economică cu activităţi economice care nu contravin regimului parcului naţional, cum ar fi: cultivarea plantelor agricole tradiţionale pentru zona în cauză, în care se folosesc metode biologice de combatere a dăunătorilor şi se aplică îngrăşăminte şi preparate chimice în strictă conformitate cu normele tehnologice şi cu regulile de securitate sanitară. Se admite funcţionarea diferitor unităţi economice în baza utilizării tehnologiilor nepoluante, cu respectarea cerinţelor de protecţie a mediului.

8. În vederea minimizării impactului antropic asupra patrimoniului natural al parcului naţional, în jurul lui se creează o zonă de protecţie. Limitele zonei de protecţie sînt trasate în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, aprobată de Guvern. Zona de protecţie a parcului naţional se stabileşte în funcţie de configuraţia terenurilor agricole, hotarelor naturale ale localităţilor, amplasamentul drumurilor principale etc. Lăţimea zonei de protecţie a unui parc naţional este de 1000-1500 m.

12. În cadrul parcului naţional cercetările ştiinţifice se efectuează de către instituţiile ştiinţifice de profil şi organizaţiile neguvernamentale, care dispun de potenţial ştiinţific. Efectuarea cercetărilor ştiinţifice de către specialiştii din organismele internaţionale se va permite numai în baza autorizaţiei autorităţii centrale pentru mediu.

13. Cercetările ştiinţifice se efectuează în baza programelor de investigaţii anuale, pe terenuri experimentale reprezentative (staţionare), de altfel, ca şi pe întreg teritoriul parcului naţional şi al zonei de protecţie a acestuia. Programele de investigaţii includ şi cercetarea cartografică a complexelor teritorial-naturale la diferite scări (de exemplu, 1:5000, 1:10000). Sînt admise şi cercetările ştiinţifice ce nu fac parte din programele de fond, dacă acestea sînt finanţate independent (prin granturi etc.).

b) determinarea interdependenţei şi interacţiunii dintre diferite ecosisteme, dintre componenţii acestora, determinarea stării lor şi elaborarea metodelor de protecţie a acestora pe fundalul derulării activităţilor ce ţin de domeniul recreativ şi turistic;

c) determinarea productivităţii biologice a ecosistemelor, stabilirea direcţiilor schimbărilor ce se produc în ecosisteme sub acţiunea factorilor antropici, elaborarea prognozelor privind evaluarea fenomenelor şi proceselor naturale;

d) determinarea gradului de impact antropic asupra patrimo-niului natural al parcului naţional şi asupra zonei de protecţie a acestuia, elaborarea recomandărilor ştiinţifice privind gestiunea arboretelor din cadrul ariilor naturale protejate de stat pînă la vîrste înaintate, inclusiv asigurarea regenerării lor naturale;

f) elaborarea recomandărilor ştiinţifice privind gestiunea arboretelor din cadrul ariilor naturale protejate de stat pînă la vîrste înaintate, inclusiv asigurarea regenerării lor naturale;

15. Parcul naţional este administrat de un director general ales pe bază de concurs, care activează în baza legislaţiei în vigoare şi asigură îndeplinirea sarcinilor acestuia şi respectarea cerinţelor regimului de protecţie pe întreg teritoriul parcului şi al zonei lui de protecţie.

16. Pentru rezolvarea problemelor ce se referă la parcul naţional, se creează consiliul lui administrativ, care examinează şi soluţionează toate chestiunile vizînd activităţile economice, recreative, sociale şi gospodăreşti din cadrul lui.

17. Pe lîngă conducerea parcului naţional, în componenţa consiliului administrativ intră reprezentanţii ministerelor, departamentelor, organelor administraţiei publice locale şi ai altor organizaţii, activitatea cărora este legată de sarcinile şi funcţionarea parcului naţional. Componenţa consiliului administrativ şi regulamentul acestuia este aprobat de organizaţia ierarhic superioară, în subordinea căreia se află parcul naţional respectiv.

18. Pentru soluţionarea problemelor vizînd domeniul ştiinţific se constituie consiliul ştiinţific al parcului naţional, în componenţa căruia intră reprezentanţii administraţiei parcului naţional, ai autorităţii centrale pentru mediu, instituţiilor ştiinţifice de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ai altor instituţii cu profil ştiinţific în domeniul silviculturii şi, după caz, ai unor instituţii superioare de învăţămînt. Deciziile consiliului ştiinţific sînt obligatorii pentru administraţia parcului naţional şi pentru consiliul lui administrativ.

19. Componenţa consiliului ştiinţific şi regulamentul parcului naţional sînt aprobate de organizaţia ierarhic superioară, în subordinea căreia se află, după avizarea lor de către autoritatea silvică centrală şi confirmarea de către autoritatea centrală pentru mediu.

20. Paza teritoriului parcului naţional şi a zonei de protecţie a acestuia o efectuează serviciul special al parcului naţional, care-şi desfăşoară activitatea în baza Legii privind protecţia mediului înconjurător, Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Codului silvic, Regulamentului Serviciului Silvic de Stat, a prezentului regulament-cadru şi, după caz, a unui regulament special elaborat pentru parcul naţional.

21. Serviciul special al parcului naţional se bucură de drepturile Inspectoratului Ecologic de Stat şi ale Serviciului Silvic de Stat, aplicate în limitele teritoriului parcului naţional şi ale zonei lui de protecţie.

22. Serviciul special al parcului naţional intră în structura organizaţională a parcului naţional, este condus de directorul general al acestuia sau unul din adjuncţii lui şi include inspectori de stat, pădurari, egheri.

23. Directorul general al parcului naţional exercită simultan funcţiile Inspectorului principal de stat în limitele parcului naţional şi ale zonei de protecţie a acestuia, iar locţiitorii lui sînt, respectiv, şi locţiitorii Inspectorului principal de stat al parcului naţional.

24. La asigurarea pazei patrimoniului natural al parcului naţional pot fi antrenaţi, după caz, şi colaboratorii serviciilor de poliţie, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, care sînt angajaţi în această activitate în baza unor ordine speciale, emise de administraţia parcului. Toţi aceşti angajaţi activează numai sub conducerea administraţiei parcului naţional. Termenul de angajare şi sarcinile concrete sînt indicate în ordinul, emis în acest scop de administraţia parcului naţional.

25. În caz de încălcare a regimului parcului naţional, persoanele juridice şi fizice sînt obligate să recupereze parcului naţional daunele aduse acestuia în modul şi mărimea stabilite de legislaţia în vigoare.

27. Proiectele de amenajare a teritoriilor şi localităţilor, de construcţie şi reconstrucţie a imobilelor şi oricăror alte edificii din perimetrul zonei de protecţie a parcului naţional se coordonează cu administraţia acestuia.

32 . În cazul fondării mai multor parcuri pe teritoriul Republicii Moldova, vor fi elaborate regulamente speciale pentru fiecare parc naţional în care vor fi reflectate în mod detaliat toate reglementările specifice pentru protecţia şi utilizarea valorilor naturale ale fiecărui parc naţional.

1. Monumentele naturii reprezintă diferite obiecte ale naturii cu o deosebită valoare naturală, ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi estetică, cărora li se acordă acest statut.

2. Monumentele naturii pot fi de importanţă locală, naţională şi internaţională şi se clasifică în monumente geologice, paleontologice, hidrologice, zoologice, botanice, mixte, specii de plante şi animale rare.

3. Statutul de monument al naturii este atribuit de Parlamentul Republicii Moldova la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

4. În cadrul monumentelor naturii, instituţiile ştiinţifice de profil şi organizaţiile neguvernamentale, care au potenţial ştiinţific performant efectuează investigaţii ştiinţifice în baza anumitor programe anuale. La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări. Se admit şi cercetări în baza programelor adăugătoare finanţate din surse independente (granturi, donaţii etc.).

5. Finanţarea activităţilor vizînd monumentele naturii se face din bugetele locale (conform devizului de cheltuieli prevăzute în atare scopuri pe anul respectiv), fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din donaţiile persoanelor juridice şi fizice, inclusiv străine, precum şi din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare. Programele de cercetare ştiinţifică se finanţează prin intermediul comenzii de stat şi din mijloacele bugetare speciale, precum şi din surse independente (granturi, donaţii etc.).

6. În jurul monumentelor naturii se afectează şi se delimitează o zonă de protecţie cu lăţimea de 500 - 1000 m pentru monumentele geologice, paleontologice, hidrologice, zoologice, botanice şi cele mixte - şi de 30-50m pentru arbori seculari şi speciile relicte de plante.

8. Teritoriile monumentelor naturii se retrag din circuitul economic (exploatarea lor ca sursă de materii prime) şi se folosesc în scopuri ştiinţifice, excursioniste, turistice, de educare şi recreare.

9. Gestionarea monumentelor naturii care sînt proprietate publică se pune în sarcina autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, în subordonarea cărora ele se află, iar gestionarea monumentelor naturii de importanţă locală sau a celor ce constituie proprietate privată se atribuie autorităţilor publice locale sau, respectiv, proprietarilor terenurilor private. Fiecare din gestionari asigură controlul respectării regimului de protecţie a monumentelor naturii aflate sub autoritatea lui.

11. Controlul de stat asupra respectării regimului de protecţie şi a gestionării conforme a monumentelor naturii îi revine Inspectoratului Ecologic de Stat şi subdiviziunilor lui teritoriale.

12. Monumentele geologice sînt reprezentate de zăcăminte minerale, de stînci, recife, peşteri, grote, alte structuri geologice şi formaţiuni fizico-geografice reprezentative de interes local, naţional şi internaţional, avînd o deosebită însemnătate ştiinţifică, istorică, culturală, estetică şi recreativă.

18. Monumentele paleontologice sînt amplasate în diferite formaţiuni geologice, profiluri geologice, peşteri, grote etc., în care s-au păstrat mostre şi amprente de animale fosile şi plante, urme ale omului preistoric care reprezintă un deosebit interes ştiinţific şi constituie parte integrantă a patrimoniului cultural şi istoric al ţării.

23. Monumentele hidrologice sînt reprezentate de izvoare, lacuri, bălţi, mlaştini, albii fluviale vechi, alte surse acvatice de interes naţional şi valoroase din punct de vedere ecologic, economic, social, recreativ şi, eventual, curativ (ape minerale, geotermale, nămoluri etc.).

29. Regimul de protecţie a monumentelor zoologice prevede reglementarea activităţii umane şi crearea condiţiilor optime pentru refugiu şi reproducere, păstrarea habitatelor lor naturale şi asigurarea protecţiei efective.

31. În baza autorizaţiei eliberate de autoritatea centrală pentru mediu, se poate admite vînatul selectiv, capturarea şi pescuitul unor exemplare de specii faunistice în scopuri de cercetare ştiinţifică şi în scopuri muzeistice.

32. Colectarea oricăror specii faunistice în scopuri comerciale şi industriale se poate admite numai cu autorizaţia autorităţii centrale pentru mediu, ţinînd cont de structura populaţiilor speciilor în cauză, a cotei potenţialului lor anual de reproducere, determinat de instituţiile de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei pentru locurile în care se preconizează colectarea speciilor respective.

34. Monumentele naturale botanice cuprind sectoare de vegetaţie forestieră, de stepă şi de luncă, reprezentative pentru zona biogeografică respectivă, de interes local, naţional şi internaţional. Din această subdiviziune a monumentelor naturii mai fac parte şi arborii seculari.

35. Regimul de protecţie a monumentelor naturale botanice are drept obiective asigurarea condiţiilor de dezvoltare a compoziţiei structurii floristice, specifice pentru teritoriul în cauză, restabilirea arealurilor speciilor aflate sub protecţia statului şi efectuarea monitoringului ecologic integrat.

g) colectarea plantelor medicinale, care nu fac parte din lista speciilor protejate de stat şi nu sînt incluse în Cartea Roşie, de către o instituţie farmaceutică autorizată şi cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.

41. Monumentele naturii reprezentate de speciile de plante şi animale rare includ toate speciile de plante şi animale aflate sub protecţia statului. La monumentele naturii se raportează în totalitate şi celelalte specii, care formează în ansamblu diversitatea biologică a spaţiului nostru natural.

42. Speciile de plante şi animale aflate în ariile naturale protejate de stat intră sub incidenţa legislativă a regimului de protecţie a ariei naturale respective şi a prevederilor prezentului regulament-cadru.

43. Speciile de plante şi animale, care beneficiază de statut de protecţie şi sînt amplasate în afara fondului ariilor naturale protejate de stat, se află sub incidenţa legislativă a regimului respectiv de protecţie şi a prezentului regulament-cadru.

d) utilizarea speciilor de plante şi animale se poate admite numai cu avizul autorităţii centrale pentru mediu în baza avizului instituţiei ştiinţifice de profil, care reflectă cerinţele expuse la lit. a), b) şi c) ale acestui punct.

b) colectarea în scopuri comerciale şi industriale a oricăror specii de plante şi animale spontane din spaţiul natural al ţării fără avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al instituţiilor ştiinţifice de profil;

i) orice alte activităţi în cadrul arealului speciilor de plante şi animale rare care conduc la deteriorarea condiţiilor naturale de creştere, dezvoltare, reproducere şi de trai a speciilor respective.

47. În situaţia în care monumentele naturii sînt supuse pericolului degradării sau oricărei influenţe distructive care ar putea conduce la deteriorarea integrităţii lor, proprietarii respectivi sînt obligaţi să efectueze măsurile adecvate de protecţie întru lichidarea surselor de influenţă cu efect distructiv.

49. Orice persoană fizică sau juridică, care desfăşoară în baza legislaţiei în vigoare şi a prezentului regulament-cadru activităţi privind teritoriul monumentelor naturii şi zonei lor de protecţie, este obligată să-şi coreleze acţiunile cu prevederile regimului de protecţie a monumentului natural respectiv.

51. Atribuirea altui statut prin trecerea monumentului naturii într-o altă categorie a ariilor naturale protejate de stat se face în baza argumentării ştiinţifice corespunzătoare, prin decizia autorităţii centrale pentru mediu. Decizia autorităţii centrale pentru mediu şi materialele de rigoare se prezintă Guvernului Republicii Moldova.

1. Rezervaţiile de resurse reprezintă spaţii naturale care cuprind resurse naturale deosebit de valoroase de importanţă naţională şi care sînt protejate de stat în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare. Ele se fondează în temeiul argumentării ştiinţifice din partea instituţiilor ştiinţifice de profil şi a autorităţii centrale pentru mediu cu avizele respective ale organizaţiilor interesate.

2. Rezervaţiile de resurse pot fi reprezentate de terenuri cu soluri calitative cu bonitate superioară, masive forestiere cu diferite specii de mare valoare şi înalt productive, bazine acvatice naturale şi artificiale ca resurse de apă potabilă, zăcăminte minerale, care reprezintă valori naturale şi necesită să fie protejate şi conservate în vederea folosirii lor ulterioare.

3. Statutul de rezervaţie de resurse are un caracter provizoriu în funcţie de importanţa ei ecologică şi / sau economică, evaluată de organizaţiile şi instituţiile ştiinţifice de profil de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu.

4. Calitatea de rezervaţie de resurse se atribuie pe termen de cel puţin 15 ani. La expirarea acestui termen autoritatea centrală pentru mediu, de comun acord cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, poate lansa propunerea de retragere a statutului de rezervaţie de resurse, avînd în vedere starea teritoriului rezervaţiei la momentul expirării termenului şi semnificaţia ecologică, economică şi socială a resurselor naturale respective, evaluată prin investigaţii ştiinţifice efectuate special. În cazul în care autorităţile menţionate nu au făcut propuneri de retragere a statutului de rezervaţie de resurse, regimul de protecţie se prelungeşte în mod automat pentru următorul termen. Regimul de protecţie pentru un nou termen poate fi retras parţial în baza estimării stării teritoriului rezervaţiei.

5. În rezervaţiile de resurse se efectuează investigaţii ştiinţifice în baza unor programe anuale. Cercetările ştiinţifice se efectuează de către instituţiile ştiinţifice de profil şi de unele organizaţii neguvernamentale cu avizul autorităţii centrale pentru mediu. La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări.

6. Finanţarea rezervaţiilor de resurse se efectuează de la bugetele locale, din fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare. Programele anuale de cercetări ştiinţifice sînt finanţate prin intermediul comenzii de stat şi din mijloacele bugetare speciale, gestionate de Consiliul ştiinţific al fondului de arii naturale protejate şi, după caz, de la bugetul de stat, din contul mijloacelor extrabugetare şi ale fondului ecologic naţional.

7. Rezervaţiile de resurse nu au statut de persoană juridică. Cele ce constituie proprietate publică de stat sînt subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale respective. În cazul proprietăţii private, acestea se subordonează proprietarului respectiv şi se află sub egida administraţiei publice locale. Sînt administrate de proprietarii funciari în baza Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat şi a prezentului regulament-cadru.

reglementarea utilizării resurselor naturale se efectuează în baza precizării, după caz, a cantităţii, volumului, suprafeţei acestora şi a necesităţilor anuale strict determinate pentru economia naţională;

crearea unei opinii publice adecvate situaţiei reale referitor la domeniul utilizării durabile a resurselor naturale prin activizarea informatizării populaţiei şi funcţionarilor publici.

11. În unele cazuri utilizarea resurselor naturale din rezervaţie poate fi admisă în limitele şi volumele stabilite în actele normative speciale, aprobate de Guvern, la propunerea autorităţii centrale pentru mediu de comun acord cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, ministerele şi departamentele respective şi, după caz, cu autorităţile publice locale.

13. Autorităţile publice locale sînt obligate să efectueze la nivel local controlul asupra respectării regimului de protecţie de către agenţii economici şi utilizării de către aceştia a tehnologiilor nonpoluante şi poartă răspundere pentru menţinerea integrităţii şi stării resurselor naturale din cadrul rezervaţiei.

14. Realizarea obiectivelor şi sarcinilor rezervaţiilor de resurse depinde în mod direct de respectarea regimului de pază şi protecţie pentru această categorie de arii naturale, care cuprinde măsuri limitative şi restrictive generale.

15. Diversitatea resurselor naturale, care eventual pot deveni rezervaţii de resurse, determină, după caz, necesitatea elaborării unor regulamente speciale atunci cînd apare o astfel de cerere.

b) toate activităţile din perimetrul rezervaţiei şi al zonei de protecţie a acesteia se efectuează în urma coordonării lor cu autoritatea centrală pentru mediu şi, după caz, cu institutele ştiinţifice respective ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

e) interzicerea construcţiei diferitor imobile, instalaţii şi reţele care generează poluarea, dezintegrarea, nimicirea şi schimbarea evoluţiei mecanismelor naturale în sensul înrăutăţirii lor, precum şi aprofundarea dezechilibrului ecologic;

17. În cazul cînd resursele naturale din cadrul rezervaţiilor sînt expuse pericolului degradării, eroziunii sau influenţei altor factori, care generează deteriorarea teritoriului rezervaţiei, beneficiarii funciari, la balanţa cărora se află teritoriul rezervaţiei, sînt obligaţi să întreprindă măsurile de protecţie corespunzătoare (împădurirea sau înierbirea terenurilor din vecinătatea apropiată, constituirea, după caz, a unei reţele speciale de scurgeri, crearea perdelelor de protecţie şi alte lucrări necesare).

19. Agenţii economici care activează în perimetrul rezervaţiei şi zonei de protecţie sînt obligaţi să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare.

21. Exploatarea zăcămintelor minerale se face în baza normativelor calculate de instituţiile ştiinţifice de profil, care au la bază calculele cantitative ale zăcămintelor minerale şi calculele cerinţelor anuale strict determinate ale economiei naţionale, cu autorizaţia autorităţii centrale pentru mediu şi a institutelor ştiinţifice de profil.

23. Regulamentul-cadru serveşte drept bază pentru elaborarea regulamentelor pentru fiecare rezervaţie de resurse, în care se vor stabili şi responsabilităţile deţinătorilor de terenuri şi ale autorităţilor publice locale.

1. Rezervaţia biosferei reprezintă un spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu elemente şi formaţiuni fizico-geografice de importanţă naţională şi internaţională, care cuprinde specii de plante şi animale indigene specifice teritoriului în cauză, are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi este desemnată de UNESCO drept componentă a patrimoniului natural mondial.

2. Teritoriul rezervaţiei biosferei împreună cu resursele sale naturale este administrat conform prevederilor Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, prezentului regulament-cadru, precum şi altor acte legislative şi normative în vigoare.

3. Rezervaţia biosferei are ca obiectiv principal conservarea elementelor şi formaţiunilor fizico-geografice de importanţă naţională şi internaţională, a speciilor de plante şi animale, efectuarea de cercetări ştiinţifice în cadrul sistemului de monitoring global.

4. Rezervaţia este persoană juridică, se finanţează de la bugetul de stat, în mărimea prevăzută de legea bugetului pe anul respectiv, din sursele extrabugetare, ale fondurilor ecologice şi din donaţii ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte mijloace speciale, care nu contravin legislaţiei în vigoare. Are cont, ştampilă cu stema de stat a Republicii Moldova şi cu denumirea sa.

12. Crearea condiţiilor pentru reintroducerea speciilor aborigene dispărute, celor aflate în pericol de dispariţie, precum şi a celor vulnerabile prin intermediul reproducerii lor în condiţii ex-situ.

18. Zona nucleu. Este zona cu cel mai strict regim de protecţie - protecţie integrală şi este destinată exclusiv conservării biodiversităţii şi creării condiţiilor naturale de dezvoltare a biocenozelor. În zona nucleu este interzisă orice activitate economică sau de orice altă natură, cu excepţia cercetărilor ştiinţifice.

19. Zona tampon. Această zonă reprezintă în fond restul teritoriului rezervaţiei biosferei. E o zonă de administrare naturală şi serveşte ca obiect de studiere şi de aplicare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în vederea conservării şi dezvoltării fondului genetic, restabilirii principalelor tipuri de păduri, bălţi, lunci, stepe etc.

h) desfăşurarea activităţilor ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ştiinţific şi coordonate cu institutele ştiinţifice de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi autoritatea centrală pentru mediu.

20. Zona de tranziţie. Este destinată diminuării impactului antropic din teritoriile adiacente. În esenţă această zonă este similară zonelor de protecţie a celorlalte arii naturale protejate de stat.

Terenurile din zona de tranziţie pot rămîne în posesia deţinătorilor, care sînt obligaţi să respecte regimul stabilit pentru asemenea zone. În zonă sînt permise activităţile tradiţionale de folosinţă a terenurilor asociate cu agricultura, silvicultura, păşunatul şi pescuitul. Se interzic toate lucrările care deregleză echilibrul ecologic şi cele ce duc la degradarea factorilor de mediu din zonă.

22. Cercetările ştiinţifice se efectuează de către secţia ştiinţă a rezervaţiei biosferei, instituţiile ştiinţifice de profil din ţară, organizaţii neguvernamentale, care dispun de potenţial ştiinţific, cu participarea specialiştilor din alte ţări. Cercetările se realizează în mod obligatoriu conform unor programe anuale, asigurîndu-se continuitatea monitoringului ecologic.

23. Scopul cercetărilor ştiinţifice constă în studierea diversităţii biologice, proceselor şi mecanismelor naturale în context naţional şi legătura acestora cu procesele şi mecanismele naturale ce au loc în biosferă.

31. Administrarea rezervaţiei biosferei este asigurată de directorul general, care este ales pe bază de concurs, fiind responsabil de toate sferele de activitate ale rezervaţiei. Directorul administrează rezervaţia în baza principiilor conducerii unipersonale şi colegialităţii. Pentru ocuparea postului de director general au prioritate persoanele cu grad ştiinţific şi experienţă de lucru în domeniu.

34. Paza teritoriului rezervaţiei biosferei şi al zonei de protecţie a acesteia se efectuează de către Serviciul special al rezervaţiei biosferei, care activează în baza Legii privind protecţia mediului înconjurător, Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, a prezentului regulament-cadru şi, după caz, a unui regulament special al rezervaţiei biosferei.

35. Serviciul special de pază al rezervaţiei biosferei beneficiază de drepturile şi obligaţiunile Inspectoratului Ecologic de Stat şi ale Inspecţiei silvice aplicate în limitele teritoriului rezervaţiei biosferei şi ale zonei de protecţie a acesteia.

36. Serviciul special de pază intră în structura organizaţională a rezervaţiei biosferei şi este condus de directorul general sau de unul din adjuncţii săi. În cadrul lui activează inspectori de stat, pădurari, egheri.

37. La asigurarea pazei rezervaţiei biosferei pot fi antrenaţi, după caz, şi lucrători ai serviciilor de poliţie, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, care sînt angajaţi în această activitate în baza unor ordine speciale. Toţi angajaţii activează numai sub conducerea administraţiei rezervaţiei biosferei. Termenul de încadrare şi sarcinile concrete ale angajaţilor sînt indicate în ordinul emis de conducerea rezervaţiei biosferei.

38. Proiectele de amenajare a teritoriilor şi localităţilor, de construcţie a imobilelor şi ale oricăror altor edificii în perimetrul zonei de tranziţie a rezervaţiei biosferei sînt coordonate cu administraţia acesteia.

j) pătrunderea persoanelor, cu sau fără mijloace de transport, în zona nucleu, dotată cu protecţie integrală, cu excepţia colaboratorilor ştiinţifici, care lucrează în programele rezervaţiei biosferei;

42. Persoanele juridice şi fizice, în caz de încălcare a regimului rezervaţiei biosferei, repară daunele pricinuite acesteia în modul şi mărimea stabilite de legislaţia în vigoare. Repararea prejudiciilor se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească.

44. În cazul fondării mai multor rezervaţii ale biosferei pe teritoriul Republicii Moldova şi apariţiei în legătură cu aceasta în cadrul viitoarelor rezervaţii ale biosferei a unor componenţi naturali care nu sînt cuprinşi de acest regulament-cadru, pentru aceste rezervaţii ale biosferei vor fi elaborate regulamente speciale.

*HGO782/2000 ^{Versiunea originala} ID intern unic: 379335 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 782 din 03.08.2000
pentru aprobarea regulamentelor-cadru ale parcurilor naţionale, monumentelor naturii, rezervaţiilor de resurse şi rezervaţiilor biosferei
Publicat : 17.08.2000 în Monitorul Oficial Nr. 102-105 art Nr : 879
Întru îndeplinirea prevederilor Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998,nr.66-68, art.442; 1999, nr.124-125, art.614), Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE: Se aprobă: Regulamentul-cadru al parcurilor naţionale (conform anexei nr.1); Regulamentul-cadru al monumentelor naturii (conform anexei nr.2); Regulamentul-cadru al rezervaţiilor de resurse (conform anexei nr.3); Regulamentul-cadru al rezervaţiilor biosferei (conform anexei nr.4). Prim-ministru al Republicii Moldova Dumitru BRAGHIŞ Contrasemnată: Ministrul mediului şi amenajării teritoriului Arcadie Capcelea Chişinău, 3 august 2000. Nr. 782. Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 782 din 3 august 2000 Regulamentul - cadru al parcurilor naţionale I. Dispoziţii generale 1. Parcurile naţionale reprezintă una din categoriile fondului ariilor naturale protejate de stat, care cuprinde spaţii naturale reprezentative cu diverse landşafturi geografice, obiecte şi complexe naturale, o amplă diversitate de specii floristice şi faunistice autohtone. Teritoriile lor sînt destinate efectuării investigaţiilor ştiinţifice şi desfăşurării activităţilor în scopuri recreative, economice, culturale, instructive, educative, eventual şi altor scopuri ce nu contravin legislaţiei în vigoare. Perimetrele lor includ, de asemenea, diverse ecosisteme naturale cu o bogată diversitate biologică, sectoare silvice deosebit de valoroase, diferite monumente ale naturii din domeniul geologiei, arheologiei, paleontologiei, hidrologiei, zoologiei, botanicii, precum şi monumente istorice, etnografice, arhitecturale. 2. Parcurile naţionale au statut de persoană juridică, sînt finanţate de la bugetul de stat, din mijloace extrabugetare, inclusiv fonduri ecologice, donaţii ale persoanelor fizice şi juridice autohtone şi străine, precum şi din mijloace speciale. Programele anuale de cercetare ştiinţifică se finanţează prin intermediul comenzii de stat, din mijloacele bugetare speciale, gestionate de Consiliul ştiinţific general şi, după caz, din sursele financiare enumerate în prima parte a acestui alineat. Parcurile naţionale au statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, dispun de balanţă autonomă, ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea lor. 3. Subordonarea fiecărui parc naţional se stabileşte la momentul fondării lui. 4. Funcţionarea unui parc naţional este asigurată de administraţia acestuia în frunte cu directorul ei general, care gestionează parcul naţional respectiv în baza principiilor conducerii unipersonale şi colegialităţii şi care poartă răspundere personală pentru rezultatele activităţii acestuia. Directorul general îşi desfăşoară activitatea în baza legislaţiei în vigoare şi poartă răspundere de respectarea ei în teritoriul parcului naţional şi în zona lui de protecţie. 5. În jurul parcului naţional se delimitează o zonă de protecţie care are drept scop reglementarea şi minimizarea influenţei negative a impactului antropic asupra patrimoniului natural, cultural şi istoric, ocrotit în perimetrul lui. II. Obiectivele şi sarcinile parcului naţional 6. Parcul naţional îşi organizează activitatea în vederea realizării următoarelor sarcini şi obiective, date în seamă: 1) protejarea şi conservarea landşafturilor geografice, a obiectelor geomorfologice, diversităţii bilogice şi peisagistice a monumentelor istorice şi culturale în scopuri ştiinţifice, cognitive, recreative şi economice; 2) crearea condiţiilor pentru practicarea turismului şi activităţilor de agrement; 3) elaborarea şi aplicarea metodelor ştiinţifice de conservare a obiectelor şi complexelor naturale în condiţiile folosirii lor în scopuri recreative; 4) organizarea cercetărilor ştiinţifice potrivit specificului natural al fiecărui parc naţional, inclusiv în cadrul monitoringului speciilor de plante şi animale aflate sub protecţia statului; 5) organizarea activităţilor de protecţie, păstrare şi restabilire a patrimoniului natural, sectoarelor cu vegetaţie silvică valoroasă, a diversităţii biologice, diversităţii monumentelor naturii, monumentelor istorice şi culturale din cadrul său, crearea condiţiilor pentru utilizarea raţională a potenţialului economic recreativ şi de educare a populaţiei; 6) utilizarea durabilă a resurselor naturale în vederea respectării capacităţii de suport a ecosistemelor naturale şi a diversităţii biologice în limitele permise de regimul de protecţie şi legislaţia în vigoare; 7) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei. III. Structura teritorială a parcului naţional 7. Teritoriul fiecărui parc naţional se divizează în următoarele zone funcţionale: A. Zona de protecţie integrală o constituie spaţiile naturale unice, care fac parte din patrimoniul natural al Republicii Moldova şi servesc ca depozit natural de păstrare a fondului genetic de plante şi animale autohtone. În zona de protecţie integrală este interzisă orice activitate recreativă sau economică, cu excepţia cercetărilor ştiinţifice care se efectuează conform unui program aprobat de consiliul ştiinţific şi coordonat cu autoritatea centrală pentru mediu. Zona în cauză este destinată păstrării arealurilor speciilor floristice şi faunistice, creării condiţiilor de dezvoltare a ecosistemelor în afara impactului antropic şi studierii mecanismelor naturale în atare condiţii. B. Zona de recreaţie reglementată în care sînt asigurate condiţii pentru vizitarea locurilor pitoreşti şi pentru un agrement de scurtă durată. Această zonă poate avea cărări turistice, adăposturi pentru timp nefavorabil, locuri pentru ruguri, rezerve de combustibil pentru vizitatori, puncte de observaţie, obiecte sanitare, indicatoare, panouri de informare şi avertisment, scheme ale amplasamentului obiectelor naturale, cultural-istorice şi de prestări-servicii. În această zonă se efectuează, după caz, lucrări silvice pentru păstrarea şi restabilirea landşafturilor geografice, se studiază impactul activităţii recreative asupra stării ecosistemelor. Activităţile economice sînt acceptate numai în măsura în care acestea contribuie la păstrarea peisajelor naturale, regnului vegetal şi animal, obiectelor acvatice şi altor valori naturale în scopuri recreative, instructive, estetice, educaţionale şi ştiinţifice. C. Zona de recreaţie de lungă durată în care se permite amplasarea de campinguri, hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre informaţionale, unităţi de alimentaţie publică, unităţi comerciale şi de asistenţă socio-culturală. Se desfăşoară un set de activităţi în vederea amenajării teritoriului şi a locurilor de odihnă, precum şi lucrări ce ţin de restabilirea sectoarelor afectate şi degradate, de domeniul silviculturii, biotehniei etc., destinate să asigure condiţiile de confort recreativ. În zonă pot fi amplasate şi alte obiecte de ordin gospodăresc ce ţin de executarea sarcinilor parcului naţional şi deservirea turiştilor, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. D. Zona economică cu activităţi economice care nu contravin regimului parcului naţional, cum ar fi: cultivarea plantelor agricole tradiţionale pentru zona în cauză, în care se folosesc metode biologice de combatere a dăunătorilor şi se aplică îngrăşăminte şi preparate chimice în strictă conformitate cu normele tehnologice şi cu regulile de securitate sanitară. Se admite funcţionarea diferitor unităţi economice în baza utilizării tehnologiilor nepoluante, cu respectarea cerinţelor de protecţie a mediului. 8. În vederea minimizării impactului antropic asupra patrimoniului natural al parcului naţional, în jurul lui se creează o zonă de protecţie. Limitele zonei de protecţie sînt trasate în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, aprobată de Guvern. Zona de protecţie a parcului naţional se stabileşte în funcţie de configuraţia terenurilor agricole, hotarelor naturale ale localităţilor, amplasamentul drumurilor principale etc. Lăţimea zonei de protecţie a unui parc naţional este de 1000-1500 m. 9. Teritoriile din cadrul zonei de protecţie rămîn în posesia deţinătorilor funciari. 10. În zona de protecţie se admite: a) desfăşurarea activităţilor economice ce nu conduc la schimbări în evoluţia proceselor naturale; b) crearea condiţiilor optime de trai pentru animalele sălbatice; c) tăierile de igienă, de îngrijire, de regenerare şi reconstrucţie ecologică a pădurilor; d) organizarea unor microzone de recreaţie reglementată. 11. În zona de protecţie sînt interzise: a) vînatul, pescuitul şi capturarea neautorizate, de animale; b) tăierile rase; c) construirea de obiecte şi depozite pentru păstrarea chimicalelor, îngrăşămintelor minerale şi produselor petroliere; d) staţionarea vehiculelor în alte locuri decît cele special indicate. IV. Cercetările ştiinţifice 12. În cadrul parcului naţional cercetările ştiinţifice se efectuează de către instituţiile ştiinţifice de profil şi organizaţiile neguvernamentale, care dispun de potenţial ştiinţific. Efectuarea cercetărilor ştiinţifice de către specialiştii din organismele internaţionale se va permite numai în baza autorizaţiei autorităţii centrale pentru mediu. 13. Cercetările ştiinţifice se efectuează în baza programelor de investigaţii anuale, pe terenuri experimentale reprezentative (staţionare), de altfel, ca şi pe întreg teritoriul parcului naţional şi al zonei de protecţie a acestuia. Programele de investigaţii includ şi cercetarea cartografică a complexelor teritorial-naturale la diferite scări (de exemplu, 1:5000, 1:10000). Sînt admise şi cercetările ştiinţifice ce nu fac parte din programele de fond, dacă acestea sînt finanţate independent (prin granturi etc.). 14. Scopurile cercetărilor ştiinţifice sînt: a) studierea diversităţii biologice, proceselor şi mecanismelor naturale ce au loc în zone naturale cu impact antropic de grad diferit; b) determinarea interdependenţei şi interacţiunii dintre diferite ecosisteme, dintre componenţii acestora, determinarea stării lor şi elaborarea metodelor de protecţie a acestora pe fundalul derulării activităţilor ce ţin de domeniul recreativ şi turistic; c) determinarea productivităţii biologice a ecosistemelor, stabilirea direcţiilor schimbărilor ce se produc în ecosisteme sub acţiunea factorilor antropici, elaborarea prognozelor privind evaluarea fenomenelor şi proceselor naturale; d) determinarea gradului de impact antropic asupra patrimo-niului natural al parcului naţional şi asupra zonei de protecţie a acestuia, elaborarea recomandărilor ştiinţifice privind gestiunea arboretelor din cadrul ariilor naturale protejate de stat pînă la vîrste înaintate, inclusiv asigurarea regenerării lor naturale; e) elaborarea bazelor ştiinţifice de protecţie a naturii, păstrare şi regenerare a speciilor aflate sub protecţia statului şi a celor ce necesită să fie protejate de stat; f) elaborarea recomandărilor ştiinţifice privind gestiunea arboretelor din cadrul ariilor naturale protejate de stat pînă la vîrste înaintate, inclusiv asigurarea regenerării lor naturale; g) propagarea cunoştinţelor ecologice în baza cercetării ştiinţifice a proceselor naturale ce decurg în diferite zone ale parcului naţional; h) colaborarea în plan ştiinţific a parcului naţional cu alte instituţii din ţară şi din alte ţări, în baza unor acorduri speciale coordonate cu autoritatea centrală pentru mediu; i) editarea lucrărilor ştiinţifice. V. Administrarea parcului naţional 15. Parcul naţional este administrat de un director general ales pe bază de concurs, care activează în baza legislaţiei în vigoare şi asigură îndeplinirea sarcinilor acestuia şi respectarea cerinţelor regimului de protecţie pe întreg teritoriul parcului şi al zonei lui de protecţie. 16. Pentru rezolvarea problemelor ce se referă la parcul naţional, se creează consiliul lui administrativ, care examinează şi soluţionează toate chestiunile vizînd activităţile economice, recreative, sociale şi gospodăreşti din cadrul lui. 17. Pe lîngă conducerea parcului naţional, în componenţa consiliului administrativ intră reprezentanţii ministerelor, departamentelor, organelor administraţiei publice locale şi ai altor organizaţii, activitatea cărora este legată de sarcinile şi funcţionarea parcului naţional. Componenţa consiliului administrativ şi regulamentul acestuia este aprobat de organizaţia ierarhic superioară, în subordinea căreia se află parcul naţional respectiv. 18. Pentru soluţionarea problemelor vizînd domeniul ştiinţific se constituie consiliul ştiinţific al parcului naţional, în componenţa căruia intră reprezentanţii administraţiei parcului naţional, ai autorităţii centrale pentru mediu, instituţiilor ştiinţifice de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ai altor instituţii cu profil ştiinţific în domeniul silviculturii şi, după caz, ai unor instituţii superioare de învăţămînt. Deciziile consiliului ştiinţific sînt obligatorii pentru administraţia parcului naţional şi pentru consiliul lui administrativ. 19. Componenţa consiliului ştiinţific şi regulamentul parcului naţional sînt aprobate de organizaţia ierarhic superioară, în subordinea căreia se află, după avizarea lor de către autoritatea silvică centrală şi confirmarea de către autoritatea centrală pentru mediu. VI. Paza parcului naţional 20. Paza teritoriului parcului naţional şi a zonei de protecţie a acestuia o efectuează serviciul special al parcului naţional, care-şi desfăşoară activitatea în baza Legii privind protecţia mediului înconjurător, Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Codului silvic, Regulamentului Serviciului Silvic de Stat, a prezentului regulament-cadru şi, după caz, a unui regulament special elaborat pentru parcul naţional. 21. Serviciul special al parcului naţional se bucură de drepturile Inspectoratului Ecologic de Stat şi ale Serviciului Silvic de Stat, aplicate în limitele teritoriului parcului naţional şi ale zonei lui de protecţie. 22. Serviciul special al parcului naţional intră în structura organizaţională a parcului naţional, este condus de directorul general al acestuia sau unul din adjuncţii lui şi include inspectori de stat, pădurari, egheri. 23. Directorul general al parcului naţional exercită simultan funcţiile Inspectorului principal de stat în limitele parcului naţional şi ale zonei de protecţie a acestuia, iar locţiitorii lui sînt, respectiv, şi locţiitorii Inspectorului principal de stat al parcului naţional. 24. La asigurarea pazei patrimoniului natural al parcului naţional pot fi antrenaţi, după caz, şi colaboratorii serviciilor de poliţie, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale, care sînt angajaţi în această activitate în baza unor ordine speciale, emise de administraţia parcului. Toţi aceşti angajaţi activează numai sub conducerea administraţiei parcului naţional. Termenul de angajare şi sarcinile concrete sînt indicate în ordinul, emis în acest scop de administraţia parcului naţional. 25. În caz de încălcare a regimului parcului naţional, persoanele juridice şi fizice sînt obligate să recupereze parcului naţional daunele aduse acestuia în modul şi mărimea stabilite de legislaţia în vigoare. 26. Recuperarea prejudiciilor cauzate parcului naţional se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească. 27. Proiectele de amenajare a teritoriilor şi localităţilor, de construcţie şi reconstrucţie a imobilelor şi oricăror alte edificii din perimetrul zonei de protecţie a parcului naţional se coordonează cu administraţia acestuia. VII. Răspunderi, soluţionarea litigiilor 28. Încălcarea prezentului regulament-cadru sau altor acte normative atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare. 29. Se consideră contravenţii, dacă nu constituie potrivit legii infracţiuni, următoarele fapte: a) folosirea zonelor funcţionale ale parcului naţional în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţia în vigoare; b) organizarea, fără expertiză ecologică, a activităţii economice pe teritoriul parcului naţional, precum şi în zona de protecţie a acestuia; c) deteriorarea sau distrugerea unor obiecte naturale din cadrul parcului naţional; d) eschivarea de la lichidarea consecinţelor calamităţilor, avariilor, catastrofelor ecologice şi ale altor acţiuni distructive; e) introducerea de plante şi animale străine zonei naturale respective, care poluează fondul genetic autohton; f) executarea neautorizată a oricăror lucrări de amenajare şi construcţie; g) deversarea deşeurilor industriale şi menajere în apele sau pe teritoriul parcului naţional şi al zonei lui de protecţie; h) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zona de protecţie; i) strămutarea neautorizată a hotarelor parcului naţional şi ale zonei lui de protecţie; j) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a panourilor de informare şi avertizare sau a indicatoarelor; k) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără mijloace de transport, în zona cu protecţie integrală; l) camparea în zonele interzise; m) păşunatul în zonele interzise; n) organizarea şi desfăşurarea neautorizată a activităţilor economice, de turism şi agrement; o) fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără autorizaţia administraţiei parcului naţional şi fără achitarea de taxe. 30. Conducerea parcului naţional nu poartă răspundere pentru eventualele prejudicii cauzate agenţilor economici de către animalele sălbatice. VIII. Dispoziţii finale şi tranzitorii 31. Prezentul regulament-cadru redă principiile normative generale de funcţionare a parcurilor naţionale. 32 . În cazul fondării mai multor parcuri pe teritoriul Republicii Moldova, vor fi elaborate regulamente speciale pentru fiecare parc naţional în care vor fi reflectate în mod detaliat toate reglementările specifice pentru protecţia şi utilizarea valorilor naturale ale fiecărui parc naţional. Anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.782 din 3 august 2000 REGULAMENTUL-CADRU al monumentelor naturii I. Dispoziţii generale 1. Monumentele naturii reprezintă diferite obiecte ale naturii cu o deosebită valoare naturală, ecologică, ştiinţifică, culturală, istorică şi estetică, cărora li se acordă acest statut. 2. Monumentele naturii pot fi de importanţă locală, naţională şi internaţională şi se clasifică în monumente geologice, paleontologice, hidrologice, zoologice, botanice, mixte, specii de plante şi animale rare. 3. Statutul de monument al naturii este atribuit de Parlamentul Republicii Moldova la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 4. În cadrul monumentelor naturii, instituţiile ştiinţifice de profil şi organizaţiile neguvernamentale, care au potenţial ştiinţific performant efectuează investigaţii ştiinţifice în baza anumitor programe anuale. La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări. Se admit şi cercetări în baza programelor adăugătoare finanţate din surse independente (granturi, donaţii etc.). 5. Finanţarea activităţilor vizînd monumentele naturii se face din bugetele locale (conform devizului de cheltuieli prevăzute în atare scopuri pe anul respectiv), fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din donaţiile persoanelor juridice şi fizice, inclusiv străine, precum şi din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare. Programele de cercetare ştiinţifică se finanţează prin intermediul comenzii de stat şi din mijloacele bugetare speciale, precum şi din surse independente (granturi, donaţii etc.). 6. În jurul monumentelor naturii se afectează şi se delimitează o zonă de protecţie cu lăţimea de 500 - 1000 m pentru monumentele geologice, paleontologice, hidrologice, zoologice, botanice şi cele mixte - şi de 30-50m pentru arbori seculari şi speciile relicte de plante. II. Obiectivele şi sarcinile monumentelor naturii 7. Destinaţia monumentelor naturii constă în: 1) păstrarea nealterată a valorilor naturale de diferite provenienţe naturale - atît a celor regenerabile, cît şi a celor neregenerabile; 2) crearea condiţiilor favorabile pentru asigurarea procesului de regenerare a resurselor naturale regenerabile; 3) cercetarea derulării mecanismelor ecologice din cadrul monumentelor naturii; 4) estimarea şi lichidarea surselor de poluare şi celor care distrug integritatea şi derularea firească a mecanismelor naturale; 5) executarea lucrărilor de depoluare şi de reconstrucţie ecologică; 6) informarea şi educaţia ecologică a populaţiei. III. Gestionarea, paza şi protecţia monumentelor naturii 8. Teritoriile monumentelor naturii se retrag din circuitul economic (exploatarea lor ca sursă de materii prime) şi se folosesc în scopuri ştiinţifice, excursioniste, turistice, de educare şi recreare. 9. Gestionarea monumentelor naturii care sînt proprietate publică se pune în sarcina autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, în subordonarea cărora ele se află, iar gestionarea monumentelor naturii de importanţă locală sau a celor ce constituie proprietate privată se atribuie autorităţilor publice locale sau, respectiv, proprietarilor terenurilor private. Fiecare din gestionari asigură controlul respectării regimului de protecţie a monumentelor naturii aflate sub autoritatea lui. 10. Deţinătorii terenurilor în care se află monumente ale naturii sînt obligaţi: - să asigure paza şi respectarea regimului de protecţie; - să instaleze la hotarele monumentului naturii borne, panouri de avertizare, indicatoare, scheme ale itinerarelor excursioniste şi turistice pedestre şi să asigure integritatea lor; - să îngrădească arborii seculari şi zonele de protecţie a acestora, la fel şi monumentele hidrologice; - să amelioreze condiţiile de creştere a plantelor şi condiţiile de trai ale anumalelor, aplicînd tehnologii şi metode biotehnice adecvate. 11. Controlul de stat asupra respectării regimului de protecţie şi a gestionării conforme a monumentelor naturii îi revine Inspectoratului Ecologic de Stat şi subdiviziunilor lui teritoriale. A. Monumentele geologice 12. Monumentele geologice sînt reprezentate de zăcăminte minerale, de stînci, recife, peşteri, grote, alte structuri geologice şi formaţiuni fizico-geografice reprezentative de interes local, naţional şi internaţional, avînd o deosebită însemnătate ştiinţifică, istorică, culturală, estetică şi recreativă. 13. Regimul de protecţie reglementează orice activitate, derulată în teritoriu, în vederea păstrării monumentelor geologice în stare integrală şi nealterată. 14. Activităţile de cercetare ştiinţifică şi de turism se efectuează cu avizul autorităţii centrale pentru mediu. 15. Includerea monumentelor geologice în cadrul itinerarelor turistice se poate face numai cu avizul autorităţii centrale pentru mediu. 16. În limitele monumentelor geologice este strict interzisă: a) exploatarea zăcămintelor minerale; b) exploatarea excesivă a apelor subterane şi altor resurse naturale; c) depozitarea, înhumarea şi neutralizarea deşeurilor industriale şi menajere, a gunoiului, cadavrelor de animale etc.; d) depozitarea şi aplicarea substanţelor chimice şi radioactive; e) săpăturile arheologice (paleontologice), prospecţiunile geologice şi toate lucrările neautorizate; f) organizarea excursiilor turistice neautorizate şi a celor efectuate în afara traseelor confirmate oficial; g) orice alte activităţi cu efecte distructive (păşunatul, cositul fînului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.). 17. În limitele monumentelor geologice se admit activităţile de supraveghere geologică, sanitară şi ecologică. B. Monumentele paleontologice 18. Monumentele paleontologice sînt amplasate în diferite formaţiuni geologice, profiluri geologice, peşteri, grote etc., în care s-au păstrat mostre şi amprente de animale fosile şi plante, urme ale omului preistoric care reprezintă un deosebit interes ştiinţific şi constituie parte integrantă a patrimoniului cultural şi istoric al ţării. 19. Orice activitate efectuată în limitele teritoriului unui monument paleontologic este reglementată de regimul de protecţie a acestuia. 20. Încluderea monumentelor paleontologice în cadrul itinerarelor turistice se poate face numai cu avizul autorităţii centrale pentru mediu. 21. În limitele monumentelor paleontologice se admit: a) cercetările ştiinţifice; b) excursiile şi turismul autorizat; c) organizarea expoziţiilor; d) filmările autorizate; e) alte activităţi care nu pun în pericol integritatea acestora. 22. În perimetrul monumentelor paleontologice sînt strict interzise: a) extragerea zăcămintelor minerale de orice natură; b) depozitarea şi neutralizarea deşeurilor industriale şi a celor menajere; c) orice construcţii, instalaţii sau poziţionări de conducte, funcţiile utilitare ale cărora nu au nimic comun cu destinaţia monumentelor paleontologice; d) orice alte activităţi cu efecte distructive (păşunatul, cositul fînului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.). C. Monumentele hidrologice 23. Monumentele hidrologice sînt reprezentate de izvoare, lacuri, bălţi, mlaştini, albii fluviale vechi, alte surse acvatice de interes naţional şi valoroase din punct de vedere ecologic, economic, social, recreativ şi, eventual, curativ (ape minerale, geotermale, nămoluri etc.). 24. Păstrarea monumentelor hidrologice asigură integritatea aspectului estetic al naturii şi completează ansamblul peisagistic din cadrul spaţiului geografic respectiv. 25. Celor mai reprezentative monumente hidrologice li se poate atribui statutul de zone umede. 26. În limitele monumentelor hidrologice se admit: a) cercetările ştiinţifice, monitorizarea ecologică şi sanitară; b) lucrările de împădurire şi înierbire; c) reconstrucţia ecologică şi lucrările de lichidare a calamităţilor naturale; d) organizarea turismului ecologic; e) lucrările de amenajare a izvoarelor şi alte acţiuni care nu le deteriorează integritatea şi nu provoacă schimbarea regimului lor hidrologic natural. 27. În perimetrele monumentelor hidrologice se interzic: a) lucrările hidrotehnice, hidroameliorative, de edificare a construcţiilor, instalaţiilor, săparea canalelor şi poziţionarea conductelor; b) folosirea apei în scopuri industriale şi de irigare; c) vînatul şi pescuitul industrial neautorizat; d) colectarea neautorizată a stufului, papurei şi altor surse vegetale; e) aruncarea deşeurilor menajere şi a reziduurilor toxice; f) folosirea transportului acvatic, cu excepţia transportului pentru personalul de pază şi protecţie; g) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor hidrologice; h) păşunatul, cositul fînului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc. D. Monumentele zoologice 28. Monumentele zoologice includ speciile faunistice autohtone de importanţă primordială ştiinţifică şi economică, precum şi toate speciile aflate sub protecţia statului. 29. Regimul de protecţie a monumentelor zoologice prevede reglementarea activităţii umane şi crearea condiţiilor optime pentru refugiu şi reproducere, păstrarea habitatelor lor naturale şi asigurarea protecţiei efective. 30. Conservarea monumentelor zoologice se face în următoarele scopuri: a) protecţia populaţiilor diferitor specii faunistice; b) păstrarea structurii teritoriale şi funcţionale a speciilor de bază; c) studierea factorilor ce influenţează negativ asupra populaţiilor speciilor de bază şi a celor aflate sub protecţia statului. 31. În baza autorizaţiei eliberate de autoritatea centrală pentru mediu, se poate admite vînatul selectiv, capturarea şi pescuitul unor exemplare de specii faunistice în scopuri de cercetare ştiinţifică şi în scopuri muzeistice. 32. Colectarea oricăror specii faunistice în scopuri comerciale şi industriale se poate admite numai cu autorizaţia autorităţii centrale pentru mediu, ţinînd cont de structura populaţiilor speciilor în cauză, a cotei potenţialului lor anual de reproducere, determinat de instituţiile de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei pentru locurile în care se preconizează colectarea speciilor respective. 33. Se interzic următoarele acţiuni: a) vînatul, capturarea şi pescuitul sub orice formă a monumentelor zoologice; b) distrugerea, deteriorarea cuiburilor, vizuinelor, muşuroaielor, ascunzişurilor, altor părţi componente ale habitatelor naturale ale populaţiilor clasificate drept monumente zoologice; c) depozitarea, înhumarea sau neutralizarea oricăror deşeuri pe teritoriul habitatelor naturale ale monumentelor zoologice; d) poluarea bazinelor acvatice ce constituie habitate naturale ale diferitor specii faunistice, dereglarea regimului lor hidrologic; e) lucrările pedoameliorative, de exploatare minieră, orice alte lucrări care ameninţă starea optimă a populaţiilor speciilor faunistice; f) aplicarea chimicalelor în locurile de concentrare a populaţiilor diferitor specii faunistice şi în apropierea acestora; g) desecarea luncilor şi a bălţilor, îndreptarea albiilor rîurilor care constituie locurile de trai, de reproducere şi de popas ale anumitor specii faunistice; h) orice alte acţiuni cu urmări distructive asupra habitatelor speciilor faunistice şi, în special, ale celor aflate sub protecţia statului. E. Monumentele naturale botanice 34. Monumentele naturale botanice cuprind sectoare de vegetaţie forestieră, de stepă şi de luncă, reprezentative pentru zona biogeografică respectivă, de interes local, naţional şi internaţional. Din această subdiviziune a monumentelor naturii mai fac parte şi arborii seculari. 35. Regimul de protecţie a monumentelor naturale botanice are drept obiective asigurarea condiţiilor de dezvoltare a compoziţiei structurii floristice, specifice pentru teritoriul în cauză, restabilirea arealurilor speciilor aflate sub protecţia statului şi efectuarea monitoringului ecologic integrat. 36. În limitele monumentelor naturale botanice se admite: a) efectuarea cercetărilor ştiinţifice; b) aplicarea tăierilor de îngrijire, gestiune şi regenerare naturală a arboretelor; c) lucrările de reconstruire ecologică şi de lichidare a consecinţelor calamităţilor naturale; d) excursiile şi turismul ecologic; e) activităţile de instruire şi educaţie ecologică; f) alte activităţi care nu au efecte negative sau distructive asupra stării naturale a monumentului în cauză; g) colectarea plantelor medicinale, care nu fac parte din lista speciilor protejate de stat şi nu sînt incluse în Cartea Roşie, de către o instituţie farmaceutică autorizată şi cu avizul autorităţii centrale pentru mediu. 37. Se interzic următoarele acţiuni: a) exploatarea masei lemnoase; b) lucrările de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc.; c) exploatarea minieră şi de suprafaţă a zăcămintelor minerale; d) vînatul şi pescuitul neautorizat; e) schimbarea albiilor rîurilor, orice alte lucrări hidrologice şi hidrotehnice care prezintă pericol pentru regimul hidrologic; f) depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi menajere, a gunoaielor şi altor tipuri de reziduuri; g) aprinderea stufului, papurei, altor tipuri de vegetaţie; h) păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor de autorizare; i) colectarea neautorizată a plantelor medicinale, seminţelor, florilor, inclusiv a unor părţi de plante; k) deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz comun; l) alte activităţi neautorizate cu efect negativ şi distructiv. F. Monumentele naturale mixte 38. Monumentele naturii cu caracter mixt pot cuprinde în cadrul lor două sau mai multe obiecte naturale din diverse domenii - geografic, paleontologic, hidrologic, zoologic sau botanic. 39. Regimul de protecţie prevede reglementarea activităţii umane şi crearea condiţiilor optime de dezvoltare a tuturor factorilor de mediu din cadrul teritoriului respectiv. 40. Reglementările de rigoare vizînd componentele monumentelor naturale mixte sînt expuse în secţiunile respective ale acestui regulament-cadru. G. Specii de plante şi animale rare 41. Monumentele naturii reprezentate de speciile de plante şi animale rare includ toate speciile de plante şi animale aflate sub protecţia statului. La monumentele naturii se raportează în totalitate şi celelalte specii, care formează în ansamblu diversitatea biologică a spaţiului nostru natural. 42. Speciile de plante şi animale aflate în ariile naturale protejate de stat intră sub incidenţa legislativă a regimului de protecţie a ariei naturale respective şi a prevederilor prezentului regulament-cadru. 43. Speciile de plante şi animale, care beneficiază de statut de protecţie şi sînt amplasate în afara fondului ariilor naturale protejate de stat, se află sub incidenţa legislativă a regimului respectiv de protecţie şi a prezentului regulament-cadru. 44. Protecţia speciilor de plante şi animale rare include următoarele aspecte principale: a) menţinerea structurii optime a populaţiilor atît din cadrul ariilor naturale protejate, cît şi din afara lor; b) menţinerea potenţialului natural de reproducere în stare nealterată; c) reglementarea impactului antropic în vederea minimizării influenţei acestuia asupra structurii populaţiilor şi potenţialului reproductiv al acestora. 45. Utilizarea speciilor de plante şi animale rare se poate admite în cazul respectării următoarelor condiţii: a) prezenţa informaţiei ştiinţifice despre starea populaţiei/speciei respective în teritoriul în care s-a preconizat colectarea/capturarea acesteia; b) evaluarea potenţialului reproductiv al speciei respective pe teritoriul în cauză; c) utilizarea metodelor de colectare care nu prejudiciază concomitent populaţiile celorlalte specii de plante şi animale; d) utilizarea speciilor de plante şi animale se poate admite numai cu avizul autorităţii centrale pentru mediu în baza avizului instituţiei ştiinţifice de profil, care reflectă cerinţele expuse la lit. a), b) şi c) ale acestui punct. 46. În cadrul monumentelor naturii reprezentate de speciile de plante şi animale rare se interzic următoarele acţiuni: a) colectarea neautorizată a plantelor medicinale, seminţelor, florilor, inclusiv a unor părţi de plante, cu excepţia utilizării acestora ca sursă seminceră; b) colectarea în scopuri comerciale şi industriale a oricăror specii de plante şi animale spontane din spaţiul natural al ţării fără avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al instituţiilor ştiinţifice de profil; c) aprinderea stufului, papurei, altor tipuri de vegetaţie; d) vînatul şi capturarea speciilor faunistice, pescuitul sub orice formă; e) distrugerea, deteriorarea cuiburilor, vizuinilor; muşuroaielor, ascunzişurilor, altor părţi componente ale habitatelor naturale; f) depozitarea, înhumarea sau neautorizarea oricăror deşeuri în arealul speciilor de plante şi animale spontane; g) aplicarea chimicalelor în arealurile vegetaţiei spontane; h) introducerea speciilor de plante şi animale străine spaţiului natural al ţării; i) orice alte activităţi în cadrul arealului speciilor de plante şi animale rare care conduc la deteriorarea condiţiilor naturale de creştere, dezvoltare, reproducere şi de trai a speciilor respective. IV. Dispoziţii finale şi tranzitorii 47. În situaţia în care monumentele naturii sînt supuse pericolului degradării sau oricărei influenţe distructive care ar putea conduce la deteriorarea integrităţii lor, proprietarii respectivi sînt obligaţi să efectueze măsurile adecvate de protecţie întru lichidarea surselor de influenţă cu efect distructiv. 48. Soluţionarea litigiilor se va face în baza art. 98 al Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat. 49. Orice persoană fizică sau juridică, care desfăşoară în baza legislaţiei în vigoare şi a prezentului regulament-cadru activităţi privind teritoriul monumentelor naturii şi zonei lor de protecţie, este obligată să-şi coreleze acţiunile cu prevederile regimului de protecţie a monumentului natural respectiv. 50. Unui monument al naturii i se poate schimba statutul, atribuindu-i-se, după caz, o altă categorie de arie naturală protejată de stat. 51. Atribuirea altui statut prin trecerea monumentului naturii într-o altă categorie a ariilor naturale protejate de stat se face în baza argumentării ştiinţifice corespunzătoare, prin decizia autorităţii centrale pentru mediu. Decizia autorităţii centrale pentru mediu şi materialele de rigoare se prezintă Guvernului Republicii Moldova. 52. Regulamentul-cadru al monumentelor naturii serveşte drept bază pentru elaborarea regulamentelor specifice pentru unele monumente ale naturii. Anexa nr.3 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.782 din 3 august 2000 REGULAMENTUL-CADRU al rezervaţiilor de resurse I. Dispoziţii generale 1. Rezervaţiile de resurse reprezintă spaţii naturale care cuprind resurse naturale deosebit de valoroase de importanţă naţională şi care sînt protejate de stat în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare. Ele se fondează în temeiul argumentării ştiinţifice din partea instituţiilor ştiinţifice de profil şi a autorităţii centrale pentru mediu cu avizele respective ale organizaţiilor interesate. 2. Rezervaţiile de resurse pot fi reprezentate de terenuri cu soluri calitative cu bonitate superioară, masive forestiere cu diferite specii de mare valoare şi înalt productive, bazine acvatice naturale şi artificiale ca resurse de apă potabilă, zăcăminte minerale, care reprezintă valori naturale şi necesită să fie protejate şi conservate în vederea folosirii lor ulterioare. 3. Statutul de rezervaţie de resurse are un caracter provizoriu în funcţie de importanţa ei ecologică şi / sau economică, evaluată de organizaţiile şi instituţiile ştiinţifice de profil de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu. 4. Calitatea de rezervaţie de resurse se atribuie pe termen de cel puţin 15 ani. La expirarea acestui termen autoritatea centrală pentru mediu, de comun acord cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, poate lansa propunerea de retragere a statutului de rezervaţie de resurse, avînd în vedere starea teritoriului rezervaţiei la momentul expirării termenului şi semnificaţia ecologică, economică şi socială a resurselor naturale respective, evaluată prin investigaţii ştiinţifice efectuate special. În cazul în care autorităţile menţionate nu au făcut propuneri de retragere a statutului de rezervaţie de resurse, regimul de protecţie se prelungeşte în mod automat pentru următorul termen. Regimul de protecţie pentru un nou termen poate fi retras parţial în baza estimării stării teritoriului rezervaţiei. 5. În rezervaţiile de resurse se efectuează investigaţii ştiinţifice în baza unor programe anuale. Cercetările ştiinţifice se efectuează de către instituţiile ştiinţifice de profil şi de unele organizaţii neguvernamentale cu avizul autorităţii centrale pentru mediu. La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări. 6. Finanţarea rezervaţiilor de resurse se efectuează de la bugetele locale, din fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din donaţiile persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare. Programele anuale de cercetări ştiinţifice sînt finanţate prin intermediul comenzii de stat şi din mijloacele bugetare speciale, gestionate de Consiliul ştiinţific al fondului de arii naturale protejate şi, după caz, de la bugetul de stat, din contul mijloacelor extrabugetare şi ale fondului ecologic naţional. 7. Rezervaţiile de resurse nu au statut de persoană juridică. Cele ce constituie proprietate publică de stat sînt subordonate autorităţilor administraţiei publice centrale respective. În cazul proprietăţii private, acestea se subordonează proprietarului respectiv şi se află sub egida administraţiei publice locale. Sînt administrate de proprietarii funciari în baza Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat şi a prezentului regulament-cadru. 8. În jurul rezervaţiilor de resurse se stabileşte o zonă de protecţie cu lăţimea de 700 - 1000 m, în vederea minimizării impactului antropic. II. Obiectivele şi sarcinile rezervaţiei 9. Rezervaţia de resurse are ca obiectiv: conservarea resurselor naturale pentru menţinerea lor în stare naturală în vederea valorificării ulterioare; aplicarea unui regim special de administrare şi protecţie a resurselor naturale, care să limiteze parţial, iar după caz - şi total exploatarea valorilor naturale ale acestora; crearea de condiţii favorabile pentru restabilirea resurselor naturale regenerabile; cercetarea evoluţiei mecanismelor ecologice naturale din teritoriu; menţinerea stării ecologice specifice spaţiului natural respectiv şi asigurarea unui control de stat permanent; eliminarea surselor de poluare şi celor cu efecte distructive asupra integrităţii şi structurii resurselor naturale; desfăşurarea acţiunilor de depoluare şi reconstrucţie a obiectelor afectate; reglementarea utilizării resurselor naturale se efectuează în baza precizării, după caz, a cantităţii, volumului, suprafeţei acestora şi a necesităţilor anuale strict determinate pentru economia naţională; crearea unei opinii publice adecvate situaţiei reale referitor la domeniul utilizării durabile a resurselor naturale prin activizarea informatizării populaţiei şi funcţionarilor publici. III. Gestionarea, paza şi protecţia 10. Teritoriul rezervaţiei de resurse cu toţi componenţii ei naturali este retras din circuitul economic pe perioada regimului de protecţie. 11. În unele cazuri utilizarea resurselor naturale din rezervaţie poate fi admisă în limitele şi volumele stabilite în actele normative speciale, aprobate de Guvern, la propunerea autorităţii centrale pentru mediu de comun acord cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, ministerele şi departamentele respective şi, după caz, cu autorităţile publice locale. 12. Controlul asupra respectării regimului de protecţie şi a modului de gestionare a resurselor naturale îi revine Inspectoratului Ecologic de Stat şi subdiviziunilor lui teritoriale. 13. Autorităţile publice locale sînt obligate să efectueze la nivel local controlul asupra respectării regimului de protecţie de către agenţii economici şi utilizării de către aceştia a tehnologiilor nonpoluante şi poartă răspundere pentru menţinerea integrităţii şi stării resurselor naturale din cadrul rezervaţiei. 14. Realizarea obiectivelor şi sarcinilor rezervaţiilor de resurse depinde în mod direct de respectarea regimului de pază şi protecţie pentru această categorie de arii naturale, care cuprinde măsuri limitative şi restrictive generale. 15. Diversitatea resurselor naturale, care eventual pot deveni rezervaţii de resurse, determină, după caz, necesitatea elaborării unor regulamente speciale atunci cînd apare o astfel de cerere. 16. Regimul rezervaţiei de resurse prevede: a) interzicerea exploatării neautorizate a resurselor naturale; b) toate activităţile din perimetrul rezervaţiei şi al zonei de protecţie a acesteia se efectuează în urma coordonării lor cu autoritatea centrală pentru mediu şi, după caz, cu institutele ştiinţifice respective ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei; c) în cazul cînd activităţile desfăşurate în rezervaţie sau în zona de protecţie pun în pericol obiectele protejate, ele sînt suspendate total sau parţial; d) lucrări legate de realizarea măsurilor de pază şi protecţie, ţinerea cadastrului de stat; e) interzicerea construcţiei diferitor imobile, instalaţii şi reţele care generează poluarea, dezintegrarea, nimicirea şi schimbarea evoluţiei mecanismelor naturale în sensul înrăutăţirii lor, precum şi aprofundarea dezechilibrului ecologic; f) interzicerea depozitării, neutralizării sau prelucrării deşeurilor toxice, amplasării gunoiştilor; g) interzicerea depozitării chimicalelor, pesticidelor şi altor substanţe nocive; h) interzicerea efectuării lucrărilor pedoameliorative, hidrotehnice şi hidroameliorative, instalării grajdurilor de vite, stînilor de oi şi altor obiecte cu efect distructiv; i) cositul fînului şi păşunatul în sectoarele care nu sînt expuse pericolului erodării sau altor factori de degradare; j) reglementarea accesului şi deplasării în teritoriul rezervaţiei; k) limitarea sau interzicerea altor activităţi nesancţionate, care pot avea efecte perturbabile asupra stării resurselor naturale; l) recuperarea daunelor aduse rezervaţiei de către persoanele fizice sau juridice; m) desfăşurarea investigaţiilor ştiinţifice. 17. În cazul cînd resursele naturale din cadrul rezervaţiilor sînt expuse pericolului degradării, eroziunii sau influenţei altor factori, care generează deteriorarea teritoriului rezervaţiei, beneficiarii funciari, la balanţa cărora se află teritoriul rezervaţiei, sînt obligaţi să întreprindă măsurile de protecţie corespunzătoare (împădurirea sau înierbirea terenurilor din vecinătatea apropiată, constituirea, după caz, a unei reţele speciale de scurgeri, crearea perdelelor de protecţie şi alte lucrări necesare). 18. Soluţionarea litigiilor se vor face în baza art.98 al Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat. IV. Dispoziţii finale şi tranzitorii 19. Agenţii economici care activează în perimetrul rezervaţiei şi zonei de protecţie sînt obligaţi să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare. 20. Luînd în considerare valoarea şi importanţa resurselor naturale ale rezervaţiei, acesteia i se poate atribui o altă categorie de arie naturală protejată de stat. 21. Exploatarea zăcămintelor minerale se face în baza normativelor calculate de instituţiile ştiinţifice de profil, care au la bază calculele cantitative ale zăcămintelor minerale şi calculele cerinţelor anuale strict determinate ale economiei naţionale, cu autorizaţia autorităţii centrale pentru mediu şi a institutelor ştiinţifice de profil. 22. Limitarea exportului de resurse naturale în cazul epuizării lor cantitative, care ar periclita asigurarea necesităţilor economiei naţionale în asemenea resurse naturale. 23. Regulamentul-cadru serveşte drept bază pentru elaborarea regulamentelor pentru fiecare rezervaţie de resurse, în care se vor stabili şi responsabilităţile deţinătorilor de terenuri şi ale autorităţilor publice locale. Anexa nr.4 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 782 din 3 august 2000 Regulamentul-cadru al rezervaţiilor biosferei I. DISPOZIŢII GENERALE 1. Rezervaţia biosferei reprezintă un spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu elemente şi formaţiuni fizico-geografice de importanţă naţională şi internaţională, care cuprinde specii de plante şi animale indigene specifice teritoriului în cauză, are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi este desemnată de UNESCO drept componentă a patrimoniului natural mondial. 2. Teritoriul rezervaţiei biosferei împreună cu resursele sale naturale este administrat conform prevederilor Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, prezentului regulament-cadru, precum şi altor acte legislative şi normative în vigoare. 3. Rezervaţia biosferei are ca obiectiv principal conservarea elementelor şi formaţiunilor fizico-geografice de importanţă naţională şi internaţională, a speciilor de plante şi animale, efectuarea de cercetări ştiinţifice în cadrul sistemului de monitoring global. 4. Rezervaţia este persoană juridică, se finanţează de la bugetul de stat, în mărimea prevăzută de legea bugetului pe anul respectiv, din sursele extrabugetare, ale fondurilor ecologice şi din donaţii ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte mijloace speciale, care nu contravin legislaţiei în vigoare. Are cont, ştampilă cu stema de stat a Republicii Moldova şi cu denumirea sa. 5. Structura organizaţională a rezervaţiei cuprinde personalul de conducere, administrativ şi de deservire, corpul de colaboratori ştiinţifici, tehnico-ştiinţifici şi de pază. 6. Conducerea rezervaţiei organizează implementarea prevederilor regimului de protecţie, realizează obiectivele, sarcinile şi planurile de activitate ale rezervaţiei. 7. În cadrul rezervaţiei se constituie consiliul ştinţific, componenţa şi regulamentul căruia se aprobă de către autoritatea centrală pentru mediu. 8. Rezervaţiile biosferei se fondează în baza deciziei Parlamentului Republicii Moldova, la propunerea Guvernului. 9. În vederea minimizării impactului antropic, rezervaţia se delimitează printr-o zonă de protecţie. II. OBICTIVELE ŞI SARCINILE REZERVAŢIEI 10. Protecţia şi conservarea diversităţii biologice şi peisagistice (a genofondului şi ecofondului). 11. Protecţia şi optimizarea efectivului de specii floristice şi faunistice rare. 12. Crearea condiţiilor pentru reintroducerea speciilor aborigene dispărute, celor aflate în pericol de dispariţie, precum şi a celor vulnerabile prin intermediul reproducerii lor în condiţii ex-situ. 13. Efectuarea cercetărilor ştiinţifice. 14. Colaborarea în cadrul programelor UNESCO "Omul şi biosfera". 15. Elaborarea programelor naţionale pentru realizarea programelor "Omul şi biosfera" 16. Popularizarea cunoştinţelor legate de protecţia, structura şi starea biosferei. 17. Crearea condiţiilor pentru turism şi agrement. III. STRUCTURA TERITORIALĂ A REZERVAŢIEI BIOSFEREI Teritoriul rezervaţiei biosferei se divizează în următoarele zone funcţionale: 18. Zona nucleu. Este zona cu cel mai strict regim de protecţie - protecţie integrală şi este destinată exclusiv conservării biodiversităţii şi creării condiţiilor naturale de dezvoltare a biocenozelor. În zona nucleu este interzisă orice activitate economică sau de orice altă natură, cu excepţia cercetărilor ştiinţifice. 19. Zona tampon. Această zonă reprezintă în fond restul teritoriului rezervaţiei biosferei. E o zonă de administrare naturală şi serveşte ca obiect de studiere şi de aplicare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în vederea conservării şi dezvoltării fondului genetic, restabilirii principalelor tipuri de păduri, bălţi, lunci, stepe etc. 19.1. În zona tampon se admite: a) activitatea de regenerare şi reconstrucţie ecologică; b) derularea măsurilor de apărare contra incendiilor; c) efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară şi sanitară; d) reglarea selectivă a numărului de animale pentru menţinerea echilibrului ecologic (determinarea anuală a cotei suprapopulaţiei de animale sălbatice); e) păşunatul şi strîngerea fînului de către salariaţii rezervaţiei; f) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor; g) construirea de locuinţe de serviciu pentru personalul ştiinţific al rezervaţiei; h) desfăşurarea activităţilor ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ştiinţific şi coordonate cu institutele ştiinţifice de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi autoritatea centrală pentru mediu. 19.2. În zona tampon sînt interzise: a) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrărilor hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului ecologic; b) exploatarea şi extragerea de zăcăminte minerale sau de orice alt tip de resurse naturale; c) administrarea de îngrăşăminte minerale, erbicide, pesticide şi alte substanţe chimice nocive; d) deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice, altele decît cele de uz comun şi parcarea lor în locuri neamenajate pentru astfel de scopuri; e) păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea cuiburilor, vizuinelor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale; f) colectarea speciilor de plante şi animale, precum şi a unor părţi ale acestora, cu excepţia colectării lor în scopuri ştiinţifice şi, după caz, muzeistice; g) recoltarea plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor, ciupercilor, stufului, papurei, vătămarea arborilor; h) tăierile rase; i) introducerea unor noi specii de plante şi animale străine spaţiului nostru natural; j) aprinderea pajiştilor, a stufului şi a papurii, aprinderea rugurilor; k) aflarea persoanelor străine fără autorizare. 20. Zona de tranziţie. Este destinată diminuării impactului antropic din teritoriile adiacente. În esenţă această zonă este similară zonelor de protecţie a celorlalte arii naturale protejate de stat. Terenurile din zona de tranziţie pot rămîne în posesia deţinătorilor, care sînt obligaţi să respecte regimul stabilit pentru asemenea zone. În zonă sînt permise activităţile tradiţionale de folosinţă a terenurilor asociate cu agricultura, silvicultura, păşunatul şi pescuitul. Se interzic toate lucrările care deregleză echilibrul ecologic şi cele ce duc la degradarea factorilor de mediu din zonă. IV. ACTIVITATEA DE CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE 21. Cercetările ştiinţifice se desfăşoară în baza unor programe complexe conforme cu programul UNESCO "Omul şi biosfera". 22. Cercetările ştiinţifice se efectuează de către secţia ştiinţă a rezervaţiei biosferei, instituţiile ştiinţifice de profil din ţară, organizaţii neguvernamentale, care dispun de potenţial ştiinţific, cu participarea specialiştilor din alte ţări. Cercetările se realizează în mod obligatoriu conform unor programe anuale, asigurîndu-se continuitatea monitoringului ecologic. 23. Scopul cercetărilor ştiinţifice constă în studierea diversităţii biologice, proceselor şi mecanismelor naturale în context naţional şi legătura acestora cu procesele şi mecanismele naturale ce au loc în biosferă. 24. Determinarea surselor de impact antropic la nivel naţional şi, după caz, la nivel global asupra integrităţii patrimoniului natural. 25. Efectuarea cercetărilor privind rolul rezervaţiei biosferei ca sursă de formare a microclimei şi ca factor de stabilizare a climei generale. 26. Propagarea cunoştinţelor referitoare la organizarea structurală şi funcţională a biosferei. 27. Colaborarea internaţională pe problemele biosferei. 28. Rezervaţia biosferei este abilitată să editeze lucrări ştiinţifice, materiale de informare şi popularizare a patrimoniului său natural. 29. În rezervaţie se instituie consiliul ştiinţific, componenţa şi regulamentul căruia se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu. V. ADMINISTRAREA REZERVAŢIEI BIOSFEREI 30. Statele de funcţii ale rezervaţiei se stabilesc de autoritatea centrală pentru mediu. 31. Administrarea rezervaţiei biosferei este asigurată de directorul general, care este ales pe bază de concurs, fiind responsabil de toate sferele de activitate ale rezervaţiei. Directorul administrează rezervaţia în baza principiilor conducerii unipersonale şi colegialităţii. Pentru ocuparea postului de director general au prioritate persoanele cu grad ştiinţific şi experienţă de lucru în domeniu. 32. Administraţia rezervaţiei soluţionează, prin consiliul ştiinţific al acesteia, toate problemele curente şi de ordin strategic. 33. La soluţionarea problemelor de fond ale rezervaţiei sînt consultate toate instituţiile şi organizaţiile interesate. VI. PAZA REZERVAŢIEI BIOSFEREI 34. Paza teritoriului rezervaţiei biosferei şi al zonei de protecţie a acesteia se efectuează de către Serviciul special al rezervaţiei biosferei, care activează în baza Legii privind protecţia mediului înconjurător, Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, a prezentului regulament-cadru şi, după caz, a unui regulament special al rezervaţiei biosferei. 35. Serviciul special de pază al rezervaţiei biosferei beneficiază de drepturile şi obligaţiunile Inspectoratului Ecologic de Stat şi ale Inspecţiei silvice aplicate în limitele teritoriului rezervaţiei biosferei şi ale zonei de protecţie a acesteia. 36. Serviciul special de pază intră în structura organizaţională a rezervaţiei biosferei şi este condus de directorul general sau de unul din adjuncţii săi. În cadrul lui activează inspectori de stat, pădurari, egheri. 37. La asigurarea pazei rezervaţiei biosferei pot fi antrenaţi, după caz, şi lucrători ai serviciilor de poliţie, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, care sînt angajaţi în această activitate în baza unor ordine speciale. Toţi angajaţii activează numai sub conducerea administraţiei rezervaţiei biosferei. Termenul de încadrare şi sarcinile concrete ale angajaţilor sînt indicate în ordinul emis de conducerea rezervaţiei biosferei. 38. Proiectele de amenajare a teritoriilor şi localităţilor, de construcţie a imobilelor şi ale oricăror altor edificii în perimetrul zonei de tranziţie a rezervaţiei biosferei sînt coordonate cu administraţia acesteia. VII. RĂSPUNDERI ŞI SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 39. Încălcarea prezentului regulament-cadru sau a altor acte legislative şi normative atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă sau penală conform legislaţiei în vigoare. 40. Se consideră contravenţii, dacă nu constituie, potrivit legii, infracţiuni, următoarele fapte: a) folosirea zonelor funcţionale ale rezervaţiei biosferei în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţia în vigoare; b) organizarea fără expertiza ecologică a activităţii economice atît pe teritoriul rezervaţiei biosferei, cît şi în zona de tranziţie a acesteia; c) deteriorarea sau distrugerea unor obiecte naturale din cadrul rezervaţiei biosferei şi a zonei de tranziţie a acesteia; d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor acţiuni distructive; e) introducerea unor specii de plante şi animale străine zonei naturale respective, care poluează fondul genetic autohton; f) executarea neautorizată a oricăror lucrări de amenajare şi construcţie; g) deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe teritoriul rezervaţiei biosferei şi al zonei de tranziţie a acesteia; h) folosirea, peste normele admise, a chimicalelor în zona de tranziţie; i) strămutarea hotarelor rezervaţiei biosferei, ale zonei de tranziţie, deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar geografice şi topografice, a indicatoarelor; j) pătrunderea persoanelor, cu sau fără mijloace de transport, în zona nucleu, dotată cu protecţie integrală, cu excepţia colaboratorilor ştiinţifici, care lucrează în programele rezervaţiei biosferei; k) camparea în zonele interzise; l) păşunatul în zonele interzise; m) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de turism şi agrement fără autorizaţie; n) fotografierea şi filmarea în scopuri comerciale fără autorizaţii şi achitări de taxe. 41. Conducerea rezervaţiei biosferei nu poartă răspundere pentru eventualele pagube pricinuite agenţilor economici de către animalele sălbatice. 42. Persoanele juridice şi fizice, în caz de încălcare a regimului rezervaţiei biosferei, repară daunele pricinuite acesteia în modul şi mărimea stabilite de legislaţia în vigoare. Repararea prejudiciilor se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească. VIII. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII 43. Prezentul regulament-cadru stabileşte principiile normative generale de funcţionare a rezervaţiilor biosferei. 44. În cazul fondării mai multor rezervaţii ale biosferei pe teritoriul Republicii Moldova şi apariţiei în legătură cu aceasta în cadrul viitoarelor rezervaţii ale biosferei a unor componenţi naturali care nu sînt cuprinşi de acest regulament-cadru, pentru aceste rezervaţii ale biosferei vor fi elaborate regulamente speciale. 45. Regulamentul-cadru serveşte drept bază pentru elaborarea regulamentelor pentru fiecare rezervaţie a biosferei.