În scopul executării prevederilor art. 5 lit. a) şi art. 21 lit. b) din Legea nr. 94-XVI din 5 aprilie 2007 cu privire la reţeaua ecologică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 90-93, art.395), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Programul naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018 (se anexează).
    2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale implicate în implementarea Programului sus-numit vor prezenta, anual, pînă la data de 25 decembrie, Ministerului Mediului informaţii despre măsurile întreprinse.
    3. Ministerul Mediului:
    va monitoriza şi va coordona procesul de realizare a Programului nominalizat;
    anual, pînă la 31 ianuarie a anului următor de gestiune, va prezenta Guvernului raportul privind implementarea Programului menţionat.
    4. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale, în limita competenţelor atribuite de lege, să întreprindă acţiunile de rigoare în vederea implementării Programului nominalizat.
    5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

    PRIM-MINISTRU                                                               Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                                              Valeriu Lazăr
    Ministrul mediului                                                                Gheorghe Şalaru
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                         Vasile Bumacov
    Ministrul finanţelor                                                               Veaceslav Negruţa

    Nr. 593. Chişinău, 1 august 2011.
 
    1. Reţeaua ecologică naţională (în continuare – REN) reprezintă o parte integrantă a Reţelei Ecologice Pan-Europene şi este elaborată conform cerinţelor Strategiei Pan-Europene privind diversitatea biologică şi peisagistică (Sofia, 1995), care a pus bazele cooperării între guverne, organizaţii internaţionale, agenţii şi ONG-uri. Strategia este orientată spre conservarea ecosistemelor naturale, habitatelor, speciilor de floră şi faună şi diversităţii de peisaje de importanţă europeană prin dezvoltarea, în perioada de 10 ani, a unei Reţele Ecologice Pan-Europene. În anul 1995 Republica Moldova a ratificat Convenţia privind diversitatea biologică.
    2. Programul naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale (în continuare – Program) reprezintă un obiectiv de realizare a angajamentelor Republicii Moldova, ca stat-parte la Convenţia privind diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992), prin declararea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a anilor 2011-2020 în calitate de Deceniu al Biodiversităţii, prin crearea oportunităţilor de stopare a pierderilor în biodiversitate, prin crearea obiectelor şi complexelor protejate de stat.
    3. Evoluţia şi tendinţele de pierdere anuală a biodiversităţii, de degradare a solurilor, de deteriorare şi schimbare considerabilă a ecosistemelor naturale, mai ales consecinţele acestor fenomene, impun modificarea modului de abordare a problemei privind prevenirea dezastrelor naturale, trecînd de la formele defensive de acţiune la formele de gestionare, de management durabil al resurselor şi ecosistemelor naturale. În acest scop, se cere o altă abordare a problemelor prin planificarea teritorială, gestionarea durabilă a ecosistemelor naturale, protecţia şi conservarea speciilor de floră şi faună şi, prin urmare, încadrarea soluţionării acestor probleme în conceptul de dezvoltare durabilă a ţării, prin prisma diminuării şi prevenirii proceselor de degradare a mediului.
    4. Gradul de deteriorare a peisajului în Republica Moldova este foarte înalt din cauza agriculturii extensive şi densităţii mari a populaţiei: terenurile agricole constituie 75,14% din teritoriul ţării; pădurile - 11 %; bălţile – 0,16%; stepele şi luncile folosite în calitate de terenuri pentru păşunat - 11,23% (doar cca 5% dintre acestea îşi păstrează valoarea naturală înaltă şi cca 30% mai sînt capabile de autoregenerare; celelalte - degradează în legătură cu exploatarea lor supraintensivă); solurile puternic degradate constituie mai mult de 13% din teritoriul ţării.
    5. Sistemul de arii naturale protejate de stat, care constituie principalul nucleu de creare a reţelei ecologice şi care a fost creat în ultimele decenii, avînd drept scop conservarea speciilor rare, periclitate şi vulnerabile, este distribuit neuniform, fiind extrem de fragmentat pe teritoriul ţării şi cu lacune substanţiale, în special în ceea ce priveşte luarea sub protecţie a tuturor tipurilor de ecosisteme naturale (forestiere, acvatice, palustre, de stepă, agrare etc.). Funcţia principală a reţelei este încadrarea în ea a tuturor ecosistemelor naturale unite fizic şi funcţional, pentru stabilirea unui echilibru ecologic.
    6. În legătură cu schimbările climatice au fost identificate procese periculoase de degradare a vegetaţiei şi de înrăutăţire a condiţiilor de existenţă a speciilor de animale şi plante, de extindere a speciilor invazive şi de modificare a condiţiilor agroecologice, proces care a condus la includerea în ediţia a 2-a a Cărţii Roşii a Republicii Moldova a 242 specii rare, vulnerabile şi periclitate: 126 specii de plante şi 116 – de animale, în prima ediţie a Cărţii Roşii fiind incluse doar 55 de specii.
    7. Un alt factor pentru constituirea reţelei ecologice îl constituie necesitatea corelării activităţilor intersectoriale şi interdisciplinare vizînd planificarea teritorială, care ar cuprinde managementul ariilor naturale protejate de stat, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană, protecţia biodiversităţii, dezvoltarea agricolă şi silvică, a căilor de transport şi a zonelor turistice - fiecărui sector revenindu-i atribuţii în realizarea unor activităţi specifice. În acest context, se impune asigurarea unui echilibru între măsurile economico-sociale şi cele de protecţie a mediului, de reorganizare a capitalului natural, în vederea creării unui sistem eficient al reţelei ecologice naţionale.
    8. Pentru crearea reţelei ecologice sînt identificate următoarele probleme, care necesită a fi soluţionate prin acţiunile stabilite în Program:
    1) legislaţia existentă este generală pentru domeniul biodiversităţii şi nu este ajustată la legislaţia comunitară;
    2) nivelul scăzut al informării populaţiei;
    3) fragmentarea şi dispersarea ariilor naturale protejate de stat;
    4) la planificarea teritorială nu se ţine cont de distribuirea ecosistemelor naturale, a speciilor rare, vulnerabile şi periclitate de animale şi plante şi alte cerinţe de protecţie a mediului;
    5) lipsa regionării biogeografice a teritoriului;
    6) fîşiile forestiere de protecţie a terenurilor agricole, zonele şi fîşiile de protecţie a apelor, rîurilor şi bazinelor acvatice sînt în mare parte defrişate sau necesită o reconstrucţie ecologică.
    9. Programul are drept scop stabilirea cadrului normativ pentru coordonarea intersectorială a tuturor acţiunilor, în vederea prevenirii şi reducerii consecinţelor activităţilor economice asupra mediului, vieţii şi sănătăţii oamenilor. Programul vizează o gestionare integrată a activităţilor de constituire a reţelei ecologice naţionale, prin conservarea diversităţii naturale genetice a tuturor speciilor de organisme vii incluse în ecosistemele şi complexele naturale, pentru asigurarea condiţiilor optime de viaţă şi a dezvoltării durabile a teritoriilor adiacente reţelei ecologice.
    10. În Program sînt trasate obiectivele specifice şi acţiunile ce urmează a fi întreprinse pentru realizarea acestor obiecte. Acţiunile preconizate cuprind măsuri tehnice, de informare şi de conştientizare a publicului, precum şi măsuri economice, legislative şi organizatorice. Obiectivele ce urmează a fi atinse cuprind un ansamblu de acţiuni, preconizate pentru orientarea eforturilor financiare şi accesarea surselor de finanţare în vederea rezolvării problemelor ce ţin de crearea reţelei ecologice şi conservarea biodiversităţii.
    11. Cadrul legal de constituire a reţelei ecologice naţionale include în principal următoarele acte legislative:
    1) Codul funciar nr.828 - XII din 25 decembrie 1991;
    2) Codul silvic nr.887-XIII din 21 iunie 1996;
    3) Legea nr. 94-XVI din 5 aprilie 2007 cu privire la reţeaua ecologică;
    4) Legea nr.1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător;
    5) Legea nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat;
    6) Legea nr.440-XIII din 27 aprilie 1995 cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă;
    7) Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995;
    8) Legea regnului vegetal nr.239-XVI din 8 noiembrie 2007;
    9) Legea nr.1041-XIV din 15 iunie 2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate;
    10) Legea nr. 835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului;
    11) Strategia naţională şi Planul de acţiuni în domeniul conservării diversităţii biologice, aprobate prin Hotărîrea Parlamentului nr. 112-XV din 27 aprilie 2001.
    12. Obiectivele specifice ale prezentului Program sînt următoarele:
    1) ajustarea, pînă în anul 2014, a cadrului normativ la standardele europene, în scopul dezvoltării mecanismelor pentru constituirea reţelei ecologice naţionale, ca parte integrantă a Reţelei Ecologice Pan-Europene;
    2) identificarea, pînă în anul 2016, a criteriilor pentru planificarea teritorială în Republica Moldova, ţinînd cont de integritatea reţelei ecologice naţionale;
    3) extinderea ariilor naturale protejate de stat cu cel puţin 1 % din teritoriul ţării, conform cerinţelor internaţionale şi experienţei statelor europene, pentru o gestionare eficientă şi protecţie a ariilor naturale protejate;
    4) crearea, pînă în anul 2018, a unui sistem de inventariere şi monitoring al speciilor periclitate şi al habitatelor valoroase din cadrul reţelei ecologice naţionale;
    5) identificarea şi cartografierea, pînă în anul 2018, a elementelor reţelei ecologice naţionale necesare pentru asigurarea funcţionării ei (coridoare ecologice, zone nucleu şi zone tampon etc.);
    6) împădurirea zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor acvatice pe o suprafaţă de 30400 ha pînă, la finele anului 2018, pentru crearea elementelor ecologice stabilizatoare în terenurile agricole şi ecosistemele forestiere din cadrul reţelei ecologice naţionale;
    7) informarea publicului asupra necesităţii de constituire a reţelei ecologice naţionale – obiectiv permanent realizabil.
    13. Cadrul normativ existent va fi ajustat la standardele europene, în scopul dezvoltării mecanismelor pentru constituirea reţelei ecologice naţionale, ca parte integrantă a Reţelei Ecologice Pan-Europene, prin:
    1) modificarea şi completarea Legii nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998 cu privire la fondul ariilor naturale protejate de stat, prin includerea datelor recente de reevaluare a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate (suprafaţa, deţinătorul funciar, corespunderea categoriei de arie protejată) şi includerea a noi arii naturale protejate;
    2) elaborarea Legii cu privire la peisaje, care va stabili modul de evaluare a peisajelor naturale, de creare a cadrului legal pentru protecţia şi conservarea peisajelor naturale şi culturale;
    3) elaborarea hotărîrii de Guvern privind aprobarea regulamentelor pentru noi arii naturale protejate create: Parcul Naţional „Orhei”, Parcul Naţional „Nistrul Inferior” şi Rezervaţia Biosferei „Prutul de Jos”.
    14. Extinderea şi protecţia ariilor naturale protejate de stat, în baza experienţei europene de gestionare eficientă a resurselor naturale de stat, se va efectua în următoarele direcţii:
    1) crearea unor noi obiecte şi complexe de arii protejate: Parcul Naţional „Orhei”, Parcul Naţional „Nistrul Inferior” şi Rezervaţia Biosferei „Prutul de Jos”;
    2) extinderea sistemului de arii naturale protejate cu sectoare reprezentative de vegetaţie de stepă din zona Bugeacului (rezervaţia naturală şi aria cu management multifuncţional);
    3) evaluarea unor noi obiecte şi complexe naturale, pentru a fi incluse în sistemul de arii naturale protejate de stat.
    15. Cartografierea elementelor reţelei ecologice naţionale se va efectua în următoarele direcţii:
    1) determinarea în spaţiu şi cartografierea ariilor destinate constituirii reţelei ecologice naţionale, a apartenenţei administrative şi juridice, a regimului proprietăţii funciare şi a zonelor de reconstrucţie ecologică;
    2) elaborarea paşapoartelor obiectelor reţelei ecologice naţionale (zonele nucleu, coridoarele ecologice, zonele tampon);
    3) zonarea reţelei ecologice naţionale;
    4) elaborarea şi editarea atlasului reţelei ecologice naţionale şi a hărţii biogeografice.
    16. Teritoriile potenţiale pentru includere în reţeaua ecologică naţională şi coridoarele ecologice identificate, precum şi harta schematică a reţelei ecologice naţionale (anexele nr.1-3 la Program) au fost identificate în scopul menţinerii integrităţii faunei şi florei şi altor componente ale diversităţii biologice pentru stabilitatea populaţiilor şi ecosistemelor naturale, în scopul reproducerii şi răspîndirii speciilor rare vulnerabile şi periclitate din flora şi fauna sălbatică, precum şi al conservării diversităţii peisagistice, inclusiv a complexelor geologice şi fizico-geografice şi a monumentelor de istorie şi cultură naturală.
    17. La planificarea teritorială trebuie să fie respectate cerinţele reţelei ecologice naţionale, inclusiv:
    1) analiza cerinţelor documentaţiei existente de urbanism şi amenajare a teritoriului în domeniul ecologic şi elaborarea propunerilor privind perfectarea acestora;
    2) includerea reţelei ecologice naţionale (zonele nucleu, coridoarele ecologice, teritoriile-tampon) în documentaţia de planificare şi amenajare a teritoriului;
    3) elaborarea planurilor de utilizare a terenurilor încadrate în reţeaua ecologică naţională în baza documentaţiei de planificare şi amenajare a teritoriului.
    18. Crearea zonelor şi fîşiilor de protecţie prin împădurire se va efectua în următoarele direcţii:
    1) dezvoltarea bazei semincere şi a pepinierelor de arbori şi arbuşti forestieri, pentru formarea coridoarelor ecologice;
    2) extinderea fondului forestier prin împădurirea zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă şi a terenurilor degradate, pentru formarea coridoarelor ecologice de conexiune.
    19. Crearea sistemului de monitoring al reţelelor ecologice va include următoarele direcţii:
    1) elaborarea programului de monitoring al reţelei ecologice naţionale;
    2) efectuarea investigaţiilor ştiinţifice în cadrul Programului;
    3) întocmirea listei operaţionale de specii de floră şi faună şi ecosisteme periclitate;
    4) evaluarea capacităţilor elementelor reţelei ecologice naţionale de conservare a speciilor periclitate;
    5) crearea bazei de date a componentelor reţelei ecologice naţionale.
    20. Vor fi întreprinse măsuri pentru organizarea cercetărilor ştiinţifice fundamentale şi aplicative care vizează elaborarea recomandărilor şi metodelor pentru conservarea şi reproducerea diversităţii biologice şi a peisajului, inclusiv inventarierea sistemelor naturale şi a componentelor acestora, evaluarea stării curente a peisajului natural, ţinerea cadastrelor resurselor naturale şi monitorizarea acestora în cadrul reţelei ecologice naţionale, crearea unei baze de date relevante, cooperarea internaţională pentru atragerea mijloacelor şi asigurarea includerii reţelei ecologice naţionale în Reţeaua Ecologică Pan-Europeană prin organizarea consultărilor şi audierilor publice.
    21. Conştientizarea şi informarea publicului asupra constituirii reţelei ecologice naţionale se vor efectua prin:
    1) organizarea campaniilor de informare şi conştientizare a publicului (seminare, emisiuni Radio şi TV, articole în mass-media);
    2) informarea şi asigurarea participării publicului şi organizaţiilor neguvernamentale la propagarea cunoştinţelor în domeniu;
    3) controlul obştesc asupra realizării măsurilor în teritoriu.
    22. Implementarea Programului prevede două etape:
    1) în prima etapă (pînă în anul 2014) va fi adoptat un cadru juridic adecvat, vor fi efectuate cercetări ştiinţifice şi vor fi determinate elementele de constituire a reţelei ecologice naţionale;
    2) în cea de-a doua etapă (2014-2018) vor fi extinse suprafeţele de arii naturale protejate şi realizate activităţi de reconstrucţie ecologică, ceea ce va asigura securitatea ecologică a ţării, crearea unui sistem de protecţie a mediului, în vederea conservării eficiente a diversităţii biologice şi peisajului. Termenele de realizare a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse sînt expuse în anexa nr. 4 la Program.
    23. Coordonarea implementării Programului revine organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător. Alte autorităţi responsabile pentru fiecare acţiune sînt specificate în anexa nr. 4 la prezentul Program.
    24. Al doilea nivel administrativ implicat în realizarea Programului îl constituie administraţia publică locală, în limitele competenţei atribuite de legislaţie.
    25. Academia de Ştiinţe a Moldovei va elabora suportul ştiinţific pentru constituirea reţelei ecologice naţionale.
    26. Constituirea, gestiunea şi dezvoltarea reţelei ecologice naţionale şi a reţelelor ecologice locale vor fi finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, din fonduri speciale, din donaţii internaţionale, din credite bancare şi din alte surse financiare legale. Implementarea Programului necesită majorarea treptată a resurselor financiare, precum şi diversificarea şi flexibilitatea mecanismelor financiare.
    27. Finanţarea activităţilor de implementare a prezentului Program se va efectua în limita mijloacelor aprobate pe anii respectivi în bugetul de stat, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.
    28. Costurile estimative pentru implementarea Programului sînt stabilite în suma de 53 269 000 lei, incluzînd şi costul lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de creare a noi plantaţii, care sînt estimate la 38 427 000 lei.
    29. Constituirea reţelei ecologice naţionale va contribui la conservarea diversităţii biologice şi a peisajelor şi va avea un impact pozitiv asupra:
    1) asigurării echilibrului ecologic pe teritoriul Republicii Moldova;
    2) creării condiţiilor ecologice favorabile pentru trai şi dezvoltare a populaţiei;
    3) prevenirii pierderii genofondului preţios de plante spontane şi animale sălbatice;
    4) asigurării utilizării durabile a resurselor naturale;
    5) creării condiţiilor de dezvoltare a turismului şi de recuperare a sănătăţii populaţiei;
    6) creşterii productivităţii terenurilor agricole adiacente reţelei ecologice naţionale;
    7) sporirii fertilităţii solului;
    8) restabilirii terenurilor degradate;
    9) asigurării unei coordonări mai eficiente între autorităţile administraţiei publice centrale şi cele locale în domeniul protecţiei mediului înconjurător;
    10) dezvoltării Reţelei Ecologice Pan–Europene;
    11) reducerii fragmentării ecosistemelor naturale;
    12) sporirii nivelului de securitate ecologică a ţării prin prevenirea şi combaterea deşertificării, calamităţilor naturale şi reducerea efectelor negative ale acestora asupra mediului.
    30. Pentru evaluarea rezultatelor prezentului Program vor fi utilizaţi următorii indicatori de progres şi performanţe:
    1) acte normative elaborate;
    2) conservarea speciilor de plante şi animale şi a habitatelor:
    a) lista operaţională de plante şi animale;
    b) lista speciilor şi a habitatelor periclitate luate sub protecţia statului;
    c) lista speciilor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova;
    3) abundenţa populaţiilor speciilor de plante şi animale incluse în Cartea Roşie;
    4) majorarea ponderii ariilor naturale protejate de stat pînă la 5,5% din teritoriul ţării;
    5) dimensiunile elementelor componente ale reţelei ecologice naţionale: lungimea şi suprafaţa coridoarelor ecologice, zonelor nucleu şi zonelor tampon;
    6) creşterea numărului şi a suprafeţelor ariilor protejate transfrontaliere;
    7) conexiunea cu Reţeaua Ecologică Pan-Europeană, fondarea ariilor protejate şi a elementelor reţelei ecologice naţionale ca parte indispensabilă a reţelei Natura 2000;
    8) sporirea suprafeţei împădurite a Republicii Moldova cu cca 0,9%;
    9) harta biogeografică a Republicii Moldova;
    10) suprafaţa componentelor reţelei ecologice naţionale, incluse în planurile de amenajare a teritoriului;
    11) cadastrul regnului animal şi cadastrul regnului vegetal elaborate.
    31. Activităţile de monitorizare a prezentului Program vor avea un caracter continuu, fiind desfăşurate pe toată perioada de implementare şi vor include atît colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau efectelor neprevăzute, cît şi propunerea unor eventuale ajustări la măsurile şi activităţile planificate. Monitorizarea se va efectua în baza indicatorilor de performanţă, care vor permite de a supraveghea şi evalua în dinamică realizarea obiectivelor stipulate în prezentul Program, precum şi atingerea scopului final.
    32. Activitatea de evaluare a prezentului Program va avea un caracter sistematic, fiind desfăşurată pe toată perioada de implementare şi va include elaborarea, în baza indicatorilor de performanţă, a rapoartelor anuale şi a raportului final de evaluare a implementării acestuia.
    33. În cadrul procesului de monitorizare vor fi întocmite rapoarte de progres, care vor conţine informaţii despre implementarea acţiunilor stipulate în Planul de acţiuni cu privire la constituirea reţelei ecologice naţionale de către toate autorităţile responsabile, cu prezentarea ulterioară a acestor informaţii Ministerului Mediului. La rîndul său, Ministerul Mediului va prezenta anual, în luna ianuarie, Guvernului informaţia compilată.

    anexa nr.1

    Nivel internaţional: 1) Prut; 2) Nistru; 3) Moldovenesc de Nord; 4) Moldovenesc de Sud.
    Nivel naţional: 1) Ialpug; 2) Cahul-Sărata; 3) Răut-Cubolta; 4) Camenca-Ciugur; 5) Larga; 6) Nistru-Prut; 7) Nistru-Ialpug; 8) Răut.
    Nivel local, întinse: 1) Racovăţ; 2) Nistru-Răut; 3) Ciuluc; 4) Iagorlîc; 5) Nîrnova; 6) Grigoriopol; 7) Salcia; 8) Ustia.
    Caracuşeni – Nivelul actual de evaluare – zonă-nucleu local – L (Nivelul potenţial – nucleu de nivel naţional - N); Gîrbovăţ – nucleu zonal – Z (N); Complexul “Raşcov”– N (zonă nucleu de nivel internaţional - I);
Codrii Tigheciului – Z (N); Cărbuna – L (N); Ocna-Molochiş – L (I); Complexul Costeşti-Stînca– L (N); Lacul de acumulare Dubăsari – L (N); Complexul Congaz – L (N); Complexul Taraclia – L (N); Complexul Bazinul Cahul – Etulia – L (I); Silvostepa „Români” (N).

    anexa nr.3

    anexa nr.4