Prezenta lege organică este adoptată în temeiul prevederilor art. 1061 din Constituție, prin angajarea răspunderii Guvernului față de Parlament.
    Art. I. – Legea nr. 414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 44–48, art. 85), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 2:
    noțiunea „asigurat” va avea următorul cuprins:
    „asigurat – proprietarul sau utilizatorul unui autovehicul a cărui răspundere civilă este preluată contractual de un asigurător, în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, valabil pentru prejudiciile produse terțelor persoane din accidente de autovehicule;”
    după noțiunea „Consiliul Birourilor Sistemului Internațional de Asigurări „Carte Verde” (în continuare – Consiliul Birourilor)” se introduc noțiunile „constatare amiabilă a accidentului de autovehicul” și „daună materială nesemnificativă”  cu următorul cuprins:
    „constatare amiabilă a accidentului de autovehicul – procedură simplificată și benevolă de documentare a accidentului de autovehicul soldat doar cu daune materiale nesemnificative, prin completarea și semnarea de către conducătorii de autovehicule implicați în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident”, stabilit de autoritatea de supraveghere;
    daună materială nesemnificativă – daună cauzată prin avarierea sau distrugerea de bunuri în urma accidentului de autovehicul, a cărei sumă nu depășește cuantumul maxim de despăgubire, stabilit prin actele normative ale autorității de supraveghere, în cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă a accidentului de autovehicul;”
    noțiunea „posesor de autovehicul” se exclude;
    noțiunea „utilizator” va avea următorul cuprins:
    „utilizator – persoana care posedă/folosește autovehiculul, inclusiv în temeiul unui contract de locațiune, contract de leasing sau al unor alte titluri prevăzute de legislație, alte persoane care conduc autovehiculul cu sau fără consimțămîntul proprietarului; în cadrul instruirii la cursurile de șofer, se consideră utilizator persoana care efectuează instruirea în conducerea autovehiculului;”.
    2. La articolul 3, cuvintele „posesorului și” se substituie cu textul „proprietarului și/sau”.
    3. Articolul 4:
    la alineatul (1), cuvîntul „posesiune” se substituie cu cuvintele „proprietate sau utilizare”;
    alineatul (1¹) va avea următorul cuprins:
    „(1¹) Obligația de asigurare nu se răsfrînge asupra proprietarului sau utilizatorului de autovehicul al cărui risc a fost asigurat în condițiile prezentei legi de către o altă persoană, cu excepția cazului în care autovehiculul a fost transmis în proprietatea sau utilizarea unei persoane juridice/întreprinzător individual.”
    4. La articolul 7 alineatul (1), cuvîntul „posesor” se substituie cu cuvintele „proprietar sau utilizator”.
    5. Articolul 8:
    la alineatul (1), cuvîntul „posesorul” se substituie cu cuvintele „proprietarul sau utilizatorul”;
    la alineatul (2³),  cuvîntul „posesiunea” se substituie cu cuvintele „proprietatea sau utilizarea”;
    la alineatul (5), după textul ,,contractului de asigurare,” se introduce textul „formularului „Constatare amiabilă de accident”,”;
    la alineatul (6), cuvîntul „posesiune” se substituie cu cuvintele „proprietate sau utilizare”;
    la alineatul (7), cuvîntul „posesorul” se substituie cu cuvintele „proprietarul sau utilizatorul”.
    6. La articolul 12 alineatul (1), cuvîntul „posesori” se substituie cu cuvintele „proprietari sau utilizatori”.
    7. Articolul 14:
    alineatul (2) se completează cu litera c) cu următorul cuprins:
    „c) cuantumul maxim de despăgubire, stabilit prin actele normative ale autorității de supraveghere – la avarierea sau distrugerea de bunuri, în cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă a accidentului de autovehicul.”
    la alineatul (6), cuvîntul „Posesorul” se substituie cu cuvintele „Proprietarul sau utilizatorul”.
    8. Articolul 15:
    la alineatul (1) litera a), cuvîntul „posesor” se substituie cu cuvintele „proprietar sau utilizator”;
    la alineatul (4), cuvintele „cu posesorul” se substituie cu cuvintele „cu proprietarul”, iar cuvîntul „posesorului” se substituie cu cuvîntul „proprietarului”;
    la alineatele (5) și (6), cuvîntul „posesorului” se substituie cu cuvintele „proprietarului sau utilizatorului”.
    9. Articolul 16 alineatul (1):
    la litera j), cuvîntul „posesia” se substituie cu cuvintele „proprietatea sau utilizarea”;
    la litera k), cuvîntul „posesorului” se substituie cu cuvîntul „proprietarului”.
    10. Articolul 18:
    alineatul (1):
    la litera b), după cuvintele „despre accidentul de autovehicul” se introduce textul „(cu excepția accidentelor pasibile de documentarea prin procedura de constatare amiabilă a accidentului de autovehicul)”;
    alineatul se completează cu litera b¹) cu următorul cuprins:
    „b¹) în cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă a accidentului de autovehicul, să înștiințeze imediat despre producerea accidentului și intenția de a recurge la această procedură asigurătorul care a emis polița de asigurare RCA sau certificatul de asigurare „Carte Verde” (Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule, în cazul autovehiculului aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), să documenteze neîntîrziat circumstanțele producerii accidentului rutier prin completarea și semnarea de către ambii conducători de autovehicule implicați în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident”, să noteze datele martorilor (dacă aceștia există), să facă fotografii la locul accidentului (panorama generală a accidentului, numerele de înmatriculare și părțile avariate ale autovehiculelor, urmele de frînare și de cioburi la fața locului), să prezinte asigurătorului, în termen de 2 zile lucrătoare de la data producerii accidentului, exemplarul său al formularului „Constatare amiabilă de accident”, completat și semnat de către ambii conducători de autovehicule implicați în accident;”
    la alineatul (2), după textul „prevederilor alin. (1) lit. b)” se introduce textul  „ , b¹)”.
    11. Legea se completează cu articolul 18¹  cu următorul cuprins:
    „Articolul 18¹. Constatarea amiabilă a accidentului de autovehicul
    (1) Procedura de constatare amiabilă a accidentului de autovehicul (în continuare – constatare amiabilă) este o soluție de constatare a faptelor, a circumstanțelor și a persoanei vinovate de producerea accidentului, alternativă procedurii aplicate de către angajații organelor de poliție, ai unităților de pompieri și ai procuraturii, și este aplicabilă doar cu condiția exprimării benevole a voinței părților de a recurge la aceasta.
    (2) Procedura de constatare amiabilă constă în completarea și semnarea de către conducătorii de autovehicule implicați în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident”, cu recunoașterea vinovăției de către persoana răspunzătoare de producerea accidentului, care, ulterior, este prezentat asigurătorului persoanei vinovate împreună cu cererea de despăgubire.
    (3)  Procedura de constatare amiabilă se aplică cu respectarea cumulativă a următoarelor condiții:
    a) în accident sînt implicate doar două autovehicule;
    b) accidentul este soldat cu daune materiale nesemnificative;
    c) accidentul nu s-a soldat cu vătămări corporale și/sau cu deteriorarea bunurilor (de exemplu, instalații rutiere, piloni, garduri, clădiri etc.), altele decît autovehiculele implicate în accidentul rutier;
    d) proprietarii sau utilizatorii autovehiculelor implicați în accident dețin, la data producerii accidentului rutier, polița de asigurare RCA sau certificatul de asigurare „Carte Verde” (în cazul autovehiculului aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), valabile și emise cu cel puțin 24 de ore înainte de momentul producerii accidentului;
    e) există consimțămîntul ambilor conducători de autovehicule implicați în accident privind documentarea accidentului prin procedura de constatare amiabilă, consensul acestora privind circumstanțele producerii accidentului și daunele vizibile cauzate autovehiculelor implicate, iar persoana răspunzătoare de producerea accidentului își recunoaște vinovăția;
    f) conducătorii de autovehicule implicați în accident au posibilitatea tehnică de a fotografia locul accidentului rutier sau de a înregistra datele martorilor (dacă aceștia există).
    Dacă lipsește cel puțin una dintre condițiile indicate la prezentul alineat, cu excepția condiției de la lit. b), formularul „Constatare amiabilă de accident” completat și semnat de către conducătorii de autovehicule implicați în accident devine nul, iar accidentul rutier urmează a fi documentat de către organele competente.
    (4) Forma și conținutul formularului „Constatare amiabilă de accident”, precum și normele privind utilizarea acestui formular se aprobă de către autoritatea de supraveghere, cu avizul Poliției, și se eliberează asiguratului gratis. Se interzice inscripționarea altor informații pe formularul-tip decît a celor prevăzute în actele normative ale autorității de supraveghere.
    (5) Formularul „Constatare amiabilă de accident” prevede, în mod obligatoriu, informații despre circumstanțele producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor și ale autovehiculelor implicate în accident, datele din polița de asigurare RCA sau certificatul de asigurare „Carte Verde” (în cazul autovehiculului aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), datele despre daunele cauzate autovehiculelor implicate, precum și alte informații stabilite în actele normative ale autorității de supraveghere.  Formularul „Constatare amiabilă de accident” conține două pagini autocopiative, ambele avînd aceeași valoare juridică, și se eliberează asiguratului de către asigurător odată cu polița de asigurare RCA sau la cerere.
    (6) În cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă, cererea de despăgubire se depune de către persoana păgubită la asigurătorul persoanei vinovate, cu anexarea formularului „Constatare amiabilă de accident”, completat corespunzător și semnat de ambele părți, în baza acestuia fiind deschis dosarul de daune de către asigurător.
    (7) În cazul accidentului rutier documentat prin procedura de constatare amiabilă, asigurătorul este în drept să refuze achitarea despăgubirii de asigurare dacă nu au fost întrunite condițiile prevăzute la alin. (3) din prezentul articol, cu excepția condiției de la lit. b) a alineatului menționat, caz în care asigurătorul achită despăgubirea în limita prevăzută la art. 14 alin. (2) lit. c). Refuzul asigurătorului de a achita despăgubirea de asigurare nu limitează părțile în dreptul de a se adresa la organele sau instituțiile competente pentru stabilirea circumstanțelor accidentului rutier și de a înainta, în baza documentelor de constatare întocmite de aceste organe sau instituții, o nouă cerere de despăgubire în modul prevăzut la capitolul V din prezenta lege.
    (8) Asigurătorul este în drept să refuze achitarea despăgubirii de asigurare în cazul în care formularul „Constatare amiabilă de accident” este completat în mod ilizibil, este incomplet, conține date contradictorii sau eronate, cu excepția cazului în care asiguratul sau păgubitul a contribuit la înlăturarea erorilor, asigurătorul avînd posibilitatea să le înlăture.
    (9) În cazul în care asigurătorul nu este de acord cu vinovăția recunoscută de asiguratul său în baza formularului „Constatare amiabilă de accident” sau în cazul în care asiguratul își retrage recunoașterea vinovăției, asigurătorul achită despăgubirea de asigurare în termenele stabilite de prezenta lege, fiind în drept să  solicite instanței de judecată, în termen de 15 zile calendaristice de la data achitării despăgubirii, examinarea în fond a formularului „Constatare amiabilă de accident”, stabilirea vinovăției și, după caz, încasarea despăgubirii de la asigurătorul persoanei recunoscute vinovate de instanța de judecată.
    (10)  Dosarul de daună deschis în urma accidentului rutier documentat prin procedura de constatare amiabilă se instrumentează conform procedurii generale prevăzute de prezenta lege.”
    12. Articolul 19 alineatul (1):
    se completează cu litera a¹) cu următorul cuprins:
    „a¹) să examineze formularul „Constatare amiabilă de accident”, completat în modul prevăzut la art. 181 și depus de persoana păgubită, anexat la cererea de despăgubire, precum și să elibereze neîntîrziat dovada cu privire la recepționarea și înregistrarea cererii de despăgubire;”
    litera b) se completează în final cu textul „(cu excepția accidentelor documentate cu respectarea procedurii de constatare amiabilă)”.
    13. Articolul 20:
    la alineatele (1) și (2), cuvîntul „posesiunea” se substituie cu cuvintele „proprietatea sau utilizarea”;
    la alineatul (5), cuvintele „posesorul autovehiculului nu are încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă auto” se substituie cu cuvintele „persoana vinovată nu are o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă”.
    14. Articolul 21 alineatul (3):
    la litera a), cuvintele „organelor afacerilor interne” se substituie cu cuvintele „organelor de poliție”, iar în final se completează cu textul „ , sau formularul „Constatare amiabilă de accident”, după caz”;
    la litera m), cuvintele „organelor afacerilor interne” se substituie cu cuvintele „organelor de poliție”, iar după cuvintele „instituțiilor medicale” se introduce textul „sau în cazul anulării formularului „Constatare amiabilă de accident”.
    15. Articolul 22:
    la alineatul (2), cuvîntul „posesiunea” se substituie cu cuvintele „proprietatea sau utilizarea”;
    la alineatul (11), cuvîntul „posesorul” se substituie cu cuvîntul „proprietarul”.
    16. La articolul 26 alineatul (2), cuvîntul „posesorul” se substituie cu cuvîntul „proprietarul”.
    17. Articolul 29:
    la litera b), textul „utilizatorul autovehiculului a refuzat să fie supus testării alcoolscopice ori, după caz, examinării medicale și/sau recoltării probelor biologice” se substituie cu textul „utilizatorul autovehiculului nu a fost supus, în cazurile prevăzute de legislație și din motive imputabile acestuia, cu excepția cazului prevăzut la art. 18¹ alin. (7), testării alcoolscopice ori, după caz, examinării medicale, în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii acesteia și/sau recoltării probelor biologice în cadrul acestei examinări medicale”;
    litera c) va avea următorul cuprins:
    „c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului conducea autovehiculul fără permis de conducere, cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere, sau în decursul termenului de aplicare a măsurii de siguranță privind ridicarea provizorie a permisului de conducere;”
    la litera d), cuvîntul „posesorul” se substituie cu cuvintele „proprietarul sau utilizatorul”.
    18. Articolul 33:
    la alineatul (1), cuvîntul „posesori” se substituie cu cuvintele „proprietari sau utilizatori”;
    la alineatul (3), cuvîntul „posesorul” se substituie cu cuvintele „proprietarul sau utilizatorul”.
    19. Articolul 39:
    la alineatul (1), cuvîntul „posesorii” se substituie cu cuvintele „proprietarii sau utilizatorii”;
    la alineatul (2¹), cuvîntul „posesori” se substituie cu cuvintele „proprietari sau utilizatori”.
    Art. II. – Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 78–84, cu modificările ulterioare, art. 100) se modifică după cum urmează:
    1. Articolul 26 se completează cu litera f) cu următorul cuprins:
    „f) constatării amiabile a accidentului rutier.”
    2. Codul se completează cu articolul 31¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 31¹.  Constatarea amiabilă a accidentului rutier
    (1) Constatarea amiabilă a accidentului rutier se aplică în contravențiile prevăzute la art. 242 alin. (1), în cazul în care în accident sînt implicate două vehicule, accidentul fiind soldat numai cu deteriorarea nesemnificativă a vehiculelor, fără cauzare de vătămări corporale victimei, iar proprietarii și/sau utilizatorii vehiculelor dețin, la data producerii accidentului, polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă sau certificatul de asigurare „Carte Verde” (în cazul vehiculului aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), valabile.
    (2) Procedura de constatare amiabilă a accidentului rutier nu se aplică în cazul accidentului care s-a soldat cu vătămări corporale și/sau cu deteriorarea bunurilor (de exemplu, instalații rutiere, piloni, garduri, clădiri etc.), altele decît autovehiculele implicate în accidentul rutier.
    (3) Procedura de constatare amiabilă a accidentului rutier constă în completarea, semnarea și prezentarea de către conducătorii de vehicule implicați în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident” către asigurător, conform prevederilor Legii nr. 414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.
    (4) Constatarea amiabilă a accidentului rutier înlătură răspunderea contravențională.”
    3. La articolul 242 alineatul (1), dispoziția se completează cu cuvintele „ori cu cauzarea de vătămări corporale neînsemnate victimei”.
    4. La articolul 243, dispozițiile alineatelor (1) și (2) se completează cu textul „ , cu excepția accidentului rutier documentat prin procedura de constatare amiabilă a accidentului, prevăzută de Legea nr. 414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”.
    5. Articolul 446:
    la litera a), textul „art. 20–31” se substituie cu textul „art. 20–31¹”;
    litera b) se completează cu textul „ , cu excepția contravențiilor soluționate în modul prevăzut la art. 29 și 31¹”.
    Art. III. – Legea nr. 407/2006 cu privire la asigurări (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 47–49, art. 213), cu modificările ulterioare, se  modifică după cum urmează:
    1. La articolul 1 noțiunea „asistență (assistance)”, cuvintele „alte persoane juridice” se substituie cu cuvintele „brokerul de asigurare și/sau de reasigurare”.
    2. Articolul 29 se completează cu alineatele (10) și (11) cu următorul cuprins:
    „(10) În cazul asigurătorilor (reasigurătorilor) cărora li s-a retras licența și ale căror acțiuni nou-emise nu au fost vîndute în condițiile alin. (6⁶)–(6¹⁰) din prezentul articol, prin derogare de la prevederile Legii nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, acțiunile nou-emise care nu au fost vîndute reprezintă acțiuni de tezaur și nu pot depăși 10% din capitalul social al entității. În caz de depășire a limitei respective, organul executiv al entității este obligat să anuleze acțiunile și să reducă capitalul său social. În termen de 30 de zile de la data aprobării deciziei organului executiv privind reducerea capitalului social, entitatea prezintă autorității de supraveghere documentele stabilite prin actul normativ pentru înscrierea modificărilor aferente reducerii capitalului social. Entitatea consemnează mijloacele bănești în conturile ultimilor deținători de acțiuni care au încălcat prevederile alin. (3) și (3¹) din prezentul articol, în baza principiului proporționalității, în limita maximă a profitului net al perioadei de gestiune, conform ultimului raport financiar, după reținerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăți, comisioane, amenzi) aferente emiterii, vînzării și anulării.
    (11) Pentru asigurătorii (reasigurătorii) cărora li s-a retras licența și ale căror acțiuni au intrat sub incidența prevederilor art. II din Legea nr. 242/2017 pentru modificarea articolului 29 din Legea nr. 407/2006 cu privire la asigurări, termenul de vînzare a acțiunilor expuse spre vînzare continuă să curgă în condițiile reglementărilor autorității de supraveghere. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni, la expirarea termenului de vînzare a acțiunilor, stabilit în reglementările autorității de supraveghere, acțiunile nou-emise care nu au fost vîndute  reprezintă acțiuni de tezaur și nu pot depăși 10% din capitalul social al entității. În caz de depășire a limitei respective, organul executiv al entității este obligat să anuleze acțiunile și să reducă capitalul său social. În termen de 30 de zile de la data aprobării deciziei organului executiv privind reducerea capitalului social, entitatea prezintă autorității de supraveghere documentele stabilite prin actul normativ pentru înscrierea modificărilor aferente reducerii capitalului social. Entitatea consemnează mijloacele bănești în conturile ultimilor deținători de acțiuni care au încălcat prevederile art. 29 alin. (3) și (3¹) din prezenta lege, în baza principiului proporționalității, în limita maximă a profitului net al perioadei de gestiune, conform ultimului raport financiar, după reținerea tuturor cheltuielilor (taxe, plăți, comisioane, amenzi) aferente emiterii, vînzării și anulării.”
    3. Legea se completează cu articolul 31¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 31¹. Comitetul de audit
    Prin derogare de la prevederile art. 44 alin. (5) din Legea nr. 271/2017 privind auditul situațiilor financiare, comitetul de audit al asigurătorului poate fi format, după caz, și din membri ai consiliului asigurătorului. Atribuțiile, funcțiile și responsabilitățile comitetului de audit, precum și cerințele față de membrii acestuia sînt stabilite prin actele normative ale autorității de supraveghere.”
    4. Articolul 49 se completează cu alineatele (6²)–(6⁵) cu următorul cuprins:
    „(6²) Brokerii de asigurare și/sau de reasigurare care practică activitatea de  asistență (assistance) au dreptul de a încheia contracte cu companii nerezidente numai în scopul desfășurării activității de asistență. Brokerii de asigurare și/sau de reasigurare vor prezenta autorității de supraveghere contractele încheiate cu companiile nerezidente, informația privind filialele (reprezentanțele), alte subdiviziuni deschise în afara teritoriului Republicii Moldova.
    (6³)  Brokerii de asigurare și/sau de reasigurare, în baza contractelor de mandat privind activitatea de asistență (assistance), colectează informația despre survenirea cazului asigurat, creează și monitorizează dosarul de daună, evaluează și stabilesc valoarea daunei, regularizează cazul asigurat, garantează și/sau achită în avans costul serviciilor medicale, tehnice, financiare, juridice și/sau de orice altă natură, în limita prevăzută de condițiile de asigurare.
    (6⁴) Contabilitatea brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare care practică activitatea de asistență (assistance) trebuie organizată astfel încît din înregistrări să derive sursele rezultatelor pentru fiecare dintre activitățile prestate. În acest scop, toate veniturile și toate cheltuielile trebuie să fie reflectate potrivit originii lor. Cheltuielile comune rezultate din toată activitatea se înregistrează separat, pentru fiecare activitate, în conformitate cu o metodă de repartizare aprobată de către autoritatea de supraveghere.
    (6⁵) Brokerii de asigurare și/sau de reasigurare care prestează servicii de asistență (assistance), suplimentar la condițiile prevăzute la alin. (2), trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele:
    a) să aibă ca obiect de activitate, pe lîngă intermedierea în asigurări, activitatea de asistență (assistance);
    b) să dețină un centru de consultanță și asistență/coordonare disponibil în regim non-stop, ai cărui colaboratori să vorbească fluent limbile română, rusă, engleză, alte limbi străine, după caz;
    c) să dețină un sistem informațional care să permită înregistrarea și gestionarea dosarelor de daună în regim interactiv;
    d) să dețină un sistem de telefonie multicanal care să permită asiguraților de a fi în contact cu centrul de consultanță și asistență/coordonare în regim non-stop;
    e) să dețină în statele de personal cel puțin un angajat cu studii medicale;
    f) să asigure deservirea directă, de către prestatorii de servicii medicale, juridice, tehnice sau financiare, a minimum 70% din numărul de cazuri de asigurare înregistrate.”
    Art. IV. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (2) Guvernul, Comisia Națională a Pieței Financiare, în termen de 4 luni de la data publicării prezentei legi, vor aduce actele lor normative în concordanță cu aceasta.
    (3) Pentru procedura de constatare amiabilă în cazul deținerii poliței de asigurare pentru răspundere civilă auto internă, prevederile legii se aplică după expirarea a 6 luni de la data intrării în vigoare, iar pentru certificatul de asigurare „Carte Verde” (în cazul autovehiculului aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în străinătate) – după expirarea a 24 de luni.

    PREȘEDINTELE  PARLAMENTULUI                            Andrian CANDU

    Nr. 16. Chișinău, 15 februarie 2019.