cu participarea grefierului Maia Ţurcan, reprezentanţilor Guvernului Victoria Iftodi şi Mihai Butucel, în lipsa autorilor sesizării legal citaţi, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii punctelor 4, 6 şi 10 ale Hotărîrii Guvernului nr. 1202 din 8 noiembrie 2001 "Cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice".

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu, depusă la 12 martie 2003, în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

În procesul examinării prealabile Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Curţii Supreme de Justiţie, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Departamentului Privatizării, Academiei de Ştiinţe, Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale, Agenţiei de Stat de Relaţii Funciare şi Cadastru, Departamentului Situaţiilor Excepţionale, Departamentului de Drept al ULIM, catedrei Drept Procesual Civil a USM.

Prin pct. 4 al hotărîrii au fost aprobate lista bazinelor acvatice piscicole proprietate publică a statului atribuite în folosinţă întreprinderilor piscicole ale Asociaţiei "Piscicola" în scopul creşterii puietului de peşte şi a peştelui de consum şi lista bazinelor acvatice piscicole proprietate publică a statului atribuite în folosinţă Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova pentru organizarea pescuitului sportiv şi de amatori, creşterii puietului de peşte şi a peştelui de consum.

Pct. 10 din hotărîre stipulează că valorificarea piscicolă a bazinelor acvatice care aparţin primăriilor, Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova şi altor deţinători se efectuează cu autorizaţia Serviciului Piscicol şi avizul Asociaţiei "Piscicola", iar Serviciul Piscicol în comun cu Asociaţia "Piscicola" şi autorităţile administraţiei publice locale vor determina în termen de 6 luni bazinele acvatice artificiale aparţinînd primăriilor şi altor deţinători, care urmează a fi atribuite pentru piscicultură, şi va prezenta Guvernului lista lor pentru aprobare.

2. Semnatarii sesizării consideră că dispoziţiile pct. 4 din Hotărîrea nr. 1202 încalcă prevederile art. 109, 112 şi 127 alin. (3) din Constituţie, prevederile Legii privind administraţia publică locală, Legii privind proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, Codului apelor, precum şi prevederile art. 4 şi 6 din Carta Europeană a Autonomiei Locale. Ei menţionează că transmiterea unui bun din proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale în proprietatea (posesia, folosinţa şi dispoziţia) statului sau altor subiecţi de drept este posibilă numai cu acordul consiliului local şi nimeni, inclusiv statul, nu are dreptul să retragă în mod forţat patrimoniul proprietăţii publice.

În opinia autorilor sesizării, pct. 6 alineatul trei din Hotărîrea nr. 1202, prin care Guvernul obligă autorităţile publice locale să anuleze contractele de dare în folosinţă a bazinelor acvatice, încalcă principiul autonomiei locale şi contravine prevederilor art. 109, 112, 126 şi 127 din Constituţie. Ei observă că deciziile autorităţilor publice locale cu privire la darea în arendă a bazinelor acvatice pot fi contestate numai în instanţa de judecată.

Prin nesocotirea art. 127 din Constituţie pct. 10 al hotărîrii menţionate stipulează avizarea de către Asociaţia "Piscicola" a valorificării piscicole a bazinelor acvatice ce aparţin primăriilor. Aceste prevederi, în opinia semnatarilor sesizării, limitează dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţie al unităţilor administrativ-teritoriale asupra proprietăţii publice. Ei relevă de asemenea că nici un subiect de drept privat nu poate fi autorizat să avizeze deciziile unităţilor administrativ-teritoriale de dare în folosinţă a bazinelor acvatice, aceasta fiind competenţa exclusivă a organelor de stat specializate.

Carta Europeană a Autonomiei Locale din 15 octombrie 1985* , ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1253-XIII din 16 iulie 1997* *, defineşte şi precizează principii indispensabile unui stat de drept şi democratic. Astfel, art. 2 intitulat "Fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale" din Cartă stipulează că principiul de autonomie locală trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cît e posibil, în Constituţie.

Potrivit art. 4 al Cartei, colectivităţile locale trebuie să fie consultate, pe cît este posibil, în timp util şi de o manieră apropriată în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziei pentru toate chestiunile care le privesc direct, iar art. 8 statuează că orice control administrativ asupra colectivităţilor locale nu poate fi exercitat decît potrivit cu formele şi în cazurile prevăzute de Constituţie sau de lege. De menţionat faptul că controlul administrativ poate, totuşi, să cuprindă un control de oportunitate exercitat de autorităţile de nivel superior în ceea ce priveşte sarcinile a căror execuţie este delegată colectivităţilor locale, dar orice control administrativ al acţiunii colectivităţilor locale trebuie să urmărească asigurarea respectului legalităţii şi principiilor constituţionale. Controlul administrativ al colectivităţilor locale trebuie să fie exercitat respectînd raportul între amploarea intervenţiei autorităţii care exercită controlul şi importanţa intereselor pe care ea înţelege a le proteja.

Potrivit art. 109 din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Autonomia priveşte atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

Considerînd administraţia publică locală ca o parte componentă a autorităţilor publice ale statului, Constituţia obligă statul să contribuie la dezvoltarea şi protejarea administraţiei publice locale, care, în limitele competenţelor sale, este autonomă. Expresiile de drept ale autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice sînt cuprinse în art. 112 şi 113 din Constituţie.

Astfel, art. 112 din Constituţie prevede că autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi. Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.

Autonomia locală înseamnă dreptul colectivităţilor de a-şi satisface propriile interese legale fără amestecul autorităţilor centrale, ea constituie un complex de atribuţii date în competenţa organelor de administrare publică locală. Atribuţiile transmise acestor organe sînt reglementate de lege, iar statul exercită, prin forme specifice, controlul asupra modului în care ele se execută.

Articolul 127 alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova statuează că bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi alte bunuri stabilite de lege fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, iar alin. (3) al acestui articol prevede că proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

Potrivit art. 1 al Codului apelor, aprobat prin Legea nr. 1532-XII din 22 iunie 1993* , apele în Republica Moldova constituie proprietatea exclusivă a statului şi pot fi date numai în folosinţă. Art. 4, 24-26 din Codul apelor stipulează că administrarea de stat în domeniul folosirii şi protecţiei apelor, precum şi atribuirea în folosinţă separată a acestor obiecte acvatice, este exercitată de către Guvern, organele de autoadministrare locală şi de organele de stat, autorizate în mod special în acest scop, conform legislaţiei în vigoare.

Argumentele aduse în sesizare privind administrarea bunurilor şi-au găsit reflectare în noua Lege nr. 123-XV, care stipulează expres că "la categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sînt amplasate construcţii de interes public local, porţiunile de subsol, drumurile, străzile, pieţele, obiectele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecţie şi zonele sanitare şi alte obiective care, conform legii, nu aparţin domeniului public al statului". Potrivit art. 84 alin. (2) al legii menţionate, consiliile locale decid ca bunurile care aparţin domeniului public de interes local să fie date în administrare întreprinderilor municipale şi instituţiilor publice, să fie concesionate, închiriate sau arendate.

Legea nr. 1102-XIII din 6 februarie 1997 "Cu privire la resursele naturale"*** conţine dispoziţii privind dreptul de proprietate asupra resurselor naturale şi criteriile de raportare a lor. Astfel, conform art. 4 al legii menţionate, resursele naturale care au importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile strategice ale dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale, iar resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse naturale locale. Criteriile de atribuire a resurselor naturale la resurse naţionale sau la resurse locale sînt valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării, constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale, răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane, folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme de stat, obiectelor de telecomunicaţii şi ale serviciilor meteo, valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală. Art. 8 al acestei legi prevede că resursele naturale naţionale proprietate publică aparţin statului, iar resursele naturale locale aparţin unităţilor administrativ-teritoriale.

Legea nr. 981-XIV din 11 mai 2000 "Privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor"**** stipulează că terenurile ocupate de iazuri sînt proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale (art.8 alin.(1) lit.k) şi transmiterea acestora în proprietatea publică a statului se face la propunerea Guvernului, prin hotărîre a consiliului local respectiv (art. 9 alin. (2). Potrivit Legii nr.523-XIV din 16 iulie 1999 "Privind proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale"*****, nimeni nu are dreptul să retragă în mod forţat patrimoniul public (art. 10).

Potrivit pct. 3 al Hotărîrii Guvernului nr. 745 din 3 noiembrie 1995 "Pentru aprobarea Regulamentului privind modul şi condiţiile de atribuire în folosinţă a obiectelor acvatice"******, hotărîrea privind atribuirea în folosinţă separată a obiectelor acvatice se adoptă de către organele administraţiei publice locale, luînd în considerare situaţia din sfera gospodăririi apelor, la propunerea Concernului Republican pentru Gospodărirea Apelor, iar potrivit pct. 6 al acestei hotărîri, dreptul beneficiarilor de folosinţă separată asupra obiectelor acvatice (unor părţi ale lor) se confirmă prin titluri de stat de folosinţă separată a apelor de modelul anexat, acordate de către organele administraţiei publice locale în temeiul hotărîrii Guvernului Republicii Moldova sau unei decizii proprii.

Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în baza Hotărîrii Guvernului nr. 837 din 14 august 2001*, în comun cu reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, urma să efectueze în anii 2001-2002 identificarea terenurilor din hotarele unităţilor administrativ-teritoriale, cu întocmirea şi generalizarea listelor: terenurilor proprietate publică a statului, prezentîndu-le Guvernului spre aprobare; terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale, acţiuni care pînă în prezent nu au fost finalizate.

Curtea Constituţională constată că, adoptînd pct. 4 din Hotărîrea nr. 1202, prin care a aprobat listele bazinelor acvatice piscicole proprietate publică a statului atribuite în folosinţă întreprinderilor Asociaţiei "Piscicola" şi Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova, Guvernul şi-a depăşit atribuţiile legale, comiţînd o ingerinţă în competenţa autorităţilor administrativ-teritoriale şi încălcînd astfel dispoziţiile constituţionale şi legale în domeniu, precum şi prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale.

Conform art.113 alin. (3) din Constituţie, raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. Iar art.6 din Legea nr.123-XV prevede că raporturile dintre autorităţile centrale şi cele locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii, transparenţei şi colaborării în rezolvarea problemelor comune.

În Hotărîrea nr.13 din 14 martie 2002 "Cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală"** Curtea Constituţională a menţionat că administraţia publică locală are la baza organizării şi funcţionării sale principiul autonomiei locale şi cel al descentralizării serviciilor publice, reprezentînd expresia regimului descentralizării administrative aplicat la nivelul administraţiei publice din teritoriul ţării, observînd în context că raporturile dintre autorităţile publice locale, atît la nivelul întîi, cît şi la nivelul al doilea, nu au caracter de subordonare.

În Hotărîrea din 6 noiembrie 1995 "Cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii cu privire la alegerile locale şi Legii privind administraţia publică locală"*** Curtea a relevat că principiul fundamental care guvernează administraţia publică locală şi activitatea autorităţilor acesteia, autonomia locală, constă în dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi satisface interesele proprii fără amestecul autorităţilor centrale, ceea ce atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia. Descentralizarea se prezintă ca un sistem care cuprinde descentralizarea teritorială - raioane, oraşe (municipii), sate (comune), avînd caracterul persoanei de drept public cu toate atribuţiile acesteia. Autorităţile acestor persoane de drept public, descentralizate, nu sînt supuse puterii ierarhice a autorităţilor centrale, ele fiind independente de acestea.

În completarea acestor idei Curtea menţionează că, potrivit art. 96 din Constituţie, Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Pentru asigurarea principiilor autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice, Guvernul, călăuzindu-se de prevederile Constituţiei, Legii privind administraţia publică locală şi ale altor legi în domeniu, exercită conducerea generală în teritoriu prin intermediul serviciilor publice centrale de specialitate. Iar în cazurile în care hotărîrile organelor administraţiei publice locale contravin Constituţiei, altor legi, Guvernul, în temeiul art.19 pct. 4) din Legea cu privire la Guvern*, le poate contesta în instanţa judecătorească.

Capitolul IX din Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 1107-XV din 6 iunie 2002**, inserează dispoziţii generale cu privire la arendă. Potrivit Codului, arenda este contractul încheiat între o parte - proprietar, uzufructuar sau alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) - şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi (art.911).

În baza art. 22 din Legea nr. 861-XII din 14 ianuarie 1992 "Cu privire la arendă"*** , apărarea dreptului arendaşului asupra bunurilor arendate se asigură în egală măsură cu apărarea dreptului de proprietate. Totodată, art. 41 din Legea nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire la proprietate" **** stipulează că Republica Moldova apără drepturile tuturor subiecţilor dreptului de proprietate asupra bunurilor lor. Proprietarul poate să ceară înlăturarea oricăror încălcări ale drepturilor sale. Aceste drepturi aparţin de asemenea persoanei, care, deşi nu este proprietar, posedă bunurile cu dreptul de administrare economică. Iar art. 22 alin. patru din Legea cu privire la arendă prevede că bunurile arendaşului pot fi retrase numai în conformitate cu hotărîrea instanţei judecătoreşti competente.

Contractul de dare în folosinţă a bazinelor acvatice este un contract de drept privat încheiat prin voinţa bilaterală a părţilor egale în drepturi (administraţia publică locală şi agentul economic privat), care poate fi reziliat numai cu acordul părţilor, şi în nici un caz la indicaţia Guvernului. Guvernul este în drept doar să verifice legalitatea deciziilor administraţiei publice locale şi respectarea regulilor de folosinţă a bazinelor acvatice de către deţinător, prin intermediul autorităţilor publice învestite cu atribuţii de control.

Astfel, Curtea Constituţională constată că la adoptarea pct. 6 alineatul trei din Hotărîrea nr. 1202 Guvernul a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat (art.6 din Constituţie), arogîndu-şi atribuţiile puterii judecătoreşti. Or, numai instanţa judecătorească este în drept să intervină în relaţiile contractuale, la cererea celor interesaţi, pentru a anula o decizie şi a rezilia un contract, dacă există temeiuri legale pentru aceasta. Prin dispoziţia contestată Guvernul a încălcat de asemenea prevederile art. 126 alin. (2) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, şi art. 4 precitat din Carta Europeană a Autonomiei Locale.

Potrivit pct. 10 din Hotărîrea nr. 1202, valorificarea piscicolă a bazinelor acvatice care aparţin primăriilor, Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova şi altor deţinători se efectuează cu autorizaţia Serviciului Piscicol şi avizul Asociaţiei "Piscicola", iar Serviciul Piscicol în comun cu Asociaţia "Piscicola" şi autorităţile administraţiei publice locale vor determina în termen de 6 luni bazinele acvatice artificiale aparţinînd primăriilor şi altor deţinători, care urmează a fi atribuite pentru piscicultură, şi va prezenta Guvernului lista lor pentru aprobare.

Asociaţia "Piscicola", potrivit statutului său, este o societate economică, creată de întreprinderile piscicole în scopul coordonării activităţii lor economice în domeniul creşterii peştelui de consum în bazinele acvatice artificiale şi reprezentării intereselor lor comune. Prin urmare, fiind subiect de drept privat, Asociaţia "Piscicola" nu poate să gestioneze proprietatea publică.

Dreptul exclusiv de a stabili modul de posesie, folosinţă şi administrare a proprietăţii de stat aparţine organului legislativ. Posedarea, folosirea şi administrarea proprietăţii de stat a Republicii Moldova sînt exercitate de organul administrării de stat în acest domeniu (art. 33 din Legea nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire la proprietate").

Cu titlu de observaţie Curtea menţionează că, adoptînd Hotărîrea nr. 1202, Guvernul n-a luat în seamă discrepanţele existente în unele acte legislative şi în propriile hotărîri, care reglementează probleme privind proprietatea şi folosirea bazinelor acvatice.

Exercitînd controlul constituţionalităţii punctelor 4, 6 şi 10 din Hotărîrea Guvernului nr. 1202 din 8 noiembrie 2001 "Cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice", Curtea a constatat că Guvernul, adoptînd hotărîrea menţionată, n-a luat în seamă discrepanţele existente în unele acte legislative (Codul funciar, Codul apelor, Legea privind administraţia publică locală, Legea cu privire la resursele naturale, Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, Legea privind proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale etc.), în propriile hotărîri: nr. 745 din 3 noiembrie 1995 şi Regulamentul privind modul şi condiţiile de atribuire în folosinţă a obiectelor acvatice, aprobat prin ea, şi nr. 837 din 14 august 2001"Despre unele măsuri privind delimitarea terenurilor proprietate publică" şi a nesocotit eventualele litigii care pot apărea drept consecinţă.

Întrucît Guvernul a prezentat Parlamentului un proiect de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, considerăm oportună examinarea acestuia sub aspectul obiectului prezentei adrese pentru a se elimina contradicţiile pe care le învederează unele dispoziţii ale actelor legislative şi normative, ce reglementează probleme privind proprietatea şi folosirea bazinelor acvatice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională solicită Parlamentului şi Guvernului să examineze prezenta adresă şi să informeze Curtea Constituţională, în termenul prevăzut de lege, despre decizia adoptată.

HCCC17/2003 ID intern unic: 291727 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
HOTĂRÎRE Nr. 17 din 05.08.2003
pentru controlul constituţionalităţii punctelor 4, 6 şi 10 din Hotărîrea Guvernului nr. 1202 din 8 noiembrie 2001 "Cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice"*
Publicat : 15.08.2003 în Monitorul Oficial Nr. 177 art Nr : 15
______________ * M.O., 2001, nr.136-138, art.1257. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mircea IUGA - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător cu participarea grefierului Maia Ţurcan, reprezentanţilor Guvernului Victoria Iftodi şi Mihai Butucel, în lipsa autorilor sesizării legal citaţi, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii punctelor 4, 6 şi 10 ale Hotărîrii Guvernului nr. 1202 din 8 noiembrie 2001 "Cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice". Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu, depusă la 12 martie 2003, în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 aprilie 2003 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond. În procesul examinării prealabile Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Curţii Supreme de Justiţie, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Departamentului Privatizării, Academiei de Ştiinţe, Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale, Agenţiei de Stat de Relaţii Funciare şi Cadastru, Departamentului Situaţiilor Excepţionale, Departamentului de Drept al ULIM, catedrei Drept Procesual Civil a USM. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : 1. La 8 noiembrie 2001 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr. 1202 "Cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice" (în continuare - Hotărîrea nr. 1202). Prin pct. 4 al hotărîrii au fost aprobate lista bazinelor acvatice piscicole proprietate publică a statului atribuite în folosinţă întreprinderilor piscicole ale Asociaţiei "Piscicola" în scopul creşterii puietului de peşte şi a peştelui de consum şi lista bazinelor acvatice piscicole proprietate publică a statului atribuite în folosinţă Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova pentru organizarea pescuitului sportiv şi de amatori, creşterii puietului de peşte şi a peştelui de consum. Prin pct. 6 alineatul trei din hotărîre autorităţile administraţiei publice locale au fost obligate să anuleze deciziile de transmitere în arendă a bazinelor acvatice proprietate publică a statului. Pct. 10 din hotărîre stipulează că valorificarea piscicolă a bazinelor acvatice care aparţin primăriilor, Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova şi altor deţinători se efectuează cu autorizaţia Serviciului Piscicol şi avizul Asociaţiei "Piscicola", iar Serviciul Piscicol în comun cu Asociaţia "Piscicola" şi autorităţile administraţiei publice locale vor determina în termen de 6 luni bazinele acvatice artificiale aparţinînd primăriilor şi altor deţinători, care urmează a fi atribuite pentru piscicultură, şi va prezenta Guvernului lista lor pentru aprobare. 2. Semnatarii sesizării consideră că dispoziţiile pct. 4 din Hotărîrea nr. 1202 încalcă prevederile art. 109, 112 şi 127 alin. (3) din Constituţie, prevederile Legii privind administraţia publică locală, Legii privind proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, Codului apelor, precum şi prevederile art. 4 şi 6 din Carta Europeană a Autonomiei Locale. Ei menţionează că transmiterea unui bun din proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale în proprietatea (posesia, folosinţa şi dispoziţia) statului sau altor subiecţi de drept este posibilă numai cu acordul consiliului local şi nimeni, inclusiv statul, nu are dreptul să retragă în mod forţat patrimoniul proprietăţii publice. În opinia autorilor sesizării, pct. 6 alineatul trei din Hotărîrea nr. 1202, prin care Guvernul obligă autorităţile publice locale să anuleze contractele de dare în folosinţă a bazinelor acvatice, încalcă principiul autonomiei locale şi contravine prevederilor art. 109, 112, 126 şi 127 din Constituţie. Ei observă că deciziile autorităţilor publice locale cu privire la darea în arendă a bazinelor acvatice pot fi contestate numai în instanţa de judecată. Prin nesocotirea art. 127 din Constituţie pct. 10 al hotărîrii menţionate stipulează avizarea de către Asociaţia "Piscicola" a valorificării piscicole a bazinelor acvatice ce aparţin primăriilor. Aceste prevederi, în opinia semnatarilor sesizării, limitează dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţie al unităţilor administrativ-teritoriale asupra proprietăţii publice. Ei relevă de asemenea că nici un subiect de drept privat nu poate fi autorizat să avizeze deciziile unităţilor administrativ-teritoriale de dare în folosinţă a bazinelor acvatice, aceasta fiind competenţa exclusivă a organelor de stat specializate. 3. Raportînd prevederile contestate ale Hotărîrii nr. 1202 la dispoziţiile constituţionale, la legislaţia în domeniu şi la actele internaţionale, Curtea relevă următoarele. Potrivit art. 4 şi art. 8 din Constituţie, dacă legile naţionale (interne) intră în contradicţie cu actele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prioritate au actele internaţionale. Carta Europeană a Autonomiei Locale din 15 octombrie 1985* , ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1253-XIII din 16 iulie 1997* , defineşte şi precizează principii indispensabile unui stat de drept şi democratic. Astfel, art. 2 intitulat "Fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale" din Cartă stipulează că principiul de autonomie locală trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cît e posibil, în Constituţie. _________________ Tratate internaţionale, 1999, vol.14, pag.14. ** M.O., 1997, nr.48, art.423. Potrivit art. 4 al Cartei, colectivităţile locale trebuie să fie consultate, pe cît este posibil, în timp util şi de o manieră apropriată în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziei pentru toate chestiunile care le privesc direct, iar art. 8 statuează că orice control administrativ asupra colectivităţilor locale nu poate fi exercitat decît potrivit cu formele şi în cazurile prevăzute de Constituţie sau de lege. De menţionat faptul că controlul administrativ poate, totuşi, să cuprindă un control de oportunitate exercitat de autorităţile de nivel superior în ceea ce priveşte sarcinile a căror execuţie este delegată colectivităţilor locale, dar orice control administrativ al acţiunii colectivităţilor locale trebuie să urmărească asigurarea respectului legalităţii şi principiilor constituţionale. Controlul administrativ al colectivităţilor locale trebuie să fie exercitat respectînd raportul între amploarea intervenţiei autorităţii care exercită controlul şi importanţa intereselor pe care ea înţelege a le proteja. Constituţia Republicii Moldova, în capitolul VIII intitulat "Administraţia publică", consacră natura juridică şi principiile de bază ale administraţiei publice locale. Potrivit art. 109 din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Autonomia priveşte atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă. Considerînd administraţia publică locală ca o parte componentă a autorităţilor publice ale statului, Constituţia obligă statul să contribuie la dezvoltarea şi protejarea administraţiei publice locale, care, în limitele competenţelor sale, este autonomă. Expresiile de drept ale autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice sînt cuprinse în art. 112 şi 113 din Constituţie. Astfel, art. 112 din Constituţie prevede că autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi. Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe. Autonomia locală înseamnă dreptul colectivităţilor de a-şi satisface propriile interese legale fără amestecul autorităţilor centrale, ea constituie un complex de atribuţii date în competenţa organelor de administrare publică locală. Atribuţiile transmise acestor organe sînt reglementate de lege, iar statul exercită, prin forme specifice, controlul asupra modului în care ele se execută. Articolul 127 alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova statuează că bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi alte bunuri stabilite de lege fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, iar alin. (3) al acestui articol prevede că proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Potrivit art. 1 al Codului apelor, aprobat prin Legea nr. 1532-XII din 22 iunie 1993* , apele în Republica Moldova constituie proprietatea exclusivă a statului şi pot fi date numai în folosinţă. Art. 4, 24-26 din Codul apelor stipulează că administrarea de stat în domeniul folosirii şi protecţiei apelor, precum şi atribuirea în folosinţă separată a acestor obiecte acvatice, este exercitată de către Guvern, organele de autoadministrare locală şi de organele de stat, autorizate în mod special în acest scop, conform legislaţiei în vigoare. _____________________ * Monitor, 1993, nr. 10, art.287. În fundamentarea sesizării lor semnatarii invocă Legea nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală"* , care a fost abrogată prin Legea nr.123-XV din 18 martie 2003 "Privind administraţia publică locală" *. ____________ M.O., 1999, nr. 14 -15, art. 60. M.O., 2003, nr.49, art.211. Argumentele aduse în sesizare privind administrarea bunurilor şi-au găsit reflectare în noua Lege nr. 123-XV, care stipulează expres că "la categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sînt amplasate construcţii de interes public local, porţiunile de subsol, drumurile, străzile, pieţele, obiectele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecţie şi zonele sanitare şi alte obiective care, conform legii, nu aparţin domeniului public al statului". Potrivit art. 84 alin. (2) al legii menţionate, consiliile locale decid ca bunurile care aparţin domeniului public de interes local să fie date în administrare întreprinderilor municipale şi instituţiilor publice, să fie concesionate, închiriate sau arendate. Legea nr. 1102-XIII din 6 februarie 1997 "Cu privire la resursele naturale"* conţine dispoziţii privind dreptul de proprietate asupra resurselor naturale şi criteriile de raportare a lor. Astfel, conform art. 4 al legii menţionate, resursele naturale care au importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile strategice ale dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale, iar resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse naturale locale. Criteriile de atribuire a resurselor naturale la resurse naţionale sau la resurse locale sînt valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării, constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale, răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane, folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme de stat, obiectelor de telecomunicaţii şi ale serviciilor meteo, valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală. Art. 8 al acestei legi prevede că resursele naturale naţionale proprietate publică aparţin statului, iar resursele naturale locale aparţin unităţilor administrativ-teritoriale. ______________ * M.O., 1997, nr. 40, art.337. Legea nr. 981-XIV din 11 mai 2000 "Privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor" stipulează că terenurile ocupate de iazuri sînt proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale (art.8 alin.(1) lit.k) şi transmiterea acestora în proprietatea publică a statului se face la propunerea Guvernului, prin hotărîre a consiliului local respectiv (art. 9 alin. (2). Potrivit Legii nr.523-XIV din 16 iulie 1999 "Privind proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale"*, nimeni nu are dreptul să retragă în mod forţat patrimoniul public (art. 10). _____________ M.O., 2000, nr. 94-97, art. 672. * M.O., 1999, nr.124-125, art.611. Bazinele acvatice menţionate în pct. 4 al Hotărîrii nr. 1202 nu au fost declarate prin lege drept bunuri aparţinînd domeniului public de interes naţional. Potrivit pct. 3 al Hotărîrii Guvernului nr. 745 din 3 noiembrie 1995 "Pentru aprobarea Regulamentului privind modul şi condiţiile de atribuire în folosinţă a obiectelor acvatice"**, hotărîrea privind atribuirea în folosinţă separată a obiectelor acvatice se adoptă de către organele administraţiei publice locale, luînd în considerare situaţia din sfera gospodăririi apelor, la propunerea Concernului Republican pentru Gospodărirea Apelor, iar potrivit pct. 6 al acestei hotărîri, dreptul beneficiarilor de folosinţă separată asupra obiectelor acvatice (unor părţi ale lor) se confirmă prin titluri de stat de folosinţă separată a apelor de modelul anexat, acordate de către organele administraţiei publice locale în temeiul hotărîrii Guvernului Republicii Moldova sau unei decizii proprii. ____________ **** M.O., 1996, nr.11-12, art.51. Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în baza Hotărîrii Guvernului nr. 837 din 14 august 2001, în comun cu reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, urma să efectueze în anii 2001-2002 identificarea terenurilor din hotarele unităţilor administrativ-teritoriale, cu întocmirea şi generalizarea listelor: terenurilor proprietate publică a statului, prezentîndu-le Guvernului spre aprobare; terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale, acţiuni care pînă în prezent nu au fost finalizate. ___________ M.O., 2001, nr.104-105, art.894. Curtea Constituţională constată că, adoptînd pct. 4 din Hotărîrea nr. 1202, prin care a aprobat listele bazinelor acvatice piscicole proprietate publică a statului atribuite în folosinţă întreprinderilor Asociaţiei "Piscicola" şi Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova, Guvernul şi-a depăşit atribuţiile legale, comiţînd o ingerinţă în competenţa autorităţilor administrativ-teritoriale şi încălcînd astfel dispoziţiile constituţionale şi legale în domeniu, precum şi prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale. Prin pct. 6 alineatul trei din Hotărîrea nr. 1202 Guvernul obligă autorităţile administraţiei publice locale să anuleze deciziile de transmitere în arendă a bazinelor acvatice proprietate publică a statului. Conform art.113 alin. (3) din Constituţie, raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. Iar art.6 din Legea nr.123-XV prevede că raporturile dintre autorităţile centrale şi cele locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii, transparenţei şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. În Hotărîrea nr.13 din 14 martie 2002 "Cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală" Curtea Constituţională a menţionat că administraţia publică locală are la baza organizării şi funcţionării sale principiul autonomiei locale şi cel al descentralizării serviciilor publice, reprezentînd expresia regimului descentralizării administrative aplicat la nivelul administraţiei publice din teritoriul ţării, observînd în context că raporturile dintre autorităţile publice locale, atît la nivelul întîi, cît şi la nivelul al doilea, nu au caracter de subordonare. __________ M.O., 2002, nr.16, art.55. În Hotărîrea din 6 noiembrie 1995 "Cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii cu privire la alegerile locale şi Legii privind administraţia publică locală"* Curtea a relevat că principiul fundamental care guvernează administraţia publică locală şi activitatea autorităţilor acesteia, autonomia locală, constă în dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi satisface interesele proprii fără amestecul autorităţilor centrale, ceea ce atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia. Descentralizarea se prezintă ca un sistem care cuprinde descentralizarea teritorială - raioane, oraşe (municipii), sate (comune), avînd caracterul persoanei de drept public cu toate atribuţiile acesteia. Autorităţile acestor persoane de drept public, descentralizate, nu sînt supuse puterii ierarhice a autorităţilor centrale, ele fiind independente de acestea. ___________ * M.O., 1995, nr. 65-66, art. 750. În completarea acestor idei Curtea menţionează că, potrivit art. 96 din Constituţie, Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Pentru asigurarea principiilor autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice, Guvernul, călăuzindu-se de prevederile Constituţiei, Legii privind administraţia publică locală şi ale altor legi în domeniu, exercită conducerea generală în teritoriu prin intermediul serviciilor publice centrale de specialitate. Iar în cazurile în care hotărîrile organelor administraţiei publice locale contravin Constituţiei, altor legi, Guvernul, în temeiul art.19 pct. 4) din Legea cu privire la Guvern, le poate contesta în instanţa judecătorească. ____________ Veştile, 1990, nr.8, art.191, republicată în M.O., 2002, nr.131-133, art.1018. Capitolul IX din Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 1107-XV din 6 iunie 2002, inserează dispoziţii generale cu privire la arendă. Potrivit Codului, arenda este contractul încheiat între o parte - proprietar, uzufructuar sau alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) - şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi (art.911). __________ M.O., 2002, nr.82-86, art.661. Arenda încetează odată cu expirarea termenului pentru care a fost convenită, iar încetarea arendei înainte de termen are loc în conformitate cu legea (art. 921 din Codul civil). În baza art. 22 din Legea nr. 861-XII din 14 ianuarie 1992 "Cu privire la arendă"* , apărarea dreptului arendaşului asupra bunurilor arendate se asigură în egală măsură cu apărarea dreptului de proprietate. Totodată, art. 41 din Legea nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire la proprietate" stipulează că Republica Moldova apără drepturile tuturor subiecţilor dreptului de proprietate asupra bunurilor lor. Proprietarul poate să ceară înlăturarea oricăror încălcări ale drepturilor sale. Aceste drepturi aparţin de asemenea persoanei, care, deşi nu este proprietar, posedă bunurile cu dreptul de administrare economică. Iar art. 22 alin. patru din Legea cu privire la arendă prevede că bunurile arendaşului pot fi retrase numai în conformitate cu hotărîrea instanţei judecătoreşti competente. ___________ * Monitor, 1992, nr.1, art.12. **** Monitor, 1991, nr.3-4-5-6, art.22. Contractul de dare în folosinţă a bazinelor acvatice este un contract de drept privat încheiat prin voinţa bilaterală a părţilor egale în drepturi (administraţia publică locală şi agentul economic privat), care poate fi reziliat numai cu acordul părţilor, şi în nici un caz la indicaţia Guvernului. Guvernul este în drept doar să verifice legalitatea deciziilor administraţiei publice locale şi respectarea regulilor de folosinţă a bazinelor acvatice de către deţinător, prin intermediul autorităţilor publice învestite cu atribuţii de control. Astfel, Curtea Constituţională constată că la adoptarea pct. 6 alineatul trei din Hotărîrea nr. 1202 Guvernul a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat (art.6 din Constituţie), arogîndu-şi atribuţiile puterii judecătoreşti. Or, numai instanţa judecătorească este în drept să intervină în relaţiile contractuale, la cererea celor interesaţi, pentru a anula o decizie şi a rezilia un contract, dacă există temeiuri legale pentru aceasta. Prin dispoziţia contestată Guvernul a încălcat de asemenea prevederile art. 126 alin. (2) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, şi art. 4 precitat din Carta Europeană a Autonomiei Locale. Potrivit pct. 10 din Hotărîrea nr. 1202, valorificarea piscicolă a bazinelor acvatice care aparţin primăriilor, Societăţii vînătorilor şi pescarilor din Moldova şi altor deţinători se efectuează cu autorizaţia Serviciului Piscicol şi avizul Asociaţiei "Piscicola", iar Serviciul Piscicol în comun cu Asociaţia "Piscicola" şi autorităţile administraţiei publice locale vor determina în termen de 6 luni bazinele acvatice artificiale aparţinînd primăriilor şi altor deţinători, care urmează a fi atribuite pentru piscicultură, şi va prezenta Guvernului lista lor pentru aprobare. Curtea apreciază aceste prevederi drept contrare dispoziţiilor art. 127 alin. (3) şi (4) din Constituţie. Asociaţia "Piscicola", potrivit statutului său, este o societate economică, creată de întreprinderile piscicole în scopul coordonării activităţii lor economice în domeniul creşterii peştelui de consum în bazinele acvatice artificiale şi reprezentării intereselor lor comune. Prin urmare, fiind subiect de drept privat, Asociaţia "Piscicola" nu poate să gestioneze proprietatea publică. Dreptul exclusiv de a stabili modul de posesie, folosinţă şi administrare a proprietăţii de stat aparţine organului legislativ. Posedarea, folosirea şi administrarea proprietăţii de stat a Republicii Moldova sînt exercitate de organul administrării de stat în acest domeniu (art. 33 din Legea nr. 459-XII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire la proprietate"). Potrivit Legii privind administraţia publică locală, bunurile care fac parte din domeniul public sînt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile (art. 81 alin.(2). Cu titlu de observaţie Curtea menţionează că, adoptînd Hotărîrea nr. 1202, Guvernul n-a luat în seamă discrepanţele existente în unele acte legislative şi în propriile hotărîri, care reglementează probleme privind proprietatea şi folosirea bazinelor acvatice. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Se declară neconstituţionale următoarele prevederi din Hotărîrea Guvernului nr. 1202 din 8 noiembrie 2001 "Cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice": - pct. 4, inclusiv anexele 1 şi 2; - pct. 6 alineatul trei; - sintagma "şi avizul Asociaţiei "Piscicola" din pct. 10 alineatul unu; - sintagma "Asociaţia "Piscicola" şi" din pct. 10 alineatul doi. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 5 august 2003. Nr. 17. A D R E S Ă Exercitînd controlul constituţionalităţii punctelor 4, 6 şi 10 din Hotărîrea Guvernului nr. 1202 din 8 noiembrie 2001 "Cu privire la unele măsuri pentru reglementarea utilizării bazinelor acvatice", Curtea a constatat că Guvernul, adoptînd hotărîrea menţionată, n-a luat în seamă discrepanţele existente în unele acte legislative (Codul funciar, Codul apelor, Legea privind administraţia publică locală, Legea cu privire la resursele naturale, Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, Legea privind proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale etc.), în propriile hotărîri: nr. 745 din 3 noiembrie 1995 şi Regulamentul privind modul şi condiţiile de atribuire în folosinţă a obiectelor acvatice, aprobat prin ea, şi nr. 837 din 14 august 2001"Despre unele măsuri privind delimitarea terenurilor proprietate publică" şi a nesocotit eventualele litigii care pot apărea drept consecinţă. Întrucît Guvernul a prezentat Parlamentului un proiect de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, considerăm oportună examinarea acestuia sub aspectul obiectului prezentei adrese pentru a se elimina contradicţiile pe care le învederează unele dispoziţii ale actelor legislative şi normative, ce reglementează probleme privind proprietatea şi folosirea bazinelor acvatice. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională solicită Parlamentului şi Guvernului să examineze prezenta adresă şi să informeze Curtea Constituţională, în termenul prevăzut de lege, despre decizia adoptată. Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Parlamentul Republicii Moldova Guvernul Republicii Moldova 5 august 2003.