În numele Republicii Moldova,

    Curtea Constituţională în componenţa:

    Pavel BARBALAT          - preşedinte

    Nicolae CHISEEV         - judecător

    Constantin LOZOVANU   - judecător-raportor

    Gheorghe SUSARENCO    - judecător

    cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament Victor  Cecan, preşedintele Comisiei pentru control şi petiţii,  autorul sesizării, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului pentru   legătura  cu  autorităţile  publice  în  Direcţia  juridică   a Aparatului   Parlamentului,  reprezentantului  Preşedintelui   Alexandru Ohotnicov,  şef-adjunct al serviciului acte ale Preşedintelui Republicii Moldova,   reprezentantului  Guvernului  Ala  Popescu,  şefa   Direcţiei juridice  şi  probleme  speciale  a Cancelariei  de  Stat  a  Republicii Moldova,  călăuzindu-se  de art. 135 alin. (1) lit. b) din  Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. b), art. 25 lit. g) şi art. 31 alin. (1) din Legea cu  privire  la  Curtea Constituţională, a examinat în  şedinţă  plenară deschisă dosarul privind interpretarea unor dispoziţii din art. 94 alin. (2) şi 102 alin. (3) din Constituţie.

    Temei pentru  examinarea  dosarului a servit  sesizarea  deputatului Victor Cecan, depusă în conformitate cu art. 24 şi 25 lit. g) din  Legea cu privire la Curtea Constituţională, acceptată pentru examinare în fond prin decizia Curţii Constituţionale din 15 decembrie 1998.

    În procesul examinării prealabile a sesizării Curtea Constituţională a  solicitat  puncte  de  vedere asupra  problemei  vizate  în  sesizare Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.

    Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului-raportor, opiniile autorului sesizării şi ale reprezentanţilor Parlamentului, Preşedintelui şi Guvernului,

    Curtea Constituţională

a constatat:

    În sesizarea  sa  deputatul Victor Cecan menţionează  că  dispoziţia art.   34  alin.  (2)  din  Constituţie,  ce  se  referă  la   obligaţia autorităţilor  publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea  corectă  asupra treburilor publice şi asupra problemelor  de interes  personal,  este garantată şi prin alte mijloace, inclusiv  prin publicarea  actelor  oficiale  emise. Autorul  sesizării  subliniază  în continuare  că  decretele  Preşedintelui Republicii  Moldova,  emise  în exercitarea  atribuţiilor prevăzute în art. 86 alin. (2), art. 87  alin. (2), (3), (4) din Constituţie, sînt contrasemnate, în baza art. 94 alin. (2)  din  Constituţie, de către Prim-ministru. În acelaşi mod,  în  baza art.   102   din   Constituţie,  unele  hotărîri   ale   Guvernului   se contrasemnează,  în  condiţiile  legii, de miniştrii care  au  obligaţia punerii lor în aplicare.

    În opinia autorului,  contrasemnarea  este o condiţie a  validităţii actelor   emise   de   către   aceste   autorităţi.   De   aceea   lipsa contrasemnaturii  în actele publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova   atrage   nulitatea   lor.  Autorul  sesizării   consideră   că contrasemnatura  este un element component obligatoriu al actelor  emise şi publicate în Monitorul Oficial.

    Apreciind că   practica  aplicării  instituţiei  contrasemnării   la adoptarea  şi publicarea acestor acte este neunivocă, autorul  sesizării solicită interpretarea dispoziţiilor art. 94 alin. (2) şi art. 102 alin. (3)  din  Constituţie  în partea referitoare la  contrasemnarea  actelor emise  de către Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, luîndu-se  în calcul observaţiile referitoare la conţinut, formă şi validitatea lor.

    Totodată, autorul  sesizării  solicită Curţii Constituţionale să  se pronunţe,  în baza art. 34 alin. (2) din Constituţie, asupra legalităţii şi  validităţii actelor publicate în Monitorul Oficial, dar care nu sînt contrasemnate.

    Analizînd argumentele  expuse  şi administrînd probele la care  s-au referit în şedinţă părţile, Curtea Constituţională reţine următoarele.

    Conform art.  94 din Constituţie, în exercitarea atribuţiilor  sale, Preşedintele   Republicii  Moldova  emite  decrete,  obligatorii  pentru executare  pe  întreg teritoriul statului, care se publică în  Monitorul Oficial  al  Republicii  Moldova. Preşedintele  Republicii  Moldova  îşi exercită  competenţele atribuite prin Constituţie în domeniul  politicii externe,  militar  sau judiciar fie prin exerciţiul exclusiv al  voinţei sale,  fie  prin partajarea prerogativelor cu alte  autorităţi  publice. Preşedintele,   la   propunerea  Guvernului,  acreditează  şi   recheamă reprezentanţii  diplomatici  ai Republicii Moldova, aprobă  înfiinţarea, desfiinţarea  sau  schimbarea rangului misiunilor diplomatice  (art.  86 alin. (2); declară, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială  sau  generală (art. 87 alin. (2); în caz de  agresiune  armată îndreptată  împotriva  ţării, ia măsuri pentru  respingerea  agresiunii, declară   stare  de  război  şi  le  aduce,  neîntîrziat  la  cunoştinţă Parlamentului  (art.  87  alin. (3); ia alte  măsuri  pentru  asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii  (art. 87 alin. (4). Decretele emise de Preşedintele Republicii în exercitarea   acestor  atribuţii  se  contrasemnează  de  către   Primul ministru (art. 94 alin. (2).

    Guvernul, în exercitarea competenţelor sale şi în scopul organizării executării  legilor,  adoptă hotărîri şi dispoziţii care se  publică  în Monitorul  Oficial  al  Republicii Moldova. Unele hotărîri  adoptate  de către  Guvern se contrasemnează, în condiţiile legii, de către miniştrii care au obligaţia punerii lor în aplicare (art. 102).

    Astfel, instituţia  contrasemnării decretelor emise de  Preşedintele Republicii  Moldova  şi  a  hotărîrilor  adoptate  de  Guvern  poate  fi analizată   şi   apreciată  din  perspectiva  regimului  separaţiei   şi echilibrului puterilor în stat, evaluat prin prisma limitelor autonomiei lor  funcţionale.  De menţionat că aceste limite sînt nu numai de  ordin constituţional, dar şi de ordin legislativ. Această interdependenţă este ghidată de regula fundamentală a guvernării democratice, potrivit căreia executivul,  prin  contrasemnarea  de către  Primul-ministru  a  actelor Preşedintelui,  îşi  asumă  răspunderea politică pentru  ele,  iar  prin contrasemnarea  hotărîrilor Guvernului de către un ministru, ultimul îşi asumă responsabilitatea pentru executarea hotărîrii adoptate.

    Contrasemnarea   actelor  emise  de  şeful  statului,  în   cazurile prevăzute  expres  de  art. 94 alin. (2), are o  dublă  semnificaţie.  O latură  a  ei  rezidă  în autentificarea actului  (decretului)  care  îi conferă  formă  legală.  Autentificarea  se  exprimă  prin  certificarea semnăturii  şefului  statului şi constatarea că actul este emis  conform regulilor  stabilite pentru activitatea sa. Ea este o garanţie că  şeful statului  nu  îşi depăşeşte competenţele atribuite prin  Constituţie  şi lege.  Cealaltă  latură a contrasemnării este determinată de  caracterul regimului  politic  al  statului,  unde  Primul-ministru,  contrasemnînd decretul prezidenţial, îşi asumă responsabilitatea politică pentru acest act,  oferă o garanţie a responsabilităţii politice a Guvernului faţă de Parlament.

    Această procedură  conferă prerogativelor şefului statului o valoare semnificativă, constituind o modalitate suplimentară de a influenţa prin puterea   de   reglementare   activitatea   guvernamentală.   În   cazul necontrasemnării  actului  acesta  devine nul. În  fapt,  contrasemnarea atrage şi răspunderea juridică a Primului-ministru.

    După cum s-a    menţionat,    Guvernul,    potrivit    dispoziţiilor constituţionale,  adoptă  hotărîri  şi dispoziţii.  Hotărîrile  se  emit pentru  organizarea executării legilor. Deci actele Guvernului,  normele cuprinse  în  ele  nu  pot  avea  un  caracter  primar,  ele  sînt  acte complementare,  ce dezvoltă şi concretizează dispoziţiile legii.  Latura tehnică  a adoptării hotărîrilor executivului este reglementată de norme legislative.

    În temeiul art.  102 alin. (3) din Constituţie şi art. 30 alin.  (4) din  Legea nr. 64-XII din 31.05.90 "Cu privire la Guvern", în condiţiile legii, unele hotărîri ale Guvernului se contrasemnează de miniştrii care au  obligaţia punerii lor în aplicare, iar art. 30 alin. (2) din aceeaşi lege  stipulează că hotărîrile Guvernului se adoptă cu votul majorităţii membrilor  Guvernului. Textul dispoziţiilor citate este clar şi complet.

Contrasemnarea   angajează  răspunderea  ministrului  respectiv   pentru aplicarea corectă şi eficientă a hotărîrii Guvernului.

    Hotărîrile adoptate de executiv se contrasemnează de unul sau de mai mulţi  miniştri.  Adoptarea hotărîrilor la şedinţele Guvernului  asigură informarea tuturor membrilor Guvernului, ceea ce face contrasemnarea mai puţin  formală.  Potrivit art. 102 alin. (3) din Constituţie,  procedura contrasemnării    este    obligatorie   şi   presupune   o    listă    a contrasemnatarilor.  Însă lipsa unei reglementări a acestei  formalităţi ar putea duce la tergiversarea semnării hotărîrii, publicării şi punerii ei în aplicare.

    Referitor la contrasemnare, ca element esenţial de procedură, Curtea Constituţională reţine următoarele.

    Decretele prezidenţiale  şi hotărîrile Guvernului, ca acte ce  emană de  la o autoritate publică, prin natura lor sînt acte administrative de autoritate.  Ele sînt emise (adoptate) în baza şi în vederea  executării legii   pentru  naşterea,  modificarea  sau  stingerea  unor   raporturi juridice.  Executarea  lor  este asigurată de autoritatea  publică  prin sancţionarea  celor  în  culpă.  Altfel spus,  aceste  acte  sînt  emise (adoptate)  pentru  aplicarea  şi  executarea unei  legi  existente,  ce produce efecte numai pentru viitor.

    Aceste acte sînt supuse următoarelor condiţii de validitate:

    - să fie emise (adoptate) de organul competent:

    - să fie emise    pe   baza   şi   în   vederea   executării   legii (constituţionale, organice, ordinare);

    - să fie semnate de funcţionarul public competent;

    - să fie emise în forma scrisă;

    - să cuprindă  elemente  de  formă (semnătura  funcţionarului,  data emiterii   (adoptării),   numărul   cronologic,   aplicarea   sigiliului (ştampilei) organului emitent);

    - să fie contrasemnate, atunci cînd legea o cere;

    - să fie emise  cu  respectarea procedurii de votare  pentru  actele adoptate de organul colectiv;

    - să fie publicate  în  Monitorul Oficial al Republicii  Moldova  şi aduse la cunoştinţa celor interesaţi.

    Nerespectarea  condiţiilor  de validitate la adoptarea sau  emiterea acestor acte atrage nulitatea sau inexistenţa lor.

    Curtea menţionează,  de asemenea, că contrasemnătura, ca o  condiţie esenţială a validităţii decretelor emise şi a hotărîrilor adoptate, face parte   integrantă  din  textul  acestor  acte.  Conform   dispoziţiilor Constituţiei,  atît  decretele Preşedintelui (art. 94 alin. (1), cît  şi hotărîrile  Guvernului  (art.  102  alin. (1) se  publică  în  Monitorul Oficial.

    Instituţia contrasemnării  este complexă, antrenînd multiple aspecte ale  aplicării ei. Atît existenţa contrasemnării, cît şi lipsa ei atrage după sine diverse întrebări şi interpretări. În ultimă instanţă, această complexitate  se  datorează faptului că instituţia  contrasemnării  este plasată   la  interferenţa  dreptului  constituţional  (ca  element   ce determină  un regim politic), ştiinţelor politice (ca element de analiză a  mecanismului  de interdependenţă a puterilor în stat) şi a  dreptului administrativ  (ca element esenţial al procedurii prin care se determină validitatea unui act).

    Avînd în vedere   cele   expuse,  Curtea  Constituţională   constată următoarele.

    În sensul art.  94  alin. (2) din Constituţie,  prin  contrasemnarea decretelor Preşedintelui Republicii Moldova de către Primul-ministru, ca o   condiţie   esenţială  a  validităţii  lor,  se  înţelege   angajarea responsabilităţii   politice  a  Guvernului  faţă  de  Parlament  şi   a responsabilităţii   juridice   a  Primului-ministru   pentru   aplicarea decretelor emise.

    În sensul art.  102 alin. (3) din Constituţie, prin  contrasemnarea, în condiţiile legii, a hotărîrilor Guvernului de către miniştrii care au obligaţia    punerii   lor în aplicare,   se   înţelege    angajarea responsabilităţii  miniştrilor-contrasemnatari pentru executarea actelor adoptate.

    Pentru motivele  arătate şi conducîndu-se de art. 135 alin. (1) lit. b)  din  Constituţie,  art. 4 alin. (1) lit. b), art. 26  din  Legea  cu privire la Curtea Constituţională,

    Curtea Constituţională

H O T Ă R Ă Ş T E :

    1. Potrivit art.  94 alin. (2) din Constituţie, prin  contrasemnarea decretelor Preşedintelui Republicii Moldova de către Primul-ministru, ca o  condiţie  esenţială  a validităţii lor, se înţelege că  Guvernul  îşi asumă  responsabilitatea politică faţă de Parlament, iar Primul-ministru îşi asumă responsabilitatea juridică pentru executarea acestora.

    2. Potrivit art. 102 alin. (3) din Constituţie, prin contrasemnarea, în condiţiile legii, a hotărîrilor Guvernului de către miniştrii care au obligaţia punerii lor în aplicare se înţelege că miniştrii-contrasemnatari  îşi asumă responsabilitatea pentru  aplicarea şi executarea acestora.

    3. Contrasemnătura  este parte integrantă a decretelor Preşedintelui Republicii  Moldova  şi a hotărîrilor Guvernului. La publicarea  actelor respective  în  "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" se vor  indica numele contrasemnatarilor.

    4. Prezenta hotărîre  este definitivă, nu poate fi supusă nici  unei căi  de  atac,  intră  în vigoare la data adoptării  şi  se  publică  în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

    PREŞEDINTELE

    CURŢII CONSTITUŢIONALE                          Pavel BARBALAT

    Chişinău, 18 martie 1999.

    Nr. 14