* Adoptată la Paris în 13 decembrie 1957. A intrat în vigoare la 28 aprilie 1960.

    Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
    Considerînd că scopul Consiliului Europei este de a înfăptui o uniune mai strînsă între membrii săi,
    Considînd că acest obiectiv poate fi atins prin încheierea de acorduri sau prin adoptarea unei acţiuni comune în domeniul juridic,
    Încredinţate că acceptarea unor reguli uniforme în materie de extrădare este de natură a face să progreseze această operă de unificare,
    Au convenit după cum urmează:
    Părţile contractante se angajează să-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi sub condiţii determinate prin articolele următoare, persoanele care sunt urmărite pentru o infracţiune sau căutate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă de către autorităţile judiciare ale părţii solicitante.
    1. Vor da loc la extrădare faptele pedepsite de legile părţii solicitante şi ale părţii solicitate cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate de cel puţin un an sau cu o pedeapsă mai severă.
Cînd pe teritoriul părţii solicitante a intervenit o condamnare la o pedeapsă ori cînd s-a aplicat o măsură de siguranţă, sancţiunea pronunţată va trebui să fie de o durată de cel puţin 4 luni.
    2. Dacă cererea de extrădare vizează mai multe fapte distincte, pedepsite fiecare de legea părţii solicitante şi a părţii solicitate cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate, dar dintre care unele nu îndeplinesc condiţia privind durata pedepsei, partea contractantă solicitată va avea facultatea să acorde extrădarea şi pentru acestea din urmă.
    3. Orice parte contractantă, a cărei legislaţie nu autorizează extrădarea pentru anumite infracţiuni vizate la paragraful 1 al prezentului articol, va putea, în ceea ce o priveşte, să excludă aceste infracţiuni din cîmpul de aplicare a Convenţiei.
    4. Orice parte contractantă, care doreşte să se prevaleze de facultatea prevăzută la paragraful 3 al prezentului articol, va notifica Secretarului general al Consiliului Europei, odată cu depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, fie o listă a infracţiunilor pentru care extrădarea este autorizată, fie o listă a infracţiunilor pentru care extrădarea este exclusă, cu indicarea dispoziţiilor legale care autorizează sau exclud extrădarea. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica aceste liste celorlalţi semnatari.
    5. Dacă, ulterior, alte infracţiuni vor fi fost excluse de la extrădare prin legislaţia unei părţi contractante, aceasta va notifica o atare excludere Secretarului general al Consiliului Europei, care va informa despre aceasta pe ceilalţi semnatari. Această notificare nu va produce efect decît la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data primirii ei de către Secretarul general.
    6. Oricare parte contractantă care va fi folosit facultatea prevăzută la paragrafele 4 şi 5 ale prezentului articol, va putea oricînd supune aplicării prezentei Convenţii infracţiuni care au fost excluse de la aceasta. Ea va notifica aceste modificări Secretarului general al Consiliului Europei, care le va comunica celorlalţi semnatari.
    7. Oricare parte contractantă va putea aplica regula reciprocităţii în ceea ce priveşte infracţiunile excluse din cîmpul de aplicare a Convenţiei, în temeiul prezentului articol.
    1. Extrădarea nu se va acorda, dacă infracţiunea pentru care este cerută este considerată de partea solicitată ca infracţiune politică sau ca faptă conexă unei asemenea infracţiuni.
    2. Aceeaşi regulă se va aplica, dacă partea solicitată are motive temeinice de a crede ca cererea de extrădare motivată printr-o infracţiune de drept comun a fost prezentată în vederea urmăririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasă, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice ori că situaţia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive.
    3. În aplicarea prezentei Convenţii, atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale nu va fi considerat ca infracţiune politică.
    4. Aplicarea prezentului articol nu va afecta obligaţiile pe care părţile le vor fi asumat sau le vor asuma potrivit oricărei alte convenţii internaţionale cu caracter multilateral.
    Extrădarea motivată de infracţiuni militare care nu constituie infracţiune de drept comun este exclusă din cîmpul de aplicare a prezentei Convenţii.
    În materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea se va acorda, în condiţiile prevăzute de prezenta Convenţie, numai dacă s-a hotărît astfel între părţile contractante pentru fiecare infracţiune sau categorie de infracţiuni.
    1. a) Orice parte contractantă are dreptul să refuze extrădarea resortisanţilor săi.
    b) Fiecare parte contractantă va putea, printr-o declaraţie făcută odată cu semnarea sau cu depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, să definească, în ceea ce o priveşte, termenul de resortisant în înţelesul prezentei Convenţii.
    c) Calitatea de resortisant se va aprecia la data hotărîrii asupra extrădării. Totuşi, dacă această calitate nu este recunoscută decît între data hotărîrii şi data avută în vedere pentru predare, partea solicitată vă putea, de asemenea, să se prevaleze de dispoziţia alin. a) al prezentului paragraf.
    2. Dacă partea solicitată nu-şi extrădează propriul resortisant, ea va trebui, la cererea părţii solicitante, să supună cauza autorităţilor competente, astfel încît să se poată exercita urmăriri judiciare, dacă este cazul. În acest scop, dosarele, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea se vor transmite gratuit pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12. Partea solicitantă va fi informată despre rezultatul cererii sale.
    1. Partea solicitată va putea refuza să extrădeze persoana reclamată pentru o infracţiune care, potrivit legislaţiei sale, a fost săvărşită în totul sau în parte pe teritoriul său, ori într-un loc asimilat teritoriului său.
    2. Cînd infracţiunea, motivînd cererea de extrădare, a fost comisă în afara teritoriului părţii solicitante, extrădarea nu va putea fi refuzată decît dacă legislaţia părţii solicitate nu autorizează urmărirea unei infracţiuni de acelaşi fel, săvîrşită în afara teritoriului său ori nu autorizează extrădarea pentru infracţiunea formînd obiectul cererii.
    O parte solicitată va putea refuza să extrădeze o persoană reclamată, dacă această persoană se află şi sub urmărirea sa pentru fapta sau faptele în legătură cu care se cere extrădarea.
    Extrădarea nu se va acorda cînd persoana reclamată a fost judecată definitiv de către autorităţile competente ale părţii solicitate pentru fapta sau faptele pentru care extrădarea este cerută. Extrădarea va putea fi refuzată, dacă autorităţile competente ale părţii solicitate au hotărît să nu întreprindă urmăriri sau să pună capăt urmăririlor pe care le-au exercitat pentru aceeaşi faptă sau aceleaşi fapte.
    Extrădarea nu se va acorda, dacă prescripţia acţiunii sau a pedepsei este împlinită potrivit legislaţiei fie a părţii solicitante, fie a părţii solicitate.
    Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu pedeapsa capitală de către legea părţii solicitante şi dacă, în atare caz, această pedeapsă nu este prevăzută de legislaţia părţii solicitate, sau în mod normal aici nu este executată, extrădarea nu va putea să fie acordată decît cu condiţia ca partea solicitantă să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către partea solicitată că pedeapsa capitală nu se va executa.
    1. Cererea se va formula în scris şi va fi prezentată pe cale diplomatică. Asupra altei căi se va putea conveni prin înţelegere directă între două sau mai multe părţi.
    2. Se vor prezenta, în sprijinul cererii:
    a) originalul sau copia autentică fie de pe o hotărîre de condamnare executorie, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act avînd putere egală, eliberat în formele prescrise de legea părţii solicitante;
    b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea.
    Data şi locul săvîrşirii lor, calificarea lor legală şi referirile la dispoziţiile legale ce le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil; şi
    c) o copie de pe dispoziţiile legale aplicabile sau, dacă aceasta nu este cu putinţă, o declaraţie asupra dreptului aplicabil, precum şi semnalmentele cele mai precis posibile ale persoanei reclamate şi orice alte informaţii de natură a determina identitatea şi naţionalitatea sa.
    Dacă informaţiile comunicate de partea solicitantă se dovedesc insuficiente pentru a permite părţii solicitate să pronunţe o hotărîre în aplicarea prezentei Convenţii, această din urmă parte va cere complinirea informaţiilor necesare şi va putea fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii.
    1. Persoana care va fi predată nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, nici supusă oricărei alte restricţii a libertăţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decît cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile următoare:
    a) cînd partea care a predat-o consmite. O cerere va fi prezentată în acest scop, însoţită de actele prevăzute la art. 12 şi de un proces-verbal judiciar consemnînd declaraţiile extrădatului. Acest consimţămînt se va da atunci cînd infracţiunea pentru care este cerut atrage ea însăşi obligaţia de extrădare potrivit prezentei Convenţii;
    b) cînd, avînd posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit în cele 45 de zile următoare eliberării sale definitive teritoriul părţii căreia îi fusese predată ori dacă s-a înapoiat acolo după ce l-a părăsit.
    2. Totuşi partea solicitantă va putea lua măsurile necesare în vederea, pe de-o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, a întreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei sale, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă.
    3. Cînd calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decît în măsura în care elementele constitutive ale infracţiunii recalificate ar îngădui extrădarea.
    În afara cazului prevăzut la paragraful 1 lit. b) al art. 14, consimţămîntul părţii solicitate va fi necesar spre a îngădui părţii solicitante să predea unei alte părţi sau unui stat terţ persoana care i-a fost predată şi care ar fi căutată de cealaltă parte sau de statul terţ pentru infracţiuni anterioare predării. Partea solicitată va putea cere prezentarea actelor prevazute la paragraful 2 al art. 12.
    1. În caz de urgenţă, autorităţile competente ale părţii solicitate vor putea cere arestarea provizorie a persoanei căutate; autorităţile competente ale părţii solicitate vor statua asupra acestei cereri potrivit legii acestei părţi.
    2. Cererea de arestare provizorie va indica existenţa unuia dintre documentele prevăzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12 şi va face cunoscută intenţia de a trimite o cerere de extrădare; ea va menţiona infracţiunea pentru care se va cere extrădarea, data şi locul unde a fost comisă, precum şi, în măsura posibilului, semnalmentele persoanei căutate.
    3. Cererea de arestare provizorie se va transmite autorităţilor competente ale părţii solicitate fie pe cale diplomatică, fie direct prin poştă sau telegraf, fie prin Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (Interpol), fie prin orice alt mijloc, lăsînd o urmă scrisă sau încuviinţată de partea solicitată. Autoritatea solicitantă va fi informată neîntîrziat despre urmarea dată cererii sale.
    4. Arestarea provizorie va putea înceta dacă, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitată nu a fost sesizată prin cererea de extrădare şi documentele menţionate la art. 12; ea nu va trebui, în nici un caz, să depăşească 40 de zile de la arestare. Totuşi punerea în libertate provizorie este posibilă oricînd, partea solicitată avînd însă de luat orice măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga persoanei reclamate.
    5. Punerea în libertate nu va fi opusă unei noi arestări şi extrădării, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.
    Dacă extrădarea este cerută în concurs de către mai multe state, fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru fapte diferite, partea solicitată va statua, ţinînd seama de toate împrejurările şi în mod deosebit de gravitatea şi de locul săvîrşirii infracţiunilor, de datele respective ale cererilor, de naţionalitatea persoanei reclamate şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat.
    1. Partea solicitată va face cunoscută părţii solicitante, pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12, hotărîrea sa asupra extrădării.
    2. Orice respingere totală sau parţială va fi motivată.
    3. În caz de acceptare, partea solicitantă va fi informată despre locul şi data predării, precum şi asupra duratei detenţiei executate în vederea extrădării de către persoana reclamată.
    4. Sub rezerva cazului prevăzut la paragraful 5 al prezentului articol, dacă persoana reclamată nu a fost preluată la data fixată, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotit de la această dată şi va fi, în orice caz, pusă în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile; partea solicitată va putea refuza să o extrădeze pentru aceeaşi faptă.
    5. În caz de forţă majoră care împiedică predarea sau primirea persoanei de extrădat, partea interesată va informa despre aceasta pe cealaltă parte; ambele părţi se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, iar dispoziţiile paragrafului 4 al prezentului articol vor fi aplicabile.
    1. Partea solicitată va putea, după ce va fi statuat asupra cererii de extrădare, să amîne predarea persoanei cerute, pentru a putea fi urmărită de ea însăşi, sau, dacă persoana a fost deja condamnată, să poată executa, pe teritoriul său, o pedeapsă aplicabilă pentru un alt fapt decît acelea pentru care este cerută extrădarea.
    2. În loc de a amîna predarea, partea solicitată va putea preda temporar părţii solicitante persoana cerută, în condiţii ce vor fi determinate de comun acord între părţi.
    1. La cererea părţii solicitante, partea solicitată va reţine şi va remite, în măsura permisă de legislaţia sa, obiectele:
    a) care pot fi folosite ca elemente doveditoare, sau
    b) care, provenind din infracţiune, au fost găsite în momentul arestării în posesia persoanei reclamate sau au fost descoperite ulterior.
    2. Remiterea obiectelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol se va efectua chiar în cazul în care extrădarea, care a fost deja admisă, nu ar putea avea loc ca urmare a morţii sau evadării persoanei reclamate.
    3. Cînd numitele obiecte vor fi susceptibile de reţinere sau de confiscare pe teritoriul părţii solicitate, aceasta din urma va putea, în vederea unei proceduri penale în curs, să le păstreze temporar sau să le remită sub condiţia restituirii.
    4. Sunt totuşi rezervate drepturile pe care partea solicitată sau terţii le-ar fi dobîndit asupra acestor obiecte. Dacă asemenea drepturi există, obiectele se vor restitui la terminarea procesului, cît mai curînd cu putinţă şi fără cheltuieli, părţii solicitate.
    1. Tranzitul prin teritoriul uneia dintre părţile contractante se va încuviinţa la cerere, adresată pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12, cu condiţia să nu fie vorba despre vreo infracţiune considerată de partea solicitată pentru tranzit ca avînd un caracter politic ori pur militar, ţinînd seama de art. 3 şi 4 ale prezentei Convenţii.
    2. Tranzitul unui resortisant, în înţelesul art. 6, al ţării solicitate pentru tranzit, va putea fi refuzat.
    3. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 din prezentul articol, prezentarea documentelor prevăzute la paragraful 2 al art. 12 va fi necesară.
    4. În cazul în care va fi folosită calea aeriană, se va face aplicarea următoarelor dispoziţii:
    a) cînd nu va fi prevăzută o aterizare, partea solicitantă va înştiinţa partea peste al cărei teritoriu se va zbura şi va atesta existenţa unuia dintre documentele prevăzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12.
    În caz de aterizare forţată, această notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevăzute la art. 16, iar partea solicitantă va adresa o cerere formală de tranzit.
    b) cînd va fi prevăzută o aterizare, partea solicitantă va adresa o cerere formală de tranzit.
    5. Totuşi o parte va putea declara, odată cu semnarea prezentei Convenţii sau la depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, că nu va încuviinţa tranzitul unei persoane decît în aceleaşi condiţii cu cele ale extrădării sau cu unele dintre ele. În aceste cazuri, se va putea aplica regula reciprocităţii.
    6. Tranzitul persoanei extrădate nu se va efectua prin traversarea unui teritoriu unde ar fi motive să se creadă că viaţa sau libertatea sa ar putea fi ameninţăte pentru motive legate de rasă, religie, naţionalitate sau opiniile sale politice.
    În afara unor dispoziţii contrare ale prezentei Convenţii, legea părţii solicitate este singura aplicabilă procedurii de extrădare, precum şi celei a arestării provizorii.
    Documentele de prezentat vor fi redactate fie în limba părţii solicitante, fie în cea a părţii solicitate. Aceasta din urmă va putea cere o traducere în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, la alegerea ei.
    1. Cheltuielile ocazionate de extrădare pe teritoriul părţii solicitate vor fi în sarcina acestei părţi.
    2. Cheltuielile ocazionate de tranzit prin teritoriul părţii solicitate pentru tranzit vor fi în sarcina părţii solicitante.
    3. În caz de extrădare, provenind de pe un teritoriu nemetropolitan al părţii solicitate, cheltuielile ocazionate de transportul între acest teritoriu şi teritoriul metropolitan al părţii solicitante vor fi în sarcina acesteia din urmă. Aceeaşi regulă se va aplica pentru cheltuielile ocazionate de transportul între teritoriul nemetropolitan al părţii solicitate şi teritoriul metropolitan al acesteia.
    În înţelesul prezentei Convenţii, termenul măsuri de siguranţă desemnează orice măsuri privative de libertate care au fost dispuse complementar sau în substituirea unei pedepse, prin hotărîre a unei jurisdicţii penale.
    1. Oricare parte contractantă va putea, odată cu semnarea prezentei Convenţii sau cu depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, sa formuleze o rezervă cu privire la una sau mai multe dispoziţii determinate ale Convenţiei.
    2. Oricare parte contractantă care va fi formulat o rezervă o va retrage de îndată ce împrejurările o vor permite. Retragerea se va face prin notificare adresată Secretarului general al Consiliului Europei.
    3. O parte contractantă care va fi formulat o rezervă cu privire la o dispoziţie a Convenţiei nu va putea cere aplicarea acestei dispoziţii de către o altă parte decît în măsura în care ea însăşi o va fi acceptat.
    1. Prezenta Convenţie se va aplica teritoriilor metropolitane ale părţii contractante.
    2. Ea se va aplica deopotrivă, în ceea ce priveşte Franţa, Algeriei şi departamentelor de dincolo de mări, iar în ceea ce priveşte Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Insulelor Canalului şi Insulei Man.
    3. Republica Federală Germania va putea extinde aplicarea prezentei Convenţii Landului Berlin, printr-o declaraţie adresată Secretarului general al Consiliului Europei. Acesta va notifica declaraţia celorlalte părţi.
    4. Prin înţelegere directă între două sau mai multe părţi, cîmpul de aplicare a prezentei Convenţii se va putea extinde în condiţiile stipulate în această întelegere oricărui teritoriu al uneia dintre aceste părţi, altul decat cele vizate la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol şi căruia una dintre părţi îi asigură relaţiile internaţionale.
    1. Prezenta Convenţie abrogă, în ceea ce priveşte teritoriile cărora se aplică acele dispoziţii din tratate, convenţii sau acorduri bilaterale care, între doua părţi contractante, guvernează materia extrădării.
    2. Părţile contractante nu vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale decît pentru completarea dispoziţiilor prezentei Convenţii sau pentru a înlesni aplicarea principiilor cuprinse în aceasta.
    3. Cînd între două sau mai multe părţi contractante extrădarea se practică în temeiul unei legislaţii uniforme, părţile vor fi libere să-şi reglementeze raporturile mutuale în materie de extrădare, sprijinindu-se exclusiv pe acest sistem independent de dispoziţiile prezentei Convenţii. Acelaşi principiu va fi aplicabil între două sau mai multe părţi contractante, avînd fiecare în vigoare o lege prevăzînd executarea pe teritoriul său a mandatelor de arestare emise pe teritoriul celeilalte sau celorlalte părţi. Părţile contractante care exclud sau care vor exclude din raporturile lor mutuale aplicarea prezentei Convenţii, potrivit dispoziţiilor prezentului paragraf, urmează să adreseze în acest scop o notificare Secretarului general al Consiliului Europei. Acesta va comunica celorlalte părţi contractante orice notificare primită în temeiul prevederilor prezentului paragraf.
    1. Prezenta Convenţie va rămîne deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngă Secretarul general al Consiliului Europei.
    2. Convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare.
    3. Ea va intra în vigoare, faţă de oricare semnatar care o va ratifica ulterior, după 90 de zile de la depunerea instrumentului de ratificare.
    1. Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului să adere la prezenta Convenţie. Rezoluţia privind această invitaţie urmează să primească acordul unanim al membrilor Consiliului, care au ratificat Convenţia.
    2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lîngă Secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect după 90 de zile de la depunerea sa.
    Oricare parte contractantă va putea, în ceea ce o priveşte, să denunţe prezenta Convenţie, adresînd o notificare Secretarului general al Consiliului Europei. Această denunţare va produce efect după 6 luni de la data primirii notificării sale de către Secretarul general al Consiliului Europei.
    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica membrilor Consiliului şi guvernului, fiecărui stat care a aderat la prezenta Convenţie:
    a) depunerea fiecărui instrument de ratificare sau de aderare;
    b) data intrării în vigoare;
    c) orice declaraţie făcută în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 6 şi ale paragrafului 5 al art. 21;
    d) orice rezervă formulată în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 26;
    e) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 26;
    f) orice notificare de denunţare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 31 al prezentei Convenţii şi data la care aceasta va produce efect.
    Drept pentru care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.
    Întocmită la Paris la 13 decembrie 1957, în limbile franceză şi engleză, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificată pentru conformitate de pe aceasta guvernelor semnatare.