Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art. 1. - Se aprobă Concepţia dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova (se anexează).

Art. 2. - Guvernul, în termen de o lună, va introduce modificări  în proiectul Legii învăţămîntului în conformitate cu Concepţia dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova.

Art. 3. - Se formează Consiliul coordonator pentru desfăşurarea reformei învăţămîntului în următoarea componenţă:

Preşedinte

SENIC Valeriu                  - preşedinte al Comisiei pentru cultură,
                                                ştiinţă, învăţămînt şi mijloace de informare
                                                 în masă

Vicepreşedinte

OJOG Grigore                   - viceprim-ministru

Secretar

JELESCU Petru                 - doctor în psihologie, şef de catedră la
                                                 Universitatea pedagogică "Ion Creangă"

Membri:

ANDRIEŞ Andrei             - preşedinte al Academiei de Ştiinţe

CHERDIVARENCO

Vasile                                - preşedinte al subcomisiei ştiinţă şi învăţămînt
                                                 a Comisiei pentru cultură, ştiinţă, învăţămînt
                                                  şi mijloace de informare în masă

DZIUBINSCHI Arcadie   - pedagog, pensionar

GAUGAŞ Petru                - ministru al învăţămîntului

GUSAC Maria                  - decan al facultăţii de pedagogie
                                                  a Universităţii pedagogice "Ion Creangă"

IZBEŞTSCHI Iosif           - doctor în pedagogie, şef de catedră la
                                                  Universitate pedagogică "Ion Creangă"

KIŞKILIOV Iuri              - pedagog-psiholog la şcoala medie nr. 5,
                                                 or. Chişinău

LEBEDEV Valentina        - pedagog la şcoala medie nr. 21, or. Chişinău

MOROŞANU Ştefan       - director al liceului nr. 10 "Ştefan cel Mare",
                                                 or. Chişinău

NOGAI Vasile                 - şef al Direcţiei principale învăţămînt
                                                 tehnico-profesional a Ministerului Învăţămîntului

PUICĂ Anatol                 - deputat în Parlament

RUSNAC Gheorghe        - rector al Universităţii de Stat din Moldova

SILVESTRU Aurelian     - director al liceului "Prometeu", or. Chişinău

SÎRBU Pavel                    - şef de catedră la Universitatea de Stat din Moldova

STUPACENCO Lidia     - decan al facultăţii de pedagogie şi psihologie
                                                 a Universităţii pedagogice "Alecu Russo"

TERINTE Mihai              - doctor habilitat în pedagogie.

Art. 4. - Consiliul coordonator pentru desfăşurarea reformei învăţămîntului va asigura îmbinarea procesului de formare a cadrului legislativ în domeniul învăţămîntului cu acţiunile de ordin organizatoric, tehnico-material, financiar şi de altă natură.

Art. 5. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării.

      

C O N C E P Ţ I A

dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova

DISPOZIŢII GENERALE

În ultimele decenii, în Republica Moldova s-a acumulat o experienţă pozitivă în formarea potenţialului intelectual al societăţii. Dar mimetismul  nesăbuit al pseudoreformatorilor şcolii, negarea tradiţiilor ei sănătoase, absolutizarea "formelor fără fond", manualele guvernate de principiul informativ-reproductiv, ce ignorau particularităţile de vîrstă ale elevilor, marginalizarea învăţămîntului şi finanţarea lui insuficientă, lipsa unei politici concrete de perspectivă în domeniul educaţiei, predominarea măsurilor de corecţie imediată au condus la o stare de criză a sistemului educaţional, impunînd necesitatea trasării unor noi căi de dezvoltare a învăţămîntului.

Constituirea statului independent Republica Moldova, noile relaţii politice, sociale şi economice, deschiderea amplă către valorile culturii naţionale, universale şi ale ştiinţelor educaţionale mondiale condiţionează o nouă viziune asupra coordonatelor conceptuale de dezvoltare a personalităţii celor care învaţă.

Factorii indicaţi au condus la conştientizarea ideii de edificare a şcolii naţionale, institut social de instruire şi educaţie a copiilor şi tinerilor, de adaptare profesională şi socioculturală a acestora, de menţinere şi dezvoltare a potenţialului spiritual al naţiunii.

Centrat pe principiile umanismului, democraţiei şi dezvoltării multilaterale, învăţămîntul îşi propune să pregătească generaţiile care vor trăi în mileniul al treilea, iar prin contribuţia la formarea intelectual-spirutială, civică şi fizică a tinerilor - să creeze resursele  umane ce vor constitui una din premisele majore ale consolidării  independenţei statului, potenţialului său economic şi cultural.

În acest scop se va proceda la valorificarea culturii naţionale a poporului moldovenesc şi a celorlalte neamuri conlocuitoare, a culturii universale. Vor fi create structurile şi condiţiile necesare de însuşire temeinică a limbii moldoveneşti pentru a se oferi tuturor celor care învaţă posibilităţi egale de încadrare profesională şi  socialculturală în  viaţa  republicii.  Se  va acordă, de asemenea, atenţie sporită studiului limbilor maternă şi moderne la toate nivelurile învăţămîntului.

Nota definitorie a învăţămîntului este centrarea pe elev, valorificarea şi îmbogăţirea potenţialului său creativ în procesul de optimizare a activităţii instructiv-educative pe bază de demersul diferenţiate pînă la nivel de individualizare, cu un antrenament transdisciplinar al gîndirii divergente.

Învăţămîntul preconizat de Concepţie va fi un învăţămînt gratuit, asigurat destat, refractar la discriminarea ideologico-partinică, politică, religioasă, rasistă şi naţională, favorabil dezvoltării multilaterale a preşcolarilor, elevilor şi studenţilor, accesibil la toate  nivelurile,  treptele,  ciclurile şi formele  în  funcţie de capacitate, aptitudinile şi opţiunile demonstrate.

Concepţia are o destinaţie bine determinată: de a servi drept fundament  teoretic la elaorarea politicii de stat în domeniul învăţămîntului, a actelor legislative şi a altor acte normative privind învăţămîntul, a metodelor manageriale, a noilor conţinuturi şi tehnologii educaţionale. Acestui demers răspund sistemele de principii, obiective, strategii şi standarde educaţionale, structura învăţămîntului noul statut social al cadrelor didactice, implementările ştiinţelor educaţionale etc., care conturează pilonii unui învăţămînt de o nouă orientare conceptuală.

Concepţia este racordată la Constituţia Republicii Moldova, la deciziile forurilor internaţionale cu privire la drepturile omului, drepturile copilului şi libertatea educaţiei, la teoriile educaţionale moderne, derivă din situaţia reală ce s-a creat în sistemul de învăţămînt din  republică,  din opţiunile sociale şi  educaţionale  ale populaţiei.  Concepţia este axată pe ideea acordării învăţămîntului unui statut  de prioritate naţională, deoarece societatea va deveni umanistă, democratică, pluralistă,  cu  economie de piată, unde urmează a fi utilizate din plin capacităţile intelectuale ca principala resursă de dezvoltare, de reproducere a factorului uman, care influenţează  toate sferele  de  activitate  social-economică şi culturală şi  care  susţine formarea unor relaţii sociale de tip nou.

Sub aspect strategic, dezvoltarea dinamică şi anticipată a învăţămîntului constituie componenţa primordială a reformelor social-economice şi culturale, iar sub aspect tactic contribuie nemjlocit la realizarea şi avansarea acestor reforme.

PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Politica educaţională a statului se intemeiază pe:

principiul democratizării, care presupune caracterul de stat şi obştesc al dirijării învăţămîntului, un învăţămînt deschis,  flexibil, descentralizat, orientat  spre  realizarea dreptului  la  educaţie,  la alegerea  instituţiei  de învăţămînt, a formelor şi limbii  de  predare, precum   şi   independenţa  instituţiilor  de  învăţămînt  în   alegerea strategiei de dezvoltare;

principiul umanizării, care constă în orientarea şcolii spre interesele personalităţii, în recunoaşterea fiecărui om drept valoare socială supremă, în aprecierea valorilor primordiale general-umane, în asigurarea dezvoltării libere a personalităţii, în educarea spiritului civic, a patriotismului, în dezvoltarea multilaterală a potenţialului spiritual-uman, în formarea culturii personalului;

principiul umanitarizării, care presupune formarea  unei  concepţii unitare  ştiinţifice  despre  lume, armonizarea  studierii  ciclului  de ştiinţe umanistice sub raport optim cu cele exacte şi naturale;

principiul accesibilităţii şi adaptivităţii sistemului de învăţămînt, care presupune corespunderea conţinutului, formelor, standardelor instructive şi  structurii  procesului  instructiv  particularităţilor individuale şi nivelului de pregătire al elevului;

principiul instruirii dezvoltative, ce reglementează trecerea de la şcoala de acomodare şi reproducere la şcoala care dezvoltă şi se dezvoltă, educînd o personalitate căreia îi este proprie inovaţia şi creativitatea, iniţiativa de gîndire şi sensibilitatea înalt receptivă, o personalitate capabilă să rezolve noile probleme social-economice şi culturale şi  să se adapteze la condiţiile de dezvoltare permanentă  a societăţii;

principiul unităţii  şi diversităţii, care presupune unitatea internă a  elementelor sistemului de învăţămînt sub aspect conceptual,  realizat într-o  diversitate  de structuri,  forme,  conţinuturi,  tehnologii educaţionale;

caracterul laic al învăţămîntului în instituţiile de stat.

OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE

Învăţămîntul din Republica Moldova preia şi realizează obiectivele educaţionale acceptate de comunitatea mondială:

dezvoltarea personalităţii copilului, a capacităţilor şi a aptitudinilor lui spirituale şi fizice la nivelul  potenţialului  său maxim;

cultivarea respectului pentru  drepturile şi  libertăţile omului, indiferent de apartenenţa lui etnică, de provenienţa socială şi atitudinea  faţă  de religie - principii consemnate în Carta  Naţiunilor Unite;

educarea stimei faţă de părinţi, faţă de identitatea, limba şi valorile culturale ale poporului, precum şi faţă de valorile  naţionale ale ţării în care trăieşte, ale ţării din care poate fi originar şi ale civilizaţiilor diferite de a sa;

pregătirea copilului pentru a-şi asuma responsabilităţile vieţii într-o societate liberă, în spiritul înţelegerii, păcii, toleranţei, egalităţii între sexe şi prieteniei între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase;

implantarea responsabilităţii  şi respectului faţă de mediul ambiant, formarea conştiinţei ecologice;

cultivarea simţului necesităţii de a munci pentru binele propriu  şi cel al societăţii, a stimei faţă de cei care produc bunuri materiale şi spirituale;

asigurarea unei  pregătiri  fizice multilaterale  -  cu  caracter profesional  aplicativ pentru tineretul studios, - formarea convingerii necesităţii de practicare a culturii fizice şi sportului pe parcursul întregii vieţi.

Elevii şi studenţii vor fi educaţi în spiritul îndatoririlor civice fundamentale, consfinţite de Constituţia Republicii Moldova, dintre acestea primînd devotamentul faţă de Patrie, grija pentru consolidarea statalităţii moldoveneşti, îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor ce le revin.

STRATEGIA DEZVOLTĂRII ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Strategia dezvoltării învăţămîntului presupune:

asigurarea cadrului juridic de funcţionare şi dezvoltare a sistemului educaţional; elaborarea Legii învăţămîntului şi a statutului personalului didactic; inventarierea şi reexaminarea actelor normative privind  funcţionarea sistemului de învăţămînt; elaborarea actelor legislative şi a altor acte normative privind protecţia socială a învăţămîntului, a pedagogilor, preşcolarilor, elevilor şi studenţilor, privind asigurarea unei noi politicii economice în domeniul învăţămîntului;

elaborarea şi realizarea Programului naţional de dezvoltare a învăţămîntului, care va include mecanismele de aplicare a Legii învăţămîntului, etapele stabilizării şi perspectivele dezvoltării  lui, acţiunile concrete ce urmează a fi întreprinse în reformarea structurilor învăţămîntului, în renovarea conţinuturilor şi tehnologiilor educaţionale, în asigurarea cu cadre didactice şi ştiinţifice, în organizarea şi dirijarea învăţămîntului, în politica de finanţare şi asigurare a bazei tehnico-materiale a acestuia etc.;

elaborarea mecanismului de funcţionarea a învăţămîntului în condiţiile economiei de piaţă: crearea unei bănci de servicii educaţionale prin acumularea de noi tehnologii, inovaţii pedagogice, diferite forme  şi  modele de învăţămînt; crearea, în cadrul învăţămîntului profesional, a condiţiilor pentru perfecţionarea specialiştilor  şi  recalificarea  operativă a persoanelor rămase fără lucru; folosirea bazei tehnico-materiale a instituţilor pedagogice în pregătirea specialiştilor pentru sferele culturală, economică, socială;

înlăturarea piedicilor de ordin  politic şi social-economic ce blochează reforma învăţămîntului, prevăzută de Concepţie;

asigurarea diversităţii formelor organizatorice de obţinere a studiilor, atît la instituţiile de învăţămînt de stat, cît şi în cele private; stimularea organizării instituţiilor de învăţămînt de alternativă şi a celor private, a activităţii lor;

optimizarea reţelei  unităţilor  de învăţămînt şi deschiderea de  noi structuri pentru asigurarea învăţămîntului adecvat cerinţelor societăţii calculate în baza unei metodologii ştiinţifice;

sincronizarea sistemului de  învăţămînt din Republica Moldova cu sistemele de învăţămînt din  lume; preluarea creativă a ideilor  şi tehnologiilor educaţionale, ţinîndu-se seama de nivelul de dezvoltare al ţării;

stabilirea standardelor educaţionale care să asigure convertibilitatea învăţămîntului naţional;

renovarea conţinutului învăţămîntului, îndeosebi a celui umanistic; elaborarea unor noi complexe didactico-metodice pentru învăţămîntul de toate nivelurile; asigurarea posibilităţilor de experimentare a unor conţinuturi noi;

organizarea concursurilor pentru elaborarea proiectelor de  programe şi manuale şcolare;

crearea condiţiilor necesare studierii  aprofundate a limbii moldoveneşti de către alolingvi la toate nivelurile de  învăţămînt, conform Constituţiei şi legislaţiei privind funcţionarea limbilor, statul asigurînd dreptul de a alege limba de educare şi instruire;

garantarea predării şi studierii temeinice a limbilor străine la toate nivelurile de învăţămînt;

asigurarea pregătirii de cadre pentru economia naţională peste hotarele ţării, în primul rînd la specialităţile pe care nu  le poate oferi sistemul naţional de învăţămînt;

constituirea unui sistem modern de orgaizare şi dirijare a învăţămîntului; descentralizarea funcţiilor manageriale, educaţionale pe verticală şi orizontală; stabilirea unui sistem de evaluare, licenţiere şi acreditare în învăţămînt;

crearea condiţiilor şi  elaborarea unor programe de pregătire a cadrelor didactice  şi celor de conducere şi a unor variate  modele de perfecţionare a calificării lor, inclusiv pe bază de autogestiune;

organizarea serviciilor de asistenţă  psihologică şi  de  orientare şcolară şi profesională a elevilor;

sporirea rolului social al învăţămîntului prin încadrarea permanentă a organelor de stat, şcolii, familiei,  societăţii  în dezvoltarea sistemului educaţional şi intensificarea responsabilităţii lor;

propagarea cunoştinţelor pedagogice şi psihologice în societate;

elaborarea unui sistem de măsuri în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi activitate ale cadrelor didactice, acesta incluzînd majoritatea salariilor, micşorarea normei didactice a profesorilor şcolari şi universitari;

stabilirea unor normative de finanţare, fundamentate, a învăţămîntului de către stat, precum şi de la alte surse (sponsorizare, binefacere), care să asigure funcţionarea normală a sistemului de învăţămînt şi realizarea standardelor educaţionale;

dezvoltarea industriei de asigurare tehnico-materială şi metodico-didactică a instituţiilor de învăţămînt, crearea  mecanismelor economice de stimulare a activităţii acestor întreprinderi.

STRUCTURA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÎNT

Sistemul naţional de  învăţămînt cuprinde reţeaua  instituţiilor de instruire şi educaţie de diferite niveluri, trepte, forme de organizare şi de activitate, ansamblul programelor şi al standardelor educaţionale, organele de dirijare şi îndrumare a învăţămîntului.

Sistemul de învăţămînt are următoarea structură:

I. Învăţămîntul preşcolar

II. Învăţămîntul primar

III. Învăţămîntul secundar:

1) general:

a) gimnazial

b) liceal

b.1) şcoala medie de cultură generală

2) profesional

IV. Învăţămîntul superior

V. Învăţămîntul postuniversitar

Sistemul de învăţămînt mai include:

învăţămîntul special

învăţămîntul continuu.

I. Învăţămîntul preşcolar

Învăţămîntul preşcolar constituie prima verigă a sistemului de educaţie şi instruire. El reprezintă un sistem de instituţii preşcolare de diverse tipuri (de stat şi private) cu diferite programe de funcţionare.

Obiectivele fundamentale ale  învăţămîntului preşcolar rezidă  în dezvoltarea coordonată, dar liberă, a calităţilor personale ale copilului, în pregătirea lui pentru viaţă şi şcoală.

Menirea instituţiilor preşcolare constă în formarea comportamentului motor, cognitiv, afectiv, verbal, social. La etapa preşcolară începe dezvoltarea capacităţilor creative ale copiilor, care continuă la toate nivelurile învăţămîntului.

Statul garantează susţinerea materială a educaţiei copiilor de vîrstă antepreşcolară  (de  pînă  la 3 ani) în familie, iar a celor  de vărstă preşcolară (de la 3-7 ani) în grădiniţele de copii.

Pregătirea către şcoală este obligatorie de la vărsta de 5 ani.

La dorinţa părinţilor,  prin  decizia şi cu  concursul  autorităţilor administraţiei publice locale sau al patronilor instituţiilor  private, în instituţiile preşcolare pot fi primiţi şi copiii de pînă la 3 ani.

Statul garantează îngrijirea şi educarea copiilor de vîrstă preşcolară cu handicap fizic şi mental, precum şi copiilor orfani.

II. Învăţămîntul primar

În clasele primare (I-IV) la elevi se formează abilităţi de activitate intelectuală, se crează premise pentru autoreglare în procesul de instruire, dreprinderi trainice de citire, scriere şi calcul de comunicare cu colegii de clasă şi de şcoală, cu  învăţătorii  şi societatea, cu natura şi arta, competenţe de exprimare într-o limbă modernă. În şcoala primară copiii continuă să-şi modeleze viziunea despre natură, om şi munca lui, îşi dezvoltă calităţile fizice, îşi formează deprinderi de muncă, ingienă şi conduită.

Înscrierea copiilor în şcoală primară se face la vîrsta de 6-7  ani, ţinîndu-se cont de gradul  lor de maturizare pentru activitatea de instruire.

III. Învăţămîntul secundar

1. Învăţămîntul general

a) Învăţămîntul gimnazial

Învăţămîntul gimnazial (clasele V-IX) se realizează în cadrul  unor unităţi de învăţămînt autonome (gimnazii) cu clasele I-IX (de asemenea, în licee, în şcoli medii de cultură generală).

Învăţămîntul general gimnazial (clasele I-IX) este obligatoriu şi asigură tuturor copiilor standardul educaţional european, formarea aptitudinilor educaţionale fundamentale, dezvoltarea priceperilor intelectuale conceputedrept nivel definitoriu în dezvoltarea personalităţii şi deschiderea căilor către învăţămîntul liceal şi învăţămîntul profesional. Una din sarcinile importante ale gimnaziului este de a stabili înclinaţiile şi capacităţile de bază ale copilului în dezvoltare  în  vederea  orientării şi autodeterminării lui  şcolare  şi profesionale.

De regulă în  învăţămîntul gimnazial nu se face o diferenţiere a studiilor pe profiluri, cu excepţia claselor cu  profil artistic şi spotiv, însă este încurajată studierea aprofundată a unor discipline de bază şi opţionale (inclusiv de orientare profesională a elevilor).

Răspunderea pentru şcolarizarea obligatorie a copiilor  o poartă autorităţile administraţiei publice locale.

La absolvirea gimnaziului, elevilor li se eliberează un certificat de studii, care oferă mai multe itinerarii de continuare a studiilor în învăţămîntul liceal şi în cel profesional (sau în clasa X-a a şcolii medii de cultură generală).

b) Învăţămîntul liceal

Învăţămîntul liceal, cu durata de 3  ani (clasele  X-XII),  se realizează  în  licee teoretice generale şi teoretice de profil  (real, umanist, de artă etc.). Admiterea în liceu se face pe bază de concurs.

Liceul asigură o pregătire teoretică fundamentală, o bază solidă  de cultură  generală care permite continuarea pregătirii de specialitate în alte filiere instrucţionale.

Reorganizarea învăţămîntului mediu general de11 ani în cel de tip gimnazial-liceal va permite, pe de o parte, sincronizarea cu învăţămîntul modern mondial prin întroducerea standardelor comune şi a bacalaureatului; pe de altă parte, va contribui la o mai bună pregătire ulterioară de specialitate în instituţiile respective.

Reţeaua de licee se va constitui din unităţi de învăţămînt amplasate în oraşe, precum şi în satele mai mari unde există condiţiile necesare funcţionării acestui tip de instituţie. Unele licee pot fi înfiinţate pe lîngă universităţi şi alte instituţii de învăţămînt superior.

b1) Şcoala medie de cultură generală

Actualele şcoli  medii  de cultură generală (de 11 ani) se vor reorganiza treptat  fie în licee, fie în gimnazii,  în funcţie de potenţialul didactic şi de baza tehnico-materială.

La oportunitatea pastrării  şcolilor  medii de cultură generală  se presupune a se reveni după anul 2005.

2. Învăţămîntul profesional

Învăţămîntul profesional deschide absolvenţilor din învăţămîntul gimnazial şi liceal (celor din şcoala medie de cultură generală), evitîndu-se orice îngrădire, calea spre pregătirea într-o meserie şi obţinerea unui certificat de calificare, precum şi spre o pregătire generală care poate finaliza cu obţinerea unei diplome de bacalaureat.

Învăţămîntul  profesional se realizează în şcoala de meserii  şi  în şcoala profesională polivalentă.

Şcoala de meserii asigură  pregătirea  profesională  într-o  meserie simplă, cu durata studiilor de 1-2 ani. În unele  cazuri,  şcoala de meserii poate funcţiona în cadrul şcolii profesionale polivalente.

Scola profesională  polivalentă se organizează pe trepte.

Ea realizează pregătirea  profesională succesivă într-un domeniu  larg  de calificare - de la muncitor pînă la tehnician,  asigurînd  concomitent studii liceale.

Treapta întîi a şcolii polivalente (cu durata de pînă la 2 ani) asigură  o specializare îngustă şi se încheie cu atribuirea  calificării profesionale corespunzătoare (în meseriile solicitate de producţia  în masă  şi în serie). La această treaptă se desfăşoară şi primul ciclu  de pregătire generală după programele liceale ale clasei a X-a. Absolventul treptei  întîi a şcolii profesionale polivalente se poate încadra  în muncă, îşi poate continua studiile în treapta a doua sau în clasa a XI-a de liceu.

Treapta a doua a şcolii polivalente (cu durata de cel mult 1,5 ani) asigură extinderea calificării profesionale şi iniţierea în bazele activităţii de întreprinzător şi al micului business, fiind însoţită de pregătirea generală  pentru clasa a XI-a. Pregătirea  profesională  mai largă  va permite absolventului să însuşească bazele sferei de  servicii şi de afaceri în specialitatea sa. Elevul care a absolvit treapta a doua se poate încadra în muncă la întreprinderi de stat şi particulare, poate să  organizeze  o afacere proprie, să-şi continue studiile la  trepta  a treia sau în ultima clasă de liceu.

Treapta a treia a şcolii polivalente (cu durata de 1,5-2 ani) permite extinderea specializării profesionale pînă la nivelul de tehnician, organizator al producţiei. La această treaptă sînt studiate bazele managementului,  marketingului şi businessului. Sub aspect  profesional, treapta  a  treia  finalizează cu eliberarea  diplomei,  iar  pregătirea generală (pentru clasa a XII-a) - cu susţinerea bacalaureatului.

Ca bază de organizare a sistemului de învăţămînt profesional pot  fi şcolile tehnico-profesionale actuale, precum şi unele colegii. Cele 3 trepte  de şcoală polivalentă se realizează în una şi aceeaşi instituţie de învăţămînt.

Învăţămîntul profesional postliceal are scopul de a pregăti  într-o meserie absolvenţii  liceelor (ai şcolilor medii de cultură  generală). Instruirea profesională a acestei categorii de elevi se realizează conform unor programe speciale de studii în şcolile de meserii sau profesionale polivalente.

IV. Învăţămîntul superior

Sarcina principală a învăţămîntului superior este pregătirea perfecţionarea, recalificarea şi atestarea specialiştilor de înaltă calificare pentru economia naţională, ştiinţă, cultură şi învăţămînt. Învăţămîntul superior trebuie să devină o "industrie" a ştiinţei, angajată  nemijlocit şi plenar în rezolvarea problemelor imediate şi  de perspectivă ale vieţii.

Învăţămîntul superior este organizat în universităţi, academii, institute (cu durata de 4-6 ani) şi în colegii (2-3 ani), cu excepţia învăţămîntului pedagogic, ce funcţionează numai ca învăţămînt universitar.  Învăţămîntul superior funcţionează, de regulă, în baza autonomiei universitare (independenţă didactică, ştiinţifică, editorială financiară, juridică etc.). Rectorii instituţiilor de  învăţămînt superior sînt numiţi în funcţie de către Guvern.

La instituţiile de învăţămînt superior au acces titularii diplomelor de bacalaureat.

În perioada de tranziţie, cît vor funcţiona şcolile medii de cultură generală, şi absolvenţii lor vor avea acces la instituţiile de învăţămînt superior, urmînd a fi înmatriculaţi pe bază de concurs, după susţinerea examenilor de admitere.

La absolvirea colegiului se va elibera o diplomă de specialist inferior  ce oferă titularului dreptul de încadrare în cîmpul muncii sau de continuare a studiilor în învăţămîntul universitar.

Învăţămîntul universitar finalizează cu un examen de licenţă (inclusiv susţinerea tezei de licenţă) şi cu eliberarea,  în  caz  de promovare,  a diplomei de licenţă universitră, iar în caz de nepromovare - a unui certificat de absolvire.

V. Învăţămîntul postuniversitar

Învăţămîntul postuniversitar oferă absolvenţilor învăţămîntului universitar posibilitate de aprofundare a pregătirii profesionale sau de extindere a acestui pregătiri în domenii înrudite. Aprofundarea pregătirii şi extinderea ei se realizează prin studii de specializare sau prin doctorat.

Admiterea la învăţămîntul postuniversitar se face prin concurs, la care pot participa titularii diplomelor de licenţă universitară.

Învăţămîntul special

Învăţămîntul special constituie un sistem de instituţii speciale care vor include serviciile de diagnosticare şi depistare, instruire şi educaţie, pregătire pentru muncă şi integrare socială a copiilor cu deficienţe în dezvoltarea fizică şi psihică.

Învăţămîntul complementar

Învăţămîntul complementar are menirea să dezvolte capacităţile şi aptitudinile  individuale,  să satisfacă interesele şi cele mai  diverse opţiuni ale personalităţii.

Învăţămîntul complementar este realizat în diverse instituţii extraşcolare de creaţie artistică, tehnico-ştiinţifică, de educaţie fizică şi estetică,  în cercul de amatori, în cluburi,  prin  cursuri, învăţămînt la distanţă etc.

Învăţămîntul continuu

Învăţămîntul continuu include toate formele de instruire şi autoinstruire a adulţilor, care se realizează în mod independent în diferite instituţii  de  învăţămînt, universităţi  populare,  asociaţii universitare, prin învăţămînt la distanţă, diverse cursuri organizate pe lîngă  întreprinderi,  instituţii etc., indiferent de formele de gospodărire şi proprietate.

CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Conţinutul învăţămîntului (curriculum-ul) include: obiective, conţinuturi propriu zise şi finalităţi. El se eşalonează pe niveluri, trepte şi  obiecte de studiu, avînd caracter formativ-dezvoltativ cu proiectare modulară şi interdisciplinară.

Modernizarea conţinutului învăţămîntului devine factorul primordial al progresului social-economic, contribuind în acest fel la dezvoltarea societăţii şi consolidarea statului de drept.

Conţinutul învăţămîntului asigură autodeterminarea şi autorealizarea personalităţii, integrarea acesteia în sistemul valorilor culturii naţionale şi celei universale.

Conţinuturile de învăţămînt  sincronizează cu noile structuri educaţionale şi au un caracter finit la fiecare treaptă a sistemului de învăţămînt. În baza conţinutului învăţămîntului se elaborează planurile de învăţămînt, programele şi manualele şcolare.

PREGĂTIREA, PERFECŢIONAREA, RECALIFICAREA ŞI ATESTAREA

CADRELOR DIDACTICE

Pregătirea cadrelor didactice pentru întreg sistemul de învăţămînt este prioritară şi se efectuează la un singur nivel (superior), la facultăţile universitare, în mod anticipat, conform perspectivelor învăţămîntului şi condiţiilor social-economice, lingvistice, culturale etc.

Profesiograma  pedagogului  va  include şi imperativul aplicării principiilor şi tehnologiilor organizării ştiinţifice a muncii în şcoala de toate gradele.

Evaluarea competenţelor  profesionale se va realiza în baza unor criterii noi, care plasează în cadrul actului pedagogic performanţele obţinute  în  dezvoltarea elevilor şi studenţilor, luîndu-se  în  vedere standardele educaţionale, obiectivele de referinţă.

Perfecţionarea cadrelor  didactice se desfăşoară, de regulă, la facultăţile rspective ale instituţiilor superioare de învăţămînt.

Desăvîrşirea profesională periodică a cadrelor didactice devineobligatorie din motive de ridicare permanentă a nivelului de calificare şi de renovare conceptuală, metodologică,curriculară, tehnologică a învăţămîntului.

Recalificarea (specializarea suplimentară) a cadrelor didactice se va face  în  dependenţă de necesităţile social-economice şi  culturale  ale societăţii, de dorinţele pedagogului.

Periodic (o dată la 5 ani) se efectuează atestarea cadrelor didactice în  scopul reconfirmării lor în post, iar obţinerea gradului didactic se face la iniţiativa pedagogului.

Salarizarea se  va  efectua  în dependenţă de nivelul  studiilor,  de gradul ştiinţific şi didactic, de vechimea în mincă etc.

ASIGURAREA ŞTIINŢIFICO-DIDACTICĂ A ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Reorganizarea sistemului de investigaţii în domeniul ştiinţelor pedagogice prevede extinderea şi aprofundarea cercetărilor fundamentale şi aplicative pentru întregul sistem educaţional; asigurarea ştiinţifică a învăţămîntului prin elaborarea şi experimentarea fundamentelor teoretice şi metodologice ale obiectivelor şi standardeloreducaţionale, conţinuturilor tehnologiilor didactice şi de evaluare; experimentarea şi implementarea rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice în practica educaţională; crearea Consiliului de coordonare a cercetărilor în domeniul ştiinţelor educaţiei; crearea  unei  academii  pedagogice de tip  mixt  (în  baza reorganizării Universităţii pedagogice "Ion Creangă", a Institutului de Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice, a Institutului Naţional al Instruirii Continue), în care pregătirea cadrelor didactice, perfecţionarea, recalificarea şi atestarea lor s-ar îmbina armonios cu cercetările ştiinţifice fundamentale ale celor mai stringente probleme ale învăţămîntului din republică şi cu elaborarea literaturii ştiinţifico-didactice, metodice, a manualelor etc.

DIRIJAREA ŞI CONTROLUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Crearea unui nou sistem de învăţămînt necesită perfecţionarea managementului educaţional prin descentralizarea sistemului de învăţămînt pe verticală şi orizontală, optimizarea dirijării la nivel republican şi local, prin promovarea unor cadrede conducere cu o nouă viziune asupra organizării procesului de învăţare-predare şi de evaluare. În acest contex, Ministerul Învăţămîntului elaborează şi coordonează politică şcolară şi universitară la nivelul sistemului naţional de învăţămînt, stabileşte criteriile de evaluare a activităţii unităţilor de învăţămînt (inclusiv a celor private) şi sistemul de evaluare a cadrelor didactice, aplicînd instrumentele şi  standardele folosite pe plan internaţional. În  funcţiile ministerului intră monitoringul pedagogic, asigurarea ştiinţifică  şi  metodică  a învăţămîntului, controlul şi dirijarea acestuia.

Dirijarea şi controlul învăţămîntului preuniversitar sînt efectuate de minister prin intermediul direcţiilor de învăţămînt locale, organe cu subordonare dublă, în ale căror atribuţii sînt problemele de implemntare a prevederilor legislaţiei şi a Concepţiei,  precum şi crearea condiţiilor necesare funcţionării normale a instituţiilor de învăţămînt.

Statutul şi structura direcţiilor de învăţămînt, modul de remunerare a lucrătorilor acestora, precum şi a altor cadre didactice, se stabilesc de către Guvern.

BAZA TEHNICO-MATERIALĂ A ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

Baza tehnico-materială a învăţămîntului va fi asigurată în  temeiul normativelor  şi  standardelor ştiinţific argumentate, ce ţin  seama de importanţa factorilor igienici, psihofiziologici, ergonomici, pedagogici etc.

Finanţarea învăţămîntului este prioritară  şi se stabileşte  în proporţie de cel puţin 7% din produsul intern brut.

Un rol important  în dezvoltarea şi susţinerea învăţămîntului îl  vor avea societăţile profesionale din diverse domenii şi patronatul.

REALIZAREA CONCEPŢIEI DEZVOLTĂRII ÎNVĂŢĂMÎNTULUI