HPO350/2001
ID intern unic:  308876
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 350
din  12.07.2001
pentru aprobarea Strategiei dezvoltării durabile
a sectorului forestier din Republica Moldova
Publicat : 08.11.2001 în Monitorul Oficial Nr. 133     art Nr : 1021     Promulgat : 12.07.2001
Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.  
Art.1. - Se aprobă Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova, cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărîre.
Art.2. - Guvernul, în termen de 6 luni, va elabora mecanismul de implementare a strategiei menţionate.
Art. 3. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI                       Eugenia OSTAPCIUC
Chişinău, 12 iulie 2001.
Nr. 350-XV.
Anexă
STRATEGIA
DEZVOLTĂRII DURABILE A SECTORULUI  
FORESTIER DIN REPUBLICA MOLDOVA
Introducere
Pădurile constituie o inestimabilă sursă de cele mai diverse beneficii. Pe lîngă faptul că prelucrarea masei lemnoase şi obţinerea produselor forestiere asigură o anumită contribuţie la dezvoltarea economiei naţionale, pădurile constituie un factor de importanţă majoră în menţinerea echilibrului ecologic. Pădurile creează un microclimat capabil să diminueze efectul factorilor nefavorabili. Este notorie şi importanţa pădurilor pentru stabilizarea continuă a pînzei freatice şi menţinerea resurselor acvatice, a echilibrului bioxidului de carbon, azotului şi fosforului în atmosferă, pentru emanarea oxigenului. Capacitatea pădurilor Moldovei de a absorbi bioxidul de carbon din atmosferă constituie circa 2230 mii tone pe an. Pădurile aduc o contribuţie substanţială la diminuarea proceselor de eroziune a solurilor şi a alunecărilor de teren. În condiţiile Moldovei, cu alternanţe substanţiale de temperaturi, cu secete frecvente, deficit de apă, terenuri expuse la alunecări şi cu diminuarea fertilităţii solurilor, pînă la 40 - 50%, prin intensificarea proceselor de eroziune, rolul protector al pădurilor capătă o importanţă vitală.
Multitudinea beneficiilor condiţionate de existenţa pădurilor nu este inepuizabilă. Atitudinea nechibzuită faţă de componenta forestieră a echilibrului ecologic poate cauza pagube irecuperabile cu impact asupra bunăstării actualei societăţi  şi, într-o măsură mai mare, asupra generaţiilor viitoare. Din aceste considerente, gestionarea durabilă a pădurilor şi vegetaţiei forestiere a devenit o preocupare prioritară a fiecărui stat şi a comunităţii mondiale în ansamblu.
Capitolul I
STAREA ACTUALĂ ŞI TENDINŢELE  DE
DEZVOLTARE A  FONDULUI  FORESTIER
Republica Moldova dispune de un fond forestier care, la  
1 ianuarie 1999, ocupa  o suprafaţă de 394 mii ha (11,6% din teritoriul ţării), inclusiv  pădurile - 325,4 mii ha (gradul de  împădurire a  teritoriului  constituind  9,6%, ori  0,075 ha de pădure pe cap de locuitor). Fondul  forestier  include,  de  asemenea, suprafeţele destinate   necesităţilor  de cultură, producţie şi administraţie ale sectorului  forestier,  terenurile destinate împăduririi şi cuprinse cu amenajamentele silvice. Terenurile respective sînt parte integrantă a ecosistemelor forestiere şi sînt gestionate şi protejate în conformitate cu legislaţia în vigoare. Concomitent, Moldova dispune de
46,7 mii ha vegetaţie forestieră din afara fondului forestier.
În gestiunea autorităţilor silvice se află 349,2 mii ha, sau 88,6% din fondul forestier naţional, dintre care pădurile ocupă 311,8 mii ha. Restul terenurilor din fondul forestier - 44,8 mii ha, sau 11,4%, - se află în gestiunea primăriilor, unităţilor agricole şi altor beneficiari silvici.
Pădurile (325,4 mii ha) sînt repartizate extrem de neuniform:  Zonei de centru îi revin circa 60% (gradul de împădurire fiind de 13,5%), Zonei de nord - circa 26% (cu un grad de împădurire de 7,2%), iar Zonei de sud (cu un grad de împădurire de 6,7%), afectate în mod deosebit de secetă şi de eroziuni, avînd deficit de resurse acvatice, îi revin doar 16%.
Pădurile Moldovei sînt formate preponderent din specii de foioase (97,8%), speciile de răşinoase constituind doar  2,2%. Aproximativ o jumătate din suprafaţa pădurilor revine cvercineelor, circa 12% - altor specii autohtone. În ultimii 50 de ani, suprafaţa pădurilor s-a majorat considerabil datorită plantării salcîmetelor şi răşinoaselor. Deşi suprafaţa totală a cvercineelor  a crescut cu 18%, ponderea  acestora în structura pădurilor s-a redus cu 13,6%. Astfel, peste o treime din arborete sînt create din specii introduse artificial care nu se înscriu în ecosistemele naturale ale Moldovei, iar circa 90% din arboretele de gorun şi peste 60% din arboretele de stejar provin din lăstari de generaţiile II-IV. Din aceste considerente, starea de vegetaţie a ultimelor şi rezistenţa  lor la factori biotici şi abiotici nefavorabili sînt foarte reduse.
A. Fondul forestier  gestionat de autorităţile silvice
Fondul forestier gestionat de autorităţile silvice include 311,8 mii ha păduri cuprinse cu amenajamente silvice.
Volumul total al masei lemnoase constituie 35,14 milioane m3, fiecărui locuitor revenindu-i cîte 8,1 m3 de masă lemnoasă. Structura actuală a arboretelor pe grupe de vîrstă este în mare măsură dezechilibrată. Vîrsta medie a arboretelor este de 40 de ani, arboretele tinere constituind 26,3%, cele de vîrstă mijlocie - 43,7%, preexploatabile - 17,5%, iar cele exploatabile - 12,5%.
Volumul mediu al masei lemnoase la un hectar ajunge pînă la 124 m3, iar creşterea medie totală este de circa 907 mii m3 pe an. Clasa medie de bonitate constituie  2,3, iar  consistenţa medie a pădurilor este de  0,73.
Posibilitatea de recoltare la produsele principale, stabilită prin amenajamentele silvice, este de 195 mii m3 pe an. La produsele secundare (tăierile de îngrijire şi de igienă), posibilitatea anuală de recoltare este de 180 mii m3. Volumul posibil de recoltat va creşte, în următorii 20-40 de ani, pe măsură ce arboretele tinere vor ajunge la clasele superioare de vîrstă şi datorită  extinderii suprafeţelor împădurite.
Pădurile din Republica Moldova sînt încadrate în grupa I funcţională, avînd în exclusivitate funcţii de protecţie a mediului înconjurător. În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, se disting următoarele subgrupe funcţionale:
1) păduri cu funcţii de protecţie a apelor - 4,9 mii ha;
2) păduri cu funcţii de protecţie a terenurilor şi solurilor - 21,9 mii ha;
3) păduri cu funcţii de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători - 158,3 mii ha;
4) păduri cu funcţii de recreere - 95,9 mii ha;
5) păduri de interes ştiinţific şi cu funcţii de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier - 44,1 mii ha.
Pentru fiecare categorie funcţională, în amenajamentele silvice se stabilesc metode de gospodărire corespunzătoare, care asigură îndeplinirea funcţiilor atribuite.
În perioada anilor 1950-1980, regenerarea pădurilor s-a realizat preponderent pe cale artificială (tăieri rase, pregătirea ulterioară a solului şi plantarea culturilor silvice). În acelaşi mod au fost create şi culturile silvice pe terenurile considerate impracticabile pentru agricultură.  În total, au fost plantate peste 200 mii ha cu vegetaţie forestieră, suprafaţa pădurilor sporind cu 60%. Începînd cu anii 90, s-au redus posibilităţile de creare a  culturilor  silvice pe suprafeţe mari, ceea ce a condus la scăderea ritmului de extindere a terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră. Concomitent, conform noii politici de gestionare a pădurilor, s-a acordat prioritate regenerărilor naturale, favorizîndu-se instalarea ori introducerea seminţişului sub masiv în cazul arboretelor naturale, precum şi ajutorarea regenerării naturale (provocarea drajonării la salcîm). Ponderea de bază (circa 72%) a lucrărilor de regenerare şi de extindere a pădurilor a revenit împăduririi parchetelor, golurilor, viranelor etc., precum şi refacerii arboretelor degradate şi culturilor silvice ineficiente, create anterior.
Anumite dereglări ce ţin de structura pădurilor existente şi influenţa factorilor climatici nefavorabili din ultimii ani au condiţionat apariţia şi extinderea unor focare complexe de boli şi dăunători forestieri, provocînd agravarea stării fitosanitare a pădurilor. În ultimul deceniu, rata anuală a suprafeţelor forestiere afectate de dăunători variază între 15-30%. Anual, 30-40 mii ha, sau 9-13% din păduri necesită aplicarea măsurilor de combatere a dăunătorilor.
Pădurile Moldovei, în corespundere cu compoziţia lor specifică, în care prevalează foioasele (97%), sînt încadrate în categoria pădurilor cu pericol incendiar redus (în medie - de 3,6 puncte), principala cauză a incendiilor  forestiere fiind, de regulă, comportamentul iresponsabil al populaţiei cu focul.
Un pericol mai mare prezintă tăierile ilicite, păşunatul neautorizat şi poluarea fondului forestier cu deşeuri şi reziduuri menajere, de construcţie şi de altă natură.
În perioada anilor 1992-1999, tăierile ilicite în pădurile gestionate de autorităţile silvice au constituit circa 174 mii m3, ceea ce echivalează cu circa 1400 ha teren de pădure. Drept urmare, fondul forestier din gestiunea autorităţilor silvice a pierdut circa 1% din suprafeţele silvice. Pădurile aflate în gestiunea altor deţinători au fost distruse în aceeaşi perioadă în proporţie de 13%.
Păşunatul neautorizat, care provoacă circa 6% din pierderile culturilor silvice, a luat proporţii deosebit de îngrijorătoare în perioada anilor 1990-1995, o dată cu sporirea şeptelului în sectorul privat.
Sectorul forestier furnizează anual economiei naţionale circa 360 mii m3 de masă lemnoasă. Or, necesităţile în lemne de foc ale populaţiei sînt satisfăcute în proporţie de 70-80%.
Întreprinderile autorităţilor  silvice dispun de o capacitate totală de prelucrare a lemnului  de circa 100 mii m3 pe an (ceva mai puţin de a treia parte din masa lemnoasă recoltată),  însă se prelucrează doar circa 25 mii m3 pe an, sau 7% din masa  lemnoasă recoltată în pădurile Moldovei. Dat fiind faptul că industria forestieră nu dispune de utilajele necesare, de tehnologii avansate, asortimentul produselor lemnoase se limitează la parchet, aşchii tehnologice, scînduri, mangal, butoaie, cleşti pentru rufe, cozi de hîrleţe şi alte articole asemănătoare, care nu pot aduce un profit esenţial ramurii şi economiei naţionale în ansamblu.  
Sînt insuficient valorificate şi produsele nelemnoase ale pădurii. Potenţialul anual al pădurilor Moldovei la produsele accesorii, cum ar fi fructele şi pomuşoarele de pădure, nucile, ciupercile, plantele medicinale etc., se cifrează la circa 4 mii tone, real fiind recoltate doar circa 3 mii tone de atare produse pe an.
Anual, sectorul forestier aduce economiei naţionale un venit de circa 34-35 milioane lei, ceea ce constituie 0,3-
0,4 % din produsul intern brut.
Circumstanţele care condiţionează contribuţia redusă a ramurii silvice la soluţionarea problemelor social-economice sînt:
1) gradul insuficient de împădurire a teritoriului  ţării şi, ca urmare, posibilităţile reduse de recoltare şi prelucrare a masei lemnoase şi a produselor accesorii ale pădurii;
2) valorificarea insuficientă a potenţialului staţional, ceea ce conduce  la o productivitate scăzută a pădurilor;
3) valorificarea insuficientă a rezervelor de masă lemnoasă (creşterii curente), care ar putea fi  recoltată fără a prejudicia starea pădurilor;
4) gradul redus de asigurare a sectorului forestier cu utilaj modern pentru prelucrarea eficientă a masei lemnoase, ceea ce se răsfrînge negativ asupra asortimentului, calităţii şi competitivităţii produselor finite din aceasta, precum şi asupra recoltării produselor accesorii;
5) dezvoltarea insuficientă a unor activităţi auxiliare, cum ar fi pepinieritul, creşterea melcilor şi a fazanilor pentru comercializare, turismul cinegetic, ecoturismul etc., care ar putea aduce venit, iar acesta ar putea fi folosit pentru finanţarea suplimentară a activităţilor de bază.
B. Fondul forestier  aflat în gestiunea altor deţinători
Pădurile aflate în gestiunea altor deţinători, în special a primăriilor, constituie 11,4% din fondul forestier naţional şi îndeplinesc cu prioritate funcţii de protecţie a terenurilor şi solurilor. În aceste păduri, plantate în ultimii 30-50 de ani pe terenuri impracticabile pentru agricultură, nu se respectă regimul silvic, măsurile de îngrijire se aplică  de la caz la caz, pădurile fiind afectate de tăierile ilicite şi păşunatul abuziv, de poluarea cu deşeuri etc.  
C. Vegetaţia forestieră  din afara fondului forestier
Vegetaţia forestieră constînd din perdele de protecţie a terenurilor agricole, a căilor de comunicaţie şi din grupurile de arbori şi arborii solitari din perimetrul oraşelor şi al altor localităţi, neinclusă în fondul forestier, ocupă o suprafaţă de 46,7 mii ha, din care 30,0 mii ha revin perdelelor forestiere (de protecţie a terenurilor agricole - 27,3 mii ha, de protecţie a căilor de comunicaţie - 2,4 mii ha; restul perdelelor forestiere- 0,3 mii ha).
Deţinători ai acestor terenuri sînt primăriile din localităţile rurale, ce nu au personal specializat care va putea opri tăierile ilicite, păşunatul neautorizat şi poluarea cu deşeuri a spaţiilor verzi. Astfel, conform analizei efectuate de către specialiştii din domeniul silvic, din suprafaţa totală a perdelelor forestiere doar circa 18 mii ha (60%) sînt în stare satisfăcătoare, restul fiind rărite (19%) sau distruse complet (21%).
Capitolul II
CONSERVAREA DIVERSITĂŢII BIOLOGICE
Moldova se află la intersecţia a trei mari regiuni biogeografice, incluzînd elementele caracteristice stepei pontice (sudul ţării), stepei continentale (nordul) şi pădurilor Europei Centrale (zona forestieră de centru şi de vest). Datorită acestor circumstanţe, precum şi  climei temperate, reliefului şi solurilor extrem de variate şi fertile, teritoriul dintre rîurile Prut şi Nistru reprezintă un spaţiu geografic favorabil sporirii  diversităţii biologice.
Zona de nord, unde gradul de împădurire constituie 7,2%,  se caracterizează printr-o climă relativ umedă (cu precipitaţii anuale de circa 550 mm) şi prin prevalarea solurilor  forestiere. În păduri predomină stejarul pedunculat şi cireşul.
Zona de centru, unde gradul de împădurire constituie 13,5%, este reprezentată prin trupuri de pădure relativ compacte, comparabile cu tipul pădurilor de foioase din Europa Centrală. Cantitatea de precipitaţii  în perioada de vegetaţie variază între 250-300 şi 450-500 mm pe an,  tipurile de sol  variază de la soluri  brune de pădure pe versanţii superiori, de la soluri cenuşii şi cenuşii-deschise de pădure pe versanţii medii la soluri cenuşii-închise de pădure în depresiuni. În această zonă sînt răspîndite stejăretele, gorunetele cu carpen, uneori cu fag. Majoritatea arboretelor provin din lăstari, au consistenţa medie de 0,8 şi se caracterizează prin productivitate mijlocie şi superioară.
Zona de sud, avînd gradul de împădurire de 6,7%, se caracterizează printr-o vegetaţie forestieră formată pe culmile înălţimilor, care pornesc din centrul ţării şi ajung pînă în Podişul Tigheciului. Pădurile de pe cumpenele apelor din Podişul Tigheciului sînt reprezentate de gorunete pure şi gorunete-şleauri. La altitudini mai joase s-au format arborete de stejar pedunculat cu porumbar. Pe versanţii cu expoziţie sudică şi sud-vestică, la altitudini mici (160-200 m) s-au format păduri de stejar pufos. În prezent, toate aceste păduri sînt, în mare parte, degradate, reprezentînd arborete tinere de clasele IV-V de producţie  cu consistenţa redusă de mai puţin de 0,6.
Caracterizînd vegetaţia forestieră în ansamblu, este necesar să menţionăm ponderea mare a salcîmului şi a altor specii introducente (38,7%). Cele circa 5 mii trupuri de pădure (cu suprafaţa de la 5 ha la 15 mii ha) sînt dispersate neuniform, lipsind practic coridoarele forestiere de interconexiune de importanţă majoră, atît pentru viabilitatea fondului forestier, cît şi pentru protecţia diversităţii biologice, a solurilor şi apelor.
Ariile naturale protejate constituie 66,5 mii ha sau 1,97% din teritoriul ţării. Din acestea, 63 mii ha (95%) sînt parte a fondului forestier gestionat de autorităţile silvice şi constituie 17,5% din teritoriul acestuia. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, pe lîngă valoarea sa incontestabilă, conţine şi o serie  de lacune, admiţînd, în special, repartizarea neechilibrată a pădurilor protejate în raport cu zonele biogeografice ale ţării.
Fauna biocenozelor forestiere cuprinde 116 specii de animale incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Numărul de specii care se află realmente în pericol este mult mai mare, în special printre nevertebrate. Caracteristica de bază a multor specii de vertebrate periclitate, în primul rînd a carnivorelor, atît a păsărilor, cît şi a mamiferelor, este dependenţa de existenţa arborilor masivi (cu scorburi, semiuscaţi) extraşi în procesul tăierilor silvice de îngrijire, de igienă etc. Multe specii de insecte periclitate depind în dezvoltarea lor de existenţa unui volum de masă lemnoasă moartă, care este extrasă intensiv în cadrul lucrărilor de igienizare a pădurilor. Supravieţuirea acestor specii de animale poate fi asigurată numai prin respectarea strictă a normelor tehnice la compartimentele ce ţin de protecţia faunei sălbatice în procesul efectuării lucrărilor de igienizare şi a folosinţelor silvice.
Un număr considerabil de specii de plante rare şi periclitate cresc în componenţa păturii erbacee de pe teritoriile unităţilor silvice şi rezervaţiilor naturale. Multe dintre acestea au valoare medicinală. În fondul forestier sînt încadrate toate terenurile în care s-au mai păstrat ecosistemele de silvostepă, inclusiv cele cu specii relicte, precum şi alte elemente valoroase şi rare de vegetaţie. Habitatele erbacee conţin un număr considerabil de insecte periclitate, precum şi de reptile, servesc drept refugiu pentru polenizatorii plantelor, sînt necesare pentru majoritatea himenopterelor şi entomofagilor diptere, care contribuie la stabilitatea ecosistemelor forestiere.  
Prin aşezarea sa fizico-geografică, Moldova oferă posibilităţi avantajoase pentru vînat, însă, prin reducerea habitatelor naturale, numărul animalelor de vînat s-a redus. În prezent, fondul cinegetic cuprinde 2832 mii ha, speciile de vînat, sub aspect numeric, fiind prezentate după cum urmează: cerbi - 429, căpriori - 3664, mistreţi - 2691, mufloni - 17, iepuri - 109 267, vulpi - 14 137, fazani - 26 286, potîrnichi - 1999,    gîşte - 3825, raţe - 114 802 exemplare.
Dinamica numerică a principalelor populaţii de vînat, în ultimii 6 ani, se caracterizează printr-o majorare continuă a efectivului de iepuri şi vulpi, iar populaţiile de cerbi, căpriori, mistreţi şi fazani, în anii 1995-1996, s-au redus brusc ca rezultat al vînatului excesiv şi al braconajului. În prezent se manifestă tendinţa de normalizare a situaţiei.
În scopul reglementării activităţilor cinegetice, în ultimii ani au fost elaborate şi adoptate concepţia şi programul de dezvoltare a acestui  domeniu de activitate, care trebuie să fie aduse în concordanţă atît cu ultimele modificări ale cadrului legislativ intern, cît şi cu angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova în ultimii ani.
Capitolul III
POLITICA FORESTIERĂ  
ŞI MANAGEMENTUL FORESTIER
Problemele gestionării durabile a pădurilor Republicii Moldova pot fi soluţionate cu succes doar în cazul promovării unei politici forestiere adecvate noilor cerinţe.
În acest sens, unui nou sistem de viziuni asupra sectorului se impune necesitatea formării unei noi mentalităţi silvice, implementarea prevederilor convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, organizarea valorificării raţionale a produselor pădurii în contextul asigurării continuităţii pădurilor ca structură şi funcţii, în corelaţie cu condiţiile de creştere, contribuirea la menţinerea potenţialului polifuncţional al pădurilor.
Managementul forestier trebuie subordonat numai intereselor naţionale durabile, orientat spre tradiţiile naţionale şi obiectivele silviculturii şi bazat pe principii ecologice. Problema protejării şi dezvoltării durabile a pădurilor este inseparabilă de problema asigurării sănătăţii populaţiei ţării.
În politica forestieră este necesar de a pune accentul pe conservarea diversităţii biologice la toate nivelurile, pe instruirea cadrelor în domeniul silviculturii, pe armonizarea cadrului legislativ, pe cooperarea internaţională.
Cadrul legislativ, aflat la baza politicii statului promovate în sectorul forestier, include Constituţia Republicii Moldova, 12 legi şi un set de hotărîri ale Guvernului ce se referă, direct sau indirect, la domeniul forestier.
În politica forestieră a statului, funcţia primordială a pădurilor este cea de protecţie a mediului şi de asigurare a echilibrului ecologic. Codul silvic şi alte legi prevăd interzicerea reducerii suprafeţelor fondului forestier, iar  recoltarea masei lemnoase se permite numai în limitele stabilite de amenajamentele silvice. O serie de prevederi din Codul cu privire la contravenţiile administrative şi din Codul penal sînt orientate nemijlocit spre protejarea pădurilor contra acţiunilor distructive. Legislaţia favorizează extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră prin împădurirea terenurilor degradate, a ravenelor, a pantelor, a terenurilor afectate de alunecări, crearea fîşiilor forestiere de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă. Legea privind protecţia mediului înconjurător, Legea regnului animal, Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător şi alte legi subsecvente conţin prevederi privind conservarea diversităţii biologice şi protecţia ecosistemelor.
Conform articolului 127 din Constituţia Republicii Moldova, pădurile din ţară fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Proprietatea privată asupra pădurilor se admite numai cu condiţia plantării acestora pe terenuri private.
Cadrul legislativ referitor la politica forestieră urmează a fi dezvoltat şi perfecţionat atît în raport cu noile cerinţe ale perioadei de tranziţie, cît şi pornindu-se de la necesitatea armonizării politicii forestiere naţionale cu normele acceptate de comunitatea mondială.
Moldova a semnat şi a ratificat 16 convenţii şi acorduri internaţionale în domeniul protecţiei mediului înconjurător, care vizează, direct sau indirect, protecţia resurselor forestiere şi conservarea diversităţii biologice a pădurilor, inclusiv Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice (Ramsar, 1971), Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna, 1979), Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (Bonn, 1979), Acordul privind  conservarea liliecilor în Europa (Londra, 1991), Convenţia privind diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992), Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (Rio de Janeiro, 1992), Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale (Helsinki, 1992), Acordul asupra conservării păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice (Haga, 1995).
Autoritatea silvică centrală, legal împuternicită să reglementeze, să coordoneze şi să exercite controlul asupra administrării şi gospodăririi fondului forestier, se află în subordonarea directă a Guvernului. În cadrul acestei autorităţi activează 14 unităţi silvice de stat, trei unităţi silvocinegetice, Întreprinderea pentru Prelucrarea Fructelor de Pădure "Pomuşoara", cinci rezervaţii naturale de stat, precum şi Institutul de Cercetări şi Amenajări  Silvice.
Unităţile silvice şi silvocinegetice sînt structuri de stat plenipotenţiare în domeniul administrării fondurilor forestier şi cinegetic în teritoriu, au statut de persoană juridică cu toate atributele de rigoare (balanţă autonomă, conturi bugetare curente şi alte conturi) şi includ în ansamblu 69 de ocoale silvice cu 187 de sectoare şi 1068 de cantoane silvice. Constituirea, reorganizarea şi lichidarea acestora se efectuează de către autoritatea silvică centrală.
Rezervaţiile naturale de stat sînt persoane juridice, cu balanţă autonomă, conturi bancare curente şi alte conturi. Ele se constituie şi se lichidează conform legislaţiei. Rezervaţiile nu se divizează în ocoale silvice.  
Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice este persoana juridică plenipotenţiară în domeniul amenajării pădurilor, organizării depistării şi combaterii bolilor şi dăunătorilor forestieri, în domeniul cercetărilor ştiinţifice silvice şi al proiectării silvice.
Autoritatea silvică centrală asigură monitoringul forestier, care reprezintă un sistem de observare şi prognozare a stării pădurilor, de depistare şi prevenire a proceselor şi tendinţelor negative în dezvoltarea lor.
Reţeaua naţională de sondaje permanente, creată  în 1993, are o densitate de 2x2 km (1 sondaj la 400 ha) şi cuprinde circa 700 de sondaje. Reţeaua europeană, constituită în 1992, are o densitate de 16x16 km (1 sondaj la 25,6 mii ha) cu 12 sondaje permanente.
În baza datelor monitoringului forestier, Republica Moldova este inclusă în grupul ţărilor cu păduri puternic afectate (cota procentuală pentru clasele   II-IV depăşind 20%), alături de Belarus, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria şi alte ţări.
Începînd cu anul 1992, Republica Moldova este membru al Programului de cooperare internaţională pentru evaluarea şi monitoringul efectelor poluării asupra pădurilor "ICP-FORESTS" cu sediul la Hamburg (Germania). În prezent, conform acestui program, se inventariază toate sondajele din cadrul reţelei naţionale pentru evaluarea stării pădurilor la nivelul I şi trecerea la efectuarea lucrărilor pentru nivelul II. În perspectivă se preconizează şi derularea investigaţiilor de nivelul III.
Capitolul IV
ŞTIINŢA SILVICĂ
În Moldova, desfăşurarea cercetărilor silvice sistematice a început, practic, în perioada postbelică, eforturile fiind orientate în trei direcţii:
- investigaţii de ordin geobotanic, desfăşurate la Institutul de Botanică al Academiei de Ştiinţe;
- cercetări privind protecţia pădurilor şi studierea influenţei combaterilor chimice asupra complexului de dăunători forestieri şi altei faune, efectuate de Institutul de Zoologie al Academiei de ştiinţe în comun cu autoritatea silvică centrală;
- cercetări silvice aplicate, efectuate la Staţiunea Silvică Experimentală Bender.
În urma investigaţiilor geobotanice au fost identificate pădurile zonale, au fost descrise tipurile şi asociaţiile de pădure,  speciile de arbori şi arbuşti, comunităţile forestiere, au fost clasificate pădurile în funcţie de relief, au fost evaluate productivitatea  biologică a pădurilor şi particularităţile ecologice ale acestora.
Cercetările de ordin aplicativ au contribuit la ameliorarea fondului forestier prin recomandări ştiinţific argumentate privind  executarea tăierilor de îngrijire, tratamentelor progresive şi succesive în arborete, tehnica plantării culturilor silvice şi îngrijirii acestora, asocierea speciilor în cadrul perdelelor forestiere de protecţie, reconstrucţia arboretelor degradate, gospodărirea salcîmetelor, protecţia şi recultivarea rîpilor, tehnicile de împădurire a versanţilor erodaţi, procedeele de pregătire pentru semănat a seminţelor forestiere cu repaus profund, stimularea regenerării naturale la cvercinee, utilizarea preparatelor chimice pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor la culturile forestiere şi în pepiniere.
Capitolul V
RESURSELE UMANE, INSTRUIREA
ŞI  PERFECŢIONAREA CADRELOR
În sectorul forestier al Republicii Moldova activează 4644 de angajaţi, dintre care 4584 de persoane - în autorităţile silvice, iar 60 de persoane - la alţi deţinători de  terenuri silvice.
Aparatul de conducere de diverse niveluri include, împreună cu specialiştii din domeniul silvic, circa 2101 de angajaţi, dintre care 21% au studii universitare, 39%  - studii medii de specialitate, 40% - studii medii. În sectorul forestier lucrează 2543 de muncitori.
Pînă în anul 1990, specialiştii din silvicultură erau instruiţi în instituţiile de învăţămînt superior de profil din Rusia (Moscova, Breansk, Voronej etc.) şi Ucraina (Kiev, Lvov). În prezent, instruirea specialiştilor în silvicultură se face în Republica Moldova şi în Rom"nia. În Moldova, instruirea specialiştilor se derulează la  3 niveluri:
I. Şcoala Profesională Polivalentă din Cuhureşti, care pregăteşte pădurari;
II. Colegiul de Ecologie din Chişinău şi Colegiul de Horticultură şi Silvicultură din Camenca, care pregătesc maiştri silvici (subingineri);
III. Facultatea de Silvicultură şi Horticultură Peisajeră de la Institutul de Ştiinţe Reale de pe lîngă Universitatea de Stat din Moldova şi Universitatea  Agrară de Stat din Moldova, care pregătesc ingineri silvici.
Analiza situaţiei privind instruirea cadrelor de silvicultori relevă următoarele puncte vulnerabile:  
- 66% din pădurari nu au o pregătire profesională adecvată;
- lipseşte cadrul normativ necesar pentru  instruirea permanentă a cadrelor;
- personalul de manageri nu este pregătit pentru activitatea în noile condiţii economice;
- silvicultura Moldovei resimte deficit de specialişti de înaltă calificare şi de savanţi în domeniu.
Capitolul VI
UNELE CONCLUZII PRIVIND STAREA
ACTUALĂ ŞI PROBLEMELE SECTORULUI FORESTIER
Examinînd starea actuală a sectorului forestier, se poate constata că, începînd cu anul 1990, în  condiţiile transformărilor social-politice profunde şi acutizării crizei economice, acest sector şi-a păstrat parţial baza de producţie, potenţialul uman şi capacitatea de a administra fondul forestier. În anii 1990-1998, cu contribuţia specialiştilor în silvicultură, a fost creat şi adoptat de către Parlament un amplu cadru legislativ, care reglementează raporturile silviculturii în interconexiunea lor cu protecţia mediului, interesele economice, sociale şi culturale ale societăţii. Unităţile silvice întreţin relaţii strînse de colaborare şi fac schimb de experienţă cu organizaţiile statale şi nonguvernamentale de profil, cu specialiştii în domeniu de peste hotare. Toate acestea pot constitui un bun fundament pentru dezvoltarea durabilă a sectorului forestier.
  
   Problemele-cheie de interes naţional ale
sectorului forestier sînt:
   1. Conservarea diversităţii biologice a pădurilor
Impactul antropic asupra pădurilor, regenerarea prin lăstari de generaţiile  a 2-a, a 3-a,  practica anterioară de substituire a arboretelor autohtone prin introducenţi, distrugerea coridoarelor de interconexiune între trupurile de pădure, precum şi alţi factori au prejudiciat în mod serios potenţialul vital al pădurilor, influenţînd negativ asupra bioecosistemelor silvice, asupra diversităţii biologice floristice şi faunistice. Se impun  măsuri urgente de salvare a unor specii de plante şi animale periclitate şi de protejare  mai eficientă a speciilor vulnerabile.
  
   2. Folosirea raţională a resurselor forestiere
Cea mai mare parte din masa lemnoasă şi produsele nelemnoase ale pădurii, calitative şi ecologic pure (fructele, pomuşoarele, plantele medicinale etc.), este valorificată  ineficient. Astfel, din cauza echipamentelor învechite, întreprinderile autorităţii silvice centrale prelucrează doar 1/3 din masa lemnoasă recoltată anual.
  
   3. Extinderea suprafeţelor cu vegetaţie forestieră
Gradul de împădurire (mai puţin de 10%) a teritoriului Moldovei este insuficient pentru menţinerea unui echilibru ecologic constant, ceea ce conduce la:
- schimbări climatice bruşte, secete;
- gradul înalt de eroziune a solurilor;
- degradarea resurselor acvatice, în special a rîurilor mici;
- periclitarea diversităţii biologice;
- pierderi în producţia agricolă şi în economia naţională în ansamblu.
Împădurirea  noilor terenuri va contribui la crearea unei reţele forestiere, la reducerea gradului de eroziune a solurilor, în special în Zona de sud a Moldovei, şi  la protejarea terenurilor ameninţate de alunecări de teren (circa 50 mii ha).
  
   4. Paza şi protecţia fondului forestier
Legislaţia interzice reducerea suprafeţelor fondului forestier, însă criza energetică a condus la tăieri ilicite masive de arbori pentru folosirea acestora în calitate de lemne de foc (mai ales în localităţile rurale). Pentru ameliorarea situaţiei create, concomitent cu intensificarea măsurilor de pază şi cu aplicarea pedepselor, se impune  crearea unei rezerve stabile de lemne de foc pe baza plantaţiilor de specii de arbori cu creştere rapidă.
Starea fitosanitară a pădurilor Moldovei necesită măsuri  active de protecţie contra dăunătorilor şi  bolilor, altor  factori negativi.
   5. Ajustarea cadrului legislativ şi celui
instituţional
Sectorul forestier, care mai rămîne încă dominat de principiile de administrare caracteristice sistemului administrativ de comandă, necesită transformări esenţiale. Descentralizarea funcţiilor autorităţilor publice în condiţiile economiei de piaţă va permite realizarea măsurilor de protecţie a mediului înconjurător şi de conservare a diversităţii biologice.
   6. Suportul ştiinţific
Aflîndu-se la confluenţa intereselor de ordin ştiinţific, ecoprotectiv, economic şi social, problemele sectorului forestier îşi pot găsi soluţionarea optimă numai datorită unei baze ştiinţifice corespunzătoare. O soluţie în  acest sens este crearea în cadrul autorităţii silvice centrale a unei unităţi speciale de planificare şi coordonare a investigaţiilor ştiinţifice respective, efectuate în fondul forestier de către instituţiile Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice.
   7. Instruirea şi perfecţionarea cadrelor
Noile condiţii de administrare, protecţie şi realizare a potenţialului fondului forestier impun introducerea unor elemente speciale în programul disciplinelor universitare legate de silvicultură, în programele de recalificare  a lucrătorilor silvici de divers rang, precum şi organizarea educaţiei ecologice a populaţiei, stabilirea colaborării cu organizaţiile nonguvernamentale.
   Capitolul VII
CONCEPŢIA DE  BAZĂ ŞI OBIECTIVELE  DEZVOLTĂRII DURABILE
A SECTORULUI  FORESTIER AL REPUBLICII MOLDOVA
1. Concepţia de bază
Actuala stare a sectorului forestier naţional, în care:
- pădurile degradează încontinuu;  
- măsurile de protecţie a vegetaţiei forestiere sînt insuficiente pentru a menţine echilibrul ecologic necesar dezvoltării favorabile a societăţii umane;
- contribuţia directă a sectorului forestier la soluţionarea problemelor  social-economice rămîne sub limita posibilităţilor, -
impune adoptarea a două direcţii strategice de bază:
a) restabilirea potenţialului ecoprotectiv şi bioproductiv al pădurilor;
b) extinderea suprafeţelor cu vegetaţie forestieră.
Restabilirea potenţialului ecoforestier trebuie calificată drept o componentă indispensabilă a prezentei strategii, efectele ei fiind:
a) atenuarea efectului distructiv al schimbărilor bruşte de temperatură, al secetelor şi altor factori climatici negativi;
b) diminuarea degradării solurilor prin eroziune, care, în prezent, a afectat peste 80% din terenurile agricole, soldîndu-se cu pierderea  a 40-60% din fertilitatea acestora;
c) reducerea şi stoparea alunecărilor de teren, care, în ultimii ani, au căpătat caracter de catastrofă naţională;
d) ameliorarea calitativă a resurselor acvatice, vegetaţia forestieră contribuind la  alimentarea  eficientă a pînzei freatice,  reducerea debitului solid şi a concentraţiei de poluanţi;
e) reducerea poluării atmosferei, dat fiind faptul că vegetaţia forestieră captează bioxidul de carbon  şi diverse noxe ce periclitează sănătatea oamenilor şi vitalitatea  ecosistemelor biologice;
f) realizarea unui pas decisiv în conservarea diversităţii biologice, vegetaţia forestieră oferind refugiu şi habitate pentru diverse specii de plante şi animale sălbatice aflate pe cale de dispariţie în urma impactului antropogen;
g) sporirea potenţialului de resurse lemnoase şi a volumului de produse accesorii.
2. Obiectivele strategiei
Realizarea concepţiei de bază a prezentei strategii impune:
  A. Sporirea potenţialului ecoprotectiv
şi bioproductiv al pădurilor naturale
Dat fiind faptul că pădurile naturale constituie nucleul fondului forestier, în calitate de elemente prioritare ale programului de acţiuni se preconizează:
- prevenirea degradării în continuare a ecosistemelor forestiere prin folosirea durabilă a acestora, prin formarea şi menţinerea structurii optime a arboretelor;
- protejarea ecosistemelor forestiere rare şi periclitate (făgete, stejărete şi gorunete  petrofite, păduri de stejar pufos);
- menţinerea şi ameliorarea bonităţii staţiunilor forestiere drept condiţie fundamentală pentru conservarea diversităţii componentelor  vii ale ecosistemelor forestiere;
- efectuarea unor ample lucrări de regenerare şi reconstrucţie a pădurilor, avînd drept scop ameliorarea compoziţiilor cu biotipuri rezistente la secetă şi la alţi factori negativi, substituirea introducenţilor care s-au compromis în cultură şi restabilirea fitocenozelor autohtone;
- crearea coridoarelor de interconexiune între masivele împădurite, care ar  spori vitalitatea trupurilor de pădure.
B. Conservarea diversităţii  biologice a pădurilor
Conservarea diversităţii biologice a pădurilor este un element operaţional esenţial al gestionării durabile a pădurilor şi un obiectiv al politicii forestiere.
Programul de conservare a diversităţii biologice a pădurilor va include o serie de activităţi de importanţă primordială, inclusiv:
a) extinderea regenerării naturale a arboretelor prin aplicarea  tratamentelor care   permit conservarea şi crearea de arborete variate cu structuri orizontale şi verticale optime;
b) ajustarea sistemului de arii protejate la cerinţele reprezentării  întregului spectru al ecosistemelor forestiere, constituirea unei reţele ecologice de păduri cu o protecţie mai sigură şi păduri de interes deosebit pentru  conservarea şi restabilirea ecosistemelor forestiere reprezentative;
c) aplicarea metodelor şi tehnicilor privind îngrijirea arboretelor pe un fundal ecologic adecvat, racordat la obiectivele conservării şi ameliorării diversităţii biologice forestiere, protejarea ecosistemelor forestiere periclitate şi vulnerabile (făgete, stejărete şi gorunete petrofite, păduri de stejar pufos);
d) conservarea şi consolidarea formelor de relief prin împădurirea, pe baze staţional-tipologice, a terenurilor supuse alunecărilor şi erodate pluvial;
e) ameliorarea diversităţii biologice a pădurilor degradate din punct de vedere silvobiologic prin aplicarea de tehnologii bazate pe reconstrucţia ecologică a pădurilor;
f) integrarea problematicii conservării diversităţii biologice a pădurilor în concepţia şi practica amenajamentelor silvice;
g) completarea criteriilor de zonare funcţională a pădurilor cu elemente referitoare la conservarea diversităţii biologice, inclusiv a  resurselor genetice forestiere;
h) interzicerea substituirii pădurilor autohtone prin introducenţi şi specii  exotice fără o testare prealabilă profundă;
i) renunţarea treptată la combaterea chimică a dăunătorilor forestieri şi aplicarea prudentă a metodelor biologice de combatere, care pot diminua diversitatea biologică  şi  distruge echilibrul natural al pădurilor;
j) interzicerea defrişării nejustificate a pădurilor şi a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier;
k) stoparea fragmentării sau distrugerii habitatelor silvice, fenomene ce se soldează cu reducerea numărului de indivizi supravieţuitori, provoacă consecinţe negative ale inbreeding-ului, driftului genetic şi pierderea diversităţii genetice;
l) menţinerea diversităţii speciilor prin realizarea unor programe speciale de conservare a taxonilor rari şi vulnerabili, prin crearea cadrului normativ pentru  protecţia eficientă a acestora;
m) asigurarea conservării speciilor de importanţă mondială;
n) evitarea distrugerii căilor de migrare a speciilor faunistice;
o) elaborarea şi realizarea unor programe de iniţiere a publicului larg şi a factorilor de decizie în ceea ce priveşte importanţa conservării diversităţii biologice, antrenarea organizaţiilor nonguvernamentale în aceste activităţi;
p) pregătirea  personalului ingineresc capabil să realizeze obiectivele menţionate.
C. Extinderea suprafeţelor acoperite
cu vegetaţie  forestieră
Funcţiile ecoprotective ale pădurii se manifestă mai pronunţat numai în cazul în care gradul de împădurire a teritoriilor depăşeşte 15%. Pentru aceasta este necesar de a acoperi cu vegetaţie forestieră cel puţin 130 mii ha şi de a crea:
- trupuri noi de pădure,  extinzînd  suprafeţele celor existente;
- insule verzi de arbori şi arbuşti;
- coridoare de interconexiune între  masivele împădurite;
- perdele de protecţie de-a lungul rîurilor, drumurilor şi în jurul obiectivelor industriale.
La eşalonarea sarcinilor pentru atingerea acestui obiectiv se va acorda prioritate:
în plan teritorial - judeţelor din Zona de sud a ţării, care suferă în mod deosebit de secetă, eroziune a solului şi deficit de resurse acvatice;
în plan structural - noilor trupuri de pădure şi coridoarelor de interconexiune între acestea, create preponderent pe cursurile rîurilor, obţinîndu-se astfel mai multe avantaje, cum ar fi protecţia solurilor, ameliorarea regimului hidrologic, conservarea diversităţii biologice;
în plan funcţional - trupurilor de pădure cu specii de creştere rapidă, ceea ce va ameliora aprovizionarea populaţiei cu lemne de foc.
În acest scop se preconizează:
a) împădurirea terenurilor degradate, a celor din zonele de protecţie a apelor, conform prevederilor legislaţiei;
b) transmiterea unor terenuri aflate în proprietate privată pentru întregirea  reţelei forestiere (prin despăgubiri din partea statului sau prin  schimburile de terenuri).
D. Sporirea eficienţei activităţilor de pază  
şi protecţie a fondului forestier
În scopul diminuării numărului de contravenţii silvice, în special a tăierilor ilicite şi  păşunatului neautorizat, se impune:
- încheierea procesului de transferare a terenurilor fondului forestier, administrat de primării, unităţi agricole şi alţi deţinători de păduri, în gestiunea  autorităţilor silvice;
- trecerea tuturor noilor plantaţii de vegetaţie forestieră (de pe terenurile  degradate, perdelele de protecţie a apelor, coridoarele de interconexiune etc.) în gestiunea autorităţilor silvice;
- ţinerea unei evidenţe stricte a rezervelor de masă lemnoasă ca sursă energetică, inclusiv evidenţa recoltării şi distribuirii acesteia către populaţie;
- crearea în cadrul fondului forestier a plantaţiilor de arbori cu creştere rapidă (culturi energetice) pentru satisfacerea necesităţilor populaţiei în lemne de foc;
- ajustarea legislaţiei privind conservarea pădurilor la necesităţile combaterii păşunatului neautorizat şi soluţionarea, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, a problemelor ce ţin de paza pădurilor;
- promovarea personalului de teren pe baza unor teste psihovolitive şi de verificare a capacităţilor fizice,  dotarea acestuia cu arme, echipamente portabile de recepţie-emisie, asigurarea cu mijloace de transport;
- ajustarea suprafeţelor cantoanelor silvice la situaţia creată privind paza pădurilor împotriva contravenţiilor;
- conlucrarea activă cu organele de menţinere a ordinii publice, cu instanţele judecătoreşti şi cu populaţia  locală.
În scopul  protecţiei  pădurilor contra bolilor şi dăunătorilor sînt necesare:  
- asigurarea dezvoltării ecosistemelor forestiere în contextul minimalizării probabilităţii extinderii focarelor de dăunători, inclusiv prin crearea condiţiilor pentru menţinerea populaţiilor de entomofagi naturali, precum şi extinderea activităţilor de depistare şi pronosticare a focarelor de dăunători, avînd drept scop combaterea integrală a focarelor pînă la reducerea populaţiilor de dăunători sub pragul capacităţii de autoapărare a pădurilor;
- optimizarea sistemului de monitoring forestier, care  reprezintă o modalitate eficientă de depistare a factorilor dăunători şi  de evaluare a prejudiciilor cauzate de aceştia.
E. Sporirea aportului sectorului forestier
la soluţionarea problemelor social-economice
Aportul direct. După realizarea obiectivelor specificate la capitolul "Extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră", se va consolida potenţialul ecoprotectiv al pădurilor existente, iar trecerea în viitorul apropiat a arboretelor de vîrstă mijlocie în categoriile preexploatabile şi exploatabile  va contribui  la o creştere considerabilă a volumului de masă lemnoasă exploatabilă. La aceasta vor contribui şi cele 130 mii ha de noi terenuri împădurite, permiţînd astfel majorarea posibilităţii de recoltare la produsele principale pînă la 400 mii m3 pe an, adică dublarea ei.
O sursă importantă de venit urmează să devină prelucrarea integrală a lemnului şi folosirea raţională a produselor nelemnoase ale pădurii, cu condiţia dotării unităţilor respective cu utilaje şi tehnologii moderne performante, fapt care va eficientiza ramura silvică. Un aport substanţial vor aduce gospodăriile cinegetice, turismul cinegetic, ecoturismul, activităţile auxiliare profitabile.
Valorificarea resurselor menţionate va crea noi locuri de muncă şi va avea un efect social pozitiv, reducînd astfel tensiunile sociale, mai ales în mediul rural.
Aportul indirect. O influenţă benefică asupra economiei naţionale şi a societăţii vor avea următoarele efecte ale realizării obiectivelor menţionate în prezentul capitol:
- atenuarea efectului destabilizator al unor factori biotici şi abiotici;
- diminuarea gradului  de degradare a  solurilor;
- reducerea şi stoparea alunecărilor de teren;
- ameliorarea calitativă a resurselor acvatice;
- conservarea agenţilor biologici, care contribuie la stabilitatea ecosistemelor pe terenurile agricole;
- reducerea poluării aerului atmosferic.
F. Conservarea peisajului rural naţional
Noua concepţie de dezvoltare a localităţilor ţării şi a teritoriilor acestora presupune împădurirea terenurilor degradate, crearea perdelelor forestiere de protecţie, a spaţiilor verzi din intravilan şi extravilan, remodelarea peisajului naţional şi ameliorarea condiţiilor de trai ale populaţiei.
Capitolul VIII
MIJLOACELE DE REALIZARE A STRATEGIEI
  Aplicarea tezelor prezentei strategii  necesită crearea:
- unui cadru instituţional adecvat;
- unui suport ştiinţific solid;
- unui sistem modern de instruire şi perfecţionare profesională  a cadrelor;
- unui sistem de educaţie a conştiinţei ecoforestiere la  populaţie;
- unui cadru social-economic favorabil;
- unor capacităţi  productive sporite ale ramurii; precum şi a
- unui suport  financiar permanent.
   1. Perfecţionarea cadrului instituţional
   A. Cadrul legislativ
Pentru asigurarea dezvoltării durabile a sectorului forestier se impune actualizarea cadrului legislativ prin elaborarea, adoptarea şi realizarea unor astfel de acte legislative cum ar fi:
Legea cu privire la administrarea fondului forestier. Ţinînd cont de caracterul specific al ramurii silvice, care exercită nu  numai importante funcţii de protecţie a mediului, dar şi produce bunuri materiale,  prestează unele servicii (de ordin recreativ, curativ etc.), legea trebuie să definească clar locul autorităţii silvice centrale în cadrul structurilor guvernamentale, precum şi competenţa unităţilor silvice;
Legea extinderii pădurilor şi altor forme de vegetaţie forestieră. Extinderea pădurilor şi a altor forme de vegetaţie forestieră este un obiectiv extrem de important al Strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier şi necesită o strictă reglementare legală;
Legea păşunatului şi a păşunilor publice. Sporirea efectivului de animale din sectorul privat depăşeşte capacităţile terenurilor pentru păşunat, problema respectivă devenind un punct de ciocnire a intereselor social-economice cu interesele de protecţie a mediului. Problema necesită un studiu multilateral şi o rezolvare legislativă corectă, în caz contrar, eforturile orientate spre protecţia şi extinderea pădurilor şi altor forme de vegetaţie forestieră nu vor da rezultatele scontate;
Legea vînatului. Legea va reglementa relaţiile care apar în cadrul folosirii fondului cinegetic, terenurilor silvice şi agricole, a suprafeţelor acvatice în scopurile vînatului, precum şi folosirea, protecţia şi regenerarea speciilor de vînat.
În procesul  implementării prezentei strategii vor apărea şi alte probleme, care vor necesita ajustări legislative.
     B. Cadrul instituţional
Cerinţa de bază faţă de cadrul instituţional al sectorului forestier este realizarea prezentei strategii conform legislaţiei, efectuînd:
a) descentralizarea funcţiilor serviciilor publice;
b) acordarea unor noi atribuţii autorităţilor administraţiei publice locale;
c) ajustarea structurii regionale a sectorului forestier la noua organizare administrativ-teritorială a ţării.
Cît priveşte autoritatea silvică centrală, se va ţine cont de specificul ramurii silvice, care are două funcţii importante - protecţia mediului înconjurător şi desfăşurarea activităţilor economice de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu.
Autoritatea silvică centrală va elabora şi va promova politica şi strategiile de dezvoltare în domeniul forestier, va asigura suportul financiar  al realizării acestora la nivel naţional.
Pentru asigurarea unei gestionări eficiente a pădurilor, pentru realizarea prezentei strategii şi a programelor aferente, în cadrul autorităţii silvice centrale se va constitui un centru de prognoză, monitoring, programe şi strategii.
Structura administrativă din teritoriu se va constitui în corespundere cu noile principii  de administrare teritorială şi de descentralizare a funcţiilor administrative. Ponderea decisivă a activităţilor silvice va reveni ocoalelor silvice cu suprafaţa totală de 6-8 mii ha în zona forestieră şi 3-5 mii ha în zonele cu mai puţine păduri,  subordonate autorităţilor silvice teritoriale (unităţi silvice şi silvocinegetice de stat etc.). Autorităţile silvice teritoriale vor elabora şi aplica strategiile zonale, fiind centre de coordonare şi control al activităţii ocoalelor silvice şi servind drept intermediar între acestea şi autoritatea silvică centrală, precum şi autorităţile administraţiei publice locale. Dat fiind gradul sporit de dispersare şi amplasare neuniformă a pădurilor, la instituirea autorităţilor silvice teritoriale se va ţine cont atît de principiul teritorial-administrativ, cît şi de amplasarea pădurilor şi raţiunea economică.
  
   2. Asigurarea suportului ştiinţific
Dezvoltarea durabilă a sectorului forestier impune desfăşurarea unui amplu program  de investigaţii ştiinţifice în următoarele direcţii:
- elaborarea caracteristicii variabilităţii genetice a principalelor specii forestiere în vederea asigurării bazei semincere şi a conservării resurselor genetice forestiere;
- descrierea şi sistematizarea ecosistemelor forestiere naturale în raport cu gradul de vulnerabilitate al acestora  în scopul eficientizării lucrărilor silvice;
- asigurarea unor tehnici şi tehnologii adecvate de reconstrucţie ecologică a pădurilor degradate genetic şi cenotic;
- fundamentarea stiinţifică şi elaborarea tehnologiilor de împădurire, pe baze staţional-tipologice, a terenurilor predispuse alunecărilor şi eroziunilor pluviale;
- sporirea diversităţii biologice prin lucrări de împădurire;
- crearea suportului stiinţific pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor forestieri prin metode biologice.
   3. Modernizarea sistemului de instruire
profesională şi perfecţionare a cadrelor
Formarea profesională a personalului silvic la nivelul cerinţelor moderne necesită:
- susţinerea serioasă a sistemului naţional de  învăţămînt în domeniul silvic, înfiinţat acum cîţiva ani, asigurarea instituţiilor de învăţămînt cu spaţii, echipamente moderne, suprafeţe experimentale, manuale şi alte materiale didactice;
- modernizarea procedurii de admitere la cele trei niveluri de învăţămînt prin aplicarea metodelor moderne de testare a cunoştinţelor şi a aptitudinilor, potrivit precsripţiilor profesionale;
- racordarea programelor de studii la cerinţele silviculturii naţionale;
- eficientizarea procesului de studii prin aplicarea metodelor moderne de predare şi testare a cunoştinţelor;
- elaborarea şi editarea de manuale şi materiale didactice suplimentare reflectînd specificul silviculturii în Moldova;
- ameliorarea procesului de selectare a cadrelor didactice;
- încurajarea cercetărilor ştiinţifice ale studenţilor;
- diversificarea contactelor dintre insituţiile de învăţămînt silvic din ţară şi cele de peste hotare prin invitarea profesorilor, schimbul de studenţi etc.;
- crearea şi implementarea unui sistem de instruire continuă a cadrelor  de toate nivelurile;
- instituirea unui centru de perfecţionare a personalului de toate gradele, care ar putea servi, pe baze contractuale, şi alţi beneficiari silvici.
   4. Educarea conştiinţei ecoforestiere
Dezvoltarea durabilă a sectorului forestier este de neconceput fără informarea suficientă a publicului larg şi educarea conştiinţei ecoforestiere la populaţie. În acest scop, se impune organizarea în cadrul autorităţii silvice centrale a unei secţii  speciale abilitate cu:
- informarea populaţiei despre starea de lucruri în sectorul forestier şi acordarea consultaţiilor;
- elaborarea şi implementarea unor programe anuale de propagandă silvică;
- asigurarea accesului populaţiei la informaţia corespunzătoare, participarea la adoptarea deciziilor în conformitate cu Convenţia de la Aarhus, colaborarea la nivel  regional, naţional şi internaţional;
- mediatizarea obiectivelor silvice prin intermediul presei scrise, a audiovizualului şi cinematografiei;
- organizarea conferinţelor, seminarelor şi prelegerilor publice, concursurilor cognitive, altor acţiuni de conştientizare de către publicul larg a problemelor din domeniul forestier;
- includerea în programele de instruire pentru toate instituţiile de învăţămînt general a unor tematici obligatorii privind protecţia pădurilor;
- studierea şi propagarea celor mai progresiste tradiţii care există în silvicultură şi agricultură;
- editarea de materiale propagandistice (broşuri, postere, filme) privind protecţia pădurilor naturale pentru studenţi, elevi şi publicul larg;
- publicarea şi distribuirea hărţilor ce reprezintă pădurile Republicii Moldova şi a ghidului "Pădurile  Moldovei";
- întreţinerea de contacte permanente cu organizaţiile nonguvernamentale şi partidele politice ale căror programe includ prevederi în domeniul forestier şi al protecţiei mediului;
- antrenarea personalului din teren în acţiunile de difuzare a materialelor propagandistice editate  cu concursul autorităţii silvice  centrale şi a organizaţiilor nonguvernamentale;
- propagarea obiectivelor silvice la nivel local şi antrenarea populaţiei în plantarea şi protecţia pădurilor.  
La realizarea sarcinilor menţionate va contribui şi constituirea, pe lîngă autoritatea silvică centrală, a unui consiliu consultativ pentru implementarea prezentei strategii.
   5. Crearea cadrului social-economic cu capacitate de integrare
Prezenta strategie va fi realizată în conformitate cu alte strategii, programe naţionale şi regionale, în special cu cele care vizează raporturile interramurale cu silvicultura.
     A. Silvicultura şi protecţia mediului
Dat fiind rolul extrem de important al pădurilor şi al vegetaţiei forestiere în atenuarea efectelor climatice negative, în ameliorarea calităţii aerului, a regimului hidrologic, în protecţia solurilor şi conservarea diversităţii biologice, prezenta strategie va constitui o parte integrantă a Programului naţional de acţiuni privind protecţia mediului înconjurător şi folosirea raţională a resurselor naturale. În acest context se impune  elaborarea şi  realizarea următoarelor programe:
- revizuirea structurii economiei naţionale în baza concepţiei  dezvoltării durabile a acesteia;
- ameliorarea regimului hidrologic în bazinele rîurilor Nistru, Prut şi ale rîurilor mici;
- diminuarea influenţei negative a factorilor climatici asociaţi cu efectul de seră.
     B. Agricultura şi silvicultura
Deficitul de vegetaţie forestieră în Zona de nord a ţării şi, într-o măsură mai mare, în Zona  de sud a intensificat impactul asupra agriculturii şi silviculturii al unor fenomene negative, cum ar fi eroziunea mecanică şi eoliană a solurilor, aridizarea, reducerea diversităţii biologice, scăderea productivităţii muncii în agricultură. În anii 50-80 au fost desfăşurate lucrări ample de creare a perdelelor forestiere de protecţie a terenurilor şi de plantare a pădurilor şi a spaţiilor verzi, lucrări ce s-au soldat cu acoperirea  cu vegetaţie forestieră a circa 200 mii ha de teren. În anii 80, unităţile agricole au refuzat să ofere terenuri pentru crearea de noi perdele de protecţie a terenurilor, fapt ce a stopat crearea acestora. Cele anterior plantate şi trecute în gestiunea primăriilor au fost în mare parte expuse degradării ca urmare a tăierilor  ilicite, păşunatului neautorizat, poluării cu deşeuri etc. Între timp, problema  degradării terenurilor agricole prin eroziune a devenit o calamitate de nivel naţional, necesitînd intervenţii urgente, în special  în protecţia solurilor, prin crearea unor reţele de trupuri de pădure şi perdele forestiere de protecţie.
În condiţiile noi, în legătură cu trecerea terenurilor agricole în proprietate privată, se impune adoptarea unei concepţii  agrosilvice, care va  preconiza:
- intensificarea activităţilor de pază şi protecţie a spaţiilor verzi şi a perdelelor forestiere de protecţie, includerea acestora în amenajamentele silvice;
- implementarea unor noi sisteme şi scheme de creare a vegetaţiei lemnoase;
- aplicarea sistemelor cunoscute în Europa (adaptate la condiţiile Moldovei) sau elaborarea unor sisteme speciale de împădurire a terenurilor, destinate reconstrucţiei ecologice în scopul creării, în termene cît mai restrînse, a condiţiilor pentru dezvoltarea ecosistemelor forestiere şi mixte, a asociaţiilor de plante erbacee cu diversitate biologică maximă;
- încurajarea financiară şi materială a locuitorilor rurali care împăduresc terenurile degradate sau cu productivitate agricolă scăzută;
- includerea în fondul destinat împăduririi a unor terenuri din rezerva primăriilor şi a unor terenuri proprietate privată răscumpărate.
Se impune  elaborarea şi realizarea următoarelor programe:
- programele republicane şi regionale privind protecţia solurilor contra degradării, ameliorarea terenurilor degradate şi refacerea acestora;
- programele privind constituirea plantaţiilor forestiere de protecţie pe o suprafaţă de 1400 ha anual, plantarea perdelelor de protecţie a terenurilor pe 200 ha anual, plantarea pădurilor în luncile rîurilor, pe terenurile supuse alunecărilor şi  pantele abrupte pe 400 ha anual;
- programul de folosire eficientă a terenurilor agricole, ţinînd cont de  diversitatea resurselor naturale şi de condiţiile ecologice.  
  
  C. Silvicultura şi complexul energetic
În condiţiile actuale, pădurile sînt una din puţinele resurse energetice proprii de care dispune Moldova. Deosebit de acută a devenit problema asigurării populaţiei cu combustibil de foc, în special în localităţile rurale, fapt care a provocat tăieri ilicite masive, a pus în pericol însăşi existenţa pădurilor.
Sectorul forestier, împreună cu departamentele de resort, va participa la elaborarea şi realizarea programelor energetice, în care scop se va efectua:
- evaluarea corectă a volumului de masă lemnoasă  furnizată anual de sectorul forestier în calitate de lemne de foc, în plan naţional şi regional;
- ameliorarea sistemului de recoltare a masei lemnoase pentru necesităţile energetice;
- crearea unui sistem de oferte a lemnelor de foc flexibil la conjunctura pieţei.  
Programele de perspectivă avansată (pe o perioadă de 20-30 de ani) vor fi orientate spre valorificarea noilor rezerve provenite din extinderea fondului forestier şi din plantarea unor păduri cu randament sporit de creştere.
D. Silvicultura, exploatarea forestieră şi industria lemnului
Pădurile existente, avînd o posibilitate anuală de recoltare a produselor principale de numai 195 mii m3, satisfac doar parţial cerinţele interne în creştere continuă de masă lemnoasă. Principala problemă constă în valorificarea acestei posibilităţi (inclusiv a lemnului  valoros din stejar, nuc, tei etc.) în volume foarte mici şi în asortiment limitat, ceea ce nu poate aduce un profit considerabil nici ramurii, nici statului. Se impune elaborarea unor programe speciale de valorificare eficientă a resurselor existente de masă lemnoasă prin prelucrarea integrală a lemnului, dotarea unităţilor respective cu utilaje şi tehnologii moderne.
    
   E. Silvicultura şi activităţile recreative
Potenţialul enorm cultural-recreativ şi de asanare pe care îl au pădurile oferă sectorului forestier posibilitatea de a include în programele sale de dezvoltare turismul şi  alte activităţi recreative. Cu participarea organizaţiilor de stat interesate, a autorităţilor administraţiei publice locale, a firmelor şi asociaţiilor  de profil, se va efectua inventarierea capacităţilor recreative ale pădurilor, în special în ceea ce priveşte vînatul, pescuitul şi ecoturismul, avînd drept scop trasarea de rute şi itinerare turistice, crearea infrastructurii respective. Pe lîngă profitul direct, prestarea serviciilor corespunzătoare va avea drept rezultat şi crearea unor surse suplimentare de venit pentru populaţia rurală.
F. Silvicultura şi ocrotirea sănătăţii
În domeniul utilizării potenţialului forestier în scopul ocrotirii sănătăţii se preconizează:    
- crearea unei baze de materii prime pentru industria farmaceutică, sectorul silvic asigurînd cultivarea şi colectarea plantelor medicinale necesare;
- restabilirea sanatoriilor şi caselor de odihnă situate în zona forestieră, în special a celor pentru prevenirea şi tratamentul patologiilor sistemului nervos şi cardiovascular.
  G. Silvicultura şi amenajarea teritoriului
Pădurile constituie elementul obligatoriu în amenajarea teritoriului. Sectorul forestier, împreună cu ministerul de resort şi autorităţile administraţiei publice locale, va participa la elaborarea şi implementarea tuturor proiectelor privind domeniul vizat. În această direcţie se preconizează pregătirea următoarelor programe:
- elaborarea unor metode noi de organizare a teritoriului în baza principiilor ecologice;
- structurarea peisagistică a teritoriului, prognozarea efectelor ecologice şi economice ale structurilor configuraţiei peisagistice.
   6. Capacităţile de producţie ale silviculturii
Pentru asigurarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi de extindere a terenurilor împădurite, lucrări prevăzute de prezenta strategie, ramura silvică dispune de personal calificat, de utilajele necesare, de 17 pepiniere cu o suprafaţa totală de 900 ha şi o capacitate anuală de peste  80 milioane de puieţi. Sporirea  bazei semincere şi a capacităţilor sistemului de pepiniere nu va cere mari investiţii.
   7. Suportul financiar
Elaborarea programelor şi proiectelor pentru implementarea prezentei strategii va fi finanţată atît din mijloacele proprii, cît şi din alte surse.
Mijloacele proprii se vor obţine din comercializarea produselor lemnoase şi nelemnoase, precum şi din alte activităţi aferente practicii silvice.
Alte surse de obţinere a mijloacelor vor fi:  
- subvenţiile bugetare speciale destinate dezvoltării durabile a sectorului forestier;
- creditele interne şi externe pe termen lung şi donaţiile din partea organizaţiilor internaţionale care vor  manifesta interes pentru realizarea prezentei strategii;
- asistenţa tehnică din partea organizaţiilor internaţionale pentru realizarea unor programe speciale.