În scopul realizării prevederilor art. 7 şi 28 din Legea regnului vegetal nr. 239-XVI din 8 noiembrie 2007 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.40-41, art.114), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul cu privire la păşunat şi cosit (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina agenţiilor şi inspecţiilor ecologice, serviciilor sanitar-veterinare de stat raionale/municipale şi autorităţilor administraţiei publice locale.
    3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 1 ianuarie 2011.

    Prim-ministru                                                        Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                               Valeriu Lazar
    Ministrul mediului                                                 Gheorghe Şalaru

    Nr. 667. Chişinău, 23 iulie 2010.


    1. Regulamentul cu privire la păşunat şi cosit (în continuare – Regulament) stabileşte regulile ce ţin de crearea, protecţia şi utilizarea durabilă a păşunilor şi fîneţelor pe terenurile din fondul funciar proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia ariilor naturale protejate de stat şi terenurilor fondului forestier. 
    2. Prezentul Regulament se aplică gospodăriilor individuale, agenţilor economici şi autorităţilor publice locale.
    3. Obiectivele Regulamentului sînt:
    reglementarea activităţilor de creare, restabilire, protecţie şi utilizare durabilă a păşunilor şi fîneţelor;
    crearea condiţiilor de sporire a productivităţii păşunilor şi fîneţelor;
    conservarea compoziţiei asociaţiilor de plante pe parcursul unei perioade îndelungate.
    4. În sensul prezentului Regulament, sînt utilizate următoarele noţiuni:
    presiune asupra păşunii – numărul de animale raportat la o unitate de suprafaţă de păşune;
    rotaţia sectoarelor de  păşunat – utilizarea păşunilor, în urma căreia se modifică, într-o anumită succesiune, perioadele de utilizare a sectoarelor de păşunat.
    5. Organele administraţiei publice locale stabilesc sectoarele şi termenul de păşunat pe terenurile fondului funciar proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, pe care trebuie să le anunţe cu 10 zile înainte de termenul fixat, respectarea lor fiind obligatorie pentru toţi deţinătorii de animale.
    6. Păşunatul nu se admite înainte de ultima decadă a lunii aprilie sau prima decadă a lunii mai, cînd solul s-a zvîntat şi temperatura aerului nu cade noaptea sub +5°C, iar plantele au înălţimea minimă de aproximativ 10 cm – în cazul păşunilor formate din plante de talie joasă, şi de aproximativ 15 cm – pe păşunile formate din plante de talie înaltă.
    7. Pe păşunile situate în pante, cu gradul slab de acoperire a solului cu vegetaţie şi pe care persistă pericolul de eroziune, păşunatul trebuie să înceapă în ultima decadă a lunii mai sau în prima decadă a lunii iunie.
    8. Perioada de păşunat  trebuie să varieze în funcţie de condiţiile climatice şi starea asociaţiilor de plante din zona respectivă. În lunci trebuie să se organizeze pînă la
    4 cicluri de păşunare, iar pe păşunile de pe versanţi – pînă la   3 cicluri.
    9. Perioada de păşunat trebuie să se  încheie în prima decadă a lunii noiembrie sau  cu o lună înainte de coborîrea temperaturii medii în decurs de 24 de ore sub 0°C.
    10. La atribuirea terenurilor pentru păşunat, organele administraţiei publice locale trebuie să ţină cont de speciile de animale şi compoziţia floristică a păşunilor.
    11. Pentru păşunatul bovinelor, organele administraţiei publice locale trebuie să repartizeze terenurile cu dominarea gramineelor şi leguminoaselor, situate în luncile rîurilor şi în partea inferioară a versanţilor. Pentru tineretul de pînă la vîrsta de cinci luni  trebuie să se repartizeze terenuri cu plante mustoase.
    12. Pentru ovine şi caprine, organele administraţiei publice locale trebuie să repartizeze terenuri cu graminee şi leguminoase xerofite sau cu varietăţi de talie joasă, amplasate în partea superioară a versanţilor.
    13. Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să întocmească amenajamente pastorale şi planuri privind lucrările de întreţinere, ameliorare şi exploatare raţională a păşunilor publice, în conformitate cu Legea zootehniei nr. 412-XIV din 27 mai 1999.
    14. În scopul utilizării durabile a păşunilor, utilizatorii de păşuni trebuie să asigure rotaţia sectoarelor de păşunat, conform recomandărilor din anexa nr.1 la prezentul Regulament.
    15. La elaborarea schemei de rotaţie, utilizatorii de păşuni trebuie să ţină cont de următoarele cerinţe:
    a) modificarea anuală a ordinii de păşunat a parcelelor (dacă în anul curent păşunatul se  începe cu prima parcelă, apoi în anul următor perioada de păşunat se va începe cu parcela a doua, apoi cu a treia etc.);
    b) utilizarea periodică a cositului în parcele, începînd cu parcelele în care s-a început păşunatul în primăvara anului precedent;
    c) colectarea periodică a seminţelor de specii de plante valoroase pentru hrana animalelor, iar pentru unele păşuni se va asigura o întrerupere temporară a păşunatului, cu aplicarea măsurilor agrotehnice.
    16. Organele administraţiei publice locale este necesar să elaboreze Planul lucrărilor de întreţinere, ameliorare şi exploatare raţională a păşunilor publice, conform legislaţiei în vigoare cu privire la păşunat şi cosit şi luînd în considerare următoarele:
    a) cantitatea de masă furajeră necesară pentru animale şi posibilitatea păşunii de a asigura această cantitate;
    b) atribuirea terenurilor pentru diferite specii de animale;
    c) consecutivitatea păşunatului pe sectoare.

    17. Utilizatorii de păşuni trebuie să asigure respectarea presiunii admisibile asupra păşunii (PAP), care se exprimă în cap de animal convenţional la hectar (CAC/ha) şi se calculează de autoritatea publică locală conform formulei:

P

PAP = ------------------,

R x D

    unde:
    - PAP – presiunea admisibilă asupra păşunii, CAC/ha;
    - P – productivitatea unui hectar de păşune / masă verde, kg/ha;
    - R – raţia de furaj pentru 24 de ore a unei bovine, kg (conform anexei nr.2 la prezentul Regulament);
    - D – durata perioadei de păşunat, zile.
    18. La determinarea presiunii admisibile asupra păşunii în cazul altor specii de animale este necesar să se aplice datele privind raţia zilnică de furaj pentru diferite specii de animale, conform anexei nr.2 la prezentul Regulament, şi coeficienţii de transformare pentru alte specii de animale, conform anexei nr.3 la prezentul Regulament.
    19. Suprafaţa necesară pentru păşunatul unei cirezi de bovine se calculează reieşind din presiunea admisibilă asupra păşunii.
    20. În raioanele din nordul republicii încărcătura la  10 ha de păşune trebuie să constituie pînă la 10 bovine, în raioanele de centru – pînă la 8 bovine, iar în cele de sud – pînă la 6 bovine.
    21. În cazul tipurilor şi subtipurilor de sol cu productivitate redusă (sol salinizat, alcalinizat, calcaros, nisipos etc.), presiunea admisibilă asupra păşunii se reduce cu 15% în raport cu productivitatea păşunii.
    22. În scopul pregătirii păşunilor către perioada de păşunat, utilizatorii de păşuni trebuie să îngrădească parcelele pentru păşunat, să amenajeze pe acestea ocoale şi terenuri pentru adăpatul vitelor.
    23. Amenajarea ocoalelor pentru vite se efectuează la o distanţă mai mare de 300-500 m de la bazinele de apă, cu excepţia rîului Prut, a fluviilor  Nistru şi Dunăre, unde această distanţă va fi mai mare de 1000 m.
    24. Ocoalele de vară se îngrădesc cu instalaţii portabile.
    25. În scopul asigurării productivităţii păşunilor şi creării condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea plantelor, organele administraţiei publice locale  trebuie să asigure păşunatul în sistem de parcele.
    26. Utilizatorii de păşuni, conform sistemului de parcele prescris de organele administraţiei publice locale, separă parcelele pentru păşunat, fiecare avînd ieşire la terenul pentru adăpat şi la ocol, limitînd trecerea animalelor în alte parcele.
    27. Utilizatorii de păşuni efectuează delimitarea parcelelor, luînd în considerare formele naturale de relief (rîuri, văi), vegetaţia lemnoasă existentă (lizieră, pîlcuri de arbori), drumurile, indicatoarele convenţionale, gardurile vii sau gardurile propriu-zise.
    28. La elaborarea sistemului de păşunat, organele administraţiei publice locale trebuie să aplice următoarele criterii:
    a) parcelarea păşunii;
    b) stabilirea numărului de parcele în funcţie de durata medie a ciclului  de păşunat şi durata de păşunat pe o parcelă;
    c) stabilirea configuraţiei parcelelor, de regulă, sub formă de dreptunghi cu laturile de 1:2 sau 1:3;
    d) admiterea accesului animalelor în parcelă pentru păşunatul următor peste circa 25 de zile – în zona de nord a republicii, şi peste circa 30 de zile – în zona de sud, pentru ca plantele să reuşească să se dezvolte normal;
    e) stabilirea suprafeţei optime a unei parcele pentru păşunat de 4-5 ha.
    29. Timpul favorabil pentru păşunatul animalelor este dimineaţa şi seara. În zilele de vară cu temperaturi ridicate (mai mult de 350C), se admite şi noaptea.
    30. După păşunat, iarba nepăscută este necesar să rămînă la înălţimea de aproximativ 5 cm de la suprafaţa solului.
    31. Aprovizionarea cu apă se realizează cu adăpători mobile sau staţionare. Adăpătoarele staţionare se construiesc la aproximativ 800 m de la păşune. Suprafaţa de trafic intens din jurul adăpătorilor se consolidează prin pietruire sau betonare şi se asigură o pantă de scurgere a apei.
    32. Timpul pentru adăparea unui grup de animale nu trebuie să depăşească o oră. Jgheaburile de adăpare se curăţă cel puţin o dată pe săptămînă.
    33. Se admite adăparea direct din rîuri sau izvoare, cînd parcelele pentru păşunat sînt amenajate în zona adiacentă a rîurilor, creînd treceri speciale pentru animale spre sursa de apă şi amenajînd locuri de adăpare pietruite, pentru a menţine apa curată.
    34. Perioada optimă pentru cosit este de la înspicare pînă la înflorirea gramineelor dominante valoroase sau perioada îmbobocirii-înfloririi leguminoaselor.
    35. Cositul fîneţelor trebuie să se efectueze la o înălţime nu mai mică de 5 cm de la suprafaţa solului.
    36. Durata cositului nu trebuie să depăşească 10 zile.
    37. O dată la 2-3 ani se coseşte într-o perioadă mai tîrzie, pentru a da posibilitate plantelor să formeze seminţe.
    38. Ultimul cosit se efectuează în ultima decadă a lunii septembrie – prima decadă a lunii octombrie sau cu cel puţin trei săptămîni înainte de perioada îngheţurilor permanente, conform prognozelor meteorologice.
    39. Dacă ultimul cosit se execută mai tîrziu de prima decadă a lunii octombrie, acesta trebuie să se efectueze la înălţime mai mare (aproximativ 7 cm). La o înălţime mai mare se cosesc fîneţele semănate în anul înfiinţării, pentru a favoriza înrădăcinarea şi înfrăţirea plantelor.
    40. Nu se admite:
    1) păşunatul:
    a) timpuriu, imediat după topirea zăpezilor;
    b) pe terenuri umede, imediat după ploaie;
    c) pe păşunile de pe solurile hidromorfe de luncă, pînă la uscarea solului;
    d) plantelor de talie înaltă la o înălţime mai mică de 5 cm;
    e) plantelor de talie joasă la o înălţime mai mică de 3 cm;
    f) în perioada de repaus vegetativ al plantelor;
    g) în primul an de înfiinţare a păşunilor;
    2) păşunatul ovinelor şi caprinelor pe păşunile destinate bovinelor;
    3) păşunatul comun al diferitor specii de animale, păşunatul animalelor bolnave;
    4) desţelenirea păşunilor naturale, indiferent de starea lor productivă:
    a) situate pe terenurile în pantă mai mare de 170, deoarece există pericol de declanşare a fenomenelor de eroziune;
    b) situate în apropierea ravenelor, indiferent de panta terenului;
    c) pe soluri superficiale cu fragmente din roca parentală aproape de suprafaţa solului sau care au pînza freatică la adîncimea mai mică de 50 cm.
    41. Încălcarea prevederilor prezentului Regulament atrage răspunderea în conformitate cu legislaţia în vigoare.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3