HGM298/2011
ID intern unic:  338641
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 298
din  27.04.2011
pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind măsurile de
 supraveghere şi controlal unor substanţe şi al reziduurilor acestora
  la animalele vii şi la produsele lor, precumşi al reziduurilor de
medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală
Publicat : 27.05.2011 în Monitorul Oficial Nr. 87-90     art Nr : 426     Data intrarii in vigoare : 27.08.2011
    MODIFICAT
   
HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89

    În temeiul prevederilor art. 27 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală (se anexează).
    2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    PRIM-MINISTRU                                            Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                      Vasile Bumacov

    Nr. 298. Chişinău, 27 aprilie 2011.


Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
nr. 298 din 27 aprilie 2011

Norma sanitar-veterinară
privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al
reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi
al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de
origine animală
    Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare sînt armonizate cu prevederile Directivei Consiliului nr. 96/23/CE din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanţe şi a reziduurilor acestora în animalele vii şi produsele de origine animală (J.O. al UE din 23 mai 1996, L 125, pag. 10), modificată ultima dată prin Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 596/2009 din 18 iunie 2009 (J.O. al UE, 2009, L 188, pag. 14), precum şi cu prevederile Deciziei Comisiei nr. 97/747/CE din 27 octombrie 1997 de stabilire a nivelurilor şi frecvenţelor prelevării de probe prevăzute de Directiva 96/23/CE (J.O. al Comunităţilor Europene, L 303 din 6 noiembrie 1997, pag. 12).
Capitolul I
Dispoziţii generale
    1. Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală (în continuare – Normă sanitar-veterinară) prevede monitorizarea anumitor substanţe şi reziduurilor acestora în animalele vii şi produsele de origine animală.
    2. În sensul prezentei Norme sanitar-veterinare, noţiunile utilizate au urmatoarele semnificaţii:
    substanţe sau produse neautorizate – substanţe sau produse a căror administrare este interzisă animalelor productive;
    tratament ilegal – utilizarea substanţelor sau produselor neautorizate ori utilizarea substanţelor sau produselor autorizate în alte scopuri sau condiţii decît cele prevăzute în instrucţiunile de utilizare a substanţei respective;
    reziduu – rest de orice substanţă cu acţiune farmacologică, precum şi de alte substanţe, inclusiv derivaţii şi metaboliţii acestora, care, în mod natural, nu se găsesc în organismul animal sau în produsele de origine animală, dar care pot fi regăsite ca urmare a încorporării acestora, în mod conştient sau accidental, animalelor sau în produsele de origine animală şi care, prin depăşirea limitelor maxime admise, pot constitui un factor de risc pentru sănătatea publică;
    probă (eşantion) oficială – probă prelevată de către un medic veterinar oficial desemnat sau medic veterinar de liberă practică împuternicit, pentru a fi supusă examenului în vederea determinării unui/unor anumit/anumite reziduu/reziduuri de către un laborator desemnat şi care se identifică prin specia şi sexul animalului de la care provine, natura ei, cantitatea, metoda de prelevare, originea animalului sau a produsului;
    laborator desemnat – laborator desemnat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare - Agenţia) pentru executarea examenelor de laborator în vederea detectării substanţelor şi reziduurilor în produsele de origine animală, apă şi furaje;
    animal de fermă – animal domestic din speciile de bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline, păsări şi iepuri de casă, precum şi animalul sălbatic din speciile nominalizate şi rumegător sălbatic, crescut într-o exploataţie;
    lot de animale – grup de animale din aceeaşi specie şi de aceeaşi vîrstă, crescute în aceeaşi fermă şi în condiţii similare;
    β-agoniste – substanţe β-adrenoreceptoare agoniste.
    [Pct.2 modificat prin HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89]
    3. Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare se referă la următoarele grupe de substanţe, pentru care sînt stabilite limite admisibile de reziduuri:
    1) grupa A - substanţe cu acţiune anabolică şi substanţe neautorizate:
    a) stilbene, derivaţi ai stilbenelor, precum şi sărurile sau esterii lor;
    b) agenţi antitiroidieni;
    c) steroizi;
    d) lactone resorcilic de acid, inclusiv zeranol;
    e) β-agoniste;
    f) substanţe neautorizate pentru utilizare de către animalele productive cum ar fi: Aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol;
    2) grupa B - medicamente veterinare, inclusiv substanţe neautorizate care ar putea fi utilizate în scopuri veterinare şi contaminanţi:
    a) substanţe antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
    b) alte medicamente de uz veterinar, inclusiv: antihelmintice; anticoccidiene şi nitroimidazol; carbamaţi şi piretroizi; sedative; medicamente antiinflamatorii nesteroide (AINS); alte substanţe farmacologic active;
    c) alte substanţe contaminante şi de mediu, cum ar fi: compuşi organocloruraţi, inclusiv bifenilii policloruraţi (PCB), dioxinele, furanii, bifenilii polucloruraţi, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi, alte substanţe.
Capitolul II
Programele anuale de monitorizare pentru depistarea
reziduurilor sau a substanţelor reziduale
Secţiunea 1
Programul anual de monitorizare a reziduurilor
    4. Supravegherea procesului de producţie şi depistarea reziduurilor de substanţe, menţionate la pct. 3 al prezentei Norme sanitar-veterinare, în materia primă, excremente şi fluide, ţesuturi şi produse de origine animală, hrană şi apă potabilă trebuie efectuate în conformitate cu prevederile prezentului capitol.
    5. Agenţia are următoarele obligaţii:
    a) să coordoneze activităţile Centrului Republican de Diagnostic Veterinar (în continuare – Centrul) şi ale subdiviziunilor teritoriale ale acestuia în vederea depistării şi supravegherii reziduurilor şi substanţelor reziduale prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    b) să elaboreze Programul anual pentru controlul reziduurilor;
    c) să efectueze, prin intermediul Centrului şi subdiviziunilor sale teritoriale desemnate, controlul reziduurilor prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    d) să apeleze la alte organe care participă la combaterea utilizării frauduloase a substanţelor sau produselor neautorizate în creşterea animalelor;
    e) să colecteze informaţiile necesare pentru evaluarea mijloacelor utilizate şi rezultatelor obţinute în urma aplicării măsurilor prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    f) să prezinte Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, pînă la data de 31 martie a fiecărui an, Programul anual pentru controlul reziduurilor şi raportul anual, care trebuie să includă rezultatele cercetărilor, informaţiile necesare pentru evaluarea rezultatelor, precum şi rezultatele anchetelor efectuate, cu publicarea ulterioară pe pagina electronică oficală a Agenţiei.
    6. Programul anual pentru controlul reziduurilor:
    1) va prevedea determinarea grupelor de reziduuri sau de substanţe pe specii de animale şi tipuri de produse de origine animală prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    2) va preciza modalităţile pentru depistarea prezenţei substanţelor menţionate în prezenta Normă sanitar-veterinară, pe specii de animale şi tipuri de produse de origine animală, în apele utilizate pentru adăpare, furaje în crescătorii, precum şi la animalele vii, în excrementele şi lichidele biologice, ţesuturile şi produsele de origine animală, cum ar fi laptele, carnea, ouăle şi mierea;
    3) va întruni condiţiile strategiei, frecvenţei şi nivelurilor de prelevare a probelor prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    4) va corespunde prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare şi va preciza, în mod special:
    a) utilizarea substanţelor specificate la pct. 3 al prezentei Norme sanitar-veterinare, în special în ceea ce priveşte interzicerea, autorizarea, distribuţia, plasarea lor pe piaţă şi modul de administrare;
    b) infrastructura serviciilor (în special referitor la tipul şi la importanţa serviciilor participante la realizarea Programului anual pentru controlul reziduurilor);
    c) lista laboratoarelor desemnate, cu indicarea posibilităţilor de prelucrare a probelor;
    d) limitele maxime admise aprobate pentru substanţele autorizate şi substanţele pentru care nu au fost stabilite limite maxime de reziduuri;
    e) lista substanţelor ce se identifică, metodele de analiză, precum şi normele pentru interpretarea rezultatelor, iar pentru substanţele indicate la pct. 3 al prezentei Norme sanitar-veterinare – numărul de prelevări efectuate şi justificarea acestui număr;
    f) numărul eşantioanelor oficiale care trebuie prelevate, corelat cu numărul animalelor sacrificate din speciile de animale, în anii precedenţi, conform strategiei, frecvenţei şi nivelurilor de prelevare a probelor prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    g) regulile care trebuie respectate la prelevarea probelor oficiale şi, în special, cele care se referă la indicaţiile ce urmează să figureze pe eşantioanele oficiale;
    h) natura măsurilor prevăzute de Agenţie în ceea ce priveşte animalele sau produsele la care au fost depistate reziduuri.
    7. Centrul prezintă Agenţiei raportul privind executarea activităţilor desfăşurate în anul precedent şi Programul anual pentru controlul reziduurilor pentru anul curent.
Centrul comunică subdiviziunilor teritoriale desemnate Programul anual pentru controlul reziduurilor, aprobat pentru anul curent, şi primeşte informaţii despre rezultatele şi acţiunile desfăşurate în anul precedent.
Secţiunea 2
Strategia, ponderea şi frecvenţa prelevării probelor
    8. Programul anual pentru controlul reziduurilor va fi utilizat în vederea supravegherii şi prezentării motivelor pentru riscurile determinate de existenţa reziduurilor în produsele de origine animală la ferme, abatoare, unităţi procesatoare de lapte, peşte şi la staţiile de colectare şi ambalare a ouălor.
    Prelevarea probelor oficiale trebuie efectuată în conformitate cu prevederile Normei sanitar-veterinare privind prelevarea probelor oficiale de la animalele vii şi din produsele de origine animală, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 782 din 1 septembrie 2010 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.160-162, art.871). Prelevarea trebuie să fie neprevăzută, neaşteptată şi realizată în zile şi perioade nestabilite din timp cu respectarea măsurilor ce asigură permanent elementul de surpriză al verificărilor.
    9. Pentru substanţele cu acţiune anabolică şi pentru substanţele neautorizate prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară supravegherea trebuie să aibă drept scop depistarea administrării ilegale a substanţelor neautorizate şi administrării abuzive a substanţelor înregistrate în probele prelevate.
    Probele trebuie prelevate în funcţie de sexul, vîrsta, specia, sistemul de îngrăşare, informaţiile disponibile şi evidenţa folosirii neadecvate sau abuzive a substanţelor cu acţiune anabolică şi a celor neautorizate.
    10. Pentru medicamentele de uz veterinar, inclusiv pentru substanţele neautorizate care ar putea fi folosite în scopuri veterinare şi contaminanţii de mediu, supravegherea trebuie să aibă drept scop controlul respectării limitelor maxime admisibile pentru reziduurile de medicamente de uz veterinar specificate în prezenta Normă sanitar-veterinară şi nivelurilor maxime de pesticide, precum şi monitorizarea concentraţiei contaminanţilor mediului înconjurător.
    11. Fiecare probă poate fi analizată pentru determinarea prezenţei uneia sau mai multor substanţe.
Secţiunea 3
Programul de monitorizare a reziduurilor în funcţie de specie
(bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline, păsări şi peşte)
    12. Indiferent de specie, ponderea probei depinde de experienţa şi informaţiile anterioare.
    13. Numărul minim de probe prelevate de la bovine care trebuie controlate în fiecare an pentru detectarea tuturor tipurilor de reziduuri şi substanţe trebuie să fie cel puţin egal cu 0,4% din numărul bovinelor abatorizate în anul precedent, cu următoarea divizare:
    1) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate: 0,25%, împărţită după cum urmează:
    a) o jumătate din numărul total de probe trebuie prelevate de la animalele vii din exploataţii; prin derogare, 25% din probele analizate pentru determinarea substanţelor β- agoniste pot fi prelevate din material adecvat (furaje, apă de băut etc.);
    b) o jumătate din numărul total de probe trebuie prelevate din abator;
    c) verificate anual cel puţin de 5% din numărul total de probe;
    2) grupa medicamentelor de uz veterinar şi contaminanţi: 0,15%, dintre care:
    a) 30% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antibacteriene, inclusiv sulphonomide, chinolone;
    b) 30% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv: antihelmintice, anticoccidiene şi nitroimidazol, carbamaţi şi piretroizi, sedative, medicamente antiinflamatorii nesteroide (AINS), alte substanţe farmacologic active;
    c) 10% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea substanţelor contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi, alte substanţe.
    14. Numărul minim de probe prelevate de la porcine care trebuie verificate în fiecare an pentru detectarea tuturor tipurilor de reziduuri şi substanţe trebuie să fie cel puţin egal cu 0,05% din numărul de porcine abatorizate în anul precedent, cu următoarea divizare:
    1) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţe neautorizate: 0,02%:
    a) în cazul în care se prelevă probe de la animalele de la abator, se analizează suplimentar apa potabilă, furajele, fecalele sau alte lichide la nivelul fermelor, numărul minim al celor ce trebuie vizitate anual va reprezenta cel puţin o fermă pentru per 100000 porci abatorizaţi în anul precedent;
    b) fiecare din substanţe trebuie verificată anual folosind cel puţin 5% din numărul total de probe;
    2) grupa medicamentelor de uz veterinar şi contaminanţi: 0,03%, cu o pondere exactă ca şi pentru bovine.
    15. Numărul minim de probe prelevate de la ovine şi caprine care trebuie verificate pentru detectarea tuturor tipurilor de reziduuri şi substanţe trebuie să fie cel puţin egal cu 0,05% din numărul de ovine şi caprine în vîrstă de peste 3 luni abatorizate în anul precedent, cu următoarea divizare:
    a) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate: 0,01%, cu verificarea anuală a fiecărei din substanţe cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate, folosind cel puţin 5% din numărul total de probe;
    b) grupa medicamentelor de uz veterinar şi contaminanţi: 0,04%, cu respectarea aceleiaşi ponderi ca şi pentru bovine.
    16. Numărul de probe de la ecvidee va fi determinat de Agenţie în conformitate cu problemele identificate.
    17. Pentru pui broileri, găini de reproducţie, curcani şi alte păsări o probă constă din una sau mai multe animale şi depinde de cerinţele metodelor analitice.
    Pentru fiecare categorie de păsări (pui broileri, găini de reproducţie, curcani sau alte păsări), numărul minim de probe prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu unu pentru 200 tone din producţia anuală (greutatea după sacrificare) şi cu cel puţin 100 probe pentru fiecare grup de substanţe, dacă producţia anuală a categoriei de păsări este de peste 5000 tone.
    18. Pentru pui broileri, găini de reproducţie, curcani şi alte păsări ponderea probelor prelevate trebuie să constituie pentru:
    1) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate – 50% din numărul total de probe, dintre care:
    a) echivalentul unei cincimi din aceste probe trebuie prelevat la nivelul fermei;
    b) fiecare din substanţele cu efect anabolizant şi substanţele neautorizate trebuie verificate anual folosind cel puţin 5% din numărul total de probe;
    2) grupa medicamentelor veterinare şi contaminanţi: 50% din numărul total de probe, dintre care:
    a) 30% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antibacteriene, inclusiv sulphonomide, chinolone;
    b) 30% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv: antihelmintice; anticoccidiene şi nitroimidazol; carbamaţi şi piretroizi; sedative; medicamente antiinflamatorii nesteroide (AINS); alte substanţe farmacologic active;
    c) 10% din numărul de probe trebuie verificate pentru detectarea substanţelor contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi, alte substanţe.
    19. O probă de produse din peşte de crescătorie trebuie să fie reprezentată de unul sau mai mulţi peşti, ţinînd cont de mărimea peştelui şi cerinţele metodelor analitice.
    Numărul minim de probe care trebuie prelevate în fiecare an trebuie să fie de cel puţin 1 pentru 100 tone din producţia anuală.
    Compuşii cercetaţi şi probele prelevate pentru analiză trebuie selectate ţinînd cont de probabilitatea folosirii acestor substanţe.
    20. Pentru probele prelevate din produsele din peşte de crescătorie trebuie respectată următoarea repartizare:
    1) grupa substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate : o treime din numărul total de probe, prelevate la nivelul fermei, din peştii aflaţi în toate stadiile de creştere, inclusiv cei destinaţi plasării pe piaţă, sau din furaje în locul probelor din peşti, în cazul fermelor de fructe de mare în care condiţiile de prelevare pot fi extrem de dificile;
    2) grupa medicamentelor de uz veterinar şi contaminanţi: două treimi din numărul total de probe;
    3) prelevarea trebuie realizată:
    a) preferabil la fermă, din peştele destinat plasării pe piaţă pentru consum uman;
    b) fie la unităţile de procesare, sau la nivelul depozitelor de vînzare en-gros, din peşte proaspăt, în condiţii în care trasabilitatea la ferma de origine poate fi obţinută, dacă există un rezultat pozitiv;
    c) în toate cazurile probele prelevate la fermă pot fi prelevate dintr-un minim de 10% din unităţile de producţie autorizate.
    21. În cazul în care există motive de a considera că medicamentele de uz veterinar sau substanţele chimice au fost administrate produselor de acvacultură sau în caz de suspectare a contaminării mediului înconjurător, aceste specii urmează a fi incluse în planul de prelevare în conformitate cu producţia şi prelevate probe suplimentare.
Secţiunea 4
Programul anual de monitorizare a reziduurilor în funcţie de produs
(lapte, ouă, carne de iepure, carne din vînat sălbatic şi vînat de
crescătorie, miere)
    22. La prelevarea probelor de lapte de bovine:
    1) fiecare prelevare oficială a probelor:
    a) trebuie efectuată de către medicul veterinar oficial sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit, astfel încît să fie întotdeauna posibilă identificarea fermei de origine a laptelui;
    b) se efectuează la fermă din rezervorul de colectare sau/şi la fabrica de prelucrare a laptelui, înainte de descărcarea cisternei;
    c) poate fi acceptată cu o derogare de la principiul trasabilităţii fermei de origine pentru substanţele sau reziduurile compuşilor organocloruraţi (inclusiv PCB), organofosforici şi metale grele;
    d) trebuie efectuată numai din laptele crud, mărimea probei prelevate fiind în funcţie de metoda de analiză utilizată;
    2) trebuie respectată următoarea pondere şi frecvenţă de prelevare a probelor:
    a) numărul anual al probelor prelevate trebuie să constituie cel puţin 300 de recoltări pentru o producţie anuală de lapte de la 1 la 15 000 de tone;
    b) 70% din prelevări trebuie examinate pentru detectarea reziduurilor de medicamente de uz veterinar, fiecare probă fiind testată pentru cel puţin patru compuşi diferiţi, de la cel puţin trei dintre grupele substanţelor neautorizate pentru utilizarea animalelor productive cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol, substanţe antimicrobiene, antihelmintice şi antiinflamatorii nesteroidiene;
    c) 15% din probele prelevate trebuie testate pentru detectarea prezenţei reziduurilor substanţelor contaminante şi de mediu cum ar fi: compuşi organocloruraţi (inclusiv PCB), organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi şi alte substanţe;
    d) restul de 15% trebuie testate în funcţie de situaţia reflectată de Centru.
    23. Numărul probelor de lapte prelevate de la ovine, caprine, ecvidee trebuie determinat în funcţie de nivelul producţiei şi problemele identificate.
    24. Laptele de la aceste specii trebuie inclus în planul de prelevare a probelor, suplimentar celor prelevate pentru laptele de bovine.
    25. La prelevarea probelor de ouă de găină:
    1) fiecare prelevare oficială a probelor:
    a) trebuie efectuată de către medicul veterinar oficial sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit, în aşa fel încît să fie posibilă urmărirea originii fermei de provinenţă a ouălor;
    b) se efectuează la fermă sau la centrul de ambalare în funcţie de cel puţin 12 ouă sau mai multe, în funcţie de metodele analitice utilizate;
    2) trebuie respectată ponderea şi frecvenţa de prelevare a probelor:
    a) numărul de probe ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 1 la 1000 tone din producţia anuală de ouă pentru consum uman, cu un minim de 200 de probe;
    b) numărul de probe prelevate pentru aceste specii urmează a fi determinat de către fiecare medic veterinar oficial în funcţie de nivelul producţiei şi problemele identificate;
    c) din centrele de ambalare ce reprezintă cea mai semnificativă proporţie de ouă furnizate pentru consum uman trebuie să fie prelevate cel puţin 30% din numărul total de probe;
    d) 70% din probele prelevate trebuie să fie testate pentru detectarea cel puţin a unui compus din grupele substanţelor neautorizate pentru utilizarea animalelor productive cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol, substanţe antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
    e) 30% din probele prelevate trebuie să fie alocate în funcţie de situaţia existentă în Republica Moldova, dar trebuie să includă unele analize pentru reziduurile substanţelor contaminante şi de mediu, cum ar fi: compuşi organocloruraţi (inclusiv PCB), organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi şi alte substanţe.
    26. Numărul de probe de ouă prelevate pentru alte specii de păsări urmează a fi determinat de către fiecare medic veterinar oficial în funcţie de nivelul producţiei şi problemele identificate.
    Ouăle de la aceste specii trebuie incluse în planul de prelevare, ca probe suplimentare celor prelevate pentru găinile ouătoare.
    27. O probă de carne de iepure constă din unul sau mai multe animale provenite de la acelaşi producător, în funcţie de cerinţele metodelor analitice.
    Fiecare prelevare oficială trebuie să fie efectuată de către medicul veterinar oficial, astfel încît să fie întotdeauna posibilă identificarea fermei de origine a iepurilor.
    Pot fi prelevate probe, în funcţie de structura producţiei de iepuri, la fermă şi la abatoarele autorizate.
    28. Unele probe suplimentare de apă de băut şi de furaje pot fi prelevate la ferma de iepuri pentru controlul substanţelor neautorizate.
    29. Numărul probelor de carne de iepure ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cu 10 pentru 300 tone din producţia anuală (greutatea totală) pentru primele 3000 tone de producţie şi o probă pentru fiecare 300 de tone suplimentare de carne de iepure.
    30. Ponderea probelor de carne de iepure trebuie să constituie:
    1) pentru grupa A: 30% din totalul numărului de probe prelevate, dintre care:
    a) 70% trebuie să fie controlate pentru detectarea substanţelor din grupele substanţelor neautorizate pentru utilizarea animalelor productive, cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol, substanţe antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
    b) 30% trebuie să fie controlate pentru detectarea substanţelor cu efect anabolizant şi substanţelor neautorizate cum ar fi: stilbenele, derivaţi ai stilbenelor, precum şi sărurile şi esterii lor, agenţii antitiroidieni, steroizi, lactone resorcilic de acid, inclusiv zeranol, β-agoniste;
    2) pentru grupa B: 70% din totalul numărului de probe prelevate dintre care:
    a) 30% trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
    b) 30% trebuie verificate pentru detectarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv: antihelmintice, anticoccidiene şi nitroimidazol, carbamaţi şi piretroizi, sedative, medicamente antiinflamatorii nesteroide, alte substanţe farmacologic active;
    c) 10% trebuie verificate pentru detectarea substanţelor contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi şi alte substanţe, restul va fi alocat în funcţie de situaţia reflectată de Centru;
    3) aceste cifre vor fi revizuite la un an de la aprobarea prezentei Norme sanitar-veterinare.
    31. Pentru vînatul de crescătorie mărimea probei va depinde de metoda analitică utilizată.
    Probele urmează a fi prelevate la nivel de unitate procesatoare, făcînd posibilă identificarea trasabilităţii animalelor sau a cărnii acestora pînă la ferma de origine.
    La nivel de fermă trebuie prelevate unele probe suplimentare de apă de băut şi furaje pentru controlul substanţelor neautorizate.
    Numărul probelor de vînat de crescătorie ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cel puţin cu 100 de probe.
    32. Ponderea probelor vînatului de crescătorie trebuie să constituie:
    1) pentru grupa A: 20% din totalul numărului de prelevări, majoritatea prelevărilor urmează a fi analizate pentru compuşi β-agonişti şi substanţele neautorizate spre utilizare de către animalele productive cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol;
    2) pentru grupa B: 70% din numărul total de probe prelevate, dintre care:
    a) 30% trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
    b) 30% trebuie verificate pentru detectarea substanţelor antihelmintice, anticoccidiene, inclusiv nitroimidazol;
    c) 10% trebuie verificate pentru detectarea următoarelor substanţe: carbamaţi şi piretroide, antiinflamatorii nesteroide (AINS);
    d) 30% trebuie verificate pentru detectarea altor substanţe contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele, micotoxine, coloranţi şi alte substanţe, în conformitate cu experienţa acumulată (10%).
    33. Mărimea probei de vînat sălbatic va depinde de metoda analitică utilizată.
    Probele trebuie să fie prelevate la nivel de unitate procesatoare sau la locul de vînătoare.
    Trebuie să existe posibilitatea identificării trasabilităţii animalelor pînă la locul unde acestea au fost vînate.
    Numărul probelor ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cel puţin cu 100 de probe.
    Aceste probe trebuie să fie prelevate pentru a se analiza existenţa reziduurilor sau a elementelor chimice.
    34. Mărimea probei de miere va depinde de metoda analitică utilizată.
    Probele pot fi prelevate în orice punct al lanţului de producţie, cu condiţia posibilei depistări a producătorului original al mierii.
    Numărul probelor de miere ce urmează a fi prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cel puţin cu 10 pentru 300 tone din producţia anuală – pentru primele 3.000 de tone şi o probă – pentru fiecare 300 tone suplimentare. 35. Ponderea probelor de miere trebuie să constituie:
    a) pentru grupa substanţelor antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone şi alte medicamente de uz veterinar cum ar fi: carbamaţi şi piretroizi – 50% din numărul total de probe;
    b) pentru grupa substanţelor contaminante şi de mediu: compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB, compuşi organofosforici, metale grele – 40% din numărul total de probe;
    c) restul (10%) trebuie să fie alocat în conformitate cu experienţa acumulată. Se va acorda o atenţie deosebită micotoxinelor.
Capitolul III
Autocontrol şi responsabilităţi
    36. Fermele care plasează pe piaţă animale de fermă, precum şi toate persoanele fizice şi juridice care comercializează aceste animale, trebuie să fie autorizate de Agenţie.
    37. Proprietarii sau responsabilii unităţilor de prelucrare primară a produselor de origine animală trebuie să ia, în special prin autocontrol, toate măsurile necesare pentru ca:
    a) să nu accepte animale în timpul livrărilor directe sau prin intermediari decît acelea pentru care producătorul garantează respectarea timpului de aşteptare;
    b) să se asigure că animalele de interes economic sau produsele introduse în unitate nu prezintă depăşiri ale limitelor maxime admise de reziduuri şi urme de substanţe sau produse neautorizatе.
    38. Producătorii sau responsabilii autorizaţi:
    1) trebuie să pună în vînzare numai:
    a) animale cărora nu li s-au administrat substanţe sau produse neautorizate ori care nu au făcut obiectul unui tratament ilegal, în sensul prezentei Norme sanitar-veterinare;
    b) animale la care a fost respectat timpul de aşteptare prescris în cazul administrării de produse sau de substanţe autorizate;
    c) produse care provin de la animalele comercializate de persoanele fizice şi juridice autorizate de Agenţie şi care respectă prevederile în domeniul reglementat;
    2) poartă răspundere în cazul în care un animal este dus la o unitate de transformare primară de către o persoană fizică sau juridică, alta decît proprietarul;
    3) sprijină Agenţia în supravegherea prevederilor prezentului punct prin:
    a) stabilirea principiului supravegherii calităţii produselor pe întreg circuitul alimentar de către autorităţile respective şi părţile interesate;
    b) intensificarea măsurilor de autocontrol care se introduc în caietul de sarcini pentru marcare şi etichetare.
    39. Agenţia verifică atitudinea faţă de obligaţiile asumate şi competenţa medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi care asigură supravegherea creşterii şi tratamentului animalelor, prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară, prin organizarea testelor în cadrul cursurilor de instruire şi prin controlul ţinerii registrelor de evidenţă a activităţilor desfăşurate.
    40. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit înscrie în registru data şi natura tratamentelor prescrise sau administrate, identificarea animalelor tratate, precum şi timpul de aşteptare corespunzător.
    Crescătorii de animale înscriu în acest registru data şi natura tratamentelor administrate, asigură respectarea timpului de aşteptare şi păstrează reţetele timp de 5 ani.
    Crescătorii şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi sînt obligaţi să furnizeze Agenţiei, la cererea acesteia, informaţia prin care confirmă respectarea în exploa­taţie a prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare.
Capitolul IV
Control oficial şi laboratoare desemnate
Secţiunea 1
Controlul oficial
    41. În afară de controlul efectuat în cadrul Programului naţional de supraveghere şi monitorizare a reziduurilor şi a altor contaminanţi la animale vii, produse şi subproduse de origine animală şi de cel prevăzut în normele specifice, Agenţia efectuează controale oficiale prin sondaj:
    a) în stadiul de fabricare a substanţelor cu acţiune anabolică şi a substanţelor neautorizate: stilbene, derivaţi de stilbenelor, precum şi sărurile sau esterii lor, agenţi antitiroidieni, steroizi, lactone resorcilic de acid, inclusiv zeranol, β-agoniste, a substanţele neautorizate animalelor productive pentru utilizare cum ar fi: aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol, precum şi în stadiul de manipulare, depozitare, transport, distribuţie, vînzare sau achiziţionare;
    b) în timpul producerii şi distribuţiei hranei pentru animale;
    c) în tot fluxul tehnologic de animale şi de produse primare de origine animală, cuprinse în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    42. Măsurile de control şi supraveghere a anumitor substanţe şi reziduuri ale acestora în animalele vii şi în produsele de origine animală, specificate în prezenta Normă sanitar-veterinară, trebuie luate, îndeosebi în vederea decelării, deţinerii sau prezenţei substanţelor ori produselor neautorizate, administrate animalelor la sfîrşitul îngrăşării sau în cadrul tratamentelor ilegale.
    43. Controlul prevăzut de prezenta Normă sanitar-veterinară trebuie efectuat de Agenţie fără a fi anunţat în prealabil.
    Proprietarul, deţinătorul de animale sau reprezentantul acestuia este obligat să faciliteze operaţiunile de inspecţie înaintea sacrificării şi să acorde asistenţă medicului veterinar oficial sau personalului auxiliar la efectuarea tuturor operaţiunilor necesare.
    44. Agenţia are obligaţia:
    1) în cazul suspiciunii de aplicare a tratamentului ilegal, să solicite proprietarului sau deţinătorului de animale, ori medicului veterinar de liberă practică împuternicit furnizarea tuturor detaliilor ce justifică natura tratamentului;
    2) în cazul suspiciunii de fraudă, constatării încălcărilor şi rezultatelor pozitive în urma unuia dintre controalele efectuate, conform prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare, să ia măsurile corespunzătoare proporţionate, eficiente şi disuasive;
    3) în cazul confirmării tratamentului ilegal, utilizării substanţelor sau produselor neautorizate sau sesizării motivate a suspiciunii de utilizare a acestora, să efectueze:
    a) controale prin sondaj ale animalelor în exploataţia de origine sau de provenienţă în vederea depistării modului de utilizare şi, în special, a eventualelor urme de implant;
    b) prelevări oficiale de probe de apă potabilă şi hrană în scopul detectării prezenţei substanţelor interzise sau celor neautorizate în exploataţiile agricole de creştere, ţinere sau îngrăşare a animalelor sau în exploataţiile de origine sau de provenienţă a acestor animale;
    c) controale prin sondaj ale furajelor şi apei potabile în exploataţiile de origine sau de provenienţă, precum şi ale apei de captare, în cazul animalelor de acvacultură;
    d) controale necesare pentru clarificarea originii substanţelor sau produselor neautorizate, precum şi a animalelor tratate;
    e) controale oficiale prin sondaj prevăzute la pct. 41 al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    4) pînă la eliberarea autorizaţiei de plasare pe piaţă a medicamentului de uz veterinar destinat administrării animalelor productive trebuie să se asigure că laboratoarele sanitar-veterinare teritoriale desemnate au transmis laboratorului naţional de referinţă metodele de analiză uzuale pentru depistarea reziduurilor.
    45. Pentru substanţele stilbene, derivaţii de stilbene, precum şi pentru sărurile sau esterii lor, agenţii antitiroidieni, steroizi, lactone resorcilic de acid, inclusiv zeranol, β-agoniste, substanţele interzise animalelor productive pentru utilizare cum ar fi aristolochia spp. şi preparatele obţinute din aceasta, cloramfenicol, cloroform, clorpromazină, colchicină, dapsonă, dimetridazol, metronidazol, nitrofurani (inclusiv furazolidonă), ronidazol, rezultatele pozitive obţinute prin metoda uzuală trebuie confirmate prin metoda de referinţă în cadrul Laboratorului naţional de referinţă.
    Pentru toate substanţele, în cazul contestării unei analize contradictorii, rezultatele trebuie confirmate de Laboratorul naţional de referinţă, din contul reclamantului, dacă a fost confirmată depăşirea limitei admise pentru substanţa respectivă.
    46. În momentul obţinerii unor rezultate pozitive, în condiţiile prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară, Agenţia:
    1) va solicita fără întîrziere:
    a) toate elementele necesare pentru identificarea animalului sau exploataţiilor de origine sau de provenienţă;
    b) datele cu privire la examenul ante-mortem şi la rezultatele acestuia;
    2) va dispune efectuarea:
    a) unei anchete în exploataţia de origine sau de provenienţă, în funcţie de caz, pentru determinarea cauzei prezenţei reziduurilor;
    b) în cazul unui tratament ilegal, unei anchete referitoare la sursa/sursele substanţelor sau produselor respective, în funcţie de caz, la nivelul fabricării, manipulării, depozitării, transportului, administrării, distribuţiei sau vînzării;
    c) tuturor celorlalte anchete care se estimează a fi necesare.
    47. Animalele de la care au fost prelevate probe trebuie identificate cu precizie şi puse sub interdicţie veterinară în exploataţiile în care se aflau pînă la eliberarea rezultatelor analizelor efectuate.
    48. În cazul în care examinarea unei probe oficialе relevă un tratament ilegal, Agenţia trebuie să asigure imediat controlul oficial al crescătoriei respective, anchetele vizate trebuie să asigure că toate animalele în cauză sînt marcate sau identificate oficial şi că prelevarea unei probe oficiale este efectuată în primul rînd pe un eşantion statistic, respectiv fondat pe baze ştiinţifice internaţional recunoscute.
    49. În cazul în care examenul relevă prezenţa reziduurilor de substanţe autorizate sau de contaminanţi ce depăşesc nivelurile maxime admise de reziduuri, Agenţia efectuează o anchetă în exploataţia de origine sau de provenienţă, în funcţie de caz, pentru determinarea cauzelor depăşirii limitelor maxime admise de reziduuri.
    În funcţie de rezultatele anchetei efectuate, Agenţia ia măsurile necesare pentru asigurarea sănătăţii publice, avînd competenţa, după caz, de a interzice sacrificarea animalelor din exploataţia în cauză sau valorificarea produselor provenite din crescătorie pe o perioadă de aşteptare determinată, indicată în instrucţiunile de utilizare a substanţelor şi/sau a medicamentelor de uz veterinar.
    În cazul încălcărilor repetate de depăşire a limitelor maxime admise de reziduuri, în momentul comercializării pe piaţă a animalelor de către un crescător sau a produselor de către un procesator ori de o fabrică de preparate, Agenţia va efectua, conform prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare, din contul proprietarului sau al deţinătorului, un control repetat al animalelor şi produselor crescătoriei şi/sau al fabricii în cauză pe o perioadă de minimum 6 luni, cu interdicţia valorificării produselor sau a carcaselor pînă la obţinerea rezultatelor analizelor pentru probele prelevate.
    În cazul în care ancheta confirmă suspiciunea, proprietarul sau deţinătorul de animale va suporta cheltuielile pentru efecturea analizelor şi controalelor.
    Toate rezultatele care pun în evidenţă o depăşire a limitelor maxime admise de reziduuri conduc la retragerea din circuitul alimentar a carcaselor sau a produselor respective.
    Nimicirea animalelor depistate pozitiv se efectuează sub controlul Agenţiei, din contul proprietarului de animale, fără careva compensări.
    50. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor au următoarele competenţe:
    [Pct.50 modificat prin HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89]
    a) repartizează pe obiective numărul de probe din planul cifric al raionului/municipiului;
    b) urmăresc şi asigură prelevarea şi trimiterea probelor către Centru;
    c) efectuează anchete la obiectivele la care s-au constatat probe pozitive şi informează Centrul asupra constatărilor şi măsurilor dispuse;
    d) execută alte atribuţii în limitele prezentei Norme sanitar-veterinare şi ale legislaţiei naţionale.
Secţiunea 2
Laboratoare desemnate
    51. Centrul, situat în municipiul Chisinau, str. Murelor, nr.3:
    1) reprezintă Laboratorul naţional de referinţă pentru controlul reziduurilor în animalele vii şi produsele de origine animală;
    2) este desemnat pentru determinarea reziduurilor de substanţe hormonale, substanţe tireostatice, substanţe betaagoniste, substanţe antimicrobiene, medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dimetridazol, nitrofurani, sulfamide, ivermectin, substanţe tranchilizante şi betablocante), pesticide organoclorurate şi PCB, organofosforice, carbamice şi piretroizi, metale grele, arsen şi micotoxine;
    3) activează în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare în condiţii minime de funcţionare, onorîndu-şi sarcinile şi purtînd răspundere pentru competenţele atribuite de Agenţie;
    4) are obligaţia:
    a) să dispună de personal calificat care să posede cunoştinţe teoretice şi tehnice aplicabile pentru analizele specifice;
    b) să dispună de dotarea necesară (aparataj, inventar, substanţe) pentru efectuarea analizelor;
    c) să dispună de o infrastructură administrativă adecvată;
    d) să dispună de lista actualizată a substanţelor de referinţă, a substanţelor aprobate pentru utilizare în practica veterinară, zootehnică şi agricolă, precum şi a fabricanţilor şi comercianţilor acestor substanţe, să cunoască reglementările actuale privind utilizarea lor;
    e) să asigure cunoaşterea normelor şi practicilor internaţionale în domeniu;
    f) să participe la testări periodice intra- şi interlaborator, organizate de Agenţie, pentru cunoaşterea şi aplicarea corectă a metodelor şi tehnicilor de lucru şi pentru asigurarea acurateţei rezultatelor analizelor;
    g) să coordoneze activitatea laboratoarelor teritoriale, abilitate cu funcţia de analiză a reziduurilor, în particular să coordoneze normele şi metodele de analiză pentru fiecare reziduu sau grupă de reziduuri în cauză;
    h) să asiste Agenţia la elaborarea Programului anual de supraveghere a reziduurilor;
    i) să organizeze periodic teste comparative pentru fiecare reziduu sau grupă de reziduuri pentru care laboratoarele teritoriale au fost desemnate;
    j) să asigure difuzarea de informaţii furnizate de laboratoarele comunitare de referinţă;
    k) să asigure personalului posibilitatea de a participa la cursurile de perfecţionare organizate;
    l) să se asigure că laboratoarele teritoriale desemnate respectă limitele maxime admise de reziduuri stabilite;
    5) are următoarele competenţe:
    a) întocmeşte Рrogramul anual de supraveghere şi control al substanţelor şi reziduurilor acestora, îl înaintează spre aprobare Agenţiei, urmăreşte şi informează periodic Agenţia despre realizarea acestuia;
    b) execută toată gama de analize pentru decelarea reziduurilor şi substanţelor prevăzute în reglementările oficiale;
    c) asimilează şi promovează metode şi tehnici noi de analiză;
    d) instruieşte şi atestă personalul din secţiile sanitar-veterinare de control al reziduurilor în vederea însuşirii şi aplicării corecte a metodelor de analiză;
    e) organizează şi controlează efectuarea testelor intra- şi interlaboratoare;
    f) propune Agenţiei organizarea anchetelor şi participă la acestea pentru stabilirea surselor de contaminare cu substanţe şi reziduuri la animale şi la produsele acestora;
    g) colaborează cu laboratoarele naţionale ale altor state în domeniul specific de activitate;
    h) execută alte atribuţii în limitele prezentei Norme sanitart-veterinare şi ale legislaţiei naţionale.
    52. Laboratoarele teritoriale desemnate pentru decelarea substanţelor şi reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele de origine animală vor activa în coformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare în condiţii minime de funcţionare, onorîndu-şi sarcinile şi purtînd răspundere pentru competenţele atribuite de Agenţie.
Arondarea raioanelor la laboratoarele teritoriale desemnate se stabileşte de Agenţie în funcţie de amplasarea lor geografică şi, respectiv, de capacităţile acestora.
Capitolul V
Măsurile întreprinse în cazul constatării unei încălcări
    53. În cazul descoperirii substanţelor sau produselor menţionate la pct. 3 al prezentei Norme sanitar-veterinare la proprietarii sau deţinătorii neautorizaţi, aceştia se pun sub interdicţie veterinară şi sînt supuşi controlului oficial pînă la luarea măsurilor impuse de Agenţie, în funcţie de natura substanţelor identificate.
    54. În perioada de interdicţie sanitar-veterinară, animalele se ţin în exploataţia respectivă sau crescătoria de origine, nu sînt cedate unei alte persoane, cu excepţia celor aflate sub control oficial.
    În cazul confirmării unui tratament ilegal, animalele depistate pozitive vor fi sacrificate fără întîrziere sau trimise la un abator dotat cu instalaţiile şi echipamentele necesare în vederea ecarisării, în baza unui certificat sanitar- veterinar oficial care justifică sacrificarea. Dacă abatorul nu dispune de dotările necesare, animalele astfel sacrificate sînt trimise la o fabrică de transformare cu grad înalt de siguranţă. Prelevarea şi cercetatrea probelor se va efectua din contul proprietarului sau deţinătorului de animale, pe ansamblul loturilor de animale suspecte aparţinînd crescătoriei controlate.
    Dacă jumătate sau mai mult din totalul recoltărilor efectuate pe probe reprezentative este pozitivă, crescătorul poate opta pentru efectuarea unui control de ansamblu la animalele suspecte din crescătorie sau pentru nimicirea acestora.
    Într-o perioadă ulterioară de minimum 12 luni exploataţiile aparţinînd aceluiaşi proprietar vor face obiectul unui control oficial amănunţit în vederea depistării reziduurilor descoperite iniţial, rezultatele autocontrolului, în perioada respectivă, nefiind luate în considerare.
    Crescătoriile sau întreprinderile care aprovizionează respectivele exploataţii sînt supuse, ţinînd cont de încălcarea constatată, unui control suplimentar, destinat detectării substanţei în cauză. Acest lucru este valabil pentru toate exploataţiile sau întreprinderile aparţinînd aceleiaşi reţele de aprovizionare cu animale sau cu hrană pentru animalele din exploataţia de origine sau de provenienţă.
    55. Medicul veterinar împuternicit dintr-un abator are următoarele obligaţii:
    1) în cazul în care suspectează sau deţine dovezi că animalele aduse spre tăiere au făcut obiectul unui tratament ilegal sau că le-au fost administrate substanţe ori produse neautorizate:
    a) să dispună ca animalele respective să fie sacrificate separat de celelalte loturi de animale;
    b) să reţină carcasele şi organele şi să procedeze la prelevările de probe necesare pentru decelarea substanţelor respective;
    c) dacă rezultatele sînt pozitive, să trimită carnea şi organele la o fabrică de transformare cu grad înalt de siguranţă, fără careva compensaţii pentru producător;
    2) în cazul suspiciuniii sau deţinerii de dovezi că animalele aduse spre tăiere au făcut obiectul unui tratament autorizat, dar nu a fost respectată perioada de aşteptare, să amîne sacrificarea pînă se va asigura că reziduurile nu depăşesc limitele maxime admise. Această perioadă nu poate fi în nici un caz mai scurtă decît timpul de aşteptare prevăzut pentru substanţele în cauză sau decît timpul de aşteptare prevăzut în autorizaţia de plasare pe piaţă a produsului respectiv. Totodată, în cazuri de urgenţă sau dacă starea de sănătate a animalelor o cere ori dacă infrastructurile sau echipamentele din dotarea abatorului nu permit amînarea sacrificării animalelor, acestea pot fi sacrificate înaintea perioadei de interdicţie sau de amînare. Carnea şi organele sînt reţinute pînă la primirea rezultatelor controalelor oficiale solicitate laboratorului de către medicul veterinar împuternicit. Numai carnea şi organele la care cantitatea de reziduuri nu depăşeşte limitele maxime admise sînt oferite pentru consum uman;
    3) să retragă din consumul uman carcasele şi produsele pentru care nivelul reziduurilor depăşeşte limitele maxime admise.
    56. În caz de confirmare a deţinerii, utilizării sau fabricării substanţelor sau produselor neautorizate într-o unitate de producţie, autorizaţia sanitar-veterinară pentru întreprinderea în cauză este suspendată pe o perioada în care întreprinderea efectuează un control amănunţit şi înlătură încălcările. În cazul recidivei, autorizaţia sanitar-veterinară este retrasă definitiv.
    57. Trebuie luate măsuri corespunzătoare egale faţă de toate persoanele care, în funcţie de caz, sînt responsabile de distribuirea sau de administrarea substanţelor sau produselor neautorizate, precum şi a celor autorizate, dar utilizate în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţia în vigoare.
    58. Toate formele de necooperare cu Agenţia sau toate formele de obstrucţionare din partea personalului ori a responsabilului de abator, sau a unei întreprinderi private, în momentul executării inspecţiei şi recoltării probelor necesare aplicării planurilor naţionale de supraveghere a reziduurilor, precum şi în momentul derulării anchetelor sau controalelor prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară, atrage după sine aplicarea măsurilor corespunzătoare din partea Agenţiei.
Capitolul VI
Importul provenit din alte ţări
    59. Eliberarea avizului sanitar-veterinar pentru importul animalelor vii destinate abatorizării, al carcaselor, semicarcaselor, produselor de origine animală şi furajelor provenite din alte ţări se efectuează în baza garanţiilor oferite de partea exportatoare cu privire la supravegherea reziduurilor şi a substanţelor reglementate de prezenta Normă sanitar-veterinară.
    60. În cazul în care investigaţiile efectuate asupra animalelor, produselor de origine animală şi furajelor importate demonstrează că au fost utilizate produse sau substanţe neautorizate pentru tratarea animalelor:
    a) Centrul va informa imediat Agenţia despre provenienţa, natura produselor utilizate şi a lotului respectiv;
    b) Agenţia va intensifica controlul la toate loturile de animale, produse de origine animală şi furaje avînd aceeaşi origine. În special, de la următoarele 10 loturi provenite de la aceeaşi sursă va fi prelevată la posturile de control sanitar-veterinar, organizate în cadrul posturilor vamale, o probă reprezentativă pentru fiecare lot sau parte din lot şi va fi analizată pentru detectarea prezenţei reziduurilor.
    61. Agenţia va fi informată despre rezultatul inspecţiilor şi în baza acestor informaţii va efectua toate investigaţiile necesare pentru a identifica motivele şi originea încălcării depistate şi va lua măsurile prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară.
    În cazul în care rezultatele controalelor repetate scot în evidenţă prezenţa substanţelor sau produselor neautorizate, reziduurilor acestor substanţe sau produse sau depăşirea limitei maxime admisibile de reziduuri:
    a) lotul sau partea de lot respectiv va fi reexpediată în ţara de origine, din contul expeditorului sau mandatarului, cu înscrierea în certificatul sanitar-veterinar a motivelor respingerii lotului;
    b) în funcţie de natura încălcărilor constatate şi a riscurilor asociate acestei încălcări, alegerea privind reexpedierea, utilizarea altor căi autorizate sau distrugerea lotului sau a părţii de lot respectiv trebuie lăsată expeditorului, fără a acorda careva compensaţii, şi efectuată sub controlul şi supravegherea Agenţiei.

    anexa