În scopul executării prevederilor art.15 din Legea nr. 153-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la controlul şi profilaxia tuberculozei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 583), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul privind modul de aplicare a spitalizării temporare coercitive în instituţiile medicale specializate antituberculoase a persoanelor bolnave de tuberculoză în formă contagioasă, care refuză tratamentul (se anexează).
    2. Ministerul Sănătăţii va asigura condiţiile corespunzătoare de aplicare a spitalizării temporare coercitive în instituţiile medicale specializate antituberculoase a persoanelor bolnave de tuberculoză în formă contagioasă.
    3. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr. 472 din 7 august 2009 „Pentru aprobarea Regulamentului privind modul de aplicare a tratamentului coercitiv persoanelor bolnave de tuberculoză contagioasă” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,  2009, nr.124-126, art.535).

    PRIM-MINISTRU                                                   Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul sănătăţii                                                     Andrei Usatîi
    Ministrul finanţelor                                                   Veaceslav Negruţa
    Ministrul afacerilor interne                                       Alexei Roibu
    Ministrul justiţiei                                                       Oleg Efrim

    Nr. 295. Chişinău, 14 mai 2012.
    1. Prezentul Regulament stabileşte modul de aplicare a spitalizării temporare coercitive şi de supraveghere medicală a persoanelor bolnave cu formă contagioasă a tuberculozei, care refuză tratamentul şi pun în pericol sănătatea celor din jur prin răspîndirea maladiei.
    2. Persoanele bolnave cu formă contagioasă a tuberculozei şi care refuză tratamentul sînt supuse izolării prin internarea coercitivă, în temeiul hotărîrii judecătoreşti, în instituţiile medicale specializate antituberculoase, conform schemei obişnuite de referire a  pacienţilor cu tuberculoză.
    3. Obiectivul prezentului Regulament este de a reglementa aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare pentru asigurarea masurilor de nerăspîndire a infecţiei de tuberculoză, securităţii sănătăţii publice şi respectării drepturilor persoanelor cărora li se aplica prevederile prezentului Regulament.
    4. În orice situaţie atingerea cooperării şi consimţămîntului informat al pacientului va fi o prioritate majora, în vederea aplicării prevederilor prezentului Regulament ca măsura de ultim resort după epuizarea completă a tuturor opţiunilor mai puţin restrictive.
    5. Persoanele pasibile de spitalizare temporară coercitivă, care cad sub incidenţa prezentului Regulament, sînt exclusiv persoane care întrunesc cumulativ următoarele condiţii:
    1) sînt diagnosticaţi cu tuberculoză contagioasă, demonstrată prin cel puţin două examinări microscopice pozitive la Bacili Acido-alcoolo-Rezistenţi (BAAR) sau cu o probă de spută pozitivă la BAAR şi cu simptome radiologice apreciate de către specialist drept corespunzătoare unei tuberculoze pulmonare active;
    2) refuză explicit cooperarea şi tratamentul specific, în mod voluntar, indicat de medicul specialist;
    3) există risc considerabil pentru sănătatea persoanei sau a celor din jur;
    4) au fost întreprinse şi au eşuat toate măsurile posibile pentru cooperare şi tratare voluntară a persoanei în cauză (cel puţin toate măsurile descrise în pct. 6 al prezentului Regulament);
    5) alte posibilităţi de tratament, mai puţin severe, au fost considerate şi epuizate;
    6) izolarea temporară rămîne măsura de ultim resort pentru asigurarea drepturilor şi intereselor persoanei şi a sănătăţii publice.
    6. Setul minim de măsuri premergătoare necesar pentru posibila aplicare a regimului de internare temporară coercitivă:
    1) medicul este obligat să planifice suficient timp pentru informarea amplă a persoanei bolnave despre infecţia tuberculoasă. Informarea se face într-un limbaj simplu, pe înţelesul persoanei bolnave, cu descrierea cauzei bolii, infecţiozităţii şi modului de transmitere, eficacităţii sporite a tratamentului în cazul complianţei persoanei, legislaţiei în vigoare, inclusiv a drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare, specificînd măsurile posibile din partea bolnavului pentru prevenirea contaminării altor persoane. Pacientului urmează a-i fi puse la dispoziţie materialele informative despre tuberculoză (ghiduri, broşuri, pliante etc.). Acţiunile de informare trebuie reflectate corespunzător în documentaţia medicală a pacientului şi contrasemnată obligatoriu de către medicul specialist şi pacient.
    2) în cazul semnelor de evitare sau noncomplianţei la tratament,  în mod obligatoriu, se vor evalua cauzele acestei noncomplianţe şi se vor întreprinde masuri posibile de înlăturare a lor. Va fi asigurată, obligatoriu, evaluarea multidisciplinară medico-socială individuală, împreună cu lucrătorii sistemului de medicină primară şi lucrătorii sistemului de protecţie socială, inclusiv în cadrul centrelor comunitare pentru suportul tratamentului pacienţilor de tuberculoza în condiţii de ambulator. În acest sens se va întreprinde:
    a)  referirea pacienţilor, prin îndreptarea cu fişa extras-trimitere (forma 027-e) de către medicul de familie, coordonat cu ftiziopneumologul din teritoriu, la Centrul comunitar pentru suportul tratamentului pacienţilor în condiţii de ambulatoriu;
    b) consilierea pacienţilor cu tuberculoză de către specialiştii echipei multidisciplinare, din cadrul Centrului comunitar pentru suportul tratamentului pacienţilor în condiţii de ambulatoriu şi implementarea planului individualizat de asistenţă, în coordonare cu asistentul social comunitar;
    c) asigurarea managementului integrat al prestării de servicii pacientului cu tuberculoză, prin evaluarea dimensiunilor, care pot influenţa complianţa la tratament, pentru fiecare pacient individual;
    d) iniţiativele şi propunerile pacientului sau a rudelor, pentru posibilitatea depăşirii situaţiei şi asigurării complianţei la tratament, vor fi maximal încurajate. Toate aceste masuri vor fi obligator documentate în dosarul medical al pacientului.
    3) în cazul eşecului măsurilor de complianţă, pacientul va fi informat, în scris, despre consecinţele posibile necooperării sale. În scrisoare se va indica termenul de 14 zile pentru probaţiune, descrierea măsurilor de constrîngere, termenele şi drepturile persoanei la reprezentarea intereselor în instanţa de judecată, după care, în cazul eşecului, se va recurge la măsuri de constrîngere. Scrisoarea de informare va fi trimisă recomandat sau înmînată, contra semnătură, persoanei supuse constrîngerii. Copia scrisorii va fi inclusă în documentaţia medicală a pacientului.
    7. În cazul eşecului tuturor masurilor, se convoacă Consiliul Medical Consultativ al instituţiei, format conform Ordinului ministrului sănătăţii cu privire la consiliile medicale consultative din cel puţin 2 specialişti, de preferinţă alţii decît medicul curant al pacientului, care pot lua decizia de înaintare a cererii în judecată, pentru internarea provizorie coercitivă.
    8. Spitalizarea temporară coercitivă a persoanelor bolnave cu formă contagioasă a tuberculozei, care refuză tratamentul, se efectuează în condiţiile articolelor 287-288 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004.
    9. Cererea de spitalizare temporară coercitivă se depune de instituţia medico-sanitară publică, în care activează medicul ftiziopneumolog, la instanţa de judecată (în raza domiciliului sau locului de aflare a persoanei bolnave), la momentul stabilirii refuzului tratamentului prescris, conform prevederilor descrise în capitolul II al prezentului Regulament, consemnat în fişa de observaţie medicală, sub semnătura medicului curant.
    10. La cererea înaintată instanţei de judecată, cu informaţia privind circumstanţele de fapt şi de drept, care argumentează necesitatea şi termenul spitalizării, se va anexa avizul Consiliului medical consultativ al instituţiei medico-sanitare care a sesizat instanţa de judecată.
    11. Persoana vizată de această cerere va fi informată în scris despre cererea înaintată în judecată şi toate drepturile la reprezentare în proces, apărare şi recurs vor fi obligator asigurate, conform legislaţiei în vigoare. Avînd în vedere importanţa procesului şi posibilitatea limitării prin hotărîre judecătorească a dreptului la libertate a pacientului, participarea lui sau a reprezentantului său legal sau personal este obligatorie.
    12. Hotărîrea instanţei de judecată, prin care s-a admis cererea, constituie temei pentru spitalizarea forţată a persoanei bolnave cu formă contagioasă şi periculoasă a tuberculozei.
    13. În scopul executării hotărîrii instanţei de judecată, prin care s-a admis cererea despre spitalizarea coercitiva a bolnavului de tuberculoză contagioasă şi periculoasă, organul afacerilor interne, la solicitarea executorului judecătoresc, cu participarea personalului medical specializat, acordă asistenţă pentru spitalizarea forţată a persoanei, de la domiciliu sau de la locul aflării acesteia, cu transportul medical al instituţiei medico-sanitare publice al serviciului ftiziopneumologic.
    14. Spitalizarea coercitivă se face în instituţia medicală specializată antituberculoasă, în care, la apariţia unui astfel de caz, se asigură condiţiile necesare de securizare a pacientului, inclusiv în baza contractului separat pentru asigurarea serviciilor de pază.
    15. Deţinuţilor, bolnavilor de tuberculoză cu formă necontagioasă, care au finalizat cura de tratament antituberculos sau continuă tratamentul tuberculozei şi respectă regimul prescris, nu li se vor aplica prevederile prezentului Regulament.
    16. Validitatea aplicării masurilor de spitalizare temporară coercitivă persoanelor liberate din penitenciare şi izolatoarele de detenţie preventivă va fi evaluată conform condiţiilor descrise în capitolul II al prezentului Regulament, după liberare.
    17. Pentru asigurarea spitalizării obligatorii, ca o soluţie extremă de ultim resort, şi pentru a asigura obiectivitatea realizărilor condiţiilor premergătoare spitalizării obligatorii fără discriminare către persoanele liberate, persoanelor care au executat integral pedeapsa şi persoanelor supuse spitalizării obligatorii civile, se interzice iniţierea procedurii de cerere pentru spitalizare coercitivă către instanţa de judecată, de către autorităţile penitenciarelor, în baza avizului Consiliului Medical Consultativ.
    18. La liberarea persoanei, instituţiile penitenciare vor asigura procedurile necesare de informare şi raportare pentru asigurarea continuităţii tratamentului, documentînd orice anamneză de refuz de tratament antituberculos în fişele medicale respective.
    19. Reevaluarea validităţii internării coercitive va fi obligatorie, periodică, după necesitate, dar nu mai rar decît o data la 3 săptămîni, de către personalul medical calificat. În cazul consumării motivelor pentru izolarea coercitivă, persoana poate fi imediat externată, prin decizia Consiliului Medical Consultativ, cu anunţarea de către instituţia medicală a instanţei de judecată, sau continuat tratamentul în instituţie, cu liberul consimţămînt, la cererea acestuia. Orice semne de complianţă la tratament trebuie să constituie argumente justificate pentru încetarea regimului de spitalizare coercitivă.
    20. În cazul necesităţii continuării regimului de izolare coercitivă, mai mult decît 6 luni de la prima internare, o nouă decizie judecătorească trebuie să fie obţinută, cu prezentarea tuturor argumentărilor în dosarul medical, ca şi la ordonarea primei internări.
    21. În cazurile de aplicare a dosarului medical pentru reemiterea deciziei judecătoreşti, bolnavul trebuie să fie informat şi reprezentat în instanţă, conform legislaţiei în vigoare.
    22. Instituţia medicală specializată antituberculoasă pentru spitalizare temporară coercitivă va asigura informarea instanţei de judecată, periodic, o dată la 6 luni, despre starea sănătăţii persoanei supuse tratamentului, în cazul în care termenul tratamentului coercitiv este mai mare de 6 luni.
    23. Externarea din instituţiile medicale specializate antituberculoase a persoanelor, cărora li s-au aplicat prevederile art. 95 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, bolnave de tuberculoză, se face numai prin hotărîrea instanţei de judecată, în baza avizului comisiei medicale a instituţiei, care, concomitent, se expediază şi la instituţia medico-sanitară de la locul de trai al persoanei.
    24. Pacienţii spitalizaţi, conform prevederilor prezentului  Regulament, vor beneficia integral de drepturile universale şi drepturile pacientului ca şi toţi pacienţii ordinari. Modul coercitiv de spitalizare temporară nu va servi temei pentru lezarea cărorva drepturi ale persoanei internate.
    25. Drepturile persoanei bolnave cu formă contagioasă a tuberculozei supuse spitalizării temporare coercitive, inclusiv dreptul la informare, se asigură în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale în vigoare.
    26. Persoanelor bolnave cu formă contagioasă a tuberculozei supuse spitalizării temporare coercitive li se va asigura:
    1) atitudine umană şi respectuoasă din partea personalului medical şi altor persoane participante la acordarea de asistenţă medicală antituberculoasă;
    2) obţinerea informaţiei despre drepturile şi obligaţiile lor şi, în mod accesibil, informaţie despre caracterul maladiei de care suferă, despre metodele de investigare şi de tratament aplicate;
    3) diagnostic şi tratament în instituţiile medicale antituberculoase specializate sau în condiţii de ambulator, în funcţie de manifestarea bolii şi de condiţiile sanitar-igienice disponibile;
    4) cazarea în instituţia medicală antituberculoasă specializată pe tot parcursul termenului necesar investigaţiilor şi/sau tratamentului;
    5) asistenţă medicală antituberculoasă în condiţiile conforme exigenţelor igienice şi regimului antiepidemic;
    6) beneficiere gratuită de examen medical, de investigaţii de diagnosticare şi de chimioterapie, de preparatele medicamentoase necesare tratamentului în instituţia medicală antituberculoasă specializată sau în condiţii de ambulator şi de recuperare a capacităţii de muncă;
    7) confidenţialitatea;
    8) intimitatea;
    9) liberul consimţămînt pentru procedeele de diagnostic şi tratament propuse;
    10) alte drepturi universale garantate de legislaţia naţională şi internaţională în vigoare.
    27. Persoanele, drepturile cărora au fost încălcate, se pot adresa în instanţa de judecată pentru repararea prejudiciului moral şi material.
    28. Persoanele bolnave cu formă contagioasă a tuberculozei, supuse spitalizării temporare coercitive, au aceleaşi responsabilităţi stabilite de legislaţie privind drepturile şi responsabilităţile pacientului, inclusiv respectarea strictă a regimului de tratament şi respectarea regulilor interne ale instituţiei.
    29. Cheltuielile ce ţin de realizarea prezentului Regulament vor fi acoperite din contul şi în limitele mijloacelor prevăzute anual în bugetele instituţiilor medicale specializate antituberculoase, implicate în spitalizarea temporară coercitivă a persoanelor cu tuberculoză care refuză tratamentul, precum şi din alte surse ce nu contravin legislaţiei naţionale.