Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA,
    Dl Petru RAILEAN, judecători,
    cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 5 iulie 2013,
    înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând preliminar sesizarea menţionată,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând la 25 iulie 2013 în şedinţă închisă,
    Pronunţă următoarea decizie:
    1. La 5 iulie 2013, un grup de deputaţi în Parlament a adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor Legii nr.546-XV din 19 decembrie 2003 privind aprobarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova.
    A. Motivele sesizării
    2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.
    Prin Legea nr.546-XV din 19 decembrie 2003 Parlamentul a adoptat Concepţia politicii naţionale a Republicii Moldova.
    3. Potrivit legii, scopul Concepţiei este de a asigura suveranitatea şi independenţa ţării şi de a crea condiţii favorabile pentru dezvoltarea liberă a comunităţilor etnice şi lingvistice din Republica Moldova.
    4. La fel, potrivit textului respectiv, Concepţia reprezintă totalitatea principiilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare privind integrarea şi consolidarea poporului multicultural şi multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor naţionale generale cu interesele tuturor comunităţilor etnice şi lingvistice din ţară.
    5. În opinia autorilor sesizării, Legea nr.546-XV din 19 decembrie 2003 privind aprobarea Concepţiei naţionale a Republicii Moldova prin întregul său conţinut reprezintă o ideologie, ridicată la rang de politică naţională, ceea ce contravine rigorilor constituţionale prevăzute expres în articolul 5 alin.(2), potrivit cărora: „Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului”.
    B. Legislaţia pertinentă
    6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1, art.1) sunt următoarele:
    „(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
    (2) Forma de guvernământ a statului este republica.
    (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”
    „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.
    (2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.”
    „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
    „(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.
    (2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului.”
    „Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”
    „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.
    [...]”
     „Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
    a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;
    [...]
    d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
    [...]
    r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi”.
    „(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
    (2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
    (3) Prin lege organică se reglementează:
    [...]
    p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice;
    r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.
    (4) Legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice.”
    7. Prevederile relevante din Regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.33 din 11 ianuarie 2007 (M.O., 2007, nr. 6-9, art.44), sunt următoarele:
    „4. Documentele de politici descriu şi analizează problemele existente, identifică obiectivele aferente problemei vizate, definesc instrumentele de soluţionare a acestei probleme şi impactul aşteptat asupra statului şi societăţii.
    [...]”
    „5. Documentele de politici reprezintă:
    a) concepţia;
    b) strategia;
    c) programul;
    d) planul.”
    „6. Concepţia reprezintă un sistem de idei generale orientate spre tratarea/interpretarea multilaterală a problemelor economice, sociale, juridice, ştiinţifice, tehnice etc., reflectă modul de a percepe sau ansamblul de opinii, idei cu privire la problemele ce ţin de dezvoltarea unui sau mai multor domenii sau sectoare în ansamblu.”
    „7. Concepţia trebuie să includă:
    a) descrierea situaţiei;
    b) definirea detaliată a problemei;
    c) indicarea documentelor de politici şi a actelor legislative relevante pentru soluţionarea problemelor abordate în concepţia respectivă;
    d) instrumentele şi căile de soluţionare a problemei;
    e) indicarea actelor normative ce urmează a fi elaborate/modificate pentru soluţionarea problemei;
    f) evaluarea impacturilor (specificînd impactul social, economic etc.), inclusiv pentru situaţiile în care problema nu va fi soluţionată.”
    „21. Problema identificată este cea care urmează a fi soluţionată cu ajutorul instrumentelor normative şi intră în competenţa ministerului sau altei autorităţi administrative centrale ce iniţiază întocmirea actului juridic.”
    „22. Scopul expus în documentul de politici trebuie să vizeze problemele pe care politica publică urmează să le soluţioneze, cu indicarea factorilor vizaţi de implementare (fie direct, fie indirect).”
    A. Argumentele autorilor sesizării
    8. Autorii sesizării menţionează că, potrivit art. 1 din Constituţie, Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
    9. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea Supremă, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.
    10. La fel, art. 5 alin.(2) din Constituţie stipulează că nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului.
    11. Totodată, art. 7 din Legea Supremă prevede că Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.
    12. Autorii sesizării menţionează că Legea privind aprobarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova a fost votată de o majoritate monopartinică, reprezentată de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), ignorând recomandările Comisiei de la Veneţia şi părerea opoziţiei parlamentare, fapt care nu-i poate conferi statutul de aşa-zisă „politică naţională”.
    13. În opinia autorilor sesizării, conţinutul legii reia pasaje întregi din programul electoral al PCRM din 2001, 2005, inclusiv din statutul PCRM.
    14. Totodată, conţinutul Concepţiei vine în contradicţie atât cu realităţile istorice din Republica Moldova, sfidează Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, precum şi adevărul ştiinţific referitor la denumirea limbii vorbite pe teritoriul Republicii Moldova şi identitatea naţiunii majoritare.
    15. Autorii sesizării consideră că axarea pe concepţia moldovenismului poate fi considerată pe drept ideologia partidelor de stânga, care nu cuprinde toate opţiunile filozofice ale cetăţenilor Republicii Moldova, şi prin aceasta, celorlalţi cetăţeni, care nu împărtăşesc moldovenismul, li se încalcă flagrant dreptul la libertatea de exprimare, garantat de Constituţie şi Convenţia Europeană.
    B. Aprecierea Curţii
    16. Curtea Constituţională exercită justiţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în articolul 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    17.  Potrivit prevederilor legale, deputaţii în Parlament sunt subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.
    18. Curtea reţine că, în speţă, sesizarea vizează controlul constituţionalităţii Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova, adoptată prin Legea nr.546-XV din 19 decembrie 2003.
    19.  În context, Curtea relevă că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
    20. Supunând examinării preliminare datele referitoare la obiectul sesizării, Curtea atestă că actul contestat nu face resortul jurisdicţiei constituţionale, deoarece nu comportă caracter normativ.
    21. În lumina prevederilor articolului 31 alin. (3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, legislatorul a stabilit expres că Curtea Constituţională examinează în exclusivitate probleme de drept.
    22. Curtea menţionează că respectiva concepţie reprezintă un document de politici, care descrie şi analizează subiectul abordat, identifică obiectivele aferente acestuia, precum şi defineşte instrumentele de soluţionare a acestei probleme şi impactul aşteptat.
    23. Concepţia nu cuprinde norme juridice, iar aspectele identificate în documentele de politici urmează a fi soluţionate şi puse în aplicare ulterior cu ajutorul instrumentelor normative.
    24. Astfel, Curtea reţine că aprecierea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova, care cuprinde obiectivele şi sarcinile prioritare privind integrarea şi consolidarea poporului multicultural şi multilingv din ţară, excede domeniului său legal de competenţă şi nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate, pe care Curtea Constituţională, la cerere, să o poată tranşa prin raportare la normele şi principiile fundamentale.
    25. Analizând prevederile criticate, Curtea Constituţională constată că în jurisprudenţa sa anterioară s-a pronunţat asupra unor probleme analogice, subliniind că elaborarea politicii interne în diferite domenii constituie prerogativa exclusivă a Parlamentului (Hotărârea nr.19 din 29 aprilie 1999 privind controlul constituţionalităţii prevederilor art.2 alin.(2) şi art.52 din Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12 decembrie 1998).
    26. Având în vedere cele menţionate, sesizarea nu întruneşte datele admisibile pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
    În conformitate cu prevederile articolelor 24 alin.(1), 26 alin.(1), 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6 alin.(1) şi alin.(2), 39 alin.(2), 40 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se respinge sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 546-XV din 19 decembrie 2003 privind aprobarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova.
    2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE
    CURŢII CONSTITUŢIONALE                               Alexandru TĂNASE

    Nr. 10. Chişinău, 25 iulie 2013.