În temeiul prevederilor art.11 alin. (9) din Legea nr.308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr. 58-66, art. 133), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Metodologia privind identificarea activităţilor şi tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor şi finanţare a terorismului (se anexează).
    2. În baza Metodologiei privind identificarea activităţilor şi tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor va elabora, în termen de 1 lună, următoarele acte cu titlu de recomandare:
    1) Ghidul privind identificarea activităţilor sau tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor;
    2) Ghidul privind procedura de raportare a activităților sau tranzacțiilor suspecte;
    3) Ghidul privind identificarea activităţilor şi tranzacţiilor suspecte de finanţarea terorismului.
    3. Organele cu funcţii de supraveghere a entităţilor raportoare, în termen de 2 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărîri, în baza evaluării riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la nivel naţional, elaborează, aprobă şi publică rapoartele privind factorii care generează riscuri reduse şi sporite de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
    4. În termen de 4 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărîri, entităţile raportoare prevăzute la art. 4 din Legea nr. 308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului vor ajusta programele pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în domeniul propriu de activitate, cu informarea Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.

    PRIM-MINISTRU                                                              Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul economiei
    și infrastructurii                                                                    Chiril Gaburici
    Ministrul justiţiei                                                                 Victoria Iftodi

    Nr. 496. Chişinău, 25 mai 2018.


    1. Metodologia privind identificarea activităţilor şi tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor şi finanţare a terorismului (în continuare – Metodologia) stabilește modul de identificare a activităţilor şi tranzacţiilor suspecte care cad sub incidența Legii nr.308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
    2. Criteriile şi factorii de risc, măsurile de precauție privind clienții și abordarea bazată pe risc vor fi indicate şi vor fi descrise detaliat în programele pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în domeniul propriu de activitate, elaborate și aprobate de către entităţile raportoare.
    3. Pentru identificarea activităților şi tranzacțiilor suspecte ce cad sub incidența Legii nr.308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (în continuare – tranzacții suspecte), entităţile raportoare urmează să aplice procedurile privind abordarea bazată pe risc a clienţilor şi a tranzacţiilor.
    4. Abordarea bazată pe risc a tranzacţiilor şi a clienţilor trebuie să ofere un mecanism eficient pentru identificarea potențialelor riscuri de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, asociate cu clienţii şi tranzacţiile acestora, şi care să permită entităţilor raportoare să se concentreze doar asupra clienţilor, activităţilor şi tranzacţiilor ce reprezintă un risc de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
    5. Pentru punerea în aplicare a abordării bazate pe risc a tranzacțiilor şi clienților se recomandă entităților raportoare să efectueze evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în domeniul propriu de activitate. Politicile şi procedurile interne ale acestora trebuie să determine modul în care entitatea raportoare gestionează şi minimizează riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, în special riscul de imagine, operaţional, legal, de concentrare şi cel al tehnologiilor informaţionale, precum şi alte riscuri identificate în domeniul propriu de activitate.
    6. Evaluarea riscurilor se efectuează la inițierea relaţiei de afaceri şi continuă pe parcursul desfășurării acesteia constituind fundamentul unei abordări bazate pe risc a tranzacțiilor și a clienților, ceea ce permite entităţii raportoare să înţeleagă cum şi în ce măsură relaţia de afaceri este expusă riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
    7. Evaluarea gradului de expunere aferent riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului reprezintă abordarea sistematică a principalelor categorii de risc în acest domeniu, prin urmare entitatea raportoare analizează activitatea clientului prin prisma următoarelor riscuri:
    1) riscul geografic – la stabilirea riscurilor asociate jurisdicțiilor şi zonelor geografice, entităţile raportoare vor ţine cont de:
    a) zona/jurisdicţia în care clientul sau beneficiarul efectiv este înregistrat;
    b) zona/jurisdicţia unde clientul sau beneficiarul efectiv activează;
    c) zona/jurisdicţia cu care clientul sau beneficiarul efectiv are relaţii de afaceri;
    2) riscul de client – persoane reprezentate prin împuterniciți, persoane expuse politic, persoane ce efectuează tranzacţii aparent lipsite de sens economic;
    3) riscul de produs – expunerea unui produs economico-financiar riscului de spălarea de bani sau de finanţare a terorismului;
    4) riscul de tranzacţii – sensibilitatea unor operaţiuni determinate de factori interni sau externi ori a unor operaţiuni pentru care se foloseşte cu preponderenţă numerarul, a unor operaţiuni repetate cu sume sub limita de raportare.
    8. Riscurile prevăzute la pct. 7 nu poartă un caracter limitativ și pot fi diferențiate şi printr-o abordare prudenţială în funcţie de specificul de activitate a clientului.
    9. Pentru efectuarea unei evaluări adecvate a riscurilor şi a vulnerabilităţilor faţă de acţiunile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului pot fi utilizate diferite surse de informaţie: naţionale, internaţionale, publice, private etc.
    10. Entitatea raportoare evaluează riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului în domeniul propriu de activitate, bazîndu-se pe experienţa proprie pentru diferiţi indicatori cu privire la clienţi şi la probabilitatea de apariţie a acestor riscuri (caracteristicile clientului, tipurile de tranzacţii, ţările de interes). Indicatorii cu privire la clienţi se utilizează pentru crearea sistemelor automatizate de control a metodologiei şi a procedurilor de raportare corespunzătoare.
    11. Evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului presupune implementarea de către entitatea raportoare a cel puţin următoarelor acțiuni:
    1) elaborarea regulilor privind cunoaşterea clientului;
    2) monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri cu clientul şi a activităţilor, tranzacţiilor acestuia;
    3) raportarea activităţilor sau tranzacţiilor suspecte;
    4) instruirea continuă a angajaţilor.
    12. Identificarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, a clienţilor sau a categoriilor de clienţi şi a tranzacţiilor acestora permite entităţii raportoare să stabilească şi să pună în aplicare măsuri de precauție privind clienții, controalele interne și procedurile pentru a atenua și a gestiona cu eficacitate riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
    13. Regulile privind cunoaşterea clientului au ca scop formarea unei înţelegeri corecte a identităţii reale a acestuia, a naturii relaţiei de afaceri şi a tranzacţiilor preconizate.
    14.  Regulile privind cunoaşterea clientului includ:
    a) identificarea şi verificarea identităţii clientului;
    b) stabilirea profilului clienților în baza criteriilor de analiză, cum ar fi: statutul clientului (rezident/nerezident), efectuarea operațiunilor internaționale, vîrsta, funcția și experiența de lucru a clientului, specificul economico-financiar al activității clientului, sumele tranzacționate pe parcursul unei luni, rulajele anuale, sursele  principale de venituri și de cheltuieli.  
    c) întreprinderea tuturor acțiunilor posibile pentru identificarea beneficiarului efectiv sau verificarea identității acestuia;
    d) obţinerea informaţiei suplimentare în vederea cunoaşterii activităţii clientului, inclusiv a scopului şi a naturii relaţiei de afaceri, precum şi a tranzacţiilor preconizate.
    15. Gradul şi caracterul monitorizării continue a relaţiei de afaceri cu clientul şi a tranzacţiilor acestuia se determină ţinînd cont de dimensiunea entităţii raportoare şi riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care aceasta se expune.
    16. În procesul de aplicare a abordării bazate pe risc a tranzacțiilor și a clienţilor se ia în considerare faptul că nu toate activităţile, tranzacţiile şi clienţii trebuie monitorizaţi în acelaşi mod. Specificul monitorizării depinde de specificul fiecărui client, produs sau serviciu utilizat de către acesta, de zona/jurisdicţia inclusă în riscul geografic prevăzut la pct. 7 subpct.1).
    17. Entitatea raportoare evaluează, la necesitate, sistemul de identificare a activităţilor şi tranzacţiilor suspecte, dar nu mai rar decît o dată la 3 ani.
    18. Entitatea raportoare actualizează, la necesitate, dar nu mai rar decît o dată pe an, abordarea bazată pe risc a tranzacțiilor și clienților ținînd cont de dinamica metodelor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și de evaluare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la nivel național.
    19. Caracterul suspect al activităţilor şi tranzacţiilor se stabilește în baza criteriilor obiective şi subiective, conform standardelor internaționale și celor naționale în domeniu, fiind determinat de modul neobişnuit în care se efectuează tranzacţiile în corelare cu indicatorii pe bază de risc, raportat la activităţile curente, criteriile de eficienţă economică şi practica bancară ale unei persoane fizice sau juridice şi la procedurile de cunoaştere a clientului.
    20. Entităţile raportoare identifică activităţile şi tranzacțiile suspecte în conformitate cu prevederile Ghidului privind identificarea activităţilor sau tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor, pe care le raportează în modul stabilit Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor sau la apariția unor suspiciuni referitoare la structura proprietății şi la structura de control a clientului, pe care entitatea raportoare, conform politicilor și programelor pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în domeniul propriu de activitate, elaborate și aprobate, le consideră suspecte de spălarea banilor sau finanţarea terorismului, independent de derogări, scutiri sau limite stabilite.
    21. Entităţile raportoare acordă atenţie sporită tranzacţiilor complexe şi neordinare, care nu au o vizibilă justificare economică sau legală.
    22. Entităţile raportoare trebuie să dispună de mecanismele necesare pentru identificarea sau monitorizarea tranzacţiilor prin acumularea informaţiilor pentru cunoaşterea activităţii clientului şi minimizarea potenţialelor riscuri de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociate acestora.
    23. La identificarea clientului şi a tranzacţiilor, entităţile raportoare pot utiliza date statistice privind diferiţi indicatori ce atestă anumite tendințe de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, inclusiv rata criminalităţii, în funcţie de anumite caracteristici (zona geografică, vîrstă), rapoartele relevante, alte informații plasate pe paginile web ale autorităţilor cu funcţii de supraveghere, autorităţilor publice şi ale altor persoane juridice, ale surselor  mass-media.
    24. Entităţile raportoare trebuie să poată demonstra că amploarea acțiunilor privind abordarea bazată pe risc față de client sînt proporționale riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului identificate în domeniul propriu de activitate. Pentru menţinerea unui sistem intern eficient de prevenire şi combatere a spălării banilor, entitățile raportoare trebuie să aloce resurse tehnice, financiare și umane necesare.
    25. Politicile interne, programele și procedurile de identificare a activităților și tranzacțiilor suspecte se aprobă de persoana care exercită funcție de conducere de rang superior în cadrul entității raportoare, iar personalul se instruiește periodic în domeniul respectiv.
    26. Entitatea raportoare trebuie să dispună de cerințe de control asupra sistemului intern de identificare a activităților și tranzacțiilor suspecte. Entitățile raportoare asigură condiții eficiente, astfel încît să fie posibilă informarea rapidă a persoanelor responsabile, inclusiv a persoanelor cu funcții de conducere despre anumite riscuri/ameninţări depistate.
    27. Tranzacția suspectă raportată de către entitatea raportoare nu poate fi raportată suplimentar ca tranzacție limitată sau numerar. Tranzacția raportată ca limitată sau numerar poate fi reconsiderată și raportată suplimentar ca tranzacție suspectă doar în cadrul activităţii suspecte.
    28. La evaluarea riscurilor, entităţile raportoare acordă o atenţie sporită activităţilor şi tranzacţiilor cu clienţii din localitățile din stînga Nistrului și municipiul Bender.
    29. Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor şi organele cu funcţii de supraveghere a entităților raportoare evaluează periodic sistemul de identificare şi raportare a activităţilor şi tranzacţiilor suspecte cu informarea entității raportoare despre neconformarea prevederilor legale.