APROB

Ministrul transporturilor şi comunicaţiilor  

al Republicii Moldova

V. CHEIBAŞ

9 decembrie 1999

I. DISPOZIŢII GENERALE      

    1.1. Prezentul  Regulament  este elaborat în conformitate  cu  Legea transporturilor  şi Codul transporturilor auto (Legea organică nr.116  - XIV  din  29.07.98,  M.O. nr. 90-91, art. 581)  al  Republicii  Moldova, stabileşte  modul  şi condiţiile deservirii pasagerilor  în  transportul auto  pe  teritoriul Republicii Moldova şi este obligatoriu pentru a  fi executat de către autogări (staţiile auto).

    1.2. Autogările  (staţiile  auto) organizează şi satisfac  cerinţele populaţiei  în  vederea transportării în strictă corespundere cu  actele legislative  şi  normative ale Republicii Moldova,  asigurînd  confortul maxim pentru pasageri şi deservirea lor civilizată.

    1.3. Activitatea  autogărilor (staţiilor auto) este reglementată  de către   organul   administraţiei   publice   centrale   de   ramură   şi administraţiile publice locale. Exploatarea autogărilor (staţiilor auto) este  permisă  numai  în  baza autorizaţiei  de  funcţionare,  eliberată deţinătorului   autogării   de  către  Ministerul   Transporturilor   si Comunicaţiilor,  cu valabilitate de 5 ani, în condiţiile vizării anuale, cu  plata tarifelor aferente. Autorizaţia de funcţionare este  eliberată numai   după  petrecerea  de  către  Minister  a  atestării  autogărilor (staţiilor auto).

    1.4. Agenţii  de  transport, care efectuează transportul  rutier  de persoane  prin  curse regulate, au acces nediscrimatoriu  la  serviciile autogărilor autorizate, conform programului de transport.

    Tarifele maximale  pe care deţinătorii de autogări autorizate le pot aplica   pentru   serviciile   oferite  agenţiilor  de   transport   sau asociaţiilor  de agenţi de transport care solicită accesul în  autogară, se stabilesc de către Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor.

II. DEFINIŢII ŞI NOŢIUNI DE BAZĂ

    2.1. Termenii folosiţi în Regulament au următorul sens:

    - autogară (staţie  auto)  - este spaţiul special amenajat,  bun  de utilitate   publică,   în  care  se  desfăşoară   activităţi   specifice serviciilor  regulate de transport persoane, care pot fi în  proprietate publică a statului ori proprietate privată.

    - autopavilion  -  construcţie  pentru protejarea  de  intemperii  a pasagerilor şi aşteptarea mijloacelor de transport auto;

    - punct de oprire  - loc special amenajat pe parcurs destinat pentru îmbarcarea şi debarcarea pasagerilor;

    - călători -  persoane  transportate  cu  un  autovehicul,  care  nu participă la conducerea acestuia;

    - bagaj - obiecte  ale  pasagerilor  transportate separat de  el  în secţia de bagaje;

    - bagaj de mînă  -  obiecte ale pasagerului care se permit de  a  fi transportate fără plată în salonul autovehiculului;

    - bilet - document  care  dovedeşte  achitarea taxei  de  transport, acordă  călătorului  dreptul de a se deplasa cu  autobuzul  (microbuzul) pînă  în punctul de destinaţie indicat şi confirmă existenţa  asigurării obligatorii a călătorului. Tarifele pentru transporturile de călători şi bagaje   în  traficul  urban  şi  suburban  se  aprobă  de  autorităţile administraţiei   publice   locale,   iar  în  traficul   interurban   şi internaţional  -  de  organul  de specialitate  al  autorităţii  publice centrale;

    - chitanţă (bilet)  de  bagaje  - document care  confirmă  plata  şi primirea bagajului la transport;

    - contract -  obligaţie  reciprocă între autogară (staţie  auto)  şi agentul transportator;

    - tarif - generalizare  a  taxelor  de  plată  pentru  transportarea pasagerilor şi bagajelor;

    - borderou de   casă  -  document  care  atestă  lista   pasagerilor transportaţi, care au achitat călătoria pe ruta regulată;

    - rută - parcursul   stabilit  anticipat  al  autovehiculului  între anumite puncte;

    - cursă - comunicaţie  de  pasageri  pe  o rută aprobată  la  o  oră stabilită de orar;

    - autobuz - autovehicul destinat transportării pasagerilor, avînd nu mai puţin de 9 locuri, neluînd în calcul locul şoferului.

III. CONDITIILE PRIVIND CATEGORIILE

GĂRILOR ŞI STAŢIILOR AUTO

    Gările auto după  amplasare se împart în Gări judeţene amplasate  în centrele judeţene, şi Staţii auto - amplasate în alte localităţi.

    După volumul  de  lucru  efectuat ele se împart în  trei  categorii, conform numărului de curse expediate pe zi:

    I categorie - 151 şi mai mult;

    II categorie - de la 71 pînă la 150;

    III categorie - pînă la 70.

    În dependenţă  de veniturile încasate, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor întăreşte statele.

    Pentru hotărîrea  problemelor  financiare şi tehnologice  Gările  şi Staţiile auto pot forma benevol o asociaţie a Gărilor şi Staţiilor auto.

    Conlucrarea acestei   asociaţii  cu  Ministerul  Transporturilor  şi Comunicaţiilor se efectuează conform legislaţiei.

IV. CONDIŢII PRIVIND DOTAREA

AUTOGĂRILOR

    4.1 Clădire corespunzătoare prevăzută cu încăperile necesare pentru:

    - casele de bilete;

    - casele de bagaje;

    - camera de păstrare a bagajului;

    - birou de mişcare;

    - sală de aşteptare pentru publicul călător.

    4.2. Peroane  pentru parcarea autobuzelor care pleacă sau sosesc din cursă.

    4.3. Loc de parcare pentru autobuzele aflate în aşteptare.

    4.4. Grup sanitar.

    4.5. Sistem funcţionabil de încălzire a încăperilor autogării.

    4.6. Mijloace  antiincendiare  în starea de funcţionare şi în  număr corespunzător conform legislaţiei în vigoare.

V. CONDIŢII PRIVIND PEROANELE

    5.1. Numărul  peroanelor  pentru plecarea curselor se stabileşte  în raport  cu numărul maxim de plecări simultane din programul zilei şi  de necesitatea  ca  autobuzul  să  ocupe peronul cu 15  minute  înainte  de plecarea cursei.

    Ca urmare, repartizarea curselor pe peroane se va face asigurîndu-se cel puţin 15 minute interval între două plecări consecutive de la acelaş peron.

    5.2.La repartizarea  curselor  pe  peroane se va ţine  seama  şi  de necesitatea  ca plecările curselor de pe un anumit traseu să aibă loc de la acelaş peron.

    5.3.Plecarea  autobuzelor  de la alte peroane decît  cele  stabilite pentru diferitele curse este interzisă.

    5.4.Numărul maxim  al  sosirilor  simultane din programul  zilei  se stabileşte   ţinîndu-se  seama  de  numărul  peroanelor  pentru  sosirea curselor  din  programul  zilei. De regulă, peroanele de  sosire  nu  se nominalizează prin curse.

VI. SISTEMUL DE INFORMARE A PUBLICULUI CĂLĂTOR

    6.1. Afişarea  la  loc vizibil, pe tabele special  confecţionate,  a plecărilor  şi  sosirilor  curselor, a preţului biletelor  de  călătorie pentru  staţiile  deservite  de autogară, a modificărilor  survenite  în programul de transport.

    6.2. Afişarea  la fiecare casă de bilete a orarului de funcţionare a curselor  pentru  care se eliberează bilete şi a numelui  casierului  de serviciu.

    6.3. Afişarea  la  casele de bagaje a orarului de funcţionare  şi  a numelui casierului de serviciu.

    6.4. Afişarea  la  loc  vizibil a mersului  celorlalte  mijloace  de transport   în   comun  (trenuri,  avioane,  vapoare)   care   deservesc localitatea respectivă.

    6.5. Montarea  de  table  indicatoare la peroanele  de  plecare  ale curselor.

   6.6. Anunţarea  prin  staţia  radio  din autogară  a  plecărilor  şi sosirilor  curselor,  precum  şi  a altor  informaţii  care  interesează publicul călător.

VII. FUNCŢIILE COLABORATORILOR AUTOGĂRII

(STAŢIEI AUTO)

    7.1 Colaboratorii futogărilor (staţiile auto) - au obligaţiunile:

    - să exercite  controlul asupra furnizării mijloacelor de  transport şi corespunderii lor cererii, dotării şi cerinţelor sanitare;

    - să supravegheze ca pasagerii să efectueze îmbarcarea şi debarcarea doar pe peroanele special amenajate ale autogării (staţiei auto);

    - să ţină evidenţa  sosirii  şi plecării autobuzelor,  de  asemenea, borderourilor de casă şi documentele de dispecerat;

    - să facă instructajul  şoferilor în vederea regulilor siguranţei la transportarea  pasagerilor  şi să-i informeze despre  schimbarea  stării drumului;

    - să amenajeze   şi  să  întreţină  în  stare  cuvenită   peroanele, clădirile şi edificiile autogărilor (staţiilor auto);

    - să întreprindă  măsuri  în  vederea întreţinerii  teritoriului  în stare sanitară cuvenită şi să nu admită poluarea mediului;

    - să exercite    controlul    asupra   respectării    Regulamentului transportului  auto de călători şi bagaje, regimului de lucru şi  odihnă al şoferilor;

    - să ia măsurile   necesare   pentru  securitatea   pasagerilor   pe teritoriul Autogării.

XIII. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII AUTOGĂRII

(STAŢIEI AUTO)

    8.1. Regimul  de lucru al autogării (staţiei auto) se stabileşte  în dependenţă de necesităţile pasagerilor şi timpul de plecare pentru prima şi ultima cursă. În caz de necesitate autogara poate lucra 24 ore.

    8.2. Regimul  de lucru este elaborat de managerul autogării şi  este aprobat de către Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor. Managerul întocmeşte  paşaportul  gării  auto  în care  sînt  incluse  următoarele documente:

    a) memoriu explicativ;

    b) planul general   al   întreprinderii  cu  schema  de  mişcare   a autobuzelor;

    c) planul autogării cu schema de mişcare a călătorilor;

    d) planul ce include toate terenurile aferente garii;

    e) itinerarul de mişcare a autobuzelor;

    f) regimul de lucru a serviciilor gării;

    j) schema comunicaţiilor de dispecerat atît intern cît şi extern;

    z) schema de comunicare a condiţiilor meteo pe traseele republicii;

    i) planul de  evacuare a călătorilor şi a personalului gării în  caz de incendiu, coordonat cu serviciile locale de pompieri.

    8.3. Organizarea vînzării biletelor.

    Documente pentru dreptul de călătorie a pasagerilor sînt biletele de formă  stabilită.  Forma  biletelor, modul vînzării  şi  folosirea  lor, termenul   lor   de   valabilitate  se  stabilesc   de   către   organul administraţiei  publice  centrale de ramură. Biletul trebuie să  conţină datele principale:

    - denumirea autogării (staţiei auto) de plecare şi de destinaţie;

    - numărul biletului scris prin metoda tipografică;

    - costul biletului;

   - data eliberării biletului;

    - data şi ora plecării;

    - numărul locului;

    - locul eliberării.

    Vînzarea biletelor  se  fixează  în fişa de  evidenţă  a  biletelor.

Biletele pot fi eliberate şi de sistemul computerizat.

    Vînzarea biletelor se execută de către casele autogărilor (staţiilor auto).

    Activitatea caselor  de bilete trebuie să fie organizată în aşa  mod ca  să fie asigurată procurarea rapidă de către pasageri a biletelor  de călătorie  şi  să  se excludă posibilitatea  expedierii  autobuzelor  cu locuri libere în cazul existenţei pasagerilor.

    Vînzarea biletelor se efectuează:

    a) de către casele  vînzării preliminare cu 10 zile pînă la  plecare şi se încheie la ora 17.00 în ajunul zilei plecării.

    Vînzarea preliminară  a biletelor este organizată de administraţiile autogărilor  (staţiilor auto). Casele vînzării preliminare (inclusiv  cu furnizarea  la  domiciliu) efectuează vînzarea biletelor nu mai mult  de 75%  din locurile în autobuze, 25% din locuri pentru fiecare cursă  sînt rezervate  pentru  vînzarea  curentă.  Pentru  vînzarea  preliminară  şi furnizarea  la domiciliu se percepe un comision în mărimile stabilite de tarifele pentru călătoria cu autobuzele;

    b) de casele  vînzării curente ale punctelor iniţiale de plecare  în ziua plecării autobuzului;

    c) casele vînzării  curente  din  momentul  sosirii  autobuzelor  de tranzit  sau  primirii informaţiei despre existenţa locurilor libere  în aceste autobuze.

    Casele de bilete   ale  autogărilor  (staţiilor  auto)  trebuie   să activeze  într-un regim, care permite pasagerilor la timp să întocmească documentele de călătorie.

    Casele de bilete   ale  autogărilor  şi  staţiilor  auto   încetează vînzarea biletelor:

    - în punctele iniţiale ale rutei cu 5 minute pînă la plecare;

    - în punctele    intermediare   nemijlocit   înainte   de   plecarea autobuzului.

    Casele autogărilor  şi  staţiilor  auto  trebuie să  fie  dotate  cu indicatoare, care să conţină:

    - numărul casei;

    - timpul începerii şi încheierii lucrului casei;

    - numele şi prenumele casierului;

    - denumirea punctelor  de destinaţie sau rutelor pentru care se vînd biletele.

    Biletele pentru călătoria cu autobuze se vînd contra numerar, iar în unele cazuri la prezentarea documentelor corespunzătoare, prin transfer.

    Vînzarea biletelor  de  către case se efectuează  conform  rîndului. Dreptul de procurare a biletelor în afara rîndului se acordă pasagerilor în concordanţă cu legislaţia în vigoare.

    Biletele pentru  călătoria  cu autobuze pe rute interurbane se  vînd conform numărului de locuri pentru şezut.

    Se permite vînzarea biletelor şi transportarea pasagerilor pe rutele suburbane  cu  lungimea de pînă la 50 km conform  capacităţii  nominale, stabilite  de  uzina producătoare. Pe rutele interurbane cu lungimea  de peste 50 km biletele se realizează numai conform locurilor de şezut.

    Casierul are  dreptul  să refuze vînzarea biletelor  în  următoarele cazuri:

    - cînd în autobuz nu sînt locuri libere;

    - dacă pasagerul se află în stare de ebrietate;

    - dacă conţinutul  bagajului sau bagajul de mînă este interzis de  a fi transportat conform nomenclatorului, greutăţii sau gabaritelor.

    Călătoria conform   tarifelor  preferenţiale  a unor  categorii  de pasageri  se permite doar persoanelor care beneficiază de acest drept în concordanţă cu legislaţia şi hotărîrile Guvernului Republicii Moldova la prezentarea  de  către  ei a documentelor respective care  atestă  acest drept.

    Pentru călătoria  cu  autobuzul  pasagerul este obligat  să  procure biletul  de  călătorie.  Biletul de călătorie este valabil  doar  pentru autobuzul  ce  pleacă  în cursa, numărul căreia şi  data  plecării  sînt indicate pe el.

    Biletele fără   indicarea   staţiei  de  destinaţie,  cu   denumirea autogării  sau  staţiei  auto indicate eronat sau cu corectări  şi  alte incorectitudini se consideră nevalabile.

    În cazul pierderii  biletului  duplicatul nu se  eliberează,  costul biletului  nu se restituie, pretenţiile nu se primesc, pasagerului nu  i se   permite   călătoria.  Pe  rutele  interurbane  şi   internaţionale, pasagerului, care a pierdut biletul, i se permite călătoria, dacă numele lui,  fixat  în  borderoul  de casă, este confirmat  prin  documente  ce confirmă indentitatea.

    8.4. Păstrarea bagajelor şi bagajelor de mînă.

    Păstrarea bagajului  şi bagajului de mînă se efectuează în  camerele de  păstrare  ale  autogărilor  sau staţiilor auto,  unde  acestea  sînt organizate.  Orele  de lucru ale camerelor de păstrare se  stabilesc  în dependenţă de orarul circulaţiei, precum şi condiţiile locale.

    Camerele de păstrare  primesc  de la pasageri obiecte  la  păstrare, independent  de  faptul,  dacă  acestea dispun sau nu  de  documente  de călătorie.

    Este interzisă  primirea  şi  predarea  la depozitele  de  bagaje  a substanţelor  inflamabile, explozive, otrăvitoare, toxice,  radioactive, corosive  şi  rău  mirositoare,  a  obiectelor  care  ar  putea  murdări obiectele altor călători.

    Pasagerul are  dreptul la predarea în camera de păstrare să  declare valoarea  totală sau a unor obiecte (locuri). Pentru declararea  valorii obiectelor  predate  în camera de păstrare se percepe o taxă în  mărimea stabilită.

    În caz că costul  obiectelor  predate provoacă dubii,  administraţia autogării  sau  staţiei  auto  are dreptul  să  ceară  prezentarea  spre examinare  a conţinutului bagajului întru stabilirea costului lui  real.

În  cazul  refuzului pasagerului de a prezenta bagajul  sau  neacordului pasagerului  în  vederea  evaluării  costului  lui  real,  obiectele  la păstrare nu se primesc.

    În camera de  păstrare se primesc obiectele în ambalaj sau  obiecte, pentru păstrarea cărora ambalajul nu este necesar.

    Plata pentru  păstrarea  obiectelor predate camerei de  păstrare  se percepe  conform  tarifelor  în  vigoare. La predarea  spre  păstrare  a obiectelor  legate  plata se percepe pentru fiecare loc aparte. O  parte din zi se consideră zi completă.

   Obiectele se primesc în camera de păstrare pentru o perioadă de pînă la  30 zile. Obiectele nerevendicate în decursul a 30 zile urmează a  fi transmise  organizaţiilor  comerciale  locale pentru a fi  realizate  în modul stabilit.

    La prezentarea   chitanţei  de  bagaje  sau  a  jetonului  cu  număr (etichetei)  asupra  obiectelor  nerevendicate în termen de 6  luni  din momentul  realizării  bagajului pasagerul are dreptul să primească  suma achitată   agentului   transportator  pentru   obiectele   nerevendicate transmise organizaţiilor comerciale, minus sumele care-i revin agentului transportator (25% din costul biletului).

    Păstrarea bagajelor  de  mînă  poate fi organizată  de  asemenea  în camerele  de  păstrare  automate. Modul păstrării  şi  responsabilitatea părţilor  sînt  stabilite  de instrucţiunea cu  privire  la  exploatarea camerelor de păstrare automate.

    8.5. Operaţiunile cu obiectele uitate şi găsite.

    Asupra obiectelor,  documentelor  sau banilor  găsiţi  administraţia autogării  (staţiei  auto)  întocmeşte un act în 3  exemplare,  care  se înregistrează într-un registru separat.

    Conform actului  obiectele  se transmit camerei de păstrare  sau  la depozit, documentele - organelor de poliţie, banii - în contabilitate.

    Administraţia  autogării  (staţiei  auto) este  obligată  să  anunţe despre  obiectele  găsite prin reţeaua de informare şi să afişeze la  un loc  vizibil  un anunţ, în care se indică unde persoanele se pot  adresa pentru a le primi.

   Eliberarea obiectelor  găsite se efectuează conform cererii în scris a  pasagerului, sub semnătură, indicînd dovezile apartenenţei obiectelor în  cauză.  Cheltuielile  ce ţin de expedierea şi  păstrarea  obiectelor găsite  sînt suportate de posesorul obiectelor. Obiectele găsite, costul cărora  este  mai  mic decît costul păstrării, sînt  eliberate  în  baza permisiunii în scris a şefului autogării (staţiei auto).

    Obiectele găsite  se  păstrează timp de 15 zile, apoi se  realizează prin reţeaua comercială locală în modul stabilit.

    8.6.Responsabilitatea pentru bagajul pierdut sau lipsă.

    Administraţia   autogărilor  şi  staţiilor  auto  poartă  răspundere materială pentru pierderea, vătămarea sau deteriorarea, lipsa obiectelor predate  camerei de păstrare, dacă nu vor dovedi, că aceasta a avut  loc nu din vina lor.

    Pentru pierderea  şi  lipsa obiectelor predate camerei  de  păstrare autogara sau staţia auto poartă răspundere în următoarea mărime:

    a) pentrui obiectele   predate  camerei  de  păstrare  cu   valoarea declarată  - în mărimea valorii declarate, dacă nu va fi demonstrată, că ea este mai mică decît costul real;

    b) pentru obiectele   predate  camerei  de  păstrare  fără   valoare declarată  -  în  mărime de 0,5 salarii minimale pentru un  kilogram  de greutate indicată în chitanţă;

    c) pentru deteriorarea  sau vătămarea obiectelor autogara sau staţia auto achită suma, cu care s-a redus costul.

IX. PRETENŢII

    În cazul nerealizării  transportului de pasageri din vina  agentului transportator  pasagerului  i se restituie costul deplin  al  biletului, inclusiv taxa pentru vînzarea preliminară.

    În cazul întoarcerii  biletului de către pasager mai mult decît cu 2 ore  pînă  la  plecarea autobuzului lui i se restituie 100%  din  costul biletului  minus  comisionul (1,5%). În cazul întoarcerii  biletului  de către  pasager mai puţin decît cu 2 ore pînă la plecarea autobuzului lui i se restituie 85% din costul biletului minus comisionul (1,5%).

    În cazul întoarcerii   biletului  de  către  pasager  după  plecarea autobuzului lui i se restituie 75% din costul biletului minus comisionul (1,5%).

    În cazul întoarcerii biletului de către pasager în decursul a 3 zile după  plecarea  autobuzului lui i se restituie 75% din costul  biletului minus comisionul, dacă el va prezenta dovezi, că nu a putut călători din motive   întemeiate:  boală,  reţinere  ilicită  de  către  organele  de supraveghere a ordinii publice etc.

    Toate divergentele   dintre   autogări  (staţii  auto)  şi   agenţii transportatori se soluţionează conform legislaţiei în vigoare.

Anexa nr.1

Lista actelor normative abrogate în legătură

cu aprobarea Regulamentului cu privire la autogară (statia auto):

    1. Regulamentul  staţiilor auto de călători , aprobate de Ministerul Transporturilor al R.S.S. Moldovenesti din 14.06.1973.