Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1.  Domeniul de aplicare şi scopul prezentei
                        legi
    Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea organelor de probaţiune, stabileşte competenţa acestora în scopul prevenirii recidivei de infracţiune, reglementează asistenţa şi consilierea în vederea reintegrării în comunitate a subiecţilor probaţiunii.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    probaţiune - evaluare psihosocială, control al persoanelor aflate în conflict cu legea penală şi resocializarea lor, adaptarea persoanelor liberate din locurile de detenţie, pentru preîntîmpinarea săvîrşirii de noi infracţiuni;
    probaţiune presentinţială - evaluare psihosocială a personalităţii bănuitului, învinuitului, inculpatului;
    probaţiune sentinţială în comunitate - totalitate de activităţi orientate spre resocializarea persoanelor liberate de pedeapsa penală a privaţiunii de libertate, spre controlul comportamentului şi al respectării obligaţiilor acestora;
    probaţiune penitenciară - totalitate de activităţi socioeducative desfăşurate în penitenciar şi de activităţi de pregătire pentru liberarea persoanelor din locurile de detenţie;
    probaţiune postpenitenciară - acordare de asistenţă persoanelor liberate din locurile de detenţie în scopul reintegrării lor în societate;
    dosar personal - document confidenţial de acumulare a tuturor materialelor legate de persoana în a cărei privinţă se desfăşoară activităţi de probaţiune;
    bază de date - informaţie totală despre persoana în a cărei privinţă se desfăşoară activităţi de probaţiune;
    consiliu consultativ al probaţiunii - organ consultativ pentru optimizarea conlucrării tuturor organelor în realizarea politicii în sfera probaţiunii;
    consilier de probaţiune - persoană care desfăşoară nemijlocit activitate de probaţiune;
    asistenţă şi consiliere - totalitate a măsurilor de reintegrare în societate a subiecţilor probaţiunii.
    Articolul 3. Subiecţii probaţiunii
    (1) Subiecţi ai probaţiunii sînt:
    a) persoanele aflate în conflict cu legea penală;
    b) persoanele liberate din locurile de detenţie care solicită adaptare socială.
    (2) Sînt în conflict cu legea penală persoanele:
    a) bănuite, învinuite, inculpate;
    b) liberate de pedeapsă penală;
    c) liberate de răspundere penală;
    d) condamnate la muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 4. Drepturile şi obligaţiile subiecţilor probaţiunii
    (1) Persoana aflată în conflict cu legea penală are dreptul:
    a) să solicite şi să primească informaţii despre condiţiile controlului;
    b) să solicite şi să primească informaţii despre asistenţă şi consiliere;
    c) să solicite şi să primească explicaţii referitor la drepturile sale;
    d) să participe la diverse programe organizate de organul de probaţiune.
    (2) Persoana aflată în conflict cu legea penală trebuie:
    a) să execute obligaţiile stabilite de legislaţie şi de instanţa de judecată;
    b) să îndeplinească cerinţele legitime ale personalului din organul de probaţiune;
    c) să prezinte informaţii veridice la solicitarea personalului din organul de probaţiune;
    d) să utilizeze la destinaţie asistenţa acordată de organul de probaţiune.
    (3) Cu persoanele liberate din locurile de detenţie care solicită adaptare socială se încheie contract de acordare a asistenţei corespunzătoare. Condiţiile şi forma contractului sînt stabilite de Ministerul Justiţiei.
    Articolul 5.  Principalele direcţii ale activităţii de
                        probaţiune
    Principalele direcţii ale activităţii de probaţiune sînt:
    a) reflectarea tabloului psihosocial al persoanei aflate în conflict cu legea penală;
    b) formularea de propuneri, pentru instanţa de judecată, referitor la principalele activităţi care trebuie desfăşurate cu persoana aflată în conflict cu legea penală în vederea facilitării procesului de soluţionare a problemelor psihosociale;
    c) oferirea de informaţii referitor la persoana aflată în conflict cu legea penală, la familia ei şi la mediul social din care provine;
    d) asigurarea cooperării persoanei aflate în conflict cu legea penală şi conformării ei la condiţiile care i s-au stabilit prin hotărîre judecătorească;
    e) consilierea subiectului probaţiunii în rezolvarea dificultăţilor personale care au condus la săvîrşirea infracţiunii;
    f) desfăşurarea programelor individuale şi a programelor de grup, concentrarea resurselor din comunitate pentru soluţionarea problemelor psihosociale ale subiecţilor probaţiunii;
    g) controlul persoanei  aflate în conflict cu legea penală;
    h) coordonarea programelor sociale şi a celor terapeutice pentru minori.           
    Articolul 6. Tipurile de probaţiuni
    Probaţiunile sînt de următoarele tipuri:
    a) probaţiune presentinţială;
    b) probaţiune sentinţială în comunitate;
    c) probaţiune penitenciară;
    d) probaţiune postpenitenciară.
    Articolul 7. Dosarul personal
    (1) Persoanei aflate în conflict cu legea penală căreia i se aplică acţiuni de probaţiune i se întocmeşte dosar personal. Acesta conţine date referitoare la persoană, la fapta săvîrşită, hotărîrea judecătorească, obligaţiile stabilite în termenul de probă, referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii, referatele periodice de control şi de reintegrare socială, concluzii. Termenul de păstrare în arhivă a dosarului este de  5 ani.
    (2) Datele incluse în dosarul personal sînt confidenţiale. Cu permisiunea scrisă a persoanei, la dosarul ei pot avea acces: apărătorul, reprezentanţii organizaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul respectării drepturilor omului sau al ocrotirii persoanelor condamnate.
    Articolul 8. Probaţiunea presentinţială
    (1) În cadrul probaţiunii presentinţiale, în privinţa bănuitului, învinuitului, inculpatului se întocmeşte referat presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii.
    (2) Referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii se întocmeşte la demersul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanţei de judecată.
    (3) În privinţa unui minor, referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii se întocmeşte în mod obligatoriu, conform legislaţiei.
    Articolul 9. Referatul presentinţial de evaluare
                        psihosocială a personalităţii bănuitului, a
                        învinuitului sau a inculpatului
    (1) Referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii este un document scris, cu caracter consultativ şi de orientare, avînd rolul de a oferi organului de urmărire penală, procurorului, instanţei de judecată date despre persoana bănuitului, a învinuitului sau a inculpatului, despre nivelul de instruire şcolară, despre comportamentul, mediul familial, cercul de prieteni şi despre factorii care influenţează sau pot influenţa conduita lui generală.
    (2) La întocmirea referatului presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii se contactează membrii familiei, prietenii, colegii, alte surse de informaţie, cum ar fi psihologi, cadre didactice, asistenţi sociali, medici, alţi specialişti, precum şi persoanele care pot contribui realmente la reflectarea tabloului psihosocial al personalităţii bănuitului, a învinuitului sau a inculpatului.
    (3) Modul de întocmire a referatelor presentinţiale de evaluare a personalităţii este stabilit de Ministerul Justiţiei.
    Articolul 10. Probaţiunea sentinţială în comunitate
    (1) În temeiul unei hotărîri judecătoreşti, în cadrul probaţiunii sentinţiale în comunitate se exercită controlul:
    a) asupra persoanelor condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei; asupra persoanelor liberate condiţionat de pedeapsă penală înainte de termen; asupra persoanelor condamnate cu amînarea executării pedepsei; asupra persoanelor liberate de pedeapsă cărora li se aplică măsuri de constrîngere cu caracter educativ;
     b) asupra executării pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii, precum şi a privării de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.
    (2) Categoriilor de persoane enumerate la alin.(1) li se pot aplica acţiunile din programele de resocializare şi de reintegrare, de corecţie a comportamentului social etc.
    Articolul 11. Probaţiunea penitenciară
    (1) În cadrul probaţiunii penitenciare, şi anume în perioada de pregătire către liberare, se elaborează şi se aplică persoanelor aflate în locurile de detenţie programe de educaţie civică, etică şi morală, de instruire profesională, de muncă educativă.
    (2) Organul de probaţiune, în colaborare cu administraţia penitenciarului, poate contribui:
    a) la stabilirea de contacte oficiale preliminare cu instituţii specializate în vederea creării unor posibilităţi de pregătire profesională, de reciclare şi de perfecţionare profesională în conformitate cu cerinţele pieţei forţei de muncă;
    b) la stabilirea de contacte oficiale preliminare cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea oferirii de informaţii veridice condamnaţilor despre locurile de muncă vacante şi despre alegerea unui loc de muncă corespunzător, în vederea facilitării înregistrării lor la oficiul forţei de muncă;
    c) la stabilirea de contacte cu agenţii specializate pentru facilitarea închirierii de locuinţe, la cererea persoanelor care nu au rude sau alte legături sociale;
    d) la stabilirea de contacte cu agenţii specializate pentru facilitarea plasării persoanelor de vîrstă înaintată şi a invalizilor în instituţii de plasament, la cererea lor;
    e) la elaborarea şi perfecţionarea unor programe de scurtă şi de lungă durată privind adaptarea socială a persoanelor care urmează a fi liberate din locurile de detenţie.
    Articolul 12. Probaţiunea postpenitenciară
    Probaţiunea postpenitenciară are drept scop acordarea de asistenţă şi de susţinere persoanelor liberate din locurile de detenţie, reintegrarea lor socială, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Articolul 13. Probaţiunea în privinţa minorilor
    (1) Probaţiunea în privinţa minorilor se desfăşoară ţinîndu-se cont de obligativitatea respectării interesului superior al copilului şi de scopul protecţiei temporare a copilului aflat în dificultate, al resocializării şi al reintegrării lui în familia biologică sau adoptivă, în casă de copii de tip familial, precum şi în comunitate.
    (2) Acţiunile de probaţiune în privinţa minorilor se axează pe:
    a) asigurarea procesului de reabilitare psihopedagogică a personalităţii;
    b) abordarea individuală a fiecărui caz, cu o atenţie sporită, ţinîndu-se cont de particularităţile personale şi de particularităţile vîrstei;
    c) stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu serviciile de protecţie a drepturilor copilului;
    d) monitorizarea situaţiei pre- şi postintegrare a minorului în familie;
    e) dezvoltarea capacităţii familiei şi a comunităţii de a asigura asistenţă minorului şi de a preveni riscul intrării lui în dificultate;
    f) relaţiile cu mass-media în aplicarea măsurilor de probaţiune faţă de minor, în scopul abordării tuturor problemelor doar prin prisma respectării interesului superior al copilului.
    (3) În desfăşurarea activităţilor de probaţiune, personalul organului de probaţiune poate participa:
    a) la elaborarea şi la aprobarea programelor sectoriale, locale în domeniul protecţiei copilului şi a familiei, la crearea de servicii comunitare de protecţie socială;
    b) la elaborarea şi la punerea în aplicare a sistemului de monitorizare şi de evaluare a serviciilor de protecţie a copilului şi a familiei;
    c) la crearea, la nivel naţional şi la nivel local, a unui sistem informaţional care să includă date despre copil şi despre familia aflată în dificultate sau în situaţii de risc, precum şi despre instituţiile de protecţie a copilului şi a familiei;
    d) la dezvoltarea şi la promovarea modelelor viabile de servicii comunitare de protecţie a copilului şi a familiei, de servicii de prevenire a intrării copiilor în dificultate şi în sistemul rezidenţial de îngrijire şi educaţie, de servicii de asistenţă socială pentru copiii şi familiile aflate în dificultate sau în situaţii de risc;
    e) la elaborarea unui mecanism de implicare a sectorului privat în soluţionarea problemelor copilului şi ale familiei.
    Articolul 14. Principiile probaţiunii
    Activitatea de probaţiune se desfăşoară pe următoarele principii:
    a) respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane, neadmiterea discriminării de orice natură;
    b) sprijinirea şi încurajarea permanentă a subiecţilor probaţiunii, asistaţi şi consiliaţi, în vederea reintegrării lor în societate şi asumării de responsabilitate pentru propriile acţiuni prin formarea unei atitudini corecte faţă de  ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială;
    c) oportunitatea, întrucît activitatea de probaţiune se desfăşoară în orice fază a procesului penal pentru a asigura o reacţie socială eficace la fapta săvîrşită, în dependenţă de situaţia psihosocială şi de condiţiile de fapt ale săvîrşirii infracţiunii, şi pentru a realiza cu succes o intervenţie în soluţionarea problemelor persoanei aflate în conflict cu legea;
    d) participarea comunităţii la procesul de asistenţă, de consiliere psihosocială şi de control;
    e) diferenţierea şi individualizarea psihosocială a subiectului probaţiunii şi a infracţiunii pe care a săvîrşit-o.
    Articolul 15. Organizarea activităţii de probaţiune
    (1) Organizarea activităţii de probaţiune se pune în sarcina Oficiului central şi se realizează prin intermediul subdiviziunilor teritoriale.
    (2) Oficiul central şi subdiviziunile sale teritoriale formează organele de probaţiune.
    (3) Organele de probaţiune intră în sistemul organelor Ministerului Justiţiei.
    (4) Regulamentul organului de probaţiune se aprobă de Guvern.                   
    Articolul 16. Funcţiile principale ale organului de 
                         probaţiune
    Organul de probaţiune are următoarele funcţii:
    a) prezentarea de referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii;
    b) aplicarea programelor de corecţie a comportamentului social;
    c) coordonarea executării unor anumite categorii de pedepse;
    d) exercitarea controlului asupra persoanelor condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, a persoanelor liberate condiţionat de pedeapsă penală înainte de termen, a persoanelor condamnate cu amînarea executării pedepsei, a persoanelor liberate de răspundere penală;
    e) exercitarea controlului asupra aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter educativ;
    f) acordarea de asistenţă şi de consiliere postpenitenciară;
    g) coordonarea activităţii reprezentanţilor altor autorităţi publice centrale şi autorităţilor publice locale, organizaţiilor neguvernamentale a căror activitate are legătură directă sau tangenţială cu probaţiunea;
    h) implementarea programelor de corecţie socială a subiecţilor probaţiunii;
    i) colaborarea cu penitenciarele în partea pregătirii persoanelor pentru liberare din locurile de detenţie.
    Articolul 17. Finanţarea activităţii de probaţiune
    Activitatea de probaţiune se finanţează de la bugetul de stat şi din alte surse neinterzise de lege.
    Articolul 18. Baza de date
    (1) Informaţia despre persoanele aflate în conflict cu legea se introduce în baza de date.
    (2) Volumul informaţiei incluse în baza de date, modul includerii şi utilizării ei se stabilesc de Guvern.
    (3) Informaţia inclusă în baza de date este protejată în conformitate cu legislaţia.
    Articolul 19. Consiliul consultativ al probaţiunii
    (1) Pentru optimizarea conlucrării organelor în realizarea unei politici unitare în sfera probaţiunii se creează Consiliul consultativ al probaţiunii.
    (2) Componenţa Consiliului consultativ al probaţiunii şi regulamentul lui se aprobă de Ministerul Justiţiei.
    Articolul 20. Colaborarea organelor de probaţiune
                          cu alte autorităţi şi organizaţii
    (1) Organele de probaţiune, potrivit competenţei lor, colaborează cu autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale.
    (2) Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda ajutor organelor de probaţiune prin acordarea de spaţii pentru desfăşurarea activităţii de probaţiune, prin crearea de centre de reabilitare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie, prin finanţarea diverselor programe legate de probaţiune.
    (3) Organizaţiile neguvernamentale, inclusiv cele externe, pot acorda ajutor organelor de probaţiune.
    Articolul 21. Personalul organelor de probaţiune
    (1) Personalul organelor de probaţiune se constituie din angajaţii Oficiului central şi ai subdiviziunilor teritoriale (cu excepţia personalului tehnic).
    (2) Participanţi la probaţiune pot fi şi voluntarii, adică persoanele care şi-au exprimat voinţa de a lua parte la desfăşurarea activităţilor de probaţiune. Voluntarii îşi desfăşoară activitatea în bază de acord de colaborare. Lor li se compensează cheltuielile pentru transport şi pentru rechizite de birou.
    (3) Personalul organelor de probaţiune dispune de legitimaţie şi de insignă,  ale căror modele sînt aprobate de Guvern.
    (4) Personalul organelor de probaţiune este salarizat conform Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi altor acte normative.
    (5) La funcţie în organele de probaţiune pot pretinde persoanele care întrunesc exigenţele Legii serviciului public. 
    Articolul 22. Consilierii de probaţiune
    (1) Activitatea de probaţiune se desfăşoară nemijlocit de către consilierii de probaţiune.
    (2) Persoana care exercită funcţia de şef al subdiviziunii teritoriale de asemenea este consilier de probaţiune.
    (3) În fiecare subdiviziune teritorială se numeşte cîte un consilier de probaţiune specializat în lucrul cu minorii.
    Articolul 23. Competenţa consilierului de probaţiune
    În exercitarea atribuţiilor de serviciu, consilierul de probaţiune:
    a) ţine evidenţa şi exercită controlul persoanelor condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, al persoanelor liberate condiţionat de pedeapsă penală înainte de termen şi al persoanelor condamnate cu amînarea executării pedepsei;
    b) coordonează executarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii şi a pedepsei privării de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate;
    c) exercită controlul asupra aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter educativ;
    d) întocmeşte referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii, solicitate de instituţiile competente;
    e) transmite referatul către penitenciarul în care este deţinută persoana;
    f) ţine dosarele persoanelor aflate în conflict cu legea penală;
    g) desfăşoară acţiuni de resocializare şi de reintegrare a subiecţilor probaţiunii;
    h) participă la şedinţele de judecată, la solicitarea instanţei, în momentul prezentării referatului presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii;
    i) iniţiază procedura de stimulare sau de sancţionare a persoanelor aflate în conflict cu legea penală şi expediază  demersurile respective în instanţă de judecată;
     j) organizează implementarea programelor educative şi de profilaxie în privinţa persoanelor minore aflate în conflict cu legea şi a celor liberate din locurile de detenţie;
    k) întocmeşte rapoarte periodice privind acordarea de consultaţii şi de asistenţă psihosocială, precum şi privind exercitarea controlului asupra subiectului probaţiunii; 
    l) în baza activităţii practice şi teoretice, formulează propuneri în vederea dezvoltării activităţilor de probaţiune;
    m) păstrează confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă în executarea obligaţiilor de serviciu, chiar şi după încetarea activităţii de probaţiune, cu excepţia interogatoriilor efectuate de către organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată;
    n) încheie contracte cu persoane liberate din locurile de detenţie.
    Articolul 24. Drepturile consilierului de probaţiune
    (1) Consilierul de probaţiune are următoarele drepturi:
    a) să citeze, pentru a desfăşura activităţi de probaţiune, subiecţii probaţiunii;
    b) să ceară persoanelor aflate în conflict cu legea penală îndeplinirea obligaţiilor impuse;
    c) să i se asigure, în limita scopului activităţii sale, accesul la dosarele penale şi la cele contravenţionale ale subiecţilor probaţiunii;
    d) să aibă acces liber în penitenciare dacă este necesar exercitării atribuţiilor de serviciu;
    e) să viziteze subiecţii probaţiunii la locul aflării lor, la locul de trai, de muncă sau de învăţătură;
    f) să adreseze avertizări persoanelor aflate în conflict cu legea penală şi celor care îşi încalcă obligaţiile;
   g) să solicite autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor, întreprinderilor, organizaţiilor sau persoanelor fizice informaţii necesare desfăşurării activităţilor de probaţiune;
    h) să înainteze propuneri referitor la programele guvernamentale de adaptare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie.
    (2) Consilierul de probaţiune are şi alte drepturi prevăzute de lege.
    Articolul 25. Protecţia juridică a personalului organelor
                         de probaţiune
    (1) Personalul organelor de probaţiune se află sub protecţia statului.
    (2) Cerinţele legitime ale personalului organelor de probaţiune sînt executorii pentru persoanele cu funcţie de răspundere şi pentru alte persoane. Neexecutarea cerinţelor legitime, legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, ale personalului organelor de probaţiune, precum şi împiedicarea, de către persoanele cu funcţie de răspundere şi de către alte persoane, a executării obligaţiilor personalului atrag răspundere conform legislaţiei.
    (3) Personalul organului de probaţiune este supus asigurării de stat obligatorii prin efectul legii din contul mijloacelor de la bugetul de stat, suma asigurată fiind egală cu suma drepturilor băneşti pe 10 ani din ultima funcţie.
    (4) Sumele asigurate se plătesc:
    a) în caz de deces al angajatului organului de probaţiune, survenit în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, persoanelor care se aflau la întreţinerea acestuia, cu titlu de ajutor unic, egal cu suma drepturilor băneşti pe 10 ani ale celui decedat; în afară de aceasta, timp de 5 ani, li se plăteşte lunar suma drepturilor băneşti lunare ale celui decedat; la expirarea termenului indicat, se stabileşte pensie de urmaş conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat;
    b) în caz de invaliditate a angajatului organului de probaţiune survenită în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau de invaliditate survenită în cel mult 3 ani de la eliberare din serviciu ca urmare a unei boli contractate în perioada satisfacerii serviciului, dacă nu există temei de acordare a pensiei pentru vechime în muncă; sumele de asigurare sub formă de drepturi băneşti lunare se plătesc angajatului organului de probaţiune pînă la restabilirea capacităţii de muncă, dar nu mai mult de 5 ani; după expirarea acestui termen, se stabileşte pensie de invaliditate.
    (5) Modul de constatare a decesului sau a survenirii invalidităţii în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se stabileşte prin regulament, aprobat de Ministerul Justiţiei de comun acord cu Ministerul Sănătăţii.
    Articolul 26
    (1) Prevederile prezentei legi intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării.
    (2) Persoanele care, pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, au desfăşurat activităţi de probaţiune conform Codului de executare al Republicii Moldova îşi vor continua activitatea.
    (3) Guvernul, în termen de 3 luni din data publicării prezentei legi:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri de aducere în concordanţă cu ea a actelor legislative;
    b) va adopta actele normative necesare executării ei;
    c) va asigura revizuirea şi anularea actelor normative ce contravin acestei legi.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                         Marian LUPU

    Nr.8-XVI. Chişinău, 14 februarie 2008.