În temeiul articolului 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587) şi în scopul transpunerii Directivei Consiliului Comunităţilor Europene 89/654/CEE din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 393/1989), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă, conform anexei.
    2. Prezenta Hotărîre nu se aplică pentru:
    mijloacele de transport utilizate în afara unităţii şi locurile de muncă din interiorul mijloacelor de transport;
    şantierele temporare sau mobile;
    industriile extractive;
    vasele de pescuit;
    cîmpurile, pădurile şi alte terenuri care aparţin unei unităţi agricole sau forestiere, dar sînt situate departe de clădirile unităţii.
    3. Locurile de muncă folosite pentru prima oară după 31 decembrie 2012 trebuie să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexă.
    4. Locurile de muncă aflate deja în folosinţă pînă la 1 ianuarie 2013 trebuie să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexă, în termen de cel mult 4 ani de la această dată.
    5. Dacă locurile de muncă suferă modificări, extinderi sau transformări după 31 decembrie 2012, angajatorii trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura ca aceste modificări, extinderi şi transformări să fie în concordanţă cu cerinţele minime prevăzute în anexă.
    6. Angajatorii trebuie să întreprindă toate măsurile pentru ca:
    locurile de muncă să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexă;
    căile de acces ce conduc spre ieşiri, inclusiv spre  ieşirile de urgenţă, să fie păstrate în permanenţă libere;
    întreţinerea tehnică a locului de muncă, echipamentelor şi dispozitivelor să fie realizată, iar orice deficienţe constatate, care pot afectа securitatea şi sănătatea lucrătorilor, să fie corectate cît mai curînd posibil;
    locurile de muncă, echipamentele şi dispozitivele să fie curăţate cu regularitate pentru a asigura un nivel de igienă corespunzător;
    echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor să fie întreţinute şi controlate.
    7. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să fie informaţi cu privire la măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
    8. Lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare (care nu au contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători şi nu este posibil să li se acorde ajutor imediat în caz de accident în muncă) trebuie să fie informaţi cu privire la:
    manevrarea echipamentului de lucru, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);
    riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora;
    comportamentul adecvat în caz de producere a unei avarii sau de apariţie a unei situaţii critice;
    utilizarea echipamentului individual de protecţie;
    acordarea primului ajutor în caz de accident în muncă;
    utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.
    9. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor participa şi vor fi consultaţi de către angajatori referitor la implementarea prezentei hotărîri.

    PRIM-MINISTRU                                                              Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                                  Valentina Buliga

    Nr. 353. Chişinău, 5 mai 2010.

    1. Cerinţele de securitate şi sănătate la locul de muncă se aplică ori de cîte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc profesional impun acest lucru.
    2. Clădirile în care sînt amplasate locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.
    3. Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să nu prezinte pericol de electrocutare, incendiu sau explozie.
    4. Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau indirectă.
    5. Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie să ţină seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor externe şi de calificarea lucrătorilor care au acces la părţile componente ale instalaţiei.
    6. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămînă în permanenţă libere şi să conducă în mod cît mai direct posibil afară sau în spaţii sigure.
    7. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cît mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
    8. Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de utilizare, de echipamentul de lucru şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente. Calcularea căilor şi ieşirilor de urgenţă se efectuează în conformitate cu anexa nr. 1.
    9. Uşile cu ieşire de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
    10. Uşile glisante sau turnante nu sînt permise pentru ieşirile de urgenţă.
    11. Uşile cu ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau zăvorîte astfel încît să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.
    12. Căile şi ieşirile de urgenţă specifice trebuie să fie semnalizate. Semnalizările căilor şi ieşirilor de urgenţă trebuie amplasate în locuri corespunzătoare şi trebuie să fie durabile.
    13. Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încît să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.
    14. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de securitate de intensitate suficientă de minimum 20 lx, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.
    15. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, echipamentele de lucru pe care acestea le conţin, proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor, detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.
    16. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manipulat.
    17. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie semnalizate. Semnalizările dispozitivelor neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie amplasate în locuri corespunzătoare şi trebuie să fie durabile.
    18. Avînd în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor, trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii închise.
    19. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare.
    20. Orice avarie în funcţionarea instalaţiei de ventilare forţată trebuie semnalizată de un sistem de control.
    21. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încît să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer.
    22. Orice depunere sau impuritate care poate crea un pericol imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată rapid.
    23. În timpul programului de lucru temperatura din încăperile cu locuri de muncă trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinînd seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor, conform tabelelor nr. 1 - 3 din anexa nr. 2.
    24. Temperatura în zonele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu, grupurile sanitare, cantine şi încăperile pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi, conform tabelului nr. 4 din anexa nr. 2.
    25. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive deasupra locurilor de muncă, în funcţie de natura muncii şi de locul de muncă.
    26. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să dispună de iluminat natural suficient şi să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial adecvat pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, conform anexei nr. 3.
    27. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu locuri de muncă şi din căile de comunicaţie trebuie amplasate astfel încît să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminare prevăzut.
    28. Locurile de muncă în care lucrătorii sînt în mod deosebit expuşi riscurilor profesionale în caz de întrerupere a iluminării artificiale, trebuie să fie prevăzute cu iluminat de urgenţă de o intensitate suficientă, conform anexei nr.3.
    29. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
    30. Locurile de muncă care conţin posturi de lucru trebuie să fie izolate în mod corespunzător, ţinînd seama de tipul unităţii şi de activitatea fizică a lucrătorilor.
    31. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curăţate şi retencuite, după necesitate, pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.
    32. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii despărţitori din sticlă ai încăperilor cu locuri de muncă sau din vecinătatea acestora şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar şi trebuie construiţi din materiale securizate sau să fie separaţi de aceste locuri de muncă şi căi de circulaţie, astfel încît lucrătorii să nu poată intra în contact cu pereţii şi să nu fie răniţi prin spargerea lor în bucăţi.
    33. Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insuficientă nu se permite dacă nu există echipamente care să asigure executarea lucrării în condiţii de securitate.
    34. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să regleze sau să fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Cînd sînt deschise, acestea trebuie poziţionate astfel încît să nu constituie un pericol pentru lucrători.
    35. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor fără riscuri profesionale pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia.
    36. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele care se folosesc la construcţia acestora, sînt determinate de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor.
    37. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea ochilor.
    38. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
    39. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sînt construite dintr-un material securizat şi dacă există pericolul rănirii lucrătorilor în caz de spargere a unei uşi sau porţi, suprafeţele lor trebuie să fie protejate împotriva spargerii.
    40. Uşile şi porţile glisante trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de securitate care să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.
    41. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un mecanism de securitate care să împiedice căderea lor.
    42. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător.
    43. Trebuie să fie posibilă deschiderea şi fixarea uşilor şi porţilor din interior în orice moment, fără ajutor special.
    44. În vecinătatea imediată a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care utilizarea de către pietoni a acestor porţi nu prezintă pericol de accidentare.
    45. Uşile pentru pietoni trebuie să fie marcate clar şi să fie degajate în permanenţă.
    46. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze astfel încît să nu prezinte nici un risc de accidentare pentru lucrători.
    47. Uşile şi porţile mecanice trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat şi să poată fi deschise manual, dacă nu sînt prevăzute cu dispozitive de deschidere automată în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică.
    48. Căile de circulaţie, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încît să poată fi utilizate uşor, în condiţii de securitate şi în conformitate cu destinaţia lor de către pietoni sau vehicule, în aşa mod ca lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în vecinătatea acestor căi de circulaţie să nu fie ameninţaţi de nici un pericol.
    49. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală sau a mărfurilor trebuie să fie dimensionate în conformitate cu numărul potenţial  de utilizatori şi tipul unităţii.
    50. Dacă pe căile de circulaţie sînt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanţă de securitate minimă pentru pietoni de cel puţin 1 m.
    51. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate la o distanţă suficientă, de cel puţin 1,5 m, faţă de uşi, porţi, treceri de pietoni, culoare şi scări, ca să asigure securitatea pietonilor.
    52. Dacă echipamentele de lucru din încăperi şi utilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar.
    53. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să împiedice pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
    54. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sînt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.
    55. Zonele periculoase trebuie marcate clar.
    56. Scările rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în condiţii de securitate.
    57. Scările rulante şi transportoarele trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor de identificat.
    58. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor încărcăturilor care se transportă.
    59. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cîte un punct de ieşire la fiecare capăt.
    60. Rampele de încărcare trebuie să fie suficient de sigure pentru a preveni căderea lucrătorilor.
    61. Încăperile de lucru trebuie să aibă suprafaţa, înălţimea şi volumul de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să-şi îndeplinească sarcinile de lucru fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.     Calcularea dimensiunilor încăperilor şi a volumului de aer în încăperi se efectuează în conformitate cu anexa nr. 4.
    62. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încît să asigure lucrătorilor o suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de lucru. Dacă aceasta nu este posibil din motive specifice locului de muncă, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea postului său de lucru.
    63. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile. Această cerinţă nu se aplică dacă lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în birouri sau în încăperi de lucru similare, care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
    64. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi să fie prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spătar, corespunzător numărului de lucrători.
    65. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
    66. Atunci cînd programul de lucru este întrerupt frecvent şi în mod regulat şi nu există încăperi pentru odihnă, trebuie prevăzute alte încăperi în care lucrătorii să poată sta pe durata acestor întreruperi.
    67. Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcată, în condiţii corespunzătoare.
    68. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
    69. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu scaune.
    70. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să fie dotate cu echipamente care să permită fiecărui lucrător să-şi încuie vestimentaţia şi accesoriile personale în timpul programului de lucru.
    71. Dacă este cazul (de exemplu, prezenţa substanţelor periculoase, umidităţii, murdăriei), dulapurile individuale pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de dulapurile individuale pentru vestimentaţia şi accesoriile personale.
    72. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a acestora pentru femei şi pentru bărbaţi.
    73. Dacă vestiarele nu sînt necesare în sensul punctului 68, pentru fiecare lucrător trebuie prevăzut un loc în care să-şi ţină sub cheie vestimentaţia şi accesoriile personale.
    74. Pentru lucrători trebuie prevăzut un număr suficient de duşuri corespunzătoare, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate, conform tabelului nr. 1 din anexa nr. 5.
    75. Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru  femei.
    76. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare pentru a permite fiecărui lucrător să-şi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare.
    77. Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă.
    78. Dacă duşurile nu sînt necesare în sensul punctului 74, atunci trebuie să fie prevăzute, în număr suficient, chiuvete cu apă curentă rece şi caldă şi care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor (o chiuvetă pentru 25 de lucrători).
    79. Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea separată a acestora pentru femei şi pentru bărbaţi.
    80. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sînt separate de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare între ele.
    81. Lucrătorii trebuie să dispună, în apropierea posturilor de lucru, de încăperi de odihnă, vestiare şi săli de duşuri sau chiuvete, încăperi speciale dotate cu un număr suficient de WC-uri şi chiuvete, conform tabelului nr. 2 din anexa nr. 5.
    82. Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau o utilizare separată a acestora pentru femei şi pentru bărbaţi.
    83. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, tipul de activitate desfăşurată şi frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi de prim ajutor.
    84. Încăperile de prim ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde.
    85. Încăperile de prim ajutor trebuie să fie semnalizate.
    86. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condiţiile de lucru o cer. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie marcat corespunzător şi să fie uşor accesibil.
    87. La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu capacităţi funcţionale limitate, dacă aceasta este necesar. Cerinţa se aplică, în special, uşilor, căilor de comunicaţie, scărilor, duşurilor, chiuvetelor, WC-urilor şi posturilor de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu capacităţi funcţionale limitate.
    88. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate astfel încît pietonii sau vehiculele să circule în condiţii de securitate.
    89. Cerinţele secţiunilor a 12-a – a 14-a se aplică, de asemenea, căilor principale de transport intern, aflate în perimetrul unităţii (căi de transport spre posturi de lucru fixe), căilor de transport utilizate pentru întreţinerea curentă şi supravegherea instalaţiilor unităţii şi spaţiilor de încărcare. Cerinţele secţiunii a 12-a se aplică, de asemenea, locurilor de muncă în aer liber.
    90. Posturile de lucru în aer liber (în afara clădirii) trebuie să fie iluminate corespunzător, conform tabelului nr. 2 din anexa nr. 3, cu un sistem de iluminare artificială, dacă lumina naturală nu este adecvată.
    91. Posturile de lucru în aer liber trebuie să fie amenajate, pe cît posibil, astfel încît lucrătorii:
    să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor;
    să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
    să-şi poată părăsi posturile de lucru rapid, în eventualitatea vreunui pericol, sau să poată primi rapid asistenţă;
    să nu poată aluneca sau cădea.
    92. Angajatorul va numi, prin decizie scrisă, o persoană cu atribuţii concrete pentru supravegherea lucrătorilor care lucrează în condiţii de izolare.
    93. Pentru a putea interveni în timp util, în caz de accident sau avarie, la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:
    constant automatizat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
    periodic automatizat (radiotelefon, telefon);
    periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radiotelefon, cameră de luat vederi şi monitor).
    94. Dimensiunea postului de lucru se stabileşte în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de lucru, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, distanţele de securitate, dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
    95. Eliminarea poziţiilor forţate şi nenaturale ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea postului de lucru, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea corectă a echipamentelor de lucru.
    96. Postul de lucru la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelîndu-se înălţimea scaunului cu înălţimea planului de lucru.
    97. Posturile de lucru unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, cu mobilier de lucru pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu: scaune, bănci).
    98. Echipamentele de lucru, mesele şi băncile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
    99. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.
    100. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de lucru, la care lucrătorul intervine direct.

    1. Lăţimea căilor de urgenţă se va calcula în aşa fel încît densitatea torentului de lucrători evacuaţi să nu depăşească 5 persoane pe 1 m2, însă nu va fi mai mică de 1,2 m.
    2. O singură ieşire de urgenţă se va calcula după cum urmează:
    de pe orice etaj al clădirii, unde sînt prezenţi cel mult 50 de lucrători, dacă distanţa de la cel mai îndepărtat punct de pe pardoseala încăperii pînă la ieşirea de urgenţă nu depăşeşte 25 m;
    din clădirea fără etaj cu o suprafaţă ce nu depăşeşte 300 m2, în care sînt prezenţi cel mult 50 de lucrători.

    1. Microclimatul la posturile de lucru este determinat de temperatura şi umiditatea aerului, de viteza curenţilor de aer şi de radiaţiile calorice emise în zona de lucru.
    2. Condiţiile de microclimat la posturile de lucru trebuie să asigure menţinerea echilibrului termic al organismului uman, corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate.
    3. Componentele microclimatului la posturile de lucru se normează în raport cu metabolismul organismului uman.
    4. Limitele termice minime admise la posturile de lucru sînt prevăzute în tabelul nr. 1.

Metabolismul, (M) W	Temperatura aerului, °C	Viteza curenţilor de aer, m/s
M ≤ 117	18	≤ 0,2
117 < M ≤ 234	16	≤ 0,3
234 < M ≤ 360	15	≤ 0,4
M > 360	12	≤ 0,5

    5. Limitele termice maxime admise la posturile de lucru sînt prevăzute în tabelul nr. 2.

Metabolismul, (M) W	Temperatura aerului, °C
M ≤ 117	32
117 < M ≤ 234	29
234 < M ≤ 360	26
360 < M ≤ 468	22
M > 468	18

    6. Limitele minime şi maxime ale temperaturii şi vitezei curenţilor de aer, admise la posturile de lucru dotate cu duşuri de aer, sînt prevăzute în tabelul nr. 3.

Nivelul radiaţiilor calorice, cal/cm²/min	Metabolismul, W	Limite minime		Limite maxime
		Temperatura aerului, °C	Viteza curenţilor de aer, m/s	Temperatura aerului, °C	Viteza curenţilor de aer, m/s
1	M ≤ 117	25,0	0,5	30,0	1,0
	117 < M ≤ 234	23,0	0,5	28,0	1,0
	234 < M ≤ 360	21,5	1,0	27,0	1,3
	M > 360	20,0	1,3	26,0	1,5
2	M ≤ 117	22,0	0,5	28,0	1,0
	117 < M ≤ 234	20,0	1,0	26,0	1,5
	234 < M ≤ 360	18,5	1,5	25,0	2,0
	M > 360	17,0	2,0	24,0	2,5
≥ 3	M ≤ 117	20,0	1,0	25,0	1,5
	117 < M ≤ 234	18,0	1,5	24,0	2,0
	234 < M ≤ 360	16,5	2,0	23,0	2,5
	M > 360	15,0	2,5	22,0	3,0

    7. Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60 %.
    8. Valorile temperaturilor şi vitezelor curenţilor de aer reprezintă valori medii în secţiunea transversală a fluxului de aer la nivelul jumătăţii superioare a corpului lucrătorului.
    9. Nivelul radiaţiilor calorice (cal/cm2/min) se estimează după cum urmează:
    nivelul 1 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 240 s;
    nivelul 2 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 50 s;
    nivelul 3 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 20 s.
    10. Normarea temperaturii în încăperile social-sanitare, în perioada 16 octombrie – 15 aprilie, se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 4.

Denumirea încăperilor social-sanitare	Temperatura aerului, °C
Vestiare comune pentru păstrarea îmbrăcămintei stradale	18
Vestiare pentru îmbrăcare - dezbrăcare	23
Încăperea duşurilor	25
Încăperea spălătoarelor	23
WC-uri	16
Camera intimă pentru femei	23
Încăperi pentru uscarea echipamentului de protecţie	25 - 33
Camere de fumat	16
Zone sau încăperi pentru odihnă, încăperi pentru încălzirea lucrătorilor, încăperi pentru personalul de serviciu, săli pentru servirea mesei, încăperi pentru acordarea primului ajutor	22

    11. La unele posturi de lucru (birouri, camere de comandă, încăperi cu videoterminale, încăperi social-culturale etc.), unde desfăşurarea activităţii profesionale necesită confort termic, trebuie asigurate următoarele condiţii:
    1) în perioada 16 aprilie – 15 octombrie:
    temperatura între 23 – 26 °C;
    diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra pardoselii (nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C;
    umiditatea relativă a aerului între 30 – 70 %;
    viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 – 0,3 m/s;
    2) în perioada 16 octombrie – 15 aprilie:
    temperatura între 20 – 24 °C;
    diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra pardoselii (nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C;
    umiditatea relativă a aerului între 30 – 70 %;
    viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 – 0,3 m/s;
    diferenţe mai mici de 10 °C între temperatura de radiaţie a ferestrelor sau a altor suprafeţe verticale şi temperatura de radiaţie a obiectelor din încăpere.

    1. Nivelul de iluminare se normează în funcţie de categoria lucrării şi subcategoria în care se încadrează sarcinile vizuale, respectiv în funcţie de mărimea detaliului reprezentativ, de contrastul dintre detaliul reprezentativ şi fond şi luminozitatea fondului sau numai de categoria sarcinii vizuale.
    2. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru lucrările executate în spaţii interioare sînt prevăzute în tabelul nr. 1.
    3. Nivelul de iluminare se ridică cu o treaptă în scara de valori a nivelurilor de iluminare în următoarele cazuri:
    dacă efortul vizual este continuu pe o perioadă mai mare de 4 ore, pentru categoriile de lucrări I, II şi III;
    dacă detaliile urmărite sînt în mişcare, pentru categoriile de lucrări I, II, III şi IV;
    în încăperile destinate instruirii profesionale.
    4. Detaliul reprezentativ se defineşte ca fiind obiectul sau anumite părţi ale obiectului care trebuie privit în procesul muncii.
    5. Valorile din tabelul nr. 1 sînt valabile, indiferent de poziţia planului de lucru (orizontal, vertical, înclinat) şi de sursa de lumină folosită (artificială, naturală, mixtă).
    6. Contrastul dintre detaliu şi fond (K) se calculează cu relaţia:
    sau
    unde:
    Lf este luminanţa fondului, cd/m²;
    Ld este luminanţa detaliului, cd/m.
    7. Se consideră:
    contrast mic atunci cînd               K ≤ 0,2;
    contrast mediu atunci cînd  0,2 < K ≤ 0,5;
    contrast mare atunci cînd             K > 0,5.
    8. Fondul se caracterizează cu ajutorul factorului de reflexie (raportul dintre fluxul reflectat de suprafaţa fondului şi fluxul incident pe suprafaţa fondului), ρ.
    9. Se consideră:
    fond întunecat atunci cînd           ρ ≤ 0,2;
    fond mediu atunci cînd      0,2 < ρ ≤ 0,4;
    fond luminos atunci cînd            ρ > 0,4.
    10. În punctele în care se fac citiri la aparate, acţionări de dispozitive, nivelul de iluminare corespunzător dificultăţii vizuale (conform tabelului nr. 1) se asigură prin iluminat local sau localizat.

Categoria lucrării vizuale	Caracteristicile lucrărilor vizuale	Subcategoria lucrării vizuale	Contrastul dintre detaliul reprezentativ şi fond	Caracteris-tica fondului	Nivelul normat de iluminare, lx
I	Lucrări de precizie deosebită cu detalii a căror dimensiune unghiulară este sub 1' (detalii sub 0,1 mm pentru distanţa de privire de 344 mm)	a	mic	întunecat	3000
		b	mic mic mediu	luminos mediu întunecat	2000
		c	mediu mediu mare	luminos mediu întunecat	1500
		d	mare mare	luminos mediu	750
II	Lucrări de precizie foarte mare cu detalii a căror dimensiune unghiulară este între 1' şi 3' (detalii între 0,1 mm şi 0,3 mm pentru distanţa de privire de 344 mm)	a	mic	întunecat	2000
		b	mic mic mediu	luminos mediu întunecat	1000
		c	mediu mediu mare	luminos mediu întunecat	750
		d	mare mare	luminos mediu	500
III	Lucrări de precizie mare cu detalii a căror dimensiune unghiulară este între 3' şi 5' (detalii între 0,3 mm şi 0,5 mm pentru distanţa de privire de 344 mm)	a	mic	întunecat	1000
		b	mic mic mediu	luminos mediu întunecat	750
		c	mediu mediu mare	luminos mediu întunecat	500
		d	mare mare	luminos mediu	300
IV	Lucrări de precizie medie cu detalii a căror dimensiune unghiulară este între 5' şi 8' (detalii între 0,5 mm şi 0,8 mm pentru distanţa de privire de 344 mm)	a	mic	întunecat	500
		b	mic mic mediu	luminos mediu întunecat	400
		c	mediu mediu mare	luminos mediu întunecat	300
		d	mare mare	luminos mediu	200
V	Lucrări de precizie mică cu detalii a căror dimensiune unghiulară este între 8' şi 12' (detalii între 0,8 mm şi 1,2 mm pentru distanţa de privire de 344 mm)	a	mic	întunecat	300
		b	mic mic mediu	luminos mediu întunecat	250
		c	mediu mediu mare	luminos mediu întunecat	200
		d	mare mare	luminos mediu	150
VI	Lucrări grosiere cu detalii a căror dimensiune unghiulară este peste 12' (detalii peste 1,2 mm pentru distanţa de privire de 344 mm)	Indiferent de contrast şi luminozitatea fondului			100
VII	Lucrări grosiere efectuate cu intermitenţă în timpul unui schimb	Indiferent de contrast şi luminozitatea fondului			75
VIII	Supravegherea liniilor robotizate de producţie	Se prevede iluminat local, localizat sau portabil ori portabil în punctele în care există aparate de măsurat, ori dispozitive de intervenţie şi reglaj al instalaţiilor, precum şi pentru reparaţii			150
IX	Supravegherea generală a funcţionării unor utilaje şi instalaţii	Se prevede iluminat local, localizat sau portabil ori portabil în punctele în care există aparate de măsurat, ori dispozitive de intervenţie şi reglaj al instalaţiilor, precum şi pentru reparaţii			50
X	Spaţii de circulaţie la puncte de manevră, citire de aparate, cu vizitare periodică	Se prevede iluminat local, localizat sau portabil ori  portabil în punctele în care există aparate de măsurat, ori dispozitive de intervenţie şi reglaj al instalaţiilor, precum şi pentru reparaţii			20
XI	Spaţii de circulaţie de-a lungul instalaţiilor de transport pe bandă, fără personal de supraveghere permanentă	Se prevede iluminat local, localizat sau portabil ori portabil în punctele în care există aparate de măsurat, ori dispozitive de intervenţie şi reglaj al instalaţiilor, precum şi pentru reparaţii			10

    11. Dimensiunea unghiulară a detaliului reprezentativ constituie raportul dintre mărimea acestuia în milimetri şi distanţa de privire de 344 mm.
    12. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru lucrările executate în aer liber sînt prevăzute în tabelul nr. 2.
    13. Poziţia orizontală a planului de referinţă se consideră la înălţimea de 0,85 – 1 m faţă de sol.

Categoria lucrării vizuale	Caracteristicile lucrărilor vizuale	Nivelul normat de iluminare, lx	Poziţia planului de referinţă
XII	Lucrări la care raportul dintre mărimea minimă a obiectului care trebuie distins (m) şi distanţa faţă de ochi (l) este: m/l ≤ 0,005	50	orizontală
XIII	Lucrări la care raportul m/l este cuprins între 0,005 şi 0,02	30	orizontală
XIV	Lucrări la care raportul m/l este cuprins între 0,02 şi 0,05	20	orizontală
XV	Lucrări cu sau fără utilaje, care necesită urmărirea generală atentă a procesului de producţie	10	verticală
XVI	Lucrări grosiere care necesită distingerea obiectelor mari aflate în zona de lucru	5	verticală

14. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru spaţiile de circulaţie industriale exterioare sînt prevăzute în tabelul nr. 3.

Localizarea spaţiilor	Nivelul normat de iluminare medie, lx
Treceri de pietoni peste căile de circulaţie destinate mijloacelor de transport	3
Treceri de vehicule peste calea ferată	5
Porţi	10
Iluminat de pază şi perimetral	3

    15. Valorile din tabelul nr. 3 sînt pentru planul aflat la înălţimea de 0,2 m faţă de sol.
    16. În cazul iluminatului perimetral, lăţimea zonei de iluminat se consideră de 10 m.

    1. Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajă căldură, umiditate, pulberi, gaze, vapori etc., înălţimea minimă a încăperilor de lucru trebuie să fie de cel puţin 3 m, iar volumul minim de aer pentru fiecare lucrător – de cel puţin 12 m³.
    2. Pentru spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative sau comerciale, înălţimea minimă a încăperilor de lucru trebuie să fie de cel puţin 2,6 m, iar volumul minim de aer pentru fiecare lucrător – de cel puţin 10 m³.
    1. Suprafaţa unei încăperi pentru odihnă se calculează în aşa fel încît să se asigure cel puţin 1 m² pentru fiecare lucrător, iar pentru fiecare lucrător cu capacităţi funcţionale limitate care se deplasează în scaun cu rotile – 1,65 m², luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros, dar să nu fie mai mică de 12 m².
    2. Dimensiunile minime, în plan orizontal, ale dulapurilor individuale din dotarea vestiarelor vor fi de cel puţin 0,4 x 0,5 m.
    3. În cazul organizării vestiarelor comune pentru îmbrăcămintea stradală, suprafaţa acestora se calculează în aşa fel încît să se asigure cel puţin 0,1 m2 pentru fiecare lucrător, luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros, dar să nu fie mai mică de 4 m².
    4. Normarea duşurilor şi chiuvetelor se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 1, luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros.

Grupele proceselor tehnologice	Caracteristicile proceselor tehnologice	Numărul maxim de lucrători pentru:
		o cabină de duş	o chiuvetă
I	Procese tehnologice fără degajare de substanţe chimice care produc murdărirea:
a	numai a mîinilor;	25	7
b	corpului şi îmbrăcămintei de lucru;	15	10
II	Procese tehnologice:
a	care degajă căldură prin convecţie;	7	20
b	care degajă căldură prin raze termice;	3	20
c	care degajă umiditate;	5	20
d	cu temperatură de pînă la 10 °C	5	20
III	Procese tehnologice ce au loc în condiţii de contact cu substanţe toxice care produc murdărirea:
a	numai a mîinilor;	7	10
b	corpului şi îmbrăcămintei de lucru	3	10
IV	Procese tehnologice care necesită un regim special pentru asigurarea calităţii produsului:
a	legate de producţia şi prelucrarea produselor alimentare;	20	15
b	legate de producţia medicamentelor etc.	20	15

    5. Normarea cabinelor de WC-uri şi a chiuvetelor se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 2, luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros.

Numărul maxim de lucrători de acelaşi sex	Numărul cabinelor de WC şi chiuvetelor		Pisoare
	Bărbaţi	Femei
25	1	2	1
50	2	3	2
75	3	4	2
100	4	5	3
150	5	6	5
200	6	8	6
300	8	10	7
400	9	12	8
500	11	14	9
650	13	14	10
800	14	18	12
1000	16	20	13