În conformitate cu prevederile Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.126-131, art.507), Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153) şi Legii nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.83-87, art.431), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind sistemul de etichetare a cărnii de bovină, precum şi a produselor din carne de bovină (se anexează).
    2. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va elabora:
    Regulamentul cu privire la conceptul sistemului informaţional automatizat de etichetare a cărnii de bovine şi aplicarea acestuia la abatoare;
    Metodologia integrării sistemului informaţional automatizat de etichetare a cărnii de bovine cu sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor pentru asigurarea principiului trasabilităţii.
    3. Finanţarea sistemului informaţional automatizat de etichetare a cărnii de bovine se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor financiare prevăzute în bugetul de stat.
    4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 2 ani din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    PRIM-MINISTRU                                                                   Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Prim-viceprim-ministru,
    ministrul economiei şi comerţului                                            Igor Dodon
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                             Anatolie Gorodenco

    Nr. 1406. Chişinău, 10 decembrie 2008.
    1. Norma sanitar-veterinară privind sistemul de etichetare a cărnii de bovină, precum şi a produselor din carne de bovină (în continuare – Norma sanitar-veterinară) prevede obligativitatea aplicării etichetării cărnii de bovină şi a produselor din carne de bovină.
    2. Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare sînt armonizate cu prevederile Titlului II „ Etichetarea cărnii de bovină şi a produselor pe bază de carne de vită şi mînzat” al Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de bovină şi a produselor din carne de bovină şi de abrogare a Regulamentului(CE) nr. 820/97 al Consiliului (Jurnalul Oficial al UE L 204 din 11.08.2000, pct. 1-10) şi cu prevederile Regulamentului (CE) nr.1825/2000 al Comisiei din 25 august 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 şi a Regulamentului (CE) nr.275/2007 al Comisiei din 15 martie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr.1825/2000 (Jurnalul Oficial al UE, L76 din 16.03.2007 pag.12).
    3. În sensul prezentei Norme sanitar-veterinare noţiunile aplicate au următoarele semnificaţii:
    carne de bovină – toate produsele de origine animală cu codurile tarifare 0201; 0202; 020610; 020610910 pînă la poziţia 020629, conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007;
    etichetare – aplicarea etichetei pe o bucată sau pe nişte bucăţi de carne, direct sau pe ambalaj, sau, în cazul produselor nepreambalate, informaţia adecvată, scrisă vizibil, furnizată consumatorului la locul vînzării;
    carne tocată – orice carne care a fost tocată în bucăţi sau trecută printr-o maşină de tocat, ce cade sub incidenţa unuia dintre codurile tarifare menţionate mai sus şi cu un conţinut de sare mai mic de 1 %;
    resturi – bucăţi de carne de dimensiune mică, considerate adecvate pentru consumul uman, care sînt obţinute în urma operaţiunii de curăţare a cărnii, precum şi în procesul dezosării carcaselor şi tranşării cărnii;
    carne tranşată – carne tranşată în cubuleţe, bucăţi sau alte porţii individuale, ce nu necesită tranşarea ulterioară de către un agent economic înaintea achiziţionării de către consumatorul final;
  carne tranşată preambalată – bucată de carne livrată consumatorului final în unităţile care practică în exclusivitate comerţul cu amănuntul, formată dintr-o bucată de carne tranşată şi ambalajul în care a fost împachetată înainte de a fi prezentată spre vînzare, care o acoperă parţial sau integral, dar, astfel încît conţinutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie deschis sau deformat;
   carnea tranşată nepreambalată – carne tranşată care nu este preambalată, expusă la vînzare către consumatorul final, precum şi orice bucată de carne care nu este preambalată, expusă la vînzare către consumatorul final pentru a fi tranşată la cererea acestuia;
    lot – totalitatea bucăţilor de carne, dezosate sau nu, carcase, sferturi sau bucăţi de carne dezosată, tranşate, tocate sau ambalate împreună şi în condiţii aproape identice.
    4. Agenţii economici care se ocupă cu comercializarea cărnii de bovină sînt obligaţi să eticheteze carnea la toate etapele de comercializare, în temeiul dispoziţiilor prezentei Norme sanitar-veterinare.
    Pentru carnea de vită şi de mînzat provenită de la animalele născute, deţinute sau sacrificate pe teritoriul ţării, agenţii economici menţionează pe etichetă informaţii suplimentare, conform prevederilor art. 20 al Legii
nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, Legii nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi Hotărîrii Guvernului nr.996 din 20 august 2003 „Despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj”.
    5. Agenţii economici care comercializează carne de bovină trebuie să eticheteze carnea în conformitate cu prezentul punct.
    Sistemul de etichetare garantează raportul dintre identificarea carcasei şi a sfertului, a bucăţilor de carne şi a animalului respectiv, precum şi verificarea veridicităţii informaţiilor de pe etichetă.
    Pe etichetă se indică:
    a) numărul de identificare a animalului de la care provine carnea;
    b) codul de identificare a abatorului sau a unităţii de sacrificare care a sacrificat animalul sau grupul de animale, cu precizarea ţării în care este localizat abatorul şi menţiunea "Locul sacrificării, denumirea ţării, codul abatorului";
    c) codul de identificare a abatorului sau a unităţii de tranşare, care a tranşat carcasa sau lotul de carcase, ţara în care este localizat abatorul, unitatea de tranşare şi menţiunea "Locul tranşării, denumirea ţării, codul de identificare";
    d) ţara de origine;
    e) ţara sau ţările în care a avut loc îngrăşarea;
    f) ţara în care a avut loc sacrificarea;
    g) în cazul în care carnea provine de la animale născute, deţinute sau sacrificate în Republica Moldova, menţiunea „Originea – Republica Moldova”;
    h) în cazul în care carnea provine de la animale născute, deţinute sau sacrificate în altă ţară, menţiunea „Originea, denumirea ţării respective”.
    Dacă în ţara unde s-a sacrificat animalul, s-au tranşat carcasele şi sferturile, abatoarele nu au cod de identificare, literele b) şi c) de pe etichetă se completează cu numărul de autorizare a abatorului.
    6. În conformitate cu literele d)-f) punctul 5 din prezenta Normă sanitar-veterinară, pentru carnea de vită provenită de la animale care au fost crescute timp de 30 de zile sau mai puţin:
    a) în ţara de origine;
    b) în ţara în care a avut loc sacrificarea, indicarea pe etichetă a acestor ţări nu este necesară, cu condiţia că aceste animale au fost crescute în altă ţară o perioadă mai mare de 30 de zile şi au fost importate pentru sacrificare.
    Agenţii economici care se ocupă de comercializarea cărnii de bovină plasează eticheta pe carcasă sau pe sfert, astfel încît să nu fie posibilă reutilizarea ei.
    7. Agenţii economici care comercializează carne de bovină, trebuie să dispună de un sistem de identificare şi un sistem complet de înregistrare.
    Acest sistem de identificare trebuie să fie o continuare a sistemului de identificare şi trasabilitate a animalului, conform Legii nr.231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor, şi se aplică astfel încît să asigure identificarea cărnii şi a animalului sau animalele respective în conformitate cu punctul 5 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    Sistemul de înregistrare ţine evidenţa carcaselor şi a bucăţilor tranşate, pentru a garanta principiul trasabilităţii produsului.
    8. Agenţii economici care se ocupă de tranşarea şi tocarea cărnii trebuie să se convingă că:
    a) în timpul tranşării carcaselor sau sferturilor, mărimea unui lot constituie numărul de carcase sau de sferturi, ceea ce reprezintă producţia de o zi a unităţii de tranşare;
    b) în timpul tranşării ulterioare sau tocării cărnii, mărimea unui lot constituie numărul de carcase sau de sferturi, ceea ce reprezintă producţia de o zi a secţiei respective de tranşare sau de tocare.
    9. În timpul constituirii loturilor menţionate mai sus, agenţii economici trebuie să se convingă că:
    a) în timpul operaţiunilor de tranşare a carcaselor sau a sferturilor, toate carcasele sau sferturile din lot provin de la animale născute şi crescute în aceeaşi ţară, sacrificate în aceeaşi ţară şi în acelaşi abator;
    b) în timpul operaţiunilor de tranşare ulterioară a cărnii, se respectă condiţia prevăzută la litera a) pentru toate carcasele din care provine carnea din lot.
    10. Agenţii economici sînt obligaţi, ca din producţia de carne tranşată, să formeze loturi de carne provenită de la animale sacrificate în cel mult trei abatoare diferite şi din carcase tranşate în cel mult trei secţii de tranşare diferite.
    11. În ceea ce priveşte producţia de resturi, agenţii economici sînt obligaţi să respecte, în timpul formării loturilor, doar regula unicităţii ţării de sacrificare.
    12. Agenţii economici trebuie să completeze eticheta de pe carnea tranşată preambalată cu:
    a) menţiunile prevăzute la literele a), d) – g) punctul 5 din prezenta Normă sanitar-veterinară;
    b) denumirea ţării în care au fost sacrificate animalele, codul de identificare al abatorului, numărul lotului atribuit de către abator, conform punctului 8 din prezenta Normă sanitar-veterinară „Locul sacrificării animalelor din lot, numărul lotului, denumirea ţării, codul abatorului”;
    c) denumirea ţării în care au fost tranşate carcasele, urmat de codul de identificare al abatorului sau codul unităţii de tranşare unde s-a tranşat carnea, numărul lotului atribuit de secţia de tranşare, conform punctului 8 din prezenta Normă sanitar-veterinară şi menţiunea „Locul tranşării cărnii din lot, numărul lotului, denumirea ţării, codul de identificare”.
    Dacă în ţara unde s-a sacrificat animalul, ori s-au tranşat carcasele şi sferturile abatoarele nu au cod de identificare literele b) şi c) de pe etichetă se completează cu numărul de autorizare al abatorului.
    13. În timpul expunerii la vînzare a cărnii tranşate nepreambalate, agenţii economici trebuie să se convingă că toate carcasele sau sferturile din lot provin de la animale sănătoase, fapt confirmat prin certificatul sanitar-veterinar eliberat de medicul veterinar oficial.
    Agenţii economici etichetează, în cadrul unui punct de vînzare către consumatorul final, carnea tranşată nepreambalată, care este expusă la vînzare, cu menţionarea denumirii ţării de origine şi ţării în care au fost sacrificate animalele de la care provine carnea, urmat de denumirea ţării de tranşare a carcaselor.
    În timpul expunerii la vînzare, bucăţile de carne provenite de la animale născute şi/sau crescute şi/sau sacrificate în ţări diferite sînt separate în mod clar unele de altele.
    Informaţiile afişate în interiorul punctului de vînzare se găsesc în apropierea acestor bucăţi de carne, astfel încît consumatorul final să poată distinge cu uşurinţă tipurile de carne de diverse origini.
    Agentul economic înregistrează zilnic numerele de autorizare a abatorului, a unităţii de sacrificare a animalelor şi de tranşare a carcaselor, în cazul bucăţilor de carne tranşată nepreambalate, expuse împreună la vînzare, făcînd referinţă la data tranşării şi data respectivă de înregistrare a informaţiei. Această informaţie este comunicată la cererea consumatorului.
    14. Pentru carnea de bovină tranşată nepreambalată, expusă la vînzare către consumatorul final, mărimea lotului poate depăşi producţia unei zile.
    15. Agenţii economici care produc carne de bovină tocată menţionează pe etichetă „Produs în Republica Moldova, în funcţie de locul în care carnea a fost produsă, şi: „Originea”, în cazul în care ţara sau ţările implicate nu sînt aceleaşi cu ţara în care s-a produs.
    Agenţii economici trebuie să completeze eticheta cărnii tocate:
    a) cu menţiunile specificate la literele a), d) şi g) din punctul 5 al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    b) cu data producerii cărnii respective.
    Pentru a fi tocată carnea din lot trebuie să provină de la animalele sacrificate în aceeaşi ţară.
    16. Agenţii economici trebuie să indice pe eticheta resturilor:
    a) denumirea ţării în care au fost sacrificate animalele de la care provin resturile „Locul sacrificării (denumirea ţării)”;
    b) denumirea ţării în care au fost produse resturile şi codul de identificare al unităţii în care au fost obţinute „Produs, denumirea ţării, codul unităţii”;
    c) denumirea ţărilor în care s-au născut şi au fost crescute animalele din lot „ţara de origine şi de creştere”.
    În cazurile în care pentru toate animalele din lot, ţara de origine este aceeaşi cu ţara de creştere şi cu ţara de sacrificare, agenţii economici trebuie să folosească menţiunea „Origine”, urmată de denumirea ţării.
    Dacă în ţara unde s-au obţinut resturile, unităţile de procesare nu au cod de identificare, litera b) de pe etichetă se completează cu numărul de autorizare al unităţii.