HGC102/2013
ID intern unic:  346670
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 102
din  05.02.2013
cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova
pînă în anul 2030
Publicat : 08.02.2013 în Monitorul Oficial Nr. 27-30     art Nr : 146
    Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030 (se anexează).
    2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, implicate în realizarea măsurilor stipulate în Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030, vor informa despre acţiunile întreprinse, semestrial, pînă la data de 15 a lunii ce urmează după perioada de gestiune, Ministerul Economiei, care, la rîndul său, va raporta Guvernului despre executarea prezentei hotărîri.
    3. Monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2030 se pune în sarcina Ministerului Economiei.
    4. Se abrogă:
    Hotărîrea Guvernului nr. 958  din  21 august 2007 „Cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2020” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.141-145, art.1012);
    punctul 13 din anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr.485 din 12 august 2009 „Cu privire la aprobarea Regulamentului Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.124-126, art. 536).

    PRIM-MINISTRU                                                Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                               Valeriu Lazăr
    Ministrul finanţelor                                                Veaceslav Negruţa
    Ministrul mediului                                                 Gheorghe Şalaru

    Nr. 102. Chişinău, 5 februarie 2013.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 102
din 5 februarie 2013
STRATEGIA ENERGETICĂ
a Republicii Moldova pînă în anul 2030
I. INTRODUCERE
    1. Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030 (în continuare – Strategie) oferă repere concrete pentru dezvoltarea sectorului energetic în Republica Moldova, cu scopul de a asigura baza necesară creşterii economice şi a bunăstării sociale. Prin acest document, Guvernul Republicii Moldova prezintă viziunea şi identifică oportunităţile strategice ale ţării în contextul energetic aflat într-o rapidă schimbare din spaţiul geopolitic ce include regiunea Europei Centrale, de Est şi de Sud, Rusia şi regiunea Caucazului. Strategia evidenţiază problemele prioritare ale ţării, care solicită soluţii rapide şi o redimensionare a obiectivelor în conformitate cu necesitatea realizării unui echilibru optim între: resursele interne (atît cele utilizate în prezent, cît şi cele previzionate) şi necesităţile de urgenţă ale ţării, obiectivele Uniunii Europene şi ale Comunităţii Energetice şi ţintele naţionale, obligaţiile internaţionale privind tratatele, acordurile şi programele (inclusiv politica de vecinătate) la care Republica Moldova este membră. Sînt definite obiectivele strategice generale pentru perioada 2013-2030 şi obiectivele strategice specifice pentru etapele 2013-2020 şi 2021-2030, cu specificarea măsurilor de implementare a acestora.
    2. Prin poziţia sa geografică, prin configuraţia reţelelor de transport regionale şi potenţialul de generare a energiei electrice, Republica Moldova a deţinut dintotdeauna un avantaj strategic care nu a fost însă pe deplin valorificat în ultimul deceniu. Astfel, Guvernul Republicii Moldova îşi propune ca priorităţi ale Strategiei:
    a) consolidarea statutului concret de ţară de tranzit pentru energia electrică şi gazele naturale prin întărirea bidirecţională a conexiunilor de transport;
    b) construcţia de capacităţi de generare noi şi retehnologizarea celor existente pentru consolidarea şi valorificarea comercială deplină a capacităţii interne de generare a energiei electrice.
    3. În sectorul gazelor naturale, infrastructura de transport din regiune se confruntă cu un proces de diversificare a căilor de tranzit şi de reprioritizare a acestora. Această evoluţie va fi permanent evaluată şi previzionată, cu scopul menţinerii şi consolidării alianţelor actuale şi al asigurării infrastructurii de transport necesare valorificării acestor alianţe, indiferent de schimbările care vor avea loc, precum şi pentru a influenţa în limite rezonabile reprioritizările menţionate. Noile alternative de furnizare a gazelor naturale vor fi, de asemenea, analizate şi valorificate pe măsura apariţiei unor rezultate concrete ale proiectelor internaţionale aflate în derulare sau ale celor preconizate. Statutul de ţară de tranzit va fi, în ansamblu, menţinut şi consolidat printr-o politică internaţională deschisă faţă de valorificarea unor configuraţii regionale viitoare în sectorul energetic. Conexiunea reversibilă a sistemului de transport de gaze naturale cu sistemul magistralelor de transport al gazelor naturale din UE care va fi finalizată în 2013,  va oferi alternative de aprovizionare în situaţii de urgenţă şi va contribui la realizarea obiectivului strategic pe termen lung, care constă în beneficierea de conexiunile existente (cu Ungaria), în construcţie  (cu Bulgaria)  şi planificate (cu Serbia1) ale Romîniei. Ulterior, pînă în 2020, odată cu dezvoltarea magistralelor de gaz ale Coridorului Sudic şi South Stream, această conductă va oferi conexiunea suplimentară nu numai cu ţările din Balcani.
    ____________________________________
    1 Strategia Energetică a Comunităţii Energetice.

    4. Acelaşi an, 2020, este ultimul termen stabilit de Strategie pentru finalizarea conectării sistemului electroenergetic al Republicii Moldova la Reţeaua Europeană a Operatorilor de Transport şi de Sistem pentru Energie Electrică (ENTSO-E), prin punerea în aplicare a celor mai eficiente soluţii tehnice, în conformitate cu rezultatele studiului de fezabilitate privind realizarea proiectului.
    5. Pentru a îndeplini obiectivul ambiţios, dar realizabil, de conectare a reţelei naţionale de energie electrică şi a sistemului de transport de gaze naturale cu sistemele din UE, finanţarea proiectelor aferente, în funcţie de concluziile studiului de fezabilitate, va fi  asigurată în modul cel mai rapid şi mai puţin costisitor, utilizînd, după oportunităţi: granturi, credite pe termen lung, participarea investitorilor privaţi etc. Vor fi examinate toate alternativele, inclusiv Instrumentul european de vecinătate şi parteneriat (2007-2013) şi modalităţile de continuare a acestuia în cadrul Politicii Europene de Vecinătate,  suportul instituţiilor financiare internaţionale, alte surse de subvenţionare, reglementarea stimulativă şi investiţiile private.  Pe de altă parte, întreprinderile din complexul energetic, aflate în proprietatea statului, vor reglementa arieratele acumulate, ce reprezintă, în prezent, o povară pentru acestea şi subminează credibilitatea ţării în faţa investitorilor.
    6. Republica Moldova dispune deja de o capacitate internă de generare substanţială, raportată la consumul actual şi la cel previzionat, superioară din punctul de vedere al acestui raport părţilor contractante din Comunitatea Energetică. Cele trei direcţii de consolidare a acestei capacităţi sînt:
    a) producţia în regim de cogenerare, presupunînd dezafectarea tehnologiei actuale şi reconstrucţia pe baze tehnologice noi, cu extinderea substanţială a capacităţii;
    b) integrarea în reţelele de transport şi distribuţie a unor noi capacităţi, inclusiv bazate pe surse regenerabile de energie electrică;
    c) consolidarea capacităţii instalate la Moldavskaya GRES (MGRES) prin creşterea eficienţei tehnologice şi valorificarea superioară a generării sale pe piaţa regională.
    În sectoarele cogenerare şi regenerabile, acquis-ul comunitar permite (pentru cogenerare) şi cere (pentru regenerabile) asigurarea accesului prioritar (scheme de sprijin şi dispecerizare), ceea ce reprezintă cea mai bună garanţie ce poate fi acordată investitorilor, iar Guvernul Republicii Moldova şi, în mod special, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică vor asigura un cadru de reglementare stimulativ, transparent, nediscriminatoriu şi predictibil.  Vor fi urgentate acţiunile pe termen scurt de consolidare a conexiunii cu reţeaua ENTSO-E  şi de asigurare a condiţiilor de natură tehnică optime de funcţionare a acestei conexiuni (convenţia de exploatare şi întreţinere a liniei electrice aeriene LEA 400 kV Vulcăneşti-Isaccea), vor fi asigurate pe termen mediu extinderea conexiunii şi conectarea la sistemul ENTSO-E, precum şi pe termen lung instrumente financiare de garantare a preţului2, compatibile cu acquis-ul Tratatului Comunităţii Energetice. Aceste acţiuni vor stimula investiţiile în capacităţile de generare. Doar în situaţia în care mecanismele menţionate nu vor atrage investiţiile private, sub imperativul îmbunătăţirii calităţii şi fiabilităţii aprovizionării, se va apela la utilizarea garanţiilor guvernamentale pentru investitori, sub rezerva compatibilităţii condiţiilor acestora cu acquis-ul aplicabil.
    ______________________________________
    2Reglementarea unui contract pentru diferenţe şi, respectiv, identificarea partenerului contractual.

    7. Ca fundament al strategiei sale, Republica Moldova a stabilit opţiunea clară de integrare în Uniunea Europeană şi în piaţa ei internă a energiei. Solicitarea de aderare la Comunitatea Energetică şi îndeplinirea cu succes a etapelor de aderare reprezintă o dovadă clară a acestei opţiuni. În cadrul Comunităţii Energetice, regiunea Balcanilor de Vest deţine o capacitate de generare limitată şi învechită, fiind mai puţin atrăgătoare pentru Republica Moldova ca sursă apropiată pentru aprovizionare cu energie electrică, în comparaţie cu Europa Centrală şi de Est. Totuşi, mixul de generare a energiei electrice din regiunea Balcanilor de Vest3 bazat aproape în totalitate pe resurse hidro face posibile fluxuri complementare cu blocul format din Republica Moldova, în care generarea este bazată, în mare măsură, pe gaze naturale şi Ucraina, unde cărbunele şi energia nucleara deţin o cotă ridicată în mixul de generare.
    ______________________________________
    3Generarea din resurse hidro constituie în Albania 96%, în timp ce în Bosnia, Herţegovina şi Croaţia aproximativ 60%.

    8. Procesul de integrare a pieţelor de energie electrică şi gaze naturale din Republica Moldova în piaţa energetică internă a UE va fi unul de durată, iar sistemul energetic al ţării, economia în general şi populaţia vor trebui să trăiască într-o perioadă de tranziţie. Strategia vizează anul 2020 drept anul integrării depline în piaţa internă de energie a Uniunii Europene. În conformitate cu acest obiectiv, legislaţia ţării va fi în timp util armonizată cu acquis-ul Comunităţii Energetice şi convergentă cu acquis-ul UE, asigurîndu-se astfel compatibilitatea juridică şi de reglementare cu aceste pieţe.
    9. Pînă în 2020, perioadă impusă de durata necesară realizării interconexiunilor de transport al  gazelor naturale şi al energiei electrice, precum şi a realizării funcţionalităţii lor depline, Republica Moldova va dezvolta din punct de vedere legislativ, instituţional şi logistic o piaţa liberalizată funcţională a energiei, conştientizînd totuşi faptul că doar accesul la pieţele Uniunii Europene de energie electrică şi gaze naturale nu va aduce soluţii uşoare pentru toate problemele energetice existente ale ţării. În această perioadă, Guvernul Republicii Moldova va coordona realizarea acţiunilor politice şi implementarea măsurilor tehnico-legislative, necesare, pe de o parte, pentru identificarea şi valorificarea celor mai sigure surse de aprovizionare cu energie pe căile existente şi, pe de altă parte, pentru reducerea perioadei necesare întăririi interconexiunilor şi construirii pieţelor concurenţiale. 
    10. Perioada 2013-2020 va reprezenta, de asemenea, etapa în care sînt aşteptate primele rezultate în implementarea unor măsuri mai puţin costisitoare de eficienţă energetică pentru reducerea consumului de energie cu 20% pînă în anul 2020 şi utilizarea surselor regenerabile de energie celor mai apropiate de costul energiei convenţionale, pentru asigurarea unei contribuţii a acestora de 20% în mixul energetic al anului 2020. Aceste măsuri vor coexista cu achiziţia încă vulnerabilă a gazelor naturale şi a energiei electrice, din cauza numărului limitat de surse alternative de aprovizionare. Pe lîngă exploatarea resurselor eoliene şi a celor solare, care se vor adăuga la exploatarea tradiţională a biomasei pentru încălzire, prospectarea activă a resurselor naturale de hidrocarburi, inclusiv de gaze naturale neconvenţionale, va putea contribui la diminuarea dependenţei energetice a Republicii Moldova.
    11. Evoluţia sectorului energetic al Republicii Moldova în deceniul 2021 – 2030 va avea la bază implementarea cu succes a măsurilor şi acţiunilor planificate pentru perioada precedentă, 2013-2020. Începutul acestei noi etape va beneficia de pe urma realizării îmbunătăţirilor planificate ale mixului energetic, a reducerii consumului şi a eficienţei sporite în generare, transport, distribuţie şi consum, a conexiunilor mai puternice, a surselor de aprovizionare mai diversificate, a concurenţei reale în aprovizionarea cu energie şi a concentraţiei mai mici a pieţei, a definirii de către funcţionarea mecanismelor concurenţiale ale pieţei a unui preţ transparent, a managementului responsabil, onest şi cu un nivel înalt de profesionalism, precum şi a accesibilităţii sociale sporite. Toate aceste realizări vor reprezenta platforma durabilă pentru a începe o nouă etapă în dezvoltarea Republicii Moldova, caracterizată printr-un control performant al consumului de energie şi o integrare eficientă în reţea a surselor de generare mici, distribuite. Acestea sînt caracteristicile esenţiale ale conceptului de reţea inteligentă, ambele bazate pe introducerea tehnologiilor mai sofisticate, ajunse la acea dată la un nivel competitiv al costurilor de implementare. Pînă în 2020, tehnologiile de generare actuale în baza surselor regenerabile de energie, care sînt, în prezent, mai puţin mature vor avea timp să devină mai competitive, iar tehnologiile noi de producere şi de stocare a energiei, precum şi, eventual, tehnologiile de captare a carbonului, aflate în prezent doar într-o fază experimentală, vor dobîndi dimensiunea unei economii de scară.
    12. Strategia abordează perioada 2021-2030 într-un mod diferit faţă de perioada 2013-2020. În Uniunea Europeană este adoptat un plan global cu indicatori concreţi, ce urmează a fi atinşi pînă în anul 2020, iar pentru perioada 2021-2030 există doar previziuni sub forma unor foi de parcurs, pentru a asigura o continuare lină după pragul rigid reprezentat de anul 2020.
    Pe parcursul perioadei 2013-2020 Republica Moldova va avea întreaga imagine a modelelor vizate şi va continua implementarea acestora, considerînd anul 2020 drept punctul de reper al integrării depline în piaţa UE. După 2020, Republica Moldova va urmări aceleaşi direcţii pe care le va urma UE, împărtăşind cu statele sale membre incertitudinile, riscurile şi beneficiile unui larg spaţiu comercial.
II. SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI PROBLEMELE IDENTIFICATE
    13. Prezenta Strategie se bazează atît pe date provenite din surse externe, în principal cele mai recente date publicate de EUROSTAT şi de Direcţia Generală pentru Energie a Comisiei Europene (Observatorul pieţei), cît şi pe date interne, care provin de la Biroul Naţional de Statistică, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, SA „Moldovagaz”, ÎS „Moldelectrica”, precum şi din documentele de politici ale ţării. În cazul în care au fost identificate diferenţe între datele interne datorate utilizării unor surse sau metodologii de prelucrare diferite, datele Biroului Naţional de Statistică au prevalat. Armonizarea metodologiilor pentru colectarea, înregistrarea, prelucrarea şi prognoza datelor statistice naţionale cu privire la energie reprezintă o direcţie principală de acţiune în perioada de implementare a obiectivelor Strategiei.
    Sursele de energie şi repartizarea consumului
    14. Republica Moldova este un importator net de energie, gazele naturale achiziţionate dintr-o sursă unică reprezentînd sursa majoră de combustibil (tabelele 1.1, 1.2 şi figura 1.1 din anexa nr.1).
    Există mai multe ţări în UE, mai mici sau mai mari decît Republica Moldova, cu un grad de dependenţă energetică apropiată, în timp ce, an de an, însăşi UE devine tot mai dependentă de importul de energie (figurile 1.2 şi 1.3 din anexa nr.1). Cu toate acestea, structura mixului energetic al UE-27 (figura 1.4 din anexa nr.1) este foarte diferită de cea a Republicii Moldova în ceea ce priveşte participarea gazelor naturale (23,9% faţă de 40,5% în Republica Moldova, adică aproape jumătate), astfel încît impactul acestei dependenţe este diferit. Contribuţia combustibilului fosil lichid la mixul energetic este mai echilibrată. Rezervele de petrol ale Republicii Moldova sînt foarte mici. Ele sînt situate în partea de sud a ţării, fiind extrase în raionul Cahul, în timp ce rezervele identificate în raionul Cantemir nu au fost încă exploatate. Cărbunele are o participare mai redusă în mixul energetic din Republica Moldova. În lumina politicii UE de promovare a generării energiei electrice prin tehnologii cu emisii de carbon reduse, acest fapt trebuie perceput ca o precondiţie favorabilă implementării în Republica Moldova a unei politici coerente cu politica UE privind mixul energetic viitor.
    15. O comparaţie a structurii consumului pe activităţi (tabelul 1.3, figurile 1.5 şi 1.6 din anexa nr.1) arată că 46,8% din consumul de energie din Republica Moldova este reprezentat de consumul casnic (figura 1.5 din anexa nr.1) comparativ cu numai 26,5% în UE (figura 1.6 din anexa nr.1) şi numai 6,9% de consumul industrial comparativ cu 24,2% în UE. Aceleaşi proporţii caracterizează structura pe activităţi a consumului de energie electrică în Republica Moldova, fiind prezentate în figura 1.7 din anexa nr.1.
    16. Consumul de energie electrică în Republica Moldova a crescut rapid în ultimul deceniu, după cum este reflectat în tabelul 1.4 din anexa nr.1. Acelaşi tabel prezintă evoluţia repartizării consumului de energie electrică pe sectoare pentru malul drept al rîului Nistru în perioada 2003-2010, evoluţie ce a contribuit la diferenţele de structură faţă de ţările UE prezentate anterior. Astfel, consumul în sectorul industrial a scăzut de la peste o treime pînă la aproape un sfert, în timp ce consumul rezidenţial a crescut cu 10%.
    Generarea energiei electrice şi termice
    17. Problemele principale ale activelor de generare, transport şi distribuţie ale energiei electrice şi termice  sînt inexistenţa conectării la sistemul ENTSO-E, capacitatea insuficientă a liniilor de interconexiune cu piaţa interna a UE şi gradul de uzură avansat al unor active.
    Capacitatea de generare a energiei electrice include:
    1) MGRES  (2520 MW, gaze naturale, păcură, construită în 1964-1982);
    2) Chişinău CET-2 (240 MW capacitate electrică, 1200 Gcal/h capacitate termică, construită în 1976-1980);
    3) Chişinău CET-1 (66 MW capacitate electrică, 254 Gcal/h capacitate termică, construită în 1951-1961); 
    4) CET Nord, Bălţi (20,4 MW capacitate electrică, 200 Gcal/h capacitate termică, construită în 1956-1970); 
    5) CHE Dubăsari (48 MW, construită în 1954-1966);
    6) CHE Costeşti (16 MW, construită în 1978);
    7) alte centrale electrice, inclusiv 9 CET-uri ale fabricilor de zahăr (97,5 MW, gaz, păcură, construite în 1956-1981).
    Din capacitatea totală nominală relativ mare de 2996,5 MW, în cogenerare şi în baza hidro pot fi utilizaţi doar circa 346 MW în Chişinău şi Bălţi şi doar aproximativ jumătate din capacitatea MGRES (din cauza condiţiilor comerciale dificile). Cea mai mare parte a consumului ţării (stabilizată la aproximativ 76-79% în perioada 2007-2010) este acoperită de generarea MGRES şi de importurile din Ucraina. Cu toate acestea, preţul energiei electrice din aceste surse nu este stabil, în prezent el fiind de aproximativ 54 euro/MWh pentru ambele surse, ceea ce reprezintă o creştere cu 13% faţă de preţul contractelor anterioare şi tinde să depăşească preţurile de pe piaţa UE.
    18. Generarea simultană a energiei electrice şi termice este organizată la CET-1 şi CET-2 din Chişinău şi CET-Nord din Bălţi. Energia termică este, de asemenea, produsă de centralele termice şi cîteva CET-uri  în oraşe mai mici. Generarea energiei termice s-a redus în ultimii ani (figura 1.8 din anexa nr.1), după cum s-a redus şi participarea industriei în structura consumului de energie termică (figura 1.9 din anexa nr.1).
    Problemele identificate sînt următoarele:
    1) nivelul scăzut al tarifului în perioada anterioară a generat datorii, dar acumularea datoriilor a fost stopată, pentru eliminarea celor istorice fiind necesară respectarea strictă a prevederilor Conceptului cu privire la restructurarea corporativă, instituţională şi financiară a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din municipiul Chişinău;
    2) preţul ridicat (pentru a acoperi costul generării ineficiente) al energiei termice determină frecvent populaţia să găsească alte soluţii de încălzire, care nu sînt optime şi eficiente nici pentru consumator, nici pentru eficienţa de cogenerare a centralelor;
    3) costul energiei electrice produse în cogenerare depinde de volumul de energie termică şi este mult mai mare decît preţurile de import pentru energia electrică. Prin includerea într-un tarif care reflectă costurile, perpetuarea acestei ineficienţe denaturează piaţa şi majorează, an de an, preţul plătit de consumatorul final. Costul pentru consumatorul final de energie termică în Chişinău, principala piaţă de energie termică, este denaturat de doi factori, şi anume: uzura cazanelor din oraş, care măreşte costul general pentru aprovizionarea cu energie termică şi sistemul de vînzare a energiei termice, care creează condiţii de concurenţă între vînzarea de către CET-uri a volumelor de energie termică produse pentru întreprinderea municipală de furnizare SA „Termocom” şi vînzarea celor generate de aceasta.
    Calitatea/eficienţa generării, transportului şi distribuţiei
    19. Evoluţia indicatorilor de calitate a energiei electrice livrate arată o îmbunătăţire continuă începînd cu 2007, dar, de asemenea, o stagnare sau chiar o evoluţie negativă a duratei medii а unei întreruperi pentru un consumator final în 2010 la unul dintre operatorii de distribuţie şi a duratei medii a întreruperii în reţea, frecvenţei medii a întreruperilor în reţeaua electrică în 2010 la toţi operatorii de distribuţie. Cu toate acestea, valoarea duratei medii a întreruperii în reţea a fost îmbunătăţită semnificativ în 2011 de către toţi cei trei operatori de distribuţie. De asemenea, în pofida atenţiei acordate de rapoartele Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică indicatorilor de calitate ai serviciului de distribuţie/furnizare, consumatorii finali arareori pretind la despăgubirile datorate pentru termenele restante pentru conexiuni/reconectări, prin urmare, sînt necesare mai multe campanii de informare şi sensibilizare.
    20. Aproximativ 70-75% din echipamentul din sectorul energetic este uzat. În perioada 2001-2008 pierderile de gaze din conducte au fost evaluate la o medie de 7%. Astăzi, pierderile sînt evaluate la 5,5% în sistemul de distribuţie şi la 2,3% în cel de transport. În perioada 2005-2010, nivelul pierderilor în reţelele electrice de distribuţie a fost în scădere de la un nivel de peste 20% (SA „RED Nord” înregistrînd doar 14,39%) la un nivel de aproximativ 13%, operatorii reţelelor de distribuţie fiind obligaţi să-şi îmbunătăţească prestaţiile sub presiunea obligaţiilor impuse de reglementările aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. În 2011 pierderile înregistrate de operatorii reţelelor de distribuţie au constituit 13,11%.
    În această perioadă, sectorul centralizat de alimentare cu energie termică din Republica Moldova s-a confruntat cu un nivel ridicat de pierderi de energie termică, reprezentînd 21% în 2009 şi avînd în ultimii 10 ani o tendinţă de creştere cu aproximativ 6 puncte procentuale. În 2011, consumul tehnologic şi pierderile de energie termică au constituit în total 19,8%4.
    _____________________________________
    4Raportul anual de activitate al Agenţiei Naţionale de Reglementare, 2011.

    21. După nivelul de consum specific de combustibil, tehnologiile utilizate pentru generarea energiei electrice în Republica Moldova nu sînt la fel de eficiente comparativ cu tehnologiile moderne. Din cauza reducerii consumului de energie termică în ultimii ani, regimurile actuale de funcţionare a  CET-urilor sînt departe de cele nominale, determinînd o eficienţă cu mult sub valoarea nominală. Eficienţa generării energiei termice în regim de cogenerare nu poate compensa preţul ridicat pentru energia electrică, produsă în acelaşi mod. În consecinţă, tariful CET-urilor este ridicat, reflectînd starea precară a activelor în prezent şi lipsa de viabilitate în viitor. 80% din consumatorii din Chişinău au probleme cu achitarea facturilor. În perioada 2007-2008 în Chişinău a scăzut volumul de furnizare a energiei termice, întrucît consumatorii au apelat la surse alternative de gaze, cărbune şi lemn, ceea ce a avut un impact negativ asupra sistemului de aprovizionare cu energie termică, a rentabilităţii CET-urilor şi a producerii de energie electrică.
    Stadiul reformelor pieţei în sector
    22. Paşii timpurii întreprinşi de Republica Moldova în direcţia liberalizării pieţei de energie nu diferă de primii paşi ai Uniunii Europene şi au avut loc sub egida parteneriatului UE-RM. În 1997, compania de stat „Moldenergo” a fost divizată, urmărindu-se trei direcţii principale: generare (SA „CET-1 Chişinău”, SA „CET-2 Chişinău”, SA „CET-Nord din Bălţi”), distribuţie (SA „RED Chişinău”, SA „RED Nord”, SA „RED Nord-Vest”, SA „RED Centru”, SA „RED Sud”), transport şi dispecerizare centrală (ÎS „Moldtranselectro”).
    23. Operatorul reţelei de transport al energiei electrice ÎS „Moldelectrica” administrează reţeaua de transport intern pe malul drept al rîului Nistru, inclusiv 5977,5 km linii de transport de 400, 330, 110 kV şi 25877,4 km de linii radiale de 35 şi 6-10 kV. Interconexiunile includ 7 linii de 330 kV şi 11 linii de 110 kV cu Ucraina, 3 linii de 110 kV şi o linie de 400 kV cu România. Sistemul de energie electrică din Moldova este operat sincron cu sistemul IPS/UPS şi numai în mod insulă cu România în Republica Moldova sau în România. În timp ce în prezent conexiunea cu Ucraina este folosită în totalitate, o mare parte din utilizare fiind tranzitul realizat cu maximă securitate, exploatarea conexiunii cu România oferă un schimb transfrontalier redus, precum şi o siguranţă scăzută a aprovizionării.
    24. În anul 2000 Republica Moldova a privatizat o mare parte din sectorul de distribuţie (aproximativ 70%), adică trei dintre cele cinci unităţi de distribuţie a energiei electrice, care ulterior au fuzionat în ÎCS „RED Union Fenosa” SA, în timp ce celelalte două au rămas întreprinderi în proprietatea statului: SA „RED Nord” şi SA „RED Nord-Vest”. Pe malul stîng al rîului Nistru serviciul este furnizat de SA „RED ЕРЭС”.
    25. În sectorul gazelor naturale a fost înfiinţată SA „Moldovagaz”, societate pe acţiuni care deţine sistemul de gaze naturale din Republica Moldova, inclusiv conductele de tranzit din amonte şi include: două companii de transport SRL „Moldovatransgaz” (care funcţionează pe malul drept) şi SRL „Tiraspoltransgaz”, 12 operatori ai reţelelor de distribuţie pe malul drept cu filiale în fiecare centru raional, 6 companii de distribuţie în regiunea transnistreană şi o companie specializată în importul şi comercializarea gazelor petroliere lichefiate. Sistemul de transport al gazelor naturale include 4 conducte de tranzit şi 5 staţii de compresoare. În perioada 2008-2010 Republica Moldova a raportat o creştere a investiţiilor în infrastructura de gaze de la aproximativ 15 milioane euro în 2008 la aproximativ 28 milioane euro în 2010. Reţeaua magistrală Bălţi-Ungheni, pusă în funcţiune în anul 2009, a susţinut conectarea unei mari părţi din raioanele Făleşti, Sîngerei, Ungheni, iar planurile de investiţii pentru 2013-2014 prevăd construirea a peste 500 km de conducte cu conectarea clienţilor potenţiali.
    26. Conform Regulilor pieţei de gaze naturale, SA „Moldovagaz” i-a fost atribuit statutul de operator al sistemului naţional de gaze naturale. Pe piaţa gazelor naturale există 24 furnizori autorizaţi la tarife reglementate, unul la tarife nereglementate, un operator al reţelei de transport (SRL „Moldovatransgaz”) şi 25 de titulari de licenţe pentru distribuţia de gaze naturale. În conformitate cu Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 408 din 6 aprilie 2011, piaţa de gaze naturale în Republica Moldova este stabilită drept necompetitivă din cauza existenţei unei singure surse de import, acesta fiind realizat de către furnizorul la tarife reglementate – SA „Moldovagaz”.
    27. Protocolul privind aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energetica a fost semnat la Viena la 17 martie 2010.  În efortul său de a se alătura celei mai mari pieţe regionale din lume, Republica Moldova a iniţiat un al doilea set de reforme, începînd cu un pachet legislativ nou: Legea nr. 107-XVIII  din 17 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (care amendează Legea nr.1525-XIII din 19 februarie 1998 cu privire la energetică), Legea nr. 124-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică (care abrogă Legea nr. 137-XIV din 17 septembrie 1998 cu privire la energia electrică), Legea nr. 123-XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la gazele naturale (care abrogă Legea nr. 136-XIV din 17 septembrie 1998 cu privire la gaze). Modificările şi completările cadrului legal în domeniu s-au făcut urmare adoptării Legii nr.117-XVIII din 23 decembrie 2009 pentru aderarea Republicii Moldova la Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice. De asemenea, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a actualizat Regulile pieţei de energie electrică prin Hotărîrea nr. 320 din 16 ianuarie 2009.
    28. Pe piaţa de energie electrică există 6 producători autorizaţi, 3 furnizori la tarife reglementate, 9 furnizori la tarife nereglementate, 3 operatori ai reţelelor de distribuţie şi 1 operator al reţelei de transport (ÎS „Moldelectrica”). Cei 3 operatori ai reţelelor de distribuţie acţionează în calitate de furnizori impliciţi şi joacă rolul de „furnizori de ultimă instanţă”. Cel mai activ jucător de pe piaţa angro este „Energocom” – o societate pe acţiuni care gestionează contractele pentru livrările de energia electrică din Ucraina.
    29. Gradul actual de deschidere a pieţei de energie electrică este de doar pînă la 10% pentru consumatorii conectaţi la 110 şi 35 kV, acesta fiind stabilit de către Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 62 din 30 mai 2002. În conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunităţii Energetice, liberalizarea pieţei de energie din Republica Moldova este stabilită pentru 1 ianuarie 20155, cu un termen intermediar de 1 ianuarie 2013 pentru consumatorii noncasnici.
    ______________________________________
    5D/2009/03/MC-C-En.

    Problemele critice care necesită măsuri adecvate şi rapide
    30. Evaluarea sectorului energetic din punct de vedere al activelor existente şi al eficienţei lor scoate în evidenţă următoarele probleme, care trebuie soluţionate:
    1) din cauza lipsei legăturii cu piaţa internă de energie electrică a UE, MGRES exploatează numai jumătate din capacitatea sa, ceea ce înseamnă că riscul principal pentru Republica Moldova nu este lipsa fizică a capacităţii de generare ca în Balcanii de Vest, ci pierderea poziţiei dominante pe piaţa de energie electrică de către MGRES, care, împreună cu poziţia similară a importului din Ucraina, conduce la o evoluţie negativă a preţurilor la energie. Sistarea livrărilor poate fi provocată de un eşec al negocierilor asupra preţului de achiziţie şi nu de insuficienţa capacităţii de generare;
    2) în pofida separării foarte timpurii a activităţilor în sectorul energiei electrice şi în lipsa transmiterii unui mesaj foarte puternic privind intenţiile de a liberaliza în continuare piaţa, aceste intenţii nu s-au materializat în ultimii 15 ani. Pe lîngă faptul că separarea activităţilor în sectorul de energie electrică nu a fost urmată de separarea acestora în sectorul gazelor naturale, chiar şi separarea activităţilor în sectorul de energie electrică nu a oferit sprijin suficient şi un impuls pentru îmbunătăţirea eficienţei şi atragerea investiţiilor. Principala cauză o constituie menţinerea gradului oficial de deschidere de 10%, ceea ce nu a permis constituirea unei pieţe stabile, predictibile, cu definirea unui preţ transparent;
    3) pentru moment, există un foarte pronunţat dezechilibru în atragerea finanţării, mai degrabă fiind atrase investiţii/finanţări din partea donatorilor, decît a sectorului privat pentru a asigura investiţiile necesare. Totuşi, chiar şi sprijinul donatorilor nu a fost în întregime valorificat în implementarea reală a măsurilor necesare identificate;
    4) implementarea incompletă a acquis-ului şi lipsa unor acţiuni concrete în vederea conectării la sistemul ENTSO-E şi la sistemul de magistrale UE de transport a gazului natural pune sub semnul întrebării semnificaţia măsurilor de liberalizare a pieţelor de energie.
    31. Analiza cadrului existent al pieţei energetice a relevat faptul că în Republica Moldova, în prezent, nu există o concurenţă reală, ceea ce constituie o problemă majoră ce trebuie rezolvată.
    Numai separarea activităţilor şi reflectarea costurilor în tarife nu poate oferi sprijin suficient pentru aprovizionarea cu energie la preţuri accesibile pentru consumatori. Dacă preţul mărfii este permanent în creştere din cauza lipsei concurenţei, un sistem de reglementare bazat numai pe tarife poate acţiona în direcţia reducerii facturii consumatorilor numai prin acordarea unui nivel scăzut de recompensare transportatorului şi distribuitorului la tariful de transport şi distribuţie, ceea ce nu va susţine mult aşteptatele investiţii şi proiecte de infrastructură. Acest lucru poate doar să menţină activele existente în condiţii relativ bune şi funcţionale şi nu va îmbunătăţi capacitatea de investire a operatorilor.
    O piaţă concurenţială adevărată poate fi creată numai odată cu intrarea unor noi actori, iar aceştia, cel puţin cei din străinătate, vor solicita de la o piaţă emergentă existenţa unor produse de tranzacţionare a energiei şi a capacităţilor transfrontaliere similare celor de care ei beneficiază pe piaţa internă a energiei din UE.
    Aderarea la Comunitatea Energetică solicită Republicii Moldova întreprinderea unor măsuri extrem de dificile într-o perioadă de timp foarte scurtă, care necesită întărirea capacităţii instituţionale şi operaţionale.
    32. Republica Moldova va întreprinde următoarele măsuri pentru implementarea acquis-ului Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice:
    1) implementarea acquis-ului la data aderării, nu mai tîrziu de 2014, răspunzînd la comentariile raportului anual al Comunităţii Energetice, inclusiv în domeniul legilor cu privire la concurenţă şi ajutorul de stat;
    2) implementarea actualizărilor acquis-ului Comunităţii Energetice intervenite după aderarea Republicii Moldova, acest lucru urmînd a fi finalizat nu mai tîrziu de luna ianuarie 2015, termen pe care, în cadrul şedinţei a 9-a a Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice, Uniunea Europeană l-a declarat ca fiind o dată-limită;
    3) pregătirea pentru implementarea liniilor directoare ale Agenţiei pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare în domeniul Energiei şi a codurilor de reţea (piaţă) ale ENTSO-E, anunţată ca fiind o parte ulterioară a acquis-ului Comunităţii Energetice, şi va fi solicitat de către Comunitate imediat ce acestea vor fi finalizate de ENTSO-E şi Reţeaua Europeană a Operatorilor de Transport şi de Sistem pentru Gaze Naturale şi vor fi aprobate de Comisia Europeană.
    Evoluţia aşteptată la nivel naţional şi mondial
    33. Dezvoltarea economică pe termen lung în ţară promite o creştere constantă a produsului intern brut (PIB). Dezvoltarea Republicii Moldova pe termen mediu este prezentată în tabelul 2.2 din anexa nr.2.  Scenariile utilizate furnizează rezultate apropiate şi, practic, fuzionează în grafice. Principalele rezultate ale prognozei sînt prezentate în tabelele 2.1 şi 2.2 din anexa nr.2.
    34. Tendinţele consumului de energie în perioada 2003-2010 nu au fost foarte omogene din cauza restructurării rapide a economiei naţionale a Republicii Moldova în această perioadă, precum şi ca urmare a crizei globale din 2008-2009, care, de asemenea, s-a reflectat în consumul de energie al Republicii Moldova (figura 3.2 din anexa nr.3). Consumul de energie pe sectoare pînă în 2030 indică o creştere mult mai omogenă şi este prezentat în figurile 3.3 şi 3.4 din anexa nr.3. 
    35. Conform previziunilor (tabelul 2.1 din anexa nr.2), în Republica Moldova este preconizată o creştere a consumului de energie peste medie pînă în 2030 pentru sectoarele: construcţii, agricultură şi fabricarea produselor alimentare, transport şi turism. Principalii indicatori economici pînă în anul 2030 sînt prezentaţi în acelaşi tabel. Consumul de energie pe locuitor va creşte, în special în raport cu depopularea generală, cu care se va confrunta Republica Moldova pe termen scurt şi lung.
    36. Proporţiile de consum au fost calculate pe sectoare: industrie, agricultură, construcţii şi transport, în baza trendurilor sectoriale de dezvoltare, tendinţele fiind construite diferenţiat în baza creşterii PIB-ului. Pentru tendinţele industriei şi agriculturii nu se prevede o schimbare considerabilă în balanţa naţională a consumului de energie electrică pentru perioada analizată, prognoza avînd în vedere proporţia existentă a acestor industrii. Rezultatele finale ale acestei previziuni sînt prezentate în anexa nr.3.
    37. Rezultatele generale privind consumul populaţiei au fost puternic afectate de situaţia demografică din Republica Moldova pentru perioada 2010-2020. Tendinţele pentru aceşti zece ani sînt destul de pozitive în ceea ce priveşte demografia, deşi următoarele decenii vor fi marcate de efectul negativ al depopulării şi îmbătrînirii populaţiei existente. Prognozele (tabelul 3.1 din anexa 3) confirmă această tendinţă negativă de depopulare.
    38. Toate rezultatele estimate au fost prezentate fără a se lua în considerare fluxurile migraţioniste, care doar vor agrava situaţia reală şi nu demonstrează nici o scădere. Conform datelor statistice oficiale, volumul acestora variază în jurul valorii de 10% din populaţie. În conformitate cu prognoza pe termen lung, populaţia Republicii Moldova ar putea scădea la aproximativ 2,596 milioane de persoane pînă în 2030, conform scenariului pesimist, şi la 3,13 milioane, conform scenariului optimist (figura 3.5 din anexa nr.3). În cazul în care nu ar exista nici o prognoză de depopulare, atunci consumul de energie electrică ar fi trebuit să fie şi mai mare, deşi consumul pe cap de locuitor va scădea treptat faţă de tendinţa estimată (figura 3.6 din anexa nr.3).
    39. Rezultatele generale ale prognozei de consum indică o creştere substanţiala a consumului de energie electrică în toate sectoarele, inclusiv în cazul populaţiei. Au fost folosite atît tendinţele şi structura de consum din trecut, cît şi previziunile de creştere pentru fiecare sector. Prioritatea în creştere a fost atribuită sectoarelor construcţii, agricultură şi transport (tabelele 3.2 şi 3.3 din anexa nr.3).
    40. Sursele informaţionale internaţionale consideră următoarele decenii drept epoca gazelor naturale, care va prelua rolul cărbunelui pînă în 2030. În acelaşi timp, participarea energiei electrice în mixul de consum al energiei va depăşi 40%6. Aceasta rezultă dintr-o contribuţie relativ scăzută a generării de energie electrică bazată pe arderea gazului la setul de factori ce contribuie la schimbările climatice, din sprijinul pe care generarea bazată pe gaze naturale îl acordă echilibrării sistemului energetic pentru participarea în creştere a generării în baza surselor de energie regenerabilă în mixul sistemelor de energie electrică, existenţa noilor zăcăminte de gaze convenţionale aflate în prezent în aşteptarea condiţiilor celor mai potrivite pe piaţă pentru demararea exploatării. Gazele neconvenţionale ar putea atinge o cotă de 40% în totalul aprovizionării cu gaze naturale, în baza tendinţei actuale de dezvoltare, care asigură atingerea de către gazul natural a unei cote de 25% din totalul resurselor de energie primară în 2035.7 Un factor important în creşterea cererii de gaze naturale este creşterea cererii de energie electrică, pînă la 70% pînă în 2035, susţinută de o dublare a generării energiei electrice în baza arderii gazului la mixul de generare a energiei electrice (figurile 2.1, 2.2 şi 2.3 din anexa nr.2).
    ________________________________________
    6The Outlook Energy: 2040. EXXON Mobil, 2012.
    7Office of the Chief Economists (OCE) of the International Energy Agency (IEA). World Energy Outlook 2011. Special Report. (Biroul Economiştilor Principali (OCE) al Agenţiei Internaţionale de Energie (IEA)). Perspective energetice mondiale, 2011. Raport special.

    Prezentarea gradului de îndeplinire a obiectivelor Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2020: realizări pînă în prezent şi argumente pentru elaborarea unei noi Strategii
    41. În ceea ce priveşte realizarea obiectivelor securităţii energetice ale Strategiei energetice pînă în anul 2020 sînt evidenţiate următoarele aspecte:
    1) s-a realizat aderarea Republicii Moldova la Tratatul Comunităţii Energetice;
    2) reţeaua internă de transport a energiei electrice a fost îmbunătăţită datorită sprijinului oferit ÎS „Moldelectrica” de către Banca Mondială şi au fost realizate investiţii ale statului şi ale SA „Moldovagaz” pentru extinderea conectării oraşelor şi satelor la reţeaua de gaze naturale. În aceeaşi direcţie, Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) au aprobat recent credite pentru consolidarea reţelei interne de transport a energiei electrice;
    3) au fost îmbunătăţiţi indicatorii de calitate ai serviciilor de aprovizionare cu energie electrică şi gaze naturale;
    4) dintre acţiunile programate pentru asigurarea accesului real al sistemelor naţionale de energie electrică şi de gaze naturale la sistemele din UE au fost finalizate: linia electrică Fălciu – Goteşti, studiul de fezabilitate pentru linia de 400 kV Suceava – Bălţi şi a fost obţinută aprobarea de către programul operaţional comun România – Republica Moldova – Ucraina a grantului pentru studiul de fezabilitate privind conectarea la sistemul ENTSO-E, iar finalizarea tuturor acţiunilor este un proces de durată, menit să permită realizarea beneficiilor estimate în urma aderării la Tratatul Comunităţii Energetice;
    5) a fost stopat procesul de acumulare a datoriilor în sistemul centralizat de alimentare cu energie termică din municipiul Chişinău şi a fost elaborat şi aprobat Conceptul de restructurare corporativă, instituţională şi financiară a acestuia;
    6) sursele de aprovizionare cu energie electrică au fost diversificate faţă de anul 2007, dar beneficiile nu au contribuit la consolidarea concurenţei, acest fapt avînd, drept consecinţă, creşterea tarifelor;
    7) nu au fost implementate tehnologii energetice eficiente de generare cu impact redus asupra mediului şi, în general, nu au fost atrase investiţii în noi capacităţi de generare de energie electrică şi cele de cogenerare, precum şi în sistemul centralizat de alimentare cu energie termică;
    8) tipurile de resurse de energie şi combustibili au fost diversificate prin extinderea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale, dar nu au fost diversificate sursele de energie regenerabilă prin utilizarea acestora pentru producerea energiei electrice;
    9) consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit pentru energie electrică nu a putut fi realizată în lipsa finalizării procesului de extindere a interconexiunilor atît cu România, cît şi cu Ucraina. În aceste condiţii, valorificarea deplină a capacităţii de generare de la MGRES nu poate avea loc şi nici concurenţa pe piaţă nu s-a intensificat.
    42. În ceea ce priveşte eficienţa energetică şi promovarea concurenţei pe piaţă, sînt evidenţiate următoarele aspecte:
    1) pe lanţul producere, transport, distribuţie şi furnizare, majorarea eficienţei s-a manifestat prin reducerea nivelului pierderilor în reţelele de distribuţie şi de transport, însă eficienţa generării energiei electrice şi termice a rămas scăzută;
    2) au fost lansate şi realizate investiţii în proiectele de eficienţă energetică în sectorul industrial şi în cel public, inclusiv cu suportul instituţiilor financiare internaţionale;
    3) potenţialul existent de surse de energie regenerabilă în mixul energetic este încă insuficient valorificat;
    4) a fost depolitizată activitatea de stabilire a tarifelor în sectorul sistemului centralizat de alimentare cu energie termică şi, ca rezultat imediat, au fost introduse tarife care reflectă integral costurile, astfel fiind stopată acumularea datoriilor, singurele datorii care rămîn de recuperat fiind cele istorice;
    5) în condiţiile cogenerării ineficiente şi a sistemului de încălzire centralizat învechit, noile tarife nu au putut îmbunătăţi abilitatea agenţilor economici de a investi ca singură posibilitate de a reduce costurile variabile, ci numai au redus accesibilitatea tarifelor pentru populaţie;
    6) nu a fost realizată o liberalizare reală a pieţei în pofida cîtorva actualizări ale cadrului normativ în vigoare, dat fiind faptul că deschiderea pieţei este încă la nivelul anului 2002 şi pieţele nu sînt cu adevărat concurenţiale (energie electrică) sau sînt oficial  acceptate ca neconcurenţiale (gaze naturale).
    43. Obiectivele specifice ale Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2020, adoptate în 2007, nu au fost stabilite în condiţiile unor cerinţe avansate, care rezultă din directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi din cel de-al treilea pachet energetic, adoptate, ulterior, de Uniunea Europeană, iar după ce Republica Moldova a devenit parte contractantă – şi  de către Comunitatea Energetică. Reforma pieţei în Republica Moldova s-a materializat prin tarife care reflectă variaţia costurilor, dar nu a condus la crearea unui cadru concurenţial real, inclusiv existenţa unor noi mecanisme de tranzacţionare şi dispecerizare şi a unui cadru instituţional adecvat. Pilonul emblematic al concurenţei, care este deschiderea pieţei, nu a fost indicat de strategia anterioară. Deschiderea oficială a pieţei s-a menţinut la un nivel de 10% pentru energia electrică, iar pentru gazele naturale, în pofida deschiderii de 100%, piaţa rămîne necompetitivă din cauza sursei unice de alimentare. Principalul argument în favoarea elaborării şi punerii în aplicare a unei noi strategii este recunoaşterea ratei limitate a realizărilor din ultimii cinci ani, cele mai importante fiind fortificarea reţelei cu sprijinul instituţiilor financiare internaţionale, reducerea nivelului pierderilor în reţele, îmbunătăţirea calităţii serviciului de furnizare, stoparea acumulării datoriilor prin depolitizarea reglementării tarifelor şi aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice.
    44.  Recunoaşterea realităţilor geopolitice privind noul echilibru în regiunile Mării Negre şi Mării Caspice, precum şi a stadiului avansat al proiectelor de construcţie a unei reţele de conducte de gaze în aceste regiuni şi în Balcani, conştientizarea ca o realitate de necontestat a regionalizării pieţelor de energie electrică din Estul şi Sud-Estul Europei şi a gradului înaintat de integrare a pieţelor naţionale de energie electrică din UE, acceptarea perspectivei de dezvoltare viitoare a pieţei gazelor naturale în baza unui nou model, ca o perspectivă promiţătoare în UE, reprezintă suficiente motive pentru a construi o nouă orientare strategică naţională, care va conduce la ajustarea politicilor energetice şi la realizarea practică a acestora pentru obţinerea unor rezultate concrete.
III. OBIECTIVELE  STRATEGICE GENERALE
PENTRU ANII 2013-2030
    45. Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030 se bazează pe rezultatele analizelor internaţionale, care trasează următoarele direcţii importante de dezvoltare a sectorului energetic mondial în perioada 2013-2030, diferenţiat în două etape:
    1)  pînă în anul 2020 dezvoltarea internaţională a sectorului energetic va respecta  liniile directoare de maximă prioritate pentru această perioadă:
    a) dezvoltarea transportului (reţele şi conducte magistrale) în termeni de investiţii în infrastructură şi îmbunătăţirea operării sistemelor;
    b) regîndirea mixului de generare din perspectiva eforturilor de evitare a schimbărilor climatice;
    c) crearea şi consolidarea cadrului instituţional pentru noile pieţe energetice.
    Pînă în 2020, este de aşteptat ca marea majoritate a ţărilor de pe glob să convină asupra unei forme pentru limitarea emisiilor de CO2 de la centralele electrice din aceste ţări. UE este, cu siguranţă, în fruntea acestei evoluţii şi Republica Moldova va lua măsuri în ceea ce priveşte aceste limite viitoare asupra emisiilor de CO2;
    2) în următorul deceniu, 2021-2030, tehnologia de captare şi de stocare a carbonului va trebui să se dovedească economic viabilă pentru a-i fi permis a intra în mod activ pe piaţă, modificînd astfel în mod substanţial, structura, valorile, preţurile şi costurile de combustibil pentru tehnologiile de ultimă generaţie, în caz contrar, aceasta nu va avea impactul pozitiv aşteptat asupra tehnologiilor de generare a energiei electrice. Acest eşec ar avea, în schimb, un impact negativ asupra contribuţiei cărbunelui la constituirea viitorului mix de generare a energiei electrice.
    În perioada 2021-2030, tehnologiile şi echipamentele de reţea inteligentă se vor dovedi în mod clar a fi economic viabile şi vor deveni un standard de facto pentru industria energiei electrice. Acest tip de structurare a sistemului energetic va schimba foarte mult abordările existente ale topologiilor, echilibrării, măsurării, monitorizării şi mixului energetic al sistemului. Toate aceste modificări vor acţiona în favoarea asimilării unor cote în creştere de energie electrică din surse regenerabile.
    46. Republica Moldova se află într-un context regional plin de provocări, cu un echilibru geopolitic aflat în permanentă evoluţie. Aprovizionarea ţării cu energie în condiţiile cadrului existent este o parte din acest mozaic dificil şi trebuie examinată în mod corespunzător.
    47. Calitatea de membru al Comunităţii Energetice şi de partener al Uniunii Europene cere eforturi considerabile din partea Republicii Moldova, iar pe termen scurt şi mediu vor fi necesare eforturi chiar mai mari. Din cauza barierelor tehnice existente în prezent în calea integrării reale a pieţei sale energetice în piaţa internă de energie a UE, Republica Moldova, pe termen scurt, va avea o rată mai mare de creştere a obligaţiilor comparativ cu rata de creştere a beneficiilor specifice.
    48. Bazîndu-se pe „Tratatul privind Carta Energiei”, Comisia Europeană a lansat politica sa de vecinătate şi cooperare cu un document programatic – Cartea albă „Pregătirea ţărilor asociate din Europa Centrală şi de Est pentru integrarea în Piaţa internă a Uniunii”, publicată în mai 1995. Republica Moldova şi Uniunea Europeană au stabilit relaţii contractuale pentru prima dată pe 28 noiembrie 1994 prin intermediul unui Acord de parteneriat şi cooperare, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. În acelaşi an, un prim pachet legislativ energetic a fost adoptat de Republica Moldova într-o încercare de a reforma sectorul energetic conform tendinţelor UE.
    Obiectivele Uniunii Europene şi contextul stabilirii acestora
    49. Dincolo de obiectivele principale ale strategiilor energetice ale UE, împărtăşite, în linii mari, de Republica Moldova şi acordînd atenţie stabilirii priorităţilor sale în ceea ce priveşte contextul şi interesele proprii ale ţării, Strategia energetică a Republicii Moldova are în vedere cele mai importante realizări concrete ale politicilor UE, acestea fiind:
    1) un model de piaţă paneuropeană de energie electrică funcţional şi eficient, incluzînd alocarea capacităţilor transfrontaliere şi tranzacţionarea energiei electrice şi a gazelor naturale ca mărfuri; 
    2) furnizarea unor semnale  de preţ convergente şi stabile la bursele existente de energie electrică ale UE (figurile 4.1, 4.2 şi 4.3 din anexa nr.4). În particular, bursele de energie electrică din Europa de Est care găzduiesc tranzacţionarea energiei cu o cotă de circa 15-20% din piaţă, au fost capabile să stabilizeze preţurile în ultima perioadă la aproximativ 50 de euro/MWh livrare în bază (figura 4.3 din anexa nr.4);
    3) punerea în aplicare a noului model de piaţă de gaze naturale, implementînd directivele succesive ale UE cu privire la gazele naturale (55/2003 şi 73/2009), excluderea clauzelor de destinaţie şi de tranzacţionare mai bună a capacităţilor conductelor cu presiunea UE pentru a elimina concentrarea drepturilor asupra capacităţilor transfrontaliere, extinderea capacităţii de regazificare pentru a absorbi o creştere a volumului de gaze naturale lichefiate, comasarea zonelor de echilibrare şi a sistemelor de conducte, ceea ce va permite tranzacţionarea centralizată, măsuri de îmbunătăţire a transparenţei, decuplarea preţului gazului natural tranzacţionat pe termen scurt de preţul petrolului/cărbunelui (figura 4.4 din anexa nr.4), tendinţe convergente ale preţurilor pentru gazele naturale de conductă (figura 4.6 din anexa nr.4). Totuşi, se constată o divergenţă tot mai mare între preţurile pentru diferite centre de comercializare a gazelor naturale (figura 4.5 din anexa nr.4). Figura 4.7 din anexa nr.4 arată o evoluţie constantă a preţurilor gazelor naturale pentru ziua următoare şi pentru anul următor în centrul de comercializare din Regatul Unit „Punctul Naţional de Echilibrare”.
    Obiectivele Comunităţii Energetice şi contextul stabilirii acestora
    50. Prioritatea acordată obiectivului „durabilitate” de Strategia UE, obiectiv reprezentat de economisirea de energie în condiţii de concurenţă, se datorează faptului că UE a pus mult mai devreme accent pe concurenţă, precum şi pe integrare. Astăzi, în UE rezultatele exemplare ale acestui accent timpuriu sînt evidente. Pieţele de energie electrică ale părţilor contractante din Comunitatea Energetică arată, în schimb, că se află doar într-un stadiu de pieţe emergente atît în ceea ce priveşte concurenţa, cît şi integrarea.
    51. Părţile contractante ale Comunităţii Energetice sînt, în principal, ţări cu pieţe energetice mici, situaţie care nu le permite să obţină aceleaşi rezultate pe care o piaţă mare le poate obţine în mod independent. Cooperarea şi solidaritatea lor este, totuşi, doar un prim pas spre integrarea regiunii într-un spaţiu şi mai mare, care este piaţa internă de energie a UE.
    În ceea ce priveşte energia din surse regenerabile, Comunitatea Energetică a stabilit obiectivele naţionale privind contribuţia surselor regenerabile pînă în anul 2020 prin adoptarea directivei privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.
    În sectorul gazelor naturale, Comunitatea Energetică vizează construirea unui „inel de gaze naturale”, ca proiect principal în acest domeniu de care Republica Moldova nu beneficiază în mod direct, deoarece nici ramura de Sud, nici cea de Nord ale proiectului nu sînt direct legate de sistemul de conducte din Republica Moldova. Cu toate acestea, Republica Moldova şi România sînt beneficiare ale unui grant pentru conexiune suplimentară şi reversibilă, în timp ce alte două proiecte din interiorul Comunităţii Energetice, interconectările Ungaria – România şi Ungaria – Croaţia, au fost finalizate înainte de sfîrşitul anului 2010. De asemenea, disponibilitatea cofinanţării în cadrul Programului energetic european pentru redresarea proiectelor de interconectare România – Bulgaria şi Bulgaria – Grecia va conduce la îmbunătăţirea alternativelor de conectivitate pentru România care, în acelaşi timp, reprezintă oportunităţi suplimentare şi pentru Republica Moldova.
    52. Comunitatea Energetică împărtăşeşte, în linii mari, priorităţile Uniunii Europene. Aceasta îşi propune atît obiective de eficienţă energetică şi energie regenerabilă, cît şi concentrarea pe obiectivul general de atragere a investiţiilor, inclusiv în capacităţile de generare. Principalele priorităţi ale Comunităţii Energetice8 sînt:
    __________________________________
    8Reuniunea PHLG din 7 iunie 2012 „Strategia energetică a Comunităţii Energetice”.

    1) crearea unei pieţe de energie concurenţiale integrate (regionale);
    2) atragerea investiţiilor în sectorul energetic;
    3) asigurarea securităţii şi durabilităţii aprovizionării cu energie a consumatorilor.
    53. La nivel local, Strategia energetică a Comunităţii Energetice evidenţiază premisele generale9 pentru elaborarea şi realizarea eficientă a politicilor:
    ___________________________________
    9Reuniunea PHLG din iunie 2011 „Aspecte legate de politica de deschidere a pieţei angro în cadrul Comunităţii Energiei”.

    1) sensibilizarea publicului larg cu privire la obiectivele şi măsurile necesare;
    2) consensul politic intern şi accentul pe priorităţile de politici;
    3) capacităţile administrative adecvate pentru realizare.
    Stabilirea obiectivelor strategice generale pentru perioada 2013-2030
    54. Guvernul Republicii Moldova a stabilit în Strategie  trei obiective generale:
    1) asigurarea securităţii aprovizionării cu energie;
    2) dezvoltarea pieţelor concurenţiale şi integrarea lor regională şi europeană;
    3) asigurarea durabilităţii sectorului energetic şi combaterea schimbărilor climatice.
    55. Comparativ cu celelalte părţi contractante din Comunitatea Energetică, Republica Moldova nu poate realiza implementarea unor pieţe de energie concurenţiale înaintea construirii infrastructurii necesare, care este o parte a securităţii aprovizionării. Situaţia foarte specifică a Republicii Moldova, care nu dispune de conexiuni fizice cu pieţe mai mari de gaze naturale şi energie electrică, reprezintă raţiunea acordării priorităţii principale în agenda energetică a ţării extinderii interconexiunii cu UE şi conectării la sistemul ENTSO-E. Cu toate că limitele de timp inevitabile pentru conformarea cu cerinţele de conectare ale sistemului electroenergetic la sistemul ENTSO-E pot fi considerate destul de descurajante, acest fapt trebuie doar să stimuleze descoperirea de soluţii eficiente din punct de vedere tehnic şi financiar pentru a gestiona această situaţie.
    56. Republica Moldova nu poate asigura crearea pieţei concurenţiale a energiei prin intrarea pe piaţa energetică naţională a unor noi participanţi. Abordarea strategică va urma, însă, o paradigma clară: noii jucători vor fi interesaţi să intre pe piaţa din Republica Moldova doar dacă aceasta va fi pe deplin concurenţială, cu un cadru de reglementare transparent şi predictibil, iar pentru ca investitorii să poată  identifica costurile marginale pe termen scurt şi pe termen lung (ca o condiţie pentru ca proiectele să fie economic viabile) piaţa va furniza semnalele de preţ necesare. Pentru aceasta, Republica Moldova va dezvolta capacitatea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi a operatorilor reţelei de transport şi pieţei de energie electrică şi gaze naturale pentru a furniza instrumentele de piaţă întru tranzacţionarea concurenţială a energiei electrice şi a gazelor naturale, precum şi a capacităţilor transfrontaliere.
    57. Cele două pieţe, de gaze naturale şi de energie electrică, se vor afla în etape de dezvoltare diferite. Aceste etape nu vor fi aceleaşi ca şi în UE şi vor fi diferite pentru Republica Moldova în ceea ce priveşte calendarul fezabil. Numai după Reuniunea  din cadrul Forumului de la Madrid din aprilie 2012, în cadrul căreia a fost aprobat noul model de piaţă de gaze naturale, piaţa de gaz a UE a fost direcţionată de către Consiliul Autorităţilor Europene de Reglementare în Energetică şi de Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare în Domeniul Energiei să urmeze modelul existent pe piaţa internă de energie electrică. În perioada 2013-2020, Republica Moldova va avea, reieşind din practicile pieţei integrate de energie electrică a UE, un model deja pregătit pentru piaţa de energie electrică şi va împărtăşi cu statele membre ale UE experimentul implementării  noului model al pieţei gazelor naturale. În ceea ce priveşte infrastructura de transport, va fi necesar mai mult timp pentru ca Republica Moldova să aibă asigurate condiţiile necesare aderării la piaţa matură de energie electrică a UE,  decît pentru a se alătura pieţei europene emergente a gazelor naturale.
    58. Pe măsură ce participarea surselor regenerabile la mixul energetic creşte, multe ţări îşi îndreaptă sectoarele de generare bazate pe surse regenerabile spre măsuri de sprijin bazate pe piaţă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte elemente de pe agenda dezvoltării durabile: limitarea emisiilor de CO2 asigurînd acestora un preţ stabilit de piaţă, măsuri pentru eficienţă energetică, certificate verzi, albe şi maro pentru sprijinul diferitelor măsuri de eficienţă energetică etc.  Sistemele specifice, care sprijină dezvoltarea energetică durabilă, se potrivesc mai bine şi sînt mult mai accesibile atunci cînd sînt introduse într-un mediu de piaţă concurenţial, decît în unul emergent. Ar fi foarte dificil de înţeles şi implementat abordări bazate pe piaţă ale schemelor-suport pentru sursele regenerabile şi ale economisirii energiei în condiţiile în care piaţa de energie competitivă nu funcţionează în prezent în ţară. De aceea, în perioada 2013-2020, Republica Moldova va acorda atenţie acelor mecanisme în creşterea utilizării resurselor regenerabile de energie, care nu necesită existenţa unei pieţe concurenţiale funcţionale: tarifele fixe combinate cu licitaţii. Odată însă cu dezvoltarea pieţei concurenţiale, Republica Moldova se va alătura tendinţei generale.
    Ţintele Republicii Moldova stabilite în raport cu obligaţiile asumate prin aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice şi acquis-ul energetic al Uniunii Europene
    59. Ţintele naţionale energetice ale Republicii Moldova pentru anul 2020, cu un reper intermediar în 2015, sînt stabilite în mod coerent de către Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020” şi Programul Naţional pentru Eficienţă Energetică 2011-2020, avînd în vedere angajamentele asumate de Republica Moldova prin aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice:
    1) în domeniul specific al securităţii energetice:
    a) realizarea interconexiunilor  energetice: 139 de km de linii de energie electrică şi 40 de km de conducte de gaze naturale în 2020;
    b) stimularea utilizării energiei produse din surse de energie regenerabilă raportate la consumul total brut intern: 20% în 2020, cu un obiectiv intermediar de 10% în anul 2015;
    c) asigurarea ponderii biocarburanţilor din totalul carburanţilor de 10% în 2020, cu un obiectiv intermediar de 4%;
    d) majorarea capacităţilor interne de producere a energiei electrice cu pînă la 800 MW în 2020;
    e) asigurarea ponderii producţiei anuale de energie electrică din surse de energie regenerabile de 10% în 2020.
    2) în domeniul specific al eficienţei energetice:
    a) reducerea intensităţii energetice cu 10% în 2020;
    b) reducerea pierderilor în reţelele de transport şi de distribuţie cu pînă la 11% în 2020 (pînă la 13% în 2015) pentru energie electrică, cu 39% în 2020 (cu 20% în 2015) pentru gaze naturale şi cu 5% în 2020 (cu 2 % în 2015) pentru energie termică;
    c) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (comparativ cu 1990) cu 25% în 2020;
    d) reducerea consumului de energie în clădiri cu 20% în 2020;
    e) ponderea clădirilor publice renovate de 10% în 2020.
    În conformitate cu obiectivele UE de îmbunătăţire a eficienţei energetice, Programul Naţional pentru Eficienţă Energetică 2011-2020 stabileşte pe termen lung economii de energie în proporţie de 20% pînă în 2020. Obiectivul intermediar pentru economiile de energie, care urmează să fie realizat pînă în anul 2016, este 9%.
    60. Obiectivele naţionale pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea utilizării surselor regenerabile pentru anul 2020 sînt stabilite la nivele ambiţioase, în conformitate cu ţintele Uniunii Europene şi urmînd deciziile şi recomandările Comunităţii Energetice, Republica Moldova recunoscînd beneficiile şi asumîndu-şi eforturile. Cu toate acestea, cel mai important în acest deceniu va fi obiectivul asigurării securităţii aprovizionării cu energie, avînd la bază cele două direcţii prioritare:
    1) consolidarea tranzitului de energie electrică şi gaze naturale prin extinderea interconexiunilor (adiţional 139 km reţea energie electrica/40 km conducte gaze naturale pînă în 2020);
    2) crearea platformei moderne de generare a energiei electrice (adiţional 800 MW instalaţi, cu creşterea ponderii generării energiei electrice din surse regenerabile la peste 10% din consum).
    În ceea ce priveşte ţintele pentru 2030, acestea nu sînt stabilite, deocamdată, ca praguri precise, date fiind multiplele incertitudini care nu se aplică doar contextului Republicii Moldova, ci sînt legate de noile angajamente internaţionale care încă nu au fost stabilite. Este cunoscut, totuşi, faptul că principalul obiectiv va fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la care va contribui un nou mix energetic şi îmbunătăţirea eficienţei energetice, indiferent de faptul dacă pentru cele din urmă şi pentru sursele regenerabile de energie se vor mai stabili sau nu ţinte procentuale individuale.
IV. OBIECTIVE STRATEGICE SPECIFICE PENTRU
PERIOADA 2013-2020 şI MĂSURILE AFERENTE
    61. Obiectivele specifice ale Republici Moldova pentru perioada 2013-2020 sînt următoarele:
    1) asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale prin diversificarea căilor şi surselor de aprovizionare, a tipurilor de purtător (gaz convenţional, neconvenţional, gaz natural lichefiat) şi prin depozite de stocare, concomitent cu consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al gazelor naturale;
    2) consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al energiei electrice, prin construcţia unor noi linii de interconexiune, conectarea la sistemul ENTSO-E şi consolidarea reţelei interne de transport al energiei electrice;
    3) crearea unei puternice platforme de generare a energiei electrice şi termice prin retehnologizare, încălzire centrală eficientă şi marketing performant;
    4) îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea utilizării surselor regenerabile de energie;
    5) asigurarea cadrului  legislativ, instituţional şi operaţional pentru o concurenţă reală, deschiderea efectivă a pieţei, stabilirea preţului pentru energie în mod transparent şi echitabil, integrarea pieţei energetice a Republicii Moldova în piaţa interna a UE;
    6) asigurarea cadrului instituţional modern şi competitiv pentru dezvoltarea industriei energetice.
    62. Pentru realizarea acestor obiective, Strategia identifică patru principii generale de acţiune pentru perioada 2013-2020:
    1) acţionarea într-un mod rapid pentru atragerea finanţării (incluzînd subvenţii de la bugetul de stat şi împrumuturi externe) şi/sau atragerea de investiţii private pentru consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit energetic prin realizarea conexiunilor fizice de gaze naturale şi energie electrică cu România (inclusiv funcţionarea sincronă/asincronă a sistemului electroenergetic cu sistemul ENTSO-E) pentru integrarea în piaţa internă de energie. Consolidarea reţelei interne de energie electrică va reprezenta o prioritate.
    2) asigurarea condiţiilor şi promovarea fără întîrziere a unei transpuneri corecte şi eficiente a legislaţiei UE, în conformitate cu obligaţiile Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice şi negocierea acordului cu UE, dar concentrîndu-se cu adevărat pe modul în care componentele acquis-ului funcţionează în comun pentru a beneficia în final de o creştere economică şi de o bunăstare socială. Atît compatibilitatea regulilor de piaţă cu cele ale UE şi ale Comunităţii Energetice, cît şi consolidarea rolului de ţară de tranzit vor asigura condiţiile necesare pentru viabilitatea platformei de generare, constituită din activele actuale şi cele noi/retehnologizate, bazate pe utilizarea combustibilului convenţional şi surse regenerabile de energie;
    3) regîndirea principiilor de management ale instituţiilor publice, inclusiv a întreprinderilor de stat din domeniul energetic, într-un mod durabil, printr-o guvernare corporativă modernă, eficientă, bazată pe o abordare strategică competentă şi, nu în ultimul rînd, onestă, în care interesele cetăţenilor sînt reprezentate în mod responsabil. Elaborarea şi aprobarea unei baze legale pentru aceasta;
    4) dezvoltarea unei reţele de alianţe strategice, care combină politica şi interesele economice, care să includă vecinii şi părţile interesate puternice din regiune şi din întreaga lume (inclusiv organizaţii internaţionale şi corporaţii), pentru a ajuta la poziţionarea mai bună a ţării, ţinînd cont de posibilitatea de a participa la proiecte comune, de a obţine subvenţii şi împrumuturi şi de a negocia preţurile pentru energie.
    Obiectivul nr.1. Asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale prin diversificarea căilor şi surselor de aprovizionare, a tipurilor de purtător (gaz convenţional, neconvenţional, gaz natural lichefiat) şi prin depozite de stocare, concomitent cu consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al gazelor naturale
    63. Directiva privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale va fi transpusă în legislaţia energetică primară, iar adoptarea ulterioară a reglementărilor specifice va garanta obţinerea beneficiilor de pe urma unei implementări complete a acquis-ului.
    64. Elementele de flexibilitate ce contribuie la siguranţa aprovizionării cu gaze naturale, pe care Guvernul Republicii Moldova le are în vedere, sînt: diversificarea surselor de aprovizionare, gazelor naturale lichefiate şi facilităţile de stocare a gazelor.
    65. Diversificarea surselor de aprovizionare are la bază trei elemente: îmbunătăţirea interconexiunilor de transport cu scopul de a oferi căi alternative de aprovizionare, un număr mai mare de furnizori alternativi şi o evaluare/exploatare mai bună a rezervelor existente în Republica Moldova.
    Din punctul de vedere al căilor de aprovizionare, Republica Moldova are doar două ţări vecine, care pot furniza fluxuri de la una sau mai multe surse de aprovizionare. Cu toate acestea, legătura existentă de aprovizionare cu gaze naturale cu România nu permite un flux reversibil, singura direcţie posibilă pînă în prezent fiind cea spre România. Consolidarea rolului actual al Republicii Moldova de ţară de tranzit al gazelor naturale se bazează pe menţinerea direcţiei actuale de tranzit şi crearea unei căi de tranzit de siguranţă în direcţia alternativă.
    Se planifică construcţia de interconexiune a reţelelor de gaz din Republica Moldova şi România prin tronsonul Ungheni-Iaşi ce va permite fluxul reversibil al gazelor naturale cu o capacitate de 1,5 miliarde de m3 pe an.
    Din punctul de vedere al furnizorilor de gaze naturale, ambele ţări vecine se bazează, în prezent, pe aceeaşi sursă în amonte, care este Concernul rus SAD „Gazprom”, în timp ce România mai are şi propria producţie de gaze naturale, iar Ucraina intenţionează să îşi redescopere propriul potenţial în domeniul gazelor naturale. Ambele ţări au în viitor surse alternative de gaze naturale din gazul extras în largul mării şi gazul de şist. Aceşti vecini au drept scop diversificarea surselor de aprovizionare cu paşi specifici, care vizează gazul din Marea Caspică drept resursă, România prin proiectele Nabucco şi Iniţiativa Azerbaidjan, Georgia, România (AGRI), iar Ucraina prin construcţia unui terminal de gaze naturale lichefiate.
    De asemenea, vor fi efectuate lucrările de prospecţiune pe teritoriul Republicii Moldova pentru identificarea capacităţilor şi rezervelor de zăcăminte de ţiţei şi gaz natural în perioada 2013-2014.
    Din perspectiva surselor interne, zonele din sudul Moldovei (bazinele cu gaz din zonele rezidenţiale Goteşti, Baurci, Aluat, Manta) vor fi reevaluate, procesul fiind combinat cu implementarea unei politici clare de concesionare a zăcămintelor în beneficiul statului şi al cetăţenilor. Totodată, se vor efectua prospecţiuni şi în alte zone, urmînd exemplul ţărilor vecine şi în strînsă cooperare cu acestea. Republica Moldova va manifesta deschidere pentru cooperarea cu companii experimentate în investigarea potenţialului de resurse energetice şi prudenţă în negocierea redevenţelor, potenţialul natural identificat în urma acestor investigaţii urmînd a fi pus în valoare.
    În ceea ce priveşte diversificarea surselor de furnizare a gazelor naturale, cel puţin pînă în anul 2015  nu va exista nici o sursă alternativă gazului rusesc şi tranzitul prin Ucraina va rămîne relativ stabil.
    Spre finalul acestei decade, tranzitul spre Europa prin Ucraina s-ar putea diminua10, avînd în vedere darea în folosinţă treptată a magistralei Nord Stream şi planificarea construcţiei de către „Gazprom” a magistralei South Stream. La acea vreme, Republica Moldova va beneficia de avantajele calităţii de membru al Comunităţii Energetice prin participarea activă în viaţa comunităţii, aceasta fiind programată a fi aprovizionată la acea dată cu gaze naturale atît prin Coridorul Sudic11, cît şi prin South Stream, precum şi cu gazele naturale din Asia atît din Azerbaidjan, cît şi din Federaţia Rusă.
    ________________________________
    102019 este termenul final în contractul existent de alimentare cu gaz, semnat între Ucraina şi „Gazprom”.
    11TANAP şi Nabucco Vest.

    66. În cazul unui deficit, aşa cum s-a întîmplat în timpul crizei gazelor din 2009, gazele naturale lichefiate ar putea reprezenta o cotă importantă de aprovizionări suplimentare. Gazul natural lichefiat este o şansă ca piaţa gazelor naturale din Europa de Sud-Est să crească în volum, precum şi să îşi sporească lichiditatea, care ar putea oferi o bază pentru tranzacţionarea pe termen scurt. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare condiţiile specifice atunci cînd Republica Moldova va decide să devină parte a iniţiativei: investiţiile în gazele naturale lichefiate sînt foarte mari în comparaţie cu conductele, iar Turcia, eventual, nu va  permite tranzitul tancurilor cu gaze naturale lichefiate prin Bosfor.
    Odată ce proiectele regionale privind gazele naturale lichefiate vor deveni fezabile, alternativele pentru Republica Moldova de a participa la aceste proiecte vor fi analizate în termeni de viabilitate atît din punct de vedere financiar, cît şi tehnic.
    67. Posibilitatea realizării standardelor de siguranţă a alimentării folosind facilităţile de stocare localizate nu doar în Ucraina, ci şi în România va fi valorificată ca parte a acordurilor legate de construcţia unei interconectări suplimentare cu România printr-un acord bilateral specific. Între timp, posibilităţile pentru construcţia capacităţii de stocare a gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova au fost explorate în două studii, realizate în 2009 de compania Berkeley Associates12 şi în 2011 de Institutul pentru Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei13. Posibilitatea implementării rezultatelor studiilor va fi examinată în comun cu donatorii. Beneficiile capacităţii de stocare a gazelor naturale vor fi reprezentate de capacitatea îmbunătăţită a sistemului de furnizare de a acoperi vîrful de consum, precum şi de a asigura aprovizionarea în condiţii de tranzit întrerupt.
    ________________________________
    12Studiul de prefezabilitate depozite subterane de înmagazinare a gazului.
    13Studiul geologo-geofizic al teritoriului de sud al Republicii Moldova în scopul evidenţierii structurilor locale posibile pentru crearea rezervoarelor de gaze naturale.

    Obiectivul nr.2. Consolidarea rolului Republicii Moldova de culoar de tranzit al energiei electrice, prin construcţia unor noi linii de interconexiune, conectarea la sistemul ENTSO-E şi consolidarea reţelei interne de transport al energiei electrice
    68. Spre deosebire de gazele naturale, diversificarea aprovizionării cu energie electrică nu are o altă alternativă decît dezvoltarea reţelei de transport a energiei electrice. Proiectele de interconectare a Republicii Moldova cu piaţa internă de energie a UE prin linii electrice şi conducte de gaze noi, precum şi măsurile de fortificare a reţelelor/conductelor interne sînt esenţiale atît pentru siguranţa aprovizionării, cît şi pentru bunăstarea socială din Republica Moldova.
    69. Beneficiul constă în participarea la o piaţă mai mare de energie, participare care nu va fi posibilă pentru Republica Moldova în lipsa interconectării asincrone/sincrone a reţelei sale cu sistemul ENTSO-E. Conexiunea cu UE oferă, pe lîngă o securitate sporită, şi preţuri mai bune pe piaţă prin perspectiva îmbunătăţirii concurenţei, ceea ce va rezulta într-un preţ final al energiei mai puţin împovărător pentru consumatori.
    70. În prezent, interfaţa dintre Republica Moldova şi România este formată de o linie electrică aeriană LEA de 400 de kV Vulcăneşti–Isaccea şi trei linii LEA de 110 kV. Există o necesitate critică pentru alte linii de înaltă tensiune pentru a îndeplini criteriile de siguranţă şi de a creşte capacitatea interfeţei. Linia de 28 km de 110 kV cu România, Fălciu-Goteşti, pentru care lucrările au început în anul 2008, a fost finalizată de partea moldovenească.
    Pînă în 2020, viitoarea extindere a reţelei de electricitate va include două linii de 400 kV de interconexiune cu sistemul electroenergetic romîn:
    1) LEA Suceava – Bălţi,
    2) LEA Străşeni – Ungheni – Iaşi (alternativ, Străşeni-Ungheni 330 sau 400 kV şi Ungheni-Iaşi 400 kV).
    71. La 18 februarie 2011 a fost semnat Memorandumul de înţelegere între ÎS „Moldelectrica” şi SC „Transelectrica” privind construcţia LEA-400 kV Bălţi (Republica Moldova) – Suceava (România), pentru care studiul de fezabilitate a fost finanţat de BERD. Studiul a fost finalizat, costul  implementării proiectului ridicîndu-se la 66.448 milioane euro, 36.886 milioane euro fiind costul proiectului  pentru partea moldovenească (costul a 52 km pe teritoriul ţării din totalul de 115 km, al extinderii SE Bălţi pentru acomodarea unei LEA de 400 kV, instalaţie de distribuţie 400 kV şi autotransformatoare 400/330 kV)14. Se preconizează finanţarea proiectului din sursele financiare ale  BERD şi BEI.
    ___________________________________
    14Raport ME ianuarie-septembrie 2011.

    72. Pentru linia Străşeni – Ungheni – Iaşi se va efectua un studiu de fezabilitate similar pentru a stabili condiţiile tehnice şi costurile asociate, acestea din urmă cerînd şi identificarea sursei de finanţare. Estimarea preliminară a costului acestei linii se ridică la 64 milioane euro, 28 milioane euro pentru partea română şi 36 milioane euro pentru  partea moldovenească15.
    ___________________________________
    15Sursa: „Moldelectrica”.

    73. Scenariile alternative pentru asigurarea fondurilor necesare sînt:
    1) transformarea interconectării RM-UE într-o prioritate de vîrf pe agenda UE şi ENTSO-E, utilizîndu-se toate căile de cooperare16 pe care calitatea de parte contractantă a Comunităţii Energetice şi parteneriatul cu UE le oferă;
    ___________________________________
    16Concluziile celei de-a noua reuniuni a Consiliului ministerial care a avut loc în Chişinău menţionează invitaţia Consiliului ministerial ca toate instituţiile Comunităţii Energetice să înceapă lucrul în vederea creşterii cooperării dintre autorităţile publice şi părţile interesate ale Părţilor Contractante cu ACER, ENTSO-E şi direct cu ENTSOG.

    2) continuitatea sprijinului donatorilor şi instituţiilor financiare internaţionale, care au contribuit pînă în prezent într-un mod important la dezvoltarea reţelei interne de energie electrică a Republicii Moldova, precum şi la îmbunătăţirea operării acesteia prin noi facilităţi, într-un efort final de a transforma sistemul de energie electrică al Republicii Moldova într-o componentă viabilă a sistemului UE. Implementarea eficientă a acquis-ului este condiţionată de această conectare;
    3) oportunitatea potenţialilor investitori de a participa la  proiectul de interconectare pentru facilitarea exportului de energie electrică printr-o linie comercială.
    74. Congestia pe interconexiunea Republica Moldova – Ucraina limitează importul şi tranzitul de energie electrică. Pentru a creşte capacitatea interconectării Republica Moldova – Ucraina este necesară construcţia celei de-a doua linii electrice aeriene de 330 kV „Bălţi-CHE Dnestrovsk” cu lungimea 123 de km (87 de km pe teritoriul Republicii Moldova), studiul de fezabilitate fiind finalizat pe partea moldovenească. Costul este estimat la minimum 15 milioane euro, 6 milioane euro pe partea ucraineană şi 9 milioane euro de partea moldovenească. Ca şi în cazul proiectului precedent, întreprinderea unor paşi viitori depinde de proiectul de interconectare la sistemul energetic ENTSO-E CE, precum şi de costurile de finanţare.
    75. Referitor la reabilitarea şi modernizarea reţelei de energie electrică,  Banca Mondială a finanţat deja proiectul Energetic II, finalizat în aprilie 2012, care a asigurat modernizarea echipamentului energetic şi un nou sistem de măsurare, precum şi instalarea unui nou sistem SCADA. Ca o continuare a lucrărilor de reabilitare şi consolidare a reţelei de transport a energiei electrice, ÎS „Moldelectrica” are posibilitatea să reabiliteze reţeaua de transport folosind creditele aprobate de BERD şi BEI în valoare totală de 40 milioane dolari, precum şi grantul oferit de Facilitatea de investiţii pentru vecinătate a Comisiei Europene, în valoare de 8 milioane euro. Costul estimat al proiectului este de circa 36.6 milioane euro. Respectiv, reabilitarea va îmbunătăţi eficienţa energetică a reţelei ÎS „Moldelectrica”, va consolida stabilitatea furnizării de energie şi va îmbunătăţi operaţiunile generale ale companiei, o precondiţie pentru integrarea Republicii Moldova în sistemul european de transport ENTSO-E.
    76. În cadrul reuniunii din februarie 2011, Consiliul de miniştri al UE a decis că anul 2014 va fi termenul-limită de integrare a pieţei interne europene de energie. Evenimente recente demonstrează că acest termen este posibil de respectat. În acelaşi timp, Comunitatea Energetică estimează că integrarea sa va avea loc pînă în 2015. Pentru Republica Moldova integrarea are o importanţă vitală pe termen mediu. Anul 2019 reprezintă termenul cel mai optimist pentru conectarea reţelelor, în timp ce un termen-limită dincolo de anul 2020 este inacceptabil. Pentru Republica Moldova aderarea la reţeaua ENTSO-E semnifică aderarea la piaţa regională lărgită a UE.
    77. ÎS „Moldelectrica” şi NEK Ukrenergo au semnat Memorandumul de înţelegere care vizează aderarea comună la ENTSO-E, CNTEE „Transelectrica” SA (România) fiind parte susţinătoare. Înainte de termenul limită de 31 martie 2011, a fost depusă o cerere comună de către Republica Moldova, Ucraina şi România la Programul Operaţional Comun pentru finanţarea studiului de fezabilitate privind condiţiile de aderare comună a Republicii Moldova şi Ucrainei la ENTSO-E. Faza I a cererii a fost aprobată, iar faza II cu o propunere de proiect detaliată este în curs de pregătire. La începutul lunii mai 2012, Programul Comun a aprobat un grant de 5 milioane euro pentru studiul de fezabilitate. Costul total al studiului de fezabilitate este de circa 7 milioane euro17, iar durata de execuţie este de 30 luni.
    ______________________________
    17ME Programul de Dezvoltare Strategică 2012-2014.

    78. Studiul de fezabilitate urmează să analizeze scenarii diferite: conectarea sincronă versus conectarea asincronă. O anticipare a alternativelor, pe care studiul respectiv le va analiza, este prezentată în analiza SWOT a acestor alternative (compartimentul 5.1 din anexa 5). Conectarea asincronă la ENTSO-E18 semnifică posibilitatea de a alege oricînd fără constrîngeri între alternativa de a cumpăra energie din Est sau din Vest, independent de evoluţia pieţei din Ucraina, însă în funcţie de nivelul preţurilor. De asemenea, această soluţie permite Republicii Moldova arbitrajul comercial între cele două blocuri, precum şi evitarea deconectării sistemului ucrainean de la sistemul IPS/UPS, deconectare care se consideră a fi foarte dificilă din punct de vedere tehnic şi foarte costisitoare din punct de vedere financiar.
    ______________________________
    18A se vedea cazul Ţărilor Baltice.

    79. Conectarea asincronă (back-to-back) a Republicii Moldova cu un segment complet Moldova-România sincron cu ENTSO-E necesită instalarea staţiilor back-to-back în Moldova la:
    1)  LEA 400 kV Vulcăneşti – Isaccea (proiect strict necesar);
    2)  LEA 400 kV Bălţi – Suceava (proiect suplimentar, conduce la dezvoltarea secţiunii sincrone Moldova – România cu conectare asincronă şi majorarea fluxului posibil de export-import-tranzit);
    3)  LEA 400 kV Străşeni – Iaşi (proiect suplimentar, conduce la formarea secţiunii sincrone complete Moldova – România cu conectare asincronă, majorarea fluxului posibil de export-import-tranzit şi asigurarea regimului n-2).
    Astfel, soluţia back-to-back este bazată pe linia existentă 400 kV Vulcăneşti – Isaccea ca soluţie minimală, cu extinderi prin intermediul celorlalte două linii LEA. Pentru fiecare convertor de 500 MW costul estimat este de 70 de milioane euro. În cazul racordării asincrone, LEA 330 kV Bălţi – CHE Dnestrovsk constituie un proiect suplimentar în vederea extinderii posibilităţilor de import din Ucraina.
    80. Conectarea sincronă a Republicii Moldova la ENTSO-E, împreună cu Ucraina, păstrează beneficiul participării la piaţa internă de energie electrică şi avantajele arbitrajului dintre sursele de energie electrică din Est şi Vest, dar momentul în care Republica Moldova va avea acces la aceste beneficii şi avantaje va fi amînat de perioada necesară trecerii cu succes a testelor de funcţionare sincronă. 
    Obiectivul nr.3. Crearea unei puternice platforme de generare a energiei electrice şi termice prin retehnologizare, încălzire centrală eficientă şi marketing performant
    81. Capacitatea de generare a energiei electrice instalată în Republica Moldova reprezintă premisa creării unei platforme de generare, ce va contribui substanţial la creşterea economică şi la bunăstarea socială în ţară, cît şi la echilibrarea consumului în cadrul Comunităţii Energetice, condiţionat de realizarea integrării reale a pieţei din Republica Moldova în piaţa regională. Această capacitate nu se limitează la activele de generare, care, în mare măsură, necesită acţiuni de reabilitare, retehnologizare, inclusiv dezafectare şi înlocuire. Se va acorda atenţie şi amplasamentului, integrării în reţea, dar şi mediului, cadrului urbanistic, atragerii personalului calificat pentru operare şi întreţinere, se vor lua în considerare realizările ştiinţei specifice şi tradiţia acestui sector în Republica Moldova.
    82. Pentru formarea şi consolidarea platformei de generare, cu suportul analizei SWOT (compartimentul 5.2 din anexa nr.5) s-au identificat trei direcţii principale de dezvoltare, cu constituirea în această bază a mixului ţintă. Capacităţile de generare din componenţa platformei sînt: cogenerare, sursele regenerabile de energie, centralele termoelectrice (MGRES). MGRES şi CET-urile din Chişinău necesită o abordare diferenţiată, în direcţia retehnologizării pentru creşterea eficienţei a celei dintîi, respectiv înlocuirii integrale în cazul centralelor de cogenerare, avînd în vedere costul extrem de ridicat al electricităţii produse de acestea. În baza creşterii aşteptate a cererii pentru energie electrică în Republica Moldova, va fi adaptată legislaţia primară şi cea secundară, necesară integrării în sistem a unor noi capacităţi de generare, bazate pe utilizarea surselor regenerabile.
    83. Premisa atragerii  investitorilor constă în faptul că investiţiile în noile capacităţi de generare atît prin utilizarea surselor regenerabile, cît şi prin cogenerare vor fi realizate în termen lung, exclusiv în condiţiile de risc ale pieţei Republicii Moldova. Aceasta înseamnă că aceste proiecte vor fi finanţate avînd la bază previziunea de a genera o rată rezonabilă de rentabilitate prin veniturile obţinute din vînzarea energiei electrice produse pe piaţa autohtonă.
    84. Ca o condiţie principială pentru stimularea investiţiilor viitoare în reabilitări, retehnologizări şi construcţia de noi capacităţi, există unele premise economice majore în ceea ce priveşte relaţiile dintre costurile investiţiilor şi veniturile aşteptate. Aceste corelaţii sînt importante pentru fiecare investitor rezonabil atît din Republica Moldova, cît şi din orice altă ţară.
    85. Pe termen lung, pentru cele trei direcţii de formare a capacităţii platformei de generare, adoptate de Guvernul Republicii Moldova, din partea investitorilor  există aşteptarea ca preţurile stabilite de piaţa angro să reflecte costul marginal de sistem pe termen scurt, cu condiţia ca piaţa să fie gestionată într-un mod eficient, prin urmare, costul marginal de sistem pe termen scurt al sistemului va fi egal cu costul marginal de sistem pe termen scurt al unităţii inframarginale al cărei preţ de ofertă stabileşte preţul de echilibru. De regulă, într-o piaţă funcţională, fără o penurie de unităţi de generare, are loc determinarea preţurilor costului marginal de sistem pe termen scurt. Costurile investiţiilor vor trebui recuperate în timpul orelor de vîrf prin preţuri mai mari.
    86. Fără o piaţă de capacitate (sau plăţi pentru capacitate), orientată spre recuperarea costurilor fixe ale unităţilor de generare, aşa cum este cazul pe piaţa energetică a Republicii Moldova, toate unităţile, cu excepţia unităţilor inframarginale, vor profita pe piaţa concurenţială de diferenţa dintre preţul de echilibru de pe piaţă şi preţul lor de ofertă, care, teoretic, ar trebui să reflecte costul marginal de sistem pe termen scurt al acestora. Cu toate acestea, pieţele doar de energie (fără piaţă de capacitate sau plăţi pentru capacitate) sînt predispuse spre volatilitatea preţurilor. Astfel, condiţia necesară pentru a fi îndeplinită de către toate proiectele viitoare este de a putea obţine un nivel al preţului care să reflecte costul marginal pe termen lung al centralei. Acest lucru va permite atingerea unui randament al investiţiilor bazat pe piaţă, precum şi fezabilitatea din punct de vedere financiar.
    87. În direcţia energiei electrice generate din surse regenerabile de energie, o mai bună investigare a potenţialului ţării în ceea ce priveşte sursele regenerabile de energie este condiţia prealabilă necesară introducerii stimulentelor adecvate pentru sector. Măsurile de susţinere, ce urmează a fi adoptate, includ nu numai calculul tarifelor fixe pentru energia electrică generată din surse regenerabile de energie, dar şi definiţia mecanismului de transfer al costurilor suplimentare de la un generator la consumator, procedurile de dispecerizare prioritară, regulile şi procedurile de conectare la reţea, inclusiv distribuţia între investitor şi operatorul reţelei a costurilor determinate de conectare. Vor fi definite tarife feed-in pentru diverse tehnologii privind energia electrică generată din surse regenerabile de energie şi vor fi organizate licitaţii pentru proiecte referitoare la energia electrică generată din surse regenerabile de energie, urmate de aranjamente contractuale aferente pieţei, pentru a echilibra generarea intermitentă pe bază de surse regenerabile şi pentru a asigura îmbunătăţirea reţelelor.
    88. În afară de capacitatea actuală de generare a energiei electrice (MGRES) şi  capacităţile noi, pentru a acoperi consumul prognozat în ce priveşte energia şi capacitatea pînă la conectarea la ENTSO-E, Republica Moldova va avea în vedere, în mod obligatoriu,  alternativele existente la importul din Ucraina şi constrîngerile de transport actuale.
    89. Eficienţa energetică la generare, precum şi în distribuţie, va deveni un criteriu esenţial pentru autorizarea capacităţilor de generare, fiind necesare eforturi suplimentare pentru a mări substanţial implementarea cogenerării de înaltă eficienţă, termoficării şi răcirii centralizate.
    90. Pe parcursul a mai multor ani,  energia electrică de la MGRES şi alternativ/împreună cu cea din Ucraina a avut un preţ mai mic decît cel din UE.  În acest moment, este, însă, evident faptul că importul de energie electrică din UE a devenit competitiv. Singura modalitate de a păstra un echilibru în stabilirea concurenţială a preţului în piaţa din Republica Moldova va fi de a pune faţă în faţă capacităţile existente cu cele ale altor concurenţi.
    91. Odată stabilite direcţiile prioritare de creare a unei puternice platforme de generare, un rol important îl au deciziile privind proporţiile mixului de generare:
    1) obiectivul propus pentru anul 2020 este extinderea capacităţii existente cu 800MW. Aceasta se va realiza prin dezafectarea celor 250MW existenţi în prezent în cogenerare (Chişinău CET-1, CET-2) şi construirea unor capacităţi noi, totalizînd 1050 MW;
    2) 650MW din cei 1050MW vor fi realizaţi prin construcţia unei centrale noi în mun. Chişinău, în baza tehnologiilor eficiente de generare a energiei electrice şi termice, inclusiv de tip „turbină cu gaz cu ciclu combinat”, în funcţie de evaluarea cererii viitoare pentru energie termică. Avînd în vedere costurile aproximative de instalare de 950 Euro/kW, pentru cei 650MW pe gaze naturale (tehnologia „turbină cu gaz cu ciclu combinat”) rezultă o investiţie totală necesară de circa 617,5 milioane euro. Presupunînd un factor de capacitate de 0,5, cei 650MW vor genera 2,85 TWh. Studiul de fezabilitate va analiza posibilităţile de valorificare optimă a amplasamentului, infrastructurii şi construcţiilor actuale, precum şi pregătirea personalului actual pentru exploatarea noii tehnologii. Una dintre consecinţele extinderii capacităţii va fi crearea unor noi locuri de muncă. Se va analiza, de asemenea, oportunitatea extinderii capacităţii CET Nord, în măsura sarcinii termice;
    3) 400 MW din cei 1050MW, produse de capacităţile noi de generare, vor fi bazaţi pe generarea energiei electrice din surse regenerabile (eoliene şi solare). În conformitate cu angajamentul de a produce 10% din volumul energiei electrice consumat pînă în 2020, considerînd un factor de capacitate de 0,25, capacitatea minimă necesară energiei electrice generate din surse regenerabile de energie este de circa 250 MW. O capacitate sporită faţă de această ţintă minimă de 400 MW va putea acoperi cca 16% din consumul estimat în 2020. Se presupune că investiţiile în tehnologiile energiei electrice generate de sursele regenerabile de energie vor veni din sectorul privat. O contribuţie de 15% a surselor regenerabile la acoperirea consumului prognozat de energie electrică al ţării  pentru anul 2030 (8,491TWh) va fi acoperită din capacităţile de generare utilizînd surse regenerabile de energie de 600MW (aplicînd acelaşi factor de capacitate de 0,25). La creşterea cu 200 MW îşi va putea aduce contribuţia potenţialul de surse de energie solară, în condiţiile unei scăderi a costurilor în deceniul următor.
    4) Volumul de gaze naturale consumat anual de capacitatea nouă în cogenerare  de 650MW, respectiv de CET din Chişinău, va afecta consumul total de gaze naturale în Republica Moldova cu un volum de cca 496 milioane m3 anual. În 2011 volumul total al gazelor naturale consumate de sectorul energetic pe malul drept al rîului Nistru (circa 350MW) a fost de 430,8 milioane m3.
    În cazul în care scenariul propus mai sus nu va fi posibil de realizat din considerentele ce vizează activitatea MGRES, Guvernul va considera un scenariu alternativ pentru acoperirea capacităţilor noi de generare pe gaze naturale sau alte tipuri de hidrocarburi, în baza tehnologiilor moderne prietenoase mediului.
    Va fi promovat sistemul centralizat de încălzire şi cogenerare în raioane şi oraşe, inclusiv în baza utilizării surselor regenerabile de energie, ca fiind una dintre măsurile necesare pentru reducerea emisiilor şi utilizarea eficientă a combustibilului. Ca prioritate se va avea în vedere utilizarea descentralizată a surselor regenerabile de energie.
    92. O problemă-cheie a analizei capacităţilor noi de generare a electricităţii în Republica Moldova este posibilitatea de atragere a investiţiilor private. În acest sens, atît pentru reglementarea datoriilor sectorului termoenergetic, cît şi pentru datoriile întreprinderilor de furnizare şi distribuţie a gazelor naturale, vor fi aplicate măsuri  prevăzute în Conceptul privind restructurarea corporativă, instituţională şi financiară a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din municipiul Chişinău, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 983 din 22 decembrie 2011.
    93. În acest document sînt definite atribuţiile Ministerului Economiei, Consiliului Municipal Chişinău, Primăriei mun.Chişinău, Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi este definit mecanismul de livrare a energiei termice în mun. Chişinău prin sistemul centralizat de alimentare cu energie termică. De asemenea, este definit procesul de fuziune a „Termocom” SA şi a celor două CET-uri, iar reglementarea datoriilor curente şi a celor îngheţate va urma împreună cu reorganizarea celor trei întreprinderi, incluzînd şi aspectele de administrare.
    94. Pentru a asigura funcţionarea sistemului centralizat de alimentare cu energie termică şi, de asemenea, pentru promovarea în continuare a generării energiei electrice şi termice, întregul sistem centralizat de alimentare cu energie termică trebuie reevaluat din punct de vedere tehnic, cu scopul de a reduce pierderile de energie prin reabilitare, precum şi de a reduce consumul de gaze naturale prin aplicarea tehnologiilor de trigenerare. Investiţia va fi asigurată prin atragerea potenţialilor investitori şi/sau a instituţiilor financiare internaţionale. Cel mai mare beneficiu va fi realizat dacă investiţia, susţinută de contracte de procurare obligatorie a energiei electrice produse în cogenerare,  va atrage interesul unei companii experimentate în afacerile de furnizare a  gazelor naturale.
    95. Vor fi aplicate următoarele acţiuni pentru asigurarea funcţionării eficiente a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică:
    1) asigurarea viabilităţii întreprinderilor termoenergetice prin:
    a) soluţionarea problemei datoriilor;
    b) dezactivarea (închiderea temporară) a cazanelor uzate din regiunea mun.Chişinău care afectează costul general al alimentării cu căldură;
    c) evitarea vînzării volumelor de energie termică în baza unei competiţii neloiale (SA „Termocom” şi CET-uri) şi dezvoltarea unei concurenţe în condiţii echitabile pe piaţă şi cu divizarea transparentă a costurilor;
    2) reducerea preţului energiei termice şi asigurarea cadrului de reglementare pentru sprijinirea unui consum mare de agent termic pentru a transforma cogenerarea într-o tehnologie durabilă de trigenerare pentru a genera atît energie termică, cît şi electrică;
    3) transformarea energiei electrice  produse într-o generare competitivă.
    96. În vederea implementării Conceptului menţionat, se vor realiza inclusiv etapele succesive ce ţin de evaluarea reţelelor de gaze naturale proprietate publică în conformitate cu metodologia aprobată, agrearea juridică a reglementării datoriilor şi transferul reţelelor de gaze în contul stingerii datoriilor. 
    97. Va fi implementată o tehnologie eficientă, astfel ca CET-urile să poată funcţiona şi să furnizeze beneficiile reale aşteptate de la combinarea generării energiei termice cu cea electrică. Pînă în anul 2020, tarifele fixe vor susţine cogenerarea, iar mai tîrziu va fi asigurat cadrul de reglementare pentru participarea în piaţă  a energiei electrice produse în  cogenerare. O schemă bonus va permite acesteia să intre pe piaţa concurenţială. Va fi adoptată legea energiei termice şi cadrul normativ aferent privind furnizarea, utilizarea şi contorizarea apei calde şi energiei termice la populaţie, instituţiile publice şi agenţii economici, acordarea ajutoarelor, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice şi a apei calde, racordarea la sistemele publice de alimentare cu energie termică, serviciul public de alimentare cu energie termică, contractul-cadru privind furnizarea energiei termice etc.
    Obiectivul nr.4. Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea utilizării surselor regenerabile de energie
    98. Pe lîngă nivelul redus al resurselor energetice şi dependenţa foarte mare de importuri, eficienţa energetică scăzută şi intensitatea energetică mare sînt motivele pentru care eficienţa energetică este considerată drept unul dintre obiectivele principale ale Strategiei. Ca şi în cazul dezvoltării utilizării surselor regenerabile de energie, îmbunătăţirea eficienţei energetice are un statut excepţional, comparativ cu alte obiective specifice, contribuind atît la securitatea aprovizionării cu energie, cît şi la durabilitatea mediului înconjurător şi la combaterea schimbărilor climatice. Evoluţia intensităţii energetice arată o reducere de trei ori mai mare în cinci ani (1997-2002), în timp ce în 2007 intensitatea a fost redusă la jumătate în comparaţie cu anul 2001. Aceasta înseamnă că aceste modificări relativ pozitive ale indicatorilor de eficienţă energetică au fost în mare parte furnizate de dezvoltarea economiei Republicii Moldova în anii 2002-2007.
    99. Estimările recente ale Comisiei Europene19, care vizează obiectivele naţionale pentru eficienţa energetică pentru 2020, pe care statele membre le-au stabilit în contextul Strategiei Europa 2020, sugerează că UE va atinge doar jumătate din obiectivul de 20% în anul 2020. Aceasta confirmă încă o dată complexitatea politicilor de economisire a energiei şi de implementare practică a acestora chiar şi pentru ţările care au experienţă mai mult sau mai puţin extinsă în măsurile de economisire a energiei şi de eficienţă energetică. În ceea ce priveşte Republica Moldova, abordările şi experienţa naţională, care vizează eficienţă energetică, sînt mai puţin dezvoltate, deci acţiunile vor fi concentrate pe cele mai productive măsuri şi politici, în acest mod evitîndu-le pe  cele mai puţin eficiente.
    _______________________________________
    19Evaluarea de impact însoţind Planul de eficienţă energetică 2011 [SEC(2011)277].

    100. Ministerul Economiei, în colaborare cu Agenţia pentru Eficienţă Energetică şi alte autorităţi publice centrale, vor elabora un cadru de reglementare necesar pentru a promova şi a stimula îmbunătăţirea eficienţei energetice şi utilizarea surselor de energie regenerabilă. Acesta este motivul pentru care prima prioritate în măsurile destinate realizării obiectivului  strategic de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi de creştere a utilizării surselor regenerabile de energie va fi acordată instituirii  unui  cadru modern de reglementare a eficienţei energetice.
    101. În conformitate cu obiectivele UE de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi avînd în vedere angajamentele asumate de Republica Moldova, aliniate la acquis-ul comunitar, Programul Naţional pentru Eficienţă Energetică 2011-2020 stabileşte economii de energie pe termen lung de pînă la 20% pînă în 2020. Un obiectiv intermediar pentru economiile de energie, care urmează să fie realizat pînă în 2016, este stabilit la 9%.
    102. Ţintele stabilite de Programul Naţional pentru Eficienţă Energetică 2011-2020 sînt:
    1) 20% – energie din surse regenerabile în consumul final de energie în ţară;
    2) 10% – energie din surse regenerabile în toate formele de transport.
    Obiectivele intermediare pentru anul 2015 sînt:
    1) 10% – ponderea energiei regenerabile în consumul final de energie;
    2) 6% – volumul amestecului de etanol şi benzină, în volumul de benzină vîndut;
    3) 5% – volumul de amestec de biomotorină şi volumul de motorină vîndut.
    103.  Măsurile principale care urmează să fie puse în aplicare pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice includ:
    a) crearea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică;
    b) achiziţionarea şi dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice generate de CET-uri;
    c) sisteme performante de măsurare şi dispozitive pentru căldură şi energie;
    d) etichetarea tuturor dispozitivelor electrice, în funcţie de clasa de eficienţă energetică a acestora, consumul de energie şi nivelul zgomotului;
    e) clădiri eficiente energetic etc.
    În cadrul tuturor măsurilor posibile de eficienţă energetică, cele care sînt relativ simple în implementare şi oferă un efect rapid şi vizibil vor fi puse în aplicare mai devreme. Această abordare va duce la creşterea nivelului de conştientizare a acestor probleme şi la vizibilitatea rezultatelor după ce măsurile au fost luate.
    104. O atenţie deosebită în domeniul promovării eficienţei energetice va fi acordată şcolarizării şi formării personalului, studenţilor din universităţi şi elevilor din şcoli şi a populaţiei în sens larg în ceea ce priveşte utilizarea eficientă a energiei, economisirea energiei şi a acţiunilor conexe. În acest scop, vor fi elaborate o serie de programe educaţionale de sensibilizare a opiniei publice, vor fi organizate concursuri şi vor fi demonstrate realizări în acest domeniu.
    105. Principalul motiv al acestei abordări este lipsa experienţei practice în domeniul eficienţei energetice şi a cadrului instituţional în ţară. În acest sens, nu va fi o problemă dacă Planul naţional de acţiuni pentru eficienţă energetică va fi dedicat, în cea mai mare parte, creării cadrului instituţional ca o bază pentru evoluţia viitoare în economiile de energie şi măsurile de eficienţă.
    106. Acest nou cadru instituţional şi de reglementare a eficienţei energetice include, ca un element-cheie, Agenţia pentru Eficienţă Energetică. Planul naţional de acţiuni pentru eficienţă energetică, ce urmează a fi elaborat de agenţie la fiecare 3 ani, va deveni coloana vertebrală a implementării strategiei privind eficienţa energetică.
    107. Direcţiile de dezvoltare a utilizării surselor regenerabile de energie în perioada 2013-2020 vor fi similare la nivel conceptual cu cele utilizate pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice. Prioritatea generală pentru dezvoltarea utilizării surselor regenerabile de energie în Republica Moldova va fi crearea cadrului instituţional naţional, care va oferi un suport corespunzător pentru această dezvoltare, integrare armonizată în infrastructura energetică existentă şi recuperarea aşteptată a investiţiei în generarea suplimentară de energie curată, un impact redus asupra mediului şi îndeplinirea cerinţelor Comunităţii Energetice şi a cerinţelor UE în domeniu.
    108. Avînd în vedere consumul relativ redus de energie electrică, destinaţia tradiţională a biomasei pentru încălzire şi costurile actuale şi în viitorul apropiat ale tehnologiei bazate pe energie solară, în perioada 2013-2020, pentru integrarea în sistem a volumului programat de generare a energiei electrice din surse  regenerabile de energie se vor organiza licitaţii centralizate pentru o capacitate limitată bazată, în principal, pe energie eoliană şi, într-o  măsură mai mică, pe energia solară, urmînd ca potenţialul de energie solară, deşi mai mare decît cel eolian, să fie exploatat în perioada 2021-2030, în măsura în care aşteptările privind scăderea costurilor se vor confirma.
    109. Un volum de cca 400 MW capacitate de generare, bazată pe sursele eoliană şi solară, va fi integrat în sistem. Organizarea licitaţiilor va permite Guvernului Republicii Moldova să controleze volumul capacităţilor instalate, precum şi să anticipeze amplasările în teritoriu, ceea ce se află într-o strînsă legătură cu investiţiile necesare pentru extinderea reţelelor de transport şi distribuţie pentru a face faţă modificărilor formatului fluxurilor de energie electrică. Metoda va asigura, totodată, optimizarea costurilor pentru consumatorul final şi o retribuire economic viabilă pentru investitori. Fiind susţinută de o obligaţie  de cumpărare la preţul final al licitaţiei, organizarea licitaţiilor  pentru aceste capacităţi va atrage interesul potenţialilor investitori.
Obiectivul nr.5. Asigurarea cadrului legislativ, instituţional şi operaţional pentru o concurenţă reală, deschiderea efectivă a pieţei, stabilirea preţului pentru energie în mod transparent şi echitabil,  integrarea pieţei energetice a Republicii Moldova în piaţa internă a UE
    110.    Pentru o perioadă lungă de timp, pe piaţa de energie electrică şi a gazelor naturale tarifele reglementate şi contractele bilaterale au constituit singurul mecanism de formare a preţurilor. Nereflectarea costurilor în tarifele aprobate în trecut reprezintă încă o povară istorică pentru agenţii economici remuneraţi conform acestor tarife, la fel ca şi neplăţile ca urmare a unor clauze contractuale neclare şi a lipsei unei discipline financiare stricte. De asemenea, reflectarea costului de generare, combinat cu existenţa unor active neeficiente în zona de încălzire centralizată/cogenerare, rezultă într-un preţ inaccesibil şi pierderea clienţilor, finalizîndu-se într-o eficienţă şi mai scăzută. Absenţa concurenţei a condus an de an la un efect similar şi la majorarea preţurilor de import la energie electrică.
    111. Noile fenomene care caracterizează astăzi piaţa gazelor naturale a UE20 au schimbat şi în următorii cîţiva ani vor continua să schimbe întregul cadru de tranzacţionare a gazului natural. În condiţiile unei diferenţe de preţ de pînă la 10 euro între tranzacţionarea spot 21 şi contractele pe termen lung (figurile 4.2 şi 4.3 din anexa nr.4), devine din ce în ce mai dificil de menţinut contractele existente de vînzare-cumpărare a gazelor naturale22, această dificultate fiind şi mai evidentă în condiţiile unei pieţe în contracţie, după cum s-a întîmplat în 2009. În acest moment nu se poate prognoza dacă preţurile contractelor de lungă durată vor scădea sau preţurile  pieţei spot se vor majora sau mai degrabă ambele  se vor schimba, dar poate fi aşteptată o viitoare convergenţă. Această convergenţă va fi mai pronunţată acolo unde piaţa este mai bine dezvoltată şi eficienţa pieţei este mai evidentă. Decizia fie de a renegocia aceste acorduri23, fie de a integra vertical producătorii în afacere în aval şi cumpărătorii în amonte pentru a tempera aceste diferenţe prin împărţirea riscurilor şi beneficiilor24 depinde de evidenţa existenţei deja a unei pieţe sau a lipsei acestei pieţe şi, în cel din urmă caz, previziunea perioadei necesare pentru a dezvolta această piaţă. În cazul în care există o piaţă eficientă sau aceasta poate fi dezvoltată într-o perioadă scurtă de timp, procesul de integrare poate fi evitat şi ar putea fi asumat riscul de a negocia un nou contract de vînzare-cumpărare a gazelor naturale. Dacă, însă, va fi nevoie de o perioadă lungă de timp, atunci integrarea ar putea fi o soluţie corectă, avînd în vedere limitele acceptabile în conformitate cu acquis-ul Uniunii Europene.
    ____________________________________
    20Împreună cu orientarea livrărilor de gaze naturale lichefiate către pieţele UE, datorită succesului în utilizarea gazelor de şist în SUA şi scăderii cererii de gaze naturale din cauza crizei ce a rezultat în  supraabundenţa  de gaze naturale în 2009, dezvoltarea pieţei gazelor naturale în 2011 şi hotărîrea Forumului de la Madrid în favoarea tranzacţionării pe termen scurt, evoluţia de la fragmentare la integrare.
    21Aproximativ 5-15% spot în Germania. Potrivit hotărîrii Autorităţii Federale a Cartelului care a intrat în vigoare în septembrie 2010, 20% din achiziţii trebuie să fie efectuate în baza contractelor cu termen de pînă la doi ani, 30% cu termen de pînă la patru ani şi 50% fără termen.
    22Contractele ruso-germane pe termen lung (20, 25, 30 de ani) au intrat în vigoare în 1973 avînd şi prevederea prin care contractantul este obligat să accepte sau să plătească o penalizare, faţă de 75-85% din cantitatea contractată,  precum şi alte prevederi referitoare la ajustarea preţurilor la intervale exacte, în conformitate cu o formulă matematică care uneşte preţul la gaze naturale cu preţurile la petrol brut şi produse petroliere precum combustibil lichid uşor/greu (determinarea preţului potrivit indicelui petrolului), posibil cărbune.
    23Renegocierile au demarat încă în 2010, însă au apărut dificultăţi de natură juridică, inclusiv cu privire la hotărîrile instanţelor de arbitraj.
    24A se vedea integrarea companiei Gazprom în aval şi a companiei Winterschall în amonte începînd cu anii '90, precum şi a companiei E- On după anul 2000, inclusiv cooperarea strînsă cu compania Nord Stream.

    112. O piaţă a gazelor naturale eficientă în Republica Moldova reprezintă o perspectivă pe termen lung, condiţionată de construcţia unei noi conexiuni cu România şi de coordonare a acţiunilor cu ţările din regiune (România, Bulgaria, Ungaria) sub egida Comunităţii Energetice, în vederea asigurării comune a pragurilor critice pentru o piaţă lichidă în ce priveşte consumul gazelor naturale, precum  şi tranzacţionarea şi crearea unei punţi cu UE. În funcţie de dezvoltarea interconexiunilor, piaţa gazelor naturale va urma modelul european, cu precizările pe care codurile Reţelei Europene a Operatorilor de Transport şi de Sistem pentru Gaze Naturale le vor aduce. Procesul va deveni operaţional pînă în  2020, în funcţie de sinergia acestor acţiuni. Următoarele negocieri  ale contractelor pe termen lung prezintă premise pentru condiţii noi (inovative) de fixare a preţului, posibil combinînd o componentă indexată în funcţie de petrol şi o componentă indexată în funcţie  de piaţă, cu o proporţie bine selectată şi un concept potrivit de indexare.
    113. Integrarea în aval a furnizorilor de gaze naturale noi sau tradiţionali, prin intermediul investiţiilor în capacităţile de generare a energiei electrice prin arderea gazelor naturale, va fi benefică pentru securitatea furnizării energiei electrice.  Aceasta va consolida interesul furnizorilor faţă de furnizarea gazelor naturale în Republica Moldova, indiferent de configurarea căilor de transport în anul 2020.
    114. O evoluţie pozitivă a pierderilor în reţeaua de electricitate, ca o componentă a preţurilor la energie electrică, a compensat parţial creşterea constantă a costurilor în amonte în factura pentru energie electrică, însă se poate previziona că, în curînd, declinul acestor pierderi în reţelele de transport şi distribuţie va încetini sau chiar va înceta. În acest mod, o eventuală creştere a costului combustibilului reflectată în întregime şi proporţional în preţul final al energiei electrice nu va mai fi compensată nici măcar parţial de scăderea pierderilor. Între timp, ineficienţa activelor de termoficare a fost în întregime reflectată în preţurile la energia termică şi energie electrică şi această situaţie nu se va schimba dacă  nu vor fi luate măsuri eficiente de înlocuire a acestor active în timp util.
    115. Cadrul normativ va defini mecanismele de preţ conforme cu cadrul de piaţă liberă. În pofida liberalizării pieţei, o cotă de piaţă încă semnificativă va aparţine preţurilor reglementate datorită introducerii unor scheme de sprijin pentru sursele regenerabile de energie şi pentru cogenerare sub forma unor tarife fixe. Acest fapt are un dezavantaj clar în ceea ce priveşte nivelul preţurilor, precum şi contracţia pieţei libere, dar şi un avantaj potenţial pentru investitori legat de o predictibilitate mai mare asupra preţurilor şi pentru Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică  de control asupra acestora. Agenţia va analiza alternativele existente şi va decide în favoarea celor mai accesibile alternative de piaţă, precum şi a soluţiilor orientate cel mai mult pe piaţă. Stabilirea tarifelor fixe pentru o producţie prioritară poate fi înlocuită,  de la caz la caz, cu organizarea licitaţiilor pentru a garanta condiţii favorabile generării energiei electrice bazate pe folosirea surselor regenerabile, însă va limita impactul asupra preţului energiei electrice. În ceea ce priveşte cogenerarea, aceasta poate fi sprijinită de tarife fixe stabilite doar pentru o perioadă de tranziţie, în timp ce concurenţa deplină pentru energia electrică produsă în condiţii de cogenerare şi schema bonus de sprijin vor fi introduse după această perioadă.
    116. În prezent, în Republica Moldova nu există o concurenţă reală atît în sectorul gazelor naturale, cît şi în cel al energiei electrice. O concurenţă reală poate să apară doar ca urmare a deschiderii oficiale şi reale a pieţei, care va permite intrarea unor noi participanţi. În cadrul procesului de intrare pe piaţă a unor noi companii, participanţii străini vor solicita ca în piaţa emergentă să existe produsele similare celor de care acestea beneficiază  pe piaţa internă a energiei electrice în UE. Aceasta va însemna introducerea produselor de tranzacţionare potrivite pentru orizonturi de timp consecutive: licitaţii publice pentru contracte bilaterale (din 2013), piaţa pentru ziua următoare (din 2015), tranzacţionarea intrazilnică (din 2020), servicii de sistem, o piaţă de echilibrare etc. Compartimentul 5.3 din anexa nr.5 prezintă o analiza SWOT a modalităţilor de tranzacţionare pe termen scurt (spot) şi pe termen lung (contracte bilaterale)  în piaţa de energie electrică şi în cea de gaze naturale.
    117. Directivele privind energia electrică şi gazele naturale vor fi transpuse cu fermitate în legislaţia naţională: Legea cu privire la energetică, Legea cu privire la energia electrică, Legea cu privire la gazele naturale, Legea energiei regenerabile şi Legea cu privire la eficienţa energetică vor fi modificate în vederea transpunerii şi punerii în aplicare a pachetului trei energetic, precum şi a altor directive în conformitate cu deciziile aplicabile ale Comunităţii Energetice, ca urmare a  angajamentelor Republicii Moldova.
    118. În conformitate cu Tratatul Comunităţii Energetice, liberalizarea pieţei energetice din Moldova este stabilită pentru 1 ianuarie 2015 (D/2009/03/MC C-En). Legislaţia primară şi secundară actualizată a Republicii Moldova va asigura faptul că, în sensul Directivelor 2003/54/CE şi 2003/55/CE, toţi consumatorii noncasnici de la 1 ianuarie 2013 şi toţi consumatorii de energie de la 1 ianuarie 2015 sînt consumatori eligibili. Consumatorii eligibili au dreptul de a contracta energia electrică în mod direct cu orice furnizor, inclusiv din străinătate.
    119. Legislaţia va prevedea definiţii precise ale noţiunilor de consumator vulnerabil, servicii publice, furnizor de ultimă opţiune, precum şi scenariile pentru selectarea şi numirea furnizorilor de ultimă opţiune şi mecanismele contractuale pentru a sprijini achiziţia de energie de către aceştia.
    120. Modul de procurare a energiei pentru consumatorii casnici  de către furnizorul/furnizorii de ultimă opţiune va respecta prevederile legislaţiei naţionale, armonizate cu directivele UE25. Principalele modalităţi sînt achiziţionarea prin licitaţii publice pe o piaţă concurenţială angro, combinată cu achiziţionarea de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie.
    ___________________________________
     25Potrivit directivei UE, reglementatorul nu este obligat să asigure tarife reduse sectorului rezidenţial, ci să asigure „dreptul de a primi energie electrică de o calitate specificată, la preţuri rezonabile, uşor şi clar comparabile, preţuri transparente şi nondiscriminatorii”.

    121. Legislaţia primară va fi actualizată pentru a reflecta rolurile specifice şi responsabilităţile Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi ale operatorilor reţelei de transport şi de sistem, în conformitate cu prevederile legislaţiei Comunităţii Energetice şi cele mai bune practici disponibile în UE.
    122. Pentru ambii operatori ai reţelei de transport şi de sistem (gaze şi energie electrică) va fi dezvoltată capacitatea de a administra piaţa de echilibrare şi capacitatea de organizare a licitaţiilor pentru capacitatea de transport transfrontalieră. Accesul părţii terţe va fi pe deplin implementat în conformitate cu angajamentele asumate de către Republica Moldova prin aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice.
    123. Securitatea aprovizionării cu energie necesită planificarea dezvoltării reţelei de energie electrică şi a sistemului de transport al gazelor naturale de către operatorii sistemelor de transport, precum şi obligaţia reglementatorului de a asigura prin stabilirea tarifului de transport disponibilitatea resurselor investiţionale necesare pentru ambii operatori ai sistemului de transport şi de a recunoaşte la aprobarea tarifului investiţiile făcute. Astfel, va fi consolidat rolul de planificare şi cel investiţional al operatorilor pentru dezvoltarea reţelei electrice şi a conductelor magistrale de gaze naturale,  pentru a asigura un răspuns adecvat la provocările privind integrarea pieţei şi accesul la surse regenerabile de energie. Planurile naţionale de dezvoltare se vor încadra în cele regionale, în scopul unei dezvoltări regionale optimizate.
    124. Pentru ca Republica Moldova să fie gata să îndeplinească cerinţele unei pieţe liberalizate în 2015, va fi creat cadrul instituţional, iar după finalizarea acestuia, sistemul real şi personalul operativ vor parcurge un  proces de adaptare şi, respectiv, instruire practică. Operatorii pieţelor de electricitate şi gaze naturale vor fi numiţi după 2013 pentru a oferi servicii de tranzacţionare, decontare şi, după caz,  de contraparte centrală, precum şi servicii de cuplare a pieţelor după 2020. Împreună cu operatorii reţelei de transport şi de sistem, operatorii pieţei vor furniza mecanisme de piaţă şi produse eficiente pentru a facilita comercializarea transparentă şi lichidă a energiei, conform diferitor condiţii şi perioade de timp (licitarea publică/electronică a contractelor bilaterale, piaţa pentru ziua următoare, piaţa intra-zilnică, piaţa de echilibrare etc.)
    125. Produsele de tranzacţionare, oferite de operatorii pieţei atît pentru piaţa de gaze naturale, cît şi pentru energia electrică, se vor baza pe mecanisme adecvate şi un calendar cu momente clare, raţionale şi eficiente de transmitere a ofertelor, iar rezultatele tranzacţionării trebuie să reprezinte informaţia necesară şi pîrghiile pentru programarea sistemului. Capacitatea de interconectare disponibilă va fi alocată în mod regulat şi pe perioade de timp standard, prin intermediul mecanismelor de licitaţie convenite şi administrate de comun acord cu operatorii reţelei de transport şi de sistem vecini. Calendarul acestei alocări trebuie să fie sincronizat cu calendarul de tranzacţionare a energiei.
    Obiectivul nr.6. Asigurarea cadrului instituţional modern şi competitiv pentru dezvoltarea industriei energetice
    126. Datoriile acumulate legate de furnizarea energiei termice în municipiul Chişinău şi de consumul de gaze în regiunea transnistreană reprezintă nu doar o povară pentru agenţii economici din sectorul energetic, dar şi bariere în calea restructurării acestora, a creşterii capacităţii de a realiza investiţii, precum şi o barieră în calea credibilităţii pieţei şi a investiţiilor private. Problema datoriilor acumulate va fi rezolvată, întrucît privatizarea va rămîne în suspans atîta timp cît această problemă este în aşteptare. Rezolvarea ei va reprezenta, de asemenea, un semnal pozitiv pentru investiţiile private. Atît timp cît rolul pieţei în dezvoltarea sistemului nu va fi înţeles şi acceptat şi această piaţă nu va deveni funcţională, există riscul continuării instabilităţii financiare.
    127. Întreprinderile de stat vor stabili şi vor dezvălui publicului obiectivele lor corporative şi indicatorii de monitorizare, iar managementul acestor întreprinderi va respecta reguli stricte de conduită şi va evita conflictul de interese posibil. Managerii vor fi numiţi după criterii de nivel înalt, iar activitatea lor va fi evaluată pe baza unor criterii de performanţă bine definite.
    128. În perioada 2012-2015, piaţa de energie electrică va fi deschisă progresiv, inclusiv prin eliminarea, după caz, a tarifelor reglementate la energia electrică în conformitate cu foia de parcurs publică, în care se vor prevedea termenii generali prevăzuţi de deciziile Comunităţii Energetice. În urma liberalizării pieţei, conducerea întreprinderilor de stat va fi responsabilă pentru utilizarea mecanismelor de piaţă pentru a procura şi pentru a vinde energie electrică. Acţiunile întreprinderilor din domeniul energiei electrice vor fi listate la bursele de valori pentru a susţine investiţiile şi a evidenţia performanţa. Sectorul energetic are nevoie de capitalizare. Politicile de reglementare vor oferi sprijin pentru capitalizarea economiilor în activităţile de zi cu zi ale operatorilor şi furnizorilor, făcîndu-i capabili să efectueze investiţiile ulterioare în reţele şi în dezvoltarea afacerii. Va fi pus în aplicare un sistem de reglementare stimulativ.
V. Obiectivele Specifice ale strategiei pentru
PERIOADA 2021-2030 şi măsurile aferente

    129. În ceea ce priveşte obiectivele pentru perioada 2021-2030, Strategia indică faptul că există şi alternative mai puţin costisitoare decît utilizarea surselor regenerabile pentru abordarea securităţii aprovizionării, precum şi pentru reducerea schimbărilor climatice, propunînd o suplimentare a contribuţiei surselor regenerabile (cu 200 MW instalaţi), dar nu şi o creştere procentuală a acestei contribuţii (doar 15% în 2030). În condiţiile diversificării surselor de alimentare (Est-Vest) prin conectarea cu sistemul ENTSO-E şi a apariţiei unei concurenţe reale în piaţă, o politică judicioasă a importurilor, care combină contractele pe termen mediu cu tranzacţionarea pe termen scurt, poate să aducă aceleaşi rezultate în ce priveşte securitatea alimentării cu energie şi reducerea emisiilor de CO2, dar o povară mai mică privind preţul final al energiei electrice. Se are în vedere şi faptul că previziunile privind politicile UE pentru această perioadă nu indică promovarea surselor regenerabile ca linie directoare, ci reducerea emisiilor de CO2.
    130. În conformitate cu imaginea de ansamblu asupra politicilor UE pe termen lung şi cu aşteptările privind evoluţia globală în perioada 2021-2030, precum şi cu accesibilitatea sociala a ţării, Strategia energetică a Republicii Moldova după anul 2020 acordă atenţie şi oferă o prioritate mai mare acelor factori care, în prezent, implică tehnologii şi abordări prea costisitoare, în special în domeniul surselor regenerabile şi al eficienţei energetice. Pe parcursul noii decade 2021-2030, acestea pot să devină accesibile şi acceptate de către piaţă. De asemenea, o atenţie specială va fi acordată dezvoltării reţelei de distribuţie prin folosirea conceptului de reţele electrice inteligente în scopul de a integra în mod optim controlul asupra surselor regenerabile şi eficienţei energetice. Astfel, obiectivele specifice ale Republicii Moldova pentru perioada 2021-2030 sînt următoarele:
    1) asigurarea creşterii utilizării surselor regenerabile de energie. Scenarii privind disponibilitatea pe termen lung a tehnologiei de captare şi stocare a carbonului;
    2) îmbunătăţirea  eficienţei energetice;
    3) introducerea reţelelor electrice inteligente.
    Obiectivul nr.1. Asigurarea creşterii utilizării surselor regenerabile de energie. Scenarii privind disponibilitatea pe termen lung a tehnologiei de captare şi stocare a carbonului
    131. Pe parcursul perioadei 2021-2030 tehnologia de captare şi stocare a carbonului poate deveni o forţă motrice importantă pentru determinarea contribuţiei utilizării resurselor regenerabile în mixul tehnologic al energiei electrice, un eventual succes al captării şi stocării carbonului la scara industrială transformînd cărbunele într-un potenţial contracandidat pentru regenerabile. Tehnologia de captare şi stocare a  carbonului este o tehnologie promiţătoare, dar nu suficient de matură, de eliminare a CO2 din emisiile centralelor electrice cu combustibil fosil. În prezent, tehnologia respectivă este într-un stadiu incipient de dezvoltare, existînd puţine proiecte implementate în întreaga lume.
    132. Incertitudinea în jurul acestei tehnologii şi lipsa studiilor privind experienţa practică în Europa şi în întreaga lume în ceea ce priveşte locurile posibile de stocare a CO2 şi/sau facilităţile pentru transport pot adăuga multe rezerve faţă de opţiunile strategice privind scenariile energetice. Dacă va fi implementată ca o tehnologie complet comercială pe piaţă, captarea şi stocarea carbonului ar putea constitui o puternică provocare la adresa întregului mix tehnologic al generării energiei la nivel mondial. Politica internaţională privind schimbările climatice şi emisiile de gaze cu efect de seră este mai mult sau mai puţin clară în ceea ce priveşte abordările pe termen lung. Această problemă ar putea deveni importantă pentru Republica Moldova în perioada 2021-2030, dacă va fi luată în considerare implementarea în ţară a generării energiei electrice bazate pe cărbune. 
    133. În cazul Republicii Moldova sînt considerate două scenarii:
    1) fără o dezvoltare a captării şi stocării carbonului: pentru că tehnologia nu va atinge niciodată economiile de scară şi rezultatele promiţătoare dorite sau din cauza lipsei locurilor de stocare, deci acest scenariu va considera că nu există nici o dezvoltare disponibilă;
    2) o dezvoltare limitată a captării şi stocării carbonului: acest scenariu presupune o capacitate limitată de stocare a CO2 în Moldova, reducînd astfel posibila dezvoltare a proiectelor pentru capacităţile de generare care ar folosi această tehnologie.
    134. Dezvoltarea utilizării resurselor regenerabile în Republica Moldova nu poate avea loc înaintea implementării reformelor instituţionale necesare, care includ nu numai tarifele care vor fi stabilite, dar, de asemenea, şi cadrul concurenţial de piaţă. Abordarea Republicii Moldova în ce priveşte dezvoltarea utilizării surselor regenerabile de energie trebuie să fie diferită de cea din alte ţări. Alte ţări consideră această oportunitate ca un instrument pentru schimbarea structurii de generare cu scopul de a proteja mediul ambiant, de a creşte eficienţa generării, folosind resursele existente de energie electrică generată de surse regenerabile de energie. Pentru Republica Moldova utilizarea surselor autohtone de energie regenerabilă are, în primul rînd, scopul asigurării securităţii aprovizionării. Datorită acestui criteriu, tehnologiile de generare bazate pe energia electrică generată din surse regenerabile de energie utilizate în Republica Moldova vor trece prin filtrul eficienţei economice şi al disponibilităţii resurselor.
    135. Avînd în vedere creşterea dependenţei Republicii Moldova de sursele energetice de bază importate, securitatea aprovizionării cu energie a ţării este o motivaţie puternică pentru adoptarea şi implementarea unor strategii noi şi actualizate privind sursele regenerabile de energie. Alte beneficii sociale şi economice publice în urma dezvoltării acestor surse, cum ar fi reducerea impactului asupra mediului, crearea noilor industrii şi întreprinderi, efectele structurale pozitive asupra economiilor regionale sau crearea locurilor de muncă sînt motive pentru a le sprijini în ţară.
    136. Încercarea de a valorifica sursele regenerabile de energie are o istorie lungă în Republica Moldova, scopul fiind reducerea dependenţei de combustibilii fosili şi a emisiilor de gaze cu efect de seră şi de CO2. În prezent, penetrarea energiei regenerabile în Republica Moldova este relativ scăzută, însă Guvernul şi ANRE sînt în curs de elaborare a unui cadru normativ pentru a promova sursele regenerabile de energie.
    137. Există trei documente importante privind politica în domeniul energiei regenerabile în Republica Moldova: Legea energiei regenerabile nr. 160-XVI din 12 iulie 2007, Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie şi biocombustibil, aprobată prin Hotărîrea nr. 321 a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică din 22 ianuarie 2009, precum şi Regulamentul privind garanţiile de origine pentru energia electrică produsă din surse regenerabile de energie, aprobat prin  Hotărîrea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 330 din 3 aprilie 2009.
    138. Politica Republicii Moldova privind energia regenerabilă este gestionată de următoarele autorităţi: Ministerul Economiei, Ministerul Mediului, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi Agenţia pentru Eficienţa Energetică pe lîngă Ministerul Economiei. Ministerul Economiei  este responsabil, în general, de strategia energetică naţională şi politicile de dezvoltare, inclusiv sursele regenerabile de energie. Ministerul Mediului  este responsabil de promovarea mecanismelor naţionale şi internaţionale privind realizarea obiectivelor de reducere  a emisiilor de gaze cu efect de seră, în timp ce Agenţia pentru Eficienţa Energetică trebuie să dezvolte şi să pună în aplicare planurile naţionale de acţiuni pentru eficienţă energetică şi sursele regenerabile de energie. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este responsabilă de integrarea politicii de suport a surselor regenerabile şi acţiunilor  aferente în cadrul de reglementare naţional şi piaţa energetică, prin stabilirea tarifelor şi reglementarea pieţei.
    139. Ca membru al Comunităţii Energetice, Republica Moldova va trebui să urmeze şi să implementeze anumite obligaţii impuse Părţilor Contractante. Aceste obligaţii includ o prevedere privind elaborarea unui plan de implementare pentru dezvoltarea generării energiei din surse regenerabile la nivel naţional, reglementat de Directivele (2001/77/CE şi 2003/30/CE), modificate ulterior de Directiva 2009/28/CE, care a stabilit o ţintă obligatorie de 20% de surse regenerabile pînă în 2020, cu ţinte predeterminate şi adaptate pentru fiecare stat membru.26
    ___________________________________
    26Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi de modificare şi ulterior, de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, Belgia, 2009.

    140. Planul naţional de acţiuni în domeniul energiei regenerabile va contribui la realizarea obiectivului pe termen lung: cota de 20% de surse regenerabile pînă în 2020 şi va formula cele mai eficiente acţiuni pentru al realiza.
    Obiectivul nr.2. Îmbunătăţirea eficienţei energetice
    141. A doua etapă de îmbunătăţire a eficienţei energetice în Republica Moldova după 2020 se va baza pe cadrul instituţional dezvoltat, infrastructura existentă, experienţa practică în diferite industrii, nuclee tehnologice şi proprietate. Acest context va permite Republicii Moldova să elaboreze o politică şi acţiuni mult mai sofisticate decît în ​​perioada anterioară anului 2020.
    142. Obiectivul Republicii Moldova este aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că ţara va adera în mod obligatoriu la Sistemul UE de tranzacţionare a certificatelor de emisii. În acest caz, politica privind emisiile de CO2 va deveni un factor important în politica de eficienţă energetică în Republica Moldova. Nu există nici o soluţie finală la nivel internaţional privind cadrul politicilor care reglementează emisiile de CO2,, însă un lucru este mai mult sau mai puţin clar, şi anume faptul că politicile se vor baza pe instrumente de piaţă şi plafonarea preţului. Ceea ce confirmă o astfel de abordare este o decizie cu privire la limitele emisiilor de CO2 şi stabilirea preţurilor acestora, deja aplicată de UE.
    143. Sectorul aviatic, care influenţează cu 2% emisiile globale de gaze cu efect de seră, va fi în mod obligatoriu inclus în Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii. Aceasta înseamnă că toate companiile aeriene, care zboară din şi în UE, trebuie să compenseze în mod obligatoriu emisiile în zbor prin cumpărarea de permisii de emisii UE (EUA)27  sau reduceri de emisii certificate (CER).28 Plafonul emisiilor pentru 2012 este de 3%, iar pentru 2013-2020, respectiv, 5%, comparativ cu emisiile din anul de bază în perioada 2004-2006 (Directiva UE 2008/101/CE, 2008). Prin urmare, reglementările UE pentru zborurile din Republica Moldova către Uniunea Europeană şi invers sînt, de asemenea, valabile pentru Republica Moldova. Astfel, sectorul aviatic al Republicii Moldova este primul sector din Moldova care urmează să fie obligatoriu inclus în Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii cu un plafon de emisii oficial. Există discuţii pentru a include şi alte sectoare în următorii cîţiva ani, care pot avea un impact asupra economiei şi dezvoltării energiei în perioada 2021-2030.
    ___________________________________
    27Permisele de emisii ale Uniunii Europene (EUA) sînt unităţi standardizate negociabile la EU ETS. Un EUA este o unitate de comercializare a certificatelor de 1 t CO2e.
    28Certificatele generate de CDM şi, prin urmare, unităţi standardizate negociabile, sînt numite reduceri de emisii certificate (CER). O CER este o unitate de comercializare a certificatelor de 1 t CO2e.

    144. Iniţiativa privind emisiile de CO2 în transportul aerian a provocat deja o reacţie activă a mai multor companii aviatice din Europa (Airbus, Lufthansa, British Airways, Safran, MTU, Virgin Atlantic), care aşteaptă măsuri inverse de la companiile non-europene   afectate, precum şi de la ţările din afara Europei (SUA, China, Rusia).
    145. Răspunsul cel mai probabil ar putea fi iniţierea unui sistem de comercializare a  emisiilor de gaze cu efect de seră în viitorul apropiat, cel puţin de către SUA şi, probabil, Rusia. Aceasta înseamnă că Republica Moldova trebuie să lanseze modificările instituţionale şi să schimbe paradigma în activitatea tuturor entităţilor emitente a gazelor cu efect de sera, inclusiv centralelor electrice, deoarece odată implementat un astfel de sistem, acesta va acoperi rapid nu numai poluarea traficului aerian, dar şi restul.
    146. În ceea ce priveşte implementarea scenariului carbonului, cadrul general corespunde cu faptul că atît costurile de generare a energiei termice, cît şi cele de formare a preţurilor la energia electrică vor lua în considerare impactul prognozei preţului carbonului, prezentat în tabelul 4.1 şi în figura 4.8 din anexa nr.4.
    147. Aceste preţuri presupun o evoluţie a preţurilor CO2 pe termen lung spre 60 euro/tonă, preţurile pe termen scurt/mediu sînt aliniate cu pieţele actuale şi viitoare, după cum se vede din tabelul 4.1 din anexa nr.4. Celelalte scenarii pot presupune, de asemenea, pe termen lung un preţ de 100 euro/tonă şi 40 euro/tonă pentru variantele pesimistă şi optimistă.
    148. Un alt element-cheie al acestui stadiu de dezvoltare viitoare în Republica Moldova va fi  conceptul unui nou sistem intelectual distribuit, bazat în mare parte pe surse regenerabile, în care consumatorii de energie vor juca rolul lor în echilibrarea sistemului, în conformitate cu baza de generare şi sistemul de transport.
    Obiectivul nr.3. Introducerea reţelelor electrice inteligente
    149. Structura consumului de energie electrică în Republica Moldova relevă faptul că principalii consumatori de resurse energetice sînt consumatorii casnici. Dezvoltarea economică viitoare în ţară poate şi ar trebui să permită deschiderea şi dezvoltarea rapidă a întreprinderilor mici şi mijlocii. Acest tip de clienţi, împreună cu consumatorii casnici, sînt mici, dispersaţi şi aspiră să aibă un control mai bun al consumului de energie. Reţeaua inteligentă permite realizarea acestui tip de control în beneficiul economiilor de energie şi asigurarea eficienţei finale a operaţiunilor.
    150. Din punct de vedere al integrării energiei electrice generate din surse regenerabile de energie în reţea, distribuţia resurselor regenerabile în Republica Moldova este dispersată pe întreg teritoriul ţării, ceea ce este un alt argument puternic în favoarea implementării reţelei inteligente pentru a integra aceste surse relativ mici de generare distribuite şi neirosirea acestora în cazul în care energia eoliană şi solară fluctuează. Integrarea resurselor energetice intermitente la nivel industrial prezintă o serie de provocări pentru operarea şi gestionarea sistemului energetic. Integrarea sigură şi eficientă a proiectelor parcurilor eoliene la scară industrială este un beneficiu-cheie al instalaţiilor reţelei inteligente. Reţeaua inteligentă este, de asemenea, un vehicul de dezvoltare pentru sistemul de telemetrie şi comunicaţii al reţelei. În majoritatea cazurilor, exact sistemul de comunicaţii devine baza instalaţiei şi ar putea, în acelaşi timp, deveni şi o barieră pentru dezvoltare.
    151. Pentru a permite dezvoltarea proiectului, va fi necesar de a oferi un cadru de reglementare specific pentru a implementa prevederile legislaţiei actualizate, în conformitate cu cele mai bune practici la nivel mondial. Va urma identificarea resurselor regenerabile distribuite aplicabile şi investigarea grupurilor potenţiale de consumatori-ţintă pentru a oferi o platformă de răspuns la cerere, însoţită de promovarea intensivă a oportunităţilor de investiţii, alternativ organizată prin licitaţii. Va fi necesară, de asemenea, atragerea fondurilor conform unei analize detaliate a costurilor de investiţii pe termen scurt şi a beneficiilor sistemice pe termen lung, precum şi dezvoltarea unui model echitabil de partajare a costurilor. Îndreptarea ţării către o abordare a reţelelor inteligente va conduce la o certă deplasare a locurilor de muncă din administraţia centralizată a reţelelor la o modalitate de afaceri distribuită, dar acest lucru va avea un impact pozitiv asupra ocupării forţei de muncă, prin integrarea surselor regenerabile în reţea pe care reţelele inteligente o susţin.
VI. SINTEZA MĂSURILOR NECESARE PENTRU REALIZAREA
 OBIECTIVELOR SPECIFICE ÎN PERIOADA 2013-2020
    152. Obiectivele strategice generale ale Strategiei, precum asigurarea securităţii aprovizionării cu energie, crearea pieţelor concurenţiale, asigurarea durabilităţii sectorului energetic şi combaterea schimbărilor climatice vor fi transpuse în acţiunile strategice ce urmează.
    153. Guvernul Republicii Moldova va elabora un program pentru obiectivul specific al realizării unei capacităţii suplimentare de transport al energiei, incluzînd implementarea noilor interconexiuni electrice şi conectarea sistemelor electrice ale Republicii Moldova şi Ucrainei la sistemul ENTSO-E prin monitorizarea atentă a elaborării studiului de fezabilitate de către consorţiul ENTSO-E. Obiectivul unic al programului este de a asigura această integrare în funcţie de rezultatul studiului de fezabilitate pînă în 2019 şi nu mai tîrziu de 2020, fiind responsabil de asigurarea finanţării şi de implementarea proiectului. Soluţia tehnică, ce poate fi o conexiune asincronă sau sincronă,  va reprezenta rezultatul studiului de fezabilitate şi va decide asupra unor investiţii suplimentare pentru a suporta costul convertoarelor CA/CC în cazul conexiunii asincrone sau al consolidării liniilor interne de reţea, dacă studiul de fezabilitate va indica această necesitate, pentru a susţine un nou model al fluxurilor de electricitate în reţeaua de energie electrică a Republicii Moldova.
    154. Rezultatul aşteptat de la conectarea la sistemul ENTSO-E este suportul tehnic pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu electricitate şi integrarea pieţei energiei electrice din Republica Moldova în piaţa internă a energiei electrice din UE.
    Etapele implementării cuprind:
    1) executarea studiului de fezabilitate de către consorţiul ENTSO-E, care va fi finalizat în 2015, a cărui sursă principală de finanţare este un grant de 5 milioane de euro, aprobat de către Programul comun România – Republica Moldova – Ucraina;
    2) aprobarea deciziei asupra selectării alternativei tehnice;
    3) proiectul se va finaliza în 2016, iar execuţia proiectului în 2019, cu o perioadă ulterioară de testare a funcţionarii sincrone pînă dincolo de 2020, dacă va fi selectată o alternativă tehnică sincronă.
    155. În ceea ce priveşte liniile de interconexiune, se prevede construcţia a două linii de 400 kV, ca parte a interconectorului cu România (Bălţi – Suceava şi Străşeni – Ungheni – Iaşi), studiul de fezabilitate fiind finalizat pentru prima linie şi necesar pentru cea de a doua, termenul-limită planificat, inclusiv execuţia proiectului tehnic şi construcţia liniilor, fiind anul 2019. Consolidarea interconectorului cu România este, de asemenea, susţinută de linia de 110 kV Fălciu – Goteşti finalizată.
    156. Pentru consolidarea interconectorului cu Ucraina este necesară o linie de 330 kV Bălţi – Novodnestrovsk, studiul de fezabilitate fiind elaborat de partea moldovenească, fapt care va asigura finalizarea întregului proiect pînă în 2018. Realizarea etapelor de implementare: studiul de fezabilitate şi execuţia proiectului tehnic, precum şi construirea liniilor şi efectuarea lucrărilor aferente, vor constitui indicatori de progres.
    157. Impactul acestor două acţiuni, consolidarea interconexiunilor şi aderarea la reţeaua ENTSO-E, depinde de rezultatul studiului de fezabilitate. Următoarele estimări sînt avute în vedere:
    1) dacă această conexiune va fi sincronă, costul total al celor trei linii va fi de 85,8 milioane euro;
    2) dacă va fi o conectare asincronă, fluxurile nu se vor schimba substanţial, însă vor fi necesare costuri adiţionale de circa 210 milioane euro pentru procurarea şi instalarea convertoarelor CA/CC. De asemenea, costul noii linii cu Ucraina constituie 9 milioane euro pentru Moldova. Aceasta rezultă într-o sumă totală de 219 milioane euro;
    3) din punct de vedere comercial, impactul conectării sincrone va fi schimbarea modelului de tranzacţionare a electricităţii prin reorientarea acesteia de la Est la Vest, în timp ce conexiunea asincronă va reprezenta bazele existenţei unei combinaţii între modelul curent şi tranzacţionarea cu UE, proporţia fiind dependentă de preţurile celor două surse şi capacitatea interconectorului asincron.
    Suma totală a investiţiilor va fi evaluată mai exact prin studii individuale de fezabilitate, iar sursele de finanţare vor fi instituţiile financiare internaţionale (în special BERD şi BEI).
    158.    Diversificarea aprovizionării cu energie şi purtători de energie va susţine obiectivul-cheie al securităţii aprovizionării cu energie. Măsurile pentru asigurarea obiectivului specific al flexibilităţii aprovizionării cu gaze naturale sînt următoarele:
    1) diversificarea surselor convenţionale de gaz în ceea ce priveşte atît furnizorii, cît şi căile alternative de aprovizionare. Diversificarea va fi susţinută de conectarea fizică la cele mai fiabile surse (conductele regionale/europene şi reţeaua de electricitate UE) prin efectuarea fermă a paşilor concreţi în aceste direcţii. Proiectul-cheie este conducta magistrală Ungheni – Iaşi, rezultatul aşteptat fiind asigurarea unei alternative de aprovizionare de urgenţă, dar, de asemenea, şi contribuţia la diversificarea alternativă atît a direcţiilor, cît şi a surselor. Studiile de fezabilitate au fost finalizate de ambele părţi, etapele de implementare fiind:
    a) proiectul tehnic de execuţie şi execuţia proiectului pînă la sfîrşitul anului 2014;
    b) construcţia gazoductului Ungheni – Iaşi.
    2) din costul total de 20 milioane euro al proiectului, 7 milioane euro constituie un grant din partea programului comun România – Moldova – Ucraina. Partea cheltuielilor de proiect, pe care trebuie să o asigure Republica Moldova, constituie 6 milioane euro;
    3) existenţa în partea de Sud a Moldovei a unor resurse interne de gaze naturale a fost presupusă de mult timp. Cu toate acestea, lipsa capacităţii deţinătorilor concesionarii a împiedicat efectuarea unor paşi semnificativi în valorificarea acestor resurse. Guvernul Republicii Moldova va combina finanţarea investigării profesioniste ale resurselor presupuse cu politica de acordare a concesiunilor;
    4) rezultatul imediat pentru Republica Moldova al succesului unor negocieri pentru a deveni beneficiară a proiectelor de dezvoltare privind gazul natural lichefiat, fie AGRI sau cel ucrainean, ar fi o nouă sursă alternativă, dar acest lucru este, de asemenea, necesar în perspectiva conectării la un cadru de tranzacţionare pe termen scurt cu ţările vecine;
    5) urmărirea unor beneficii din evoluţia exploatării gazului nonconvenţional (gaz de şist) din vecinătate: Polonia, România, Ucraina, în funcţie de capacitatea şi dorinţa statelor în cauză de a acţiona în continuare în acest sens.
    Facilităţile de stocare a gazului lipsesc în Republica Moldova. Ministerul Economiei, împreună cu SA „Moldovagaz”, vor crea un program pentru a asigura accesul la facilităţile de stocare a gazului prin semnarea acordurilor cu ţările vecine şi dezvoltarea capacităţilor interne, precum şi utilizarea studiilor efectuate pentru identificarea unor asemenea locaţii în ţară. Instituţiile financiare internaţionale  vor asigura fondurile necesare. Semnarea unor asemenea acorduri pentru depozite externe şi proiectul tehnic de execuţie pentru depozite în Republica Moldova, precum şi implementarea proiectului, vor constitui indicatorii de progres.
    159. Deschiderea pieţelor gazului natural şi energiei electrice, conform termenelor-limită solicitate în protocolul de aderare la Comunitatea Energetică din 17 martie 2010 şi Legii nr.117-XVIII din 23 decembrie 2009 pentru aderarea Republicii Moldova la Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice, trebuie efectuată în termenele stabilite conform angajamentelor la tratat. Liberalizarea pieţei energiei electrice  din Republica Moldova este stabilită pentru data de 1 ianuarie 2015, cu ţinta intermediară 1 ianuarie 2013 pentru consumatorii non-casnici. Transpunerea Directivei 2009/73/EC pentru piaţa gazelor naturale va fi efectuată conform termenilor stabiliţi în decizia Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice din 6 octombrie 2011, iar  pentru art. 9 al Directivei – conform deciziilor consiliului din 18 octombrie 2012 şi 5 decembrie 2012.
    160.    Ca obiectiv specific pentru perioada 2013-2020, Republica Moldova va demara implementarea unui cadru de piaţă instituţional şi operaţional eficient atît pentru sectorul energiei electrice, cît şi pentru cel al gazelor naturale cu actori de piaţă licenţiaţi, înregistraţi ca participanţi pe piaţă şi complet responsabili de acţiunile lor în cadrul zilnic de pe piaţă, însemnînd furnizare şi consum conform aranjamentelor comerciale (bilaterale şi/sau participarea pe piaţa spot).
    161. Rezultatul aşteptat este compatibilitatea pieţei naţionale cu piaţa regională/piaţa UE pentru a sprijini integrarea pieţei şi definirea prin aplicarea mecanismelor concurenţiale a unui preţ transparent, astfel susţinînd atragerea investiţiilor.
    162. Măsurile necesare sînt:
    1) crearea operatorului/operatorilor de piaţă pentru gaze naturale şi energie electrică;
    2) cooperarea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi a operatorilor sistemului de transport şi de sistem şi, de asemenea, a operatorilor pieţei, cu sprijinul deplin al grupurilor de lucru formate din reprezentanţii părţilor interesate, pentru a crea:
    a) cele mai adecvate mecanisme de echilibrare; aceste mecanisme vor asista operatorii de sistem la asigurarea în timp util a corectării dezechilibrelor dintre producţie şi consum şi, de asemenea, vor defini obligaţiile părţilor responsabile cu echilibrarea de a acoperi costul dezechilibrelor provocate;
    b) cele mai adecvate produse de tranzacţionare care să fie administrate de operatorii de piaţă pentru diverse perioade de timp: termen lung, scurt şi foarte scurt;
    3) cooperarea Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică, a operatorilor reţelei de transport şi de sistem şi a operatorilor pieţei cu omologii lor din Comunitatea Energetică pentru crearea cadrului instituţional şi operaţional pentru alocarea capacităţilor transfrontaliere şi managementul congestiilor.
    163. Etapele implementării sînt:
    1) crearea operatorilor pieţei, inclusiv în cadrul operatorului reţelei de transport şi de sistem, şi dezvoltarea capacităţii lor administrative şi a cadrului pentru tranzacţionarea şi înregistrarea contractelor bilaterale pînă în 2015;
    2) înregistrarea, la necesitate, a unui operator unificat de piaţă ca entitate separată sau în proprietatea ambilor operatori ai reţelei de transport şi de sistem pînă în 2015 şi dezvoltarea cadrului pentru tranzacţionare pe termen scurt şi foarte scurt pînă în anul 2018;
    3) integrarea în piaţa regională a pieţei de energie electrică pînă în 2018 / 2020 şi a pieţei gazelor naturale pînă în 2016 / 2018.
    164. Indicatorii de progres vor fi:
    1) transpunerea componentelor pachetului trei energetic în legislaţia internă;
    2) adoptarea modelului de piaţă în conformitate cu pachetul al treilea, cu liniile directoare şi cu codurile de reţea, atunci cînd vor fi adoptate de ACER şi, respectiv, de ENTSO-E, conform deciziilor existente şi a celor aşteptate ale Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice;
    3) adoptarea codurilor de reţea la nivel naţional;
    4) adoptarea foilor de parcurs pentru gaze naturale şi energie electrică şi a codurilor comerciale;
    5) adoptarea unor reglementari ferme şi orientate spre piaţă pentru electricitate şi gaz natural.  
    165.    Componentele impactului unui nou cadru de piaţă vor fi:
    1) existenţa unui număr mai mare de participanţi pe pieţe, reducînd, prin urmare, concentrarea pieţei, şi limitarea poziţiei dominante pe piaţă deţinută astăzi de energia electrică provenind din Ucraina, ca import de jure, şi de electricitatea de la MGRES, ca import de facto;
    2) un preţ volatil, care va solicita dezvoltarea unui management al acoperirii şi transferului riscului în cadrul instituţional intern al participanţilor pieţei.
    Mai multă fermitate a regulilor de piaţă, pe de o parte, şi oportunităţi de afaceri mai atractive care vin odată cu integrarea ţării în piaţa UE, pe de altă parte, vor obliga şi stimula MGRES la o participare mai activă şi mai responsabilă pe piaţa din Republica Moldova, în special componenta pieţei privind mecanismele de echilibrare, oferind acestora şansa de a deveni o piaţă internă. De asemenea, o creştere a concurenţei adusă de cîţiva noi participanţi pe piaţă va determina o altă politică de preţ din partea MGRES.
    166.    În ceea ce priveşte cadrul instituţional, Republica Moldova trebuie să-şi construiască propriile instituţii. În timp ce, pe de o parte, nu este raţional să-şi creeze platforme proprii de alocare a capacităţilor transfrontaliere şi pentru tranzacţionarea energiei electrice, pe de altă parte, Moldova are nevoie de instituţii puternice pentru administrarea capacităţilor transfrontaliere şi a proceselor de tranzacţionare şi, de asemenea, pentru înregistrarea participanţilor şi monitorizarea performanţelor pieţelor. Folosirea oportunităţilor aduse de pieţele regionale/pieţele interne ale energiei nu va diminua responsabilităţile instituţiilor moldoveneşti. Din acest punct de vedere, ÎS „Moldelectrica” se va integra în mecanismele de coordonare regionale privind alocarea capacităţilor transfrontaliere şi tranzacţionarea energiei electrice.
    Programul propus va necesita sprijinul donatorilor pentru a dezvolta capacitatea operatorilor de piaţă şi pentru creşterea capacităţii Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi, de asemenea, a operatorilor de transport şi de sistem. Numai asigurarea cunoştinţelor pentru dezvoltarea capacităţilor şi regulilor va necesita o sumă de circa 5 milioane euro. 
    167. În timpul ultimului deceniu, pieţele UE de gaze naturale şi energie electrică au fost capabile să ofere preţuri medii, care sînt acum mai mici sau cel puţin la acelaşi nivel cu oferta curentă a furnizorilor din Republica Moldova. Pe pieţele UE proporţia dintre comerţul centralizat pe termen scurt şi contractele bilaterale pe termen lung se deplasează în favoarea primelor.
    Pentru a obţine disponibilitatea unei energii accesibile, politica de tranzacţionare a energiei din Republica Moldova pentru perioada 2013-2020 va combina prudent aceste două metode prin:
    1) crearea celor mai bune alianţe pentru a spori puterea de negociere a preţurilor contractelor bilaterale; în timp ce integrarea în amonte a parţilor interesate din Moldova nu este fezabilă, luînd în considerare condiţia lor financiară, integrarea în aval a furnizorilor tradiţionali sau noi de energie va fi încurajată. Rezultatele aşteptate sînt, în acelaşi timp, condiţii mai bune pentru negocierea preţurilor şi o securitate ameliorată a aprovizionării cu energie prin participarea capitalului lor la acţionariatul utilităţilor existente şi noi. Condiţiile oferite şi beneficiile obţinute vor fi negociate cu atenţie;
    2) dezvoltarea abilităţilor şi experienţei pentru comercializarea anonimă prin accesarea platformelor comerciale mari ce aparţin pieţelor UE, care oferă lichiditate şi diminuarea şocului de preţ. Participarea Republicii Moldova în comerţul centralizat poate fi organizată independent prin angajarea acestor servicii de platformă sau prin participarea în administrarea lor, ca şi, de asemenea, prin înregistrarea participanţilor pieţei la aceste platforme prin convenţii de participare. Atunci cînd interconexiunile vor permite, zona de tranzacţionare moldovenească poate adera la o piaţă regională.
    168. Obiectivul principal al securităţii aprovizionării cu energie electrică în Republica Moldova poate fi atins nu doar prin diversificarea surselor de aprovizionare, dar şi prin construirea unei capacităţi de generare. Construcţia unei capacităţi adiţionale de generare a energiei electrice, utilizînd cogenerarea, producerea doar a energiei electrice cu combustibil convenţional şi utilizînd sursele regenerabile, şi care, în acelaşi timp, să minimizeze participarea financiară a statului, necesită o fundamentare a alternativelor şi efectuarea celor mai bune alegeri. Pentru atragerea unor participanţi privaţi în construcţia capacităţilor de generare a energiei electrice sînt necesare:
    1) îmbunătăţirea climatului investiţional;
    2) dezvoltarea unui cadru de reglementare predictibil;
    3) deschiderea şi dezvoltarea pieţei de energie;
    4) demonstrarea unor acţiuni reale pentru realizarea noilor interconectări cu pieţele UE;
    5) încurajarea parteneriatului public-privat.
    169. Republica Moldova intenţionează mărirea capacităţii convenţionale de generare a energiei cu 400 MW şi înlocuirea capacităţii de 250 MW disponibile în prezent în mun.Chişinău ca producţie în cogenerare. Aceasta înseamnă o capacitate nouă de 650 MW energie electrică produsă în cogenerare, la care se vor adăuga 400 MW generare în baza surselor regenerabile de energie. Principalul impact al noilor capacităţi de generare va fi asupra comportamentului de piaţă al surselor existente, în timp ce un alt  impact va consta în consumul unui volum redus de gaze naturale, cu o îmbunătăţire substanţială a  eficienţei. Pentru a putea face faţă creşterii consumului de energie electrică pînă în 2030, contribuţia surselor regenerabile va creşte pînă la 600 MW.
    170. Indicatorii de progres vor fi reprezentaţi de:
    1) autorizarea centralei electrice în cogenerare şi execuţia proiectului, cu conectarea şi livrarea în reţea;
    2) licitarea cu succes a capacităţilor pentru utilizarea sursei eoliene, executarea proiectelor, conectarea şi generarea de energie electrică în reţea.
    Realizarea ambelor obiective va asigura atingerea indicatorului de progres prevăzut în Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”: 800 MW suplimentari instalaţi în sistem.  
    171. Cogenerarea, problemele privind sistemul centralizat de alimentare cu energie electrică, inclusiv problema datoriilor acumulate în sectorul termoenergetic, vor fi soluţionate prin intermediul următoarelor măsuri:
    1) transferul de active pentru lichidarea datoriilor existente;
    2) crearea unei noi capacităţi în mun. Chişinău, în baza tehnologiilor eficiente de generare a energiei electrice şi termice, inclusiv de tip „turbină cu gaz cu ciclu combinat”, cu o capacitate electrică de 650 MW, majorînd astfel cu cca 450 MW capacitatea disponibilă existentă;
    3) reevaluarea, reconstruirea şi reabilitarea, acolo unde este fezabil, a sistemului de încălzire centralizată existent; 
    4) implementarea unui cadru de reglementare menit să evite diminuarea eficienţei condiţionate de competiţia inutilă dintre sursele de încălzire;   
    5) implementarea unui cadru de reglementare care să sprijine cogenerarea, iniţial prin tarife fixe, iar mai tîrziu printr-o schemă bonus.
    172.    Principalele rezultate aşteptate sînt:
    1) menţinerea credibilităţii pieţei şi a viabilităţii agenţilor economici;
    2) micşorarea facturilor pentru agentul termic;
    3) transformarea producţiei de electricitate prin cogenerare în una competitivă.
    173.    Facilitarea unei dezvoltări durabile ca obiectiv de bază, însemnînd îmbunătăţirea eficienţei energetice care aduce bunăstare, confort pentru cetăţeni, precum şi economisirea energiei, contribuie la reducerea emisiilor de CO2, se va efectua prin intermediul următoarelor măsuri:
    1) dezvoltarea unor campanii de informare şi sensibilizare a opiniei publice;
    2) asigurarea fondurilor necesare pentru îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor publice;
    3) dezvoltarea unei pieţe a contractelor bazate pe performanţă pentru serviciile energetice.
    174. Avansarea pe calea dezvoltării durabile prin utilizarea surselor regenerabile de energie se va realiza prin:
    1) asigurarea unor scheme accesibile care să stimuleze investitorii; 
    2) asigurarea integrării în reţea, însemnînd conectarea, capacitatea de rezervă şi dispecerizarea cu prioritate.
    175. Acţiunile necesare şi sursele financiare asociate29 sînt următoarele:
    ____________________________________
    29Strategia sectorială de cheltuieli în domeniul energetic, 2013 – 2015.

    1) Proiectul MOSEFF este susţinut de BERD cu  un buget de 20 milioane euro şi va sprijini investiţiile în domeniul eficienţei energetice a întreprinderilor din Republica Moldova;
    2) Programul de suport bugetar în domeniul reformelor sectorului energetic cu buget de 40 milioane euro ce reprezintă asistenţă financiară directă acordată bugetului de stat în schimbul implementării matricei de politici în domeniul sectorului energetic;
    3) asistenţa tehnică pentru implementarea programului de suport bugetar cu un buget de 2,6 milioane euro va sprijini implementarea reformelor în domeniul energetic; 
    4) Proiectul „Energie şi biomasă” cu un buget total de 14 mil. euro (UE) şi 0,56 mil. euro (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), obiectivul fiind peste 130 de grădiniţe, şcoli, centre medicale, alte instituţii publice rurale şi peste 500 de gospodării casnice încălzite cu energie produsă local din biomasă.
    5) Programul regional „SYNENERGY” cu un buget total de 8 milioane euro, finanţat de Guvernul Greciei şi de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională, destinat pentru susţinerea unui mediu favorabil pentru investiţii şi creşterea securităţii energetice; consolidarea planificării în sectorul energetic la nivelul autorităţilor publice; îmbunătăţirea eficienţei energetice în clădiri rezidenţiale şi publice.
    6) Proiectul „Întărirea capacităţilor pentru gestionarea durabilă a energiei” cu un buget de 1,6 milioane euro din partea Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare Internaţională, sub formă de asistenţă tehnică destinată suportului Ministerului Economiei şi Agenţiei pentru Eficienţă Energetică pentru revizuirea Strategiei Energetice; elaborarea cadrului normativ în domeniul eficienţei energetice şi SRE, elaborarea şi implementarea planului de dezvoltare a capacităţilor instituţionale ale beneficiarilor.
    7) Proiectul „Modernizarea serviciilor publice locale în Republica Moldova”, finanţat de Societatea Germană pentru Cooperare Internaţională şi de Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională, cu un buget de 2,1 mil euro, scopul fiind oferirea asistenţei tehnice pentru componenta „Eficienţa energetică a clădirilor publice” etc.
    176. Tabelul de mai jos prezintă indicatorii de progres pentru perioada 2013-2020 în domeniul securităţii energetice, deschiderii şi conectării pieţelor la UE, precum şi cei referitori la eficienţa energetică.

    lista
VII. IMPLEMENTAREA, RAPORTAREA ŞI MONITORIZAREA
 STRATEGIEI

    177. Pentru a asigura îndeplinirea indicatorilor de progres la timp şi în concordanţă completă cu legislaţia în vigoare, atribuţiile de gestionare si monitorizare, precum şi obligaţiile de raportare, trebuie să fie distribuite legal şi eficient.
    178. Indicatorii generali de progres pentru proiecte, care reprezintă cele mai simple elemente ale implementării Strategiei, sînt studiile de fezabilitate, proiectul tehnic şi procesul de execuţie a proiectului în sine. Dezvoltarea proiectelor reprezintă un proces în serie, iar conformitatea realizărilor cu termenele-limită ai indicatorilor de progres constituie o condiţie pentru demararea lucrului în timp util la următorul indicator de progres. Fiecare realizare a unui indicator de progres în timpul planificat sporeşte şansele ca proiectul să fie finalizat la timp şi într-o manieră adecvată. Desemnarea managerului de proiect pentru fiecare proiect reprezintă un atribut al conducerii fiecărei instituţii abilitate cu dezvoltarea proiectului, administraţia proiectului fiind responsabilă pentru raportarea în mod regulat Consiliului de administraţie al instituţiei. Documentele tehnice ale proiectului vor fi supuse aprobării comitetului tehnico-economic al fiecărei instituţii abilitate cu dezvoltarea proiectelor.
    179. Cu toate acestea, fiecare proiect va fi parte a unui plan, domeniile principale din care planurile individuale decurg din Strategie fiind:
    1) sprijinirea transportului energiei electrice, incluzînd dezvoltarea interconexiunilor;
    2) asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale;
    3) dezvoltarea noilor capacităţi de generare a energiei, inclusiv generarea energiei în baza surselor regenerabile de energie;
    4) cogenerarea, sectorul de încălzire centralizată şi soluţionarea problemei datoriilor acumulate;
    5) liberalizarea pieţei, reglementarea bazată pe stimulente, cadrul de piaţă concurenţial;
    6) îmbunătăţirea guvernării corporative, incluzînd abilităţile tehnice şi de management, codul de conduită.
    180. Nu toate aceste domenii vor fi abordate prin documente de politici în termeni de planificare, prin urmare, nu toate domeniile vor aparţine Guvernului (Ministerului Economiei). Această abordare ia în calcul faptul că ministerul nu îşi poate asuma toate responsabilităţile, dar şi faptul că o abordare diferită poate să nu fie conformă cu rolurile şi activităţile definite de legislaţia primară. În cazul specific al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică este clar că aceasta nu va fi coordonată şi monitorizată de către minister, ci de către Parlament. Aceste planuri vor fi bine definite la nivel individual şi, de asemenea, comprehensive în sine, dar şi coerente şi cu alte planuri.
    181. Împreună cu o coordonare internă a dezvoltării proiectelor în cadrul acestor planuri şi luînd în considerare structura verticală diferită a coordonării ierarhice, este necesară o coordonare orizontală a planurilor, incluzînd aspectele de monitorizare, raportare şi evaluare. Diverse planuri vor contribui la realizarea aceluiaşi obiectiv major sau specific şi vor implica interacţiunea cu instituţiile care se află sau nu într-o relaţie ierarhică.
    182.    Documentele de politici generale vor permite coordonarea a mai multor planuri pentru realizarea obiectivului principal şi ale celor specifice. Aceste documente de politici vor fi „Foaie de parcurs în domeniul energiei electrice pentru Republica Moldova pînă în anul 2030” pentru acoperirea domeniilor 1), 3), 4) şi 5), „Foaie de parcurs în domeniul gazelor naturale pentru Republica Moldova pînă în anul 2030” pentru acoperirea domeniului 2) şi un plan specific de acţiune pentru domeniul 6) sub coordonarea integrală a Ministerului Economiei şi monitorizarea de către Cancelaria de Stat. Pentru coordonarea implementării celor două foi de parcurs, două comitete diferite vor fi desemnate de Guvern. Conducerea celor două comitete va fi împărţită între reprezentanţii Ministerului Economiei şi Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, reflectînd astfel cele două autorităţi paralele, care trebuie să participe la procesul de coordonare. Statutul de membru va fi atribuit tuturor actorilor importanţi din domeniul energiei electrice/termice, cel al gazului natural şi protecţiei mediului. Cele două comitete se vor întruni trimestrial ca parte a implementării Strategiei şi vor raporta semestrial Guvernului asupra implementării acesteia.   
    183. Celelalte două planuri naţionale principale, Planul naţional de acţiuni pentru eficienţă energetică şi Planul naţional de acţiuni în domeniul energiei regenerabile, sînt documente care implică un proces de raportare/monitorizare dublu: Guvernului şi Secretariatului Comunităţii Energetice. Prevederile acestor două  documente vor fi conforme cu stipulările Strategiei energetice şi a celorlalte documente legislative şi normative în vigoare, cît şi cu standardele de raportare/planificare ce decurg din angajamentele aderării la Tratatul Comunităţii Energetice.
    184. După aprobarea de către Guvern a Strategiei şi celor două foi de parcurs derivate din Strategie ca planuri de acţiune pe termen mediu, administrarea, reprezentativitatea şi responsabilitatea implementării acestora se va repartiza asupra unor entităţi diferite, ca, de altfel, şi atributele de raportare şi monitorizare. Atunci cînd pîrghiile de implementare şi termenele-limită sînt legate de politicile de energie, atributul monitorizării îi va aparţine Guvernului. Acesta este cazul domeniilor 3) şi 4). Întrucît atributele gestionării şi monitorizării acestor planuri se pot afla în conflict şi dezvoltarea proiectului necesită capacităţi speciale de management, acolo unde este implicată proprietatea publică este necesară crearea unei entităţi juridice, care să îndeplinească un obiectiv definit pe un orizont de timp limitat, acolo unde se prevede doar proprietatea privată (în mod sigur este cazul generării bazate pe utilizarea energiei regenerabile) organizarea licitaţiilor şi monitorizarea planurilor se vor afla în responsabilitatea Ministerului Economiei.
    185. Dacă aspectele de implementare ţin de conformitatea cu reglementarea, atribuţiile de administrare i se conferă  Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică.  La baza definirii domeniului şi calendarului de implementare va fi elaborat Planul strategic instituţional al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, atribuţiile de aprobare şi monitorizare aparţinînd Parlamentului.
    186. În cazul transportului energiei electrice, rolul de planificare şi responsabilităţile de administrare a implementării aparţin Ministerului Economiei prin intermediul ÎS „Moldelectrica”. Există instrumente definite prin lege, cum ar fi planul de investiţii şi planuri de perspectivă. Atribuţiile de planificare ale ÎS „Moldelectrica” includ, de asemenea, capacitatea de generare, care înseamnă crearea unei conexiuni cu domeniile 3) şi 4). Din punctul de vedere al politicilor energetice, atribuţia de monitorizare îi este conferită Guvernului  (Ministerului Economiei) prin reprezentanţii acestuia în Consiliul de Administraţie, iar din punct de vedere al reglementării (inclusiv al aspectelor financiare ca investiţiile, utilizarea ratei congestiei şi tarifului de transport) atribuţiile îi sînt conferite Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică.
    187. În domeniul securităţii aprovizionării cu gaze naturale, toate atribuţiile referitoare la planificare şi execuţie aparţin Ministerului Economiei prin intermediul SA „Moldovagaz”. În urma separării activităţilor, rolurile vor fi divizate conform separării instituţionale a transportului, distribuţiei şi furnizării. Din perspectiva politicii, atribuţia monitorizării aparţine Guvernului (Ministerului Economiei) prin reprezentanţii acestuia în Consiliul de administraţie, iar din punctul de vedere al reglementării (inclusiv al aspectelor financiare ca investiţiile, utilizarea ratei congestiei şi tariful de transport) atribuţiile îi sînt conferite Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică.
    188. Evaluarea indicatorilor de progres este un proces atît calitativ, cît şi cantitativ. Activitatea de evaluare cantitativă va fi atribuită entităţilor autorizate independente, în timp ce colectarea datelor primare şi procesate va fi efectuată de entităţi publice specializate, cum este Agenţia Naţionala pentru Reglementare în Energetică. Evaluarea indicatorilor progresului calitativ va constitui rezultatul activităţii entităţilor ce monitorizează în baza raportării de către entităţile de implementare.
VIII. CONCLUZII
    189. Prezenta Strategie are în vedere realităţile din sectorul energetic al ţării, recunoscînd situaţia geopolitică inevitabilă şi moştenirea incontestabilă aflate la baza acestor realităţi. Factorii de decizie actuali şi viitori vor formula şi vor implementa cu fermitate contramăsurile necesare pentru consecinţele acestor realităţi, dacă acestea sînt negative sau reprezintă o ameninţare, şi trebuie să găsească soluţii la noile provocări. Atunci cînd soluţiile sînt identificate, vor fi selectate cele mai accesibile alternative.
    190. Provocarea implementării acquis-ului în baza obligaţiilor ce decurg din aderarea la Comunitatea Energetică şi din parteneriatul cu UE este acceptată ca o condiţie suplimentară în elaborarea Strategiei. Cu toate acestea, trebuie  recunoscut faptul că acquis-ul comunitar nu a fost elaborat în baza modelelor foarte abstracte, ci în conformitate cu o abordare medie a statelor membre ale UE în ceea ce priveşte necesităţile, nivelul de dezvoltare atins şi experienţa din trecut, ceea ce, în general, trebuie să facă paşii mai accesibili. Acquis-ul în sine este menit să asigure o creştere economică stabilă în UE şi bunăstarea cetăţenilor. Aparţinînd comunităţii internaţionale, tratatelor şi asocierilor, Republica Moldova trebuie şi poate folosi experienţa prevederilor acquis-ului energetic şi în domeniul concurenţei, ca parte a acquis-ului general al UE, cu scopul de a găsi soluţii pentru problemele proprii în domeniul energetic. Implementarea acquis-ului trebuie să fie folosită ca un vehicul eficient şi sigur pentru integrarea pieţei de energie a Republicii Moldova în cea a pieţei de energie internă a UE.
    191.Integrarea în piaţa  internă de energie a UE va plasa Republica Moldova în poziţia de a împărţi cu părţile contractante ale Comunităţii Energetice şi statele membre UE atît beneficiile, cît şi riscurile specifice pentru o comunitate mare. Dar cel mai important este faptul că Republica Moldova nu se va confrunta de una singură cu provocările energetice existente şi va beneficia cu siguranţă de calitatea de membru al unei comunităţi energetice mari. Utilizînd mecanismele de cooperare în mod înţelept şi în timp util, Republicii Moldova îi va fi permis să maximizeze beneficiile complementarităţii platformei sale de generare a energiei electrice cu capacităţile de generare din Balcanii de Vest şi să reducă riscurile de securitate energetică manifestate în această regiune şi cele datorate particularităţilor Republicii Moldova30.
    ______________________________________
    30Principalele particularităţi sînt dependenţa Balcanilor de energia din resurse hidro şi dependenţa Republicii Moldova de resurse de gaz.

    192. Apartenenţa la o comunitate mare aduce beneficiile de a evolua într-un spaţiu comercial mare, cu o evoluţie mult mai stabilă şi previzibilă a aprovizionării cu resurse energetice şi a costurilor legate de achiziţii. Principiul fundamental al liberei circulaţii a mărfurilor, cerinţele reglementărilor pentru a asigura condiţiile egale de activitate, precum şi conductele interconectate de gaze şi reţelele de energie electrică vor oferi economiei Republicii Moldova acces concurenţial la principala resursă economică a creşterii economice şi o componentă indispensabilă a bunăstării cetăţenilor – energia.
    193. Accesul pe piaţa internă de energie  din UE, atunci cînd Republica Moldova va fi efectiv integrată prin intermediul infrastructurii, reglementării şi practicilor, va duce la o securitate a aprovizionării, bazată pe o concurenţă loială şi durabilitate. Republicii Moldova îi va fi permis atît să valorifice potenţialul platformei sale de generare a energiei electrice, cît şi să consolideze rolul său de culoar de tranzit al energiei electrice şi al gazelor naturale.
    194. Asimilarea celor mai bune  practici UE este cea mai bună cale de integrare efectivă şi eficientă a pieţei. Cu toate acestea, înainte de asimilare, practicile trebuie să fie evaluate în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor şi valoarea reală pe care o aduc. Ca practici trebuie să fie înţelese nu numai  reglementările tehnice şi comerciale şi crearea infrastructurii, dar şi excelenţa guvernanţei corporative, responsabilitatea şi administrarea prudentă şi profitabilă a activelor, precum şi poziţionarea strategică inteligentă a jucătorilor şi a părţilor interesate pe piaţa internă.
    195. Este adevărat că pieţele individuale ale statelor membre UE au avut mai multe carenţe atunci cînd în ultimul deceniu au implementat strategiile sale, dar acestea au fost mai degrabă din cauza unor erori individuale, cum ar fi o transpunere incompletă a directivelor, elaborarea inadecvată a reglementărilor, implementarea defectuoasă a cadrului instituţional, o lipsă de fundamentare tehnică, matematică şi juridică, lipsă de conştientizare, interferenţă politică şi, prin urmare, acest lucru nu dovedeşte că  acquis-ul eşuează, ci mai degrabă arată abateri de la acesta.
    196. În special, sînt importante resursele energetice şi pieţele interne  din ţările vecine: Ucraina şi România. Strategiile energetice în ambele ţări provin din perioada anterioară punerii în aplicare a pachetului trei energetic31, precum şi a pachetului de măsuri în domeniul schimbărilor climatice şi al energiei. Ambele ţări, în prezent, sînt în proces de revizuire a strategiilor. Elementele  relevante pentru Strategia Republicii Moldova referitor la aceste pieţe sînt:
    ___________________________________
    1Strategia energetică a Ucrainei din 2006, Strategia energetică a României din 2007.

    1) adoptarea în anul 2012 a noii legi a energiei electrice şi a gazelor naturale în România, care este însoţită de o foaie de parcurs pentru liberalizarea deplină a pieţelor de energie electrică şi a gazelor naturale, proces care va dura pînă în anul 2017 (cu o prelungire posibilă pînă în 2018), cu un termen intermediar pentru consumatori noncasnici. Evoluţia prevederilor legislative şi normative, care abordează exportul gazelor naturale şi eliminarea progresivă a preţurilor reglementate pentru energie electrică şi gaze naturale, este importantă pentru Republica Moldova în vederea planificării integrării pieţelor din Republica Moldova şi Romîniei în cadrul Comunităţii Energetice şi negocierii importurilor de gaze naturale pe direcţia Vest;
    2) procesul curent de dezvoltare a infrastructurii de transport a energiei electrice32 şi retehnologizarea sistemului de generare a energiei electrice bazate pe cărbune şi resurse nucleare în Ucraina, sprijinit de BERD şi BEI, precum şi de peste jumătate din mijloacele de finanţare din partea Facilităţii de investiţii pentru vecinătate în Ucraina.
    ___________________________________
    32Proiectele de reţea de transport elaborate de Ukrenergo şi coridorul preconizat de transport pentru a conecta centralele de acumulare prin pompare şi centralele nucleare.

    197. Parteneriatul strategic politic şi economic cu ţările care nu sînt membre ale UE rămîne critic pentru Republica Moldova. Permanenta schimbare şi regrupare a alianţelor în regiunea Mării Negre şi a Asiei Centrale şi impactul său evident în domeniul energetic din Moldova necesită o prezenţă mult mai activă la mesele de negociere în ceea ce priveşte lansarea proiectelor de infrastructură şi reconstrucţia, în consecinţă, a coridoarelor de tranzit. Rusia, Ucraina, Azerbaidjan, Turcia, România, Bulgaria, precum şi Grecia, Ungaria şi Slovacia vor reprezenta centrul atenţiei Republicii Moldova în anii următori. Totodată, în multe cazuri, interesele transnaţionale şi omniprezenţa companiilor multinaţionale sînt coordonate importante ale relaţiilor în domeniul energetic, iar zona Mării Negre şi Asiei Centrale nu reprezintă o excepţie. Republica Moldova va examina cu atenţie oportunităţile de colaborare la nivel politic, tehnic şi comercial cu guvernele, companiile multinaţionale, operatorii şi organizaţiile din această zonă geopolitică, în baza înţelegerii intereselor acestora şi în interesul realizării avantajului reciproc.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5