În conformitate cu art. 3 pct. 14) şi art. 16 pct. 2) din  Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.131-133, art.1018), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se instituie mecanismul de monitorizare a implementării actelor legislative şi actelor normative ale Guvernului, adoptate în vederea aplicării actelor legislative.
    2. Se aprobă Metodologia privind monitorizarea procesului de implementare a legislaţiei (se anexează).
    3. Responsabilitatea pentru desfăşurarea adecvată a procesului de monitorizare a implementării legislaţiei se pune în sarcina organului central de specialitate al administraţiei publice desemnat pentru efectuarea monitorizării.
    4. În cadrul organului central de specialitate al administraţiei publice se desemnează o persoană responsabilă în calitate de coordonator al procesului de monitorizare a procesului de implementare a legislaţiei.
    5. În procesul de monitorizare a implementării legislaţiei, organul central de specialitate al administraţiei publice poate antrena experţi din ţară şi de peste hotare din contul resurselor financiare ale autorităţii sau donatorilor.
    6. Ministerul Justiţiei se desemnează în calitate de coordonator al procesului de monitorizare a implementării legislaţiei şi are următoarele atribuţii:
    1) elaborează semestrial proiectul hotărîrii de Guvern privind aprobarea listei actelor legislative şi normative care urmează a fi monitorizate, precum şi a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice care vor efectua monitorizarea fiecărui act normativ şi a termenelor de  realizare a monitorizării;
    2) acordă suport metodologic autorităţilor responsabile pentru monitorizarea procesului de implementare a legislaţiei;
    3) supraveghează (verifică) îndeplinirea Raportului de monitorizare a procesului de implementare a legislaţiei, conform prevederilor Metodologiei privind monitorizarea procesului de implementare a legislaţiei, iar, în caz de necesitate, restituie Raportul cu solicitarea de înlăturare a carenţelor depistate; 
    4) generalizează rezultatele procesului de monitorizare a implementării legislaţiei şi, anual, pînă la 15 ianuarie, prezintă Guvernului Raportul de monitorizare a procesului de implementare a legislaţiei, care se publică pe pagina web oficială a ministerului.
    7. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 1 februarie 2011, cu excepţia pct. 4 şi pct. 6 subpct. 1) şi 2) care se pun în aplicare la data publicării.

    PRIM-MINISTRU                                                                Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul justiţiei                                                                   Alexandru Tănase

    Nr. 1181. Chişinău, 22 decembrie 2010.


    1. Prezenta Metodologie stabileşte modul de realizare a procesului de monitorizare a implementării legislaţiei în vigoare, în scopul identificării gradului de executare (de acţiune) al acesteia, determinării faptului dacă obiectivele şi/sau scopul actului au fost îndeplinite, dacă au apărut careva consecinţe neprevăzute sau negative, precum şi în scopul elaborării recomandărilor privind modalitatea de remediere a consecinţelor negative.
    2. În sensul prezentei Metodologii, prin monitorizarea implementării legislaţiei se înţelege evaluarea actelor legislative şi a actelor normative ale Guvernului, adoptate în vederea aplicării actelor legislative, de către organele centrale de specialitate ale administraţiei publice (în continuare  - acte normative).
    3. Obiective ale monitorizării sînt:
    1) identificarea gradului de executare (de acţiune) a actului normativ;
    2) constatarea faptului dacă scopurile actului normativ au fost realizate sau sînt în proces de realizare;
    3) identificarea faptului adoptării şi aplicării cadrului juridic secundar, în scopul asigurării integrale de către acesta a mecanismului reglementării, precum şi conformarea acestuia legislaţiei ierarhic superioare;
    4) identificarea cauzelor care generează inaplicabilitatea actului normativ şi a faptului dacă s-a schimbat sau nu situaţia;
    5) evaluarea eficienţei actului normativ din punctul de vedere al resurselor materiale, financiare şi umane, inclusiv consecinţele reglementării (costurile şi beneficiile);
    6) elaborarea recomandărilor în vederea asigurării acţiunii actului normativ.
    4. Principiile aplicabile procesului de monitorizare sînt:
    1) profunzimea analizei – monitorizarea pătrunde în esenţă, obiectivele şi/sau scopurile actului normativ;
     2) neutralitate – monitorizarea se efectuează cu asigurarea proporţionalităţii dintre interesele publice şi cele private, evaluîndu-se obiectiv gradul de implementare a actului normativ;
     3) transparenţă şi participare – autoritatea competentă difuzează informaţii privind iniţierea, desfăşurarea şi rezultatele monitorizării în măsura în care transparenţa procesului nu aduce atingere securităţii naţionale, vieţii private a persoanei, nivelului de obiectivitate al procesului de monitorizare. Procesul de monitorizare se efectuează cu antrenarea şi consultarea tuturor subiecţilor interesaţi (sectorul privat şi asociativ, mass-media, autorităţile şi instituţiile publice, alţi subiecţi interesaţi).
     5. Lista actelor normative ce urmează a fi monitorizate se elaborează ţinînd cont de:
     1) importanţa domeniului de reglementare a actului normativ monitorizat, conform programelor de guvernare şi standardelor europene;
     2) solicitările autorităţilor şi instituţiilor publice, dezbaterile în mass-media, solicitările sectorului privat, ale organizaţiilor necomerciale şi ale altor persoane.
     6. Pentru ca persoana interesată să-şi poată expune propunerile, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice desemnate responsabile de monitorizarea implementării actului normativ plasează, pe pagina web oficială, anunţul privind iniţierea procesului de monitorizare, care cuprinde denumirea, numărul şi data adoptării actului normativ ce urmează a fi monitorizat, persoana responsabilă de monitorizare, numărul telefonului de contact, adresa poştală şi adresa de email, termenul în care propunerile urmează a fi prezentate, care nu poate fi mai mic de 10 zile lucrătoare.
    7. În procesul de monitorizare a implementării actului normativ organele centrale de specialitate al administraţiei publice:
    1) identifică principalele părţi interesate, la care se referă reglementările actului normativ, şi stabileşte cum va derula procesul de consultanţă şi de comunicare cu acestea;
    2) colectează informaţia oficială despre implementarea actului normativ, inclusiv date statistice, practica judiciară, practica instituţională administrativă, opiniile şi avizele părţilor interesate etc.;
    3) analizează dacă prevederile actului normativ se aplică, dacă au fost atinse scopurile expuse în actul normativ respectiv sau care au fost invocate în procesul de elaborare a acestuia şi dacă, în procesul de aplicare a actului normativ, nu au apărut efecte negative care împiedică aplicarea actului normativ sau ar putea afecta acţiunea acestuia în viitor.
    8. Drept rezultat al monitorizării implementării actului normativ, organul central de specialitate al administraţiei publice întocmeşte Raportul de monitorizare a procesului de implementare a legislaţiei, care include cel puţin următoarele părţi componente:
    1) aspecte introductive:
    se indică denumirea, numărul, data aprobării actului normativ, data şi sursa publicării, data intrării în vigoare, precum şi temeiul legal al emiterii (adoptării), scopul (obiectivele) actului şi o descriere succintă a compartimentelor actului normativ;
    2) funcţionalitatea actului normativ:
    se menţionează dacă actul normativ produce efecte juridice (reglementează situaţii juridice), inclusiv care prevederi sînt aplicabile şi care nu (sau sînt parţial aplicabile), avînd la bază informaţiile statistice, practica administrativă, practica judiciară, opiniile şi avizele părţilor interesate, precum şi informaţii de altă natură deţinute oficial de autoritatea respectivă. În cazul în care actul normativ nu funcţionează, se indică cauzele (cum ar fi schimbarea situaţiei (circumstanţelor), reglementări nevalabile etc.);
    3) gradul de îndeplinire a obiectivelor şi a scopului actului normativ:
    se determină în temeiul punctului precedent (funcţionalitatea actului normativ), stabilindu-se dacă obiectivele şi scopul actului normativ sînt îndeplinite. De exemplu, actul normativ urmăreşte scopul facilitării activităţii într-un domeniu, dar, în urma introducerii pe parcursul acţiunii actului normativ a unor cerinţe riguroase (permise, autorizaţii, necesitatea utilajului etc.), în domeniul respectiv activează un cerc mai restrîns de persoane decît pînă la punerea în aplicare a actului normativ;
    4) modificările operate în actul normativ şi influenţa acestora asupra scopului şi esenţei actului normativ:
se estimează, similar punctului precedent, dacă modificările ulterioare operate în actul normativ au deviat de la scopul şi esenţa acestuia;
    5) gradul de punere în aplicare a cadrului juridic secundar necesar, pentru a asigura mecanismul de reglementare a actului normativ şi gradul de suficienţă a resurselor materiale, financiare şi umane pentru funcţionarea actului normativ:
    se identifică faptul adoptării şi aplicării cadrului juridic secundar, în scopul  asigurării integrale de către acesta a mecanismului reglementării, precum şi conformarea acestuia legislaţiei ierarhic superioare;
    se identifică cadrul instituţional relevant asigurării aplicării atît a actului normativ, cît şi a actelor subordonate, inclusiv implicaţiile materiale, financiare şi umane, necesare şi real disponibile pentru îndeplinirea prevederilor actului normativ;
    6) consecvenţa şi coerenţa actului normativ, inclusiv evaluarea practicii judecătoreşti:
se stabileşte dacă actul normativ nu conţine prevederi contradictorii sau prevederi care dublează sau care contravin prevederilor altor acte normative.  De asemenea, este estimată, practica judecătorească;
    7) neutralitatea actului normativ:
    actul, cu excepţia celor ce conţin norme excepţionale, trebuie să asigure proporţionalitatea dintre interesele publice şi cele private, precum şi să nu conţină reglementări în exces sub pretextul atingerii sau ocrotirii intereselor publice sau a unor interese private.  Opinia în cadrul acestui punct poate fi argumentată şi prin prisma lipsei sau existenţei obiecţiilor nesemnificative din partea sectorului privat sau asociativ;
    8) stabilitatea şi predictibilitatea actului normativ:
    se identifică frecvenţa revizuirii actului normativ şi dacă acesta a fost supus revizuirii conform unor criterii obiective şi nu au fost afectate scopul şi esenţa actului. Punctul respectiv se află în dependenţă directă de rezultatele obţinute de îndeplinirea subpunctului 4) al prezentului punct;
    9) eficienţa actului normativ:
    se demonstrează că actul normativ optează pentru soluţia celui mai mic cost al unei probleme clar definite.  De asemenea, se demonstrează prin date concrete că au fost obţinute performanţe;
    10) modul de consultanţă:
    în urma identificării principalelor părţi interesate (acestea sînt identificate conform cercului de subiecţi stabiliţi de actul normativ) şi a procesului de consultanţă cu acestea, se indică poziţia celor cărora le este adresat actul normativ. De asemenea, se analizează şi se generalizează propunerile şi obiecţiile parvenite pe pagina web oficială a autorităţii, anexînd un tabel care conţine propunerile (obiecţiile) şi viziunea autorităţii responsabile;
    11) concluzii şi recomandări:
    se indică succint concluziile punctelor precedente şi, în mod obligatoriu, se face claritate referitor la:
    a) gradul de aplicare а prevederilor actului normativ monitorizat (funcţionalitatea actului normativ);
    b) faptul dacă au fost atinse scopurile expuse în actul normativ sau cele care au fost invocate în procesul de elaborare a acestuia;
    c) faptul dacă în procesul de aplicare a actului normativ nu au apărut efecte negative care împiedică aplicarea acestuia sau ar putea afecta acţiunea lui în viitor;
    d) necesitatea măsurilor urgente de revizuire a actului normativ şi aspectele ce trebuie îmbunătăţite.
    9. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice prezintă Raportul de monitorizare a procesului de implementare a legislaţiei coordonatorului procesului de monitorizare. Raportul, în termen de 3 zile lucrătoare de la prezentare, se publică pe pagina web oficială a autorităţii care a efectuat monitorizarea, precum şi pe pagina web oficială a coordonatorului procesului de monitorizare a implementării legislaţiei.  Persoanele interesate se pot expune asupra Raportului, prezentînd opiniile lor autorităţii responsabile şi/sau coordonatorului procesului de monitorizare a implementării legislaţiei.
    10. În cazul în care, în procesul de monitorizare a implementării actului normativ, s-a constatat necesitatea operării unor modificări, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice vor prezenta, în modul stabilit, Cancelariei de Stat, propuneri pentru a fi incluse în planurile de activitate ale Guvernului şi, conform competenţelor atribuite, elaborează proiectele de acte normative privind modificarea şi completarea actelor normative respective.
    11. În cazul în care, în procesul de monitorizare a implementării legislaţiei, s-a constatat necesitatea întreprinderii altor măsuri de asigurare a aplicării actului normativ, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice prezintă Guvernului, în termen de 15 zile lucrătoare, propunerile motivate privind măsurile ce urmează a fi întreprinse.