LPM66/2008
ID intern unic:  328620
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 66
din  27.03.2008
privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor
de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate
Publicat : 25.07.2008 în Monitorul Oficial Nr. 134-137     art Nr : 527     Data intrarii in vigoare : 25.10.2008
    MODIFICAT
   
LP101 din 26.05.16, MO169-183/24.06.16 art.355
    LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312


    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
    Articolul 1. Domeniul de reglementare şi cadrul juridic
    (1) Prezenta lege stabileşte norme ce ţin de înregistrarea, protecţia juridică şi utilizarea indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate.
    (2) Raporturile juridice apărute în urma înregistrării, protecţiei juridice şi utilizării indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, Codul Vamal al Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, de prezenta lege şi de alte acte normative.
    (3) În cazul în care tratatele internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaţionale.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    denumire geografică – nume geografic care desemnează locuri existente, regiuni sau ţări;
    indicaţie geografică – denumire a unei regiuni sau a unei localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această ţară şi care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice şi cel puţin una dintre ale cărui etape de producţie se desfăşoară în aria geografică delimitată;
    [Art.2 noțiunea modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    denumire de origine – denumire geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din această regiune, localitate, loc determinat sau ţară şi a cărui calitate sau caracteristici sînt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzînd  factorii naturali şi umani, ale cărui etape de producţie se desfăşoară, toate, în aria  geografică delimitată;
    [Art.2 noțiunea modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
   
etapă de producţie – producere, procesare sau preparare;
    [Art.2 noțiunea introdusă prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    arie limitrofă – arie aflată în imediata vecinătate a ariei geografice delimitate;
    [Art.2 noțiunea introdusă prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    specificitate – caracteristică sau ansamblu de caracteristici prin care un produs agricol sau alimentar se distinge în mod clar de alte produse agricole sau alimentare similare aparţinînd aceleiaşi categorii;
    tradiţional – utilizare dovedită pe piaţa naţională pentru o perioadă care permite transmiterea între generaţii; această perioadă este de cel puţin 30 de ani;
    [Art.2 noțiunea în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    specialitate tradiţională garantată – produs agricol sau alimentar tradiţional a cărui specificitate este recunoscută prin înregistrare conform prezentei legi;
    control oficial – orice formă de control efectuat de o autoritate competentă în vederea verificării conformităţii produselor cu caietul de sarcini pentru produsele cu denumire de origine protejată, cu indicaţie geografică protejată şi pentru specialităţile tradiţionale garantate;
    [Art.2 noțiunea modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Aranjamentul de la Lisabona – Aranjamentul de la Lisabona din 31 octombrie 1958 privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea internaţională a acestora;
    Birou Internaţional – Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale;
    înregistrare internaţională – înregistrare a unei denumiri de origine, efectuată conform Aranjamentului de la Lisabona;
    cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţională;
    Registru internaţional – colecţie oficială de date, ţinută de Biroul Internaţional, referitoare la înregistrările internaţionale a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de la Lisabona, indiferent de suportul pe care aceste date sînt păstrate.
    Articolul 3. Oficiul naţional
    (1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, denumită în continuare AGEPI, este oficiul naţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate care acordă pe teritoriul Republicii Moldova protecţie juridică indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate în condiţiile prezentei legi.
    (2) AGEPI:
    a) elaborează proiecte de acte legislative şi de alte acte normative în domeniul protecţiei indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, instrucţiuni, alte acte necesare aplicării prezentei legi;
    b) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, înregistrează indicaţiile geografice protejate, denumirile de origine protejate şi specialităţile tradiţionale garantate şi eliberează certificate privind dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice protejate şi a denumirilor de origine protejate, publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, denumit în continuare BOPI;
    [Art.3 al.(2), lit.b) modificată prin LP101 din 26.05.16, MO169-183/24.06.16 art.355]
    [Art.3 al.(2), lit.b) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    c) ţine registrele naţionale ale cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate şi registrele naţionale ale indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate;
    d) asigură completarea şi păstrarea colecţiilor naţionale de indicaţii geografice protejate, de denumiri de origine protejate şi de specialităţi tradiţionale garantate;
    e) este autoritatea competentă a Republicii Moldova în cadrul Uniunii Speciale a Ţărilor Membre la Aranjamentul de la Lisabona;
    f) exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.
    (3) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine cu ele relaţii de cooperare în domeniu.
Capitolul  II
PROTECŢIA JURIDICĂ, DREPTURILE CONFERITE
ŞI DECĂDEREA DIN PROTECŢIE
    Articolul 4. Prevederi generale de protecţie juridică
    Protecţia juridică a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate pe teritoriul Republicii Moldova se asigură în temeiul înregistrării lor la AGEPI, în modul stabilit de prezenta lege, sau în baza tratatelor internaţionale, inclusiv a acordurilor bilaterale, la care Republica Moldova este parte.
    Articolul 5. Protecţia denumirii de origine şi a indicaţiei
                       geografice
    (1) Poate fi protejată în calitate de denumire de origine denumirea geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:
    a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această ţară; şi
    b) a cărui calitate sau caracteristici sînt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzînd  factorii naturali şi cei umani; şi
    c) ale cărui etape de producție se desfășoară, toate, în aria geografică delimitată.
    [Art.5 al.(1), lit.c) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Poate fi protejată în calitate de indicaţie geografică denumirea unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:
    a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această ţară; şi
    b) care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice; şi
    c) cel puțin una dintre ale cărui etape de producție se desfășoară în aria geografică delimitată.
    [Art.5 al.(2), lit.c) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (3) Sînt, de asemenea, considerate denumiri de origine sau indicaţii geografice denumirile geografice sau negeografice tradiţionale ce desemnează un produs care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(1) sau (2).
    [Art.5 al.(3) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (4) Prin derogare de la alin.(1), sînt asimilate denumirilor de origine unele denumiri geografice în cazul cînd materia primă a produselor pe care le desemnează aceste denumiri provine dintr-o arie geografică mai vastă sau diferită de aria de prelucrare, cu condiţia ca:
    a) aria de producere a materiei prime să fie delimitată; şi
    b) să existe condiţii deosebite pentru producerea materiei prime; şi
    c) să existe un regim de inspecţie care să asigure respectarea condiţiilor prevăzute la lit.b).
    Denumirile în cauză trebuie să fi fost recunoscute  ca denumiri de origine înainte de 1 mai 2004.
    (5) În sensul alin.(4), sînt considerate drept materie primă doar animalele vii, carnea şi laptele.
    (6) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2) şi cu condiţia ca acest lucru să fie prevăzut în caietul de sarcini şi să fie efectuat sub supravegherea autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 33 alin. (1), strugurii destinaţi producerii vinurilor cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată pot fi procesaţi, transformaţi în vin (vinificaţi) în aria limitrofă.
    [Art.5 al.(6) introdus prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (7) Prin derogare de la prevederile alin. (2) şi cu condiţia ca acest lucru să fie prevăzut în caietul de sarcini şi să fie efectuat sub supravegherea autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 33 alin. (1), strugurii destinaţi producerii vinurilor cu indicație geografică protejată pot fi procesaţi, transformaţi în vin (vinificaţi) dincolo de aria limitrofă pînă la data de 31 decembrie 2020.
    [Art.5 al.(7) introdus prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (8) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi cu condiţia ca acest lucru să fie prevăzut în caietul de sarcini şi să fie efectuat sub supravegherea autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 33 alin. (1), un produs poate fi transformat în vin spumant sau în vin petiant cu denumire de origine protejată dincolo de aria limitrofă în cazul în care această practică era utilizată anterior datei de 25 octombrie 2008.
    [Art.5 al.(8) introdus prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 6. Protecţia specialităţii tradiţionale garantate
    (1) În calitate de specialitate tradiţională garantată poate fi protejat un produs agricol sau alimentar care:
    a)  este obţinut din materie primă tradiţională; sau
    b) se caracterizează printr-o compoziţie tradiţională; sau
    c) se caracterizează printr-un mod de producere şi/sau de prelucrare ce corespunde unui tip tradiţional de producere şi/sau de prelucrare.
    (2) Caracteristica sau ansamblul de caracteristici care determină specificitatea produsului trebuie să fie legate de proprietăţile intrinseci ale acestuia, cum ar fi proprietăţile sale fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice, de metoda de producţie sau de condiţiile specifice care prevalează pe durata producerii. Aspectul exterior al unui produs agricol sau alimentar nu este considerat a fi o caracteristică a specificităţii acestuia.
    (3) Specificitatea produsului nu poate să se limiteze nici la o compoziţie calitativă sau cantitativă, nici la un mod de producţie prevăzut de legislaţie, nici la normele stabilite de organismele de standardizare ori stabilite arbitrar. În acelaşi timp, această prevedere nu se aplică în cazul cînd prevederile legislaţiei sau normele menţionate au fost stabilite în scopul definirii specificităţii unui produs.
    (4) Pentru a fi înregistrată, denumirea specialităţii tradiţionale garantate trebuie:
    a) să fi fost utilizată în mod tradiţional pentru a desemna produsul specific; sau
    [Art.6 al.(4), lit.a) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    b) să indice caracterul tradiţional sau caracterul specific al produsului.
    [Art.6 al.(4), lit.b) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (5) Dacă denumirea specialităţii tradiţionale garantate solicitată spre înregistrare este utilizată de asemenea într-o altă regiune a Republicii Moldova sau într-o altă ţară, pentru a distinge produse comparabile sau produse care au o denumire identică ori similară, denumirea specialităţii tradiţionale garantate va fi însoţită de menţiunea „Fabricat potrivit tradiţiilor”, urmată imediat de numele regiunii sau ţării corespunzătoare denumirii solicitate spre înregistrare.
    [Art.6 al.(5) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (6) Denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate poate conţine un termen geografic fără a prejudicia dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate, dreptul asupra unei mărci sau alte drepturi de proprietate intelectuală.
    (7) Denumirea unui soi de plantă sau a unei rase de animale poate fi utilizată în denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate cu condiţia să nu inducă în eroare consumatorul în privinţa naturii produsului.
    Articolul 7. Motive de refuz la înregistrare
    (1) Sînt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate:
    a) în calitate de denumiri de origine – denumirile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.5 alin.(1) sau, după caz, la alin.(3), sau la alin.(4);
    b) în calitate de indicaţii geografice – indicaţiile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.5 alin.(2) sau, după caz, la alin.(3);
    c) în calitate de specialităţi tradiţionale garantate – produsele agricole sau alimentare care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.6;
    d) în calitate de denumiri de origine, indicaţii geografice şi denumiri de specialităţi tradiţionale garantate – denumirile care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
    e) în calitate de denumiri de origine şi indicaţii geografice – denumirile devenite generice.
    (2) O denumire nu poate fi înregistrată ca denumire de origine sau ca indicaţie geografică şi în cazul cînd ea:
    a) este identică sau similară cu o marcă anterior înregistrată pentru produse identice sau similare cu cele pentru care se solicită înregistrarea denumirii de origine sau indicaţiei geografice, în situaţia în care, ţinînd cont de reputaţia şi de renumele mărcii, precum şi de durata utilizării acesteia, înregistrarea va fi de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte identitatea adevărată a produsului;
    b) este în conflict cu denumirea total omonimă a unui soi de plante sau a unei rase de animale pentru produse comparabile, dacă se demonstrează, înainte de expirarea termenului de opoziţie prevăzut la art.22, că soiul sau rasa în cauză, în afara ariei delimitate şi înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, a făcut deja obiectul unei producţii comerciale, astfel încît consumatorii riscă să confunde cu soiul sau cu rasa produsele ce poartă denumirea înregistrată.
    (3) O denumire omonimă sau parţial omonimă cu o denumire deja  protejată conform prezentei legi va putea fi refuzată la înregistrare dacă, ţinînd cont de uzanţele locale şi tradiţionale şi de riscul efectiv de confuzie, ea creează în percepţia consumatorului impresia eronată că produsele sînt originare din alt teritoriu, chiar dacă denumirea în cauză este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care sînt originare produsele agricole sau alimentare pe care aceasta le desemnează.
    (4) În calitate de specialitate tradiţională garantată nu poate fi înregistrat un produs agricol sau alimentar a cărui specificitate rezidă în provenienţa sa ori în originea sa geografică. Totuşi, utilizarea termenilor geografici în denumire este autorizată fără a aduce prejudicii altor drepturi de proprietate intelectuală anterior dobîndite, în special celor referitoare la mărci, la denumiri de origine protejate şi la indicaţii geografice protejate.
    (5) Nu poate fi înregistrată o specialitate tradiţională garantată a cărei denumire exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar, în sensul art.6  alin.(4) lit.b), care:
    a) face referinţă numai la cerinţe de ordin general, utilizate pentru un ansamblu de produse agricole sau alimentare, sau la cele prevăzute în actele normative în vigoare;
    b) este înşelătoare, cum ar fi o denumire ce face referinţă la o caracteristică evidentă a produsului sau la o caracteristică ce nu corespunde caietului de sarcini şi astfel apare riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracteristicile produsului.
    (6) În sensul prezentei legi, prin denumire devenită generică se înţelege denumirea unui produs care, chiar dacă conţine o indicaţie a locului sau a regiunii unde acest produs a fost iniţial fabricat sau comercializat ori constituie o derivată a unei asemenea indicaţii, şi-a pierdut sensul său primar şi a devenit în Republica Moldova denumirea comună a unui produs ori indică specia, calitatea, categoria sau orice altă proprietate sau caracteristică a acestuia.
    (7) Pentru a stabili dacă o denumire a devenit generică, se va ţine cont de toţi factorii, în special de:
    a) situaţia existentă în zona de unde provine denumirea şi în zonele de consum;
    b) prevederile legislaţiei naţionale din domeniu sau, după caz, de prevederile legislaţiei din ţara de origine a denumirii corespunzătoare.
    Articolul 8. Caietul de sarcini
    (1) Pentru a beneficia de o denumire de origine protejată sau de o indicaţie geografică protejată ori pentru a fi recunoscut ca specialitate tradiţională garantată, un produs trebuie să fie conform condiţiilor stabilite într-un  caiet de sarcini, omologat printr-o decizie a autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 34 alin. (1).
    [Art.8 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Caietul de sarcini pentru o denumire de origine sau pentru o indicaţie geografică trebuie să conţină:
    a) denumirea de origine sau indicaţia geografică solicitată spre înregistrare;
    b) denumirea şi descrierea produsului, inclusiv, dacă este cazul, a materiei prime, precum şi principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice şi/sau organoleptice ale produsului;
    c) delimitarea ariei geografice şi, dacă este cazul, elemente care să indice respectarea prevederilor art.5 alin.(4);
    d) elemente care să ateste că produsul provine din aria geografică delimitată, în sensul art.5 alin.(1) sau (2), după caz;
    e) descrierea metodei de obţinere a produsului şi, dacă este cazul, a metodelor locale, loiale şi constante, de obţinere a acestuia, precum şi descrierea elementelor referitoare la ambalaj, dacă solicitantul constată şi justifică necesitatea ambalării produsului în aria geografică delimitată, pentru a păstra calitatea, pentru a garanta originea sau pentru a asigura controlul;
    f) elemente care să justifice, după caz:
    - legătura dintre calitatea sau caracteristicele produsului şi mediul geografic, în sensul art.5 alin.(1) lit.b), sau;
    - legătura dintre o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ale produsului şi originea sa geografică, în sensul art.5 alin.(2) lit.b);
    g) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau ale organismelor abilitate să verifice respectarea prevederilor caietului de sarcini, precum şi precizarea misiunii lor;
    h) orice reguli specifice de etichetare a produsului în cauză;
    i) oricare alte eventuale cerinţe, stabilite de lege, ce trebuie respectate.
    (3) Caietul de sarcini pentru o specialitate tradiţională garantată trebuie să conţină:
    a) denumirea propusă spre înregistrare, în versiunile lingvistice corespunzătoare;
    b) descrierea produsului, inclusiv principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice care demonstrează caracterul specific al acestuia;
    c) descrierea metodei de producţie care trebuie respectată de producători, inclusiv natura şi caracteristicile materiilor prime sau ale ingredientelor utilizate, după caz, precum şi metoda prin care este preparat produsul; şi
    d) elementele esenţiale care definesc caracterul tradiţional al produsului.
    [Art.8 al.(3) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 9. Dreptul la protecţie 
    (1) O denumire de origine, o indicaţie geografică sau o specialitate tradiţională garantată va fi înregistrată dacă:
    a) corespunde prevederilor art.5 sau art.6, după caz, precum şi art.8, şi nu este exclusă de la protecţie în temeiul prevederilor art.7;
    b) cererea de înregistrare corespunde cerinţelor stabilite în prezenta lege.
    (2) Doar un grup este în drept să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate. În sensul prezentei legi, prin „grup” se înţelege orice asociere, indiferent de forma sa juridică, alcătuită în principal din producători sau prelucrători ai produselor specificate în cerere. Regulile specifice aplicate grupului se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, denumit în continuare Regulament, aprobat de Guvern.
    La un grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate se pot asocia şi alte părţi interesate.
    O persoană, fizică sau juridică, ori o autoritate competentă desemnată în conformitate cu art. 34 alin. (1) poate fi asimilată unui grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate în condiţiile stabilite în Regulament.
    [Art.9 al.(2) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (3) Un grup poate depune cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate numai pentru produsele pe care le produce sau le obţine el însuşi ori, în cazul unei autorităţi competente desemnate în conformitate cu art. 34 alin. (1) – doar pentru produsele ce ţin de domeniile reglementate de autoritatea menţionată.
    [Art.9 al.(3) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (4) Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate va aparţine în comun persoanelor care produc, prelucrează şi prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.
    (5) Dreptul de utilizare a unei indicaţii geografice protejate va aparţine în comun persoanelor care produc şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.
    (6) Orice persoană fizică sau orice persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, din aria geografică delimitată corespunzătoare, care produce produse în conformitate cu prevederile caietului de sarcini pentru o denumire de origine protejată sau pentru o indicaţie geografică protejată dobîndeşte dreptul de utilizare a acesteia în condiţiile prezentei legi şi ale Regulamentului.
    [Art.9 al.(6) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
   
(7) O denumire înregistrată ca specialitate tradiţională garantată poate fi utilizată de orice persoană fizică sau juridică care comercializează un produs ce este conform cu caietul de sarcini corespunzător.
    [Art.9 al.(7) introdus prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 10. Durata protecţiei
    [Art.10 titlul modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (1) Durata protecţiei unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate începe din data de depozit a cererii şi este nelimitată.
    (2) Dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se dobîndeşte şi se menţine doar pentru perioada în care se respectă condiţiile prevăzute în caietul de sarcini pentru produsul respectiv.
    [Art.10 al.(2) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    [Art.10 al.(3) abrogat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    [Art.10 al.(4) abrogat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (5) Autorităţile competente desemnate în conformitate cu art. 34 alin. (1), în termen de 5 zile lucrătoare, vor comunica AGEPI datele despre persoanele fizice sau juridice care au dobîndit dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate, precum şi despre orice modificare referitoare la acest drept, pentru înscrierea acestor date în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate, după caz, şi pentru publicarea acestora în BOPI.
    [Art.10 al.(5) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 11. Efectele înregistrării denumirilor de origine
                         şi indicaţiilor geografice
    (1) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate sînt protejate contra oricărei:
    a) utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse neacoperite de înregistrare:
    - în măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire; sau
    - în măsura în care această utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii protejate;
    b) uzurpări, imitări sau evocări, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie, cum ar fi “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” ori de alte expresii similare;
    c) indicaţii false sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate sau pe documentele aferente produsului respectiv, precum şi contra utilizării în calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în privinţa originii produsului;
    d) practici susceptibile să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului.
    Dacă o denumire înregistrată conţine în sine denumirea generică a unui produs, utilizarea acestei denumiri generice pentru produsele corespunzătoare nu se consideră contrară lit.a) sau b).
    (2)  Denumirile protejate nu pot deveni generice.
    (3) Denumirea de origine şi indicaţia geografică înregistrate nu pot fi cesionate, licenţiate şi nu pot face obiectul unor drepturi reale.
    [Art.11 al.(3) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (4) Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Denumire de origine protejată” sau „Indicaţie geografică protejată” şi a simbolurilor naţionale asociate acestora.
    Articolul 12. Efectele înregistrării specialităţilor
                         tradiţionale garantate
    (1) Denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate în conformitate cu prezenta lege sînt protejate împotriva oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări şi împotriva oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul.
    [Art.12 al.(1) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Se interzice folosirea în comerţ a denumirilor de produse care ar putea fi confundate cu denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate în conformitate cu prezenta lege.
    [Art.12 al.(2) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (3) Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Specialitate tradiţională garantată” şi a simbolului naţional asociat acesteia.
    Articolul 13. Încetarea protecţiei şi decăderea din drepturi
    (1) Drepturile obţinute în temeiul înregistrării vor înceta:
    a) cu efect retroactiv, din data de depozit a cererii, în cazul în care înregistrarea este anulată;
    b) cu efect retroactiv, din data începerii procedurii de revocare, în cazul în care protecţia este revocată.
    (2) Dacă a fost efectuată contrar prevederilor prezentei legi, înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi anulată.
    (3) Protecţia denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va fi revocată dacă:
    a) în urma schimbării sau dispariţiei factorilor naturali şi/sau umani specifici ariei geografice delimitate, menţionate la art.5, a devenit imposibilă obţinerea de produse ce corespund caietului de sarcini;
    b) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în ţara de origine, în cazul în care aria geografică se află într-o altă ţară;
    c) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (4) Protecţia denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi revocată dacă autoritatea competentă desemnată în conformitate cu art. 34 alin. (1) va constata neconcordanţe între caracteristicile reale ale produsului şi prevederile respective din caietul de sarcini, în cazul în care acestea nu pot fi remediate în nici un mod.
    [Art.13 al.(4) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (5) Dreptul de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va înceta:
    [Art.13 al.(5) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    a) în condiţiile prevăzute la alin.(1);
    b) în cazul lichidării persoanei juridice sau decesului persoanei fizice care deţine acest drept;
    c) în cazul în care deţinătorul dreptului de utilizare renunţă la acest drept printr-o declaraţie scrisă, depusă la autoritatea competentă desemnată în conformitate cu art. 34 alin. (1) – din data depunerii declaraţiei de renunţare;
    [Art.12 al.(2), lit.c) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    d) în baza deciziei autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 34 alin. (1), în cazul în care acesta va constata nerespectarea prevederilor caietului de sarcini.
    [Art.12 al.(2), lit.d) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
Capitolul  III
ÎNREGISTRAREA INDICAŢIILOR GEOGRAFICE,
DENUMIRILOR DE ORIGINE ŞI SPECIALITĂŢILOR
TRADIŢIONALE GARANTATE

    Articolul 14. Depunerea cererii de înregistrare
    (1) Cererea de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate, denumită în continuare cerere, se depune la AGEPI de către un grup ce corespunde prevederilor art.9 alin.(2).
    (2) Cererea se depune pe un formular-tip aprobat de AGEPI. Cererea şi documentele anexate la ea se prezintă în limba moldovenească. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în altă limbă, traducerea lor în limba moldovenească se prezintă în termen de 2 luni de la data depunerii cererii.
    (3) Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.
    Articolul 15. Reprezentarea
    (1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul principal, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant împuternicit printr-o procură.
    (2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova vor fi reprezentate în faţa AGEPI, în orice procedură stabilită de prezenta lege, de un mandatar autorizat împuternicit printr-o procură.
    (3) Mandatarii autorizaţi activează în conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.
    Articolul 16. Condiţiile pe care trebuie să le 
                          îndeplinească cererea de înregistrare
    (1) Cererea de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice va conţine:
    a) numele şi adresa solicitantului;
    b) caietul de sarcini specificat la art.8 alin.(2), omologat prin decizia autorităţii competente;
    c) un document unic în care figurează:
    - elementele principale ale caietului de sarcini: denumirea a cărei înregistrare se solicită, o descriere a produsului, inclusiv, dacă este cazul, regulile specifice aplicabile ambalajului şi etichetării produsului, precum şi o descriere succintă a delimitării ariei geografice;
    - o descriere a legăturii produsului cu mediul geografic sau cu originea geografică în sensul art.5 alin.(1) sau (2), după caz, inclusiv, dacă este cazul, elementele specifice ale descrierii produsului sau metodei de producţie, care justifică această legătură.
    (2) Cererea de înregistrare a unei specialităţi tradiţionale garantate va conţine:
    a) numele şi adresa solicitantului;
    b) caietul de sarcini specificat la art.8 alin.(3), omologat prin decizia autorităţii competente;
    c) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau organismelor abilitate cu verificarea respectării prevederilor caietului de sarcini, precum şi sarcinile precise ale acestora;
    d) documentele ce probează specificitatea şi caracterul tradiţional al produsului.
    (3) Cererea care se referă la o arie geografică situată în afara Republicii Moldova, pe lîngă elementele prevăzute la alin.(1) lit.a) şi c) sau, după caz, la alin.(2),  va fi însoţită de dovada înregistrării, în ţara de origine, a acestei denumiri de origine, indicaţii geografice sau, după caz, specialităţi tradiţionale garantate.
    (4) Cererea menţionată la alin.(1) sau  (2) va fi însoţită de dovada achitării taxei de depunere a cererii.
    (5) La cererea depusă prin mandatar autorizat sau prin alt reprezentant se anexează procura de reprezentare.
    (6) Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înregistrare a unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate, precum şi a documentelor anexate la cerere, se stabilesc în Regulament.
    Articolul 17. Data de depozit
   Dată de depozit a cererii de înregistrare a unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea cu respectarea prevederilor art.16 alin.(1) sau, după caz, alin.(2) sau (3), precum şi alin.(4).
    Articolul 18. Retragerea şi modificarea cererii
    (1) Solicitantul, oricînd, pînă la data adoptării deciziei de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate, este în drept să solicite la AGEPI:
    [Art.18 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    a) retragerea cererii;
    b) modificarea, completarea, precizarea sau corectarea documentelor cererii, cu condiţia ca aceste acţiuni să nu implice modificarea caietului de sarcini.
    [Art.18 al.(1), lit.b) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Completările şi/sau precizările care modifică substanţial denumirea solicitată spre înregistrare nu se admit şi nu se iau în considerare, ele pot constitui obiectul unei noi cereri de înregistrare.
    [Art.18 al.(2) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (3) Dacă cererea a fost deja publicată, datele privind retragerea acesteia, precum şi modificările operate se publică în BOPI.
    (4) Procedurile menţionate la alin.(1) sînt supuse plăţii taxelor stabilite, cu excepţia cazului cînd acestea au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.
    (5) Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii pentru efectuarea acţiunilor specificate la alin.(1) se stabilesc în Regulament.
    Articolul 19. Procedura de examinare a cererii
    (1) AGEPI examinează dacă cererea depusă în conformitate cu prevederile art.16 este justificată şi dacă întruneşte condiţiile de protecţie stabilite de prezenta lege. Examinarea nu trebuie să dureze mai mult de 12 luni.
    (2) Procedura de examinare, specificată la alin.(1), include examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii şi examinarea de fond.
    (3) Pe durata perioadei de examinare a cererii, AGEPI are dreptul să ceară de la solicitant unele completări sau precizări la materialele cererii fără de care examinarea nu poate fi efectuată. În cazul notificării solicitantului, termenul cuprins între data notificării şi data recepţionării de către AGEPI a răspunsului la notificare nu se ia în considerare la calcularea termenului prevăzut la alin.(1).
    (4) Materialele solicitate în conformitate cu alin.(3) vor fi prezentate în termen de 2 luni de la data primirii notificării.
    (5) Dacă, în termenul prevăzut la alin.(4), solicitantul nu a prezentat materialele solicitate sau nu a depus o cerere de prelungire a termenului respectiv, cererea se consideră retrasă, fapt ce se notifică solicitantului. Cererea de prelungire a termenului va fi însoţită de dovada achitării taxelor stabilite. Condiţiile prelungirii termenelor se stabilesc în Regulament.
    Articolul 20. Examinarea respectării condiţiilor de
                         depunere a cererii
    (1) În termen de o lună de la data depunerii cererii, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.17 pentru atribuirea unei date de depozit.
    (2) În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI:
    a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.17, dacă se constată că cererea întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;
    b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă pentru remedierea acestora un termen de 2 luni de la data depunerii cererii dacă se constată că cererea nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.
    (3) În urma notificării specificate la alin.(2) lit.b), AGEPI:
    a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile dacă solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;
    b) consideră cererea nedepusă, fapt ce este notificat solicitantului, dacă acesta nu remediază iregularităţile constatate în termenul prescris.
    (4) AGEPI înscrie datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a denumirilor de origine, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice sau, după caz, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a specialităţilor tradiţionale garantate.
    (5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în registru, AGEPI examinează:
    a) dacă solicitantul corespunde condiţiilor prevăzute la art.9 alin.(2) şi în Regulament;
    b) corespunderea caietului de sarcini prevederilor art.8 şi ale Regulamentului;
    c) conformitatea documentelor anexate la cerere cu prevederile prezentei legi şi ale Regulamentului;
    d) dacă taxele pentru acţiunile prevăzute de lege au fost achitate în cuantumurile şi în termenele stabilite.
    (6) În urma examinării efectuate conform alin.(5), AGEPI:
    a) acceptă cererea în vederea publicării dacă se constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(5);
    b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să le remedieze în termen de 2 luni de la data notificării dacă se constată că cererea nu îndeplineşte condiţiile stipulate la alin.(5).
    (7) Dacă, în urma notificării conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise sau nu depune o cerere de prelungire a termenului respectiv, cererea se  consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.  
    Articolul 21. Publicarea cererii
    În cazul în care condiţiile stabilite la art.20 alin.(6) lit.a)  sînt îndeplinite, datele privind cererea se publică în BOPI. Elementele cererii care se publică sînt stabilite în Regulament.
    Articolul 22. Opoziţia
    (1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii, orice persoană care are un interes legitim este în drept să formuleze o opoziţie la înregistrare.
    (2) Opoziţia argumentată va fi prezentată în scris la AGEPI, fiind însoţită de dovada achitării taxei stabilite. Dacă taxa nu este achitată în termen, se consideră că opoziţia nu a fost formulată. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.
    (3) Sînt admisibile spre examinare doar opoziţiile parvenite la AGEPI în termenul fixat la alin.(1).
    (4) Opoziţia formulată împotriva înregistrării denumirii de origine sau indicaţiei geografice este admisibilă numai dacă:
    a) demonstrează că nu sînt respectate condiţiile menţionate la art.5 alin.(1) ori (2), după caz; sau
    b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare va fi contrară prevederilor art.7 alin.(1) lit.d) sau art.7 alin.(2) ori (3); sau
    c) demonstrează că înregistrarea denumirii solicitate va prejudicia existenţa unei denumiri total sau parţial omonime sau a unei mărci de produse sau servicii ori existenţa produselor care se află legal pe piaţă de cel puţin 5 ani pînă la publicarea cererii, prevăzută la art.21; sau
    d) prezintă dovezi care permit să se conchidă că denumirea solicitată spre înregistrare este generică în sensul art.7 alin.(6).
    (5) Opoziţia formulată împotriva înregistrării specialităţii tradiţionale garantate este admisibilă doar dacă:
    a) arată nerespectarea condiţiilor menţionate la art. 6; sau
    b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare va fi contrară prevederilor art. 7 alin. (4) şi (5); sau
    c) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare este folosită într-o manieră legală, notorie şi semnificativă din punct de vedere economic pentru produse agricole sau alimentare similare.
    [Art.22 al.(5) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 23. Examinarea de fond
    (1) În cadrul examinării de fond a cererii, AGEPI examinează:
    a) dacă nu sînt motive de refuz specificate la art.7;
    b) opoziţiile depuse conform art.22.
    (2) În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare, după caz, a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate ori de respingere a cererii. Decizia se notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.
    (3) Procedura de examinare a cererii este supusă achitării taxelor stabilite.
    Articolul 24. Examinarea opoziţiei
    (1) Dacă opoziţia este admisibilă în sensul art.22 alin.(3), AGEPI notifică acest fapt solicitantului, care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea  să-şi exprime punctul de vedere, şi invită părţile să procedeze la consultări pentru a ajunge la un acord.
    (2) Dacă între opozant şi solicitant a intervenit un acord, acesta trebuie să fie comunicat AGEPI, fiind însoţit de cîte un aviz din ambele părţi. Dacă acordul menţionat nu atrage după sine modificarea datelor publicate conform art.21 sau modificările operate sînt nesemnificative, AGEPI ia în considerare acordul stabilit şi efectuează procedurile prevăzute la art.26. În caz contrar, AGEPI procedează la o nouă examinare conform procedurilor stabilite la art.19.
    (3) Dacă părţile nu au ajuns la un acord, AGEPI examinează opoziţia în conformitate cu alin.(4)–(7) şi adoptă o decizie ţinînd cont de uzanţele şi tradiţiile locale şi de riscul efectiv de confuzie.
    (4) AGEPI examinează admisibilitatea opoziţiei, apreciază argumentele părţilor. Criteriile vizate la art.22 alin.(4) lit.b)–d) sau, după caz, la alin.(5) sînt apreciate în raport cu teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul unor drepturi de proprietate intelectuală, în raport cu drepturile protejate pe teritoriul Republicii Moldova.
    (5) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani înainte de data publicării cererii conform art.21, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări reale în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge.
    (6) Examinarea opoziţiei poate fi suspendată la cererea motivată a unei părţi pe un termen ce nu depăşeşte 6 luni.
    (7) Dacă în urma examinării opoziţia este admisă, AGEPI respinge cererea de înregistrare, în caz contrar, respinge opoziţia, fapt care se comunică părţilor.
    Articolul 25. Respingerea cererii
    (1) AGEPI emite decizia de respingere a cererii de înregistrare dacă:
    a) în urma examinării efectuate în conformitate cu art.23, se constată că denumirea solicitată nu întruneşte condiţiile stabilite de prezenta lege pentru a fi înregistrată, după caz, în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică ori că produsul solicitat spre înregistrare nu întruneşte condiţiile stabilite de prezenta lege pentru a fi înregistrat în calitate de specialitate tradiţională garantată;
    b) opoziţia împotriva înregistrării a fost admisă.
    (2) În cazul în care denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică conţine unul sau mai mulţi termeni generici, iar includerea acestor elemente în denumire poate crea dubii în privinţa ariei de protecţie a acesteia, AGEPI cere, drept condiţie pentru înregistrare, ca solicitantul să declare că nu invocă nici un drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se publică odată cu publicarea cererii de înregistrare a denumirii solicitate sau, după caz, odată cu publicarea datelor privind înregistrarea acesteia.
    (3) În cazul în care  o cerere este respinsă pe motiv că denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică este generică, AGEPI publică informaţia respectivă în BOPI.
    (4) Decizia de respingere nu va fi adoptată înainte de a-i oferi solicitantului posibilitatea de retragere sau de modificare a cererii ori de expunere a punctului de vedere referitor la motivele de refuz.
    Articolul 26.  Înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei
                           geografice sau specialităţii tradiţionale garantate
    [Art.26 titlul modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (1) În cazul în care, în urma examinării cererii conform art.20 şi 23, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nici o opoziţie sau contestaţie împotriva înregistrării ori opoziţiile sau contestaţiile depuse au fost respinse, AGEPI decide înregistrarea:
    a) denumirii de origine – în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate;
    b) indicaţiei geografice – în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate;
    c) specialităţii tradiţionale garantate – în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate.
    [Art.26 al.(1), lit.c) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) În termen de 3 luni de la data adoptării deciziei de înregistrare, AGEPI eliberează solicitantului, la cerere, fără achitarea taxei, certificatul privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate.
    [Art.26 al.(2) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (3) Datele referitoare la înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate, precum şi datele referitoare la deţinătorii dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se publică în BOPI.
    [Art.26 al.(4) abrogat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 27. Registrele
    (1) AGEPI ţine Registrul naţional al cererilor de înregistrare a denumirilor de origine, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a specialităţilor tradiţionale garantate, Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate şi Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate. În registre se înscriu datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege şi de Regulament. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în registre se publică în BOPI.
    (2) Registrele menţionate la alin.(1) sînt deschise consultării publice.
    (3) AGEPI poate elibera extrase din registre, la cerere, cu condiţia achitării taxei stabilite.
    Articolul 28. Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală 
    Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală este publicaţia periodică oficială, editată de AGEPI, în care se publică:
    a) date referitoare la obiectele de proprietate industrială înscrise în registrele naţionale, inclusiv cele referitoare la denumirile de origine, la indicaţiile geografice şi la specialităţile tradiţionale garantate, precum şi alte informaţii cu privire la acestea, a căror publicare este prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative în domeniu;
    b) acte normative naţionale şi internaţionale, comunicări şi informaţii de ordin general, precum şi orice alte informaţii din domeniul proprietăţii industriale.
    [Art.28 modificat prin LP101 din 26.05.16, MO169-183/24.06.16 art.355]
Capitolul  IV
CONTESTAREA. CONFLICTELE CU
ALTE DREPTURI. CONTROLUL
    Articolul 29. Contestarea deciziilor privind cererile de
                         înregistrare a denumirilor de origine, a
                         indicaţiilor geografice şi a specialităţilor
                         tradiţionale garantate
    (1) Orice decizie privind cererile de înregistrare a denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice sau a specialităţilor tradiţionale garantate poate fi contestată de către părţi în termen de 2 luni de la data recepţionării ei sau de către persoanele terţe care deţin informaţia referitor la înregistrarea în cauză – în termenul cuprins între data emiterii deciziei şi data înregistrării acestora. Contestaţia are efect suspensiv.
    (2) Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.
    (3) Contestaţia, prezentată în scris şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.
    (4) Comisia de contestaţii emite hotărîri şi încheieri conform competenţei.
    Articolul 30. Examinarea contestaţiei
    (1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să-şi prezinte observaţiile referitor la comunicările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea contestaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică normele Codului de procedură civilă.
    (2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii va emite una din următoarele hotărîri:
    a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate;
    b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate.
    (3) Hotărîrea Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării.
    (4) Hotarîrea Comisiei de contestaţii se comunică parţilor şi poate fi atacată la judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI în termenele prevăzute de lege.
    [Art.30 al.(4) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 31. Utilizarea denumirilor omonime
    Utilizarea unor indicaţii geografice sau a unor denumiri de origine omonime înregistrate este autorizată numai în cazul cînd denumirea omonimă înregistrată ulterior este suficient de clar diferenţiată de cea înregistrată anterior, ţinînd cont de necesitatea de a asigura un tratament echitabil producătorilor şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.
    Articolul 32. Relaţiile dintre denumiri de origine,
                         indicaţii geografice şi mărci
    (1) În cazul în care o denumire de origine sau o indicaţie geografică este protejată în conformitate cu prezenta lege, cererea de înregistrare a unei mărci ce corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la art.11 şi care se referă la aceeaşi categorie de produse va fi refuzată, cu condiţia ca cererea de înregistrare a mărcii să fi fost depusă după data începerii protecţiei denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.
    (2) Mărcile înregistrate contrar dispoziţiilor alin.(1) vor fi anulate.
    (3) Utilizarea unei mărci care corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la art.11, depuse spre înregistrare sau înregistrate cu bună-credinţă înainte de data începerii protecţiei, după caz, a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, poate continua în pofida înregistrării denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, dacă nu există motive temeinice de anulare a mărcii sau de decădere din drepturi a titularului, în conformitate cu legislaţia în domeniul mărcilor. În acest caz, denumirea de origine sau indicaţia geografică poate fi utilizată concomitent cu marca vizată.
    Articolul 33. Controlul oficial
    (1) Guvernul desemnează, în corespundere cu legislaţia în vigoare, autorităţile competente cărora le revine responsabilitatea controalelor oficiale efectuate în scopul verificării conformităţii cu caietele de sarcini corespunzătoare a produselor cu denumire de origine protejată, cu indicaţie geografică protejată şi a specialităţilor tradiţionale garantate.
    [Art.33 al.(1) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
   
(11) În sensul prezentei legi, controlul oficial vizează:
    a) verificarea conformităţii unui produs cu caietul de sarcini corespunzător;
    b) supravegherea utilizării denumirilor înregistrate pentru a descrie produsele plasate pe piaţă în conformitate cu art. 11 – în cazul denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice şi în conformitate cu art. 12 – în cazul specialităţilor tradiţionale garantate.
    [Art.33 al.(11) introdus prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Orice producător care respectă dispoziţiile prezentei legi este în drept să beneficieze de un sistem de control oficial.
    (3) AGEPI publică în BOPI şi actualizează periodic denumirile şi adresele autorităţilor şi organismelor menţionate la alin.(1) din prezentul articol şi la art.34.
    Articolul 34. Controlul respectării caietului de sarcini
    (1) Guvernul desemnează, pentru diferite categorii de produse, autorităţile competente abilitate cu atribuţii şi responsabilităţi privind omologarea caietelor de sarcini, definitivarea principiilor generale,  aprobarea etapelor şi procedurilor de control în scopul asigurării respectării caietelor de sarcini în conformitate cu prevederile prezentei legi.
    (2) Controlul respectării caietelor de sarcini pentru denumirile de origine și indicațiile geografice a căror arie geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova și pentru specialitățile tradiționale garantate produse pe teritoriul Republicii Moldova va fi asigurat de autoritatea competentă desemnată în conformitate cu art. 33 alin. (1).
    [Art.34 al.(2) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (3) Controlul respectării caietelor de sarcini pentru denumirile de origine și indicațiile geografice a căror arie geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova și pentru specialitățile tradiționale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova va fi asigurat de autoritatea desemnată de țara de origine.
    [Art.34 al.(3) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    [Art.34 al.(4) abrogat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (5) Cheltuielile aferente controlului respectării caietului de sarcini sînt suportate de producătorii vizaţi de acest control.
    Articolul 35. Denumiri, menţiuni şi simboluri
    (1) O denumire de origine sau o indicaţie geografică protejată în conformitate cu prezenta lege poate fi utilizată doar de către persoanele care deţin dreptul de utilizare a acesteia.
    (2) Produsele originare din Republica Moldova comercializate sub o denumire protejată în conformitate cu prezenta lege pot fi marcate cu menţiunile „Denumire de origine protejată” sau „Indicaţie geografică protejată” şi/sau cu simbolurile naţionale asociate acestora, aprobate de Guvern.
    (3) Produsele originare din alte ţări comercializate sub o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată în conformitate cu prezenta lege pot fi, de asemenea, marcate conform prevederilor alin.(2).     (4) Doar producătorii care respectă caietul de sarcini sînt în drept să facă referinţă la o specialitate tradiţională garantată pe etichete, în publicitate sau în documentele aferente produsului agricol sau alimentar.
    (5) În cazul cînd se face referinţă la o specialitate tradiţională garantată pe eticheta produsului agricol sau alimentar fabricat în Republica Moldova, denumirea produsului va fi însoţită de menţiunea „Specialitate tradiţională garantată” şi/sau de simbolul naţional asociat acesteia, aprobat de Guvern.
    (6) Pentru specialităţile tradiţionale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova, menţiunea specificată la alin.(5) este facultativă.
    Articolul 36. Condiţii de utilizare a denumirilor
                         specialităţilor tradiţionale garantate
    (1) Începînd cu data publicării informaţiei referitoare la înregistrarea specialităţii tradiţionale garantate, denumirea înregistrată în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate poate fi utilizată doar pentru desemnarea produsului agricol sau alimentar ce corespunde caietului de sarcini în calitate de specialitate tradiţională garantată, cu respectarea prevederilor art. 35 alin. (4), (5) şi (6).
    [Art.36 al.(1) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    [Art.36 al.(2) abrogat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (3) Pentru denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate într-o singură limbă, grupul solicitant poate prevedea în caietul de sarcini că, la comercializarea produsului, este posibil să figureze pe etichetă, pe lîngă denumirea produsului în limba originală, o menţiune în alte limbi care precizează că produsul a fost obţinut conform tradiţiilor regiunii sau ţării de unde provine cererea.
    Articolul 37. Modificarea caietului de sarcini
    (1) Un grup care corespunde prevederilor art. 9 alin. (2) şi care are un interes legitim poate solicita înscrierea modificărilor în caietul de sarcini şi, dacă este cazul, în documentul unic, menționat la art. 16 alin. (1) lit. c), pentru o denumire de origine, pentru o indicaţie geografică sau pentru o specialitate tradiţională garantată, după caz. Cererea corespunzătoare va conţine o descriere a modificărilor solicitate şi justificarea acestora.
    (2) Cererea de înscriere a modificărilor conform alin. (1) din prezentul articol va fi însoţită de:
    a) o decizie a autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 34 alin. (1) privind aprobarea modificărilor, dacă aria geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova;
    b) dovada operării modificărilor respective în ţara de origine, dacă aria geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova.
    (3) În cazul în care modificarea caietului de sarcini, solicitată conform  alin. (1), atrage după sine una sau mai multe modificări care nu sînt minore, cererea de înscriere a modificărilor este supusă examinării, publicării, precum şi este deschisă formulării opoziţiilor.
    (4) Cererile de înscriere a modificărilor depuse de solicitanţii autohtoni din sectorul vitivinicol, precum și opoziţiile referitoare la aceste cereri se prezintă de către un grup, în sensul prevederilor art. 9 alin. (2), sau de către opozant, după caz, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi se examinează conform procedurii aprobate de către acesta. În cazul aprobării modificărilor solicitate, autoritatea menţionată transmite AGEPI, în termen de 5 zile lucrătoare din data aprobării acestora, informaţia respectivă pentru publicare în BOPI şi pentru înscriere în registrele specificate la alin. (12) din prezentul articol.
    (5) În cazul în care modificările a căror înscriere este solicitată conform alin. (1) sînt minore, înscrierea acestora se efectuează fără a recurge la procedurile prevăzute la alin. (3).
    (6) Pentru ca o modificare să fie considerată minoră, în cazul denumirilor de origine protejate şi indicaţiilor geografice protejate, aceasta nu trebuie:
    a) să se refere la caracteristicile esenţiale ale produsului;
    b) să modifice legătura menţionată la art. 8 alin. (2) lit. f);
    c) să includă o schimbare a denumirii sau a unei părţi a denumirii produsului;
    d) să afecteze aria geografică delimitată; sau
    e) să genereze restricţii suplimentare în ceea ce priveşte comercializarea produsului sau a materiilor prime.
    (7) Pentru ca o modificare să fie considerată minoră, în cazul specialităţilor tradiţionale garantate, aceasta nu trebuie:
    a) să se refere la caracteristicile esenţiale ale produsului;
    b) să introducă schimbări esenţiale ale metodei de producţie; sau
    c) să includă o schimbare a denumirii sau a unei părţi a denumirii produsului.
    (8) În cazul solicitării înscrierii modificărilor pentru o specialitate tradiţională garantată, pe lîngă opoziţiile prevăzute la art. 22 alin. (5), sînt admisibile şi opoziţiile care demonstrează existenţa unui interes economic pentru producerea specialităţii tradiţionale garantate.
    (9) Opoziţiile depuse împotriva înscrierii modificărilor în caietul de sarcini sînt supuse mutatis mutandis procedurilor de examinare prevăzute la art. 24. Faptul depunerii opoziţiei este notificat de către AGEPI autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 34 alin. (1), care, în termen de 2 luni de la data notificării, îşi va exprima punctul de vedere.
    (10) Dacă, în urma adoptării de către autorităţile administraţiei publice a unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii, se solicită înscrierea unor modificări temporare ale caietului de sarcini, cererea de înscriere a modificărilor va fi însoţită de actele doveditoare corespunzătoare, iar informaţia referitoare la înscrierea acestora va fi publicată fără a fi supusă procedurii de opoziţie.
    (11) Cererea de înscriere a modificărilor, specificată la alin. (1) sau la alin. (10), după caz, se depune la AGEPI. Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii de înscriere a modificărilor se stabilesc în Regulament.
    (12) În cazul în care, în urma examinării cererii de înscriere a modificărilor, se constată că sînt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de Regulament, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nicio opoziţie împotriva înscrierii modificărilor ori opoziţiile depuse au fost respinse, AGEPI înscrie modificările operate şi justificarea acestora în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate sau în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate, după caz, şi publică informaţia respectivă în BOPI.
    [Art.37 în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 38. Interzicerea utilizării denumirii de origine,
                         indicaţiei geografice sau denumirii
                         specialităţii tradiţionale garantate
    (1) Orice persoană fizică sau juridică care pretinde că:
    - o denumire de origine,
    - o indicaţie geografică sau
    - o denumire a unei specialităţi tradiţionale garantate, rezervată conform art.36 alin.(2),
    care sînt protejate în conformitate cu prezenta lege, sînt utilizate, în prejudiciul său direct sau indirect şi contrar dreptului său, pentru un produs natural sau prelucrat, avînd o altă origine, sau, după caz, lipsit de specificitatea corespunzătoare este în drept să ceară interzicerea utilizării acestei denumiri sau indicaţii.
    (2) Uniunile şi asociaţiile pentru apărarea drepturilor consumatorilor sau producătorilor, care activează de cel puţin 6 luni, sînt în drept să procedeze în conformitate cu prevederile alin.(1) în privinţa drepturilor pe care vor dori să le apere.
    (3) Cererea privind interzicerea utilizării unei denumiri de origine protejate, unei indicaţii geografice protejate sau a denumirii unei specialităţi tradiţionale garantate, rezervate conform art.36 alin.(2), se depune la judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI.
    [Art.38 al.(3) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 39. Anularea înregistrării, revocarea protecţiei
                          sau a dreptului de utilizare
    (1) Dacă, în urma controlului efectuat în conformitate cu prevederile art.33 sau 34, se constată că nu mai este asigurată respectarea condiţiilor stabilite în caietul de sarcini pentru un produs care beneficiază de o denumire de origine protejată ori de o indicaţie geografică protejată sau pentru o specialitate tradiţională garantată, înregistrată în conformitate cu prezenta lege, autoritatea competentă iniţiază revocarea protecţiei ori, după caz, decide revocarea dreptului de utilizare a denumirii respective. Decizia autorităţii competente cu privire la revocarea dreptului de utilizare poate fi atacată în instanţa de judecată în termenul prevăzut în Legea contenciosului administrativ   nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
    [Art.39 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim poate cere anularea înregistrării sau revocarea protecţiei denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.
    (3) Prevederile alin.(2) se aplică mutatis mutandis uniunilor şi asociaţiilor pentru apărarea drepturilor consumatorilor sau ale producătorilor, care activează de cel puţin 6 luni, în privinţa drepturilor pe care vor dori să le apere.
    (4) Cererea de anulare a înregistrării sau de revocare a protecţiei denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, în temeiul prevederilor alin. (2), se depune la judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI.
    [Art.39 al.(4) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
   
(5) Autorităţile competente desemnate în conformitate cu art. 34 alin. (1) vor notifica AGEPI informaţia privind revocarea protecției sau revocarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate  în termen de 5 zile lucrătoare din data rămînerii definitive a deciziei corespunzătoare.
    [Art.39 al.(5) introdus prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
Capitolul  V
ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ
A DENUMIRILOR DE ORIGINE
    Articolul 40. Prevederi generale
    Prevederile prezentei legi se aplica mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale ale denumirilor de origine, conform Aranjamentului de la Lisabona, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd acest aranjament prevede altfel.
    Articolul 41. Cererea internaţională
    (1) Cererea internaţională pentru o denumire de origine înregistrată în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, care are ca ţară de origine Republica Moldova, se depune la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.
    (2) Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de persoanele fizice sau juridice care deţin dreptul de utilizare a denumirii de origine respective.
    (3) Cererea internaţională va fi perfectată în conformitate cu prevederile Regulamentului de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona.
    Articolul 42. Efectele înregistrării internaţionale a
                         denumirii de origine avînd ca ţară de
                         origine Republica Moldova
    (1) Înregistrarea internaţională, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, efectuată de Biroul Internaţional, asigură, fără reînnoire, pe toată durata de protecţie a denumirii respective în Republica Moldova, protecţia acesteia în ţările membre ale Aranjamentului de la Lisabona, care nu au făcut declaraţii de refuz la acordarea protecţiei sau care le-au retras ulterior.
    (2) Protecţia internaţională a denumirii de origine, menţionată la alin.(1), va înceta în cazul în care denumirea respectivă va decădea din protecţie pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 43. Taxele pentru cererea internaţională
    (1) La depunerea cererii internaţionale se vor achita următoarele taxe:
    a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;
    b) la Biroul Internaţional – pentru înregistrarea denumirii de origine conform prevederilor art.7 al Aranjamentului de la Lisabona.
    (2) Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.
    (3) În cazul neachitării taxelor, cererea internaţională se consideră nedepusă.
    Articolul 44. Procedura de verificare a cererii
                          internaţionale la AGEPI
    (1) În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examinează şi verifică documentele cererii internaţionale în vederea respectării prevederilor art.41 alin.(3) şi corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate.
    (2) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona, AGEPI semnează cererea şi expediază un exemplar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.
    (3) Dată a înregistrării internaţionale este data la care cererea, conţinînd toate elementele prevăzute în Regulamentul de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona, este recepţionată de Biroul Internaţional.
    (4) Dacă, în urma verificării efectuate în conformitate cu prevederile alin.(1), sînt depistate greşeli sau inexactităţi, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să le remedieze într-un termen rezonabil, ţinînd cont de prevederile alin.(3).
    Articolul  45. Procedura de examinare a înregistrării
                           internaţionale notificate de Biroul
                           Internaţional
    (1) Orice înregistrare internaţională notificată de către Biroul Internaţional este supusă procedurii de opoziţie, conform art.22, şi examinării de fond, conform art.23, în aceleaşi condiţii ca şi cererea depusă direct la AGEPI.
    (2) În cazul cînd înregistrarea internaţională supusă examinării conform alin.(1) nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de prezenta lege sau cînd a fost formulată o opoziţie împotriva acestei înregistrări, AGEPI emite o declaraţie de  refuz, pe care o notifică Biroului Internaţional.
    (3) Termenul prevăzut pentru comunicarea declaraţiei de refuz nu va depăşi 1 an de la data recepţionării de către AGEPI a notificării Biroului Internaţional privind înregistrarea internaţională în cauză.
    (4) Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară emiterii declaraţiei de refuz menţionate la alin.(2), va fi efectuată direct între AGEPI şi solicitant, reprezentat de un mandatar autorizat.
    (5) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, va informa Biroul Internaţional despre retragerea totală sau parţială a declaraţiilor de refuz, precum şi despre toate hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti cu privire la revocarea protecţiei sau la anularea înregistrărilor internaţionale.
    (6) Dacă, în urma examinării în conformitate cu alin.(1) a unei înregistrări internaţionale notificate de Biroul Internaţional, se constată că denumirea de origine corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terţi pînă la data notificării, AGEPI va acorda terţilor un termen de cel mult 2 ani pentru sistarea utilizării denumirii respective şi va comunica acest fapt Biroului Internaţional în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin.(3).
    Articolul 46. Efectele înregistrării internaţionale
                         în Republica Moldova
    (1) Orice înregistrare internaţională notificată de Biroul Internaţional, începînd cu data înregistrării internaţionale, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care cererea de înregistrare a denumirii de origine corespunzătoare ar fi fost depusă direct la AGEPI.
    (2) În cazul cînd AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional nici o declaraţie de refuz în conformitate cu art.45 alin.(2) sau cînd declaraţia de refuz a fost ulterior retrasă, total sau parţial, protecţia, în Republica Moldova, a denumirii de origine corespunzătoare înregistrării internaţionale în cauză, începînd cu data menţionată la alin.(1) al prezentului articol, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care această denumire ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.
    (3) În cazul cînd declaraţia de refuz specificată la art.45  alin.(2) nu a fost ulterior retrasă, se consideră că în Republica Moldova înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articol.
    (4) O denumire de origine care corespunde prevederilor alin.(2) nu va putea fi considerată ca devenită generică atîta timp, cît ea va fi protejată ca denumire de origine în ţara de origine.
Capitolul  VI
ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR
    Articolul 47. Acţiunea privind încălcarea drepturilor
    (1) Orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate, al căror drept a fost lezat prin utilizarea ilegală a unei indicaţii geografice protejate, a unei denumiri de origine protejate sau a unui drept referitor la o specialitate tradiţională garantată, cu cauzarea de prejudicii directe sau indirecte, este în drept să iniţieze o acţiune în instanţa judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime.
    (2) Sînt în drept să iniţieze o acţiune privind încălcarea drepturilor, conferite prin art.11 şi 12, următoarele persoane:
    a) deţinătorul dreptului de utilizare a indicaţiei geografice protejate, a denumirii de origine protejate sau a unui drept referitor la o specialitate tradiţională garantată;
    [Art.47 al.(2), lit.a) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    b) alte persoane fizice sau juridice ori entităţi care au dreptul de a reprezenta deţinătorul dreptului de utilizare sau organizaţiile create în acest scop, cu condiţia că acestea din urmă activează de cel puţin 6 luni.
    [Art.47 al.(2), lit.b) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (3) În procedura de examinare a cauzei ce ţine de încălcarea dreptului de utilizare, pîrîtul poate contesta dreptul de utilizare care a generat conflictul, cerînd anularea sau revocarea acestui drept.
    [Art.47 al.(3) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (4) Examinarea acţiunii va fi suspendată pînă la soluţionarea definitivă a chestiunii privind valabilitatea dreptului de utilizare.
    [Art.47 al.(4) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 48.  Acţiunea de declarare a neîncălcării
                          drepturilor
    (1) Orice persoană care consideră că împotriva sa ar putea fi iniţiată o procedură de încălcare a unui drept referitor la o denumire de origine protejată sau la o indicaţie geografică protejată poate, pînă la iniţierea unei atare proceduri, să ceară adoptarea unei decizii judecătoreşti prin care să se constate că produsul său nu aduce atingere denumirii protejate. În cursul examinării cererii, instanţa poate atrage în proces orice persoană interesată, inclusiv deţinătorul dreptului de utilizare.
    [Art.48 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) În cazul în care, conform alin.(1), instanţa a adoptat o hotărîre definitivă de neîncălcare, nu mai poate fi intentată o acţiune de încălcare a unui drept referitor la o denumire de origine protejată sau la o indicaţie geografică protejată faţă de aceeaşi persoană în raport cu acelaşi produs.
    (3) Cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli legate de procedurile judiciare, inclusiv cheltuielile suportate de către deţinătorul dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, trebuie să fie suportate de persoana care a intentat acţiunea privind declaraţia de neîncălcare.
    [Art.48 al.(3) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (4) Instanţa de judecată care examinează o acţiune privind declaraţia de neîncălcare trebuie să determine cuantumul cheltuielilor suportate de către deţinătorul dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, care trebuie să fie achitate de către persoana care a intentat acţiunea privind declaraţia de neîncălcare.
    [Art.48 al.(4) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 49. Măsuri de asigurare a probelor pînă la
                         intentarea acţiunii
    (1) Orice persoană îndreptăţită care a prezentat elemente de probă suficiente pentru a-şi sprijini afirmaţiile conform cărora drepturile sale sînt încălcate poate cere instanţei judecătoreşti sau unei alte autorităţi competente, pînă la iniţierea unui proces împotriva acţiunilor ilegale, aplicarea de măsuri  prompte şi provizorii pentru asigurarea probelor relevante, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale şi cu condiţia depunerii unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente adecvate, necesare pentru repararea prejudiciilor ce ar putea fi cauzate pîrîtului în cazul în care nu va fi constatată prezenţa unei încălcări.
    (2) În vederea luării măsurilor de asigurare a probelor, instanţa este în drept:
    a) să ceară descrierea detaliată a produselor în litigiu, cu sau fără prelevare de eşantioane;
    b) să pună sechestru pe produsele în litigiu;
    c) să pună sechestru pe materialele şi instrumentele utilizate la producerea şi/sau distribuirea produselor în litigiu, precum şi pe documentele referitoare la ele.
    (3) Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probelor prevăzute în prezentul articol şi la art.50 o foloseşte instanţa judecătorească în conformitate cu prevederile respective ale Codului de procedură civilă. Măsurile de asigurare a probelor se vor lua cu participarea executorului judiciar şi, după caz, a reprezentantului autorităţii competente desemnate în conformitate cu art. 33 alin. (1), care vor putea fi asistaţi de un ofiţer de poliţie.
    [Art.49 al.(3) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 50. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă
    (1) Măsurile de asigurare a probelor pot fi stabilite fără a-l audia pe pîrît dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă deţinătorului de drepturi sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.
    [Art.50 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Încheierea de asigurare a probelor poate fi atacată în instanţa judecătorească.
    (3) Instanţa judecătorească va aplica măsurile de asigurare a probelor cu condiţia ca recurentul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă adecvată, destinată să asigure compensarea prejudiciilor suportate de pîrît conform art.51 alin.(2). 
    Articolul  51. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor
    (1) Măsurile de asigurare a probelor vor fi nule sau nevalabile:
    a) dacă reclamantul nu intentează, în termen de 20 de zile lucrătoare sau de 31 de zile calendaristice de la data emiterii încheierii cu privire la măsurile de asigurare a probelor, o acţiune în instanţa judecătorească privind încălcarea drepturilor;
    b) ca urmare a oricărei acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile a reclamantului;
    c) dacă s-a constatat că nu a existat o încălcare sau o tentativă de încălcare a drepturilor;
    d) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
    (2) În cazul în care măsurile de asigurare a probelor au cauzat prejudicii şi au fost declarate nule sau nevalabile, reclamantul va achita pîrîtului o despăgubire corespunzătoare.
    Articolul 52. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul
                         acţiunii privind încălcarea drepturilor
    (1) Dacă o parte prezintă dovezi că pretenţiile sale sînt fondate şi informaţii precum că anumite probe se află în gestiunea părţii opuse, instanţa judecătorească va dispune ca aceste probe să fie prezentate într-un număr suficient şi rezonabil, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiei confidenţiale. În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanţa poate dispune suplimentar părţilor prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale.
    (2) În cazul în care o parte la proces refuză nemotivat accesul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă prezentarea acestora, fapt ce împiedică soluţionarea litigiului, instanţa se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plîngerii sau a pretenţiei prezentate de către partea lezată prin împiedicarea accesului la informaţii, cu condiţia acordării posibilităţii de audiere a părţilor referitor la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.
    Articolul 53.  Dreptul la informare
    (1) Dacă în procesul examinării unui litigiu se constată că sînt încălcate drepturile ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească poate cere ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuire a produselor sau a serviciilor care încalcă aceste drepturi să fie furnizate de pîrît şi/sau de orice altă persoană care:
    a) a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destinate comercializării;
    b) a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu produse contrafăcute;
    c) a fost găsită prestînd, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere; sau
    d) a fost indicată, de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c), ca fiind implicată în acţiunile de producere, fabricare sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor.
    (2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz:
    a) numele şi adresa producătorului, distribuitorului, furnizorului, deţinătorilor anteriori ai mărfurilor sau serviciilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul prezumtivi;
    b) date despre cantităţile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre preţul mărfurilor sau al serviciilor respective.
    (3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor prevederi legale care:
    a) acordă deținătorului dreptul de a primi informaţii mai detaliate;
    [Art.53 al.(3), lit.a) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    b) reglementează utilizarea în cauzele civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;
    c) stabilesc răspunderea pentru abuz de dreptul la informare;
    d) dau posibilitatea de a fi refuzată prezentarea de informaţii ce ar constrînge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască propria sa participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept ce decurge dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată; sau
    e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau procesarea datelor cu caracter personal.
    Articolul 54. Măsurile de asigurare a acţiunii privind
                          încălcarea drepturilor
    (1) Dacă instanţa judecătorească a stabilit faptul sau iminenţa încălcării drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, ea poate, la cererea deținătorului de drepturi, să dispună luarea de măsuri de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor contra pîrîtului şi/sau intermediarilor, cum ar fi:
    [Art.54 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    a) să pronunţe, cu titlu provizoriu, o încheiere de interzicere a oricăror acţiuni ce constituie încălcare a drepturilor sau să permită continuarea acţiunilor, cu condiţia depunerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea deținătorului de drepturi;
    [Art.54 al.(1), lit.a) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    b) să pună sechestru pe produsele suspectate că aduc atingere drepturilor pentru a preveni introducerea lor în circuitul comercial;
    c) să pună sechestru, cu titlu provizoriu,  pe orice proprietate a pîrîtului, inclusiv să dispună blocarea conturilor bancare, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, dacă încălcarea a fost comisă la scară comercială şi există riscul de nerecuperare a prejudiciilor.
    (2) Instanţa judecătorească poate dispune măsurile prevăzute la alin.(1) al prezentului articol fără a-l audia pe pîrît. În acest caz se aplică mutatis mutandis prevederile art.50.
    Articolul 55. Măsuri corective
    (1) În cazul în care se stabileşte că a avut loc o încălcare a drepturilor, instanţa judecătorească poate dispune, la cererea reclamantului, luarea de măsuri referitor la produsele despre care s-a constatat că încalcă un drept ce decurge  dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată şi, după caz, referitor la materialele şi instrumentele care au servit la crearea şi fabricarea acestor produse. Printre aceste măsuri vor figura, în special:
    a) retragerea provizorie din circuitul comercial;
    b) retragerea definitivă din circuitul comercial; sau
    c) distrugerea.
    (2) Măsurile menţionate la alin.(1) se realizează din contul pîrîtului, cu excepţia cazului cînd există motive temeinice care se opun acestui lucru.
    (3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa judecătorească se va conduce de principiul de echitate, luînd în considerare gravitatea încălcării, remedierile ordonate, precum şi interesele persoanelor terţe.
    Articolul 56. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti
    În cazul în care a fost emisă o hotărîre judecătorească de constatare a încălcării drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească, la cererea deținătorului de drepturi, poate lua măsuri de asigurare a executării hotărîrii, prin care pîrîtul va fi somat să înceteze orice acţiune ce constituie încălcare a drepturilor deținătorului. În acest scop, instanţa judecătorească poate cere depunerea de către pîrît a unei cauţiuni sau garanţii echivalente adecvate. Deținătorul de drepturi poate cere dispunerea acestor măsuri şi împotriva intermediarilor de ale căror servicii beneficiază un terţ la încălcarea drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată.
    [Art.56 modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul  57. Măsurile de alternativă
    În cazul în care pîrîtul a acţionat neintenţionat sau din imprudenţă, el va fi obligat de instanţa judecătorească, la cererea persoanei interesate, să achite unele despăgubiri pecuniare, în locul măsurilor de asigurare a respectării drepturilor prevăzute de prezentul capitol, dacă aplicarea măsurilor în cauză i-ar fi cauzat pagube disproporţionale şi dacă despăgubirea pecuniară pentru reclamant este rezonabil satisfăcătoare.
    Articolul  58. Despăgubirile
    (1) La cererea părţii lezate, pîrîtul care a încălcat drepturile ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată cu bună-ştiinţă sau avînd motive rezonabile de a şti acest lucru va achita deținătorului de drepturi despăgubirile pentru prejudiciile pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suportate de partea lezată, orice profit obţinut ilegal de pîrît şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi prejudiciul  moral cauzat deținătorului dreptului din cauza atingerii aduse drepturilor sale.
    [Art.58 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) În cazul cînd a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a avea motive rezonabile de a şti acest lucru, pîrîtul este obligat să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse deținătorului de drepturi, stabilite conform legii.
    [Art.58 al.(2) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    Articolul 59. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti
    (1) În cadrul acţiunilor privind încălcarea drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească competentă poate să dispună, la cererea reclamantului şi din contul persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare în scopul difuzării informaţiei privind hotărîrea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărîrii.
    (2) Instanţa judecătoreasca competentă va putea dispune şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.
    (3) Instanţa judecătorească va remite AGEPI o copie de pe hotărîrea definitivă.
Capitolul  VII
DISPOZIŢII COMUNE
    Articolul 60. Competenţa în soluţionarea litigiilor
    (1) Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluţionează de Comisia de contestaţii a AGEPI, de judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI sau de un arbitraj specializat.
    [Art.60 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Comisia de contestaţii a AGEPI soluţionează litigiile privind contestarea deciziilor emise de subdiviziunile AGEPI.
    (3) Judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI soluţionează litigiile privind:
    [Art.60 al.(3) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    a) acordarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate;
    b) încălcarea drepturilor conferite prin înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate;
    c) acţiunile de apărare a dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate;
    d) anularea înregistrării unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate;
    e) revocarea protecţiei unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate;
    f) revocarea dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice protejate;
    g) acţiunile referitoare la declaraţia de neîncălcare a dreptului;
    h) măsurile de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii;
    i) măsurile preventive şi provizorii prevăzute la art.56;
    j) măsurile ce decurg din examinarea pricinii în fond în judecată;
    k) examinarea contestaţiilor depuse împotriva hotărîrilor Comisiei de contestaţii a AGEPI.
    (4) Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atît în relaţiile contractuale, cît şi în cele necontractuale, ce ţin de proprietatea industrială, şi anume privind:
    a) dobîndirea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate;
    [Art.60 al.(4), lit.a) modificată prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    b) acordarea şi folosirea drepturilor conferite prin înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate;
    c) încălcarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate;
    d) alte litigii ce nu ţin de activitatea autorităţilor publice.
    Articolul 61. Taxele
    (1) Depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice şi a specialităţii tradiţionale garantate, înaintarea opoziţiei, a contestaţiei, înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice şi specialităţii tradiţionale garantate, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererii şi de protecţia juridică a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate sînt supuse taxelor.
    [Art.61 al.(1) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) Acţiunile pentru care se percepe taxă şi cuantumul acesteia se stabilesc de Guvern.
    (3) Taxele se achită de solicitant, de deținătorul dreptului de utilizare sau de alte persoane fizice sau juridice împuternicite.
    [Art.61 al.(3) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (4) Taxele plătite, cu excepţia taxei pentru depunerea cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate, se restituie plătitorului, la cererea acestuia, în cazul cînd procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început.
    (5) Taxa plătită într-un cuantum mai mic decît cel stabilit se ia în considerare după achitarea diferenţei, iar procedura începe din momentul cînd taxa este achitată integral.
    (6) Taxa de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate care nu a fost plătită în termenul stabilit poate fi achitată ulterior, în decursul a 6 luni de la data termenului omis, cu o majorare de 50%.
    [Art.61 al.(6) modificat prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (7)  În cazul cînd se solicită efectuarea procedurilor în regim de urgenţă, taxa se majorează cu 100%, iar termenul de efectuare a acţiunilor respective se reduce de 2 ori.
    (8) Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se examinează fără plată în cazul în care acestea acţionează în interes public.
    Articolul 62. Drepturile persoanelor fizice şi juridice
                         străine
    Persoanele fizice şi juridice străine beneficiază de drepturile acordate prin prezenta lege la fel ca şi persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova.
Capitolul  VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 63. Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea
                         prezentei legi
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării, cu excepţia articolelor 49, 50, 51 şi 52, care vor fi puse în aplicare odată cu intrarea în vigoare a modificărilor corespunzătoare operate în Codul de procedură civilă.
    (11) Prezenta lege este compatibilă cu prevederile Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004), precum şi cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 343 din 14 decembrie 2012) şi cu Regulamentul (CE) nr. 607/2009 al Comisiei din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce priveşte denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate, menţiunile tradiţionale, etichetarea şi prezentarea anumitor produse vitivinicole (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 193 din 24 iulie 2009).
    [Art.63 al.(11) introdus prin LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.588-XIII din 22 septembrie 1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor.
    (3) Se stabileşte că:
    a) cererile de înregistrare a denumirilor de origine ale căror proceduri de examinare nu s-au încheiat pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se examinează în modul stabilit de prezenta lege;
    b) denumirile de origine înregistrate la AGEPI pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se echivalează, în ceea ce priveşte regimul juridic, cu denumirile de origine înregistrate în conformitate cu prezenta lege;
    [Art.63 al.(3), lit.b) în redacția LP97 din 13.05.16, MO156/07.06.16 art.312]
    c) litigiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în proces de examinare se vor soluţiona în conformitate cu normele legii în vigoare la data apariţiei litigiului.
    Articolul 64. Organizarea executării prezentei legi
    Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege;
    c) va adopta acte normative necesare aplicării prezentei legi.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                               Marian LUPU

    Nr.66-XVI. Chişinău, 27 martie 2008.