HGM228/2009
ID intern unic:  331127
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 228
din  23.03.2009
cu privire la constituirea Rezervaţiei
cultural-naturale „Orheiul Vechi”
Publicat : 27.03.2009 în Monitorul Oficial Nr. 62-64     art Nr : 279
    MODIFICAT
    HG696 din 19.11.09, MO169-170/24.11.09 art.775


    1. Se acceptă propunerea Ministerului Culturii şi Turismului privind constituirea, prin reorganizarea Complexului muzeal „Orheiul Vechi”,  a instituţiei publice „Rezervaţia cultural-naturală „Orheiul Vechi”.
    2. Se aprobă:
    Regulamentul de organizare şi funcţionare a Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi”, conform anexei nr. 1;
    Planul hotarelor şi al Zonei de protecţie ale  Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi”, conform anexei  nr. 2;
    Catalogul coordonatelor punctelor de hotar ale Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi” şi ale Zonei de protecţie a Rezervaţiei, conform anexei nr. 3.
    3. Salarizarea personalului Rezervaţiei cultural-naturale „”Orheiul Vechi” se va efectua conform Hotărîrii Guvernului nr. 381 din 13 aprilie 2006 “Cu privire la condiţiile de salarizare a personalului din unităţile bugetare în baza Reţelei tarifare unice” şi Hotărîrii Guvernului nr. 47 din 12 ianuarie 2007 „Cu privire la salarizarea angajaţilor organizaţiilor de drept public din sfera ştiinţei şi inovării finanţate de la bugetul de stat”.
    4. Implementarea prevederilor prezentei hotărîri se va efectua în limita disponibilităţilor financiare ale organelor responsabile.
    5. Ministerul Culturii şi Turismului, în termen de 3 luni,  va elabora şi va prezenta Guvernului spre examinare Strategia de dezvoltare a Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi”, Planul de management şi Strategia privind valorificarea turistică a Rezervaţiei, Planul de urbanism şi de amenajare a teritoriului Rezervaţiei şi Regulamentul de zonare funcţională internă cu regim diferenţiat de protecţie a componentelor Rezervaţiei.
    [Pct.6 abrogat prin HG696 din 19.11.09, MO169-170/24.11.09 art.775]

    PRIM-MINISTRU                                                    Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Ministrul finanţelor                                                    Mariana Durleşteanu

    Nr. 228. Chişinău, 23 martie 2009.
Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr. 228
din  23 martie  2009

REGULAMENT
DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A REZERVAŢIEI
CULTURAL-NATURALE „ORHEIUL VECHI”

I. DISPOZIŢII GENERALE
    1. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi” (în continuare – Regulament) este elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr. 251-XVI din 4 decembrie 2008 privind constituirea Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.1-2, art. 4).
    2. Rezervaţia cultural-naturală „Orheiul Vechi” (în continuare –  Rezervaţia) reprezintă un ansamblu de monumente istorico-culturale şi natural-peisagistice de interes naţional şi internaţional din defileul rîului Răut - microzona satelor Trebujeni, Butuceni şi Morovaia (raionul Orhei) şi  teritorii adiacente ale localităţilor din vecinătate.
    3. Rezervaţia cuprinde bunuri de patrimoniu istorico-cultural (situri arheologice, complexe rupestre, complexe de arhitectură vernaculară, obiective etnografice), aşezări tradiţionale (satele Trebujeni, Butuceni, Morovaia), bunuri de patrimoniu natural (ansambluri geologice şi peisagistice, de floră şi faună), suprafeţe terestre şi acvatice în care se efectuează valorificarea reglementată a resurselor naturale, se practică activităţi agricole, industriale şi turistice.
    4. În conformitate cu prevederile convenţiilor UNESCO, ansamblul de monumente cultural-naturale din cadrul Rezervaţiei este definit „Peisaj cultural”, interpretat drept “operă formată de natură şi om”.
    5. În cadrul Rezervaţiei sînt atestate două tipuri de „Peisaj cultural”:  „Peisaj fosil” şi „Peisaj viu”.  În calitate de „Peisaj fosil”, Rezervaţia păstrează sedimente geologice, multiple forme carstice şi vestigii arheologice ce ilustrează procese naturale şi culturale consumate în timpuri străvechi, dar care au conservat la suprafaţa actuală a solului urme materiale deosebit de importante din punct de vedere informaţional şi fascinante din punct de vedere peisajer şi estetic. În calitate de „Peisaj viu”, Rezervaţia joacă un rol activ în societatea contemporană, în relaţie strînsă cu modul de viaţă tradiţional, în cadrul căreia procesul de evoluţie este în continuare, demonstrînd, totodată, mărturii semnificative ale evoluţiei sale în timp.
    6. Din punct de vedere funcţional Rezervaţia îmbină opt tipuri de peisaj:
    a)  agrar (activităţi agrare tradiţionale);
    b) habitat (formarea şi amenajarea aşezărilor tradiţionale);
    c) sacral (activităţi religioase-monahale, valorificarea complexelor monastice rupestre);
    d) recreativ (odihnă şi armonie sufletească, plăceri estetice, educarea sentimentului de frumos);
    e) îndeletniciri tradiţionale (vînătoarea, pescuitul, păscutul animalelor, colectarea plantelor comestibile şi medicinale);
    f) industrial (exploatarea minelor de piatră, amplasarea întreprinderilor de producţie în cadrul minelor subterane);
    g) prezervat (păstrarea aspectului informaţional natural, efectuarea de cercetări ştiinţifice);
    h) memorial (păstrarea patrimoniului intangibil).
    7. Din punct de vedere cultural Rezervaţia cuprinde patru tipuri de peisaj:
    a) istorico-geologic (defileuri, stînci, forme carstice);
    b) istorico-arheologic (vestigii arheologice preistorice, antice şi medievale);
    c) rural (cultură şi arhitectură tradiţională ţărănească);
    d) monastic (cultură şi arhitectură monastică rupestră).
II. STATUTUL ŞI HOTARELE REZERVAŢIEI
    8. Rezervaţia are statut de sit cultural-natural de importanţă naţională, stabilit prin art.6  din Legea nr.251-XVI din 4 decembrie 2008 privind constituirea Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi”.
    9. Rezervaţia cuprinde următoarele componente spaţiale aprobate prin lege:
    a) teritoriul fostului Complex muzeal „Orheiul Vechi”, care ocupă sectorul central al Rezervaţiei şi are statut de Rezervaţie istorico-arheologică, constituită în conformitate cu Hotărîrea nr. 77 a Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti din 15 martie 1968;
    b) teritoriul Rezervaţiei peisagistice „Trebujeni”, care ocupă sectorul de vest al peisajului cultural şi constituie parte integrantă a fondului ariilor naturale protejate de stat, conform Legii nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat;
    c) masivele de pădure administrate de Agenţia pentru Silvicultură „Moldsilva”;
    d) intravilanul satelor Trebujeni, Butuceni şi Morovaia;
    e) terenurile agricole şi de păşunat, drumurile aflate în proprietatea comunei Trebujeni;
    f) sectoarele adiacente cu terenuri agricole şi de păşunat, drumurile din proprietatea comunelor Ivancea şi Piatra (raionul Orhei), precum şi a satelor Susleni (raionul Orhei), Maşcăuţi (raionul Criuleni), Marcăuţi, Holercani şi Molovata (raionul Dubăsari);
    g) terenurile agricole private;
    h) pensiunile agroturistice şi casele de vacanţă private.
    10. Rezervaţia are hotare fixe şi Zonă de protecţie (de tampon) pe întregul său perimetru.
    11. Sistemul de coordonate ale punctelor de hotar ale Rezervaţiei şi Zonei de protecţie este delimitat şi stabilit în sistemul geodezic MOLDREF-99, în conformitate cu anexa nr.3 la prezenta hotărîre.
    12. Suprafaţa Rezervaţiei este de 4978,99 ha; suprafaţa Zonei de protecţie (de tampon) este de 6085,57 ha; suprafaţa totală a Rezervaţiei şi a Zonei de protecţie este de 11064,56 ha.
    13. Din punctul de vedere teritorial-administrativ, Rezervaţia este constituită din următoarele terenuri:

Suprafaţa Rezervaţiei cultural-naturale "Orheiul Vechi" şi a Zonei de protecţie

 în diviziune administrativ-teritorială
Denumirea unităţii administrativ-teritoriale
Suprafaţa, ha
Total
Rezervaţia

Zona de protecţie

Comuna Trebujeni, raionul Orhei
3924,60
68,35
3992,95
Comuna Ivancea, raionul Orhei
381,57
1255,18
1636,75
Comuna Piatra, raionul Orhei
---- 
338,60
338,60
Satul Susleni, raionul Orhei
8,06
633,76
641,82
Satul Maşcăuţi, raionul Criuleni
647,17
2597,97
3245,14
Satul Holercani, raionul Dubăsari
 ----
479,42
479,42
Satul Marcăuţi, raionul Dubăsari
 ----
232,16
232,16
Satul Molovata, raionul Dubăsari
17,59
480,13
497,72
Total general
4978,99
6085,57
11064,56
    14.  Hotarele Rezervaţiei sînt marcate în teren prin stîlpi speciali (borne), instalaţi în pămînt, conform legislaţiei în vigoare, şi sînt trasate în documentaţia de urbanism şi de amenajare a teritoriului.
    15.Respectarea hotarelor Rezervaţiei şi ale Zonei de protecţie (de tampon) este obligatorie pentru toate
persoanele juridice şi fizice care activează sau locuiesc în zonele respective.
    16. Terenurile şi bunurile cultural-materiale din cadrul Rezervaţiei se află în subordinea nemijlocită a proprietarilor de drept, acestea dispunînd de un regim special de protecţie şi gospodărire, stabilit de legislaţia în vigoare.
    17. În cadrul teritoriilor menţionate, Rezervaţia are dreptul exclusiv de evidenţă, control,  monitorizare şi protecţie a spaţiilor şi bunurilor de patrimoniu cultural-natural.
    18. Proprietarii şi alţi subiecţi de drept din zona Rezervaţiei sînt obligaţi să ofere reprezentanţilor Rezervaţiei acces nerestricţionat la spaţiile şi bunurile de patrimoniu cultural-natural,  în scopul monitorizării respectării legislaţiei în vigoare privind protecţia patrimoniului, cercetării de specialitate, instalării de panouri informative şi însemnelor de protecţie.
    19. Teritoriul fostului Complex muzeal „Orheiul Vechi”, cu suprafaţa de 300 ha, se află în gestiunea administrativă a Rezervaţiei.
    20. Autorităţile administraţiei publice locale sprijină activităţile Rezervaţiei privind protecţia, conservarea  şi cercetarea peisajului cultural din zonă, urmăresc îndeplinirea strictă a prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniu, efectuează lucrul de lămurire în rîndul populaţiei privind importanţa  pentru dezvoltarea durabilă a satelor din zonă şi atragerea localnicilor în acţiunile de prezervare a patrimoniului cultural-natural.
III. PROTECŢIA REZERVAŢIEI
    21. Rezervaţia şi Zona ei de protecţie (de tampon) dispun de regim de protecţie naţională.
    22. Măsurile de protecţie în cadrul Rezervaţiei şi a Zonei de protecţie se desfăşoară în baza Regulamentului de zonare funcţională internă cu regim diferenţiat de protecţie a componentelor Rezervaţiei, aprobat prin hotărîre de Guvern, la propunerea autorităţilor publice centrale cu competenţe în domeniu, şi cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
    23. Scopul regimului de protecţie în cadrul Rezervaţiei constă în asigurarea conservării, păstrării intacte şi punerii în valoare a patrimoniului cultural şi natural din spaţiul respectiv.
    24. Responsabilitatea pentru asigurarea regimului de protecţie al Rezervaţiei revine Administraţiei Rezervaţiei (în continuare – Administraţia).
    25. Regimul de protecţie al Rezervaţiei se bazează pe următoarele principii:
    a) soluţionarea problemelor de amenajare a teritoriului, a celor urbanistice şi social-economice ce ţin de protecţia Rezervaţiei, în vederea asigurării dezvoltării durabile a zonei în ansamblu;
    b) prevenirea efectelor negative ale activităţilor economice, turistice şi de agrement asupra Rezervaţiei;
    c) prioritatea activităţilor ce exclud deteriorarea sau distrugerea obiectivelor de patrimoniu cultural şi natural, schimbarea aspectului sau modului stabilit de folosire a acestora, precum şi prevenirea activităţilor ce ar putea prejudicia obiectivele patrimoniului cultural şi natural naţional;
    d) diminuarea impactului negativ al activităţii antropogene în ansamblu asupra Rezervaţiei;
    e) prevenirea/lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale.
    26.  În funcţie de specificul patrimoniului cultural-natural, în cadrul Rezervaţiei este instituită zonarea internă funcţională a teritoriului, cu stabilirea unor regimuri diferenţiate de protecţie a componentelor respective.
    27.  În cadrul Rezervaţiei este instituită următoarea zonare funcţională:
    a) spaţii cu vestigii arheologice;
    b) spaţii cu ansambluri rupestre;
    c) spaţii cu ansambluri de cult;
    d) spaţii cu arhitectură vernaculară;
    e) spaţii cu arhitectură rurală modernă;
    f) spaţii cu arhitectură publică şi industrială modernă;
    g) spaţii cu cimitire rurale;
    h) spaţii cu peisaje de stîncărie;
    i) spaţii cu peisaje silvice;
    j) spaţii cu peisaje de stepă;
    k) spaţii cu peisaje acvatice;
    l) spaţii cu peisaje de luncă;
    m) spaţii cu peisaje agricole.
    28. Regimul de protecţie al Rezervaţiei cuprinde măsuri obligatorii de menţinere de către deţinătorii de drept, în starea fixată documentar, a bunurilor cultural-naturale aflate în proprietate sau gestiune, de monitorizare periodică a acestor bunuri de patrimoniu de către autorităţile responsabile, de conservare-restaurare a bunurilor culturale şi de ameliorare ecologică a mediului natural de către comunitate, deţinătorii de drept şi Administraţia Rezervaţiei.
    29.  Schema zonării funcţionale a Rezervaţiei şi regimul de protecţie al zonelor instituite în cadrul Rezervaţiei sînt aprobate de către Guvern, la propunerea autorităţilor publice centrale cu competenţe în domeniu,  cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
    30. Protecţia bunurilor cultural-naturale din cadrul Rezervaţiei este asigurată de către deţinătorii de drept ai acestor bunuri prin gospodărire şi îngrijire adecvată, în corespundere cu legislaţia în vigoare în domeniul protecţiei patrimoniului cultural şi natural, sau prin instituirea unor posturi de pază.
    31. Deţinătorii de drept privat, colectiv, comunitar sau public asigură paza şi protecţia bunurilor cultural-naturale deţinute şi fixate documentar în cadrul spaţiilor respective, în baza unor protocoale semnate cu Administraţia Rezervaţiei şi coordonate cu autorităţile administraţiei publice locale.
    32. În scopul păstrării integrităţii şi autenticităţii bunurilor cultural-naturale, deţinătorii de drept privat, colectiv, comunitar sau public din cadrul Rezervaţiei sînt obligaţi să-şi coordoneze activităţile preconizate, legate de promovarea şi valorificarea acestor bunuri, cu Administraţia Rezervaţiei.
    33. Administraţia Rezervaţiei oferă deţinătorilor de bunuri cultural-naturale consultaţii, suport metodic, recomandări privind posibilităţile de obţinere a mijloacelor financiare pentru efectuarea lucrărilor de protejare a bunurilor cultural-naturale, iar în cazurile stabilite de legislaţie, intervine, în regim de urgenţă, cu  suport material sau financiar pentru conservarea, restaurarea şi protejarea bunurilor cultural-naturale aflate în pericol.
    34.  Administraţia Rezervaţiei sprijină activităţile persoanelor juridice şi fizice de promovare în zonă a proiectelor de protecţie, conservare şi restaurare, reabilitare a mediului şi bunurilor de patrimoniu cultural-natural din zonă. 
    35.  Administraţia Rezervaţiei asigură paza şi protecţia eficientă a bunurilor proprietate de stat,  aflate în gestiunea sa nemijlocită, iar prin serviciile sale specializate efectuează monitorizarea sistemului de protecţie a bunurilor cultural-naturale  din spaţiile deţinute în proprietate sau în gestiune de persoane fizice sau juridice, informează autorităţile publice centrale despre încălcări, propune măsuri de depăşire a situaţiilor dificile, conlucrează în vederea asigurării condiţiilor optimale de protecţie a bunurilor de patrimoniu.
    36. Administraţia întreprinderilor silvice de stat cu terenuri în cadrul Rezervaţiei, precum şi antreprenorii din zona respectivă, asigură paza şi protecţia bunurilor culturale şi naturale din spaţiile aflate în gestiune, conlucrează activ cu Administraţia Rezervaţiei, aplică recomandările acesteia, oferă condiţiile necesare pentru cercetarea şi monitorizarea spaţiilor respective de către specialiştii autorizaţi. 
    37. În sectoarele Rezervaţiei, aflate în proprietate publică,  unde sînt amplasate bunuri culturale şi naturale de importanţă deosebită, se instituie zone de patrimoniu cultural-natural cu regim special de protecţie, unde este interzisă orice activitate economică.
    38.  Asigurarea protecţiei, păstrării, conservării şi valorifi­cării durabile a patrimoniului cultural şi natural al Rezervaţiei şi al Zonei de protecţie se realizează în confor­mitate cu legislaţia în domeniu, în baza Planului de urbanism şi amenajare a teritoriului Rezervaţiei, aprobat de Guvern.
    39.  Planul de urbanism şi amenajare a teritoriului Rezervaţiei se elaborează în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu principiile UNESCO în domeniul protecţiei patrimoniului cultural şi natural.
    40. Lucrările de proiectare, de amenajare a teritoriului, de construcţie, de ameliorare, de administrare şi alte lucrări pe teritoriul Rezervaţiei şi al zonei de protecţie se vor executa în conformitate cu legislaţia în vigoare, în baza unei autorizaţii emise de Guvern.
IV. GESTIONAREA REZERVAŢIEI
    41. Din punctul de vedere administrativ şi organizatoric, Rezervaţia este o instituţie publică creată prin reorganizarea Complexului muzeal „Orheiul Vechi”.
    42. Rezervaţia are statut de persoană juridică şi este subordonată Ministerului Culturii şi Turismului.
    43. Rezervaţia se află în serviciul societăţii şi are drept obiective de bază protecţia, conservarea, cercetarea şi valorificarea bunurilor de patrimoniu cultural-natural.
    44. Rezervaţia dispune de ştampilă, conturi trezoreriale în lei moldoveneşti şi în valută străină.
    45. Rezervaţia este gestionată de către Administraţie, care dispune de subdiviziuni organizatorice specializate, menite să asigure gestionarea, protecţia, păstrarea, conservarea, cercetarea şi punerea în valoare a patrimoniului istorico-cultural şi natural din zonă.
    46. Administraţia gestionează Rezervaţia în baza legislaţiei în vigoare şi principiilor UNESCO în domeniul protecţiei patrimoniului cultural şi natural, coordonîndu-şi activităţile cu  Ministerul Culturii şi Turismului (componenta cultural-istorică şi turistică), Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale (componenta naturală), Academia de Ştiinţe a Moldovei (aspectele ştiinţifice cultural-istorice şi naturale), Agenţia pentru Silvicultură „Moldsilva” (aspecte ce ţin de mediul silvic), cu autorităţile administraţiei publice locale, deţinătorii spaţiilor şi bunurilor de patrimoniu (aspecte de ordin administrativ, protecţie, conservare şi valorificare).
    47. Activitatea generală a Rezervaţiei se desfăşoară în baza legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova în domeniul culturii,  mediului şi ştiinţei.
    48. Activitatea curentă  a Rezervaţiei se desfăşoară în baza prezentului Regula­ment, Strategiei de dezvoltare a Rezervaţiei, Strategiei de dezvoltare turistică şi a Planului de management, aprobate de Guvern, la propunerea autorităţilor publice centrale cu competenţe în domeniul culturii şi mediului şi cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
    49. Rezervaţia are Regulament de ordine interioară, Regulament al Consiliului consultativ de administrare, Regulament al Consiliului ştiinţific, Regulament al Comisiei de achiziţii, Regulament al Consiliului de conservare-restaurare, Regulament de funcţionare a expoziţiilor, Regulament al Serviciului de pază şi securitate, aprobate de Ministerul Culturii şi Turismului.
    50. Regulamentele altor subdiviziuni din cadrul Rezervaţiei sînt aprobate de Administraţia instituţiei.
    51. Sarcinile de bază ale Administraţiei Rezervaţiei sînt:
    a) organizarea unei structuri eficiente de gestionare a Rezervaţiei în general şi de protecţie a patrimoniului cultural-natural din cadrul acesteia;
    b) administrarea terenurilor proprietate publică şi a bunurilor cultural-naturale aflate în subordine;
    c) monitorizarea şi cercetarea patrimoniului cultural-natural din cadrul Rezervaţiei;
    d) protecţia şi conservarea ariilor cu vestigii arheologice şi a complexelor rupestre;
    e) conservarea şi reabilitarea complexelor de arhitectură vernaculară şi a spaţiilor de habitat rural;
    f) protecţia, conservarea şi reabilitarea biodiversităţii;
    g) reabilitarea sectoarelor reprezentative cu vegetaţie forestieră, de stepă, luncă, acvatică şi palustră şi perdelelor forestiere de protecţie;
    h) conservarea speciilor de plante şi animale rare sau pe cale de dispariţie prin crearea de condiţii optime de existenţă şi reproducere;
    i) repopularea teritoriilor adiacente cu specii de plante şi animale anterior dispărute;
    j) crearea de condiţii pentru turism şi agrement reglementat;
    k) gospodărirea reglementată a resurselor naturale;
    l) propagarea şi educaţia cultural-ecologică;
    m) instalarea la hotare şi în cadrul Rezervaţiei a bornelor, panourilor de avertisment, indicatoarelor etc.
    52. Administraţia Rezervaţiei este alcătuită din următoarele subdiviziuni:
    a) Direcţia generală;
    b) Consiliul consultativ de administrare;
    c) Consiliul ştiinţific;
    d) Secţia protecţie, cercetare şi monitorizare patrimoniu cultural;
    e) Secţia protecţie, cercetare şi monitorizare patrimoniu natural;
    f) Secţia colecţii patrimoniu cultural mobil;
    g) Secţia laboratoare conservare-restaurare;
    h) Secţia excursii, relaţii cu publicul şi agenţii turistici;
    i) Secţia expoziţii;
    j) Secţia relaţii internaţionale, relaţii cu ONG-uri şi promovare proiecte;
    k) Secţia informatizare şi editare;
    l) Secţia servicii (arhitectură şi amenajare teritoriu, administrativ, tehnic, securitate, personal);
    m) arhivă şi bibliotecă;
    n) cancelarie;
    o) contabilitate.
    53. Schema de personal  şi efectivul-limită ale Rezervaţiei se aprobă de Ministerul Culturii şi Turismului.
    54. Personalul Rezervaţiei este format din specialişti pregătiţi în domeniile ce ţin de profilul sitului (istorie, arheologie, arhitectură, etnologie, conservare, restaurare, geografie, geologie-hidrologie, ecologie, biologie, botanică, zoologie etc.) şi este instruit periodic în centre de cercetare din domeniu din ţară şi de peste hotare.
    55. Rezervaţia dispune de un Consiliu consultativ de administrare, alcătuit din reprezentanţii Rezervaţiei, administraţiilor publice centrale şi locale, inclusiv:
    a) directorul general al Rezervaţiei – preşedinte;
    b) preşedintele Consiliului ştiinţific al Rezervaţiei;
    c) directorul Direcţiei patrimoniu şi resurse turistice a Ministerului Culturii şi Turismului;
    d) directorul Agenţiei pentru administrarea zonelor turistice naţionale pe lîngă Ministerul Culturii şi Turismului;
    e) şeful Direcţiei resurse naturale şi biodiversitate a Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale;
    f) preşedintele Consiliului raional Orhei,
    g) preşedintele Consiliului raional Criuleni;
    h) preşedintele Consiliului raional Dubăsari;
    i) şeful Inspecţiei Ecologice Orhei;
    j) şeful Inspecţiei Ecologice Criuleni;
    k) şeful Inspecţiei Ecologice Dubăsari;
    l) şeful Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei;
    m) şeful Întreprinderii pentru Silvicultură Chişinău;
    n) primarul comunei Trebujeni;
    o) primarul comunei Ivancea;
    p) primarul comunei Piatra;
    q) primarul satului Susleni;
    r) primarul satului Maşcăuţi;
    s) primarul satului Marcăuţi;
    t) primarul satului Holercani;
    u) primarul satului Molovata.
    56. Consiliul consultativ de administrare activează în baza unui regulament aprobat de către Ministerul Culturii şi Turismului.
    57. Deciziile Consiliului consultativ de administrare devin executorii după aprobarea lor de către Consiliul ştiinţific al rezervaţiei şi după coordonare cu Ministerul Culturii şi Turismului.
    58. Rezervaţia se administrează în scopul conservării patrimoniului cultural, inclusiv al siturilor arheologice, complexelor de arhitectură rupestră, arhitecturii vernaculare şi specificului etnografic; al biodiversităţii prin ameliorarea condiţiilor de habitat şi asigurarea integrităţii, funcţionalităţii şi continuităţii speciilor faunistice şi floristice, reprezentate în diversele ecosisteme din zonă - de stîncărie, stepă, silvice, luncă, acvatice, agrare şi antropice.
    59.  Terenurile proprietate publică a statului, deţinute de către Rezervaţie, precum şi bunurile de patrimoniu cultural-natural din cadrul acestor spaţii sînt administrate nemijlocit de către Administraţie.
    60 Terenurile din cadrul Rezervaţiei rămîn în posesia deţinătorilor funciari, care sînt obligaţi să asigure regimul, stabilit de legislaţia în vigoare, de administrare a suprafeţelor respective şi a bunurilor de patrimoniu cultural şi natural.
    Componentele Rezervaţiei - terenurile cu monumente istorico-culturale şi naturale care au alcătuit Complexul muzeal „Orheiul Vechi”, monumentele naturii care au format Rezervaţia peisagistică „Trebujeni” (436 ha) şi masivele de pădure administrate de Agenţia pentru Silvicultură „Moldsilva” constituie proprietate de stat.
    Terenurile agricole şi de păşunat, terenurile din Rezervaţia peisagistică „Trebujeni” (64 ha), edificiile şi instituţiile de menire socială, drumurile aflate în proprietatea comunelor Trebujeni, Ivancea, Piatra, precum şi a satelor Susleni, Maşcăuţi, Marcăuţi, Holercani şi Molovata, constituie proprietăţi ale localităţilor respective.
    Terenurile de pămînt arabil aparţinînd băştinaşilor şi gospodăriile ţărăneşti, pensiunile turistice şi casele de vacanţă constituie proprietate privată.
    61. Principiile de bază ale gestionării Rezervaţiei sînt:
    a) asigurarea unei folosiri durabile;
    b) susţinerea activităţii orientate spre restabilirea şi folosirea raţională a resurselor naturale renovabile şi economisirea celor nerenovabile;
    c) prevenirea efectelor negative ale activităţii antropice asupra Rezervaţiei.
    62. Deţinătorul funciar şi agentul economic din cadrul Rezervaţiei sînt obligaţi:
    a) să asigure respectarea regimului de protecţie a ariilor şi a bunurilor de patrimoniu cultural şi natural din cadrul Rezervaţiei;
    b) să asigure accesul nerestricţionat al reprezentanţilor Rezervaţiei în spaţiile cu bunuri cultural-naturale pentru inspectare, monitorizare, cercetare, iar în cazuri de necesitate – pentru conservare şi restaurare a acestora;
    c) să asigure integritatea şi protecţia spaţiilor şi a bunurilor de patrimoniu cultural-natural;
    d) să realizeze măsuri de reabilitare ecologică;
    e) să aplice măsuri de lichidare a surselor existente de poluare;
    f) să informeze Administraţia despre cazurile de deteriorare a bunurilor de patrimoniu cultural-natural şi să ia măsuri preventive pentru protejarea lor.
V. MONITORIZAREA PATRIMONIULUI CULTURAL-NATURAL
 DIN CADRUL REZERVAŢIEI
    63. Monitorizarea patrimoniului cultural-natural reprezintă condiţia de bază a conservării Rezervaţiei.
    64. Monitorizările pot fi ordinare sau extraordinare.
    65. Monitorizările ordinare sînt realizate de către serviciul specializat al Rezervaţiei, iar monitorizările extraordinare sînt efectuate, în cazuri speciale, de autorităţile publice naţionale din domeniul culturii şi de mediu.
    66. Monitorizările ordinare din cadrul Rezervaţiei, în funcţie de specificul bunurilor culturale şi naturale, pot fi: cotidiene, săptămînale, lunare, trimestriale, semestriale, anuale şi multianuale.
    67. Monitorizării sînt supuse următoarele bunuri cultural-naturale: siturile arheologice, complexele rupestre, arhitectura vernaculară, arhitectura eclesiastică de zid, obiectivele etnografice, cimitirele, formaţiunile geologice şi hidrologice, flora şi fauna, starea ecologică generală.
    68. Monitorizarea obiectivelor de patrimoniu cultural-natural din cadrul Rezervaţiei se face luînd ca bază următorii indicatori-cheie:
    a) numărul şi mărimea suprafeţelor cu vestigii arheologice neafectate de activităţi antropice;
    b) numărul obiectivelor arheologice care necesită conservare, restaurare, reconstituire;
    c) numărul complexelor arhitecturale medievale care necesită conservare, restaurare, reconstituire;
    d) numărul construcţiilor vernaculare care necesită restaurare, reparaţie sau reconstituire;
    e) numărul obiectivelor de cult care necesită restaurare, reparaţie sau reabilitare;
    f) numărul şi dimensiunile fisurilor tectonice din cadrul complexelor rupestre;
    g) numărul complexelor rupestre care necesită restaurare şi consolidare;
    h) gradul de erodare şi modificare a versanţilor;
    i) numărul ravenelor şi morfometria lor;
    j) elementele geomorfologice de la baza versanţilor (tipuri, total, morfometria);
    k) calitatea apelor de suprafaţă şi subterane;
    l) calitatea solurilor;
    m) numărul şi suprafaţa terenurilor care necesită reabilitare ecologică;
    n)  starea suprafeţelor împădurite (gradul de împădurire, cantitatea de lemn, suprafaţa de copaci la numărul de locuitori);
    o) numărul speciilor vegetale (total, rare şi periclitate);
    p) numărul speciilor faunistice (total, rare şi periclitate);
    q) numărul populaţiilor faunistice (tipuri, total);
    r) perioada necesară alinierii la normele prevăzute de Programul de protecţie a sitului.
    69. În conformitate cu specificul obiectivelor de patrimoniu, monitorizarea este efectuată de către specialişti din domeniile respective (arheologie, arhitectură, etnologie, geografie, geologie, zoologie, botanică şi inginerie).
    70. Rezultatele obţinute se înscriu în actele de monitorizare, care sînt depuse în Dosarul de monitorizare al Rezervaţiei, acestea fiind sistematizate şi aduse la cunoştinţa organelor abilitate de stat pentru a se lua măsurile de rigoare în cazuri de necesitate.
    71. Autorităţile administraţiei publice locale care deţin terenuri din cadrul Rezervaţiei, deţinătorii de terenuri şi alte bunuri de patrimoniu cultural şi natural din zonă, în scopul protecţiei cît mai eficiente a peisajului cultural, furnizează Administraţiei Rezervaţiei gratuit şi în mod obligatoriu datele necesare monitorizării ecologice şi culturale.
VI. ACTIVITĂŢI ECONOMICE
ŞI TURISTICE ÎN CADRUL REZERVAŢIEI

    72. Proiectele şi programele de reconstrucţie, construcţie şi amenajare a teritoriului, de edificare administrativă, construcţie şi reconstrucţie de drumuri, trasare a reţelelor subterane şi terestre în cadrul Rezervaţiei se efectuează în baza prevederilor Planului de urbanism şi amenajare a teritoriului Rezervaţiei şi sînt supuse expertizei ecologice de stat şi expertizei cultural-arheologice din partea autorităţilor centrale pentru cultură şi mediu.
    73. Persoanele fizice şi asociaţiile care au domiciliul (sediul) în unităţile administrativ-teritoriale incluse în Rezervaţie au dreptul şi sînt încurajate de stat să desfăşoare activităţi economice tradiţionale şi să promoveze obiceiurile specifice.
    74. Pe teritoriul Rezervaţiei activităţile economice tradiţionale - păşunatul, cultivarea terenurilor, albinăritul, recoltarea florei şi a faunei naturale terestre şi acvatice, precum şi prestarea serviciilor de turism şi agrement, practi­carea pescuitului şi vînătorii sportive, prestarea serviciilor de transport - se desfăşoară în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    75. Dezvoltarea Rezervaţiei se bazează pe programe complexe aprobate de Guvern, de dezvoltare a ramurii, de ocrotire de către stat, păstrare, conservare, folosire şi punere în valoare a obiec­tivelor patrimoniului cultural şi natural naţional, elaborate în conformitate cu principiile UNESCO în domeniu şi legislaţia în vigoare.
    76. Organizarea turismului pe teritoriul Rezervaţiei se realizează în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu prevederile UNESCO în domeniul turismului cultural.
    77. Activitatea turistică în cadrul Rezervaţiei se bazează pe Strategia privind dezvoltarea turismului în Rezervaţie, elaborată în conformitate cu principiile de conservare şi de utilizare durabilă a patrimoniului cultural şi natural de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru cultură şi turism, în colaborare cu autoritatea administraţiei publice centrale pentru protecţia mediului, autoritatea administraţiei publice centrale pentru silvicultură, autorităţile administraţiei publice locale şi cu Academia de Ştiinţe a Moldovei.
    78. Administraţia monitorizează turismul pe teritoriul Rezervaţiei în vederea stabilirii impactului acestei activităţi asupra elementelor componente ale Rezervaţiei, pentru stabilirea măsurilor de protecţie ce se impun, inclusiv de restricţionare, după caz, a accesului turiştilor la anumite obiective, dacă acest lucru se impune pentru conservare.
VII. ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ÎN CADRUL REZERVAŢIEI
    79. În cadrul Rezervaţiei, cercetările ştiinţifice se efectuează, în mod obligatoriu, în conformitate cu programele anuale, asigurîndu-se, astfel, continuitatea monitorizării bunurilor cultural-naturale şi a echilibrului ecologic.
    80. Cercetările ştiinţifice din cadrul Rezervaţiei sînt coordonate cu Ministerul Culturii şi Turismului şi Academia de Ştiinţe a Moldovei, fiind axate pe cercetările în domeniile arheologiei, etnografiei, arhitecturii rupestre, arhitecturii vernaculare, ecologiei, geologiei, hidrologiei, florei, faunei etc.
    81. Activitatea ştiinţifică în cadrul Rezervaţiei este coordonată cu Consiliul ştiinţific al Rezervaţiei, format din cercetători din cadrul Rezervaţiei şi al altor instituţii ştiinţifice de profil, care au desfăşurat sau desfăşoară studii de specialitate în zona respectivă (arheologi, istorici, arhitecţi, etnologi, antropologi, geografi, geologi, botanişti, zoologi etc.).
    82. Componenţa nominală a Consiliului ştiinţific este concordată cu Ministerul Culturii şi Turismului şi Academia de Ştiinţe a Moldovei, fiind aprobată prin ordinul Administraţiei pe un termen de 5 ani.
    83. Consiliul ştiinţific activează în baza unui regulament aprobat de autoritatea publică naţională în subordinea căreia se află Rezervaţia.
    84. Cercetările ştiinţifice în cadrul Rezervaţiei se efectuează de către cercetători titulari ai Rezervaţiei, cercetători din cadrul altor organizaţii ştiinţifice sau organizaţii neguvernamentale din ţară şi de peste hotare, în baza unei înţelegeri scrise cu Administraţia Rezervaţiei.
    85. Cercetările arheologice în zona Rezervaţiei se realizează în baza legislaţiei în vigoare privind protecţia patrimoniului cultural arheologic.
    86. Rezultatele cercetărilor efectuate în zona Rezervaţiei, sub formă de rapoarte (pe suport de hîrtie şi electronic) şi publicaţii, vor fi depuse de către autori, în mod obligatoriu, în arhiva/biblioteca Rezervaţiei.
    87. Direcţiile de bază ale cercetărilor ştiinţifice în cadrul Rezervaţiei sînt:
    a) cartarea vestigiilor arheologice;
    b) cercetarea sistematică a cetăţii şi oraşului medieval „Orheiul Vechi”;
    c) salvarea siturilor arheologice aflate în pericol de distrugere;
    d) cartarea şi descrierea complexelor rupestre;
    e) cercetarea arheologică a complexelor rupestre;
    f) cartarea şi descrierea complexelor de arhitectură vernaculară;
    g) cercetarea etnografică a zonei;
    h) cercetarea hidrogeologică a zonei;
    i) cartarea speciilor de plante şi animale rare; 
    j) evaluarea sectoarelor reprezentative cu vegetaţie de stepă şi luncă în scopul evidenţierii factorilor a căror acţiune creează starea de vulnerabilitate a acestor ecosisteme;
    k) studierea evoluţiei proceselor naturale în ecosisteme ferite de impactul ecologic şi în condiţiile unui presing antropic gradat;
    l) estimarea şi prognozarea situaţiei ecologice pentru elaborarea bazelor ştiinţifice de protecţie şi utilizare durabilă a resurselor naturale, restabilirea echilibrului ecologic şi conservarea biodiversităţii;
    m) efectuarea cercetărilor ştiinţifice referitoare la: compoziţia, structura şi rezistenţa (speciilor) la vătămători, condiţii extremale, modul de îngrijire şi dirijare a arboretului din perdelele forestiere de protecţie;
    n) efectuarea cercetărilor ştiinţifice în vederea împînzirii cîmpurilor agricole cu perdele forestiere de protecţie de importanţă ameliorativă.
    88. În baza rezultatelor temelor de cercetare, acceptate şi avizate de forurile ştiinţifice abilitate, Administraţia propune măsurile de conservare ce se impun pentru realizarea obiectivelor Rezervaţiei, măsuri ce se aprobă de Consiliul ştiinţific.
VIII. DREPTURI PRIVIND FOLOSIREA
 INDICAŢIEI  GEOGRAFICE „ORHEIUL VECHI”
    89. Rezervaţia este titularul dreptului de folosinţă a indicaţiei geografice „Orheiul Vechi”.
    90. Se interzice folosirea, în scopuri comerciale, indiferent de domeniul de activitate, a unor denumiri identice sau similare ce conţin indicaţia geografică „Orheiul Vechi”, dacă o asemenea folosire ar putea conduce la confuzii sau ar indica vreo legătură cu Rezervaţia cultural-naturală „Orheiul Vechi”, fapt ce ar putea prejudicia interesele acesteia ori ar putea induce în eroare opinia publică.
    91. Orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător şi este amplasată în zona geografică „Orheiul Vechi” are dreptul să folosească indicaţia geografică „Orheiul Vechi” pentru identificarea produselor fabricate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate numai cu autorizaţia titularului de drept, în confor­mitate cu legislaţia.
    92. În lipsa autorizaţiei de folosire a indicaţiei geografice „Orheiul Vechi” sau în cazul refuzului de a acorda o asemenea autorizaţie, titularii de mărci, de denumiri de firmă şi de alte obiecte ale propri­etăţii intelectuale ce conţin indicaţia geografică „Orheiul Vechi”, indiferent de marfa sau serviciul pentru care se foloseşte această marcă ori această denumire, sînt obligaţi să excludă din denumirea respectivă indicaţia geografică „Orheiul Vechi”.
IX. ASIGURAREA FINANCIARĂ A REZERVAŢIEI
    93. Rezervaţia îşi desfăşoară activitatea în baza mijloacelor financiare alocate de la bugetul de stat şi de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, din contul mijloa­celor speciale, donaţiilor persoanelor fizice şi     juridice, inclusiv din străinătate, precum şi din contul altor surse financiare neinterzise de legislaţia în vigoare.
    94. Întreţinerea terenurilor proprietate publică, aflate în gestiunea nemijlocită a Rezervaţiei, precum şi problemele ce ţin de protecţia, conservarea şi restaurarea bunurilor cultural-naturale din cadrul acestora sînt finanţare din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Culturii şi Turismului.
    95. Finanţarea programelor ce vizează protecţia masivelor silvice din cadrul Rezervaţiei şi a peisajului natural se face din bugetul de stat prin intermediul Agenţiei pentru Silvicultură „Moldsilva” şi al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale.
    96. Finanţarea lucrărilor de protecţie, conservare şi restaurare a complexelor de arhitectură vernaculară şi a altor obiecte de patrimoniu cultural-natural, aflate în proprietate privată sau colectivă, se face din contul deţinătorilor acestor bunuri, din contul unor proiecte naţionale sau  internaţionale, iar în cazurile stabilite de legislaţie, din mijloacele bugetare de stat.
    97. Rezervaţia poate beneficia de finanţări internaţionale obţinute în baza unor proiecte.
    98. Activităţile Rezervaţiei pot fi asigurate şi din contul mijloacelor speciale obţinute din: taxele de intrare în Rezervaţie; taxele de filmare şi fotografiere a obiectivelor de patrimoniu de pe teritoriul Rezervaţiei; vînzarea de bilete pentru vizionarea expoziţiilor; comercializarea producţiei ştiinţifice proprii sau a unei terţe părţi, a reproducţiilor, a obiectelor de artizanat etc.; executarea de replici, de copii după lucrări din cadrul     Rezervaţiei; încasări de la manifestaţii cultural-ştiinţifice; sponsorizări; alte venituri legale.
    99. Taxele pentru serviciile prestate în cadrul Rezervaţiei se aprobă conform legislaţiei în vigoare.
 X. DISPOZIŢII FINALE
    100. Reorganizarea teritorial-administrativă şi a hotarelor Rezervaţiei se efectuează de Guvern, la propunerea autorităţilor publice centrale pentru cultură şi mediu, cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
    101. Modificarea statutului Rezervaţiei sau lichidarea ei se efectuează de Parlament, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii publice centrale pentru mediu şi cultură şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
    102. Prezentul Regulament poate fi modificat de Guvern, la propunerea autorităţilor publice naţionale pentru cultură şi mediu, cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, al autorităţilor administraţiei publice locale şi al Consiliului ştiinţific al Rezervaţiei.
Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr. 228
din 23 martie 2009

Anexa nr. 3
la Hotărîrea Guvernului nr. 228
din 23 martie 2009
    anexa nr.3