În temeiul art. 29  alin. (1) din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 125-129, art. 396), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂȘTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind condițiile de sănătate și certificare animală la comerţul (importul și exportul) cu ovine și caprine (se anexează).
    2.  Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

    PRIM-MINISTRU                                                Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii,
    dezvoltării regionale
    şi mediului                                                              Liviu Volconovici

    Nr. 686. Chişinău, 29 iunie 2018.


    Norma sanitar-veterinară privind condițiile de sănătate și certificare animală la comerţul (importul și exportul) cu ovine și caprine (în continuare – Normă) transpune prevederile Directivei 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 046, din 19 februarie 1991, p.19, astfel cum a fost modificată ultima oară (a 16-a) prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2002 a Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 308, p. 29 din 16 noiembrie 2016.
    1. Prezenta Normă (în temeiul Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, actul permisiv inclus în Nomenclatorul actelor permisive din anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător) stabileşte condițiile de sănătate și certificare veterinară la importul și exportul ovinelor și caprinelor.
    2. În sensul prezentei Norme se utilizează următoarele noţiuni:
    ovine sau caprine pentru carne – animale din specia ovină sau caprină transportate la abator, fie direct, fie printr-un centru de colectare autorizat, în scopul sacrificării;
    ovine sau caprine pentru reproducere – animale din specia ovină sau caprină transportate către locul de destinație, fie direct, fie printr-un centru de colectare autorizat, în scopul reproducerii și producerii;
    ovine sau caprine pentru îngrășare – animale din specia ovină sau caprină transportate către locul de destinație, fie direct, fie printr-un centru de colectare autorizat, în scopul îngrășării și a unei sacrificări ulterioare;
    exploatație de ovine sau caprine indemnă oficial de bruceloză – exploatație ce corespunde cerințelor stabilite în prezenta Normă faţă de acestea;
    exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză – exploatație ce corespunde cerințelor stabilite în prezenta Normă faţă de acestea;
    boală cu declarare obligatorie – una dintre bolile menționate în secțiunea I a anexei B;
    exploatație de origine – exploatație în care au existat permanent ovine și caprine, în care s-au completat registre ce atestă prezența acestor animale și care pot fi controlate de către autoritatea competentă;
    centru de colectare autorizat – centru de colectare autorizat în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (actul permisiv fiind inclus în Nomenclatorul actelor permisive, anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător), în care sînt colectate și întreținute, sub controlul medicului veterinar oficial sau împuternicit, ovinele și caprinele provenind din diferite exploatații indemne de bruceloză în vederea constituirii unor loturi de animale destinate comerțului;
    operator din businessul alimentar – persoană fizică sau juridică care cumpără și vinde, în mod direct sau indirect, animale în scopuri comerciale, care rulează în mod regulat stocuri de animale din aceste specii și care, în termen de cel mult 29 de zile de la cumpărarea animalelor, le revinde sau le transferă de la un obiect la altul sau le transportă direct la un abator care nu îi aparține;
    unitate autorizată a operatorului din businessul alimentar – obiect administrat de un operator din businessul alimentar, autorizat de autoritatea competentă în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, în care sînt colectate și întreținute ovine și caprine provenind din diferite exploatații indemne de bruceloză, în vederea constituirii de loturi de animale destinate comerțului;
    regiune – parte din teritoriul unei ţări a cărei suprafață este de cel puțin 2 000 km2 și care este supusă controlului autorității competente.
    De asemenea, se aplică noţiunile specificate în Hotărîrea Guvernului nr. 1099 din 29 septembrie 2008 „Cu privire la normele sanitar-veterinare privind controalele sanitar-veterinare la importul animalelor”.
    3. Ovinele și caprinele pot fi destinate comerţului în cazul în care corespund următoarelor cerințe:
    1) sînt identificate și înregistrate în temeiul Legii nr. 231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor și în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 507 din 18 iulie 2012 „Pentru aprobarea unor norme privind identificarea şi trasabilitatea animalelor”;
    2) sînt controlate de către un medic veterinar oficial într-un interval de 24 de ore pînă la încărcarea animalelor și nu prezintă niciun semn clinic de boală;
    3) nu provin sau nu au intrat în contact cu animale dintr-o exploatație care prezintă interdicții din motive de sănătate animală, durata acestei interdicții, de la sacrificare și/sau de la eliminarea ultimului animal infectat sau susceptibil de a fi infectat cu una dintre următoarele boli, fiind:
    a) 42 de zile, în cazul brucelozei;
    b) 30 de zile, în cazul rabiei;
    c) 15 zile, în cazul antraxului;
    4) nu provin dintr-o exploatație sau nu au intrat în contact cu animale dintr-o exploatație situată într-o zonă cu restricţii din motive de sănătate sau care face obiectul unei interdicții sau al unei restricții privind specia în cauză;
    5) nu fac obiectul unor măsuri de sănătate animală privind febra aftoasă și nu au fost vaccinate împotriva febrei aftoase.
    4. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (în continuare – Agenție) supraveghează respectarea următoarelor cerințe:
    1) nu fac obiectul comerţului ovinele și caprinele:
    a) care pot fi eliminate în cadrul unui program național de eradicare împotriva bolilor care nu au fost menționate la punctul 16 subpunctul 1) din prezenta Normă;
    b) care nu pot fi comercializate din motive sanitare sau de sănătate animală;
    2) ovinele și caprinele:
    a) care sînt născute și crescute pe teritoriul țării;
    b) care sînt importate în conformitate cu prevederile prezentei Norme;
    c) care au fost ținute în exploatația de origine pe o perioadă de 30 de zile sau de la naștere, dacă au mai puțin de 30 de zile;
    d) care nu provin dintr-o exploatație în care ovinele și caprinele au fost introduse în intervalul de 21 de zile anterior expedierii;
    e) care nu provin dintr-o exploatație în care ovinele și caprinele importate din alte țări au fost introduse în intervalul de 30 de zile anterior expedierii;
    f) care sînt izolate complet înainte de export de alte animale prezente în exploatație, excepţie făcînd animalele ținute în exploatația de origine pe o perioadă de 30 de zile sau de la naștere, dacă au mai puțin de 30 de zile.
    5. În cazul importului/exportului toate ovinele și caprinele nu sînt ținute în afara exploatației de origine mai mult de 6 zile de la obținerea documentelor de însoțire către țara de destinație indicată în certificatul sanitar-veterinar.
    În cazul transportului maritim, intervalul de 6 zile se prelungește cu durata transportului pe mare.
    6. După plecare din exploatația de origine, animalele sînt expediate direct către destinația finală.
    Ovinele și caprinele, după plecare din exploatația de origine și înainte de sosirea în țara de destinație, pot să treacă doar printr-un singur centru de colectare autorizat, care este situat în țara de origine.
    7. Animalele pentru carne trebuie sacrificate în termen de pînă la 72 de ore de la sosirea lor la abator.
    8. Toate categoriile de ovine și caprine, de la plecarea lor din exploatația de origine și pînă la sosirea la destinație, nu trebuie:
    1) să intre în contact în niciun moment cu alte animale biongulate decît cu cele care beneficiază de același statut sanitar;
    2) să compromită statutul sanitar al ovinelor și caprinelor care nu sînt destinate comerțului.
    9. Fără a aduce atingere garanțiilor suplimentare exigibile, stabilite în prezenta Normă, ovinele și caprinele de reproducere, creștere sau îngrășare trebuie să corespundă prevederilor prezentei secţiuni, iar pentru a fi introduse într-o exploatație de ovine și caprine declarată oficial indemnă de bruceloză sau indemnă de bruceloză – cerințelor:
    a) punctului 44; sau
    b) punctului 51.
    10. Ovinele și caprinele pentru carne pot fi:
    1) destinate comerțului numai dacă corespund cerinţelor comune pentru toate categoriile de ovine şi caprine şi prevederilor specificate în prezenta secţiune;
    2) comercializate după ce au fost ținute permanent în exploatația de origine o perioadă de cel puțin 21 de zile;
    3) expediate direct dintr-o exploatație de origine în care animalele au fost aduse într-un interval de 21 de zile anterior expedierii, cu condiția să fie transportate direct către un abator situat într-o altă țară în vederea sacrificării imediate, fără să mai treacă printr-un centru de colectare.
    11. Se admite trecerea animalelor printr-un centru de colectare suplimentar, după plecarea din exploatația de origine, în cazul în care:
    1) înainte de a trece prin centrul de colectare autorizat și situat în țara de origine, animalele corespund următoarelor condiții:
    a) după plecarea lor din exploatația de origine, animalele trec printr-un singur centru de colectare, sub controlul unui medic veterinar oficial, care autorizează prezența simultană numai a animalelor cu același statut sanitar;
    b) identificarea ovinelor și caprinelor individuală se face cel mai tîrziu în acest centru de colectare pentru a putea identifica în fiecare caz exploatația de origine;
    c) la plecarea din centrul de colectare, animalele, însoțite de un document veterinar oficial, sînt transportate direct către un abator din țara de destinație; sau
    2) animalele pot trece, după expedierea lor din țara de origine, printr-un centru de colectare autorizat, înainte să fie expediate către abatorul din țara de destinație, în următoarele condiții:
    a) centrul de colectare autorizat este situat în țara de destinație, de unde animalele trebuie să fie transportate, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, direct către un abator, în scopul sacrificării într-un interval de 5 zile de la sosirea lor în centrul de colectare; sau
    b) centrul de colectare autorizat este situat într-o țară de tranzit, din care animalele sînt expediate direct către abatorul din țara de destinație indicat pe certificatul de sănătate animală, eliberat în conformitate cu modelul pentru lotul respectiv, specificat în anexa la prezenta Normă.
    În cazul ovinelor și caprinelor pentru carne, centrul de colectare autorizat poate fi înlocuit cu unitățile supuse controalelor sanitar-veterinare autorizate, situate în țara de origine.
    12. Ovinele și caprinele pentru îngrăşare pot fi destinate comerțului numai dacă:
    1) corespund cerinţelor comune pentru toate categoriile de ovine şi caprine;
    2) corespund prevederilor specificate în secţiunea a 2-a şi prezenta secţiune;
    3) întrunesc garanțiile suplimentare exigibile specificate în prezenta Normă.
    13. În cazul situaţiei epidemiologice favorabile la bolile specifice ovinelor și caprinelor, Agenția permite circulația acestor specii pentru reproducere și îngrășare destinate exclusiv pășunatului, cu titlu temporar, în apropierea frontierelor ţărilor învecinate, pentru a fi introduse într-o exploatație de ovine și caprine declarată oficial indemnă de bruceloză sau indemnă de bruceloză, în conformitate cu prevederile prezentei Norme.
    14. Ovinele și caprinele pentru reproducere pot fi destinate comerțului numai dacă:
    1) corespund cerinţelor comune pentru toate categoriile de ovine şi caprine;
    2) corespund prevederilor specificate în prezenta secţiune;
    3) întrunesc garanțiile suplimentare exigibile specificate în prezenta Normă.
    15. Fără a aduce atingere garanțiilor suplimentare exigibile stabilite în prezenta Normă, animalele de reproducere și creștere trebuie să corespundă, în afară de acestea, următoarelor cerințe:
    1) să fi fost achiziționate dintr-o exploatație și să nu fi venit în contact decît cu animale dintr-o exploatație:
    a) în care următoarele boli să nu fi fost constatate clinic:
    - în cursul ultimelor 6 luni – agalaxia contagioasă a oilor (Mycoplasma agalactiae) și agalaxia contagioasă a caprelor (Mycoplasma agalactiae, M. capricolum, M. mycoïdes subsp. Mycoïdes Large colony);
    - în cursul ultimelor 12 luni – paratuberculoza sau limfadenita cazeoasă;
    - în cursul ultimilor trei ani – adenomatoza pulmonară, Maedi-Visna sau artrita encefalita virală caprine, cu reducerea acestei perioade pînă la 12 luni, în cazul în care animalele atinse de Maedi-Visna sau de artrita encefalita virală caprină au fost sacrificate și în cazul în care animalele rămase au reacționat negativ la două teste recunoscute; sau care
    b) fără a aduce atingere respectării cerințelor prevăzute pentru celelalte boli, oferă, pentru una sau mai multe dintre bolile menționate în prezentul punct, în cadrul unui program aprobat în conformitate cu garanțiile suplimentare exigibile stabilite în prezenta Normă – garanții de sănătate echivalente pentru boala sau bolile în cauză, în care niciun fapt care să permită concluzia că nu au fost respectate cerințele prezentului subpunct şi să nu fi fost adus la cunoștința medicului veterinar oficial abilitat cu eliberarea certificatului sanitar-veterinar (act permisiv inclus în Nomenclatorul actelor permisive din anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător);
    c ) a cărei proprietar a declarat că nu a avut cunoștință cu un asemenea fapt și care, în afară de aceasta, a declarat în scris că animalul sau animalele destinate schimburilor comerciale corespund criteriilor prevăzute la prezentul subpunct;
    2) în ceea ce privește epididimita ovină contagioasă (B. ovis), berbecii necastrați de reproducere și de crescătorie trebuie:
    a) să provină dintr-o exploatație în care nu s-a constatat niciun caz de epididimită ovină contagioasă (B. ovis) în cursul ultimelor 12 luni;
    b) să fi fost ținuți în permanență în această exploatație timp de 60 de zile înainte de expediere,
    c) să fi fost, în cursul celor 30 de zile înainte de expediere, supuși, cu un rezultat negativ, unui test serologic efectuat în conformitate cu prevederile prezentei Norme sau să corespundă garanțiilor de sănătate recunoscute ca echivalente;
    3) să se menționeze respectarea acestor cerințe pe un certificat sanitar- veterinar, în conformitate cu modelul stabilit în prezenta Normă.
    16. Autoritatea competentă dispune de un program, obligatoriu sau opțional, de combatere sau de supraveghere:
    1) pentru una dintre următoarele boli:
    a) febră aftoasă;
    b) bruceloză (B. melitensis);
    c) epididimită ovină contagioasă (B. ovis);
    d) antrax;
    e) rabie;
    f) agalaxie contagioasă;
    g) paratuberculoză;
    h) limfadenită cazeoasă;
    i) adenomatoză pulmonară;
    j) Maedi-Visna;
    k) artrita encefalită virală caprine;
    2) poate să îl prezinte organismelor internaţionale la care este parte, indicînd în special:
    a) distribuția bolii în ţară;
    b) motivația pentru elaborarea programului, ținînd seama de gravitatea bolii și de beneficiul estimat al programului în raport cu costurile acestuia;
    c) aria geografică în care programul se va pune în aplicare;
    d) diferitele categorii de statut care se acordă exploatațiilor și standardele care trebuie atinse pentru fiecare categorie, precum și procedurile de testare;
    e) procedurile de control al programelor;
    f) acțiunile ce trebuie întreprinse în cazul în care, din orice motiv, o exploatație își pierde statutul;
    g) măsurile care trebuie luate în cazul în care rezultatele controalelor, efectuate în conformitate cu dispozițiile programului, sînt pozitive.
    17. Garanțiile suplimentare exigibile, generale sau limitate trebuie prezentate, la solicitare, în cadrul comerțului, pentru a verifica echivalența acestora cu cele aplicate la nivel național.
    Agenția propune modificări şi completări ale programelor prezentate şi ale garanţiilor în funcţie de măsurile strategice stabilite la nivel national, finanţate din bugetul de stat, conform prevederilor Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2017 privind activitatea sanitar-veterinară de stat.
    18. Ţara care consideră că este total sau parțial indemnă de una dintre bolile menţionate la punctul 16 din prezenta Normă la care ovinele și caprinele sînt sensibile trebuie să prezinte documentele justificative, precizînd în special:
    1) natura bolii și istoricul apariției acesteia pe teritoriul; sau
    2) rezultatele testelor de supraveghere, bazate pe o cercetare serologică, microbiologică sau patologică și epidemiologică, precum și pe faptul că această boală trebuie obligatoriu declarată autorităților competente;
    3) perioada în care s-a efectuat supravegherea;
    4) după caz, perioada în care vaccinarea împotriva acestei boli a fost interzisă și zona geografică care a făcut obiectul acestei interdicții;
    5) normele care permit controlul absenței bolii.
    19. Documentele justificative prezentate de ţara exportatoare, inclusiv garanțiile suplimentare, generale sau limitate, care se pot cere în cadrul schimburilor comerciale trebuie să fie echivalente cu cele pe care le pune în aplicare la nivel național.
    20. Autoritatea competentă supraveghează din punct de vedere sanitar-veterinar ca centrele de colectare să întrunească cel puțin următoarele condiții:
    1) se află sub controlul unui medic veterinar oficial, care se asigură în special de respectarea dispozițiilor, specificate la punctul 8 din prezenta Normă;
    2) sînt situate într-o zonă care nu face obiectul unei interdicții;
    3) sînt curățate și dezinfectate înainte de fiecare utilizare în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial;
    4) dispun, în funcție de capacitatea de primire:
    a) de o unitate destinată exclusiv acestui scop, în cazul în care sînt utilizate ca centre de colectare;
    b) de unități pentru încărcarea și descărcarea diferitor specii de animale, adăpostirea lor în condiții corespunzătoare speciei respective, adăparea, hrănirea și administrarea oricărui tratament necesar, care trebuie să fie ușor de curățat și dezinfectat;
    c) de infrastructuri ce ar permite efectuarea inspecției;
    d) de infrastructuri de izolare a diferitor specii de animale;
    e) de un echipament pentru curățarea și dezinfectarea sălilor și a camioanelor;
    f) de o suprafață de depozitare a furajelor, a așternutului de paie și a gunoiului de grajd;
    g) de un sistem pentru colectarea și prelucrarea gunoiului de grajd și a apelor uzate;
    h) de un birou sau un spațiu pentru medicul veterinar oficial;
    i) de personal instruit în securitatea muncii, asigurat cu echipament de protecție și condiții de prelucrare a acestuia și, de asemenea alte condiții pentru respectarea igienei muncii;
    5) să accepte doar animale care întrunesc condițiile de sănătate animală stabilite în prezenta Normă, pentru categoria de animale respectivă şi care sînt însoţite, la intrare, de certificat sanitar-veterinar respectiv (document de sănătate pentru speciile și categoriile în cauză), prezentat de proprietar sau persoana responsabilă de centru;
    6) să facă obiectul unor inspecții periodice, efectuate de către autoritatea competentă, pentru a se asigura că acestea continuă să întrunească condițiile de sănătate animală care au stat la baza acceptării, conform prevederilor Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
    21. Proprietarul sau persoana responsabilă de centrul de colectare trebuie să înscrie într-un registru sau într-o bază de date, pe baza documentelor de însoțire ale animalelor sau pe baza numerelor sau mărcilor de identificare ale animalelor, și să păstreze timp de cel puțin trei ani următoarele informații:
    1) numele proprietarului, originea, data intrării, data ieșirii, numărul și datele de identificare ale ovinelor și ale caprinelor sau numărul de înregistrare al exploatației de origine a animalelor care intră în centru, dacă este cazul, numărul autorizației sau numărul de înregistrare al centrului de adunare (act permisiv fiind inclus în Nomenclatorul actelor permisive din anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător), prin care au trecut animalele înainte să intre în centru, precum și destinația propusă;
    2) numărul de înregistrare al transportatorului și numărul de înmatriculare al camionului care descarcă sau încarcă animalele în centru, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (actul permisiv fiind inclus în Nomenclatorul actelor permisive din anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător).
    22. Autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar- veterinară:
    1) atribuie fiecărui centru de colectare autorizat un număr de autorizație sanitar-veterinară, prevăzută în Nomenclatorul actelor permisive (anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător), limitată la una sau mai multe specii reglementate de prezenta Normă, la animalele pentru reproducere sau pentru îngrășare sau la animalele pentru sacrificare;
    2) întocmește și menține actualizată o listă a centrelor de colectare autorizate și a numerelor de autorizare unice ale acestora și o face cunoscută publicului, plasînd-o pe pagina oficială a autorităţii competente;
    3) suspendă sau retrage autorizația conform prevederile art. 17 din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, în cazul încălcării cerinţelor privind sănătatea animală stipulate în prezenta Normă;
    4) reacordă autorizația conform prevederile art. 17 din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, dacă se asigură că centrul de colectare întruneşte toate cerinţele prezentei Norme;
    5) verifică ca centrele de colectare în funcțiune să dispună de medici veterinari oficiali sau împuterniciţi pentru realizarea sarcinilor stabilite;
    6) aplică uniform prevederile prezentului punct.
    23. Operatorii din businessul alimentar trebuie să demonstreze că sînt autorizați în scopul comerțului, dispun de un număr de autorizație atribuit de către autoritatea competentă și că îndeplinesc cel puțin următoarele condiții:
    1) comercializează numai animalele identificate care provin din exploatații care îndeplinesc condițiile menționate în capitolul II din prezenta Normă. În acest scop, comerciantul se asigură că animalele sînt identificate corect și însoțite de certificate sanitar-veterinare în conformitate cu prezenta Normă;
    2) înscrie într-un registru sau într-o bază de date, pe baza documentelor de însoțire a animalelor sau pe baza numerelor sau mărcilor de identificare ale animalelor, și păstrează timp de cel puțin trei ani următoarele informații:
    a) numele proprietarului, originea, data cumpărării, categoriile, numărul și datele de identificare ale ovinelor și ale caprinelor sau numărul de înregistrare al exploatației de origine a animalelor cumpărate, dacă este cazul, numărul autorizației sau numărul de înregistrare al centrului de adunare prin care au trecut animalele înainte să fie cumpărate, precum și destinația lor;
    b) numărul de înregistrare al transportatorului și/sau numărul de înmatriculare al camionului care descarcă sau încarcă animalele;
    c) numele și adresa cumpărătorului și destinația animalelor;
    d) copiile planurilor de parcurs și/sau numărul de serie al certificatelor de sănătate animală;
    3) în cazul în care comerciantul deține animale în unitățile sale, el se va asigura că:
    a) personalul responsabil de animale primește o instruire specifică în ceea ce privește aplicarea cerințelor prezentei Norme, precum și în ceea ce privește îngrijirea și bunăstarea animalelor;
    b) medicul veterinar oficial efectuează periodic controale și, dacă este cazul, teste asupra animalelor și că sînt luate toate măsurile necesare pentru evitarea răspîndirii unei boli.
    24. Autoritatea sanitar-veterinară competentă monitorizează ca fiecare unitate utilizată de către un operator din businessul alimentar să primească un număr de autorizație sanitar-veterinară de funcționare, în temeiul alin. (1) art. 18 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (actul permisiv inclus în Nomenclatorul actelor permisive din anexa nr. 1 la Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător), și să corespundă cel puțin următoarelor cerințe:
    1) se află sub controlul unui medic veterinar oficial;
    2) este situată într-o zonă care nu face obiectul niciunei interdicții;
    3) dispune de:
    a) unități de infrastructuri de inspecție și infrastructuri de izolare pentru a putea izola toate animalele în cazul apariției unei boli contagioase;
    b) unități pentru descărcarea animalelor și, dacă este necesar, pentru adăpostirea lor în condiții corespunzătoare speciei, adăparea, hrănirea și administrarea oricărui tratament necesar şi care trebuie să fie ușor de curățat și dezinfectat;
    c) o suprafață pentru depozitarea așternutului de paie și a gunoiului de grajd;
    d) un sistem pentru colectarea apelor uzate;
    4) să fie curățată și dezinfectată înainte de fiecare utilizare în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial;
    5) suspendă sau retrage autorizația în cazul încălcării dispozițiilor privind sănătatea animal conform prevederile art. 17 din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, care poate fi reacordată în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că operatorul din businessul alimentar respectă în totalitate dispozițiile relevante ale prezentei Norme;
    6) efectuează inspecții regulate pentru a se asigura că cerințele prezentului punct sînt respectate;
    7) actualizează lista operatorilor din businessul alimentar autorizați și a spațiilor utilizate de aceștia, precum și a numerelor de autorizare atribuite operatorilor din businessul alimentar respectivi și pune această listă la dispoziția publicului.
    25. Autoritatea sanitar-veterinara competentă verifică dacă transportatorii de animale îndeplinesc prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 793 din 22 octombrie 2012 „Pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului”, precum şi cel puțin următoarele condiții suplimentare:
    1) pentru transportul animalelor, aceștia trebuie să utilizeze mijloace de transport care:
    a) să fie construite în așa fel încît materiile fecale, așternutul de paie și furajele să nu se poată scurge sau să nu poată cădea din vehicul;
    b) să fie curățate și dezinfectate cu substanțe dezinfectante, înregistrate oficial de către autoritatea competentă, conform prevederilor Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, imediat după fiecare transport de animale sau de orice produse care ar putea afecta sănătatea animală și, dacă este necesar, înainte de orice transport nou de animale;
    2) dispun de unități de curățare și de dezinfectare adecvate, inclusiv de spații pentru depozitarea așternutului de paie și a gunoiului de grajd sau să facă dovada că aceste operațiuni sînt efectuate de către persoane împuternicite în acest scop.
    26. Transportatorul:
    1) ține un registru despre fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor, păstrat timp de cel puțin 3 ani, în care include următoarele informații:
    a) locul și data încărcării, numele sau denumirea comercială și adresa exploatației sau a centrului de colectare în care sînt încărcate animalele;
    b) locul și data livrării, numele sau denumirea comercială, precum și adresa destinatarului(ilor);
    c) specia și numărul animalelor transportate;
    d) data și locul dezinfecției;
    e) precizări privind documentele de însoțire, numărul etc.;
    2) se asigură că, de la plecarea din exploatație sau din centrul de colectare de origine și pînă la sosirea la destinație, lotul de animale nu intră în niciun moment în contact cu animale avînd un statut sanitar inferior;
    3) se angajează în scris:
    a) să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei Norme privind documentația care trebuie să însoțească animalele;
    b) să încredințeze transportul animalelor unor persoane care posedă aptitudinile, competențele profesionale și cunoștințele necesare.
    27. Loturile de ovine și caprine trebuie să fie însoțite pe durata transportului către locul de destinație de un certificat sanitar-veterinar (certificat de sănătate animală), respectiv pentru specia şi categoria de animale, modelul cărora este specificat în anexă la prezenta Normă.
     Certificatul respectiv trebuie să aibă o singură filă sau, atunci cînd este nevoie de mai mult de o pagină, să fie prezentat într-o asemenea formă încît fiecare pereche sau grup de pagini să facă parte dintr-un ansamblu indivizibil și să aibă înscris un număr de serie.
    Certificatul trebuie întocmit în ziua în care se efectuează controlul sanitar, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale țării de destinație sau traducerea autentificată a acestuia.
    Durata valabilității certificatului sanitar-veterinar este de 10 zile de la data controlului sanitar.
    28. Controalele sanitare pentru eliberarea certificatului sanitar-veterinar, inclusiv a garanțiilor suplimentare, pentru un lot de animale, pot fi efectuate:
    1) în exploatația de origine, într-un centru de colectare autorizat sau, în cazul animalelor pentru carne, în unitățile autorizate ale operatorilor din businessul alimentar;
    2) de medicul veterinar oficial în urma inspecțiilor, vizitelor și controalelor prevăzute de prezenta Normă, urmate de întocmirea certificatului sanitar-veterinar respectiv.
    29. Medicul veterinar oficial responsabil de centrul de colectare efectuează toate controalele necesare asupra animalelor încă de la sosirea lor.
    30. În cazul ovinelor și caprinelor pentru îngrășare și pentru reproducere expediate dintr-un centru de colectare autorizat situat în ţara origine, certificatul de sănătate animală respectiv poate fi eliberat numai în urma controalelor care să conțină informațiile necesare și care să fie întocmit de medicul veterinar oficial responsabil de exploatația de origine.
    31. În cazul ovinelor și caprinelor pentru carne expediate dintr-un centru de colectare autorizat sau din unități autorizate ale operatorilor din businessul alimentar, certificatul de sănătate animală respectiv poate fi eliberat numai în urma controalelor, care să conțină informațiile necesare și care să fie întocmit de medicul veterinar oficial responsabil de exploatația de origine sau centru de colectare autorizat.
    32. Ovinele și caprinele pentru carne expediate dintr-un centru de colectare, prin tranzit printr-un alt centru de colectare, trebuie să fie însoțite de al doilea certificat de sănătate animală, completat cu informațiile necesare din certificatul(ele) original(e) și la care atașează o copie certificată de către medicul veterinar oficial responsabil al acestuia, conformă cu acesta, fără a modifica durata de valabilitate.
    33. Medicul veterinar oficial care eliberează certificatul de sănătate animală în conformitate cu modelele stabilite în anexa la prezenta Normă înregistrează circulația animalelor în sistemul informațional automatizat în ziua eliberării certificatului.
    34. Experții veterinari internaţionali:
    1) pot solicita și efectua, în colaborare cu Agenția, controale la fața locului în măsura în care este necesar verificarea aplicării uniforme a prezentei Norme;
    2) tot sprijinul necesar autorităţii competente la îndeplinirea misiunii;
    3) informează autoritatea sanitar-veterinară competentă cu privire la rezultatul controalelor efectuate.
    35. Se consideră exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis) exploatația în care:
    1) niciun animal din speciile sensibile la bruceloză (B. melitensis) nu prezintă semne clinice sau orice alt semn de bruceloză (B. melitensis) cel puțin 12 luni;
    2) nu există animale din specia ovină sau caprină vaccinate împotriva brucelozei (B. melitensis), cu excepția cazului în care este vorba de animale care au fost vaccinate cu cel puțin doi ani înainte cu vaccinul Rev. 1 sau cu orice alt vaccin autorizat;
    3) s-au efectuat două teste, cu rezultate negative, la un interval de cel puțin 6 luni, în conformitate cu secţiunea 1 a capitolului VII din prezenta Normă privind testele pentru detectarea brucelozei (B. melitensis), pe toate ovinele sau caprinele din exploatație, cu vîrsta peste 6 luni la data testului; și
    4) după încheierea testelor menționate în subpunctul 3) din prezentul punct, nu se mai găsesc decît ovine și caprine născute în exploatație sau provenite dintr-o exploatație declarată oficial indemnă de bruceloză sau dintr-o exploatație indemnă de bruceloză, în condițiile stabilite în secțiunea a 4-a din prezentul capitol și respectarea continua a cerințelor prevăzute în secțiunea a 2-a din prezentul capitol.
    36. În cazul exploatațiilor de ovine sau caprine oficial indemne de bruceloză (B. melitensis) care nu se situează pe o parte a teritoriului declarată oficial indemnă de bruceloză și în care, după calificarea lor, introducerea de animale se face în conformitate cu cerințele stabilite în secțiunea a 4-a din prezentul capitol, un număr reprezentativ de ovine sau caprine din fiecare exploatație cu vîrsta de peste 6 luni se controlează anual.
    Statutul exploatației se poate menține dacă rezultatele testelor sînt negative.
    37. În fiecare exploatație numărul reprezentativ de animale care trebuie controlate constituie:
    1) toți masculii necastrați, cu vîrsta de peste 6 luni;
    2) toate animalele introduse în exploatație de la controlul precedent;
    3) 25 % din femelele de reproducere (mature din punct de vedere sexual) sau în lactație, fără ca numărul lor să fie mai mic de 50 de capete pe exploatație – în afară de cazul exploatațiilor unde există mai puțin de 50 de asemenea femele, caz în care toate aceste femele trebuie controlate.
    38. În cazul unei regiuni care nu este declarată oficial indemnă de bruceloză, dar în care peste 99 % din exploatații au fost declarate oficial indemne de bruceloză (B. melitensis), periodicitatea controlului exploatațiilor de ovine sau caprine oficial indemne de bruceloză se poate prelungi la trei ani, cu condiția ca exploatațiile care nu sînt oficial indemne de bruceloză să fie plasate sub control oficial sau să fie supuse unui program de eradicare a bolii.
    39. În cazul în care, într-o exploatație de ovine sau caprine oficial indemnă de bruceloză:
    1) se constată un risc de bruceloză (B. melitensis) la una sau mai multe ovine sau caprine, calificarea acestei ferme se retrage de către autoritatea competentă. Cu toate acestea, calificarea se poate suspenda provizoriu în cazul în care animalul sau animalele se elimină sau izolează de îndată, în așteptarea unei confirmări sau infirmări oficiale a brucelozei (B. melitensis);
    2) bruceloza (B. melitensis) se confirmă, suspendarea provizorie nu este retrasă de către autoritatea competentă decît în cazul în care toate animalele infectate sau toate animalele din speciile susceptibile de a fi infectate sînt sacrificate și în cazul în care două teste efectuate, în conformitate secțiunea 1 din capitolul VII la prezenta Normă, la un interval de cel puțin 3 luni pe toate animalele cu vîrstă de peste 6 luni din exploatație dau un rezultat negativ.
    40. Autoritatea sanitar-veterinară competentă aplică toate măsurile ca exploatațiile de ovine sau caprine să fie declarate oficial indemne de bruceloză (B. melitensis), recunoscute de organismele internaţionale la care face parte (OIE).
    41. Autoritatea competentă supraveghează ca:
    1) toate animalele infectate și toate animalele din speciile susceptibile de a fi infectate din exploatația în cauză să fie sacrificate şi informează organismele internaţionale la care este parte cu privire la evoluția situației;
    2) să fie efectuată o anchetă epidemiologică, iar efectivele legate din punct de vedere epidemiologic de efectivul infectat trebuie să fie supuse testelor prevăzute la punctul 40 subpunctul 2) din prezenta secțiune.
    42. În cazul în care bruceloza este confirmată în conformitate cu punctul 41 din prezenta secțiune, autoritatea competentă:
    1) evaluează circumstanțele reapariției brucelozei (B. melitensis);
    2) adoptă, în cazul în care respectiva evaluare justifică acest lucru, o decizie vizînd suspendarea sau retragerea statutului acestei regiuni;
    3) precizează condițiile unei noi calificări, în cazul în care statutul este retras.
    43. Ovinele sau caprinele se pot introduce într-o exploatație declarată oficial indemnă de bruceloză doar dacă corespund următoarelor condiții:
    1) provin dintr-o exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză;
    2) provin dintr-o exploatație indemnă de bruceloză;
    3) sînt identificate individual, în conformitate cu punctul 3 subpunctul 1) din prezenta Normă;
    4) nu sînt vaccinate împotriva brucelozei sau, în cazul în care au fost vaccinate, acest lucru s-a întîmplat cu mai mult de doi ani în urmă. Femelele cu vîrsta mai mare de 2 ani și care au fost vaccinate înainte de vîrsta de 7 luni pot fi, de asemenea, introduse; și
    e) sînt izolate în exploatația de origine sub control oficial și, în această perioadă, au fost supuse la două teste cu rezultate negative, într-un interval de cel puțin 6 săptămîni, în conformitate cu prevederile specificate în secțiunea 1 a capitolului VII din prezenta Normă.
    44. Poate fi recunoscută oficial indemnă de bruceloză orice țară sau orice regiune:
    1) în care cel puțin 99,8 % din exploatațiile de ovine sau caprine sînt exploatații declarate oficial indemne de bruceloză; sau
    2) care îndeplinește următoarele condiții:
    a) bruceloza ovină sau caprină este o boală care se declară obligatoriu de cel puțin 5 ani;
    b) niciun caz de bruceloză ovină sau caprină nu a fost confirmat oficial de cel puțin 5 ani;
    c) vaccinarea este interzisă de cel puțin trei ani; și
    3)  în care se respectă condițiile din prezenta Normă;
    4) în care condițiile prevăzute la subpunctul 1 din prezentul punct sînt îndeplinite și:
    a) în primul an de după recunoașterea țării sau a regiunii ca oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis), controale aleatorii, practicate fie la nivel de exploatație, fie la nivel de abator, demonstrează cu un coeficient de certitudine de 99 % că mai puțin de 0,2% din exploatații sînt infectate sau mai puțin de 10% din ovinele și caprinele în vîrstă de mai mult de 6 luni au fost supuse unor teste practicate în conformitate cu secțiunea 1 a capitolului VII din prezenta Normă, cu rezultat negativ;
    b) anual, începînd cu al doilea an după recunoașterea țării sau a regiunii ca oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis), controale aleatorii, practicate fie la nivel de exploatație, fie la nivel de abator, demonstrează cu un coeficient de certitudine de 95% că mai puțin de 0,2 % din exploatații sînt infectate sau mai puțin de 5% din ovinele și caprinele în vîrstă de mai mult de 6 luni au fost supuse unor teste practicate în conformitate cu secțiunea 1 a capitolului VII din prezenta Normă, cu rezultat negativ;
    5) condițiile pentru calificare sînt în continuare îndeplinite.
    45. Se consideră exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză (B. melitensis) exploatația în care:
    1) niciun animal din speciile sensibile la bruceloză (B. melitensis) nu prezintă semne clinice sau orice alt semn de bruceloză de cel puțin 12 luni;
    2) toate ovinele sau caprinele sau o parte din ele au fost vaccinate cu vaccinul Rev. 1 sau cu orice alt vaccin autorizat înainte de vîrsta de 7 luni;
    3) două teste, cu rezultate negative, au fost făcute la un interval de cel puțin 6 luni, în conformitate cu secțiunea 1 a capitolului VII din prezenta Normă, pe toate ovinele sau caprinele vaccinate din exploatație cu vîrsta mai mare de 18 luni la data testului;
    4) două teste, cu rezultate negative, au fost făcute la un interval de cel puțin 6 luni, în conformitate cu secțiunea 1 a capitolului VII din prezenta Normă, pe toate ovinele sau caprinele nevaccinate din exploatație cu vîrsta mai mare de 6 luni la data testului; și
    5) după ce testele menționate în subpunctele 3) sau 4) au fost efectuate, nu se mai găsesc decît ovine sau caprine născute în exploatație sau provenite dintr-o exploatație indemnă de bruceloză, în condițiile prevăzute la secțiunea a 4-a din prezentul capitol; și
    6) în care, după calificarea sa, cerințele de la secțiunea a 2-a din prezentul capitol sînt respectate.
    46. Se efectuează un test anual pe un număr reprezentativ din populația de ovine sau caprine din fiecare exploatație. Statutul exploatației nu se poate menține decît în cazul în care rezultatele testelor sînt negative.
    47. În fiecare exploatație, numărul reprezentativ de animale care trebuie controlate constă în:
    1) toți masculii necastrați și nevaccinați cu vîrsta mai mare de 6 luni;
    2) toți masculii necastrați și vaccinați cu vîrsta mai mare de 18 luni;
    3) toate animalele introduse în exploatație de la controlul precedent;
    4) 25% din femelele de reproducere (mature din punct de vedere sexual) sau în lactație cu un efectiv mai mare de 50 de capete;
    5) exploatațiile cu mai puțin de 50 de femele – toate femelele trebuie controlate.
    48. În cazul în care într-o exploatație de ovine sau caprine se constată o suspiciune de bruceloză (B. melitensis) la una sau mai multe ovine sau caprine, calificarea acestei exploatații se suspendă, animalul sau animalele suspectate se elimină sau se izolează de îndată, în așteptarea unei confirmări sau infirmări oficiale a brucelozei (B. melitensis).
    49. În cazul în care bruceloza (B. melitensis) se confirmă, suspendarea provizorie nu se ridică decît în cazul în care toate animalele infectate sau toate animalele din speciile susceptibile de a fi infectate au fost sacrificate și în cazul în care două teste, efectuate în conformitate cu secțiunea 1 a capitolului VII din prezenta Normă, la interval de cel puțin 3 luni, au dat rezultate negative:
    1) pe toate animalele cu vîrsta mai mare de 18 luni, în cazul în care au fost vaccinate;
    2) pe toate animalele cu vîrsta mai mare de 6 luni, în cazul în care nu au fost vaccinate.
    50. Nu se introduc într-o exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză decît:
    1) ovinele sau caprinele provenite dintr-o exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză sau indemnă de bruceloză (B. melitensis);
    2) ovinele sau caprinele provenite dintr-o altă exploatație decît cea menționată la subpunctul 1) din prezentul punct și care corespund următoarelor condiții:
    a) sînt identificate individual în conformitate cu cerințele de la punctul 4 subpunctul 2) litera b) din prezenta Normă;
    b) sînt originare dintr-o exploatație în care niciun animal din speciile sensibile la bruceloză (B. melitensis) nu prezintă semne clinice sau orice alt semn de bruceloză de cel puțin 12 luni;
    c) nu sînt vaccinate în cursul ultimilor 2 ani;
    d) au fost izolate în exploatația de origine sub control veterinar și, în cursul acestei perioade, au fost supuse la două teste, cu rezultate negative, la interval de cel puțin 6 săptămîni, în conformitate cu secțiunea 1 a capitolului VII din prezenta Normă; sau
    e) au fost vaccinate cu vaccinul Rev. 1 sau cu orice alt vaccin autorizat înainte de vîrsta de 7 luni, dar nu mai tîrziu de 15 zile înainte de introducerea lor în exploatația de destinație.
    51. O exploatație de ovine sau caprine indemnă de bruceloză (B. melitensis) poate obține calificarea de exploatație de ovine sau caprine declarată oficial indemnă de bruceloză (B. melitensis) după un termen de minimum 2 ani, în cazul în care:
    1) nu există în aceasta niciun animal vaccinat împotriva brucelozei (B. melitensis) de cel puțin 2 ani;
    2) condițiile prevăzute în prezenta secțiune s-au respectat fără întrerupere în această perioadă indicată în subpunctul 1) din prezentul punct;
    3) la sfîrșitul celui de-al doilea an, animalele cu vîrsta mai mare de 6 luni au prezentat un rezultat negativ la testul efectuat pentru detectarea brucelozei (B. melitensis).
    52. Testele pentru detectarea brucelozei (B. melitensis) trebuie efectuate într-un laborator acreditat prin metode acreditate de organisme internaționale recunoscute în acest scop.
    53. Autoritatea competentă elaborează și pune în aplicare manuale de diagnostic și proceduri specifice pentru diagnosticul brucelozei (B. melitensis)
    54. Pentru calificarea exploatațiilor, detectarea brucelozei (B. melitensis) se efectuează prin:
    1) testul Rose Bengal; sau
    2) testul de fixare a complementului acreditat de organisme internaționale recunoscute sau prin orice altă metodă recunoscută care se efectuează pe animale transpus în Manualul de diagnostic pentru bruceloză, aprobat de autoritatea competentă.
    55. În cazul în care mai mult de 5% din animalele din exploatație prezintă o reacție pozitivă la Rose Bengal, se efectuează un control suplimentar pe fiecare animal din exploatație prin testul de fixare a complementului.
    56. În cazul efectuării testului de fixare a complementului, rezultatul se consideră pozitiv dacă serul conține cel puțin 20 de unități ICFT per ml.
    57. Antigenele utilizate trebuie sa fie autorizate și standardizate în raport cu al doilea ser standard internațional anti-Brucella abortus.
    58. Testele pentru detectarea epididimitei ovine contagioase (B. ovis) trebuie efectuate într-un laborator acreditat prin metode acreditate de organisme internaționale recunoscute în acest scop.
    59. Autoritatea competentă elaborează și pune în aplicare manuale de diagnostic și proceduri specifice pentru diagnosticul epididimitei ovine contagioase (B. ovis).
    60. Antigenul specific utilizat trebuie să fie autorizat și standardizat în raport cu serul standard internațional anti-Brucella ovis.
    61. Serul de lucru (de control zilnic) trebuie standardizat în raport cu serul standard internațional anti-Brucella ovis, preparat de Laboratorul veterinar central din Weybridge, Surrey, U.K.
    Serul care conține cel puțin 50 de unități internaționale per ml se consideră pozitiv.

    anexa