LPM140/2013
ID intern unic:  348972
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 140
din  14.06.2013
privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc
şi a copiilor separaţi de părinţi
Publicat : 02.08.2013 în Monitorul Oficial Nr. 167-172     art Nr : 534     Data intrarii in vigoare : 01.01.2014
    MODIFICAT
   
LP71 din 12.04.15, MO102-104/28.04.15 art.170


    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Obiectul legii
    Prezenta lege stabileşte procedurile de identificare, evaluare, asistenţă, referire, monitorizare şi evidenţă a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, precum şi autorităţile şi structurile responsabile de aplicarea procedurilor respective.
    Articolul 2. Sfera de aplicare
    În condiţiile prezentei legi, copiii beneficiază de protecţie fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, de cetăţenie, apartenenţa etnică sau originea socială, de statutul obţinut prin naştere, de situaţia materială, de gradul şi tipul de dizabilitate, de aspectele specifice de creştere şi educaţie a copiilor, a părinţilor lor ori a altor reprezentanţi legali ai acestora, de locul aflării lor (familie, instituţie educaţională, serviciu social, instituţie medicală, comunitate etc.).
    Articolul 3. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, noţiunile principale utilizate au următoarele semnificaţii:
    autoritate centrală pentru protecţia copilului – Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, abilitat să elaboreze, să promoveze şi să monitorizeze realizarea politicii statului în domeniul protecţiei copilului;
    autoritate tutelară locală – primarii de sate (comune) şi de oraşe;
    autoritate tutelară teritorială – secţiile/direcţiile asistenţă socială şi protecţie a familiei/Direcţia municipală pentru protecţia copilului Chişinău. În municipiile Bălţi şi Chişinău autorităţile tutelare teritoriale exercită şi atribuţiile de autoritate tutelară locală, cu excepţia unităţilor administrativ-teritoriale autonome din componenţa acestora, în cadrul cărora atribuţiile de autoritate tutelară locală sînt exercitate de primarii unităţilor administrativ-teritoriale respective;
    copil – persoană care nu a împlinit vîrsta de 18 ani şi nu are capacitatea de exerciţiu deplină;
    copil aflat în situaţie de risc – copil în privinţa căruia, ca urmare a evaluării, se constată una sau mai multe din situaţiile prevăzute la art. 8;
    copil separat de părinţi – copilul lipsit efectiv de grija părinţilor în situaţii determinate de absenţa acestora, inclusiv în cazul plecării părinţilor la muncă peste hotare, copilul luat de la părinţi din cauza existenţei pericolului iminent pentru viaţa sau sănătatea acestuia, precum şi copilul căruia i s-a stabilit statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească;
    copil abandonat – copilul identificat ca fiind fără părinţi sau fără alt însoţitor legal în cazul în care nu pot fi stabilite datele de identitate nici ale copilului, nici ale părinţilor lui;
    interesul superior al copilului – asigurarea condiţiilor adecvate pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, ţinînd cont de particularităţile individuale ale personalităţii lui şi de situaţia concretă în care acesta se află;
    familie – părinţii şi copiii acestora;
    familie extinsă – rudele copilului pînă la gradul IV inclusiv;
    reprezentant legal al copilului – părintele sau persoana desemnată, conform legii, să apere drepturile şi interesele copilului;
    management de caz – metoda principală de lucru a specialistului în protecţia drepturilor copilului sau a asistentului social, cu ajutorul căreia acesta evaluează necesităţile copilului şi ale familiei lui în colaborare cu ei, coordonează, monitorizează, evaluează şi susţine copilul şi familia acestuia pentru ca ei să poată beneficia de serviciile şi prestaţiile sociale care să răspundă acestor necesităţi;
    echipă multidisciplinară – grup convocat de specialistul în protecţia drepturilor copilului sau, în lipsa acestuia, de către asistentul social comunitar, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia copilului, care colaborează în scopul prevenirii şi/sau soluţionării cazurilor copiilor aflaţi în situaţii de risc;
    plan individual de asistenţă – document prin care se realizează planificarea serviciilor, a prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie a copilului în baza evaluării complexe a acestuia şi a familiei sale;
    violenţă împotriva copilului – forme de rele tratamente aplicate de către părinţi/reprezentanţii legali/persoana în grija căreia se află copilul sau de către orice altă persoană, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea sau moralitatea, care includ tipurile de violenţă definite în art. 2 din Legea nr. 45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
    neglijarea copilului – omisiunea sau ignorarea voluntară sau involuntară a responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copilului, fapt care pune în pericol dezvoltarea lui fizică, mintală, spirituală, morală sau socială, integritatea lui corporală, sănătatea lui fizică sau psihică. Neglijarea poate lua următoarele forme:
    a) neglijare alimentară – privarea copilului de hrană sau malnutriţia acestuia;
    b) neglijare vestimentară – lipsa de îmbrăcăminte şi/sau  de încălţăminte, în special a celor necesare pentru perioada rece a anului;
    c) neglijare a igienei – nerespectarea normelor generale de igienă personală, condiţii de locuit insalubre, care ameninţă viaţa sau sănătatea copilului;
    d) neglijare medicală – lipsa ori refuzul îngrijirilor medicale necesare pentru protecţia vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii copilului, neadresarea la medici în cazuri de urgenţă;
    e) neglijare educaţională – refuzul încadrării copilului într-o instituţie şcolară, neşcolarizarea copilului;
     f) neglijare emoţională – ignorarea problemelor psihoemoţionale ale copilului;
    g) neglijare în supraveghere – punerea sau lăsarea copilului în condiţii ori circumstanţe în care lipsa de supraveghere poate conduce la îmbolnăvirea copilului, traumatismul copilului, exploatarea copilului sau decesul acestuia;
    pericol iminent – circumstanţe care indică în mod cert asupra existenţei elementelor constitutive ale unei infracţiuni contra vieţii şi/sau sănătăţii copilului şi care au sau pot avea impact grav asupra integrităţii fizice şi/sau psihice a acestuia;
    luarea copilului de la părinţi – procedură prin care copilul este separat de părinţi sau de persoanele în grija cărora acesta se află, efectuată în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Codului familiei;
    plasament – măsură de protecţie a copilului separat de părinţi prin care se asigură condiţii pentru creşterea şi îngrijirea acestuia în servicii sociale de plasament;
    plasament de urgenţă – plasamentul copilului ale cărui viaţă sau sănătate sînt în pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta se află, pentru o perioadă de pînă la 72 de ore;
    plasament planificat – plasamentul copilului într-un serviciu social, pentru o perioadă determinată de timp, conform prevederilor planului individual de asistenţă;
    specialist în protecţia drepturilor copilului – funcţionar public din cadrul primăriei care realizează activităţi de suport pentru îndeplinirea atribuţiilor autorităţii tutelare locale.
    Articolul 4. Principiile protecţiei copilului aflat
                        în situaţie de risc şi a copilului separat
                        de părinţi
    Protecţia copilului se realizează conform următoarelor principii:
    a) asigurarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
    b) respectarea priorităţii privind creşterea şi educarea copilului în familie;
    c) dreptul prioritar al părinţilor de a-şi educa copiii conform propriilor convingeri şi responsabilitatea primară a părinţilor pentru creşterea, educarea şi protecţia copiilor lor;
    d) obligaţia statului de a asigura familiei asistenţa necesară pentru creşterea şi educarea copiilor;
    e) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
    f) cooperarea intersectorială şi intervenţia multidisciplinară;
    g) asistenţa individualizată a fiecărui copil;
    h) respectarea demnităţii copilului;
    i) asigurarea participării copilului la luarea deciziilor care îl privesc, ţinînd cont de vîrsta şi de gradul său de maturitate;
    j) asigurarea continuităţii în creşterea şi educarea copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;
    k) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
    l) responsabilitatea autorităţilor pentru asigurarea protecţiei împotriva violenţei, neglijării şi exploatării copilului.
    Articolul 5.  Cadrul general de activitate al
                         autorităţilor tutelare
    (1) Autorităţile tutelare trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru asistenţa şi suportul copiilor şi al familiilor acestora în scopul prevenirii separării copilului de mediul familial sau, după caz, în scopul (re)integrării acestuia în familie.
    (2) Plasamentul copilului poate fi dispus de autorităţile tutelare numai în cazul în care, în urma evaluărilor, se constată că menţinerea copilului alături de părinţi nu este posibilă sau contravine interesului superior al acestuia.
    (3) În cazul separării copilului de familie, autoritatea tutelară teritorială va dispune plasamentul copilului ţinînd cont de prioritatea plasamentului sub tutelă în familia extinsă faţă de celelalte tipuri de plasament, iar în cazul în care acest lucru este imposibil, de prioritatea plasamentului în serviciile de tip familial  faţă de serviciile de tip rezidenţial.
Capitolul II
ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR TUTELARE ÎN
DOMENIUL PROTECŢIEI COPILULUI

    Articolul 6. Atribuţiile autorităţii tutelare locale
    (1) Autoritatea tutelară locală are următoarele atribuţii:
    a) asigură recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului, se autosesizează în cazul identificării unor copii aflaţi în situaţie de risc;
    b) coordonează examinarea sesizărilor privind încălcarea drepturilor copilului;
    c) în limita atribuţiilor sale şi în cooperare cu autoritatea tutelară teritorială, întreprinde acţiunile necesare pentru prevenirea separării copilului de mediul familial sau pentru (re)integrarea copilului în familie;
    d) asigură evaluarea familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
    e) asigură luarea copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora se află acesta în cazul existenţei unui pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea lui;
    f) asigură plasamentul de urgenţă al copiilor separaţi de părinţi;
    g) asigură instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare;
    h) asigură luarea şi scoaterea de la evidenţă a familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
    i) participă la procedura de luare a copilului de la părinţi;
    j) eliberează şi transmite autorităţii tutelare teritoriale avize privind plasamentul planificat al copiilor;
    k) cooperează, la nivel local, cu instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului;
    l) coordonează procesul de monitorizare a situaţiei familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
    m) coordonează procesul de analiză a situaţiei la nivel local privind protecţia copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi;
    n) planifică şi decide realizarea măsurilor de informare a populaţiei privind drepturile copilului;
    o) în limita atribuţiilor sale, întreprinde măsurile necesare pentru respectarea drepturilor patrimoniale ale copiilor rămaşi fără ocrotire părintească;
    p) colaborează cu autorităţile tutelare teritoriale şi centrale în vederea protecţiei copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de interes comun.
    (2) Autoritatea tutelară locală îşi exercită atribuţiile direct sau prin intermediul specialistului pentru protecţia drepturilor copilului angajat în cadrul primăriei.
    Articolul 7. Atribuţiile autorităţii tutelare teritoriale
    Autoritatea tutelară teritorială are următoarele atribuţii:
    a) recepţionează, înregistrează şi transmite, conform competenţei, sesizările privind încălcarea drepturilor copilului;
    b) în limita atribuţiilor, acordă sprijin autorităţilor tutelare locale în procesul de identificare, evaluare şi asistenţă a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi şi participă la acest proces în caz de necesitate;
    c) întreprinde, în colaborare cu autoritatea tutelară locală, acţiunile necesare privind prevenirea separării copilului de mediul familial sau privind (re)integrarea lui în familie;
    d) asigură plasamentul planificat al copiilor separaţi de părinţi;
    e) asigură stabilirea/retragerea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească;
    f) asigură stabilirea statutului de copil adoptabil;
    g) ţine evidenţa copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească aflaţi în plasament planificat, recepţionează/sistematizează datele privind copiii aflaţi în evidenţa autorităţilor tutelare locale;
    h) asigură reprezentarea intereselor şi a drepturilor copiilor în instanţa de judecată;
    i) asigură, la nivel teritorial, cooperarea dintre instituţiile, structurile şi serviciile cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului;
    j) determină necesităţile de formare profesională a specialiştilor implicaţi în protecţia copilului în domeniul respectării drepturilor copilului;
    k) efectuează analiza datelor privind situaţia copiilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă şi prezintă propuneri consiliului raional/ municipal privind instituirea sau dezvoltarea serviciilor sociale în conformitate cu necesităţile identificate;
    l) întreprinde măsuri de informare a populaţiei privind drepturile copilului;
    m) colaborează cu autorităţile tutelare locale, teritoriale şi centrale în vederea protecţiei copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, inclusiv prin informarea reciprocă pe probleme de interes comun;
    n) asigură stabilirea şi plata indemnizaţiilor pentru copiii adoptaţi şi cei aflaţi sub tutelă/curatelă din contul bugetului de stat prin transferuri cu destinaţie specială către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.
    [Art.7 lit.n) introdusă prin LP71 din 12.04.15, MO102-104/28.04.15 art.170; în vigoare 01.01.15]
Capitolul III
IDENTIFICAREA, EVIDENŢA ŞI ASISTENŢA
COPIILOR AFLAŢI ÎN SITUAŢIE DE RISC

    Articolul 8. Identificarea copiilor aflaţi în situaţie de risc
    Autoritatea tutelară locală este obligată să se autosesizeze şi/sau să asigure recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor cu privire la copiii aflaţi în următoarele situaţii:
    a) copiii sînt supuşi violenţei;
    b) copiii sînt neglijaţi;
    c) copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;
    d) copiii sînt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza absenţei acestora de la domiciliu din motive necunoscute;
    e) părinţii copiilor au decedat;
    f) copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;
    g) părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea şi îngrijirea copilului;
    h) copiii au fost abandonaţi de părinţi;
    i) părinţii copiilor au fost declaraţi ca fiind incapabili printr-o hotărîre judecătorească.
    Articolul 9. Evaluarea situaţiei copilului, evidenţa
                       şi asistenţa copiilor aflaţi în situaţie
                       de risc
    (1) Autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului dispune evaluarea iniţială a situaţiei copilului de către specialistul pentru protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, cu implicarea în procesul de evaluare, după caz, a altor specialişti din domeniul ocrotirii sănătăţii, educaţiei, ordinii publice etc.:
    a) în termen de 24 de ore – în cazul primirii informaţiilor prevăzute la art. 8 lit. a)–c);
    b) imediat – în cazul în care din conţinutul sesizării se constată existenţa unui pericol iminent pentru copil, precum şi în cazul primirii informaţiilor prevăzute la art. 8 lit. d)–i).
     (2) În cazul în care situaţiile de risc prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) s-au produs în afara familiei, măsurile specificate la alin. (1) se întreprind cu acordul prealabil al părinţilor/reprezentantului legal al copilului, cu excepţia cazurilor în care dezacordul acestora contravine interesului superior al copilului.
    (3) În cazul în care situaţiile de risc prevăzute la art. 8 lit. a)–c) s-au produs într-un serviciu de plasament, autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului întreprinde măsurile prevăzute la alin. (1), asigurînd securitatea pentru viaţa şi sănătatea copilului, şi informează imediat autoritatea tutelară teritorială care va decide asupra măsurilor de protecţie a copilului.
    (4) Dacă în urma evaluării iniţiale a situaţiei copilului se confirmă situaţia de risc pentru copil, autoritatea tutelară locală dispune imediat luarea în evidenţă a copilului aflat în situaţie de risc.
    (5) Registrul de evidenţă a copiilor aflaţi în situaţii de risc se ţine de către autoritatea tutelară locală, fiind completat de către specialistul pentru protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar.
    (6) Evaluarea, asistenţa şi monitorizarea copilului aflat în situaţie de risc se realizează prin utilizarea metodei managementului de caz, aprobată de autoritatea centrală pentru protecţia copilului.
    (7) În cazul recepţionării informaţiei despre copiii aflaţi în situaţia de risc prevăzută la art. 8 lit. h), autoritatea tutelară locală sau specialistul pentru protecţia drepturilor copilului participă la întocmirea actului de abandon al copilului într-o instituţie sau a procesului-verbal privind găsirea copilului.
    (8) În cazul în care locul aflării copilului este altul decît domiciliul părinţilor, autoritatea tutelară locală sesizează autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază domiciliază părinţii în scopul prezentării datelor necesare pentru realizarea evaluării iniţiale şi complexe a situaţiei copilului.
    Articolul 10. Luarea copilului de la părinţi sau de la
                         persoanele în grija cărora acesta se află
    (1) În cazul în care, ca urmare a evaluării iniţiale, se constată existenţa unui pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea copilului, autoritatea tutelară în a cărei rază este locul aflării acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora acesta se află, comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore.
    (2) Procedura de luare a copilului de la părinţi sau de la persoanele în grija cărora acesta se află se efectuează cu participarea obligatorie a autorităţii tutelare locale sau a reprezentantului acesteia, a specialistului pentru protecţia drepturilor copilului, a asistentului social comunitar, a medicului/asistentului medicului de familie şi a ofiţerului de sector al poliţiei.
    (3) În cazul prevăzut la alin. (1), autoritatea tutelară locală, în termen de 3 zile lucrătoare, va porni o acţiune în instanţa de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti sau privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti. Dacă această cerinţă nu este îndeplinită, copilul va fi înapoiat imediat părinţilor.
    (4) Cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1), luarea copilului de la părinţi se efectuează numai în baza unei hotărîri a instanţei de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti sau a unei hotărîri a instanţei de judecată privind luarea copilului fără ca părinţii să fie decăzuţi din drepturile părinteşti conform prevederilor art. 67–69, 71 şi 72 din Codul familiei.
Capitolul IV
PROTECŢIA COPIILOR SEPARAŢI DE PĂRINŢI
    Articolul 11. Plasamentul de urgenţă
    (1) Autoritatea tutelară locală emite dispoziţia privind plasamentul de urgenţă al copilului şi informează în acest sens autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază este locul de plasament al copilului în cazul luării copilului de la părinţi în condiţiile art. 10 alin. (1) sau în cazul lipsei părinţilor în momentul identificării copilului în situaţiile specificate la art. 8 lit. d)–h).
    (2) Ţinînd cont de interesul superior al copilului, acesta poate fi plasat de urgenţă în:
    a) familia rudelor sau a altor persoane cu care a stabilit relaţii apropiate (vecini, prieteni de familie etc.) şi care doresc să primească/să ţină copilul pentru a-l creşte şi educa în familia lor, în baza cererii scrise a acestora, pornind de la necesitatea asigurării stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educaţia copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică;
    b) servicii de plasament de tip familial;
    c) servicii de plasament de tip rezidenţial.
    (3) Copilul separat de părinţi poate fi plasat de urgenţă pe un termen de pînă la 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii termenului de plasament pînă la 45 de zile, perioadă în care se efectuează evaluarea complexă a situaţiei copilului.
    Articolul 12. Plasamentul planificat
    (1) Plasamentul planificat al copilului se efectuează conform dispoziţiei autorităţii tutelare teritoriale, cu avizul autorităţii tutelare locale şi numai în baza avizului pozitiv al Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate, modul de organizare şi funcţionare a căreia este aprobat de Guvern.
    (2) Copiii pot fi plasaţi în:
    a) serviciul de tutelă/curatelă;
    b) serviciul de plasament de tip familial (casă de copii de tip familial, asistenţă parentală profesionistă);
    c) serviciul de plasament de tip rezidenţial (casă comunitară, centru de plasament temporar, alt tip de instituţie rezidenţială).
    Articolul 13. Copiii ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare
    (1) Informaţia privind identificarea copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sînt plecaţi/este plecat la muncă peste hotare se prezintă autorităţii tutelare locale de către:
    a) administraţia instituţiilor educaţionale – semestrial, pînă la data de 30 octombrie şi, respectiv, 30 aprilie a fiecărui an;
    b) specialistul în protecţia drepturilor copilului, asistentul social comunitar, medicul/asistentul medicului de familie sau ofiţerul de sector al poliţiei – în termen de 3 zile de la data identificării copilului.
    (2) În baza informaţiei menţionate la alin. (1), autoritatea tutelară locală dispune efectuarea evaluării situaţiei copilului de către specialistul în protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, şi emite, cu consimţămîntul părinţilor/unicului părinte, dispoziţia de instituire a tutelei/curatelei conform prevederilor legislaţiei dacă în urma evaluării iniţiale se constată că condiţiile de creştere şi educaţie a copilului sînt adecvate.
    (3) Evaluarea situaţiei copilului de către specialistul în protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, se efectuează în termen de pînă la 30 de zile.
    (4) Părinţii/unicul părinte care pleacă peste hotare pe un termen mai mare de 3 luni şi ai căror copii rămîn în Republica Moldova urmează să informeze în prealabil autoritatea tutelară locală despre persoana în grija căreia rămîn copiii.
Capitolul V
DETERMINAREA STATUTULUI COPILULUI
    Articolul 14. Copiii rămaşi temporar fără ocrotire
                          părintească
    (1) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se atribuie copiilor:
    a) ai căror părinţi lipsesc o perioadă mai mare de 30 de zile din cauza aflării la tratament în condiţii de staţionar în instituţii medicale, fapt confirmat de certificatul medical eliberat de instituţia medicală corespunzătoare;
    b) ai căror părinţi nu au posibilitatea să-şi îndeplinească obligaţiile de creştere şi educare a copiilor din cauza unor probleme grave de sănătate, fiind ţintuiţi la pat, fapt confirmat de certificatul consiliului de expertiză medicală a vitalităţii sau de certificatul medical eliberat de instituţia medicală care supraveghează pacientul;
    c) ai căror părinţi se află în arest, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
    d) luaţi de la părinţi fără ca aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
    e) ai căror părinţi lipsesc, fiind anunţaţi în căutare de către organele de drept pentru comiterea de infracţiuni, fapt confirmat printr-un act eliberat de organul de poliţie;
    f) ai căror părinţi au fost pedepsiţi cu privaţiune de libertate, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
    g) ale căror date de identitate nu sînt cunoscute;
    h) în privinţa părinţilor cărora se află în derulare procese judiciare privind decăderea din drepturile părinteşti, privind limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii de exerciţiu sau privind declararea lor ca fiind dispăruţi fără urmă sau decedaţi.
    (2) Statutul de copil rămas temporar fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:
    a) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art. 47 alin. (5)–(6) şi art. 48 din Codul familiei;
    b) încetării circumstanţelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol şi constatării faptului că părinţii/unicul părinte sînt apţi să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile privind creşterea şi educaţia copiilor, fapt confirmat prin avizul autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii;
    c) prezentării adeverinţei de eliberare dintr-o instituţie penitenciară sau  de sub arest a mamei/tatălui copilului şi a cererii acestora cu privire la înapoierea copilului, depusă la autoritatea tutelară teritorială care a stabilit statutul copilului, precum şi a avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului pentru educaţie mamei/tatălui, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor;
    d) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind luarea copilului de la părinţi fără ca aceştia să fie decăzuţi din drepturile părinteşti;
    e) pronunţării hotărîrii instanţei de judecată privind înapoierea copilului care a fost luat de la părinţi fără ca aceştia sa fie decăzuţi din drepturile părinteşti conform procedurii judiciare;
    f) scoaterii mamei/tatălui de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale în condiţiile art. 284 şi 285 din Codul de procedură penală;
    g) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu;
    h) obţinerii documentelor ce confirmă identitatea copilului ale cărui date de identitate nu erau cunoscute, precum şi a datelor despre părinţii lui, în baza avizului autorităţii tutelare locale în a cărei rază domiciliază părinţii privind oportunitatea înapoierii copilului, întocmit în urma evaluării de către asistentul social comunitar a garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale părinţilor.
    Articolul 15. Copiii rămaşi fără ocrotire părintească
    (1) Statutul de copil rămas fără ocrotire părintească se atribuie copiilor ai căror părinţi:
    a) sînt decedaţi, fapt confirmat printr-un certificat de deces;
    b) au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
    c) au fost declaraţi ca fiind incapabili, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
    d) au fost declaraţi dispăruţi fără urmă, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
    e) au fost declaraţi decedaţi, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
    f) i-au abandonat, fapt confirmat printr-o hotărîre a instanţei de judecată.
    (2) Statutul de copil rămas fără ocrotire părintească se retrage în cazurile:
    a) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind decăderea din drepturile părinteşti a părinţilor copilului;
    b) restabilirii în drepturile părinteşti a mamei/tatălui copilului;
    c) adopţiei copilului, încuviinţată printr-o hotărîre a instanţei de judecată;
    d) recunoaşterii sau stabilirii paternităţii, conform prevederilor art. 47 alin. (5) şi (6) şi art. 48 din Codul familiei;
    e) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea incapacităţii mamei/tatălui copilului;
    f) pronunţării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea capacităţii de exerciţiu depline a mamei/tatălui copilului;
    g) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea mamei/tatălui copilului ca fiind dispărută/dispărut fără urmă;
    h) anulării hotărîrii instanţei de judecată privind declararea mamei/tatălui copilului ca fiind decedată/decedat;
    i) atingerii de către copil a vîrstei la care are capacitatea deplină de exerciţiu.
    Articolul 16. Termenul de determinare a statutului
                         de copil rămas temporar fără ocrotire
                         părintească sau de copil rămas fără
                         ocrotire părintească
    (1) Autoritatea tutelară teritorială în evidenţa căreia se află copilul, în cooperare cu autoritatea tutelară locală, întreprinde acţiunile necesare pentru (re)integrarea în familie a copilului sau pentru stabilirea statutului copilului, acţiuni care, cumulativ, nu vor depăşi 6 luni.
    (2) Măsurile de (re)integrare a copilului în familie se efectuează conform unui plan individual de asistenţă.
    Articolul 17. Stabilirea statutului copilului
    (1) Dispoziţia privind stabilirea sau retragerea statutului de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas fără ocrotire părintească se emite de către autoritatea tutelară teritorială.
    (2) Concomitent cu emiterea dispoziţiei privind stabilirea statutului de copil rămas fără ocrotire părintească, autoritatea tutelară teritorială emite dispoziţia privind stabilirea statutului de copil adoptabil, luarea în evidenţă a acestuia şi întreprinderea măsurilor de adopţie a copilului conform prevederilor legislaţiei, cu excepţia copiilor rămaşi fără ocrotire părintească care sînt plasaţi sub tutelă/curatelă în familia extinsă.
    Articolul 18. Evidenţa copiilor separaţi de părinţi
    (1) Evidenţa copiilor separaţi de părinţi se ţine de către:
    a) autoritatea tutelară locală care a dispus plasamentul de urgenţă sau instituirea tutelei/curatelei asupra copiilor ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare;
    b) autoritatea tutelară teritorială care a emis dispoziţia de plasament planificat;
    c) autoritatea centrală pentru protecţia copilului, pe baza datelor prezentate de autorităţile tutelare teritoriale.
    (2) Registrele de evidenţă a copiilor separaţi de părinţi se ţin de către autoritatea tutelară locală şi de către specialiştii responsabili din cadrul autorităţilor tutelare teritoriale.
Capitolul VI
COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI
COPILULUI

    Articolul 19. Cooperarea dintre autorităţile tutelare
    Autorităţile tutelare locale şi cele teritoriale din diferite unităţi administrativ-teritoriale sînt obligate să coopereze în domeniul protecţiei copilului prin obţinerea şi transmiterea informaţiilor şi a documentelor necesare pentru identificarea, evaluarea, acordarea asistenţei şi stabilirea statutului copiilor.
    Articolul 20. Cooperarea intersectorială
    Angajaţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai structurilor, instituţiilor şi serviciilor din cadrul sau subordonate acestora, care activează în domeniile asistenţei sociale, educaţiei, ocrotirii sănătăţii, organelor de drept în conformitate cu mecanismul de cooperare intersectorială aprobat de Guvern sînt obligaţi:
    a) să transmită autorităţii tutelare competente sesizările privind copiii aflaţi în situaţie de risc, precum şi cele privind cazurile de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor în cadrul serviciilor sociale, al instituţiilor medicale, educaţionale, culturale;
    b) să participe la activitatea echipelor multidisciplinare în procesul de evaluare iniţială şi complexă a situaţiei copilului la solicitarea autorităţii tutelare locale, precum şi la elaborarea şi implementarea planului individualizat de asistenţă;
    c) să realizeze măsuri de prevenire a situaţiilor de risc pentru copii.
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA
    Articolul 21. Respectarea termenelor şi procedurilor
                          în activitatea autorităţilor tutelare
    (1) Autorităţile tutelare sînt obligate să respecte temenele şi procedurile în procesul de identificare, luare în evidenţă, plasament, stabilire a statutului, monitorizare a situaţiei copiilor şi de prezentare a informaţiei autorităţilor de resort conform prevederilor prezentei legi, ale regulamentului de activitate aprobat de Guvern şi ale altor acte normative.
    (2) În caz de nerespectare a termenelor şi procedurilor prevăzute de legislaţie, persoanele responsabile pot fi trase la răspundere în condiţiile legii.
    Articolul  22. Răspunderea pentru încălcarea
                           prezentei legi
    (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (2) Sînt pasibile de răspundere următoarele acţiuni/inacţiuni ale autorităţilor, instituţiilor sau persoanelor responsabile:
    a) nerespectarea condiţiilor legale de recepţionare şi înregistrare a sesizărilor privind copiii aflaţi în situaţie de risc;
    b) încălcarea fără motive întemeiate a termenului stabilit de lege pentru iniţierea sau desfăşurarea procedurii de evaluare iniţială a situaţiei copilului şi de stabilire a statutului acestuia ori de (re)integrare a acestuia în familie;
    c) asistenţa sau monitorizarea necorespunzătoare a copiilor aflaţi în situaţie de risc, a copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească sau a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească;
    d) tergiversarea fără motive întemeiate a prezentării către autoritatea centrală pentru protecţia copilului a informaţiei despre copiii separaţi de părinţi, copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească;
    e) neasigurarea controlului asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire în familie a copiilor aflaţi în situaţie de risc care sînt  în evidenţă, precum şi a copiilor aflaţi în plasament;
    f) plasarea neîntemeiată sau cu încălcarea condiţiilor stabilite de lege în serviciul de plasament de tip rezidenţial a copilului separat de părinţi, a celui rămas temporar fără ocrotire părintească sau a celui rămas fără ocrotire părintească;
    g) încălcarea fără motive întemeiate a termenului prevăzut de legislaţie pentru sesizarea autorităţii tutelare privind copiii aflaţi în situaţie de risc;
    h) neîndeplinirea, fără motive întemeiate, de către părinţi, de către persoanele care îi înlocuiesc sau de către persoanele în grija cărora copiii se află potrivit legii a dispoziţiilor legitime ale autorităţii tutelare în scopul asigurării respectării drepturilor şi intereselor copiilor;
    i) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obligaţiilor părinteşti, dacă aceasta a determinat plasamentul de urgenţă al copilului;
    j) eschivarea sub orice formă a părinţilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc de la procesul de reintegrare a copilului în familie;
    k) aflarea copilului în pericol iminent din cauza lipsei de supraveghere din partea părinţilor, a reprezentanţilor legali sau a altor persoane în grija cărora acesta se află.
    (3) Prejudiciul material  sau  cel moral cauzat copilului de către persoane fizice sau juridice urmează a fi reparat în modul stabilit de lege.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 23
    (1) Prezenta lege intră în vigoare de la 1 ianuarie 2014.
    (2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    c) va elabora şi va adopta actele normative necesare pentru implementarea prezentei legi.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Codul familiei nr. 1316-XIV din 26 octombrie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 47–48, art. 210), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 3, textul „condiţiile, modalitatea, formele şi efectele protecţiei juridice a copiilor orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească sau aflaţi în alte situaţii vulnerabile” se exclude.
    2. La articolul 71 alineatul (3), textul „7 zile” se substituie cu textul „3 zile lucrătoare”.
    3. Capitolul 17 se abrogă.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                     Igor CORMAN

    Nr. 140. Chişinău, 14 iunie 2013.