CFM407/2001
ID intern unic:  286122
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
COD Nr. 407
din  26.07.2001
CODUL FISCAL
T i t l u l V
ADMINISTRAREA FISCALĂ
Publicat : 04.01.2002 în Monitorul Oficial Nr. 1-3     art Nr : 2     Data intrarii in vigoare : 01.07.2002

      MODIFICAT
LP35-XVI din 15.04.05, MO67-68/06.05.05 art.263
LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.05 art.236
LP5-XV din 17.02.05, MO39-41/11.03.05 art.135
LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71
LP432-XV din 24.12.04, MO01-04/01.01.05 art.24, în vigoare la 01.02.2005
LP342-XV din 14.10.04, MO199-204/05.11.04 art. 898
LP148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04  art.518
LP12-XV din 06.02.04, MO35-38/27.02.04 art.190
LP5-XV din 05.02.04, MO30-34/20.02.04 art.171
LP529 din 18.12.03, MO6-12/01.01.04 art.58
LP430 din 31.10.03, MO239-242/05.12.03 art.956, în vigoare 01.01.04
LP206 din 29.05.03, MO149-152/18.07.03 art.598
LP197 din 15.05.03, MO97-98/31.05.03 art.436
LP1440 din 08.11.02, MO178-181/27.12.02 art.1354, în vigoare 01.01.03
LP1163 din 27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747
LP1146 din 20.06.02, MO96-99/05.07.02 art.707
LP1076 din 23.05.02, MO75/13.06.02 art.633, în vigoare 01.07.02


      NOTĂ:
În cuprinsul titlului, cuvintele "autoritate fiscală" se substituie prin cuvintele  "organ fiscal", prin LP1163 din 27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747
CODUL FISCAL
T i t l u l V
ADMINISTRAREA FISCALĂ
Capitolul 1
DISPOZIŢII  GENERALE
Articolul 129. Noţiuni
În scopul exercitării administrării fiscale, se definesc următoarele noţiuni:
1) Organ fiscal - autoritate a Serviciului Fiscal de Stat: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, inspectoratul fiscal de stat teritorial aflat în subordonarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor. Noţiunea "inspectoratul fiscal de stat teritorial" este identică cu noţiunea  "organ fiscal teritorial".
    [Art.129 pct.1) în redactia LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art. 747]
   
2) Serviciul Fiscal de Stat - sistem centralizat de organe fiscale şi activitatea funcţionarilor fiscali care deţin funcţii în aceste organe, orientată spre exercitarea atribuţiilor de administrare fiscală, conform legislaţiei fiscale.
[Art.129 pct.2) în redacţia LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art. 747; pct.2)-18) devin 3)-19)]
3) Conducere a organului fiscal - şef (şef adjunct) al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor; şef (şef adjunct) al inspectoratului fiscal de stat teritorial.
4) Funcţionar fiscal - persoană cu funcţie de răspundere remunerată în organul fiscal care dispune (sau va dispune, conform procedurii stabilite, în cazul în care s-a încadrat pentru prima dată în organul fiscal) de grade de calificare potrivit prezentului titlu şi actelor normative adoptate în conformitate cu acesta. Noţiunea "funcţionar fiscal" este identică cu noţiunile  "persoană cu funcţie de răspundere a organului fiscal" şi  "persoană cu funcţie de răspundere a Serviciului  Fiscal de Stat", prevăzute de prezentul cod.
[Art.129 pct. 4) completat prin LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art 747]
5) Reprezentant al contribuabilului (al persoanei) - persoană care acţionează în baza unei procuri, eliberate în conformitate cu legislaţia; avocat învestit cu împuterniciri conform legislaţiei; părinte, înfietor, tutore sau curator în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă; alte persoane care, conform legislaţiei, pot avea calitatea de reprezentant.
6) Obligaţie fiscală - obligaţie a contribuabilului de a plăti la buget o anumită  sumă ca impozit, taxă, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă.
7) Perioadă fiscală - timp, stabilit conform legislaţiei fiscale, pentru care se execută obligaţia fiscală.
8) Termen de stingere a obligaţiei fiscale - perioadă, stabilită conform legislaţiei fiscale, în care trebuie să fie executată obligaţia fiscală, incluzînd şi ultima sa zi în orele de program ale organului fiscal. Dacă ultima zi a perioadei este una de odihnă, se va considera o ultimă zi prima zi lucrătoare care urmează după ziua de odihnă. În mod analogic se determină şi termenele de executare a altor acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.
    [Art.129 pct.8) modificat prinLP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
    9) Dare de seamă fiscală - orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate organului fiscal, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.
10) Documente de evidenţă - documente privitoare la operaţiuni, la efectuarea plăţilor aferente acestor operaţiuni, inclusiv documente confirmative, orice alte documente prevăzute, conform actelor normative, pentru activitatea contribuabilului. În categoria documentelor de evidenţă intră documentele de evidenţă contabilă (prevăzute în legislaţia privind evidenţa contabilă), dările de seamă financiare, informaţiile, registrele contabile, titlurile de creanţă, datele contabile (sub orice formă, inclusiv computerizată) etc.
11) Control fiscal - verificare a corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificare a altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni prevăzute de prezentul cod.
12) Încălcare fiscală - acţiune sau inacţiune, exprimată prin neîndeplinire sau îndeplinire neadecvată a prevederilor legislaţiei fiscale, prin încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la raporturile fiscale, pentru care este prevăzută răspundere în conformitate cu prezentul cod.
13) Restanţă - sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii.
[Art.129 pct.13) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

14) Executare silită a obligaţiei fiscale - acţiuni întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţei.
15) Bunuri - totalitate de valori materiale şi de active imateriale, inclusiv de bani şi de valori mobiliare, care se află în proprietatea persoanei, indiferent de faptul în a cărei folosinţă efectivă este, precum şi de alte drepturi patrimoniale.
[Art.129 pct.15) modificat prin LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art 747]
16) Sechestrare a bunurilor - acţiuni întreprinse de organul fiscal pentru indisponibilizarea bunurilor  persoanei.
17) Cont bancar - cont deschis în o instituţie financiară (sucursala sau filiala acesteia) din Republica Moldova sau din străinătate.
[Art.129 pct.16) modificat prin LP1163 din 27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
18) Sumă plătită în plus - sumă plătită ca impozit, taxă, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă prin vărsare sau încasare, inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare decît cel prevăzut în conformitate cu legislaţia fiscală.
19) Secret fiscal - orice informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale.
[Art.129 pct.19) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

[Art.129 pct. 19) în redactia LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.2002 art 747]
20) Conducere a organelor vamale - directorul general al Departamentului Vamal (vicedirectorii acestuia), şefii birourilor vamale (şefii adjuncţi ai acestora).
[Art.129 pct.20) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 130. Raporturile reglementate
Prezentul titlu reglementează raporturile care apar în cadrul administrării fiscale.
Articolul 131. Organele cu atribuţii de administrare fiscală
(1) Organe care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt: organele fiscale, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din  cadrul primăriilor şi alte organe abilitate, conform legislaţiei.
(2) Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor respective, conlucrează între ele şi colaborează cu alte autorităţi publice.
(3) Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în cazul efectuării unor acţiuni în baza înţelegerilor reciproce, se informează despre măsurile întreprinse şi despre rezultatele lor, fac schimb de informaţii în scopul exercitării atribuţiilor.
(4) Organele cu atribuţii de administrare fiscală au dreptul să colaboreze cu organele competente din alte ţări şi să fie membre ale organizaţiilor internaţionale de specialitate. Modul de colaborare şi de activitate este stabilit în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale.
(5) Organele cu atribuţii de administrare fiscală sînt obligate şi în drept să prezinte informaţiile de care dispun referitor la un contribuabil concret:
a) funcţionarilor fiscali şi persoanelor cu funcţie de răspundere ale autorităţilor publice, în ale căror atribuţii intră exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale - în scopul îndeplinirii de către ei a funcţiilor de serviciu;
b) instituţiilor de drept - despre încălcările fiscale;
c) instanţelor de judecată - în scopul examinării cazurilor ce ţin de  competenţa acestora;
d) organelor fiscale ale altor ţări, în conformitate cu tratatele (acordurile) internaţionale la care Republica Moldova  este parte;
e) personalului Ministerului Finanţelor şi autorităţilor administraţiei publice  locale - exclusiv în scopul perfecţionării politicii fiscale şi elaborării bugetului de stat şi bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale;
f) autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, la solicitarea acestora, precum şi mijloacelor de informare în masă - exclusiv despre încălcarea legislaţiei fiscale, dacă acest fapt nu este în detrimentul intereselor legale ale organelor de  drept şi ale celor judiciare.
[Art.131 al.(5) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.131 în redacţia LP1163 din 27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Capitolul 2
ORGANUL FISCAL
  [Art.131 exclus prin LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art 747]
   
Articolul 132. Sarcina de bază şi principiile
                     generale de organizare a organului fiscal
(1) Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.
[Art.132 al.(1) în redacţia LP1163 din 27.06.02, MO100-101/11.07.02 art 747]
   
[Art.132 al.(1) modificat prin  LP1146 din 20.06.02, MO96/05.07.02 art 707]
(2) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi fiecare inspectorat fiscal de stat teritorial, fiind subordonat primului:
a) au statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat;
b) activează în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al prezentului cod şi al altor legi, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, al deciziilor în problemele fiscale adoptate de autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei.
(3) Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologică a activităţii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat fără ingerinţe în activitatea lui şi a inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.
(4) Modul de funcţionare a organului fiscal, de aprobare a structurii, a personalului scriptic şi a fondului de retribuire a muncii, precum şi modul de atribuire a gradelor de calificare funcţionarilor ei sînt stabilite în Regulamentul aprobat de Guvern.
[Art.132 al.(2) - (4) modificate prin LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art. 747]
(5) Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de Guvern, iar raza de activitate  a organelor fiscale teritoriale şi raza de deservire a contribuabililor - de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor.
[Art.132 al.(5) în redacţia LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art. 747]

Articolul 133. Atribuţiile organului fiscal
(1) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor (denumit în continuare Inspectoratul Fiscal Principal de Stat) exercită următoarele atribuţii:
a) efectuează supravegherea activităţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale în vederea exercitării controlului fiscal, asigură crearea şi funcţionarea unui sistem informaţional unic privind contribuabilii şi obligaţiile fiscale;
[Art.133 al.(1), lit. a) modificată prin LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art 747]
b) controlează activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale, examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile referitoare la acţiunile acestora, ia măsuri în vederea eficientizării activităţii lor;
c) emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
d) organizează popularizarea legislaţiei fiscale, răspunde la scrisorile, reclamaţiile şi la alte petiţii ale contribuabililor în modul stabilit;
[Art.133 al.(1), lit. d) modificat prin  LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art 747]
e) efectuează controale fiscale;
f) organizează şi efectuează, după caz, executarea silită a obligaţiilor fiscale;
g) examinează contestaţii şi emite decizii pe marginea lor;
h) exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în activitatea organelor vamale şi serviciilor de colectare a  impozitelor şi taxelor locale şi prezintă autorităţilor competente propuneri vizînd tragerea la răspundere a funcţionarilor acestor autorităţi care au încălcat legislaţia fiscală;
[Art.133 al.(1), lit.h) modificată prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

[Art.133 al.(1), lit.h) modificat prin  LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art. 747]
i) colaborează cu autorităţi din alte state în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale la care Republica Moldova este parte şi activează în cadrul organizaţiilor internaţionale de specialitate al căror  membru este;
[Art.133 al.(1) lit. i) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
j) prezintă informaţii şi rapoarte asupra obligaţiilor fiscale, inclusiv asupra restanţelor, în conformitate cu instrucţiunile Ministerului Finanţelor;
k) deleagă atribuţii  inspectoratelor fiscale de stat teritoriale;
[Art.133 al.(1) lit. k) în redacţia  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
l) preîntîmpină, depistează şi curmă încălcările ce ţin de repatrierea mijloacelor băneşti, a mărfurilor şi serviciilor provenite din tranzacţiile economice externe;
[Art.133 al.(1) lit.l) introdusă prin LP432-XV din 24.12.04, MO01-04/01.01.05 art.24]
m) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
[Art.133 al.(1) lit.m) introdusă prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
(2) Inspectoratul fiscal de stat teritorial exercită următoarele atribuţii:
a) întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale;
b) popularizează legislaţia fiscală şi examinează scrisorile, cererile şi recla-maţiile contribuabililor;
[Art.133 al.(2) lit. b) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
c) asigură evidenţa integrală şi conformă a contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale, cu excepţia celor administrate de alte organe;
[Art.133 al.(2) lit. c) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
d) efectuează controale fiscale;
e) efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale;
f) asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, elaborate în conformitate cu instrucţiunile respective;
g) eliberează, contra plată, subiecţilor impunerii formulare de facturi fiscale, timbre (mărci) de acciz în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;
[Art.133 al.(2)  modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
h) sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor, efectuează controale privind utilizarea/neutilizarea lor de contribuabili la decontările în numerar;
[Art.133 al.(2)  modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
i) examinează contestaţii, cereri prealabile şi emite decizii asupra lor;
[Art.133 al.(2) lit.i) introdusă prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
j) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
[Art.133 al.(2) lit.j) introdusă prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
(3) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, iar inspectoratul fiscal de stat teritorial poate să-şi exercite atribuţiile în afara teritoriului stabilit numai cu autorizarea conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
[Art.133 al.(3)  modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
Articolul 134. Drepturile organului fiscal şi ale
                       funcţionarului fiscal
(1) Organul fiscal şi funcţionarul fiscal au dreptul:
a) să efectueze controale asupra modului în care contribuabilii, organele vamale şi serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale, alte persoane respectă legislaţia fiscală, să ceară explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemelor identificate în timpul controlului;
[Art.134 al.(1) lit.a) modificată prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

b) în procesul controalelor fiscale, să ceară şi să primească gratuit de la orice persoană informaţii, date, documente necesare în exercitarea atribuţiilor, cu excepţia informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de control;
c) să deschidă şi să examineze să sigileze, după caz, indiferent de locul aflării lor, încăperile de producţie, depozitele, spaţiile comerciale şi alte locuri, cu excepţia domiciliului şi reşedinţei, folosite pentru obţinerea de venituri sau pentru întreţinerea obiectelor impozabile, altor obiecte, documentelor;
[Art.134 al.(1)  lit.a)-c) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
d) să aibă acces la sistemul electronic de evidenţă contabilă al contribuabilului;
e) să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă fiscale ale contribuabilului;
f) să ridice de la contribuabil documente în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul titlu;
g) să constate încălcările legislaţiei fiscale şi să aplice măsurile prevăzute de legislaţie;
[Art.134 al.(1)  lit.f);g) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
[Art.134 al.(1) lit.h) se excude L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747 lir.i)-y) devin lir. h)-x)]

h) să pornească în instanţele judecătoreşti competente acţiuni contra contribuabililor privind:
- anularea unor tranzacţii şi încasarea la buget a mijloacelor obţinute din aceste tranzacţii;
- anularea înregistrării întreprinderii, organizaţiei în cazul încălcării modului stabilit de fondare a acestora sau al necorespunderii actelor de constituire prevederilor legislaţiei şi încasarea veniturilor obţinute de acestea;
- lichidarea întreprinderii, organizaţiei în temeiurile stabilite de legislaţie şi încasarea veniturilor obţinute de acestea;
- alte acţiuni în conformitate cu legislaţia;
[Art.134 al.(1) lit.h) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 47]
   
i) să ceară şi să verifice lichidarea încălcării legislaţiei fiscale, să aplice, după caz, măsuri de constrîngere;
j) la estimarea obiectelor impozabile şi la calcularea impozitelor şi taxelor, să utilizeze metode şi surse directe şi indirecte;
k) să primească în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi numai în cazul utilizării maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală;
[Art.134 al.(1)  lit.j);k) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
l) să efectueze executarea silită a obligaţiilor fiscale în modul stabilit de legislaţia fiscală;
m) să sechestreze, în modul stabilit de lege, orice bun, cu excepţia celui care, în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte legislative, nu este sechestrabil;
n) să suspende, în modul stabilit de lege, operaţiunile la conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător;
[Art.134 al.(1) lit.(n) modificată prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.5 art.236]
   
o) să citeze la organul fiscal contribuabilul, persoana presupusă a fi subiectul impozitării, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului, inclusiv responsabilul de evidenţa documentelor referitoare la persoana presupusă a fi subiectul impozitării, pentru a depune mărturii, a prezenta documente şi informaţii în problema de interes pentru organul fiscal, cu excepţia documentelor şi informaţiilor care, potrivit legii, constituie secret de stat;
p) în procesul determinării cuantumului impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori al perceperii lor, să solicite de la instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora) prezentarea documentelor referitoare la clienţii acestora;
[Art.134 al.(1)  lit.o);p) modificate prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
r) să solicite efectuarea şi să efectueze controale fiscale în alte ţări în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale la care Republica Moldova este parte;
s) să solicite organelor competente din alte state informaţii despre activitatea contribuabililor fără acordul acestora din urmă;
t) să prezinte organelor competente din alte state informaţii despre relaţiile contribuabililor străini cu cei autohtoni fără acordul sau înştiinţarea acestora din urmă;
u) să utilizeze dări de seamă fiscale, co-respondenţa cu contribuabilii şi informaţii ale autorităţilor publice pe suporţi electronici şi de alt fel, perfectaţi şi protejaţi conform legislaţiei în domeniu;
[Art.134 al.(1)  lit.r);u) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art 747]
v) să folosească mijloace de informare în masă pentru popularizarea şi respectarea legislaţiei fiscale;
x) să întreprindă alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.
(2) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat are dreptul să instituie posturi fiscale altele decît cele instituite în conformitate cu actele legislative şi alte acte normative.
(3) Organul fiscal este în drept să revoce, să modifice sau să suspende, în condiţiile legislaţiei, actele sale cu caracter normativ şi cele cu caracter individual dacă ele contravin legislaţiei. Actele inspectoratelor fiscale de stat teritoriale care contravin legislaţiei pot fi anulate, modificate sau suspendate şi de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
[Art.134 alin.(2) şi (3) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002art 747]
   
(4) Cerinţele şi dispoziţiile legale ale funcţionarului fiscal sînt executorii pentru toate persoanele, inclusiv pentru cele cu funcţie de răspundere.
(5) Împiedicarea de a-şi exercita atribuţiile, ofensarea, ameninţarea, împotrivirea, violentarea, atentarea la viaţa, la sănătatea şi la averea funcţionarului fiscal, precum şi a rudelor lui apropiate, în timpul exercitării atribuţiilor sau în legătură cu aceasta atrag răspunderea prevăzută de lege.
(6) Funcţionarul fiscal îşi exercită atribuţiile privind controlul fiscal la faţa locului sau privind executarea silită a obligaţiei fiscale în baza unei decizii emise de conducerea organului fiscal.
[Art.134 al.(6) modificat prin L1146/20.06.2002, MO96/05.07.2002 art.707]
[Art.135 exclus prin L1146/20.06.02, MO96-99/05.07.02 art.707]
    
Articolul 136. Obligaţiile organului fiscal şi ale
                       funcţionarului fiscal
Organul fiscal şi funcţionarul fiscal au următoarele obligaţii:
a) să acţioneze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezentul cod şi cu alte acte normative;
b) să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;
c) să popularizeze legislaţia fiscală;
d) să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile şi obligaţiile lui;
[Art.136 lit.d) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
e) să informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative respective;
f) să asigure gratuit contribuabilul cu formulare tipizate de dare de seamă fiscală;
g) să efectueze, la cererea contribuabilului, compensarea sau perfectarea materialelor pentru restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite;
[Art.136 lit.g) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
    h) la cererea scrisă a contribuabilului, în care se indică destinaţia certificatului, să elibereze certificate privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de buget. Formularul-tip al certificatului menţionat se elaborează de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;
i) să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcări fiscale şi să le verifice, după caz;
j) să examineze petiţiile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor în modul stabilit de lege;
k) să ţină evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;
l) să efectueze controale fiscale şi să întocmească actele de rigoare;
m) în cazul depistării unei încălcări fiscale şi neîndeplinirii cerinţelor legale ale funcţionarului fiscal, să emită decizie privind aplicarea de sancţiuni;
n) să remită contribuabilului sau reprezentantului acestuia, în termenele prevăzute de legislaţia fiscală, decizia emisă;
o) să nu folosească situaţia de serviciu în interese personale meschine;
[Art.136 lit.r) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747 lit.r) devine s)]
p) să întreprindă şi alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.
   
[Art.136 lit.g) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
    [Art.136 lit.p) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
    [Art.136 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.136 lit.d) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]

[Art.136 lit.r) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747 lit.r) devine s)]

[Art.137-144 excluse prin L1146/20.06.02, MO96-99/05.07.02 art.707]
[Art.137-144 excluse prin L1146/20.06.02, MO96-99/05.07.02 art.707]
   
Articolul 145 Ridicarea documentelor
(1) Documentele se ridică în cazurile:
a) necesităţii de a proba prin documente încălcarea fiscală;
b) probabilităţii dispariţiei acestora;
c) în alte cazuri expres prevăzute de legislaţia fiscală.
(2) Funcţionarii fiscali ridică documentele indiferent de apartenenţa şi de locul aflării lor, asigurînd păstrarea lor în organul fiscal.
(3) Ridicarea documentelor se efectuează în prezenţa persoanei de la care acestea se ridică, iar dacă ea lipseşte  sau refuză să participe la procedura de ridicare, în prezenţa a doi martori asistenţi.
(4) Asupra cazului de ridicare a documentelor se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică:
a) data şi locul întocmirii;
b) funcţia, numele şi prenumele funcţionarului fiscal şi ale persoanei de la care se ridică documentele;
c) date despre proprietar sau posesor;
d) lista documentelor ridicate;
e) timpul şi motivul ridicării;
f) numele, prenumele, adresa martorilor asistenţi, după caz.
(5) Procesul-verbal este semnat de persoana care l-a întocmit şi de persoana de la care s-au ridicat documentele ori de martorii asistenţi. Dacă persoana de la care se ridică  documentele refuză să semneze procesul-verbal, în el se va consemna refuzul.
(6) Documentele ridicate, după utilizare, sînt restituite persoanei de la care au fost ridicate sau, în lipsa acesteia, persoanei care o înlocuieşte.
[Art.145 în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]    Articolul 146. Postul fiscal
(1) Postul fiscal se creează de organul fiscal în scopul prevenirii şi depistării cazurilor de încălcare fiscală, inclusiv a cazurilor de eschivare de la  stingerea obligaţiilor fiscale, precum şi în scopul exercitării altor atribuţii de  administrare fiscală.
[Art.146 al.(1) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(2) Posturile fiscale pot fi staţionare şi mobile. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribuţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza teritoriului controlat.
(3) Postul fiscal este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal şi, în funcţie de caz şi de modul efectuării controlului, din colaboratori ai organelor afacerilor interne sau ai unui alt organ.
(4) Inspectoratul  Fiscal Principal de Stat, în comun cu organele de resort, hotărăşte asupra instituirii posturilor fiscale, stabileşte tipul şi locul de amplasare, aprobă regulamentul lor. În cazul creării de posturi fiscale în locuri publice, decizia este coordonată cu organul executiv al administraţiei publice locale. În cazul creării de posturi fiscale pe teritoriul unui agent economic, acesta este obligat să asigure personalului lor accesul şi condiţiile necesare exercitării atribuţiilor.
Articolul 147. Colaborarea organului fiscal cu autorităţile
                       publice
(1) Autorităţile publice prezintă organului fiscal datele şi materialele necesare îndeplinirii atribuţiilor ei, cu excepţia datelor a căror prezentare este expres interzisă prin lege.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale deleagă persoane cu funcţie de răspundere pentru a acorda asistenţă organului fiscal în îndeplinirea atribuţiilor ei. Decizia privind delegarea persoanei cu funcţie de răspundere se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către organul fiscal, cu excepţia cazurilor de urgenţă.
(3) La cererea organelor de drept, organul fiscal acordă asistenţă la determinarea obligaţiilor fiscale în cadrul proceselor penale, precum şi la judecarea cazurilor de încălcare a legislaţiei fiscale.
(4) Organul fiscal colaborează cu alte autorităţi publice, în limita atribuţiilor prevăzute de legislaţia fiscală, şi elaborează indicaţii metodice în domeniul administrării impozitelor şi taxelor locale, conform legislaţiei în vigoare.
[Art.147 al.(4) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
    (5) Organul fiscal decide în mod autonom asupra programului de activitate. Controalele şi alte acţiuni ale lui nu pot fi sistate decît de organele abilitate cu acest drept în temeiul legislaţiei.
[Art.147 al.(5) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
Articolul 148. Selectarea, încadrarea şi concedierea
                     funcţionarilor fiscali
(1) Funcţionarii fiscali sînt selectaţi, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, sex, confesiune, din rîndurile cetăţenilor Republicii Moldova care domiciliază pe teritoriul ei, au studiile corespunzătoare, sînt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei şi nu cad sub incidenţa restricţiilor prevăzute de Legea serviciului public. Încadrarea în organul fiscal se face în conformitate cu legislaţia privind serviciul public şi legislaţia muncii.
[Art.148  al.(1) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
[Art.148 alin.(2) exclus prin L1146/20.06.2002, MO96/05.07.2002 art.707]
(2) Persoanele încadrate în organul fiscal în calitate de funcţionar fiscal depun jurămîntul în conformitate cu Legea serviciului public şi sînt supuse înregistrării dactiloscopice de stat obligatorii, în conformitate cu legislaţia.
[Art.148 al.(2) modificat prin L12-XV din 06.02.04, MO35-38/27.02.04 art.190]
   
(3) Funcţionarii fiscali au dreptul să poarte în exerciţiul funcţiunii uniformă, eliberată gratuit, cu însemnele gradului de calificare respectiv, conform modelului şi normelor stabilite de Guvern.
[Art.148 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(4) Funcţionarilor fiscali, ca o confirmare a împuternicirilor lor, li se eliberează legitimaţii, al căror model şi mod de eliberare sînt stabilite de Inspectoratul  Fiscal Principal de Stat.
(5) Funcţionarul fiscal în exerciţiul funcţiunii este reprezentant al puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului.
(6) Transferul, concedierea, aplicarea de măsuri disciplinare funcţionarului fiscal ţin de competenţa autorităţii care l-a încadrat şi se efectuează în conformitate cu legislaţia.
(7) Funcţionarului fiscal îi este interzis să desfăşoare în cumul o altă activitate remunerată (în afară de activitatea ştiinţifică, didactică şi de creaţie) şi să fie împuternicit al unui terţ în organul fiscal.
[Art.148  al.(4) şi (7) modificate prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 149. Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali
(1) Pentru funcţionarii fiscali se instituie următoarele grade de calificare:
consilier principal de stat în serviciul fiscal;
consilier de stat de gradul I în serviciul fiscal;
consilier de stat de gradul II în serviciul fiscal;
consilier de stat de gradul III în serviciul fiscal;
inspector de gradul I în serviciul fiscal;
inspector de gradul II în serviciul fiscal;
inspector de gradul III în serviciul fiscal.
[Art.149 al.(1) modificat prin L1146/20.06.2002, MO96/05.07.2002 art.707]
   
(2) Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali se egalează cu gradele de calificare prevăzute de Legea serviciului public în ordinea stabilită de Guvern.
(3) Modul de conferire a gradelor de calificare şi cuantumul suplimentelor pentru ele se stabilesc în Regulamentul Serviciului Fiscal de Stat, aprobat de Guvern. Conferirea gradului se consemnează în carnetul de muncă.
[Art.150 exclus prin L1146/20.06.02, MO96/05.07.02 art.707]
   
Articolul  151. Apărarea drepturilor şi intereselor
                      funcţionarilor fiscali
(1) Drepturile şi interesele funcţionarilor fiscali sînt apărate conform Legii privind protecţia muncii şi prezentului cod.
(2) Pentru pierderile suportate în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor în organul fiscal, se acordă următoarele despăgubiri:
a) în caz de deces al funcţionarului fiscal, familiei acestuia sau persoanelor întreţinute de el li se plăteşte de la bugetul de stat un ajutor unic, echivalent cu  10 salarii anuale, calculat în funcţie de salariul din ultimul an calendaristic de activitate al decedatului;
b) în cazul unor leziuni corporale care exclud posibilitatea funcţionarului fiscal de a exercita în continuare profesia, se plăteşte de la bugetul de stat un ajutor unic, faţă de suma calculată conform lit.a) în proporţie de:
60 % - invalizilor de gradul I;
40 % - invalizilor de gradul II;
20 % - invalizilor de gradul III.
(3) Persoanele ale căror acţiuni au cauzat funcţionarului fiscal decesul ori leziuni corporale sau au contribuit la ele restituie la bugetul de stat sumele plătite conform alin.(2).
(4) Prejudiciul cauzat bunurilor funcţionarului fiscal în legătură cu exercitarea atribuţiilor în organul fiscal se repară pe deplin de la bugetul de stat, suma reparatorie fiind încasată ulterior de la persoanele vinovate.
[Art.151 al.(5); (6) excluse prin L1146/20.06.2002, MO96/05.07.2002 art.707]
   
Articolul 152. Asigurarea materială şi socială
                     a funcţionarului fiscal
(1) Funcţionarul fiscal în exercitarea atribuţiilor este  asigurat cu mijloace de transport, tehnice şi alte mijloace necesare îndeplinirii obligaţiilor de serviciu.
[Art.152 alin.(1) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]

(2) Asistenţa socială şi asigurarea cu pensie a funcţionarului fiscal se efectuează în modul stabilit de legislaţie.
(3) Pot fi prevăzute, conform legislaţiei, şi alte măsuri de asigurare materială şi de acordare a asistenţei sociale personalului organului fiscal.
Articolul 153. Răspunderea funcţionarului fiscal.
                       Dreptul de a contesta acţiunile lui
(1) Pentru acţiuni ilegale, funcţionarul fiscal poartă răspunderea prevăzută de legislaţie.
(2) Prejudiciul cauzat de funcţionarul fiscal prin acţiune ilegală urmează să fie reparat în modul prevăzut de legislaţie.  
(3) Decizia organului fiscal şi acţiunea funcţionarului fiscal pot fi contestate de contribuabil în modul prevăzut de prezentul cod şi de alte acte normative.
[Art.153 al.(4) exclus prin L1146/20.06.2002, MO96/05.07.2002 art.707]

Capitolul  3
ALTE ORGANE CU ATRIBUŢII
DE ADMINISTRARE FISCALĂ
[Cap.3 titlul modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 1531. Atribuţiile şi drepturile Centrului pentru
                         Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
(1) Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi organele sale teritoriale exercită atribuţii de administrare fiscală în limita drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
(2) În procesul exercitării atribuţiilor lor, organele Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei dispun de drepturile organelor   fiscale, iar angajaţii lor -  de drepturile funcţionarului fiscal, inclusiv de dreptul de a calcula obligaţia fiscală şi de a o executa silit, în modul stabilit de legislaţia fiscală.
[Art.1531 modificat prin L197/15.05.03 MO97/31.05.03 art.436]
[Art.1531 introdus prin L1146/20.06.02, MO96/05.07.02 art.707]
Articolul 154. Atribuţiile şi drepturile organelor vamale
(1) Organele vamale exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit prezentului cod, Codului vamal şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea.
(2) Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea.
Articolul 155. Obligaţiile organelor vamale  
(1) Organele vamale au obligaţii ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea, inclusiv obligaţia:
a) de a trata cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;
b) de a informa contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative respective;
c) de a informa contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile lui;
d) de a elibera contribuabilului, la cerere, certificate privind stingerea obligaţiei fiscale;
e) de a nu divulga informaţiile care constituie secret fiscal;
f) de a prezenta organului fiscal documente şi informaţii privind respectarea legislaţiei fiscale, calcularea şi vărsarea la buget a impozitelor şi taxelor prevăzute de prezentul cod, aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal, de a executa cerinţele legitime ale funcţionarului fiscal;
g) de a ţine evidenţa obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regimul vamal respectiv.
[Art.155 al.(1) lit.g) introdusă prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
(2) Organele vamale trag la răspundere, în conformitate cu legislaţia vamală, persoanele care au încălcat legislaţia fiscală la trecerea frontierei vamale şi/sau la plasarea mărfurilor în regim vamal.
Articolul 156. Atribuţiile serviciului de colectare a impozitelor
                        şi taxelor locale
(1) În cadrul primăriilor, cu excepţia Primăriei municipiului Chişinău şi Primăriei municipiului Bălţi, funcţionează serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu atribuţii de administrare a impozitelor şi taxelor.
[Art.156 al.(1) modificat prin LP35-XVI din 15.04.05, MO67-68/06.05.05 art.263]
   
(2) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită, corespunzător domeniului de activitate stabilit la alin.(1), atribuţiile prevăzute la art.133 alin.(2) lit.a), b) şi d), precum şi la lit.c) referitor la evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciu şi la evidenţa acestor obligaţii, alte atribuţii prevăzute expres de legislaţia fiscală. Atribuţiile privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus şi a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite, executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale sînt exercitate, conform prezentului cod, în comun cu organul fiscal.
Articolul 157. Drepturile serviciului de colectare a impozitelor
                        şi taxelor locale
(1) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este învestit, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 alin.(1), cu dreptul de a efectua controale asupra modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală, de a cere explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul controlului, de a aplica majorări de întîrziere (penalităţi), de a  încasa în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi, cu drepturile prevăzute la art.134 alin.(1) lit.b), c), d), e) şi t), precum şi cu alte drepturi prevăzute expres de legislaţia fiscală.
(2) Drepturile prevăzute la art.134 alin.(1) lit.f), g), h), i), j), l), m), n), cu excepţia aplicării majorării de întîrziere (penalităţii), se exercită în comun cu  organul fiscal.
[Art.157 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.157 al.(1) şi (2)  modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 158. Obligaţiile serviciului de colectare a
                        impozitelor şi taxelor locale
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este obligat, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 alin.(1):
a) să execute prevederile art.136 lit.a), b), c), d), e), i), j), l), precum şi la lit.h) referitor la obligaţiile fiscale a căror evidenţă este ţinută de el;
b) să ţină evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciul respectiv şi evidenţa acestor obligaţii fiscale, inclusiv a restanţelor, să transfere la buget sumele încasate ca impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi), amenzi, conform legislaţiei fiscale şi în modul stabilit de Guvern;
c) să întocmească, cu concursul organului fiscal, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, să distribuie gratuit contribuabililor formulare tipizate de dări de seamă fiscale;
d) să remită contribuabililor, conform legislaţiei fiscale, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, precum şi deciziile emise;
e) să execute în comun cu organul fiscal prevederile art.136 lit.g) şi m);
f) să prezinte lunar, nu mai tîrziu de data de 3 a fiecărei luni, în modul stabilit de Guvern, organului fiscal dare de seamă privind impozitele şi taxele administrate;
g) să execute alte obligaţii prevăzute expres de legislaţia fiscală.
[Art.158 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
Articolul 159. Actele serviciului de colectare a impozitelor
                      şi taxelor locale
(1) Decizia ce ţine de exercitarea atribuţiilor serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale este emisă prin dispoziţia primarului (pretorului). Prin derogare de la prevederile prezentului titlu, dispoziţiile primarului (pretorului) şi acţiunile perceptorului pot fi contestate în modul stabilit de lege.
(2) În cazul atribuţiilor exercitate în comun cu organul fiscal, decizia este emisă de conducerea organului fiscal după ce s-a coordonat cu primarul (pretorul). Dacă primarul (pretorul) refuză să semneze decizia, aceasta capătă putere juridică din momentul semnării de către conducerea organului fiscal, care face înscrierea despre refuzul primarului  (pretorului).
[Art.159  alin.(2) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 160. Organizarea şi funcţionarea serviciului de
                        colectare  a impozitelor şi taxelor locale
(1) Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale sînt reglementate printr-un regulament, aprobat de consiliul local. Regulamentul este elaborat în baza unui regulament-tip, aprobat de Guvern.
(2) Perceptorul este încadrat în serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu avizul organului fiscal. Acesta este obligat să asigure instruirea perceptorului şi să-i acorde ajutor în exercitarea atribuţiilor.
[Art.160 al.(2) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(3) În sate (comune), funcţiile perceptorului pot fi exercitate, ca excepţie, de secretarul primăriei sau de un alt funcţionar al ei care nu este învestit cu dreptul de a semna documente de casă.
Capitolul 4
EVIDENŢA CONTRIBUABILILOR
Articolul 161. Dispoziţii generale
(1) Organul fiscal ţine evidenţa contribuabililor, atribuindu-le coduri fiscale şi actualizînd registrul fiscal în modul stabilit de prezentul titlu şi de instrucţiunea aprobată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
(2) Codul fiscal, conform prezentului capitol, se atribuie o singură dată, indiferent de dispoziţiile legislaţiei fiscale privind stabilirea şi stingerea obligaţiilor fiscale. Legislaţia fiscală poate să prevadă ca persoana căreia i s-a atribuit cod fiscal să se înregistreze suplimentar ca plătitor al diferitelor tipuri de impozite şi taxe.
(3) Persoanelor cărora codul fiscal le este atribuit de către organul fiscal li se  deschid dosare în care sînt îndosariate următoarele documente şi informaţii:
a) cererea de atribuire a codului fiscal;
b) fişa de înregistrare, eliberată de organul autorizat să înregistreze activităţile respective;
c) copia de pe documentul care confirmă înregistrarea de stat sau care permite practicarea activităţii respective;
d) copia de pe certificatul de atribuire a codului fiscal;
e) documentele care confirmă existenţa conturilor bancare;
f) datele fondatorului (fondatorilor) sau ale persoanelor care au obţinut dreptul de a practica activitatea respectivă, ale conducătorului şi ale  contabilului-şef (numele, prenumele, data naşterii, adresa, informaţia de contact, datele actului de identitate).
(4) Persoanelor al căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal, organul fiscal le deschide dosare în care se păstrează informaţiile acumulate şi transmise de  Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale, conform unui regulament aprobat de aceasta şi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
(5) Evidenţa subdiviziunilor fără statut de persoană juridică amplasate în altă parte decît sediul persoanei juridice din care fac parte este ţinută de organele fiscale care  atribuie fiecărei subdiviziuni codul acesteia.
(6) În cazul în care contribuabilul îşi schimbă sediul (domiciliul) din raza de  activitate a inspectoratului fiscal de stat teritorial unde se află la evidenţă, el va depune o cerere pentru transmiterea dosarului organului fiscal la noul sediu (domiciliu). În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, inspectoratul fiscal de stat teritorial va transmite dosarul organului fiscal  în a cărui rază de activitate se află noul sediu (domiciliu) pentru a lua contribuabilul la evidenţă fără a-i atribui un nou cod fiscal.
(7) În cazul pierderii certificatului de atribuire a codului fiscal, după publicarea avizului respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, organul fiscal eliberează, la cererea contribuabilului, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, un duplicat al certificatului pierdut.
(8) Contribuabilul, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei despre schimbarea sediului şi/sau constituirea subdiviziunii, informează organul fiscal despre schimbarea sediului său şi/sau prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior şi modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale.
[Art.161 modificat prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
   
[Art.161  alin.(1) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
[Art.161 alin.(3) lit. c), g), i) excluse prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.200 art.747, lit.d)-h) devin c)-f)]
   
Articolul 162. Atribuirea codului fiscal
(1) În conformitate cu prezentul cod, se atribuie cod fiscal:
a) oricărei persoane juridice, întreprinderi cu statut de persoană fizică, precum şi oricărui notar, birou individual sau asociat de avocaţi rezidente;
b) oricărei persoane fizice - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid - care dispune de obiecte impozabile sau care are obligaţii fiscale, conform legislaţiei fiscale, sau care a obţinut dreptul de a exercita o anumită activitate în baza patentei de întreprinzător;
c) oricărei persoane juridice sau organizaţii cu statut de persoană fizică nerezidente care dispune de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care are obligaţii fiscale în conformitate cu legislaţia fiscală.
(2) Pentru a i se atribui cod fiscal, persoana este obligată să efectueze acţiunile prevăzute de prezentul capitol în termenele şi în modul stabilit de acesta.
[Art.162 al.(1) lit.a) şi b) modificate prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/5.06.04 art.518]
   
Articolul 163. Locul, termenele şi modul de atribuire a
                     codului fiscal
(1) Persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c) li se atribuie cod fiscal de către inspectoratul fiscal de stat teritorial în a cărui rază se află sediul (domiciliul), indicat în documentele de constituire (în buletinul de identitate) sau în documentul prin care se permite practicarea activităţii, ori se află obiectul impozabil.
(2) Pentru a li se atribui cod fiscal, persoanele indicate la art.162 alin.(1) lit.a) prezintă inspectoratului  fiscal de stat teritorial o cerere pe formular tipizat,  aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Cererea se depune după perfectarea documentelor privind înregistrarea de stat sau a documentelor prin care se permite practicarea activităţii, însă pînă la eliberarea documentului ce confirmă înregistrarea de stat sau a documentului privind dreptul de a exercita activitatea. La cerere se anexează documentele existente în acel moment pentru a fi îndosariate în dosarul contribuabilului. În termen de 3 zile lucrătoare, inspectoratul fiscal de stat teritorial atribuie cod fiscal şi îl comunică autorităţii care efectuează înregistrarea de stat sau care autorizează practicarea activităţilor.
(3) După prezentarea documentului ce confirmă înregistrarea de stat sau a documentului ce permite practicarea activităţii, inspectoratul fiscal de stat teritorial eliberează contribuabilului certificatul de atribuire a codului fiscal, a cărui formă şi al cărui conţinut sînt aprobate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
(4) Numărul de identificare de stat, indicat în certificatul de înregistrare,  este considerat codul fiscal al persoanelor înregistrate de Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale, iar certificatul de înregistrare este recunoscut şi ca certificat de atribuire a codului fiscal.
(5) Prin derogare de la alin.(2) şi (3), persoanelor juridice, constituite în baza  actelor normative, precum şi în baza tratatelor internaţionale ratificate de Republica Moldova, li se atribuie codul fiscal şi li se eliberează certificatul de atribuire a codului fiscal în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii corespunzătoare, la care se anexează actul ce constată acest fapt, iar în cazul persoanelor care activează în baza tratatelor internaţionale - şi certificatul de confirmare eliberat de autoritatea publică competentă.
(6) Codul fiscal al persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.b) reprezintă  codul personal indicat pe verso-ul buletinului de identitate sau este identic cu numărul actului de identitate al cetăţeanului străin sau al apatridului. Codul fiscal al persoanelor fără buletin de identitate reprezintă seria şi numărul paşaportului, iar dacă nu au nici paşaport, seria şi numărul certificatului de naştere sau al altui act de identitate.
[Art.163 al.(6) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(7) În termen de 3 zile lucrătoare din data apariţiei obiectului impozabil sau a obligaţiei fiscale, cetăţenii străini şi apatrizii nerezidenţi, persoanele indicate la art.162 alin.(1) lit.c) depun la inspectoratul  fiscal de stat teritorial în a cărui rază a apărut obiectul impozabil sau obligaţia fiscală o cerere de atribuire a codului fiscal, la care anexează copia de pe actul de identitate, respectiv copiile, traduse în limba de stat, autentificate notarial şi legalizate de către oficiile consulare ale Republicii Moldova, de pe documentele de identificare în cazul organizaţiilor, precum şi copiile de pe documentele ce confirmă existenţa obiectului impozabil.
(8) Organul fiscal refuză atribuirea codului fiscal numai dacă nu se prezintă toate documentele şi informaţiile prevăzute la art.161 alin.(3) sau dacă acestea conţin date vădit denaturate.
[Art.163 modificat prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
   
[Art.163  al.(5) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 164. Registrul fiscal de stat
(1) Registrul fiscal de stat este un registru public, constituit şi administrat de organul fiscal, în care se înscriu codurile fiscale atribuite în conformitate cu prezentul capitol. Organul fiscal este responsabilă de actualizarea Registrului fiscal de stat. Actualizarea Registrului fiscal de stat se efectuează la cererea contribuabilului, precum şi în temeiul materialelor de control ale organelor fiscale.
(2) Codurile fiscale ale persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c) sînt trecute în Registrul fiscal de stat la data eliberării către contribuabil a certificatului de atribuire a codului fiscal. Codurile fiscale care reprezintă numărul de identificare de stat sînt trecute din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor în Registrul fiscal de stat.. Codurile fiscale ale persoanelor fizice rezidente, precum şi ale cetăţenilor Republicii Moldova nerezidenţi sînt trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei. Codurile fiscale ale cetăţenilor străini şi ale apatrizilor nerezidenţi sînt înscrise  în Registrul fiscal de stat la momentul depunerii cererii de înregistrare în calitate de contribuabil. Trecerea codului fiscal în Registrul fiscal de stat confirmă actul luării persoanei la evidenţă fiscală.
(3) În Registrul fiscal de stat informaţia se expune clar, corect şi exhaustiv. Registrul fiscal de stat este ţinut în limba de stat, manual (în partea ce ţine de atribuirea codurilor fiscale de către organul fiscal) şi computerizat.
(4) În Registrul fiscal de stat sînt consemnate următoarele date privind persoanele cărora li se atribuie codurile fiscale de către organele fiscale, dacă datele respective sînt prevăzute în legislaţie:
a) numărul curent al înscrierii;
b) codul fiscal atribuit;
c) denumirea completă (numele de familie şi prenumele) persoanei şi sediul (domiciliul) ei;
d) numărul şi data înregistrării de stat a persoanei juridice, a întreprinderii cu statut de persoană fizică, a notarului, a biroului individual sau asociat de avocaţi  sau numărul şi data eliberării documentului ce permite desfăşurarea activităţii, datele din buletinul de identitate (din paşaport, adeverinţa de naştere sau din alte acte de identitate) al persoanei fizice sau datele din documentele de identificare în cazul organizaţiilor nerezidente;
e) numărul, seria şi data eliberării  certificatului de atribuire a codului fiscal persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c);
f) numele şi prenumele persoanei fizice care a primit certificat de atribuire a codului fiscal;
g) datele fondatorului (fondatorilor) sau ale persoanelor care au obţinut dreptul de a practica un anumit gen de activitate, ale administratorului (numele, prenumele, data naşterii, adresa, informaţia de contact, datele actului de identitate);
h) data anulării codului fiscal.
(5) Prin derogare de la alin.(4), datele privind persoanele ale căror coduri fiscale reprezintă numere atribuite de alte organe se introduc în Registrul fiscal de stat în baza unui regulament aprobat de acestea şi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Volumul şi conţinutul datelor incluse în acest caz în Registrul fiscal de stat se determină de regulamentul menţionat.
(6) Înscrierile în Registrul fiscal de stat ţinut manual sînt efectuate de registrator în baza informaţiilor prezentate de solicitant la momentul eliberării către contribuabil a certificatului de atribuire a codului fiscal şi sînt certificate prin semnătura primului. Rectificarea, modificarea şi completarea registrului se operează în modul stabilit de legislaţie şi se autentifică prin semnătură de registrator.
(7) Radierea din Registrul fiscal de stat se face, în condiţiile legii, prin bararea înscrierii, a tuturor rectificărilor, modificărilor, completărilor efectuate anterior şi se autentifică prin semnătură de registrator.
[Art.164 modificat prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
    [Art.164 al.(4) lit.d) exclusă prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.74, lit.e)-i) devin d)-h)]

Articolul 165. Utilizarea codului fiscal
(1) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale, să prezinte  organului fiscal dare de seamă fiscală sau alte documente trebuie să indice în ele codul său fiscal.
(2) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale şi altor acte normative, să prezinte organului fiscal dare de seamă fiscală sau alte documente referitoare la o altă persoană va cere acesteia codul fiscal şi îl va indica în documentul respectiv. Dacă această altă persoană nu comunică codul fiscal, prima persoană va menţiona acest fapt în documentele prezentate.
[Art.165  al.(2) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(3) La încheierea tranzacţiilor şi efectuarea operaţiunilor economice, părţile sînt obligate să indice în documentele respective codurile lor fiscale.
(4) Organul fiscal trebuie să indice codul fiscal al contribuabilului în toate avizele expediate lui.
[Art.165 alin.(5) exclus prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747, alin.() devine (5)]

(5) Subdiviziunile unei persoane juridice care nu au statut de persoană juridică utilizează codul fiscal al acesteia.
Articolul 166. Aportul autorităţilor publice la evidenţa
                        contribuabililor
(1) Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale prezintă  organului fiscal, sistematic, o dată la 3 zile, informaţia privind atribuirea numerelor de identificare de stat în volumul şi în modul stabilite în comun cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
(2) Autoritatea publică abilitată cu înregistrarea persoanelor prevăzute la art.162 alin.(1) lit.a) este obligată să prezinte, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării respective, organului fiscal în care se află la evidenţă persoana informaţii despre lichidarea sau reorganizarea acesteia, despre modificările operate în documentele ei de constituire.
(3) Autoritatea publică abilitată cu dreptul de documentare a populaţiei prezintă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, pînă la data de 10 a fiecărei luni, informaţii despre eliberarea sau anularea actelor de identitate.
(4) Autoritatea publică de resort permite ieşirea din Republica Moldova pentru domiciliere în altă ţară cu condiţia prezentării certificatului privind lipsa restanţelor faţă de buget, eliberat de inspectoratul fiscal de stat teritorial, notificînd acestuia, în termen de 3 zile lucrătoare, faptul ieşirii.
[Art.166 modificat prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
   
[Art.166  al.(1) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 167. Obligaţiile în cazul deschiderii, modificării
                        sau închiderii conturilor bancare
(1) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) deschide conturi bancare persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c)  numai dacă acestea prezintă certificat de atribuire a codului fiscal sau documentul recunoscut  ca atare. Despre deschiderea conturilor bancare (cu excepţia conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor trezoreriale de venituri), instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată, în termen de 2 zile lucrătoare, să informeze organul fiscal teritorial unde  titularul contului se află  la evidenţă fiscală.
(2) Operaţiunile pe un cont bancar deschis (cu excepţia conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor trezoreriale de venituri) pot demara numai după recepţionarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a documentului, emis şi remis de către organul fiscal, care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului. Contul bancar este luat la evidenţă de către organul fiscal în baza documentului, emis şi remis de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia), care confirmă deschiderea contului. În cazul în care contribuabilul are restanţe, organul fiscal este în drept să nu elibereze documentul care confirmă luarea la evidenţă fiscală. Documentul care confirmă deschiderea contului şi documentul care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului urmează a fi expediate şi recepţionate prin poştă sau curier special.
(3) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) are dreptul să deschidă conturi bancare persoanei fizice rezidente (cetăţean străin sau apatrid) sau cetăţeanului  Republicii Moldova numai dacă aceştia prezintă buletin de identitate sau un alt document, prevăzut la art.163 alin.(4), care serveşte la stabilirea codului fiscal şi să utilizeze acest cod la ţinerea evidenţei şi în relaţiile cu clientul sau cu alte persoane, în modul stabilit de legislaţie. Persoanele fizice  nerezidente (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice nerezidente care nu dispun de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau nu au obligaţii fiscale sînt în drept să deschidă conturi bancare în  instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora) ale Republicii Moldova potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a Moldovei.
(4) În termen de 5 zile lucrătoare de la data modificării sau închiderii contului bancar (cu excepţia conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor trezoreriale de venituri), instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora), inclusiv Banca Naţională a Moldovei, vor comunica acest lucru, prin poştă sau curier special, organului fiscal teritorial unde titularul contului se află la evidenţă.
(5) În cazul deschiderii contului bancar în străinătate, în termen de 15 zile de la data deschiderii acestuia, persoanele indicate la art.162 alin.(1) lit.a) comunică organului fiscal faptul şi datele corespunzătoare. Drept confirmare a înregistrării contului, organul fiscal eliberează contribuabilului, în termen de 3 zile, un certificat de confirmare.
[Art.167 modificat prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.05 art.236]
   
[Art.167 modificat prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
   
[Art.167 al.(1)-(4) modificate prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Articolul 168. Anularea codului fiscal
(1) Codul fiscal se anulează în  cazul:
a) atribuirii lui cu încălcarea legislaţiei fiscale;
b) lichidării sau reorganizării persoanei juridice, întreprinderii cu statut de persoană fizică, notarului, biroului individual sau asociat de avocaţi rezidente;
c) decesului persoanei fizice, declarării morţii ei, declarării, în modul stabilit, dispărute fără veste sau emigrării ei;
d) dispariţiei obiectului impozabil şi obligaţiei fiscale pentru persoanele fizice (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente.
(2) La reorganizarea persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a):
a) prin contopire, codurile fiscale ale persoanelor ce se contopesc se anulează, iar persoanei astfel constituite i se atribuie un alt  cod fiscal;
b) prin absorbţie, codul fiscal al persoanei absorbite se anulează;
c) prin divizare, codul fiscal al persoanei divizate se anulează, iar persoanelor astfel constituite li se atribuie alte coduri fiscale;
d) prin separare, codul fiscal al persoanei reorganizate rămîne acelaşi, iar persoanelor astfel constituite  li se atribuie alte coduri fiscale;
e) prin transformare în persoană cu o altă formă juridică de organizare, codul fiscal al persoanei reorganizate trece la persoana astfel constituită.
(3) În cazurile enumerate la alin.(2) lit.a), c) şi d), la cererea de atribuire a codului fiscal se anexează documentul ce confirmă cuantumul datoriilor asumate în urma reorganizării.
(4) Codul fiscal se anulează în baza:
a) cererii persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi/sau informaţiei prezentate în conformitate cu art.166 alin.(2), sau actului legislativ ori actului emis în baza lui, sau certificatului de confirmare a  lichidării sau reorganizării persoanei, eliberat de autoritatea publică competentă. La cerere se anexează certificatul de atribuire a codului fiscal;
b) hotărîrii instanţei  judecătoreşti - în cazul lichidării persoanei juridice şi a întreprinderii cu statut de persoană fizică sau în cazul declarării morţii sau declarării persoanei fizice  dispărute fără veste;
c) deciziei conducerii organului fiscal -  în cazul atribuirii de cod fiscal cu încălcarea legislaţiei fiscale;
d) informaţiei organelor de stare civilă - în cazul decesului persoanei fizice;  
e) informaţiei autorităţii publice abilitate să permită ieşirea din Republica Moldova pentru domiciliere în altă ţară - în cazul ieşirii persoanei fizice;
f) documentelor care atestă că persoanele fizice (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente nu au obiecte impozabile şi nici obligaţii fiscale.
(5) Prin derogare de la alin.(4), codul fiscal care reprezintă numărul de  identificare de stat se anulează în baza informaţiei prezentate de Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale.
(6) Codul fiscal se anulează prin radierea lui din Registrul fiscal de stat şi prin consemnarea acestui fapt în dosarul contribuabilului.
(7) Avizul despre anularea codului fiscal, în legătură cu atribuirea lui cu încălcarea legislaţiei fiscale,  organul fiscal îl va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, în termen de 3 zile, va informa despre aceasta organele vamale, organele înregistrării de stat şi organele de statistică. Folosirea unui cod fiscal anulat se pedepseşte în conformitate cu legea.
(8) Codul fiscal anulat se păstrează în Registrul fiscal de stat timp de 10 ani din momentul anulării.
(9) Codul fiscal anulat nu se atribuie unei alte persoane.
[Art.168 modificat prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
     
[Art.168  al.(3) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
[Art.168  al.(6) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Capitolul 5
OBLIGAŢIA FISCALĂ
Articolul 169. Naşterea şi modificarea obligaţiei fiscale
(1) Obligaţia fiscală naşte în momentul apariţiei circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, ce prevăd stingerea ei.
(2) Obligaţia fiscală a contribuabilului ce urmează să fie stinsă de către un alt contribuabil care, conform legislaţiei fiscale, este obligat să reţină sau să perceapă de la primul sumele ce constituie obligaţia fiscală şi să o stingă încetează a fi obligaţia fiscală a primului şi devine obligaţia fiscală a celui de-al doilea din momentul reţinerii sau perceperii.
(3) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) care primeşte de la contribuabil sau de la organul fiscal dispoziţii de plată trezoreriale şi, respectiv, dispoziţii incaso trezoreriale pentru transfer de mijloace băneşti în contul stingerii obligaţiei fiscale este considerată, din momentul primirii dispoziţiei, responsabilă de obligaţia fiscală în limita mijloacelor disponibile în contul bancar al contribuabilului. Totodată, contribuabilul este considerat responsabil de obligaţia fiscală în limita mijloacelor care nu sînt disponibile în contul bancar pentru stingerea integrală a obligaţiei fiscale.  
(4) Modificarea obligaţiei fiscale reprezintă schimbarea cuantumului ei generată de modificarea circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, în funcţie de care a fost calculată obligaţia.
[Art.169 al.(3) modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Articolul 170. Modul de stingere a obligaţiei fiscale
Stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie, scădere, compensare sau executare silită.
Articolul 171. Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare
(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare se efectuează în monedă naţională. Achitarea poate avea loc prin plată directă sau prin reţinere la sursă. Plata directă se face prin virament, inclusiv prin intermediul cardurilor bancare, sau în numerar.
[Art.171 al.(1) modificat prin L5-XV din 05.02.04, MO30-34/20.02.04 art.171]
   
(2) Plata prin virament se efectuează prin intermediul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) dacă legislaţia nu prevede altfel.
(3) Plata în numerar poate fi efectuată prin intermediul organului fiscal, autorităţilor administraţiei publice locale, al operatorilor de poştă sau al instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora). Autorităţile administraţiei publice locale pot stabili încasarea impozitelor şi taxelor locale şi prin intermediul altor persoane.
(4) Autorităţile şi instituţiile enumerate la alin.(3), cu excepţia celor financiare, care au încasat bani în numerar de la contribuabil sînt obligate să  verse la buget, în numele acestuia, în aceeaşi sau în următoarea zi lucrătoare, sumele încasate. Autorităţile administraţiei publice locale din satele şi comunele în care nu există instituţii financiare sau subdiviziuni ale acestora pot stabili pentru serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi pentru operatorii de poştă o altă periodicitate de vărsare la buget a sumelor încasate, dar nu mai rar de o dată pe  săptămînă.
[Art.171 al.(4) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(5) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, dispoziţia de plată trezorerială a contribuabilului în decursul zilei operaţionale în care a fost primită.
(6) Sumele trecute la scăderi din contul contribuabilului sau încasate în numerar pentru stingerea obligaţiilor fiscale sînt transferate de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget în ziua operaţională în care au fost trecute la scăderi sau încasate.
[Art.171 al.(2)-(6) modificate prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Articolul 172. Stingerea obligaţiei fiscale prin anulare
Stingerea obligaţiei fiscale prin anulare se efectuează prin acte cu caracter general sau individual, adoptate conform legislaţiei.
Articolul 173. Stingerea obligaţiei fiscale prin prescripţie
Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie. Concomitent, se stinge şi  obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care  administrează obligaţia fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a  impozitelor şi taxelor locale - în baza deciziei adoptate de către consiliul local.
[Art.173 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
Articolul 174. Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere
(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care contribuabilul persoană fizică:
a) a decedat;
b) este declarat mort;
c) este declarat dispărut fără veste;
d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.
(2) În cazurile enumerate la alin.(1), stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii fiscale - dacă persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri - sau în mărimea părţii nestinse din obligaţia fiscală - dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.
(3) Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în urma încetării activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, sau prin reorganizare.
(4) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă, inclusiv în cazul cînd stingerea ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod este imposibilă. Decizia inspectoratului fiscal de stat teritorial privind stingerea obligaţiei prin scădere poate fi verificată, modificată sau anulată de Inspectoratul  Fiscal Principal de Stat. În cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către consiliul local.
[Art.174 al.(4) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
Articolul 175. Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare
(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează  prin trecerea în contul restanţei a sumei plătite în plus sau a sumei care, conform legislaţiei fiscale,  urmează a fi restituită.
(2) Compensarea se efectuează la iniţiativa organului fiscal sau la cererea contribuabilului dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.
(3) În termen de pînă la 30 de zile de la apariţia circumstanţelor respective sau de la primirea cererii contribuabilului, organul fiscal, întocmeşte dispoziţia de plată trezorerială şi o transmite Trezoreriei de Stat spre executare, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.
[Art.175 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.175  al.(2);(3) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(4) În termen de 7 zile de la data primirii dispoziţiei de plată trezoreriale, Trezoreria de Stat trece, după caz, dintr-un cont în altul al bugetului sau în contul unui alt buget sumele consemnate în dispoziţia de plată trezorerială. După executarea dispoziţiei de plată trezoreriale, Trezoreria de Stat remite, după caz, organului fiscal sau Departamentului Vamal un extras din contul bancar.
(5) După ce a primit extrasul din contul bancar, organul fiscal face înscrierile de rigoare în contul personal al contribuabilului, iar Departamentul Vamal remite extrasul cel tîrziu a doua zi unităţilor sale.
(6) Excedentul sumei compensate, la cerere, poate fi restituit contribuabilului sau lăsat în contul stingerii unei viitoare obligaţii fiscale de alt tip. În caz  de nedepunere a cererii, excedentul se lasă în contul stingerii obligaţiei fiscale de acelaşi tip.
[Art.175 al.(6) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]

Articolul 176. Restituirea sumei plătite în plus şi a sumei
                       care, conform legislaţiei fiscale, urmează a
                       fi restituită
(1) Cu excepţia cazurilor cînd legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului se face în modul şi în termenele stabilite la art.175 numai dacă acesta nu are restanţe.
[Art.176 al.(1) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]

[Art.176 al.(2) exclus prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747, alin.(3)- (4) devin (2) - (3)]

(2) Cu excepţia cazurilor în care legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului persoană juridică se efectuează de Trezoreria de Stat la conturile lui bancare, iar contribuabilului persoană fizică - la conturile lui bancare sau în numerar.
[Art.176 al.(2) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(3) Dacă suma plătită în plus şi suma care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită nu au fost restituite în termen de 37 de zile de la data primirii cererii de către organul fiscal sau în alt termen prevăzut de legislaţia fiscală, contribuabilului i se plăteşte o dobîndă, calculată în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la refinanţarea băncilor comerciale prin operaţiuni repo de cumpărare a hîrtiilor de valoare de stat pe termen de 2 luni, pentru perioada cuprinsă între data primirii cererii şi data compensării de către Trezoreria de Stat.
[Art.176 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.176  al.(3) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(4) Calculul dobînzii, efectuat şi prezentat de către contribuabil organului cu atribuţii de administrare fiscală respectiv, se verifică şi se  aprobă de conducerea acestui organ şi se anexează la dispoziţia de plată trezorerială care prevede plata dobînzii. În cazul impozitelor şi taxelor locale administrate de serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, dispoziţia trezorerială va fi întocmită de organul fiscal în baza documentelor prezentate de acest serviciu. Plata dobînzii se va efectua din bugetul în care au fost vărsate impozitele şi taxele respective.
[Art.176 al.(4) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 177. Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită
Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc prin acţiunile întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţelor în conformitate cu legislaţia fiscală.
Articolul 178 Data  stingerii obligaţiei fiscale
(1) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin achitare este considerată data la care sumele au fost înscrise în contul bugetului respectiv. În cazul achitării prin intermediul cardurilor bancare, dată a stingerii obligaţiei fiscale se consideră data zilei operaţionale în care a fost debitat contul de card, din care a fost emis cardul utilizat la plată, al contribuabilului (deţinătorului de card) cu suma obligaţiei fiscale. Debitarea contului de card respectiv se confirmă prin bonul (chitanţa) de plată cu card bancar perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a cardurilor bancare, bon (chitanţă) ce se eliberează deţinătorului de card.
[Art.178 al.(1) modificat prin L5-XV din 05.02.04, MO30-34/20.02.04 art.171]
    (3) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin prescripţie este considerată prima zi după data  în care a expirat termenul de prescripţie.
(4) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin scădere este considerată data:
a) întocmirii actului comun al autorităţii administraţiei publice locale şi al organului fiscal prin care ele constată că persoana decedată, declarată moartă, dispărută fără veste, lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă nu deţinea (nu deţine) bunuri;
b) rămînerii definitive a deciziei de încetare a activităţii persoanei juridice;
c) deciziei emise de conducerea organului fiscal privitor la imposibilitatea stingerii obligaţiei fiscale prin executare silită.
(5) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin compensare este considerată data la care Trezoreria de Stat a executat documentele de plată.
(6) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin executare silită este considerată data la care sumele obţinute în urma acţiunilor de executare silită au fost înscrise în contul bugetului respectiv.
Articolul 179. Succesiunea stingerii obligaţiilor fiscale  
(1) Stingerea obligaţiilor fiscale, conform legislaţiei fiscale, are loc după criteriul cronologic de naştere a fiecărui tip de obligaţie fiscală indicat în documentul privitor la stingerea ei.
(2) În caz de nerespectare de către contribuabil a prevederilor alin.(1), organul fiscal este în drept să stingă obligaţia fiscală a acestuia conform succesiunii stabilite la alin.(1).
[Art.179 al.(2) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.179  modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 180. Modificarea  termenului de stingere a
                       obligaţiei fiscale
(1) Modificarea  termenului de stingere a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
a) amînarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face printr-o plată unică);
b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face în rate).
(2) În cazurile prevăzute de prezentul articol, contribuabilul are dreptul la amînare sau eşalonare pe parcursul unui an fiscal, cu sau fără aplicarea unei majorări de întîrziere.
(3) Amînarea sau eşalonarea fără calcularea unei majorări de întîrziere se acordă contribuabilului în cazul:
a) prejudicierii lui materiale în urma unei calamităţi naturale, catastrofe tehnogene sau altor circumstanţe excepţionale şi inevitabile;
b) restructurării întreprinderii în baza unui acord-memorandum, încheiat între contribuabil şi Consiliul Creditorilor în conformitate cu atribuţiile şi drepturile acestuia din urmă;
c) altor circumstanţe prevăzute de legislaţie.
(4) Amînarea sau eşalonarea cu calcularea majorării de întîrziere se acordă în alte cazuri decît cele de la alin.(3), cu condiţia stingerii obligaţiilor fiscale curente înăuntrul termenului de  amînare sau de eşalonare.
(5) Amînarea sau eşalonarea, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3) lit.b) şi c), se acordă în baza unui contract-tip, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care se încheie între organul fiscal şi contribuabil. Modul de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a contractului este prevăzut în acesta.
(6) În cazul nerespectării de către contribuabil a clauzelor contractului de amînare sau eşalonare, acesta este nul din momentul în care organul fiscal a depistat încălcările, iar pentru întreaga perioadă de amînare sau eşalonare se calculează majorări de întîrziere.
(7) Nu se admite încheierea unui nou contract de amînare sau eşalonare a uneia şi aceleiaşi obligaţii fiscale cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent.
(8) Pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modificat prin amînare sau eşalonare, nu se vor  întreprinde acţiuni de executare silită.
(9) Parlamentul sau organele abilitate de el pot stabili alte temeiuri şi condiţii de modificare prin amînare şi eşalonare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale.
[Art.180 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.180 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Capitolul  6
RESPONSABILITATEA DE STINGEREA
OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 181. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de
                        răspundere de stingerea obligaţiei fiscale a
                        contribuabilului  
(1) Persoana cu funcţie de răspundere responsabilă de stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului este conducătorul lui sau o altă persoană a acestuia care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, era/este obligată să  stingă obligaţia fiscală în modul şi în termenele stabilite. În cazul în care contribuabilul nu are persoană cu funcţie de răspundere, responsabil de stingerea obligaţiei fiscale este el însuşi.
[Art.181 al.(1) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(2) Persoana cu funcţie de răspundere este responsabilă de toate obligaţiile fiscale ale contribuabilului, indiferent de data apariţiei lor.  
(3) Obligaţiile fiscale ale contribuabilului de care persoana cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu prezentul articol rămîn obligaţii ale acestuia pînă la stingerea lor deplină.
(4) Pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Articolul 182. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de
                        răspundere a contribuabilului obligat să reţină
                        sau să perceapă de la o altă persoană
                        impozitele, taxele, majorările de întîrziere
                        (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le verse
                        la buget
(1) Persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului obligat, conform legislaţiei fiscale, să reţină sau să perceapă de la o altă persoană impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le verse la buget este responsabilă de plata impozitelor şi taxelor, majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor nereţinute, nepercepute şi netransferate în modul stabilit la buget dacă:
a) reţinerea, perceperea sau transferul intră în atribuţiile ei;
b) ea a ştiut sau trebuia să ştie că impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile nu au fost reţinute, percepute sau transferate de contribuabil.
(2) Obligaţia de a reţine sau percepe impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi rămîne a fi a contribuabilului a cărui persoană cu funcţie de răspundere este obligată să le reţină sau să le perceapă de la o altă persoană şi să le transfere pînă cînd impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile vor fi declarate sau trebuiau să fie declarate de persoana de la care trebuia să fie reţinute sau percepute ori pînă la stingerea lor totală în celelalte cazuri.
[Art.182  al.(2) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(3) Obligaţiile fiscale ale contribuabilului pentru care persoana lui cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu prezentul articol rămîn obligaţii ale contribuabilului pînă la stingerea lor deplină în cazul reţinerii sau perceperii impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor de la alte persoane.
(4) Pentru neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Articolul 183. Responsabilitatea persoanei care dobîndeşte
                       o proprietate de a stinge restanţa persoanei
                       care îi transmite proprietatea
Dacă o persoană care are restanţă transmite o proprietate unei alte persoane, iar acestea sînt interdependente, persoana care primeşte proprietatea este responsabilă de stingerea restanţei în mărimea diferenţei dintre valoarea de piaţă a proprietăţii dobîndite şi suma plătită efectiv pentru ea.
Articolul 184. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale
                       ale persoanei în curs de lichidare
(1) Obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare le stinge, din contul mijloacelor ei băneşti inclusiv din veniturile obţinute din comercializarea activelor ei, organul, organizaţia, persoana, responsabili, conform legislaţiei, de lichidarea acesteia.
(2) În cazul aplicării modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii, obligaţiile fiscale se sting în conformitate cu legislaţia respectivă.
[Art.184 al.(2) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]

Articolul 185. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale
                        ale persoanei în cazul reorganizării ei
(1) Obligaţiile fiscale ale persoanei reorganizate le stinge succesorul ei.
(2) Stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate este impusă succesorului ei indiferent de faptul că acesta a ştiut ori nu, înainte de finalizarea reorganizării, că persoana reorganizată nu a stins sau a stins parţial obligaţia fiscală.
(3) Reorganizarea persoanei nu schimbă pentru succesorul acesteia termenele de stingere a obligaţiei ei fiscale. În cazul reorganizării persoanei, drepturile şi obligaţiile ei trec la întreprinderea nou-creată. Înainte de a se reorganiza, întreprinderea va înştiinţa despre aceasta organul fiscal, în raza căruia se află, pentru efectuarea unui control fiscal şi determinarea volumului de  drepturi şi obligaţii succesoare ale persoanei nou-create.
[Art.185 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(4) În cazul existenţei mai multor succesori, fiecare dintre ei poartă răspundere, în limita drepturilor şi obligaţiilor preluate în urma reorganizării, pentru stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate.
(5) Responsabilitatea asumată de succesorul persoanei reorganizate devine obligaţia lui fiscală care, în cazul reorganizării acestuia, trece la succesorii lui.
(6) În cazul reorganizării prin contopirea mai multor persoane, persoana astfel creată este considerată succesor al fiecărei persoane contopite în stingerea obligaţiilor ei fiscale.
[Art.185 al.(6) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(7) În cazul reorganizării persoanei prin absorbţie, persoana absorbantă este considerată succesorul acesteia în stingerea obligaţiei ei fiscale.
[Art.185 al.(7) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(8) În cazul reorganizării persoanei prin divizare, persoanele astfel create sînt considerate succesorii primei în stingerea obligaţiilor ei fiscale proporţional cotei ce le aparţine.
(9) În cazul reorganizării persoanei prin separare, persoana reorganizată şi persoana care s-a constituit în urma separării sînt responsabile de stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate proporţional cotei ce le aparţine.
(10) În cazul reorganizării persoanei prin transformare, persoana astfel creată este considerată succesorul celei dintîi în stingerea obligaţiei ei fiscale.
Articolul 186. Stingerea obligaţiilor fiscale ale persoanelor
                        fizice decedate, declarate moarte, dispărute
                        fără veste, lipsite de capacitate de exerciţiu
                        sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă
(1) Obligaţia fiscală a persoanei fizice decedate sau declarate moartă, în modul stabilit, o stinge fiecare moştenitor al ei în limitele valorii bunurilor moştenite şi proporţional părţii sale de moştenire.
(2) Obligaţia fiscală a persoanei fizice declarate, în modul stabilit, dispărută fără veste se stinge de către tutorele numit să administreze bunurile dispărutului din contul acestora.
(3) Obligaţia fiscală a persoanei fizice, inclusiv a minorului, recunoscute, în conformitate cu legislaţia, incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă o sting părinţii, înfietorii, tutorele sau curatorul din contul bunurilor acesteia.
[Art.186 al.(3) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]

(4) Obligaţia fiscală care nu a putut fi stinsă, în conformitate cu prezentul articol, din cauza insuficienţei de bunuri se stinge prin scădere, efectuată de organul fiscal în conformitate cu prezentul cod.
(5) În cazul în care instanţa judecătorească emite o decizie de anulare a declarării persoanei fizice moartă sau dispărută fără veste ori o decizie de recunoaştere a  capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea obligaţiilor fiscale stinse anterior prin scădere se restabileşte, fără a se aplica majorările de întîrziere  şi amenzile pentru perioada cuprinsă între momentul declarării persoanei fizice moartă sau dispărută fără veste, sau lipsită de capacitate de exerciţiu, sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă şi data emiterii deciziei respective.
Capitolul 7
DAREA DE SEAMĂ FISCALĂ
Articolul 187. Prezentarea dării de seamă fiscale
(1) În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau de taxă.
(2) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte organului fiscal în care se  află la evidenţă dări de seamă privind impozitele şi taxele.
(3) Darea de seamă fiscală, de regulă,  trebuie să conţină:
a) denumirea (numele şi prenumele) contribuabilului;
b) codul fiscal al contribuabilului, iar după caz şi codul subdiviziunii acestuia;
c) perioada fiscală pentru care se prezintă;
d) tipul impozitului sau al taxei;
e) obiectul impozabil (baza impozabilă);
f) cota impozitului sau taxei;
g) facilităţile fiscale;
h) suma impozitului sau a taxei;
i) alte date şi informaţii;
j) semnătura, autentificată cu ştampilă, a persoanelor responsabile - conducătorul şi contabilul-şef - ale contribuabilului sau semnătura contribuabilului (a reprezentantului acestuia).
(4) Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-şi răspunderea prevăzută de lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate.
(5) Darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care organul fiscal o primeşte, dacă este întocmită în modul stabilit de legislaţia fiscală şi dacă este scrisă pe formular tipizat, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Darea de seamă fiscală poate fi prezentată în paralel şi pe suporţi  electronici sau în o altă formă care ar permite prelucrarea ei computerizată.
(6) Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată de  organul fiscal în conformitate cu alin.(5) în cazul în care contribuabilul prezintă dovezi în acest  sens: un exemplar de dare de seamă fiscală cu menţiunea organului fiscal că a primit-o, o recipisă, eliberată de organul fiscal, avizul poştal etc.
(7) Instrucţiunile privind modul de întocmire şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale se emit de Inspectoratul  Fiscal Principal  de Stat dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.
[Art.187 modificat prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
    [Art.187 al.(1);(2);(4);(7) modificate prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
[Art.187 al.(8) exclus prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 188. Darea de seamă fiscală corectată
(1) Darea de seamă fiscală corectată este versiunea dării de seamă fiscale precedente.
(2) Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine o greşeală sau o omisiune are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală corectată. La prezentarea dării de seamă corectate, contribuabilului i se aplică, după caz, majorarea de întîrziere (penalitatea) pentru perioada respectivă.
(3) Darea de seamă fiscală corectată, depusă înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale pe o anumită perioadă fiscală se consideră dare de seamă fiscală pentru perioada respectivă.
(4) Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare şi, prin urmare,  nu va fi modificată darea de seamă precedentă dacă cea corectată a fost prezentată:
[Art.188  al.(2);(4) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
a) mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea dării de seamă pe perioada fiscală următoare dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel;
b) după anunţarea unui control fiscal;
c) pe o perioadă supusă unei verificări documentare sau după ea.
Articolul 189. Calcularea impozitelor şi taxelor de către
                        organul fiscal
(1) Organul fiscal calculează impozitele şi taxele contribuabililor în urma controalelor fiscale, cu excepţia controlului fiscal cameral, dacă au fost stabilite cazuri de nerespectare a legislaţiei fiscale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia fiscală.
[Art.189  al.(1) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(2) Dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă de evidenţă contabilă ori din cauza ţinerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale, organul fiscal calculează impozitele şi taxele prin metode şi din surse indirecte, efectuînd ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenţei, în conformitate cu legislaţia, sau după prezentarea documentelor respective.
Capitolul 8
EVIDENŢA OBIECTELOR IMPOZABILE  
ŞI A OBLIGAŢIILOR FISCALE
Articolul 190. Principiile generale de evidenţă a obiectelor
   impozabile şi a obligaţiilor fiscale
(1) Evidenţa obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale se ţine de către contribuabil de sine stătător, dacă legislaţia nu prevede altfel, pentru a se estima baza impozabilă, cuantumul obligaţiilor fiscale calculate, modificate, stinse şi restante.
(2) Evidenţa contabilă şi/sau o altă evidenţă pe care se întemeiază evidenţa obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale trebuie să reflecte oportun, integral şi veridic operaţiunile contribuabilului şi situaţia lui financiară.
(3) Pentru a controla stingerea obligaţiilor fiscale, organul fiscal, alte autorităţi cu atribuţii de administrare fiscală, în cazurile prevăzute expres de legislaţia fiscală, ţin evidenţa acestora, înscriind în conturile personale ale contribuabilului, deschise pentru fiecare impozit şi taxă, cuantumul, data apariţiei, modificării sau stingerii lor.
(4) Înscrierile în conturile personale ale contribuabilului se efectuează conform unui regulament, aprobat de Ministerul Finanţelor.
(5) Evidenţa impozitelor şi taxelor locale pe obiectele impozabile care nu se află în raza organului fiscal în a cărei evidenţă este contribuabilul o ţine organul fiscal în a cărei rază se află obiectul impozabil. Evidenţa impozitelor şi taxelor calculate de serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale se ţine de aceste servicii.
[Art.190 al.(5) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 191. Avizul de plată a obligaţiei fiscale
(1) Avizul de plată a obligaţiei fiscale reprezintă o înştiinţare scrisă prin care organul fiscal sau o altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală cere contribuabilului  să stingă obligaţiile fiscale indicate în el.
(2) Avizul de plată se întocmeşte şi se remite contribuabilului în cazul în care obligaţia fiscală este calculată de organul fiscal sau de o altă autoritate publică cu atribuţii de administrare fiscală, excepţie făcînd cazurile în care calculul este efectuat în funcţie de rezultatele controalelor fiscale.
(3) Dacă în calculul  obligaţiei fiscale, pentru care a fost remis aviz de plată, au fost făcute rectificări, organul fiscal sau o altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală întocmeşte şi expediază contribuabilului un aviz de plată rectificat.
(4) Formularul tipizat al avizului de plată a obligaţiei fiscale se aprobă de Ministerul Finanţelor.
(5) Avizul de plată a obligaţiei fiscale trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii:
a) denumirea (numele şi prenumele) contribuabilului;
b) codul fiscal al contribuabilului;
c) data emiterii sale;
d) tipul, termenele de stingere şi suma obligaţiei fiscale;
e) adresa şi codul fiscal al organului fiscal sau al unei alte autorităţi care a întocmit avizul de plată.    
(6) Avizul de plată a obligaţiei fiscale intră în vigoare la data la care contribuabilul l-a primit şi este valabil pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la anularea lui.
Articolul 192. Termenul de remitere a avizului de plată
                       şi termenul de stingere a obligaţiei fiscale
(1) Avizul de plată a obligaţiei fiscale se remite contribuabilului pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale indicat în el, dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.
(2) Obligaţiile fiscale indicate în avizul de plată trebuie să fie stinse în termenele indicate în aviz.
(3) Dacă avizul de plată a fost remis contribuabilului după expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, majorarea de întîrziere (penalitatea) şi/sau amenda pentru nestingerea ei în termen se aplică după expirarea a 10 zile calendaristice de la data la care contribuabilul a primit avizul de plată.
[Art.192  al.(1);(3) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Capitolul  9
EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 193. Condiţiile declanşării executării silite a
                       obligaţiei fiscale
Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt:
a) existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art.252;
b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite în prezentul cod;
c) necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. c) şi d);
d) contribuabilul nu se află în proces de lichidare (dizolvare) sau de  aplicare a procedurilor de depăşire a insolvabilităţii, conform legislaţiei.
[Art.193 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.193  al.(3) lit.c) în redacţia  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 194. Modalităţile de executare silită a obligaţiei
                       fiscale
(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
a) încasare a mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);
[Art.194 al.(1) lit.a) modificată prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.0 art.236]
   
b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;
c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit.a) şi b);
d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute la lit.a), b) şi c).
(2) Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare şi ridicare.
(3) În cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate de întreprinzător nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, organul fiscal are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia. Obligaţia fiscală a persoanei fizice neînregistrate ca subiect al  activităţii de întreprinzător se stinge în modul prevăzut de prezentul cod.
[Art.194  al.(1) lit.d); al.(3) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 195. Organele abilitate cu executarea silită a obligaţiei fiscale
(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale, în modul prevăzut de prezentul cod, o efectuează organul fiscal.
(2) Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, dispunînd de drepturile organului  fiscal, efectuează executarea silită a obligaţiei fiscale calculate de organele sale.
(3) Nu se admite executarea silită a obligaţiei fiscale de către alte autorităţi, în modul stabilit de prezentul cod, nici direct şi nici prin intermediul organelor specificate la alin.(1) şi (2), cu excepţia cazurilor prevăzute la art.156 alin.(2) şi la art.157 alin.(2).
    [Art.195 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

[Art.195 modificat prin L197/15.05.03 MO97/31.05.03 art.436]
   
Articolul 196. Regulile generale de executare silită
                     a obligaţiei fiscale
(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se face în zile lucrătoare, între orele 6.00 şi 22.00. Executarea silită în alt timp se admite în cazul în care contribuabilul sau debitorul lui se eschivează de la ea.
(2) Dacă contribuabilul nu poate fi găsit pe adresele cunoscute, organul fiscal va solicita intervenţia autorităţilor publice competente.
(3) În cazul în care contribuabilul a fost trecut, complet sau parţial, la evidenţa sau asistenţa unui alt organ fiscal, dosarul lui şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale se remit acestuia în vederea continuării procedurii.
[Art.196  al.(3) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(4) Dacă bunurile sau debitorii contribuabilului se află în diferite unităţi administrativ-teritoriale, executarea silită a obligaţiei fiscale o efectuează organul fiscal de la locul de evidenţă sau asistenţă a contribuabilului şi, după caz, cu participarea funcţionarului fiscal de la locul aflării bunurilor sau de la sediul (domiciliul) debitorului.
(5) Organul fiscal este în drept să aplice una sau mai multe modalităţi de executare silită a obligaţiei fiscale. Executarea silită a obligaţiei fiscale în modul prevăzut la art.194 alin.(1) lit.b), c) şi d) se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
(6) Cheltuielile aferente executării silite a obligaţiei fiscale se efectuează de  la bugetul de stat, urmînd să fie recuperate din contul contribuabilului.
Articolul 197. Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile
                        bancare ale contribuabilului
(1) Începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze dispoziţii incaso trezoreriale la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte.
[Art.197 al.(1) modificat prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.05 art.236]
   
(2) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, dispoziţia incaso trezorerială a organului fiscal în decursul zilei operaţionale în care a fost primită.
[Art.197 al.(2) modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
(3) În cazul în care contribuabilul nu deţine la contul său bancar mijloace băneşti pentru a stinge, total sau parţial, obligaţia fiscală, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) remite organului fiscal, în ziua primirii, dispoziţia incaso trezorerială, făcînd pe ea menţiunea despre lipsa, totală sau parţială, a mijloacelor. În cazul suspendării operaţiunilor la contul bancar pentru nestingerea obligaţiei fiscale, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) informează imediat organul fiscal despre înscrierea în contul contribuabilului a mijloacelor băneşti. Procedura încasării incontestabile  a mijloacelor de la conturile bancare se stabileşte de Banca Naţională a Moldovei în comun cu Ministerul Finanţelor.
[Art.197 alin.(3) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]"

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care în contul bancar al contribuabilului sînt înscrise mijloace băneşti încasate de la comercializarea bunurilor gajate, în limita sumelor direcţionate spre plata cheltuielilor aferente vînzării bunului gajat şi în limita creanţelor care se plătesc din produsul vînzării bunului gajat.
[Art.197 al.(4) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 198. Ridicarea de la contribuabil a mijloacelor
                       băneşti în numerar
(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale prin ridicarea de mijloace băneşti în numerar este aplicată contribuabilului persoană juridică sau persoană fizică subiect al activităţii de întreprinzător.
(2) Pentru ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină, funcţionarul fiscal controlează locurile şi localurile în care contribuabilul păstrează numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.
(3) Prin derogare de la art.129 pct.4), în calitate de reprezentant al contribuabilului, la ridicarea mijloacelor băneşti în numerar participă casierul (gestionarul) sau un alt angajat care îl înlocuieşte. Aceştia sînt obligaţi să prezinte documentele necesare şi să asigure accesul liber la seiful casei contribuabilului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială.
(4) Deschiderea fără consimţămîntul reprezentantului contribuabilului sau în lipsa acestuia a locurilor şi localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a 2 martori asistenţi. Pînă la sosirea acestora din urmă, funcţionarul fiscal sigilează locurile şi localurile.
(5) Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi localurilor fără consimţămîntul reprezentantului contribuabilului este consemnat în acte semnate de cei prezenţi. Actele se întocmesc în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar sau se expediază recomandat contribuabilului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.
(6) Funcţionarul fiscal predă mijloacele băneşti ridicate instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) proxime, care este obligată să le primească şi să le transfere la bugetele respective pentru stingerea restanţelor. Valuta străină se predă la cursul stabilit de Banca Naţională a Moldovei în ziua predării.
(7) Dacă depunerea mijloacelor băneşti în numerar la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) în ziua ridicării lor este imposibilă, ele vor fi predate casieriei organului fiscal pentru ca aceasta să le transmită instituţiei financiare în următoarea zi lucrătoare.
[Art.198 al.(6)-(7) modificate prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Articolul 199. Reguli generale de sechestrare a bunurilor
(1) Îndeplinirea hotărîrii organului fiscal de sechestrare a bunurilor contribuabilului se efectuează, dacă legislaţia nu prevede altfel, în prezenţa contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, iar în cazul în care contribuabilul este persoană fizică neînregistrată ca subiect al activităţii de întreprinzător - a unui membru major al familiei lui.
(2) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestrarea bunurilor, aceasta se efectuează fără consimţămîntul sau în absenţa lor. Deschiderea fără consimţămîntul contribuabilului (reprezentantului acestuia), al persoanei lui cu funcţie de răspundere ori în lipsa acestora a încăperilor şi a altor locuri în care se află bunurile, precum şi sechestrarea lor, se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
(3) Dacă bunurile contribuabilului se află la domiciliul sau la reşedinţa lui sau a unor alte persoane, sechestrarea bunurilor se va face numai cu consimţămîntul contribuabilului sau al persoanei căreia îi aparţine domiciliul sau reşedinţa.
(4) Dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa sa pentru a i  se sechestra bunurile, funcţionarul fiscal consemnează faptul într-un act. În astfel de cazuri, organul fiscal va intenta o acţiune în justiţie. După ce instanţa judecătorească emite o hotărîre de executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta este îndeplinită în conformitate cu legislaţia de procedură civilă.
[Art.199  al.(4) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(5) Dacă contribuabilul nu şi-a stins obligaţia fiscală şi dacă acţiunile de  sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decursul a 10 zile lucrătoare din data sechestrării, organul fiscal este în drept să comercializeze bunurile sechestrate. În cazul cînd acţiunile organului fiscal sînt contestate, comercializarea bunurilor menţionate în contestaţie sau în cererea de chemare în judecată se suspendă pînă la soluţionarea cauzei.
(6) În cazul în care, în urma examinării contestaţiei sau a cererii de chemare în judecată, de pe unele bunuri a fost ridicat sechestrul, organul fiscal este în drept să sechestreze alte bunuri ale contribuabilului.
(7) Bunurile sechestrate de organul fiscal nu se urmăresc de alte autorităţi publice, nici chiar în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
Articolul 200. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de
                        asigurare a executării silite a obligaţiei fiscale
(1) În temeiul hotărîrii organului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale, sînt pasibile de sechestrare toate bunurile contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepţia celor care, în conformitate cu alin.(6), nu sînt sechestrabile.
(2) Sechestrarea bunurilor în temeiul hotărîrii organului fiscal este efectuată de funcţionarul fiscal.
(3) Înainte de a se proceda la sechestrare, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere li se remite o copie de pe hotărîrea privind executarea silită a obligaţiei fiscale şi li se aduce la cunoştinţă, în scris sau oral, ce drepturi şi obligaţii au în timpul sechestrării, ce răspundere prevede legea pentru neîndeplinirea obligaţiilor.
(4) Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să prezinte spre sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă, şi să comunice în scris:
a) informaţii despre bunurile care nu aparţin contribuabilului şi despre proprietarii acestora;
b) informaţii despre bunurile care aparţin contribuabilului şi care au fost date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă;
c) informaţii despre bunurile gajate;
d) informaţii despre bunurile sechestrate de alte autorităţi publice.
(5) Pentru depistarea bunurilor contribuabilului, funcţionarul fiscal este în drept să cerceteze  locurile în care se presupune că se află acestea, iar în cazul domiciliului şi reşedinţei - cu acordul persoanei căreia îi aparţine sau în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti.
[Art.200  al.(5) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(6) Nu sînt sechestrabile următoarele bunuri:
a) produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern;
b) bunurile gajate pînă la momentul sechestrării;
c) bunurile personale ale persoanei fizice care, conform legislaţiei de procedură civilă, nu sînt urmăribile;
d) bunurile sechestrate de alte autorităţi publice;
e) alte bunuri care, conform legislaţiei, sînt neurmăribile.
[Art.200  al.(6) lit.e) în redacţia  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(7) Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară  şi suficientă pentru stingerea obligaţiei fiscale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, al căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data comercializării, şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.
[Art.200  al.(7) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(8) Pentru determinarea cantităţii suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, în momentul sechestrării se stabileşte preţul de sechestru al bunurilor după valoarea lor de bilanţ, în conformitate cu datele contabilităţii contribuabilului. În cazul cînd persoanele care, conform legislaţiei, nu ţin evidenţă contabilă şi cînd contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestru sau lipsesc, preţul de sechestru al bunurilor îl stabileşte funcţionarul fiscal, luînd în considerare starea lor tehnică şi alte caracteristici. Pentru constatarea stării tehnice pot fi invitaţi, după caz, specialişti în domeniu. Valorile mobiliare sînt sechestrate la preţul lor nominal. Cota-parte într-o societate se determină conform documentelor ei de constituire.
(9) În cazul sechestrării bunurilor, funcţionarul fiscal întocmeşte, în două exemplare, după un model aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este semnată de participanţii la sechestru.
(10) În lista bunurilor sechestrate se indică denumirea, cantitatea, semnele individuale şi valoarea bunurilor. La valorile mobiliare se indică numărul, emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul sechestrării.
(11) După trecerea în listă a bunurilor sechestrate, se întocmeşte, în două exemplare, actul de sechestru după un model aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi se semnează de participanţii la sechestru.  Exemplarul al doilea se remite contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere contra semnătură.
(12) Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare în locul aflării lor la momentul sechestrării: la contribuabil sau la o altă persoană. În cel de al doilea caz, se admite remiterea bunurilor spre păstrare nemijlocit contribuabilului, care este obligat să le primească. La decizia funcţionarului fiscal, bunurile pot fi remise spre păstrare unor alte persoane în bază de contract. Bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină şi de metale din grupa platinei, pietrele preţioase şi perlele, precum şi reziduurile din astfel de materiale, sînt depuse spre păstrare la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) de către funcţionarul fiscal. Responsabili de păstrarea bunurilor sechestrate sînt contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana care o suplineşte, cărora li s-a adus la cunoştinţă faptul sechestrării, sau persoana căreia i-au fost încredinţate sub semnătură bunurile sechestrate.
[Art.200 al.(12) modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
(13) Actul de sechestru conţine somaţia că dacă, în termen de 10 zile lucrătoare din data aplicării sechestrului, contribuabilul nu va plăti restanţele, bunurile sechestrate se vor comercializa.
(14) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere refuză să semneze actul de sechestru, funcţionarul fiscal notează în dreptul numelui acestuia: "A refuzat să semneze". Nota refuzului se confirmă de regulă prin semnătura martorilor asistenţi. În cazul absenţei acestora, actul de sechestru este semnat de funcţionarul fiscal, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului.
(15) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere nu sînt prezenţi la sechestru, faptul se va consemna în actul de sechestru în prezenţa a 2 martori asistenţi, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului în 24 de ore.
(16) În cazul sechestrării valorilor mobiliare, organul fiscal va remite copia de pe actul de sechestru registratorului independent sau persoanei care ţine evidenţa lor. Aceştia vor consemna în registrul respectiv, imediat după primirea copiei, sechestrarea valorilor mobiliare. Din acest moment, nu se va mai face, fără acordul organului fiscal, nici o operaţiune cu valorile mobiliare sechestrate.
(17) Dacă contribuabilul nu dispune de bunuri care, conform legislaţiei, sînt sechestrabile, funcţionarul fiscal întocmeşte un act de carenţă.
Articolul 201. Sechestrarea bunurilor contribuabilului
                       care se află la alte persoane
(1) Bunurile contribuabilului care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare etc. se includ în lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune contribuabilul referitor la aceste bunuri. După semnarea actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul organului fiscal. Bunurile sînt examinate, după caz, la locul aflării lor.
(2) Dacă, în cadrul unor controale, se descoperă că bunurile contribuabilului sînt deţinute de o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ce-i revine de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul organului fiscal. Concomitent, se va întocmi o listă a acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată de funcţionarul fiscal şi de deţinătorul bunurilor (reprezentantul lui).
(3) După semnarea listei bunurilor deţinute de o altă persoană, funcţionarul fiscal o va verifica după documentele de evidenţă contabilă ale contribuabilului. După identificarea bunurilor, se va întocmi un act de sechestru.
Articolul 202. Ridicarea sechestrului
(1) Sechestrul de pe bunuri se ridică  în cazul:
a) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării de către contribuabil a cheltuielilor de executare silită;
b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalităţi de executare silită;
c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii restanţelor;
d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;
e) imposibilităţii comercializării bunurilor;
f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă se încalcă procedura de sechestrare;
g) încheierii cu organul fiscal a contractului privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale.
[Art.202 al.(1) lit.g) introdusă prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
(2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, organul fiscal le restituie contribuabilului dacă le-a pus la păstrare în alt loc. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-a cumpărat în modul stabilit de prezentul cod, acestea nu se restituie.
(3) În cazul stingerii parţiale a obligaţiei fiscale, sechestrul nu se ridică de pe bunurile a căror valoare depăşeşte partea nestinsă a obligaţiei fiscale. Gradul depăşirii se determină în funcţie de impozitele şi taxele aferente comercializării bunurilor şi de cheltuielile de executare silită, suportate sau eventuale.
Articolul 203. Comercializarea bunurilor sechestrate
(1) Comercializarea bunurilor sechestrate se efectuează la licitaţii, organizate în conformitate cu prevederile capitolului 10.
(2) Expertiza, evaluarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului şi comercializarea lor, cu excepţia celor prevăzute la alin.(7) se organizează de către o comisie republicană permanentă (în continuare comisie permanentă), formată de Guvern, în componenţa reprezentanţilor Ministerului Finanţelor (inclusiv ai Inspectoratului Fiscal Principal de Stat), ai Ministerului Economiei, ai Departamentului Privatizării, ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, ai Casei Naţionale a Asigurărilor Sociale de Stat, ai autorităţilor administraţiei publice locale şi ai inspectoratelor fiscale de stat teritoriale. Reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ai inspectoratelor fiscale de stat teritoriale participă numai la şedinţele comisiei în care se examinează problemele bunurilor din raza lor de activitate.
[Titlul V art.203. al.(2) modificat LP342/14.10.04, MO199/05.11.04 art. 898]
   
[Art.203 al.(2) modificat prin L197/15.05.03 MO97/31.05.03 art.436]

(3) Pentru efectuarea expertizei, evaluarea bunurilor şi comercializarea lor la licitaţie, pot fi atraşi, după caz, specialişti din autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, alte persoane care dispun de licenţă pentru activitatea respectivă. Plata serviciilor prestate de aceste persoane nu poate depăşi 10% din mijloacele băneşti obţinute din comercializarea bunurilor sechestrate. În cazul în care  expertiza, evaluarea şi comercializarea patrimoniului contribuabilului se organizează de către comisia permanentă,  contractele privind expertiza, evaluarea şi vînzarea-cumpărarea patrimoniului se vor încheia de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, la decizia comisiei permanente.
[Art.203 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.203 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Titlul V art.203. al.(3) modificat prin LP342/14.10.04, MO199/05.11.04 art. 898]

(4) Bunurile sechestrate se comercializează la licitaţia cu strigare. Dacă la licitaţia cu strigare nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, comisia permanentă, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei, va anunţa o licitaţie cu reducere.
(5) În cazul înscrierii unui singur participant la licitaţia cu strigare, comercializarea se efectuează în bază de contract încheiat cu organul fiscal la un preţ care să nu fie mai mic decît preţul iniţial, iar la licitaţia cu reducere comercializarea se efectuează în baza unui contract similar la un preţ redus cu cel mult 10% faţă de preţul iniţial.
(6) Comercializarea terenurilor pe care sînt amplasate bazine de apă închise, clădiri, construcţii, instalaţii şi alte obiective, care nu pot fi mutate fără a se cauza pierderi directe destinaţiei lor şi terenului aferent necesar utilizării lor normale, se efectuează în conformitate cu legislaţia.
(7) Expertiza şi evaluarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului care fac parte din fondurile fixe ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat se  organizează de către organele centrale de specialitate sau de către autorităţile administraţiei publice locale. Expertiza, evaluarea şi comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului care fac parte din fondurile fixe ale întreprinderilor şi ale altor obiecte cuprinse în programul de privatizare în care statul deţine mai mult de o pătrime din capitalul social se  organizează de către Departamentul Privatizării, în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public.
[Titlul V art.203. al.(7) în redacţia LP342/14.10.04, MO199/05.11.04 art. 898]

(8) Comercializarea valorilor mobiliare sechestrate se efectuează în conformitate cu reglementările legale privind circulaţia valorilor mobiliare şi cu o instrucţiune aprobată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, fără plata acontului.
(9) Bunurile sechestrate calificate drept mărfuri bursiere se comercializează prin intermediul Bursei de mărfuri în modul stabilit de Guvern.
[Art.203 al.(9) introdus prin L529/18.12.03, MO6-12/01.01.04 art.58]
[Al.(9)-(13) devin al.(10)-(14) prin L529/18.12.03, MO6-12/01.01.04 art.58]
(10) Cu cel puţin 3 zile înainte de licitaţie, contribuabilului i se permite să comercializeze bunurile sechestrate la un preţ care să nu fie mai mic decît preţul iniţial de comercializare stabilit de comisia permanentă, cu condiţia virării sau vărsării sumelor mijloacelor obţinute direct în contul stingerii obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită.
[Art.203 al.(2);(7);(9) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(11) Din mijloacele obţinute din comercializarea bunurilor sechestrate se efectuează succesiv recuperarea cheltuielilor de executare silită, plata restanţelor la bugetele respective, în modul stabilit de prezentul cod, a impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, al căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data comercializării lor.
(12) Neasigurarea integrităţii bunurilor sechestrate, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea, deteriorarea, decompletarea sau folosirea lor atrag răspunderea stabilită de legislaţie. Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana la care s-au păstrat bunurile sechestrate nu poartă răspundere pentru pierderile suportate în limitele normelor de perisabilitate şi în urma pierii fortuite a bunurilor.
(13) Pentru contribuabil, comercializarea de către organul fiscal a bunurilor sechestrate înseamnă desfacerea şi livrarea de mărfuri cu toate consecinţele ce decurg din aceste operaţiuni, inclusiv cu eliberarea obligatorie a facturii fiscale, cu calcularea şi plata posibilelor impozite şi taxe aferente.
[Art.203 al.(12) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(14) Dacă la licitaţia cu reducere nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, comisia permanentă, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei, va anunţa o licitaţie repetată. Dacă şi de data aceasta nu se înscrie nici un participant sau dacă bunurile nu sînt vîndute, organul fiscal va ridica sechestrul de pe bunurile necomercializate.
(15) Prin derogare de la prevederile prezentului articol şi ale art.204, comercializarea patrimoniului sechestrat, în valoare de pînă la 10.000 lei (cu excepţia mijloacelor de transport, a imobilului şi a valorilor mobiliare), se efectuează, prin intermediul unităţilor comerciale, la preţul de sechestru al bunurilor, conform valorii de bilanţ. Modul de ridicare, predare, comercializare a patrimoniului menţionat şi de vărsare la buget a sumelor încasate se stabileşte prin instrucţiunea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
[Art.203 al.(15) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 204. Ridicarea bunurilor
(1) După semnarea contractului de vînzare-cumpărare, organul fiscal va ridica bunurile sechestrate spre a le remite cumpărătorului. Prin derogare de la art.203 alin. (10), bunurile supuse accizelor se ridică cu condiţia achitării  accizului  în conformitate cu legislaţia fiscală. Din momentul semnării actului de ridicare a bunurilor sechestrate, dreptul de proprietate asupra acestora trece la cumpărător, iar cheltuielile de păstrare şi de transportare a bunurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suportă noul proprietar.
(2) În cazul în care contribuabilul sau participanţii la licitaţie contestă rezultatele acesteia din motivul încălcării procedurii de înscriere sau de desfăşurare, bunurile sechestrate nu se vor ridica. În astfel de situaţii, ridicarea bunurilor se operează după soluţionarea litigiilor. Dacă, după ridicarea bunurilor, rezultatele licitaţiei sînt anulate conform art.213 alin.(7), cumpărătorul este obligat să restituie acele bunuri.
(3) Tranzacţiile în urma cărora bunurile sechestrate au fost înstrăinate fără acordul scris al organului fiscal pot fi declarate nule de instanţa judecătorească din momentul încheierii lor. Răspunderea pentru pierderile suportate de acestea o poartă contribuabilul sau persoana care a înstrăinat bunurile sau a decis înstrăinarea lor.
[Art.204 al.(1);(3) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(4) Ridicarea bunurilor sechestrate se efectuează în prezenţa contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere şi a cumpărătorului (a reprezentantului acestuia). În cazul absenţei nemotivate a contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, ridicarea bunurilor se efectuează în prezenţa a 2 martori asistenţi. În cazul împiedicării acţiunilor de ridicare a bunurilor, organul fiscal va efectua ridicarea lor forţată.
(5) Dacă se constată lipsa, substituirea sau degradarea calitativă a unor bunuri din lista bunurilor sechestrate, organul fiscal este obligată să remită organelor de urmărire penală materialele de rigoare, excepţie făcînd situaţiile în care substituirea sau degradarea bunurilor este neînsemnată şi cumpărătorul le-a acceptat la preţul din contractul de vînzare-cumpărare.
[Art. 204 al.(5) modificat prin L206/29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]

(6) Dacă bunurile unui contribuabil au fost vîndute mai multor cumpărători, ridicarea lor se va face separat pentru fiecare cumpărător.
(7) Asupra faptului ridicării bunurilor sechestrate se va întocmi, în 3 exemplare, un act de un model stabilit de Inspectoratul  Fiscal Principal de Stat. Al treilea exemplar se remite, contra semnătură, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere, al doilea exemplar - cumpărătorului, iar primul exemplar va rămîne la organul fiscal care a ridicat bunurile.
(8) În timpul ridicării bunurilor sechestrate sau în cel mult 24 de ore după semnarea actului de ridicare, contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să remită organului fiscal sau nemijlocit cumpărătorului toate documentele referitoare la bunurile ridicate dacă aceste documente nu au fost ridicate de organul fiscal o dată cu sechestrarea bunurilor.
(9) În temeiul actului de ridicare a bunurilor sechestrate, contribuabilul efectuează înregistrările contabile în legătură cu comercializarea lor.
(10) În temeiul contractului de vînzare-cumpărare, al actului de ridicare a bunurilor sechestrate şi al certificatului de achitare integrală eliberat de organul fiscal, cumpărătorul înregistrează la organele de resort, în cazurile prevăzute de legislaţie, bunurile ridicate. Cumpărătorul poate folosi bunurile şi pînă la înregistrare (cu excepţia scoaterii lor din Republica Moldova) în baza contractului de vînzare-cumpărare şi a actului de ridicare. După expirarea termenului de plată stabilit în contractul de vînzare-cumpărare, bunurile nu vor mai putea fi folosite în baza documentelor menţionate.
Articolul 205. Urmărirea datoriei debitoare
(1) Urmărirea datoriei debitoare de la persoane care au sediu în Republica Moldova se face în baza listei debitorilor, prezentate de contribuabil, sau a altor informaţii de care dispune organul fiscal. În conformitate cu acordurile (convenţiile) internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane din străinătate, precum şi de la debitorii autohtoni în beneficiul contribuabililor străini.
(2) Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci cînd însuşi debitorul are restanţe.
(3) Pentru urmărirea datoriei debitoare, contribuabilul este obligat să prezinte organului fiscal lista debitorilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie de răspundere. La cererea organului fiscal, datele din listă sînt confirmate documentar. Lista debitorilor trebuie să conţină, după caz:
a) denumirea (numele, prenumele) debitorului, sediul (adresa), codul fiscal, informaţia de contact;
b) conturile bancare ale debitorului, denumirea, sediul şi codul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) în care sînt deschise conturile;
c) data apariţiei datoriilor debitoare, suma totală şi scadenţa lor;
d) măsurile întreprinse de contribuabil pentru a i se plăti datoria debitoare;
e) data ultimei verificări reciproce.
[Art.205 al.(3) modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
(4) În baza datelor furnizate de contribuabil, organul fiscal verifică dacă datoriile debitoare au devenit scadente şi dacă contribuabilul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul de a cere plata este confirmat, organul fiscal remite debitorului somaţia că, la data primirii ei, asupra sumelor pe care el le datorează contribuabilului s-a aplicat sechestru în cuantumul obligaţiei fiscale a acestuia şi că debitorul este obligat să stingă obligaţia fiscală.
(5) Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme sau să infirme, parţial ori total, datoria debitoare a contribuabilului indicată în somaţie. Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele de rigoare.
(6) Dacă suma datoriei debitoare a contribuabilului a fost confirmată sau dacă ea a fost infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare de la primirea somaţiei, nu i s-a răspuns organului fiscal, aceasta are dreptul să aplice debitorului, în modul corespunzător, modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale enumerate la art.194 alin.(1) lit.a), b) şi c).
Articolul 206. Imposibilitatea executării silite a obligaţiei
                       fiscale
(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă:
a) persoana lichidată nu are succesor;
b) persoana care desfăşoară activitate de întreprinzător este declarată insolvabilă şi nu dispune de bunuri;
c) persoana fizică ce nu este subiect al activităţii de întreprinzător nu posedă bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentului capitol;
d) persoana fizică ce nu este subiect al activităţii de întreprinzător şi-a părăsit domiciliul, nu poate fi găsită şi nu are bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentului capitol;
e) persoana fizică a decedat şi nu există alte persoane obligate prin lege să-i stingă obligaţia fiscală.

    [Art.206 al.(1) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
(2) Suma obligaţiei fiscale a cărei executare silită este imposibilă, precum şi suma obligaţiilor fiscale stinse prin scădere conform art.174 alin.(1), (2) şi (4) sînt luate la o evidenţă specială, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor, pînă la expirarea termenului de prescripţie. În cazurile prevăzute la art.186 alin.(5), sumele luate la evidenţă specială se restabilesc.
Articolul 207. Evidenţa acţiunilor de executare silită a
                        obligaţiei fiscale
(1) Evidenţa acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale o ţine organul fiscal în modul stabilit.
(2) În ziua semnării sau cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia, actele ce confirmă acţiunile de executare silită a obligaţiei fiscale se înscriu la organul fiscal în registre speciale de evidenţă, ţinute manual sau computerizat, de un model stabilit de Inspectoratul  Fiscal Principal de Stat.
(3) În dosarul contribuabilului căruia i s-a aplicat executarea silită a obligaţiei fiscale, se păstrează hotărîrea organului fiscal despre executarea silită, dispoziţiile incaso trezoreriale, actul de sechestru, procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei, contractul de vînzare-cumpărare, corespondenţa cu contribuabilul şi cu alte persoane, alte documente referitoare la caz.
Capitolul  10
ORGANIZAREA LICITAŢIEI DE BUNURI
SECHESTRATE
Articolul 208. Organizarea evaluării bunurilor sechestrate
(1) După sechestrarea bunurilor, organizarea ulterioară a expertizei, evaluării şi comercializării lor este dată în sarcina comisiei permanente, cu excepţia expertizei, evaluării şi comercializării fondurilor fixe ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat, precum şi ale întreprinderilor şi altor obiective incluse în programul de privatizare.
(2) Pentru a soluţiona problema efectuării expertizei, evaluării bunurilor, admiterii sau numirii organizatorilor licitaţiei, preşedintele şi secretarul comisiei permanente o convoacă în şedinţă. Expertiza şi evaluarea bunurilor sechestrate pot fi efectuate de specialişti în domeniu, contractaţi de comisie.
(3) Organizatori ai licitaţiei sînt: organul fiscal şi persoanele cu licenţă pentru activitatea respectivă, admise de comisia permanentă pe bază de concurs.
(4) În baza materialelor expertizei şi a materialelor de evaluare a bunurilor, comisia permanentă stabileşte preţul iniţial de comercializare, formînd loturi de bunuri care urmează să fie comercializate la licitaţie.
(5) Organul fiscal transferă beneficiarilor, de la bugetul de stat, banii destinaţi finanţării cheltuielilor de executare silită a obligaţiei fiscale. După comercializarea bunurilor sechestrate, aceste cheltuieli se recuperează cu prioritate.
Articolul 209. Organizarea licitaţiilor
(1) Pentru a organiza comercializarea bunurilor, expertul transmite comisiei permanente dosarele loturilor de bunuri. Referitor la operaţiunea de predare-primire se întocmeşte un proces-verbal.
(2) Comisia permanentă efectuează următoarele acţiuni:
a) examinează dosarele loturilor de bunuri;
b) aprobă actul preţului iniţial de licitare a fiecărui lot aparte dacă expertiza şi evaluarea bunurilor au fost efectuate de specialişti în domeniu;
c) decide asupra scoaterii bunurilor la licitaţie;
d) dispune publicarea unui anunţ despre desfăşurarea licitaţiei;
e) aprobă componenţa comisiei de licitaţie şi numeşte preşedintele ei;
f) determină modul de comercializare a patrimoniului sechestrat;
j) desemnează persoanele concrete care vor efectua expertiza, evaluarea şi comercializarea fiecărui lot de  patrimoniu sechestrat;
h) în cazul apariţiei litigiului, desemnează un reprezentant pentru apărarea intereselor sale în instanţa de judecată.
(3) Comisia permanentă are dreptul:
a) să verifice îndeplinirea deciziilor sale şi să monitorizeze procesul de  evaluare şi comercializare a patrimoniului sechestrat;
b) să examineze plîngerile şi contestaţiile privind corectitudinea desfăşurării licitaţiilor de comercializare a patrimoniului sechestrat;
c) să declare nule rezultatele licitaţiei în cazul constatării unor abateri sau încălcări ale reglementărilor privind pregătirea şi desfăşurarea licitaţiilor, precum şi în cazul în care cumpărătorul nu achită lotul în termenul stabilit. În  aceste cazuri, se va anunţa o nouă licitaţie - cu strigare sau cu reducere.
(4) Conducerea generală a comisiei permanente este efectuată de preşedintele ei, iar în absenţa acestuia - de vicepreşedinte. Munca organizatorică şi lucrările de  secretariat revin secretarului comisiei permanente, care nu are drept de  vot. Preşedintele, vicepreşedintele, secretarul şi membrii comisiei permanente sînt remuneraţi la locul de muncă de bază, unde li se compensează şi cheltuielile de detaşare aferente activităţii comisiei permanente. Alte cheltuieli efectuate de comisia permanentă sînt suportate de organul fiscal.
(5) Comisia permanentă se convoacă în şedinţă, în caz de necesitate, la decizia preşedintelui. Şedinţele comisiei permanente sînt deliberative, dacă este prezentă majoritatea membrilor, şi se ţin în mod deschis. Comisia permanentă adoptă decizii prin vot deschis, cu simpla majoritate a voturilor celor prezenţi. Opiniile separate, prezentate de membrii comisiei permanente în scris, se anexează la decizie. Deciziile comisiei permanente se semnează de către preşedintele şedinţei şi secretarul comisiei permanente, intră în vigoare din  momentul aducerii la cunoştinţa publică sau a persoanelor vizate şi sînt executorii.
(6) Decizia comisiei permanente poate fi atacată în instanţa de judecată în termen de 30 de zile de la data semnării.
(7) Anunţul despre desfăşurarea licitaţiei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi trebuie să conţină:
a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;
b) specificarea bunurilor, principalelor caracteristici tehnico-economice şi locului aflării lor;
c) informaţii despre proprietarul bunurilor;
d) informaţii despre terenul pe care sînt amplasate bunurile imobiliare şi condiţiile de utilizare a terenului de către proprietar;
e) condiţiile de comercializare a bunurilor;
f) informaţii despre forma de plată, condiţiile de plată eşalonată, dacă aceasta este prevăzută de comisia permanentă;
g) modul de familiarizare prealabilă cu bunurile scoase la licitaţie;
h) condiţiile de înaintare a cererilor de participare la licitaţie;
i) termenul final de primire a cererilor, propunerilor şi altor documente pentru participare la licitaţie;
j) informaţia despre necesitatea depunerii unui acont de 2% din preţul iniţial de comercializare a bunurilor şi contul bancar la care acesta urmează să fie vărsat;
k) informaţia de contact a comisiei de licitaţie, a organului fiscal şi a altor organizatori ai licitaţiei;
l) alte informaţii necesare.
(8) Licitaţia urmează să aibă loc la cel puţin 15 zile de la data publicării anunţului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(9) Licitaţia se face în localitatea de reşedinţă a inspectoratului fiscal de stat teritorial în a cărui rază au fost sechestrate bunurile. Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure publicului accesul la ele.
(10) Licitaţia are loc dacă la ea sînt înscrişi cel puţin doi participanţi.
[Art.209 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
Articolul 210. Comisia de licitaţie
(1) Pentru fiecare licitaţie se formează o comisie în componenţa a cel puţin 5 membri dintre reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi experţi independenţi. Reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale sînt propuşi de inspectoratul fiscal de stat teritorial, iar cei ai autorităţilor administraţiei publice centrale - de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Experţii independenţi vor fi propuşi de contribuabil sau de alte persoane interesate în comercializarea bunurilor scoase la licitaţie.
(2) Şedinţa comisiei de licitaţie este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din membri. Hotărîrea se adoptă prin vot deschis, cu simpla majoritate de voturi. În cazul parităţii de voturi, cel al preşedintelui comisiei este decisiv.
(3) Comisia de licitaţie are următoarele atribuţii:
a) primeşte şi verifică dosarele loturilor scoase la licitaţie, alte documente;
b) perfectează documentele aferente licitaţiei;
c) organizează familiarizarea prealabilă a participanţilor cu bunurile  scoase la licitaţie;
d) eliberează bilete de participant, înregistrează participanţii la licitaţie;
e) ţine licitaţia;
f) exercită controlul asupra îndeplinirii condiţiilor de participare la licitaţie şi asigură respectarea drepturilor cumpărătorului;
g) desfăşoară negocieri directe în cazul înscrierii unui singur participant;
h) dă informaţii, la solicitarea mass-media şi cu asentimentul cumpărătorului, despre rezultatele licitaţiei.
Articolul 211. Condiţiile de participare la licitaţie
(1)  La licitaţie au dreptul să participe persoanele care au depus la timp cerere de participare, au prezentat documentele necesare şi au plătit, în modul stabilit, acontul de 2% din preţul iniţial al bunurilor dacă comisia permanentă consideră necesar plata acontului.
(2) Doritorii de a participa la licitaţie vor prezenta organului fiscal următoarele documente:
a) cerere de participare de un model stabilit;
b) copie de pe documentul de plată care confirmă depunerea acontului pe contul bancar indicat în anunţul licitaţiei;
c) procură, după caz, pentru dreptul de a încheia contract de vînzare-cumpărare.
(3) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data licitaţiei.
(4) Datele despre persoanele care au depus cereri de participare la licitaţie şi numărul acestora sînt confidenţiale.
(5) Cu cel puţin 2 zile înainte de data licitaţiei, organul fiscal va prezenta, iar comisia de licitaţie va examina documentele indicate la alin.(2). După examinare, comisia de licitaţie înregistrează în calitate de participant la licitaţie persoana care a depus cerere sau poate respinge cererea dacă persoana nu a respectat cerinţele prezentului cod referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor. Motivul respingerii cererilor comisia îl va indica distinct în hotărîre, pe care o va comunica persoanei avizate. În acest caz, ei i se va restitui acontul.
(6) Persoana are dreptul să-şi retragă cererea de participare, adresînd un demers în scris cu 3 zile înainte de data licitaţiei. În acest caz, ei i se va restitui acontul.
(7) Dacă a fost înregistrat un singur participant, comisia de licitaţie va duce cu acesta, în ziua licitaţiei, negocieri directe. După stabilirea preţului de comercializare a bunurilor şi după semnarea procesului-verbal referitor la rezultatele negocierilor directe, materialele vor fi remise organului fiscal organizatoare a licitaţiei pentru a se încheia contractul de vînzare-cumpărare.
(8) Dacă la licitaţie nu s-a înscris nici un participant, documentele ei vor fi remise comisiei permanente pentru a întreprinde acţiunile prevăzute de legislaţia fiscală.
Articolul 212. Desfăşurarea licitaţiei
(1) În ziua licitaţiei, concomitent cu înmînarea biletelor de participant, comisia de licitaţie va înregistra participanţii prezenţi. Înregistrarea se va încheia cu 10 minute înainte de începutul procedurii de licitare. Participanţii întîrziaţi nu vor fi admişi.
(2) Licitaţia este condusă de un licitator, desemnat în bază de contract de organizatorul licitaţiei.
(3) Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitaţia cu strigare începe cu anunţarea de către licitator a preţului iniţial şi a pasului de ridicare a preţului. Cel care acceptă preţul ridică biletul de participant. După ce unul dintre participanţi a ridicat biletul, ceilalţi pot pretinde la lot propunînd un preţ mai mare cu unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preţ mai mare decît cel acceptat, strigat de 3 ori de către licitator, acesta fixează printr-o lovitură de ciocan faptul vînzării lotului.
(4) Participantul la licitaţie care a cîştigat lotul este obligat să semneze un proces-verbal privind rezultatele licitaţiei, întocmit pe un formular tipizat, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal  de Stat.
(5) Participantul care a cîştigat lotul la licitaţia cu strigare, dar care a refuzat să semneze procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, iar licitarea va reîncepe de la preţul oferit de participantul anterior. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui acontul.
(6) Potrivit deciziei comisiei permanente, bunurile nesolicitate la licitaţia cu strigare vor fi scoase la licitaţia cu reducere. Licitatorul va începe licitarea fiecărui lot cu anunţarea preţului lui maxim, care va fi preţul iniţial de la licitaţia cu strigare, şi a pasului de reducere a preţului. Pasul reducerii nu poate fi mai mare de 5% din preţul maxim.
(7) Dacă preţul redus a fost strigat de 3 ori şi nici un participant nu şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra lotul, licitatorul va reduce preţul cu încă un pas, declarînd de fiecare dată preţul nou.
(8) Licitatorul va reduce preţul pînă cînd unul din participanţi va fi de acord cu preţul propus, cerînd acestuia să confirme oferta numind suma pentru care este de acord să cumpere lotul. În cazul confirmării, licitatorul va striga preţul de 3 ori, fixînd faptul vînzării printr-o lovitură de ciocan. Dacă un alt participant doreşte să cumpere lotul, el are dreptul să ridice preţul cu un pas sau cu mai mulţi, declarînd intenţia sa în timpul repetării preţului, pînă la lovitura de ciocan, şi-şi va confirma oferta ridicînd biletul de participant. În acest caz, licitaţia cu reducere trece în licitaţie cu strigare.
(9) Reducerea preţului va continua pînă se va ajunge la zero, după care lotul se scoate de la licitaţie. Comisia permanentă poate stabili pentru unele loturi scoase la licitaţia cu reducere limita la care poate fi redus preţul.
(10) Dacă licitatorul, preşedintele sau orice membru al comisiei de licitaţie vor constata încălcarea procedurii de licitaţie, ei vor suspenda licitaţia în orice moment pînă cînd comisia de licitaţie va decide continuarea licitaţiei sau scoaterea lotului de la licitaţie.
(11) Participantul la licitaţia cu reducere care a cîştigat lotul este obligat să semneze un proces-verbal privind rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să-l semneze, participantul este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, care va reîncepe de la preţul acceptat de el. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui acontul.
(12) Dacă licitarea unui lot este declarată nulă din motive prevăzute de prezentul cod, se va întocmi un proces-verbal al licitaţiei nule pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. În acest caz, participanţii din a căror vină licitaţia a fost declarată nulă nu vor fi admişi la licitaţiile ulterioare la care va fi expus lotul a cărui licitare a fost declarată nulă. Lor nu li se va restitui acontul.
Articolul 213. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare
                       şi plata lotului
(1) La încheierea licitării unui lot, comisia de licitaţie va negocia direct cu cîştigătorul lotului asupra modului şi termenelor lui de plată, fapt care se consemnează în procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. După semnare, un exemplar al procesului-verbal se remite, în 24 de ore, contribuabilului.
(2) În cazul în care  comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca plata lotului să se efectueze printr-o sumă unică, ultimul plăteşte integral lotul în termen de 7 zile din data semnării contractului de vînzare-cumpărare.
(3) În cazul în care  comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca plata lotului să se facă eşalonat, în acelaşi termen de 7 zile cumpărătorul varsă prima tranşă, de cel puţin 40%, din preţul indicat în procesul-verbal, iar restul în termenul stabilit în contractul de vînzare-cumpărare, care nu va depăşi 60 de zile din data încheierii licitaţiei. Pentru această perioadă, cumpărătorul achită suplimentar o majorare de întîrziere, calculată, în modul stabilit, pentru suma eşalonată în funcţie de perioada eşalonării, iar contribuabilul este absolvit de majorarea de întîrziere (penalitatea) respectivă.
[Art.213 al.(3) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(4) Cetăţenii străini şi apatrizii, persoanele care nu au raporturi cu sistemul bugetar al Republicii Moldova plătesc integral lotul în termen de 7 zile din data semnării contractului de vînzare-cumpărare.
(5) La cumpărarea lotului, acontul depus de cumpărător este inclus în suma stabilită în contractul de vînzare-cumpărare. Cu excepţiile stabilite de legislaţia fiscală, celorlalţi participanţi li se va restitui acontul în termen de 3 zile lucrătoare din data încheierii licitaţiei.
(6) Aconturile nerestituite conform prezentului cod se consideră venit al contribuabilului ale cărui bunuri au fost scoase la licitaţie şi se folosesc pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită, pentru plata restanţelor la bugetele respective.
(7) Dacă cumpărătorul nu plăteşte lotul în termenul stabilit, comisia permanentă are dreptul să anuleze rezultatele licitaţiei. În acest caz, bunurile se scot la o nouă licitaţie  cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar acontul nu se restituie.
(8) Vînzător al bunurilor sechestrate este organul fiscal care le-a sechestrat. Aceasta va încheia contract de vînzare-cumpărare în cazul vînzării atît prin procedura licitaţiei, cît şi prin negocieri directe.  
(9) Contractul de vînzare-cumpărare se încheie în termen de 5 zile din data încheierii licitaţiei sau a negocierilor directe. Dacă, după încheierea contractului de vînzare-cumpărare, cumpărătorul se dezice de bunuri, licitarea lor se consideră nulă. În acest caz, bunurile se scot la o nouă licitaţie cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar acontul nu se restituie.
(10) Rezultatele licitaţiei pot fi contestate, în modul stabilit de lege, în comisia permanentă în termen de 30 de zile din data încheierii licitaţiei sau în instanţă judecătorească.
Capitolul  11
  CONTROLUL FISCAL
Articolul 214. Principiile generale de efectuare a
                        controlului fiscal
(1) Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.
(2) Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal şi/sau de un alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, în limitele competenţei acestuia, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora.  
(3) Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin. (2), poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială, verificarea tematică, verificarea operativă,  verificarea prin contrapunere.  Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
(4)  Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie, stabilite la art.264, pentru determinarea obligaţiei fiscale.
(5) În cadrul controlului fiscal la faţa locului şi/sau la oficiu, organele specificate la alin.(2) sînt în drept să solicite de la alte persoane orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul respectiv.
(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sînt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de încălcare fiscală şi, prin urmare, se impune un nou control.
(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia conducerii organelor menţionate la alin.(6).
(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ţine de inspectarea activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului,  a unor semne de încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin.(5), cînd necesitatea a apărut în  urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu inspectarea activităţii organului  fiscal de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului articol.
(9) Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul fiscal şi/sau cele ale contribuabilului.
[Art.214 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
Articolul 215. Controlul fiscal la oficiul organului fiscal
                     sau al altui organ cu atribuţii de administrare
                     fiscală
(1) Controlul fiscal la oficiul organului fiscal sau la oficiul organului cu atribuţii de administrare fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea  şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune organul fiscal sau alt organ  cu atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale.
[Art.215 al.(1) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(2) Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat. Controlul în cauză urmează a fi efectuat în termen de cel mult 3 luni din ziua prezentării de către contribuabil a dării de seamă fiscale, a unui alt document prevăzut de legislaţia fiscală, dacă aceasta din urmă nu prevede altfel.
(3) La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.
(4) Prin derogare de la prevederile alineatelor (2) şi (3), în cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală pot întocmi actul de control fiscal, cu respectarea prevederilor art.216 alin.(6) şi (8).
[Art.215 al.(4) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 216. Controlul fiscal la faţa locului
(1) Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de  o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art. 145 alin. (2) - (6), inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.
(2) Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise  a conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin  contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine  stătător, de către  funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.
(3) Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît  unul, cît şi mai multe tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd acesta este o verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor prevăzute la art.131 alin.(5) sau în legătură cu inspectarea activităţii  organului fiscal de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.
[Art.216 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(4) Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.
(5) La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare. La posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă  încălcarea fiscală se depistează de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se emite de organul fiscal, cu respectarea prevederilor de la art.159 alin. (2).
[Art.216 al.(5) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(6) Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.
(7) Controlul fiscal la faţa locului asupra filialelor, sucursalelor şi/sau reprezentanţelor contribuabilului, iniţiat de organul fiscal, se organizează şi se efectuează de către inspectoratul fiscal de stat în a cărui rază de deservire se află contribuabilul care le-a instituit,  cu participarea inspectoratului fiscal de stat în a cărui rază de deservire  se află filiala, sucursala şi/sau reprezentanţa.    
(8) Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul  dezacordului.  În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de 7 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.
Articolul 217. Verificarea faptică
(1) Verificarea faptică se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului.
(2) Verificarea faptică are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din documente.
Articolul 218. Verificarea documentară
Verificarea documentară se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.
Articolul 219. Verificarea totală
(1) Verificarea totală se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal.
(2) Verificarea totală este una documentară şi, în acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul execută legislaţia fiscală.
Articolul 220. Verificarea parţială
Verificarea parţială se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă, verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.
Articolul 221. Verificarea tematică
Verificarea tematică se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului.
Articolul 222. Verificarea operativă
(1) Verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se procesele economice si financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale.
(2) Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă se constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.
Articolul 223. Verificarea prin contrapunere
Verificarea prin contrapunere se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.
[Art.224 exclus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
    [Art.214-224 în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
   
Articolul 225. Metodele şi sursele indirecte de estimare
                      a sumei obligaţiei fiscale
(1) În cadrul controlului fiscal, pentru a determina corectitudinea calculării sumei obligaţiei fiscale, autoritatea care efectuează controlul fiscal poate folosi, în cazurile prevăzute la art. 189 alin. (2), metode şi surse indirecte.
[Art.225  al.(1) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(2) Metodele şi sursele indirecte includ:
a) tipul şi natura activităţilor practicate de contribuabil;
b) mărimea capitalului contribuabilului;
c) veniturile din vînzări ale contribuabilului;
[Art.225 al.(2) lit.c) modificată prin L5-XV din 17.02.05, MO39-41/11.03.05 at.135]
   
d) numărul de angajaţi ai contribuabilului;
e) categoria clienţilor contribuabilului şi numărul lor;
f) diferenţa dintre caracteristicile cantitative şi cele calitative ale materiei prime, ale altor materiale procurate şi ale celor folosite în producţie;  
g) analiza schimbării valorii nete a proprietăţii contribuabilului;
h) chiria imobilului folosit de contribuabil în afaceri;
i) rulajul mijloacelor băneşti şi soldul lor pe conturile bancare ale contribuabilului;
j) compararea cheltuielilor contribuabilului cu veniturile lui;
k) venitul altor persoane care activează în aceleaşi condiţii sau în condiţii similare cu cele ale contribuabilului;
l) proprietatea persoanei cu funcţie de răspundere (locuinţa, automobilul etc.) procurată sau folosită în scopuri personale, starea ei fizică, apartenenţa persoanei la diferite cercuri, numărul personalului ei casnic;
m) informaţii de la instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acesteia), birourile notariale, organele vamale, organele poliţiei, Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, bursele de valori privind tranzacţiile şi operaţiunile efectuate de contribuabil şi datele despre el;
n) alte obiective, procese şi fenomene, informaţii şi date care denotă suma obligaţiei fiscale a contribuabilului, prevăzute în prezentul cod.
[Art.225 al.(2) modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Articolul 226. Citaţia la organul fiscal, inclusiv citaţia
                       bancară, procedura de audiere
(1) Citaţia este un înscris în care persoana este invitată la organul fiscal ca să depună documente sau să prezinte alt gen de informaţie, relevante pentru determinarea obligaţiei fiscale. Organul fiscal este în drept să citeze orice persoană pentru a depune mărturii sau a prezenta documente.
(2) Modelul citaţiei este stabilit de Inspectoratul  Fiscal Principal de Stat. În ea se indică scopul citării, data, ora şi locul unde trebuie să se prezinte persoana citată, obligaţiile şi responsabilitatea ei.  
(3) În cazul citării, trebuie respectate următoarele reguli:
a) citaţia să fie semnată de conducerea organului fiscal;
b) citaţia să se înmîneze cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care persoana citată trebuie să se prezinte dacă legislaţia nu prevede altfel;
c) în citaţie să fie specificate documentele de evidenţă sau un alt gen de informaţii dacă urmează să fie prezentate;
[Art.226 alin.(2) lit.d) exclus prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747,lit.e)-g) devin d)-f)]

d) la cererea persoanei citate, organul fiscal poate schimba data, ora sau locul de prezentare;
e) persoana citată are dreptul să depună mărturii în prezenţa reprezentantului său;
f) organul fiscal este în drept să ceară persoanei citate să prezinte documentele existente, nu este însă în drept să ceară întocmirea şi/sau semnarea de documente, cu excepţia procesului-verbal.
(4) Înainte de audiere, se identifică persoana citată, i se expun drepturile, obligaţiile, precum şi răspunderea pe care o implică depunerea deliberată a unor mărturii false. Toate acestea se trec într-un proces-verbal, semnat, pentru conformitate, de persoana citată. La audiere, i se solicită să declare tot ceea ce  cunoaşte despre cazul pentru care a fost citată. După ce persoana depune mărturii, funcţionarul fiscal îi poate adresa întrebări. Mărturiile se consemnează în procesul-verbal, semnat de cel care le-a depus.
[Art.226 al.(4) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(5) Citaţia bancară reprezintă o cerere specifică, adresată în scris instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia), în care acesteia i se solicită să prezinte informaţii despre persoana supusă controlului fiscal ori pasibilă de el şi documentele referitoare la operaţiunile din conturile bancare ale persoanei.
(6) Citaţia bancară trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să fie de un model aprobat de Inspectoratul  Fiscal Principal de Stat;
b) să fie întocmită în două exemplare, ambele semnate de conducerea organului fiscal;
c) să fie remisă, după caz, instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) respective sau filialei (sucursalei) în care contribuabilul are deschis cont bancar ori instituţiei financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) dacă filiala (sucursala) ei nu este cunoscută sau dacă contribuabilul are ori se presupune că are conturi bancare la mai multe filiale ale acesteia;
d) să indice perioada examinării documentelor specificate în ea, perioadă care va dura cel mult 10 zile din data primirii documentelor.
[Art.226 al.(5)-(6) modificate prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
(7) În termen de 3 zile de la primirea citaţiei bancare, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) trebuie să asigure colectarea tuturor documentelor pe care le deţine referitor la contul bancar al contribuabilului şi la operaţiunile efectuate în acest cont pentru perioada (perioadele) supusă examinării şi să le prezinte organului fiscal.
[Art.226 al.(7) modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Capitolul 12
ASIGURAREA STINGERII OBLIGAŢIEI FISCALE

    [Titlul cap.12 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Titlul cap.12 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
    [Cap.12 denum. modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 227. Măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale
(1) Stingerea obligaţiilor fiscale se asigură prin aplicarea de către organul fiscal sau alt organ abilitat majorării de întîrziere (penalităţii) la impozite şi taxe, prin suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de la conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social),prin sechestrarea bunurilor şi prin alte măsuri prevăzute de prezentul titlu şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.
[Art.227 al.(1) modificat prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.05 art.236]
    (2) Stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj.
[Art.227 al.(2) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(3) În cazul trecerii frontierei vamale şi/sau al plasării mărfurilor în regim vamal, se aplică măsuri de asigurare a stingerii obligaţiilor fiscale în conformitate cu legislaţia vamală.
[Art.227  modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 228. Majorarea de întîrziere (penalitatea)
(1) Majorarea de întîrziere (penalitatea) este o sumă calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către organul fiscal sau alt organ abilitat majorării de întîrziere este obligatorie, independent de forma de constrîngere. Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.
(2) Pentru neplata impozitului, taxei în termenul şi în bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale se plăteşte o majorare de întîrziere, determinată în conformitate cu alin.(3), pentru perioada care începe după scadenţa impozitului, taxei şi care se încheie în ziua plăţii lor efective inclusiv.
[Art.228 al.(2) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.228  al.(1);(2) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
    (3) Cuantumul majorării de întîrziere se determină în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la refinanţarea băncilor comerciale prin operaţiuni repo de cumpărare a hîrtiilor de valoare de stat pe termen de 2 luni, majorată cu 5 puncte.
(4) Pentru neplata în termen a impozitului şi a taxei înscrise de organul cu atribuţii de administrare fiscală în contul personal al contribuabilului, majorarea de întîrziere (penalitatea) se calculează fără a fi emisă vreo decizie. Procedura şi periodicitatea calculării (aplicării) majorării de întîrziere (penalităţii) şi reflectării ei în contul personal al contribuabilului se stabilesc de conducerea organului cu atribuţii de administrare fiscală respectiv, iar pentru impozitele administrate de serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale - de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale. În cazurile reflectării periodice a majorării de întîrziere (penalităţii) în contul personal al contribuabilului, se permite de a nu reflecta suma ei calculată pentru fiecare impozit şi taxă în parte în mărime mai mică de 10 lei.
[Art.228 al.(4) în redacţia L430/31.10.03, MO239-242/05.12.03 art.956]
[Art.228  al.(4) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(5) La cererea contribuabililor, în cazul prezentării documentelor confirmative, organele cu atribuţii de administrare fiscală nu vor aplica (nu vor calcula) majorări de întîrziere (penalităţi):
a) contribuabililor care au depus documentele pentru transferul, de pe un cont pe altul, al sumelor plătite la buget, precum şi pentru transferul la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi la bugetul asigurărilor sociale de stat, în vederea achitării datoriilor faţă de aceste bugete, al mijloacelor pe care le-au vărsat la bugetul de stat şi invers - pentru perioada de la data intrării documentelor la organul respectiv şi pînă la data efectuării efective a transferului;
b) contribuabililor care efectuează cheltuieli compensate de la buget prin finanţare directă ori care furnizează mărfuri, execută lucrări şi/sau prestează servicii instituţiilor finanţate de la buget, în limitele alocaţiilor aprobate pentru aceste scopuri, - pe perioada existenţei datoriei faţă de contribuabil la obligaţiile fiscale care nu vor depăşi cuantumul acestei datorii.
[Art.228 al.(5) în redacţia L430/31.10.03, MO239-242/05.12.03 art.956]

[Art.228 al.(5) introdus prinL1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354]
(6) Pentru obligaţiile fiscale luate la evidenţă specială conform art.206, nu se calculează majorare de întîrziere (penalitate).
[Art.228 al.(6) introdus prin L430/31.10.03, MO239-242/05.12.03 art.956]
Articolul 229. Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare
(1) Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, este o măsură prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursala sau filiala acesteia).
[Art.229 al.(1) modificat prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.05 art.236]
   
(2) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale  contribuabilului poate fi emisă în cazul comiterii oricărei încălcări din cele  prevăzute la art.253 alin.(1), (2), (3) şi (6), la art.260 alin.(1), la art.263 alin.(1) şi (2), precum şi în cazurile nestingerii, în termenul stabilit, a  obligaţiei fiscale şi urmăririi datoriei debitoare a contribuabilului restanţier. Organul fiscal nu este în drept de a suspenda operaţiunile la conturile bancare, iar dispoziţia de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare emisă anterior se anulează în cazul adresării contribuabilului în instanţa de judecată.
[Art.229 al.(2) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(3) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se emite, de către conducerea organului fiscal la care este luat la evidenţă sau asistenţă, pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
(4) Organul fiscal remite atît instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) în care contribuabilul are conturi bancare, cît şi acestuia dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile lui bancare.
(5) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) execută necondiţionat dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului imediat după ce o primeşte, permiţînd trecerea la scăderi:
a) a oricăror sume în contul bugetului;
b) în contul creditorilor gajişti a sumelor băneşti încasate de la exercitarea dreptului de gaj;
c) a sumelor transferate de la contul de împrumut al întreprinderii în scopurile pentru care a fost acordat împrumutul.
[Art.229 al.(5) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(6) Limitarea dreptului contribuabilului de a utiliza noi conturi se exercită prin refuzul organului fiscal de a confirma primirea în evidenţa sa a noului cont bancar.
(7) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) care suspendă operaţiunile la conturile bancare ale contribuabilului în conformitate cu prezentul articol nu poartă răspundere pentru aceste acţiuni.
(8) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se anulează o dată cu lichidarea încălcării pentru care a fost aplicată suspendarea sau în cazul satisfacerii de către organul competent a contestaţiei contribuabilului, precum şi în baza deciziei instanţei de judecată şi a contractului de amînare şi eşalonare.
[Art.229 al.(8) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.229 al.(1)-(2), (4)-(5), (7)-(8) modificate prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Articolul 230. Sechestrarea bunurilor
Sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare a plăţii impozitelor, taxelor şi/sau amenzilor se exercită în modul şi în condiţiile prevăzute la capitolul 9.
[Art.230 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.230 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

Capitolul 13
DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCĂRI FISCALE
Articolul 231. Noţiunea şi temeiurile tragerii la răspundere
                       pentru încălcare fiscală
(1) În sensul prezentului cod, tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către organul fiscal, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale.
(2) Temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală.
Articolul 232. Persoanele pasibile de răspundere pentru
                        încălcare fiscală
Este tras la răspundere pentru încălcare fiscală:
a) contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit o încălcare fiscală;
b) contribuabilul persoană fizică care nu practică activitate de întreprinzător ce a săvîrşit o încălcare fiscală. În cazul în care acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrînsă, pentru încălcarea fiscală săvîrşită de el reprezentantul său legal (părinţii, înfietorii, tutorele, curatorul) poartă răspundere în funcţie de obiectul impozabil, de obligaţia fiscală şi de bunurile contribuabilului;
c) contribuabilul  persoană fizică care practică activitate de  întreprinzător, a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit o încălcare fiscală.
[Art.232 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
Articolul 233. Condiţii generale de tragere la răspundere
                     pentru încălcare fiscală
(1) Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală se face în temeiul legislaţiei fiscale în vigoare în timpul şi la locul săvîrşirii încălcării, cu condiţia că încălcarea fiscală, prin caracterul ei, nu atrage după sine, în condiţiile legii, răspunderea penală.
(2) Procedura de tragere la răspundere pentru încălcarea fiscală se aplică în conformitate cu legislaţia în vigoare în timpul şi în locul examinării cazului de încălcare fiscală.
[Art.233  al.(1);(2) modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(3) Tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale conform prezentului titlu sau la o altă răspundere juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale nu exonerează persoana sancţionată de obligaţia plăţii impozitului, taxei şi/sau majorării de întîrziere (penalităţii), stabilite de legislaţie. Tragerea la răspundere pentru încălcarea fiscală a persoanei juridice nu eliberează persoanele cu funcţie de răspundere ale acesteia, dacă există temeiurile respective, de răspunderea administrativă (contravenţională), penală sau altă formă de răspundere prevăzută de lege. Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală a contribuabililor specificaţi la art.232 nu eliberează persoanele cu funcţie de răspundere ale acestora, dacă există temeiurile respective, de răspundere administrativă, penală sau de altă răspundere prevăzută de legislaţie.
[Art.233 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
Articolul 234. Absolvirea de răspundere pentru încălcare
                     fiscală
(1) Sancţiunea fiscală nu se aplică, în întregime sau parţial, iar în cazul în care a fost deja stabilită se anulează, în întregime sau parţial, dacă se prezintă dovezi ce confirmă legalitatea tuturor acţiunilor (inacţiunilor) sau a unor acţiuni (inacţiuni) considerate anterior ilegale. Veridicitatea şi autenticitatea dovezilor prezentate pot fi verificate de organul fiscal la sursă sau la alte persoane. Documentele prezentate cu încălcarea termenelor stabilite de organul fiscal sau după efectuarea controlului fiscal sînt verificate în mod obligatoriu.
(2) Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o  reducere cu 50% a amenzilor aplicate dacă respectă strict următoarele condiţii:
a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge concomitent cu acţiunile prevăzute la lit.b);
b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, majorărilor de  întîrziere (penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie;
c) prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit.a) şi b).
În baza documentelor prezentate conform lit.c), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările fiscale, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, va adopta o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%. În  cazul în care, după adoptarea deciziei privind reducerea amenzilor, se constată nerespectarea cel puţin a uneia din condiţiile prevăzute la lit.a) şi b), autoritatea respectivă îşi va anula decizia, iar persoana nu va beneficia de reducerea cu 50% a amenzilor.
[Art.234 al.(2) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.234 al.(2)-(3) devin (3)-(4) prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
(3) Insolvabilitatea sau absenţa temporară din ţară a persoanei fizice sau a persoanei cu funcţie de răspundere a persoanei juridice, precum şi iminenţa unor evenimente pe care persoana ce a săvîrşit încălcarea fiscală putea să le prevadă, dar nu le-a prevăzut nu constituie temei pentru neaplicarea sau anularea sancţiunii fiscale.
(4) Persoanele scutite de impozite şi/sau taxe, precum şi cele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa din cauza explicaţiilor greşite, prezentate în scris de organul fiscal, sînt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau neplata acestora.
Articolul 235. Scopul şi forma sancţiunilor fiscale
[Art.235  titlul modificat prin  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(1) Sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv şi se aplică pentru a se preveni săvîrşirea, de către delincvent sau de către alte persoane, a unor noi încălcări, pentru educarea lor în spiritul respectării legii.
(2) Pentru încălcarea fiscală poate fi aplicată sancţiunea fiscală sub formă de amendă.
[Art.235 alin.(2) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 236. Amenda
(1) Amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrşit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani. Amenda se aplică indiferent de faptul dacă au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale ori plătite impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) calculate suplimentar la cele declarate sau nedeclarate.
(2) Amenda reprezintă o parte a obligaţiei fiscale şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.
[Art.234 al.(2) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.237 exclus prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
[Art.237 exclus prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
   
Articolul 238. Regulile generale de aplicare a sancţiunii
                      fiscale
(1) Sancţiunea fiscală se aplică în limitele stabilite de articolul respectiv din prezentul cod, în strictă conformitate cu legislaţia fiscală.
(2) În cazul în care o persoană a săvîrşit două sau mai multe încălcări fiscale, sancţiunea fiscală se aplică pentru fiecare încălcare fiscală şi pentru fiecare perioadă fiscală în parte, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.188 alin.(2).
Capitolul  14
PROCEDURA DE EXAMINARE A CAZURILOR
DE ÎNCĂLCARE FISCALĂ
Articolul 239. Scopul procedurii de examinare a cazului de
                        încălcare fiscală
Scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală constă în: clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă şi obiectivă a circumstanţelor în care s-a produs, soluţionarea lui în strictă conformitate cu legislaţia, asigurarea îndeplinirii deciziei, precum şi stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea încălcării fiscale, prevenirea încălcărilor, educarea în spiritul respectării legilor şi consolidarea legalităţii.
Articolul 240. Circumstanţele care exclud procedura de
                        examinare a cazului de încălcare fiscală
Procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală nu poate fi iniţiată, iar procedura iniţiată urmează a fi încheiată dacă:
a) se constată că nu a avut loc nici o încălcare fiscală;
b) persoana căreia i s-a intentat procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală a fost lichidată sau a decedat.
c) nu există sume ale impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) necesare de a fi încasate conform legislaţiei fiscale.
[Art.240 pct.c) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 241. Autoritatea abilitată să examineze cauzele
                        privind încălcările fiscale
(1) Cauzele privind încălcările fiscale sînt examinate de către organele fiscale şi organele Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
(2) Sînt în drept să examineze cauzele privind încălcările fiscale şi să aplice sancţiunile fiscale, în numele autorităţilor abilitate, conducătorii organelor fiscale sau adjuncţii lor, directorul, directorii adjuncţi ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, şefii organelor lui teritoriale şi adjuncţii lor.
[Art.241 în redacţia L1146/20.06.02, MO96/05.07.02 art.707]
Articolul 242. Drepturile şi obligaţiile persoanei trase la
                        răspundere pentru încălcare fiscală
Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală are dreptul să ia cunoştinţă de dosarul său, să dea explicaţii, să prezinte probe, să formuleze cereri, să conteste decizia asupra cazului. Ea poate beneficia de asistenţa unui avocat căruia îi încredinţează exercitarea, în numele său, a drepturilor menţionate.
Articolul 243. Participarea persoanei trase la răspundere
                        pentru încălcare fiscală la examinarea cazului
(1) Cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării. Organul fiscal o anunţă în scris (prin citaţie) despre locul, data şi ora examinării cazului.
(2) Cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării numai dacă există informaţii că a fost anunţată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă de la ea nu a parvenit un demers argumentat de a fi amînată examinarea.
(3) Contribuabilul persoană fizică îşi exercită drepturile procedurale personal, printr-un reprezentant sau în comun cu reprezentantul, iar contribuabilul persoană juridică - prin intermediul conducătorului sau al reprezentantului său.
Articolul 244. Reprezentantul şi confirmarea împuternicirilor
                              lui
(1) Persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă este înfăţişată de reprezentantul ei legal (părinte, înfietor, tutore, curator). Acesta va prezenta autorităţii care examinează cazul certificatul împuternicirilor.
(2) Reprezentantul legal efectuează, personal sau prin reprezentant, toate acţiunile de care are dreptul, cu restricţiile prevăzute de lege.
(3) Împuternicirile reprezentantului altul decît cel legal trebuie să fie confirmate printr-o procură, eliberată în conformitate cu prezentul articol, sau printr-un document ce atestă funcţia ori împuternicirile pe care le deţine -  în cazul conducătorului persoanei juridice.
(4) Procura dată de o persoană fizică se autentifică, după caz: de notar, de secretarul primăriei satului (comunei), de administraţia (conducerea) persoanei la care lucrează sau învaţă mandantul, de administraţia instituţiei curativ-profilactice staţionare în care mandantul se află pentru tratament, de comandantul (şeful) unităţii militare - dacă mandantul este militar - sau de şeful locului de detenţiune - dacă mandantul se află în detenţiune.
(5) Procura din partea unei persoane juridice se eliberează de conducătorul ei (locţiitorul acestuia).
(6) Împuternicirile avocatului se certifică printr-o ordonanţă emisă de biroul de avocaţi.
Articolul 245. Locul şi modul examinării cazului de încălcare
                              fiscală
(1) Cazul de încălcare fiscală este examinat la oficiul organului fiscal unde contribuabilul se află la evidenţă sau asistenţă ori în alt loc, stabilit de organul fiscal sau organele Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
(2) Cazul de încălcare fiscală se examinează în regim închis de către autoritatea abilitată să examineze astfel de cazuri, cu condiţia respectării secretului fiscal. Pronunţarea deciziei poate fi publică, la voinţa autorităţii care o adoptă, în cazul în care nu este contestată timp de 30 de zile de la momentul în  care contribuabilul a luat cunoştinţă de această decizie.
[Art.245 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.245 completat prin L1146/20.06.2002, MO96/05.07.2002 art.707]
Articolul 246. Termenele de examinare a cazului de
                        încălcare fiscală
(1) Cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data:
a) prezentării dezacordului - dacă a fost prezentat la timp;
b) expirării termenului de prezentare a dezacordului - dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu întîrziere.
(2) În cazul prezentării unor argumente întemeiate, termenul menţionat la alin.(1) poate fi prelungit cu 30 de zile prin decizia organului abilitat să examineze cazurile de încălcare fiscală, inclusiv în baza demersului argumentat, prezentat de persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală, conform art.243 alin.(2). În aceste cazuri, persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală i se comunică din timp, conform art.243 alin.(1), data examinării cazului.
[Art.246 al.(2) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.246 al.(2) în redacţia  L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 247. Clarificarea circumstanţelor cazului de
                         încălcare fiscală
Persoana care examinează cazul de încălcare fiscală este obligată să clarifice dacă:
a) a avut loc într-adevăr o încălcare fiscală;
b) trebuie să fie trasă la răspundere persoana respectivă pentru săvîrşirea de încălcare fiscală;
c) există alte circumstanţe importante pentru soluţionarea justă a cazului.
Articolul 248. Decizia asupra cazului de încălcare fiscală
După examinarea cazului de încălcare fiscală, organul fiscal emite o decizie, care trebuie să conţină:
a) denumirea organului în al cărui nume se pronunţă decizia;
b) funcţia, numele şi prenumele persoanei care a emis decizia;
c) data şi locul examinării cazului;
d) remarca despre participarea persoanelor care au săvîrşit încălcarea fiscală (reprezentanţilor lor);
e) denumirea (numele, prenumele), sediul (domiciliul), codul fiscal al persoanei care a săvîrşit încălcarea fiscală;
f) descrierea încălcării fiscale cu indicarea articolelor, alineatelor, punctelor din actele normative care au fost încălcate;
g) indicarea articolului, alineatului, punctului din actul normativ care prevede sancţiunea fiscală;
h) decizia asupra cazului;
i) termenul şi modul de contestare a deciziei;
j) alte date referitoare la caz;
k) semnătura persoanei care a emis decizia.
Articolul 249. Tipurile de decizii
(1) Asupra cazului de încălcare fiscală poate fi pronunţată una din următoarele decizii privind:
a) aplicarea de sancţiune fiscală şi/sau încasarea de impozit, taxă, calculate suplimentar, de majorare de întîrziere;
b) clasarea cazului;
c) suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat.
(2) Decizia privind clasarea cazului se pronunţă în cazul în care:
a) există circumstanţe, prevăzute de prezentul cod, ce exclud sau absolvă de răspundere pentru săvîrşirea încălcării fiscale şi nu există sume ale impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) necesare de a fi încasate conform legislaţiei fiscale;
b) este adoptat, conform art.172, un act de anulare a sancţiunii fiscale, sumei impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii);
c) există, pentru acelaşi fapt, în privinţa persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală, o decizie privind aplicarea unei sancţiuni fiscale şi/sau încasarea sumei impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) ori există o decizie de clasare a cazului;
d) materialele cazului se transmit conform competenţei, dacă se constată că examinarea acestuia poate fi efectuată cu plenitudine de o altă autoritate abilitată să examineze cazurile de încălcare fiscală.
[Art.249 al.(2) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(3) Se pronunţă decizie privind suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat dacă există mărturii contradictorii care, la momentul examinării cazului, nu pot fi argumentate prin probe. După încheierea controlului repetat, reîncepe examinarea cazului.
Articolul 250. Pronunţarea deciziei asupra cazului de încălcare
                       fiscală şi înmînarea unui exemplar al deciziei
(1) Decizia asupra cazului de încălcare fiscală se pronunţă imediat după încheierea examinării lui.
(2) În decursul a 3 zile după emiterea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, un exemplar al deciziei se înmînează sau se expediază recomandat persoanei vizate în ea.
[Art.250 al.(2) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 251. Propunerile de lichidare a cauzelor şi
                       condiţiilor săvîrşirii încălcării fiscale
(1) Stabilind cauzele şi condiţiile săvîrşirii încălcării fiscale, organul fiscal care examinează cazul poate prezenta propuneri de lichidare a acestor cauze şi condiţii.
(2) Dacă în procesul examinării cazurilor de încălcare fiscală au fost constatate indicii de infracţiune, materialele se remit spre urmărire penală organelor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
[Art.251 al.(2) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.251 al.(2) completat prin L1146/20.06.02, MO96/05.07.02 art.707]
Articolul 252. Executarea deciziei asupra cazului de încălcare
                       fiscală
(1) Persoana vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să o execute în termen de 30 de zile din data pronunţării. Pentru această perioadă nu se suspendă calcularea majorării de întîrziere.
(2) În caz de contestare, executarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală nu se suspendă dacă autoritatea care examinează contestaţia nu dispune altfel.
(3) După expirarea termenului de 30 de zile, dacă nu a fost executată benevol sau nu a fost constituit gajul legal, decizia asupra cazului de încălcare fiscală este executată silit, în modul prevăzut de prezentul cod, de către organul fiscal unde persoana vizată se află la evidenţă sau asistenţă.
[Art.252 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

Capitolul 15
TIPURILE DE ÎNCĂLCĂRI FISCALE
ŞI RĂSPUNDEREA PENTRU ELE
Articolul 253. Împiedicarea activităţii organului fiscal
(1) Împiedicarea controlului fiscal  prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente, necesare organului fiscal, asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 1.500 de lei.
(2) Interzicerea accesului funcţionarului fiscal la sistemul electronic de evidenţă contabilă al contribuabilului se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 1.500 de lei.
(3) Împiedicarea ridicării documentelor se sancţionează cu amendă de la 100 la 200 de lei pentru fiecare document.
(4) Neexecutarea deciziei organului fiscal de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se sancţionează cu amendă în proporţie de 10% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a operaţiunilor.
(5) Neexecutarea cerinţelor din citaţia bancară se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 2.000 de lei.
(6) Împiedicarea funcţionarului fiscal de a efectua executarea silită a obligaţiei fiscale prin alte metode decît cele prevăzute la art.263 se sancţionează cu amendă de la 1.500 la 2.500de lei.
[Art.253 al.(6) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
[Art.253 al.(1);(2);(3);(5);(6); modificate prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 254. Neutilizarea maşinilor de casă şi de control
(1) Desfăşurarea unei activităţi fără a avea maşină de casă şi de control, în cazul în care legislaţia prevede folosirea ei, se sancţionează cu amendă de 1.500 de lei pentru fiecare caz de  încălcare.
(2) Desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control existente, în cazul în care legislaţia prevede folosirea ei, sau cu utilizarea maşinii de casă şi de control fără memorie fiscală, în cazul în care legislaţia prevede folosirea unei maşini de casă şi de control cu memorie fiscală, se sancţionează cu amendă de 1.600 de lei pentru fiecare caz de încălcare.
[Art.254 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
    [Art.254 denumirea în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
[Art.254 alin.(1) - (3) şi (6) excluse prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.200 art.747]
    [Art.254 al.(1);(2) modificate prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 255. Neprezentarea informaţiei despre sediu
(1) Neprezentarea sau prezentarea tardivă către organul fiscal a informaţiei despre sediul sau despre schimbarea sediului contribuabilului, al subdiviziunilor lui (filiale, reprezentanţe, sucursale, secţii, magazine, depozite, unităţi comerciale etc.) care se află în altă parte decît sediul central se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 2.000 de lei pentru fiecare caz.
(2) Prezentarea către organul fiscal a unor informaţii neveridice despre sediul contribuabilului, al subdiviziunilor lui (filiale, reprezentanţe, sucursale, secţii, magazine, depozite, unităţi comerciale etc.) care se află în altă parte decît sediul central se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 1.500 de lei pentru fiecare caz.
[Art.255 al.(1);(2) modificate prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 256. Nerespectarea regulilor de evidenţă a
                       contribuabililor
(1) Practicarea oricărei activităţi fără înregistrarea la organul fiscal se sancţionează cu amendă  de la 1.800 la 3.600 lei.
(2) Neincluderea în documente a codului fiscal, dacă includerea lui este prevăzută de legislaţie, necomunicarea către alte persoane a codului fiscal sau acceptarea de documente fără a fi indicat în ele codul fiscal se sancţionează cu amendă de 180 de lei pentru fiecare caz de neincludere, necomunicare a codului fiscal sau de acceptare a documentelor fără cod fiscal.
[Art.256 al.(2) exclus prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]

(3) Folosirea unui cod fiscal străin, plastografiat sau anulat se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei.
(4) Neutilizarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) în modul stabilit de legislaţie a codului fiscal al persoanei fizice se sancţionează cu amendă de la 1000 la 1500 de lei.
(5) Modificarea sau închiderea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a contului bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) fără certificatul organului fiscal ori cu încălcarea regulilor stabilite de legislaţie sau neprezentarea ori prezentarea tardivă organului fiscal a informaţiei despre modificarea sau închiderea contului bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 8.000 de lei.
[Art.256 al.(5) modificat prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.05 art.236]
   
[Art.256 al.(5) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(6) Efectuarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a unor operaţiuni pe contul bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) fără ca organul fiscal să confirme luarea la evidenţă a contului bancar deschis se sancţionează cu amendă în proporţie de 10% din sumele înscrise în acest cont.
[Art.256 al.(6) modificat prin LP22-XVI din 08.04.05, MO65-66/29.04.05 art.236]
   
(7) Neînregistrarea în calitate de contribuabil al T.V.A. sau de  subiect al impunerii cu acciz se sancţionează cu amendă de 8.000 de lei pentru fiecare lună de activitate fără înregistrare sau de 270 de lei pentru fiecare zi în cazul în care luna de activitate fără înregistrare este incompletă.
(8) Neprezentarea sau prezentarea tardivă la organul fiscal de către contribuabil a informaţiei despre contul bancar deschis în străinătate se sancţionează cu amendă în mărime de 5.000 lei pentru fiecare cont bancar.
[Art.256 al.(8) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.256 modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
Articolul 257. Încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei
                       contabile şi a evidenţei în scopuri fiscale
[Art.257 titlul modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(1) Întocmirea incompletă sau neadecvată a documentelor primare, precum şi acceptarea unor documente primare care împiedică efectuarea controlului fiscal, dacă fapta ilegală respectivă nu conţine indicii ale încălcărilor prevăzute la art.256 alin.(2), se sancţionează cu amendă de 180 de lei pentru fiecare document întocmit incomplet sau neadecvat.
(2) Folosirea blanchetelor de documente primare de un alt model decît cel stabilit prin act normativ în vigoare, precum şi folosirea tipizatelor de documente primare plastografiate sau străine (inclusiv facturile fiscale) se sancţionează cu amendă egală cu suma operaţiunilor economice înscrise în astfel de documente.
(3) Neînregistrarea valorilor materiale, serviciilor livrate şi procurate în conformitate cu art.118 alin.(2) şi (4), precum şi neînregistrarea mărfurilor supuse accizelor în conformitate cu prevederile art.127 alin.(1) se sancţionează cu amendă de 1000 de lei pentru fiecare caz de neînregistrare.
[Art.257 al.(3) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.257 al.(3) modificat prin L197/15.05.03 MO97/31.05.03 art.436]

(4) Lipsa registrului de evidenţă a mărfurilor supuse accizelor expediate (transportate), ţinerea cu încălcarea instrucţiunii ori neprezentarea lui, de către subiecţii impunerii cu acciz, funcţionarului fiscal se sancţionează cu amendă de 1000 de lei pentru fiecare încălcare.
[Art.257 al.(1) - (4) modificate prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(5) Neasigurarea păstrării dărilor de seamă fiscale şi/sau a documentelor de evidenţă şi/sau lipsa totală ori parţială a evidenţei contabile, ceea ce face  imposibilă efectuarea controlului fiscal, se sancţionează cu amendă de la 18.000 la 25.000 de lei.
[Art.257 al.(5) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71
[Art.257 al.(5) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

[Art.257 al.(5) în redacţia L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]

[Art.258 exclus prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
[Art.258 exclus prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
[Art.258 modificat prin L1076/23.05.02, MO75/13.06.02 art.633, în vigoare 01.07.02]
Articolul 259. Încălcarea de către instituţiile financiare
                       (sucursalele sau filialele acestora)
                        a modului de decontare
(1) Încălcarea termenelor stabilite de legislaţie pentru înregistrarea mijloacelor băneşti în conturile bancare ale persoanelor juridice se sancţionează cu amendă de 5% din suma neînregistrată în termen.
(2) Înregistrarea mijloacelor băneşti, obţinute din comercializarea de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, în conturile de depozit sau în alte conturi bancare eludîndu-se conturile curente în monedă naţională sau în valută străină se sancţionează cu amendă de 5% din suma înregistrată.
(3) Neexecutarea sau executarea tardivă a dispoziţiei de plată trezoreriale şi/sau a dispoziţiei incaso trezoreriale privind stingerea obligaţiei fiscale în cazul în care contribuabilul sau debitorul lui dispune de mijloace băneşti la contul bancar se sancţionează cu amendă, pentru fiecare zi de întîrziere, de 0,5% din suma care trebuie plătită.
(4) Încălcarea termenelor de înregistrare în conturile Trezoreriei de Stat a sumelor încasate de la contribuabil se sancţionează cu amendă, pentru fiecare zi de întîrziere, de 5% din suma neînregistrată în termen.
[Art.259 modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
(5) Neprezentarea sau prezentarea tardivă de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la organul fiscal a informaţiei despre înscrierea în contul bancar al contribuabilului a mijloacelor băneşti, în cazul suspendării operaţiunilor la acest cont, se sancţionează cu amendă în mărime de 0,1% din  suma înscrisă în cont pentru fiecare zi de neprezentare sau de întîrziere.
[Art.259 al.(5) introdus prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 260. Nerespectarea modului de întocmire şi de
                        prezentare a dării de seamă fiscale
(1) Neprezentarea dării de seamă fiscale sau prezentarea tardivă a acesteia se sancţionează cu o amendă de 5% din suma impozitului sau taxei care  urmează să fie vărsată la buget şi care trebuie să fie indicată în darea de seamă fiscală menţionată, iar pentru acciz - de 5% din suma accizului care trebuie să fie indicat ca fiind calculat, în cazul în care perioada pentru care nu s-a prezentat darea de seamă fiscală nu depăşeşte o lună, majorîndu-se, în cazul neprezentării ulterioare a dării de seamă fiscale, cu 5% din suma impozitului sau taxei care urmează să fie vărsată la buget şi care trebuie să fie indicată în darea de seamă fiscală menţionată, iar pentru acciz - cu 5% din suma accizului care trebuie să fie indicat ca fiind calculat pentru fiecare lună următoare sau cu o cotă din aceste 5% în cazul în care luna este incompletă. Totodată, în ansamblu, mărimea amenzii nu trebuie să depăşească 25% din suma impozitului sau taxei.
(2) Neprezentarea dării de seamă fiscale sau prezentarea dării de seamă fiscale care conţine informaţie neautentică se sancţionează cu amendă de 200 de lei pentru fiecare dare de seamă neprezentată sau de 100 de lei pentru fiecare informaţie neautentică din darea de seamă fiscală. Se consideră că darea de seamă fiscală conţine informaţie neautentică dacă nu are informaţia solicitată conform legislaţiei fiscale sau dacă informaţia este falsă total sau parţial. Organul fiscal este în drept să anuleze sau să reducă amenda dacă eroarea este corectată în decursul a 30 de zile de la data stabilită pentru a fi prezentată.
(3) Neprezentarea documentului în termen de 10 zile după aplicarea amenzii prevăzute la alin.(2) se sancţionează cu amendă de 2.000 de lei.
(4) Neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute la art.117 se sancţionează cu amendă de 1.800 de lei pentru fiecare factură neprezentată  în termen.
[Art.260 al.(2);(4) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(5) Neprezentarea de către subiectul impunerii cu  acciz în termenul stabilit de organul fiscal a documentelor ce confirmă exportul şi neachitarea de către subiect a accizului conform art.123 alin.(5) se sancţionează cu amendă egală sumei accizului.
[Art.260 al.(2);(4) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
    [Art.260 modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
Articolul 261. Încălcarea regulilor de calculare şi de plată
                       a impozitelor şi taxelor
(1) Neplata, în termenul şi la bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale, a impozitelor şi taxelor, precum şi nevirarea lor în termen şi la bugetul respectiv de către persoanele care le-au încasat sau reţinut se sancţionează cu o amendă de  2% din suma impozitului sau taxei neplătite în termen, dacă termenul neplăţii nu  depăşeşte o lună, majorîndu-se, în cazul neplăţii lor ulterioare, cu 2% din suma impozitului sau taxei neplătite în termen pentru fiecare lună următoare sau cu o  cotă din aceste 2% în cazul în care luna este incompletă. Totodată, în ansamblu, mărimea amenzii nu trebuie să depăşească 24% din suma impozitului sau taxei.
[Art.261 al.(1) în redacţia LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
    [Art.261 al.(1) modificat prin L430/31.10.03, MO239-242/05.12.03 art.956]

[Art.261 al.(1) modificat prin L1163/27.06.02, MO100-101/11.07.02 art.747]
(2) Prin derogare de la alin.(1), neplata de către subiecţii impunerii cu acciz a accizului la mărfurile supuse accizului la momentul expedierii (transportării) lor sau neachitarea de către subiecţii impunerii cu acciz a accizului la licenţă pentru activitate în domeniul jocurilor de noroc pînă sau la data achitării taxei de licenţă se sancţionează cu amendă de 50% din suma accizelor la mărfurile supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) ori în mărimea dublă a costului  licenţei.
[Art.261 al.(2) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
[Art.261 al.(2) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]

[Art.261 al.(2) modificat prinL1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354]

(3) Prin derogare de la alin.(1), neplata accizelor în ziua succesivă celei în care au fost comercializate mărfuri supuse accizului de către persoane care nu sînt subiecţi ai impunerii cu acciz, inclusiv de către întreprinderi comerciale cărora persoane juridice şi persoane fizice le expediază (transportă) şi le livrează mărfuri supuse accizului fără documente justificative (copia de pe declaraţia vamală, factura de expediţie a mărfurilor, documentul de plată, alte documente stabilite de organul fiscal ce confirmă achitarea accizului) pentru comercializare, prelucrare şi/sau fabricare a unor alte mărfuri supuse accizului se sancţionează cu amendă de 50% din suma accizelor la mărfurile supuse accizelor, comercializate.
[Art.261 al.(3) modificat prinL1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354]

(4) Diminuarea impozitelor, taxelor prin prezentarea către organul fiscal a unei dări de seamă fiscale cu informaţii sau date neveridice ori incomplete se sancţionează cu amendă egală cu 20% din suma diminuării.
(5) Eschivarea de la calculul şi de la plata impozitelor, taxelor şi/sau majorărilor de întîrziere, adică săvîrşirea de acţiune sau inacţiune ce exclude posibilitatea exercitării, în modul stabilit, a controlului asupra contribuabilului sau oricărei alte persoane ori ce ascunde temeiul pentru care s-ar cere contribuabilului să-şi onoreze obligaţia fiscală şi/sau i s-ar aplica măsuri de executare silită a obligaţiei fiscale, se sancţionează cu amendă în mărimea impozitului, a taxei şi/sau a majorării de întîrziere nedeclarate.
[Art.261 al.(2);(4);(5) modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
(6) Neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate se sancţionează cu amendă în cuantum calculat, în modul stabilit la art.228 alin.(3), unei perioade cuprinse între data stabilită pentru plata acestui impozit şi data stabilită pentru prezentarea declaraţiei fiscale. Suma neplătită a impozitului pe venit se determină ca diferenţă dintre impozitul calculat şi plătit de contribuabil şi impozitul pe care acesta era obligat să-l plătească. Impozitul pe venit care urmează a fi plătit reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat care urma să fie plătit în anul precedent sau 80% din suma definitivă a impozitului din anul curent, scăzîndu-se trecerile în cont (cu excepţia impozitului plătit în rate). Sancţiunea nu se aplică în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi plătit este mai mic de 500 de lei.
Articolul 262. Lipsa certificatului de acciz şi/sau a timbrelor
                       de acciz
(1) Lipsa certificatului de acciz şi/sau a timbrelor de acciz la mărfurile supuse accizului pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor timbre de acciz falsificate ori nevalabile se sancţionează, în cazul în care subiectul impunerii cu acciz comercializează, transportă sau depozitează mărfuri fără timbre de acciz sau cu timbre de acciz falsificate ori nevalabile, cu amendă de 3.600 de lei pentru fiecare caz.
[Art.262 al.(1) modificat prin LP448-XV din 30.12.04, MO20-23/04.02.05 art.71]
   
(2) Prevederile alin.(1) se aplică şi persoanelor care nu sînt subiecţi ai impunerii cu acciz, inclusiv întreprinderilor comerciale, cărora persoane juridice şi persoane fizice le expediază (transportă) şi livrează mărfuri supuse accizului, inclusiv mărfuri importate, fără documente justificative (copia de pe declaraţia vamală, factura de expediţie a mărfurilor, documentul de plată, alte documente stabilite de organul fiscal, ce confirmă achitarea accizului) pentru comercializare, prelucrare şi/sau fabricare a unor alte mărfuri supuse accizului, pînă în anul 2005.