LPM1129/2000
ID intern unic:  311541
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 1129
din  07.07.2000
sindicatelor
Publicat : 19.10.2000 în Monitorul Oficial Nr. 130-132     art Nr : 919

   
MODIFICAT
   
LP305 din 22.12.16, MO2-8/06.01.17 art.9
    LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16
    LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16
    LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611; în vigoare 01.01.06
    LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48
    LP240 din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557



Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege reglementează raporturile sociale ce apar în legătură cu realizarea de către cetăţeni a dreptului constituţional de a întemeia şi de a se înscrie în sindicate, stabileşte cadrul juridic al întemeierii lor, garanţiile activităţii, reglementează relaţiile lor cu autorităţile publice, patronii şi cu asociaţiile patronilor.
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
Articolul 1. Noţiuni de bază
În sensul prezentei legi, prin noţiunile de mai jos se înţelege:
    sindicate - asociații din care fac parte, pe principii benevole, persoane fizice unite după interese comune, inclusiv ce ţin de activitatea lor, şi constituite în scopul apărării drepturilor şi intereselor profesionale, economice, de muncă şi sociale colective şi individuale ale membrilor lor;
    [Art.1 noțiunea modificată prin LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
organizaţie sindicală primară - asociaţie benevolă a membrilor de sindicat pe bază de interese comune, care, de regulă, îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi întreprindere, în aceeaşi instituţie, în aceeaşi organizaţie, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, de apartenenţa departamentală sau ramurală;
membru de sindicat - persoană (lucrător, şomer, pensionar, student etc.) care se află la evidenţă într-o organizaţie sindicală primară;
    organ sindical - organ de conducere, constituit în conformitate cu statutul organizaţiei sindicale primare ori al centrului sindical ramural teritorial, interramural teritorial sau în conformitate cu statutul centrului sindical naţional-ramural ori naţional-interramural;
    [Art.1 noțiunea modificată prin
LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
    organizator sindical – conducător al organizaţiei sindicale primare;
    [Art.1 noțiunea în redacția
LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
   
centru sindical ramural teritorial - asociaţie benevolă a organizaţiilor sindicale primare din aceeaşi ramură care acţionează, de regulă, în teritoriul raionului, unităţii teritoriale autonome, municipiului, oraşului;
     [Art.1 noțiunea modificată prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]

centru sindical interramural teritorial - asociaţie benevolă a centrelor sindicale ramurale teritoriale care acţionează, de regulă, în teritoriul raionului, unităţii teritoriale autonome, municipiului, oraşului. Centrelor sindicale interramurale teritoriale se pot afilia şi organizaţiile sindicale primare care nu au structuri teritoriale;
   
[Art.1 noțiunea modificată prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
centru sindical naţional-ramural - asociaţie benevolă a sindicatelor lucrătorilor, de regulă, din aceeaşi ramură;
centru sindical naţional-interramural - asociaţie benevolă a centrelor sindicale naţional-ramurale.
Articolul 2. Legislaţia cu privire la sindicate
(1) Legislaţia cu privire la sindicate este constituită din Constituţie, prezenta lege, alte acte normative, precum şi din actele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) În cazul în care legislaţia ţării cu privire la sindicate vine în contradicţie cu actele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prioritate au reglementările internaţionale.
Articolul 3. Sfera de aplicare a prezentei legi
(1) Drepturile sindicatelor, garanţiile activităţii lor, stabilite prin prezenta lege, se extind asupra organizaţiilor sindicale şi a organelor lor elective de toate nivelurile, prevăzute de statutele sindicatelor, înregistrate în modul stabilit.
(2) Sub incidenţa prezentei legi se află toate întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, de apartenenţa departamentală sau ramurală.
Articolul 4. Particularităţile aplicării prezentei legi în unităţile
                   militare şi în organele afacerilor interne
Prezenta lege se aplică în unităţile militare şi în organele afacerilor interne, ţinîndu-se cont de particularităţile stabilite de actele legislative care determină statutul lor juridic.
Articolul 5. Independenţa sindicatelor
(1) Sindicatele, în activitatea lor, sînt independente faţă de autorităţile publice de toate nivelurile, faţă de partidele politice, de asociaţiile obşteşti, faţă de patroni şi asociaţiile acestora, nu sînt supuse controlului lor şi nu li se subordonează. Este interzis orice amestec de natură să limiteze drepturile sindicatelor sau să împiedice realizarea acestora.
(2) Sindicatele sînt egale în drepturi şi pot să colaboreze cu orice centre sindicale, inclusiv din alte ţări, cu organizaţii sindicale internaţionale, regionale şi cu alte organizaţii similare.
Articolul 6. Interzicerea discriminării după
                   principiul apartenenţei la sindicat
(1) Apartenenţa la sindicat nu implică nici un fel de restricţii ale drepturilor şi libertăţilor omului garantate de Constituţie şi de alte legi, de actele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Se interzice a condiţiona angajarea la lucru, avansarea în serviciu, precum şi concedierea persoanei de apartenenţa la un anumit sindicat, de înscrierea în sau ieşirea din sindicat.
(3) Se interzice influenţarea asupra persoanelor prin ameninţare sau mituire, prin promisiuni (de a îmbunătăţi condiţiile de muncă, de serviciu, de studii etc.), în scopul de a le obliga să renunţe la înscrierea în sindicat, să iasă dintr-un sindicat şi să se înscrie în alt sindicat, să dizolve de sine stătător sindicatul, sau prin alte acţiuni ilegale.
(4) Sindicatele beneficiază de protecţie constituţională, inclusiv judiciară, împotriva acţiunilor discriminatorii, care urmăresc limitarea libertăţii la asociere în sindicate şi activităţii lor, desfăşurate conform statutului.
Capitolul  II
ÎNTEMEIEREA  ŞI  ÎNREGISTRAREA  SINDICATELOR
Articolul 7. Dreptul la asociere în sindicat
(1) Cetăţenii Republicii Moldova, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care se află legal pe teritoriul ei sînt în drept, la propria alegere, de a întemeia şi de a se înscrie în sindicate, în conformitate cu statutele acestora, fără autorizaţia prealabilă a autorităţilor publice.
(2) Persoanele care nu sînt angajate sau care şi-au pierdut locul de muncă, precum şi cele care exercită legal o activitate de muncă în mod individual, se pot organiza în sindicat sau înscrie, la propria alegere, într-un sindicat în conformitate cu statutul acestuia, sau îşi pot păstra apartenenţa la sindicatul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei în care au lucrat.
(3) Cetăţenii Republicii Moldova care se află în afara ţării sînt în drept să fie membri ai sindicatelor existente în Republica Moldova.
Articolul 8. Întemeierea sindicatelor şi structura lor
(1) Baza sindicatelor este organizaţia sindicală primară.
(2) Organizaţia sindicală primară se constituie din iniţiativa a cel puţin   3 persoane, considerate fondatori. Hotărîrea de întemeiere a organizaţiei sindicale primare se adoptă de adunarea constituantă.
(3) Sindicatul se întemeiază benevol, pe bază de interese comune (profesie, ramură etc.), şi activează, de regulă, la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii, denumite în continuare unităţi, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, de apartenenţa departamentală sau ramurală. Patronul (administraţia) nu este în drept să împiedice asocierea persoanelor fizice în sindicat.
(4) Sindicatele se pot asocia în centre sindicale ramurale sau interramurale teritoriale (la nivel de raion, unitate teritorială autonomă, municipiu, oraş), precum şi în centre sindicale naţional-ramurale şi naţional-interramurale sub formă de federaţii, confederaţii.
    [Art.8 al.(4) modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]

(5) Centrele sindicale naţional-ramurale şi naţional-interramurale pot adera la federaţii, confederaţii internaţionale.
   
(6) Modul de constituire a sindicatului, structura lui organizaţională şi funcţionarea se reglementează prin statutul sindicatului.
Articolul 9. Statutul sindicatului
(1) Sindicatul este în drept de sine stătător să-şi elaboreze şi să-şi aprobe statutul şi regulamentele administrative, să-şi stabilească structura şi să-şi aleagă independent reprezentanţii, să-şi formeze aparatul, să-şi desfăşoare activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiuni.
(2) Autorităţilor publice le este interzisă orice intervenţie de natură să limiteze ori să întrerupă exercitarea drepturilor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol.
(3) Statutul sindicatului va cuprinde prevederi cel puţin cu privire la:
a) denumirea şi sediul sindicatului;
   
b) scopurile sindicatului, metodele şi formele de realizare a lor;
   
[Art.9 al.(3), lit.b) modificată prin LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
c) modul în care se dobîndeşte şi încetează calitatea de membru al sindicatului;
d) drepturile şi obligaţiile membrilor de sindicat;
e) cuantumul cotizaţiilor şi modul lor de încasare;
f) denumirea organelor de conducere, modul lor de alegere şi de revocare, durata mandatelor şi atribuţiile lor;
g) condiţiile de deliberare a adunărilor, conferinţelor, congreselor pentru adoptarea statutului, modificarea lui şi adoptarea altor hotărîri;
h) structura organizaţională, modalitatea comasării, aderării, divizării sau dizolvării sindicatului, precum şi a distribuirii, transmiterii ori lichidării patrimoniului lui;
i) modalitatea asocierii în centre sindicale sub formă de federaţii, confederaţii.
(4) Statutul sindicatului nu poate conţine prevederi contrare Constituţiei şi prezentei legi.
Articolul 10. Înregistrarea sindicatului în calitate de
                            persoană juridică
    (1) Organizaţia sindicală primară, centrul sindical ramural teritorial, centrul sindical interramural teritorial, centrul sindical naţional ramural şi centrul sindical naţional interramural obțin statutul de persoană juridică din momentul înregistrării acestora.
   
[Art.10 al.(1) în redacția LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
   
(2) Pentru înregistrarea sindicatului, la Ministerul Justiţiei se prezintă, în termen de o lună de la data aprobării statutului, următoarele documente:
    [Art.10 al.(2) în redacția
LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
   
a) cerere, semnată de conducătorul organului sindical;
    b) statutul în două exemplare semnate de către fondatorii sindicatului;
   
[Art.10 al.(2), lit.b) în redacția LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
   
c) hotărîrea adunării (conferinţei, congresului) privind întemeierea sindicatului.
    (3) Ministerul Justiţiei este obligat să adopte, în termen de o lună de la data prezentării documentelor indicate în alineatul (2) al prezentului articol, decizia de a înregistra sindicatul şi de a elibera certificatul de înregistrare de stat sau de a refuza înregistrarea, argumentînd decizia dată.
    (4) Neînregistrarea sindicatului în termenul stabilit sau refuzul de a înregistra din motive pe care fondatorii le consideră neîntemeiate poate fi atacat instanţa de contencios administrativ competentă în modul prevăzut de legislaţie.
   
[Art.10. (4) modificat prin LP240 din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557]


   
(5) Pentru înregistrarea modificărilor în statut cu privire la alegerea/realegerea conducătorului sindicatului, sindicatul va prezenta Ministerului Justiţiei, în termen de o lună de la data adoptării hotărîrii respective, următoarele documente:
    a) cererea cu privire la înregistrarea alegerii/realegerii conducătorului sindicatului;
    b) procesul-verbal al organului de conducere, potrivit statutului sindicatului, cu privire la alegerea/realegerea conducătorului sindicatului;
    c) copia de pe buletinul de identitate al conducătorului nou-ales.
    [Art.10 al.(5) în redacția LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
   
(6) Modificările şi completările în statutul sindicatului se înregistrează conform aceleiaşi proceduri şi în aceleaşi termene ca şi statutul.
    [Art.10 al.(6) introdus prin LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
Articolul 11. Încetarea, suspendarea, interzicerea activităţii
                          sindicatului
(1) Activitatea sindicatului poate înceta în baza hotărîrii membrilor lui, în modul stabilit de statut.
(2) În cazul în care activitatea sindicatului vine în contradicţie cu Constituţia şi cu prezenta lege, ea poate fi suspendată pe un termen de pînă la 6 luni sau interzisă prin hotărîre a Curţii Supreme de Justiţie, la sesizarea ministrului justiţiei. Interzicerea activităţii sindicatului în baza hotărîrilor altor organe nu se admite.
    
[Art.11 al.(2) modificat prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16]
Capitolul  III
DREPTURILE  DE  BAZĂ  ALE  SINDICATELOR
Articolul 12. Apărarea drepturilor şi intereselor membrilor
                           de sindicat
Sindicatul reprezintă şi apără drepturile şi interesele profesionale, economice, de muncă şi sociale colective şi individuale ale membrilor săi în autorităţile publice de toate nivelurile, în instanţele judecătoreşti, în asociaţiile obşteşti, în faţa patronilor şi asociaţiilor acestora.
Articolul 13. Dreptul de a participa la administrarea
                          treburilor publice
(1) Sindicatele, în condiţiile legii, au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice, la formarea politicii sociale şi economice  a statului, politicii în domeniul muncii.
(2) Sindicatele pot promova reprezentanţii lor în autorităţile publice de toate nivelurile.
Articolul 14. Dreptul de a participa la elaborarea proiectelor
                     de programe social-economice şi de acte juridice
(1) Sindicatele sînt în drept să participe la elaborarea proiectelor de programe privind dezvoltarea social-economică, proiectelor de legi şi de alte acte normative în domeniul remunerării muncii, asigurării sociale, formării preţurilor, ocrotirii sănătăţii, egalităţii de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei şi în alte domenii ce ţin de muncă şi dezvoltarea social-economică. În autorităţile publice, sindicatul îşi realizează acest drept prin organele sale de nivelul respectiv.
   
[Art.14 al.(1) modificat prin LP305 din 22.12.16, MO2-8/06.01.17 art.9]
(2) Autorităţile publice trimit proiectele de programe şi de acte juridice, indicate la alineatul (1) al prezentului articol, organelor sindicale respective, solicitînd, în termen de cel mult 30 de zile, avizele sau propunerile acestora. Neprezentarea avizelor sau propunerilor în termenul indicat se consideră refuz al sindicatului de a-şi exercita dreptul la exprimarea opiniei.
(3) Sindicatele sînt în drept să participe la examinarea de către autorităţile publice a avizelor şi propunerilor lor indicate la alineatul (2) al prezentului articol. În cazul respingerii sau acceptării parţiale a propunerilor sindicatului, autoritatea respectivă îl informează în scris despre aceasta, argumentîndu-şi poziţia.
(4) Sindicatele sînt în drept să-şi exprime public, în mijloacele de informare în masă, poziţia asupra proiectelor de programe şi de acte legislative şi alte acte normative indicate în alineatul (1) al prezentului articol.
Articolul 15. Dreptul la negocieri colective, la încheierea
                           contractelor clective de muncă şi exercitarea
                           controlului asupra executării lor
(1) Sindicatele au dreptul la negocieri colective cu patronii şi asociaţiile lor, cu autorităţile administraţiei publice şi la încheierea contractelor colective de muncă. Conducătorii unităţilor unde nu sînt constituite sindicate şi patronii care împiedică constituirea şi activitatea lor nu pot fi membri ai comisiilor pentru negocieri colective.
(2) Patronii şi asociaţiile lor, autorităţile administraţiei publice sînt obligate să poarte negocieri colective cu sindicatele în probleme de ordin social şi de muncă, precum şi în problemele încheierii contractelor colective de muncă în cazul în care sindicatele înaintează o asemenea propunere.
(3) Modalitatea negocierilor şi încheierii contractelor colective de muncă este reglementată de legislaţie.
(4) Sindicatele exercită controlul asupra realizării contractelor colective de muncă şi au dreptul a cere destituirea funcţionarilor vinovaţi de încălcarea legislaţiei în acest domeniu.
Articolul  16. Apărarea dreptului membrilor de sindicat la muncă
(1) Sindicatele apără dreptul membrilor săi la muncă, dreptul de a dispune liber de aptitudinile lor, de a alege domeniul de activitate şi profesia, dreptul la remunerarea muncii, care ar asigura un nivel de trai decent.
(2) Sindicatele participă la elaborarea politicii de stat privind utilizarea forţei de muncă, propun măsuri de protecţie socială a persoanelor disponibilizate de la unităţi, exercită controlul obştesc asupra respectării legislaţiei cu privire la utilizarea forţei de muncă.
(3) Lichidarea, reorganizarea unităţii sau schimbarea formei de proprietate, întreruperea totală sau parţială a procesului de producţie din iniţiativa patronului, fapte ce conduc la reducerea în masă a locurilor de muncă sau la înrăutăţirea condiţiilor de muncă, pot fi efectuate doar cu condiţia informării, cu cel puţin 3 luni înainte, a sindicatului din ramura respectivă şi iniţierii negocierilor colective în vederea respectării drepturilor şi intereselor lucrătorilor.
(4) Desfacerea, din iniţiativa patronului, a contractului individual de muncă cu lucrătorul membru de sindicat va avea loc în conformitate cu prevederile Codului muncii al Republicii Moldova.
    [Art.10 al.(6) introdus prin LP188 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.659; în vigoare 16.12.16]
Articolul 17. Drepturile în domeniul protecţiei muncii
                     şi protecţiei mediului înconjurător
(1) Sindicatele participă la elaborarea politicii de stat în domeniul protecţiei muncii şi protecţiei mediului înconjurător, la elaborarea programelor de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă a lucrătorilor, efectuează controlul obştesc asupra îndeplinirii la timp a acţiunilor programate în acest domeniu.
(2) Sindicatele participă la elaborarea proiectelor de acte normative privind protecţia muncii, au dreptul să conteste, în modul stabilit, actele normative care lezează interesele salariaţilor.
(3) Sindicatele efectuează controlul obştesc asupra stării protecţiei muncii şi a mediului înconjurător prin intermediul organelor lor elective, inspectoratului tehnic al protecţiei muncii şi împuterniciţilor pentru protecţia muncii, care acţionează în baza regulamentelor aprobate de centrele sindicale corespunzătoare. În acest scop, ele sînt în drept:
a) să viziteze şi să revizuiască nestingherit unităţile şi subunităţile lor, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, pentru a determina corespunderea condiţiilor de muncă cerinţelor de protecţie a muncii;
b) să prezinte patronului (administraţiei) propuneri, obligatorii pentru examinare, cu formularea de sugestii privind eliminarea neajunsurilor depistate;
c) să participe la activitatea comisiilor pentru primirea în exploatare a obiectelor de producţie, la cercetarea accidentelor de muncă;
d) să apere interesele membrilor de sindicat în problemele ce ţin de protecţia muncii, de acordarea înlesnirilor, compensaţiilor şi altor garanţii sociale în legătură cu influenţa asupra celor ce muncesc a factorilor de producţie şi ecologici nocivi.
(4) În cazul depistării la unităţi a încălcării cerinţelor de protecţie a muncii, tăinuirii accidentelor de muncă şi a cazurilor de îmbolnăviri profesionale ori al cercetării neobiective a acestor fapte, sindicatul poate cere conducătorilor acestor unităţi, autorităţilor publice competente luarea măsurilor de neamînat, tragerea persoanelor vinovate la răspundere.
(5) În cazul periclitării vieţii sau sănătăţii lucrătorilor, sindicatul este în drept să ceară întreruperea lucrărilor şi suspendarea deciziilor patronului (administraţiei) contrare legislaţiei cu privire la protecţia muncii. Patronul (administraţia) este obligat să examineze cerinţele sindicatului şi să-l informeze în scris despre decizia luată.
Articolul 18. Dreptul la protecţia socială a lucrătorilor
(1) În scopul protecţiei sociale a lucrătorilor, sindicatele contribuie la dezvoltarea economiei cu orientare socială, participă la elaborarea programelor sociale în vederea îmbunătăţirii ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, creării condiţiilor care să asigure o viaţă decentă şi dezvoltarea liberă a personalităţii, la realizarea măsurilor de protecţie socială a lucrătorilor, participă la determinarea criteriilor de bază ale nivelului de trai, efectuează controlul obştesc al respectării legislaţiei în domeniile menţionate.
(2) Reprezentanţii sindicatelor, în condiţii de paritate cu partenerii sociali, intră în componenţa organului de administrare a bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Sindicatele participă la organizarea tratamentului balneo-sanatorial al salariaţilor, odihnei copiilor şi adulţilor, activităţii şcolilor de educaţie fizică şi sport pentru copii, valorificînd mijloacele proprii, mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat, patronilor, autorităţilor publice şi alte mijloace, în limita alocaţiilor prevăzute în aceste scopuri de legislaţia în vigoare.
Articolul 19. Dreptul la efectuarea controlului obştesc
                      asupra respectării legislaţiei muncii şi locative
Sindicatele efectuează controlul obştesc asupra respectării legislaţiei muncii şi locative în unităţi, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, de subordonarea departamentală sau ramurală, şi sînt în drept să ceară eliminarea neajunsurilor depistate.
Articolul 20. Dreptul la efectuarea controlului obştesc
                     al procesului de privatizare
Sindicatele, în conformitate cu legislaţia, cu contractele colective de muncă şi cu statutele lor, efectuează controlul obştesc asupra respectării actelor normative cu privire la privatizare.
Articolul 21. Participarea la soluţionarea litigiilor individuale
                     de muncă şi a conflictelor colective de muncă
(1) Sindicatele acordă asistenţă juridică membrilor de sindicat, participă, în conformitate cu legislaţia, la soluţionarea litigiilor individuale de muncă.
(2) Sindicatele participă la soluţionarea conflictelor colective de muncă în problemele legate de interesele profesionale, economice, de muncă şi sociale, de încheierea şi îndeplinirea contractelor colective de muncă, de stabilirea unor noi condiţii de muncă şi de trai sau schimbarea celor existente. Drepturile sindicatelor în procesul de soluţionare a unor asemenea conflicte sînt stabilite de legislaţie, de actele normative şi de contractele colective de muncă.
(3) Sindicatele creează, în conformitate cu legislaţia, servicii juridice pentru reprezentarea drepturilor şi intereselor membrilor lor în autorităţile publice, inclusiv în autorităţile judecătoreşti şi în alte autorităţi. Modul de activitate a unor astfel de servicii este determinat în statutele (regulamentele) lor, aprobate de organul sindical respectiv.
Articolul 22. Dreptul la organizarea şi desfăşurarea
                           întrunirilor
(1) În scopul apărării drepturilor membrilor de sindicat şi drepturilor sindicatelor, protejării de samavolnicia patronilor, influenţării asupra autorităţilor publice în vederea promovării unei politici social-economice ce ar corespunde intereselor lucrătorilor, organul sindical, de sine stătător sau la decizia membrilor sindicatului respectiv, organizează şi desfăşoară, în modul stabilit de lege, întruniri: mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni, marşuri, pichetări, greve şi alte acţiuni, folosindu-le drept formă de luptă pentru ameliorarea condiţiilor de muncă, majorarea salariului, reducerea şomajului, întărirea solidarităţii lucrătorilor în lupta pentru drepturile şi interesele lor profesionale, economice, de muncă şi sociale.
(2) Sindicatele pot desfăşura acţiuni comune de solidaritate cu alte organizaţii, asociaţii, precum şi cu centre sindicale din ţară şi cu centre similare de peste hotare.
(3) În scopul apărării drepturilor şi intereselor profesionale, economice, de muncă şi sociale ale membrilor lor, sindicatele folosesc şi alte forme de acţiuni care nu contravin legislaţiei.
Articolul 23. Dreptul la informaţie
(1) Sindicatele sînt în drept să primească gratuit informaţie de la autorităţile administraţiei publice, patroni şi asociaţiile lor în probleme ce ţin de muncă, salariu, şomaj, dezvoltarea social-economică, starea mediului înconjurător, privatizare, asistenţă socială, ocrotirea sănătăţii, spaţiul locativ.
(2) Neprezentarea de către persoanele cu funcţii de răspundere a informaţiei solicitate sau prezentarea unei informaţii neveridice se califică drept împiedicare a activităţii sindicatelor. Persoanele vinovate sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia.
(3) Sindicatele au dreptul să primească, să transmită şi să difuzeze informaţii prin orice mijloc legitim. În calitate de partener social, ele beneficiază gratuit de serviciile organelor de informare în masă de stat, pot organiza sondaje sociologice şi dispune de centre informative.
Articolul 24. Reglementarea raporturilor dintre sindicate,
                          Guvern şi patronat
Raporturile dintre sindicate, Guvern şi patronat în domeniul parteneriatului social se aşează pe principiul egalităţii în drepturi şi se reglementează de Constituţie, de convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii, la care Republica Moldova este parte, de Legea cu privire la Guvern, Legea patronatelor, prezenta lege şi de alte acte normative în acest domeniu.
Capitolul  IV
PATRIMONIUL  SINDICATELOR  ŞI  PROTECŢIA  LUI
Articolul 25. Patrimoniul sindicatelor
(1) Statutul juridic al sindicatului, ca subiect al dreptului de proprietate, este bazat pe normele dreptului internaţional, pe prevederile Constituţiei, Codului civil, legislaţiei cu privire la proprietate, prezentei legi, altor acte normative, precum şi ale statutului sindicatului.
(2) Patrimoniul sindicatelor include: întreprinderi, terenuri, clădiri de producţie şi nelegate de producţie, instalaţii, instituţii balneo-sanatoriale, turistice, sportive şi alte instituţii de întremare, instituţii de culturalizare, ştiinţifice şi de învăţămînt, fond locativ, bănci, tipografii, edituri, valori mobiliare, utilaj, inventar şi alte bunuri.
(3) Sindicatele şi asociaţiile lor au dreptul de proprietate asupra patrimoniului procurat sau creat din contul mijloacelor proprii, mijloacelor întreprinderilor şi organizaţiilor care le aparţin, asupra patrimoniului primit cu titlu gratuit de la întreprinderi, organizaţii, autorităţi publice, organizaţii sindicale, organele sindicale ierarhic superioare, precum şi asupra celui procurat în condiţii ce nu contravin legislaţiei.
(4) Patrimoniul sindicatelor este inviolabil, indivizibil şi nu poate fi naţionalizat, însuşit, înstrăinat sau gestionat de alte persoane, inclusiv de autorităţile publice, fără acordul proprietarului.
(5) Sindicatele şi asociaţiile lor posedă, se folosesc şi dispun de patrimoniul care le aparţine cu drept de proprietate şi de mijloace financiare  pentru asigurarea realizării scopurilor şi sarcinilor statutare.
(6) Sindicatele nu răspund pentru obligaţiile statului, subiecţilor activităţii de întreprinzător, care, la rîndul lor, nu răspund pentru obligaţiile sindicatelor.
(7) Sursele şi modul de formare şi utilizare a mijloacelor şi bunurilor sindicatelor sînt stabilite în statutele lor.
(8) Sindicatele pot desfăşura activitate de întreprinzător în conformitate cu legislaţia şi cu statutele lor.
(9) Raporturile dintre sindicate, dintre asociaţiile sindicale şi întreprinderile acestora referitoare la dreptul de proprietate se bazează pe împuternicirile prevăzute în statutele, regulamentele lor şi/sau în contractele încheiate între ele.
Articolul 26. Subiecţii dreptului de proprietate al sindicatelor
Subiecţi ai dreptului de proprietate al sindicatelor sînt organizaţiile sindicale şi asociaţiile acestora, care au statut de persoană juridică. Persoana fizică membru al organizaţiei sindicale nu are drept de proprietate asupra cotei din patrimoniul sindicatelor.
Articolul 27. Mijloacele băneşti ale sindicatelor
(1) Mijloacele băneşti ale sindicatelor se formează din taxele de înscriere şi cotizaţiile de membru, donaţii, venituri provenite din activitatea legală de întreprinzător.
(2) Sindicatele pot constitui fonduri de solidaritate, de şomaj, de grevă, de asigurare, de pensii, de investiţii, de culturalizare, fonduri pentru învăţămînt şi pregătirea cadrelor şi alte fonduri, necesare pentru soluţionarea sarcinilor statutare.
Articolul 28. Impunerea fiscală
(1) Sindicatele şi asociaţiile lor, instituţiile de culturalizare, de învăţămînt, ştiinţifice, sportive, balneo-sanatoriale, instituţiile de întremare pentru copii şi alte instituţii de întremare ale sindicatelor, fondurile de solidaritate şi fondurile de şomaj constituite de sindicate beneficiază de înlesniri fiscale în conformitate cu legislaţia.
(2) Întreprinderile sindicatelor varsă în buget plăţi în cuantumul şi în modul stabilite de legislaţie.
Articolul 29. Controlul activităţii financiare
(1) Activitatea financiară a sindicatelor, desfăşurată în conformitate cu statutele lor, nu este controlată de autorităţile publice, excepţie făcînd activitatea de întreprinzător.
(2) Activitatea financiară a sindicatelor privind utilizarea mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat este controlată de stat în modul prevăzut de legislaţie. Sindicatele sînt obligate să prezinte Casei Naţionale de Asigurări Sociale, în termenele stabilite, dări de seamă privind utilizarea acestor mijloace.
Articolul 30. Garanţiile dreptului de proprietate al sindicatelor
Dreptul de proprietate al sindicatelor şi al asociaţiilor acestora se asigură şi se garantează de Constituţie şi de alte acte legislative.
Capitolul  V
GARANŢIILE  ACTIVITĂŢII  SINDICATELOR
Articolul 31. Respectarea drepturilor sindicatelor
(1) Autorităţile publice, patronatul, unităţile sînt obligate să respecte drepturile sindicatelor, prevăzute de statutele lor, de legislaţie şi de actele internaţionale.
(2) Statul garantează sindicatelor condiţii favorabile pentru îndeplinirea sarcinilor lor statutare şi împuternicirilor privind realizarea hotărîrilor organelor sindicale de toate nivelurile.
(3) Autorităţile publice, patronii nu sînt în drept să împiedice ori să interzică reprezentanţilor sindicatelor să viziteze unităţile şi subdiviziunile lor în scopul realizării sarcinilor statutare şi împuternicirilor sindicatelor.
Articolul 32. Susţinerea învăţămîntului sindical
(1) Sindicatele, în comun cu partenerii sociali, elaborează şi, prin instituţiile lor de învăţămînt, promovează programe de instruire în probleme ce ţin de raporturile de muncă, negocieri colective etc.
(2) Autorităţile publice şi patronatul acordă instituţiilor de învăţămînt ale sindicatelor ajutorul necesar la pregătirea cadrelor pentru participarea la procesul de negocieri colective în sistemul parteneriatului social.
Articolul 33. Garanţii pentru persoanele alese în organele 
                      sindicale şi neeliberate de la locul de muncă
                            de bază
(1) Persoanele alese în componenţa organelor sindicale de toate nivelurile şi neeliberate de la locul de muncă de bază nu pot fi supuse sancţiunilor disciplinare fără consimţămîntul preliminar al organului ai cărui membri sînt. Conducătorii organizaţiilor sindicale primare (organizatorii sindicali) neeliberaţi de la locul de muncă de bază nu pot fi traşi la răspundere disciplinară fără consimţămîntul preliminar al organului sindical ierarhic superior.
(2) Transferarea la alt lucru a persoanei, alese în componenţa organului sindical şi neeliberate de la locul de muncă de bază, se face cu consimţămîntul organului al cărui membru este, respectîndu-se şi alte prevederi stabilite de legislaţie şi de contractul colectiv de muncă.
(3) Concedierea din iniţiativa administraţiei a persoanei alese în organele sindicale şi neeliberate de la locul de muncă de bază se admite, cu respectarea modului general de concediere, doar cu consimţămîntul preliminar al organului sindical al cărui membru această persoană este. Conducătorii organizaţiei sindicale primare (organizatorii sindicali) neeliberaţi de la locul de muncă de bază nu pot fi concediaţi din iniţiativa administraţiei fără consimţămîntul preliminar al organului sindical ierarhic superior.
(4) Membrilor organelor sindicale elective neeliberaţi de la locul de muncă de bază li se acordă pînă la 4 ore de lucru pe săptămînă pentru a-şi realiza drepturile şi a-şi îndeplini obligaţiile sindicale, păstrîndu-li-se salariul mediu. Durata reală a timpului de lucru pentru îndeplinirea obligaţiilor sindicale poate fi determinată în contractul colectiv de muncă.
(5) Pentru îndeplinirea obligaţiilor obşteşti în interesele membrilor de sindicat, în perioada participării la adunările sindicale, învăţămîntul sindical, seminarele, congresele şi conferinţele convocate de sindicate, participanţii, membrii organelor elective sînt eliberaţi de la locul de muncă de bază, păstrîndu-li-se salariul mediu.
Articolul 34. Garanţii persoanelor alese în organele sindicale
                     şi eliberate de la locul de muncă de bază
(1) Persoanelor eliberate din lucru în urma alegerii în funcţii elective în organele sindicale, după expirarea mandatului, li se acordă funcţia avută anterior, iar în lipsa acesteia - o altă funcţie echivalentă în aceeaşi unitate. Pe perioada de exercitare a funcţiei elective, contractul individual de muncă se suspendă. Cu persoana care deţine funcţia persoanei alese în funcţia electivă se încheie contract individual de muncă pe durata mandatului acesteia.
(2) În cazul în care este imposibil a acorda locul de muncă ocupat anterior sau un loc de muncă echivalent (lichidarea unităţii, reorganizarea ei, reducerea numărului de lucrători), administraţia (iar în cazul lichidării unităţii - succesorul de drept) plăteşte persoanelor indicate la alineatul (1) al prezentului articol o indemnizaţie de concediere egală cu 6 salarii medii lunare.
(3) Persoanele eliberate din funcţie în legătură cu alegerea lor în componenţa organelor sindicale ale unităţii dispun de aceleaşi drepturi şi înlesniri ca şi ceilalţi membri ai colectivului respectiv.
(4) Concedierea din iniţiativa administraţiei a persoanelor care au fost alese în componenţa organelor sindicale nu se admite timp de un an după expirarea atribuţiilor elective, cu excepţia cazurilor de lichidare totală a unităţii sau comiterii de către persoana respectivă a unor acţiuni culpabile, pentru care legislaţia prevede posibilitatea concedierii. În asemenea cazuri, concedierea se efectuează în mod obişnuit.
(5) În contractele colective de muncă şi statutele sindicatelor pot fi prevăzute şi alte garanţii (înlesniri) pentru lucrătorii sindicali electivi şi alţi lucrători sindicali titulari.
Articolul 35. Obligaţiile unităţilor privind asigurarea
                     condiţiilor pentru activitatea sindicatelor
(1) Patronul (administraţia) are obligaţia să acorde gratuit sindicatului respectiv încăperi cu tot inventarul, cu încălzire, iluminare, cu servicii de dereticare şi pază necesare activităţii acestuia.
(2) Patronul (administraţia) pune gratuit la dispoziţia sindicatului respectiv, potrivit contractului colectiv de muncă, mijloace de transport şi mijloace de telecomunicaţii pentru îndeplinirea obligaţiilor obşteşti.
(3) Clădirile, încăperile, amenajările şi alte obiecte de menire social-culturală, bazele de odihnă, taberele de întremare pentru copii şi adolescenţi, aflate la balanţa unităţilor sau arendate de ele, se pun gratuit la dispoziţia sindicatelor pentru organizarea odihnei, desfăşurarea activităţii cultural-educative, de cultură fizică şi întremare a membrilor colectivului şi familiilor lor conform contractului colectiv de muncă.
(4) Întreţinerea gospodărească, inclusiv reparaţia, încălzirea, iluminarea, serviciile de dereticare şi pază, dotarea clădirilor, încăperilor, amenajărilor şi a celorlalte obiecte, indicate în alineatul (3) al prezentului articol, se fac din contul patronului şi din alte surse prevăzute de legislaţie.
(5) Patronul (administraţia), de comun acord cu sindicatele, prevede în  planul de afaceri sau în devizul de cheltuieli mijloace în mărime de cel mult 0,15%  din fondul de salarii pentru utilizarea  lor, în scopurile stabilite  în contractul colectiv de muncă.
   
[Art.35 al.(5) în redacţia LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611; în vigoare 01.01.06]
(6) Patronul (administraţia) efectuează fără plată, în modul stabilit, colectarea cotizaţiilor de membru al sindicatului şi le transferă lunar pe contul de decontare al organului sindical respectiv.
(7) Alte măsuri pentru asigurarea activităţii sindicatelor se reglementează în contractul colectiv de muncă şi nu trebuie să diminueze eficienţa funcţionării unităţii.
Articolul 36. Garanţii pentru membrii de sindicat
Membrii de sindicat au drepturile şi obligaţiile prevăzute în Constituţie, în prezenta lege, în alte acte normative, în statutul sindicatului şi în contractul colectiv de muncă, realizarea căruia este garantată.
Capitolul  VI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA  LEGISLAŢIEI
CU PRIVIRE LA SINDICATE ŞI  A STATUTELOR LOR
Articolul 37. Răspunderea persoanelor cu funcţii de
                            răspundere din autorităţile publice, patronat
                           şi sindicate
(1) Pentru încălcarea prezentei legi, a celorlalte acte normative privind sindicatele, a statutelor sindicatelor sau aplicarea legislaţiei în măsură să împiedice realizarea garanţiilor stabilite în activitatea sindicatelor, persoanele cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice, patronatului şi sindicatelor răspund în conformitate cu legislaţia.
(2) Persoanele culpabile de împiedicarea activităţii legale a sindicatelor poartă răspundere disciplinară, materială, administrativă, penală, în conformitate cu legislaţia.
Articolul 38. Modul de examinare a plîngerilor
(1) Plîngerile cu privire la încălcările prevederilor prezentei legi, ale altor acte normative cu privire la sindicate, ale statutelor sindicatelor se examinează de instanţele judecătoreşti. Plîngerile se înaintează de către organele sindicale respective şi de alte organe de supraveghere şi control asupra respectării legislaţiei muncii.
(2) Hotărîrile, încheierile şi sentinţele instanţelor judecătoreşti adoptate pe marginea acestor plîngeri pot fi atacate în conformitate cu legislaţia.
(3) Plîngerile asupra hotărîrilor (actelor) organelor sindicale şi asupra acţiunilor lucrătorilor (activiştilor) sindicali se examinează în conformitate cu  legislaţia şi cu statutele sindicatelor.
Capitolul  VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 39
(1) Sindicatele, înregistrate în modul stabilit pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu se supun reînregistrării.
(2) Guvernul, în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri cu privire la aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru ratificarea Legii U.R.S.S.  nr.478-XII din 31 ianuarie 1991 cu privire la sindicate, la drepturile şi garanţiile activităţii lor.

PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI                                     Dumitru DIACOV

Chişinău, 7 iulie 2000.
Nr. 1129-XIV.