LPM1530/1993*
ID intern unic:  333558
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 1530
din  22.06.1993
privind ocrotirea monumentelor*
Publicat : 02.02.2010 în Monitorul Oficial Nr. 15-17     art Nr : 23
    MODIFICAT
   
LP62 din 04.04.13, MO91/20.04.13 art.288
   
LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330
    LP162 din 22.07.11, MO170-175/14.10.11 art.498
    LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443

    NOTĂ:
    În cuprinsul Legii nr. 1530-XII din 22 iunie 1993 privind ocrotirea  monumentelor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 15–17, art. 23), sintagmele „Ministerul Culturii şi Turismului”, „Ministerul Arhitecturii şi Construcţiilor” şi „Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurător şi Resursele Naturale” se substituie, respectiv, prin  sintagmele „Ministerul Culturii”, „Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale” şi „Ministerul Mediului” prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443

    _________________________________________
    * Publicată în Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1994, nr.1, art.3.
    ** Denumite în cele ce urmează organe de stat pentru ocrotirea monumentelor.
    ___________________________________________
* * *
    Notă: În cuprinsul legii, cuvintele „Ministerul Culturii” se înlocuiesc cu cuvintele „Ministerul Culturii şi Turismului” conform Legii  nr.211-XVI din 29.07.2005,  în vigoare din 07.10.2005.
    Notă: În cuprinsul legii, cuvintele „judeţ”,  „judeţene” şi  „Ministerul Culturii şi Cultelor” se înlocuiesc cu cuvintele „raion”,  „raionale” şi „Ministerul Culturii” conform Legii nr.482-XV din 04.12.2003, în vigoare din 01.01.2004.
    Notă: Vezi Hotărirea Parlamentului nr.1531-XII din 22.06.1993 pentru punerea în aplicare a Legii privind ocrotirea monumentelor.


    Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Art.1. – (1) Monumente sînt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale, şi care sînt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat (denumit în cele ce urmează Registrul monumentelor).
    (2) Toate monumentele situate pe teritoriul Republicii Moldova fac parte din patrimoniul ei cultural şi natural şi se află sub protecţia statului.
    (3) Monumente care fac parte din patrimoniul cultural sînt considerate:
    a) operele de arhitectură, sculptură sau pictură monumentală, elementele sau structurile cu caracter arheologic, inscripţii, grote şi grupuri de elemente care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;
    b) ansamblurile: grupuri de construcţii izolate sau grupate, inclusiv zone construite, care, datorită arhitecturii, unităţii şi integrităţii lor în peisaj, au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific;
    [Art.1 al.(3), lit.b) modificată prin LP62 din 04.04.13, MO91/20.04.13 art.288]
    c) siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din conjugarea acţiunilor omului, precum şi zonele incluzînd terenurile arheologice care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, estetic, etnografic sau antropologic.
    (4) Monumente care fac parte din patrimoniul natural sînt considerate:
    a) formaţiunile fizice şi biologice care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere estetic sau ştiinţific;
    b) formaţiunile geologice şi fiziografice şi zonele constituind habitatul speciilor animale şi vegetale ameninţate de dispariţie, care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere ştiinţific sau al conservării;
    c) siturile naturale sau zonele naturale care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al frumuseţii naturale.
    Art.2. – (1) Monumentele reprezintă bunuri imobile şi mobile. Monumente sub formă de bunuri imobile pot fi obiecte aparte ori ansambluri de obiecte.
    (2) Monumente aparte sub formă de bunuri imobile se consideră: obiectele naturale cu valoare geologică, biologică, zoologică, antropologică, arheologică, etnografică istorică, clădiri, construcţii, monumente în cimitire, opere de artă monumentală şi de arhitectură, tumuli, stele de piatră, morminte antice izolate, fortificaţii, drumuri antice, poduri străvechi şi apeducte medievale.
    (3) Ansambluri de monumente sub formă de bunuri imobile se consideră: teritorii şi landşafturi naturale, ansambluri şi situri arheologice care cuprind cetăţui de pămînt, aşezări nefortificate (grădişti, aşezări antice, staţiuni ale omului primitiv, grote, peşteri, grupuri tumulare, necropole, straturi cu valoare arheologică), ansambluri de monumente cu valoare istorică, arheologică sau memorială (memoriale, cimitire) care cuprind obiecte antropologice, valuri de pămînt, stele de piatră, morminte antice izolate, şanţuri antice de apărare, obiecte etnografice, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură urbană şi rurală (oraşe, centre orăşeneşti, cartiere, pieţe, străzi, cetăţi, ansambluri monastice, curţi boiereşti, parcuri, landşafturi naturale cu obiecte de arhitectură).
    (4) Monumente sub formă de bunuri mobile se consideră: obiectele naturale cu valoare geologică, biologică, zoologică, antropologică, obiecte cu valoare numismatică (monede izolate, tezaure de monede şi de obiecte antice), etnografică, arheologică (unelte de muncă, obiecte de uz casnic, arme, podoabe şi alte piese cu valoare istorică), materiale epigrafice, relicte, obiecte cu caracter memorial, monumente ale ştiinţei şi tehnicii, opere de artă (pictură, sculptură, grafică, obiecte de artă decorativă şi aplicată), de anticariat, precum şi monumente documentare (acte ori documente scrise de mînă sau dactilografiate, materiale cartografice, fotografii, filme, discuri, înregistrări audio sau video), cărţi (manuscripte, incunabule), ediţii vechi şi rare.
    (5) Baza păstrării fenomenelor orale, sonore şi spectaculoase o constituie fixarea lor documentară, inclusiv înregistrarea audio şi video, transformarea lor în obiecte protejate ca monumente de cultură.
    (6) Monumente pot fi obiectele ce s-au păstrat bine în întregime, în stare fragmentară ori în stare de ruină.
    Art.3. – La atestarea statutului de monument sînt interzise discriminările după criteriul cronologic, etnic, confesional sau de altă natură. Valoarea estetică, funcţională sau materială a monumentului este subsidiară faţă de calitatea de mărturie istorică.
    Art.4. – (1) Registrul monumentelor se constituie pe baza investigaţiilor pluridisciplinare, efectuate de Ministerul Culturii şi de instituţiile subordonate acestui minister, Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, de Ministerul Mediului, Serviciul de Stat de Arhivă**, Academia de Ştiinţe, instituţiile de învăţămînt superior, de fundaţiile obşteşti, savanţi, lucrători de muzeu şi bibliotecă, persoane particulare.
    (2) Registrul monumentelor este precizat, avizat şi propus spre aprobare Parlamentului de Ministerul Culturii.
    Art.5. – Registrele de inventar, registrele pentru achiziţii şi borderoul de inventar pe baza cărora este constituit Registrul monumentelor se păstrează la Serviciul de Stat de Arhivă, în muzeele republicii, în secţiile de cărţi rare ale Bibliotecii Naţionale, ale bibliotecilor Academiei de Ştiinţe, Universităţii de Stat din Moldova.
    Art.6. – Hotărîrile organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.
    Art.7. – (1) Condiţia exercitării dreptului de proprietate asupra monumentelor, inclusiv restricţiile stabilite prin prezenta lege, sînt obligatorii şi se extind asupra tuturor subiecţilor dreptului de proprietate, indiferent de tipul de proprietate şi de titlul juridic al deţinătorului.
    (2) Dreptul de a dispune de monumente de stat sub formă de bunuri imobile este exercitat de Parlament, de consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale.
    (3) Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub formă de bunuri mobile este exercitat de Guvern, preşedinţii raioanelor şi primari.
    (4) Consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale dispun de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile ce se află pe teritoriul raionului, municipiului, oraşului sau comunei.
    (5) Preşedinţii raioanelor şi primarii dispun de monumentele de stat sub formă de bunuri mobile ce se află pe teritoriul raionului, municipiului, oraşului sau comunei.
    (6) Dreptul de a dispune de monumentele ce constituie proprietate privată este exercitat de proprietar.
    (7) Monumentele care nu au proprietar sau al căror proprietar nu este cunoscut trec în proprietatea statului în modul stabilit de lege.
    [Art.7 modificat prin LP482-XV din 04.12.2003, în vigoare din 01.01.2004]
    Art.8. – Organele de stat şi persoanele indicate la alineatele (2), (3), (4), (5) şi (6) ale articolului 7 pot transmite monumentele de care dispun în posesiune, folosinţă ori pentru păstrare temporară instituţiilor şi organizaţiilor de stat sau obşteşti (acordînd prioritate muzeelor, arhivelor, bibliotecilor şi altor instituţii specializate), precum şi persoanelor particulare.
    Art.9. – (1) Monumentele ce sînt în proprietate privată pot fi vîndute, donate sau înstrăinate cu notificarea obligatorie a organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor. La cumpărarea-vînzarea monumentelor, statul are dreptul de preemţiune.
    (2) Tranzacţiile în privinţa monumentelor încheiate cu încălcarea prevederilor stabilite la alineatul (1) se consideră nule şi atrag după sine răspunderea prevăzută de Codul civil.
Capitolul II
OCROTIREA MONUMENTELOR
    Art.10. – (1) Ocrotirea monumentelor de către stat cuprinde prevederea şi asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare; extinderea bazei materiale; folosinţa şi accesibilitatea monumentelor pentru diverse investigaţii în procesul de instruire şi propagare. Ocrotirea de către stat este exercitată de Parlament, de Guvern, de consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale, de preşedinţii raioanelor şi de primari.
    (2) Ocrotirea monumentelor documentare se face în baza Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.
    [Art.10 modificat prin LP482-XV din 04.12.03, în vigoare din 01.01.2004]
    Art.11. – (1) De competenţa Parlamentului ţin: politica de stat în domeniul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi restaurării monumentelor ce constituie patrimoniul cultural şi natural; aprobarea Registrului monumentelor; aprobarea programului de stat privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor; finanţarea acestui program şi acordarea de subvenţii nerambursabile de la bugetul de stat.
    (2) De competenţa Guvernului ţin: întocmirea Registrului monumentelor; întocmirea programului de stat privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor; finanţarea acestui program de la bugetul de stat.
    (3) De competenţa consiliilor raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale ţin: întocmirea Registrului monumentelor de importanţă locală; întocmirea programelor privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor de importanţă locală, finanţarea acestor programe şi acordarea de subvenţii nerambursabile de la bugetele locale.
    Art.12. – (1) În scopul de a preveni deteriorarea monumentelor indicate la alineatul (3) al articolului 2, organele de stat pentru ocrotirea monumentelor, de comun acord cu Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, Academia de Ştiinţe, întocmesc lista zonelor de protecţie ale monumentelor şi o propun spre confirmare Guvernului.
    (2) Ministerul Culturii elaborează Regulamentul privind intervenţia în zonele de protecţie ale monumentelor şi folosinţa lor.
    (3) Zonele de protecţie se stabilesc pe baza unor investigaţii şi avize concludente şi amplu documentate, confirmate de organele de stat pentru ocrotirea monumentelor.
    (4) Avizele asupra zonelor de protecţie ale monumentelor sînt luate în mod obligatoriu în considerare la întocmirea planului general de construcţii urbane şi rurale.
    Art.13. – În vederea menţinerii integrităţii monumentelor, deţinătorii lor cu orice titlu juridic sînt obligaţi: să ia măsuri ce asigură protecţia şi paza monumentelor prin punere în adăpost şi supraveghere a lor, să respecte contractele de folosinţă şi Regulamentul privind intervenţia în zonele de protecţie ale monumentelor şi folosinţa lor. Răspunderea pentru protecţia monumentelor care   nu au fost transmise în posesiune, folosinţă ori pentru păstrare instituţiilor specializate revine organelor de autoadministrare locală.
    Art.14. – Deţinătorii cu orice titlu juridic ce posedă, folosesc sau păstrează monumente cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la evidenţă sau înscrise în Registrul monumentelor sînt obligaţi să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce se include în actele de proprietate, de cumpărare-vînzare sau de închiriere.
    Art.15. – Controlul asupra măsurilor de protecţie a monumentelor, soluţionarea problemelor ce ţin de măsurile respective revin Guvernului, preşedinţilor raioanelor şi primarilor.
    [Art.15 modificat prin LP482-XV din 04.12.2003, în vigoare din 01.01.2004]
    Art. 16. – (1) În scopul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi restaurării monumentelor pe principii ştiinţifice, organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sînt obligate să înfiinţeze consilii ştiinţifice şi comisii, să consulte specialişti (jurişti, lucrători de muzeu, restauratori), luînd în considerare la întocmirea Registrului monumentelor, precum şi la înscrierea monumentelor în acest registru, avizele corespunzătoare.
    (2) Metodologiile, normativele şi reglementările din domeniul ocrotirii monumentelor, proiectele de intervenţii la monumentele de istorie, artă şi arhitectură şi în zonele lor de protecţie, în zonele construite cu statut de monument sînt aprobate conform etapelor de execuţie (schiţă de proiect şi  proiect de execuţie) de către Ministerul Culturii în baza avizului Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice (în continuare – Consiliu).
    (3) Consiliul este un organism de specialitate care reprezintă autoritatea ştiinţifico-metodică în domeniul ocrotirii de stat a monumentelor istorice şi activează pe lîngă Ministerul Culturii în baza unui regulament aprobat de Guvern.
    (4) Consiliul este format din persoane cu experienţă profesională în domeniul ocrotirii monumentelor istorice (specialişti şi experţi autorizaţi) din organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale cu preocupări statutare în domeniu, numite pe o perioadă stabilită prin ordinul ministrului culturii, la propunerea direcţiei de specialitate a ministerului.
    (5) Retribuirea membrilor Consiliului se efectuează în conformitate cu actele normative în vigoare, în limitele mijloacelor prevăzute în bugetul de stat pentru Ministerul Culturii.
    [Art.16 în redacţia LP62 din 04.04.13, MO91/20.04.13 art.288]
   
Art. 161. – (1) Inspectarea pe teren a monumentelor de istorie, artă şi arhitectură şi a zonelor lor de protecţie, precum şi controlul/supravegherea respectării legislaţiei în domeniul ocrotirii monumentelor sînt asigurate de către Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor.
    (2) Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor este o instituţie specializată, subordonată Ministerului Culturii, care activează în baza unui regulament aprobat de Guvern şi este finanţată din bugetul de stat în limita fondurilor stabilite.
    [Art.161 introdus prin LP62 din 04.04.13, MO91/20.04.13 art.288]
Capitolul III
EVIDENŢA, STUDIEREA ŞI PUNEREA ÎN VALOARE
A MONUMENTELOR
    Art.17. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor controlează efectuarea lucrărilor de evidenţă, studiere şi punere în valoare a monumentelor.
    Art.18. – (1) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor decid atribuirea sau pierderea calităţii de monument.
    (2) Registrul monumentelor se reactualizează pe bază de liste adiţionale la un interval de trei ani.
    (3) Listele adiţionale se întocmesc în baza studiilor de inventariere a fondului muzeistic, arheologic, arhitectural, urbanistic, etnografic, de artă plastică şi memorial, ţinîndu-se cont de avizele şi propunerile instituţiilor specializate, indicate la articolul 4, ale altor instituţii sau ale persoanelor particulare. Datele se centralizează, se verifică şi se prelucrează de Ministerul Culturii.
    Art.19. – (1) În scopul prevenirii deteriorărilor, obiectele propuse pentru a li se atribui calitatea de monument sînt protejate de prezenta lege, începînd cu data elaborării actelor în care se preconizează calitatea de monument. Ministerul Culturii aduce acest fapt la cunoştinţa organelor de autoadministrare locală, pe al căror teritoriu se află monumentele, ori a deţinătorului cu orice titlu juridic.
    (2) În cazul în care deţinătorul obiectului propus pentru a i se atribui calitatea de monument refuză acceptarea acestui statut, organele de stat pentru ocrotirea monumentelor înaintează Parlamentului sau Guvernului propunerea în vederea răscumpărării de către stat a acestui obiect.
    Art.20. – Persoanele fizice sau juridice care, în cursul lucrărilor de orice natură pe teren, descoperă vestigii arheologice cărora li se poate atribui calitatea de monument sînt obligate să sisteze lucrările şi să informeze despre aceasta în scris, în termen de 48 de ore, organul de  autoadministrare locală pe al cărui teritoriu se află vestigiile, precum şi Ministerul Culturii, în vederea protejării şi conservării.
    Art.21. – Expediţiile ce au scopul de a descoperi, a colecta şi a propune pentru înregistrare monumente necunoscute ale patrimoniului cultural al Republicii Moldova sînt sancţionate de Ministerul Culturii, iar expediţiile arheologice – şi de Academia de Ştiinţe.
    Art.22. – Statul încurajează activitatea fundaţiilor obşteşti şi a persoanelor particulare care îşi propun punerea în valoarea şi folosirea monumentelor şi zonelor lor de protecţie.
Capitolul IV
CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA
MONUMENTELOR
    Art.23. – (1) Conservarea şi restaurarea monumentelor se întemeiază pe principii şi norme ştiinţifice universal acceptate.
    (2) Conservarea monumentelor este prioritară lucrărilor de restaurare sau construcţie.
    (3) Restaurarea prin reparaţii şi lucrări adecvate de conservare prevede mai întîi măsurile ce ar stăvili avarierea şi ruinarea, păstrarea structurilor originale ale monumentelor fără a ştirbi valoarea lor istorică, artistică sau ştiinţifică.
    Art.24. – Lucrările de conservare şi restaurare se execută conform normelor şi prescripţiilor adoptate de Ministerul Culturii.
    Art.25. – (1) Lucrările de conservare şi restaurare se execută conform documentaţiei tehnice, întocmite pe baza studiilor pluridisciplinare şi a avizului organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor.
    (2) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sînt obligate să preîntîmpine deteriorarea monumentelor, asigurînd efectuarea imediată a lucrărilor de conservare şi restaurare.
    Art.26. – Lucrările de conservare şi restaurare se execută de persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, specializate în domeniul de referinţă.
    [Art.26 modificat prin LP162 din 22.07.11, MO170-175/14.10.11 art.498]
    Art.27. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor desemnează împuterniciţi speciali, unicii cu drept de a supraveghea şi a controla lucrările de conservare şi restaurare, precum şi de a le întrerupe în cazul nerespectării prevederilor legii.
    Art.28. – Academia de Ştiinţe, prin institutele de profil, stabileşte condiţiile de realizare a săpăturilor arheologice şi de conservare a monumentelor istorice descoperite.
    Art.29. – (1) Prelevarea, înlocuirea cu replici şi machete în vederea conservării, precum şi utilizarea în orice fel a unor componente ale monumentelor, descoperite în timpul săpăturilor arheologice, aflate la suprafaţă şi în mediul acvatic, se fac pe baza deciziei organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor şi a Academiei de Ştiinţe.
    (2) Restaurarea, reconstruirea monumentelor în scopul expunerii lor se efectuează conform unor programe de stat elaborate de specialişti în domeniul de referinţă şi aprobate de Guvern.
    Art.30. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sînt obligate să cerceteze sistematic starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate pentru lucrările de restaurare şi de conservare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi documentară a lucrărilor.
    Art.31. – (1) În calitate de beneficiari ai lucrărilor de conservare, restaurare sau reparaţie pot fi proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu juridic ai monumentelor.
    (2) Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor se prezintă în calitate de beneficiari ai lucrărilor de conservare, restaurare sau reparaţie prin împuterniciţii lor, acordînd deţinătorilor de monumente ajutor cu specialişti, precum şi cu materiale şi ajutor financiar.
    Art.32. – Proprietarii sau deţinătorii de terenuri pe care se află monumente istorice sînt obligaţi să le pună la dispoziţia savanţilor pentru a fi studiate.
    Art.33. – Organele de stat şi instituţiile la a căror comandă se efectuează lucrări de conservare şi restaurare achită cheltuielile numai după aprobarea de către Ministerul Culturii a documentelor respective. Cheltuielile pentru corectarea inexactităţilor sau erorilor comise în procesul de restaurare sînt suportate de executanţi.
    Art.34. – Subiectul responsabil de integritatea monumentului în timpul lucrărilor de restaurare este indicat în contractul dintre deţinător şi executantul lucrărilor. În contract se prevăd acţiunile de precauţie, precum şi gradul de accesibilitate a monumentului în timpul lucrărilor. La contract se anexează procesul-verbal sau avizul privind starea tehnică a monumentului la data începerii lucrărilor.
Capitolul V
FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE OCROTIRE
A MONUMENTELOR
    Art.35. – Finanţarea activităţii privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor se asigură de la bugetul de stat prin Ministerul Culturii, de la bugetele locale, din contul plăţilor pentru arendă, inclusiv din chiria pentru terenul din zonele de protecţie ale monumentelor, din defalcările din beneficiul de pe turism, din venitul întreprinderilor, care stingheresc ocrotirea monumentelor, din beneficiul organelor asigurării de stat, în conformitate cu acordurile încheiate, din veniturile şi donaţiile organizaţiilor care, pe baza statutului lor, ocrotesc monumentele, din fondurile şi donaţiile unor persoane fizice şi juridice, precum şi din alte surse legale.
    Art.36. – În sprijinirea activităţii orientate spre evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea, protejarea, conservarea şi restaurarea monumentelor se permite cumpărarea-vînzarea monumentelor în graniţele Republicii Moldova, editarea cărţilor poştale, calendarelor, timbrelor, organizarea turismului. Veniturile provenite din aceste activităţi se depun pe conturile speciale ale Guvernului, ale organelor de autoadministrare locală şi, după caz, pe conturile pentru ocrotirea monumentelor ale fundaţiilor obşteşti.
    Art.37. – Monumentele se dau în arendă prin contract de arendă. Deţinătorul cu orice titlu juridic al monumentului este obligat să informeze organele de stat pentru ocrotirea monumentelor despre schimbarea statutului şi starea monumentului.
    Art.38. – Plata pentru arenda monumentelor, inclusiv pentru arenda terenului din zonele lor de protecţie ce se află în proprietate de stat, precum şi defalcările din beneficiul de pe turism se depun pe conturile speciale ale Guvernului ori ale organelor de administrare locală. Plata pentru arenda monumentelor, inclusiv pentru arenda terenului din zonele lor de protecţie de către persoanele fizice şi juridice nerezidente poate fi efectuată şi în valută străină pe aceleaşi conturi. Mărimea plăţii pentru arendă se stabileşte în acord cu normele internaţionale.
    [Art.38 modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    Art.39. – Proprietarii monumentelor sub formă de bunuri imobile sînt obligaţi să încheie contracte de asigurare, în care se indică valoarea monumentelor şi a terenului din zonele lor de protecţie, stabilită de experţi.
    Art.40. – În cazuri excepţionale, cînd demolarea monumentului este inevitabilă (scindări de ordin fizic sau tehnic, deteriorări din cauza cataclismelor), acesta se conservează, cheltuielile făcîndu-se din contul organizaţiei interesate în demolare.
    [Art.41 exclus prin LP177-XVI din 20.07.2007, în vigoare din 10.08.2007]
    Art.42. – Consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi de nivelul al doilea prevăd în bugetele anuale sumele necesare pentru lucrările de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor situate în teritoriile lor, în baza propunerilor Ministerului Culturii şi Turismului.
    [Art.42 modificat prin LP482-XV din 04.12.2003, în vigoare din 01.01.2004]
    [Art.43 exclus prin LP177-XVI din 20.07.2007, în vigoare din 10.08.2007]
    [Art.44 exclus prin LP523-XV din 11.10.2001]
    [Art.44 modificat prin LP439-XV din 27.07.2001]
    [Art.44 completat prin LP493-XIV din 09.07.1999]
    [Art.44 completat prin LP1592-XII din 27.02.1998]
    [Art.45 exclus prin LP523-XV din 11.10.2001]
    [Art.45 completat prin LP1592-XII din 27.02.1998]
Capitolul VI
SCOATEREA ŞI ADUCEREA MONUMENTELOR
    Art.46. – Scoaterea monumentelor peste hotarele Republicii Moldova se interzice. Excepţii se admit în cazul bunurilor imobile, cu avizul Parlamentului, în baza propunerilor Ministerului Culturii şi Turismului; în cazul bunurilor mobile – cu avizul Guvernului.
    Art.47. – Scoaterea temporară a monumentelor peste hotarele republicii în scopul de a întreţine relaţii internaţionale în domeniul Culturii şi Turismului se admite în condiţiile stabilite de organele de stat pentru ocrotirea monumentelor în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Art.48. – Monumentele aduse temporar în republică ce se află în proprietatea statelor străine, organizaţiilor obşteşti şi cetăţenilor străini sînt protejate de stat în condiţiile prezentei legi şi ale contractelor respective şi pot fi scoase din ea la dorinţa proprietarilor în baza certificatului care atestă aducerea lor.
Capitolul VII
ACTIVITATEA FUNDAŢIILOR OBŞTEŞTI
    Art.49. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor susţin activitatea fundaţiilor obşteşti privind evidenţa, studierea, punerea în valoare, salvarea, protejarea conservarea, restaurarea şi propagarea monumentelor (participarea nemijlocită a membrilor fundaţiilor la această activitate, atragerea de către aceştia a ajutorului financiar sub formă de donaţii de la întreprinderi, organizaţii şi persoane particulare).
    Art.50. – Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor au dreptul să ofere fundaţiilor obşteşti informaţia solicitată despre monumente, despre programele de conservare, restaurare sau reparaţie a monumentelor. La rîndul lor, fundaţiile obşteşti pot participa la elaborarea programelor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor.
    Art.51. – (1) Fundaţiile obşteşti care, în baza statutului lor, ocrotesc monumentele se bucură de dreptul de a exercita controlul obştesc asupra protecţiei şi punerii în valoare a monumentelor, precum şi asupra elaborării şi realizării programelor de construcţie şi reconstrucţie în zonele de protecţie ale monumentelor înscrise în Registrul monumentelor.
    (2) Fundaţiile obşteşti au dreptul: să ceară întreruperea lucrărilor de conservare, restaurare sau reparaţie dacă acestea periclitează integritatea monumentului ori ştirbesc valoarea lui estetică, artistică şi istorică, intervenind la organele de stat pentru ocrotirea monumentelor cu propuneri, probe şi avize documentare; să abordeze problema intentării unui proces penal, precum şi să fie reclamant în caz de încălcare flagrantă a prezentei legi; să atace deciziile organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor şi organelor locale executive şi de control şi să facă interpelări în Parlament şi Guvern.
    (3) Fundaţiile obşteşti, în scopul propagării monumentelor şi facilitării finanţării lucrărilor de protejare a monumentelor, pot crea întreprinderi şi ateliere de conservare, restaurare şi reparaţie a monumentelor, organiza rute turistice, expoziţii, deschide magazine, edita tipărituri.
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI
    Art.52. – Organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, asociaţiile, persoanele cu funcţii de răspundere, cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care nu respectă prevederile prezentei legi poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Art.53. – (1) Persoanele fizice şi juridice care au pricinuit daune unui monument sau zonei de protecţie a acestuia vor readuce la starea iniţială monumentul şi zona de protecţie, iar dacă acest lucru este imposibil, vor acoperi pagubele în modul stabilit de lege.
    (2) Persoanele cu funcţii de răspundere şi alţi lucrători din vina cărora persoanele juridice au suportat cheltuieli legate de acoperirea pagubelor menţionate la alineatul (1) poartă răspundere materială în modul stabilit de lege.
    (3) Beneficiul obţinut în urma folosirii ilicite a monumentelor este perceput în mod incontestabil de organele fiscale.
    Art.54. – Mărimea amenzii şi altor sancţiuni pecuniare, precum şi suma despăgubirilor se stabilesc de instanţa de judecată şi de alte organe competente, pornindu-se de la măsura în care este avariat sau distrus monumentul, conform evaluării efectuate de direcţiile respective ale Ministerului Culturii. Deţinătorului cu orice titlu juridic ce s-a făcut vinovat de degradarea monumentului i se retrage dreptul de posesiune, de proprietate ori de folosinţă a lui în condiţiile stabilite de legislaţie.
    Art.55. – (1) Responsabil, în caz de nimicire, pierdere, vînzare fără avizare, tărăgănare a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a monumentelor, este Ministerul Culturii, precum şi deţinătorii.
    (2) Serviciul de Stat de Arhivă este responsabil de evidenţa, integritatea şi utilizarea monumentelor documentare ce se află în păstrare la stat, precum şi de evidenţa monumentelor documentare ce se află în proprietatea organizaţiilor obşteşti sau a persoanelor particulare.
    (3) Responsabil de integritatea şi utilizarea monumentelor documentare ce se află în proprietatea organizaţiilor obşteşti sau a persoanelor particulare este deţinătorul.
    (4) Ministerul Mediului poartă răspundere pentru ocrotirea monumentelor patrimoniului natural al Republicii Moldova menţionate la alineatele (2) şi (3) ale articolului 2.
    Art.56. – Amenzile aplicate pe cale administrativă sau penală, alte sancţiuni pecuniare percepute de organele competente pentru încălcarea prezentei legi se varsă în bugetul de stat pentru a fi folosite în scopul evidenţei, studierii, punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi restaurării monumentelor.
    Art.57. – Constatarea contravenţiilor se face de către persoanele cu funcţii de răspundere ale organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor şi de comisiile împuternicite de Ministerul Culturii (agentul constatator) în condiţiile prezentei legi. Mărimea daunei aduse monumentului se determină în baza expertizei efectuate de organele de stat pentru ocrotirea monumentelor, luîndu-se în considerare valoarea monumentului şi costul pămîntului pe piaţa mondială.
    Art.58. – (1) Nerespectarea prevederilor articolului 13 atrage după sine retragerea dreptului de posesiune, proprietate sau folosinţă sau evacuarea monumentelor în modul stabilit de lege.
    (2) În cazurile prevăzute de legislaţie, monumentele pot fi confiscate în baza deciziei instanţei de judecată competente.
    [Art.58 modificat prin LP788-XIII din 26.03.1996]
    Art.59. – Orice activitate care pune în pericol integritatea monumentelor urmează a fi coordonată cu organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sau cu organele de autoadministrare locală. Executarea şi finanţarea activităţilor nesancţionate de organele competente se interzic.
    Art.60. – Întreprinderile industriale şi agricole situate în rezervaţii ori în zonele de protecţie ale monumentelor, cuprinse în Registrul monumentelor, precum şi întreprinderile care, prin activitatea lor, pot afecta integritatea monumentelor, ştirbind valoarea lor estetică, artistică ori istorică, sînt obligate să verse în bugetele locale din beneficiul propriu 0,5–5 la sută în baza deciziilor consiliilor raionale, municipale, orăşeneşti ori comunale în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Turismului.
    Art.61. – Ordinul organelor de stat pentru ocrotirea monumentelor prin care se interzic activităţile ce pot afecta integritatea monumentelor sau pot deteriora zonele de protecţie este obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice. Acest ordin se anulează de organul care l-a emis.
    Art.62. – Organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat au dreptul să schimbe condiţiile de păstrare şi de conservare a monumentelor. Ele pot schimba şi deţinătorul dacă statutul monumentului şi prevederile contractului sînt încălcate.
    Art.63. – Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte prevede alte norme decît cele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile tratatului internaţional.

    PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA                        Mircea SNEGUR

    Nr.1530-XII. Chişinău, 22 iunie 1993.