LPM618/1995
ID intern unic:  311700
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 618
din  31.10.1995
securităţii statului
Publicat : 13.02.1997 în Monitorul Oficial Nr. 10-11     art Nr : 117     Data intrarii in vigoare : 13.02.1997
MODIFICAT
    LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13
    LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297
    LP289-XVI din 11.11.05, MO164-167/09.12.05 art.816
    LP11-XV din 17.02.05, MO46-50/25.03.05 art.165
    LP152-XV din 14.05.04, MO88-90/04.06.04  art.463
    LP543 din 12.10.01, MO141/22.11.01 art.1095
    LP754-XIV din 23.12.1999
    LP1456-XIII din 28.01.98
    LP1300-XIII din 24.07.97


      NOTĂ:
În cuprinsul Legii sintagma "Departamentul Vamal" se substituie prin sintagma "Serviciul Vamal" prin LP289-XVI din 11.11.05, MO164-167/09.12.05 art.816

Pornind de la priorităţile naţionale, de la prezenţa factorilor a căror acţiune ar putea periclita securitatea Republicii Moldova, precum şi de la necesitatea de a stabili baza asigurării securităţii statului, competenţa autorităţilor publice supreme din acest domeniu, sistemul organelor securităţii statului, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, ale unităţilor economice privind asigurarea securităţii statului, 
    Parlamentul adoptă prezenta lege.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Securitatea statului
    Securitatea statului este parte integrantă a securităţii naţionale.
    Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte.
    Articolul 2. Legislaţia privind securitatea statului
    Legislaţia privind securitatea statului se bazează pe Constituţia Republicii Moldova şi include prezenta lege, alte acte legislative ce determină direcţiile principale de activitate a statului în domeniul asigurării securităţii ţării, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    [Art.2 modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
    Articolul 3. Asigurarea securităţii statului
    Securitatea statului se asigură prin stabilirea şi aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de altă natură, orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea la timp a ameninţărilor la adresa securităţii statului.
    Articolul 4. Ameninţări la adresa securităţii statului
    (1) Prin ameninţări la adresa securităţii statului se înţelege ansamblul de acţiuni, condiţii şi factori ce comportă pericol pentru stat, societate şi personalitate.
    (2) Pericol deosebit pentru securitatea statului prezintă:
    a) acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a regimului constituţional, subminarea sau suprimarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. Aceste acţiuni nu pot fi interpretate în detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului;
    b) activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la desfăşurarea de acţiuni militare contra ţării sau la declanşarea războiului civil;
    c) acţiunile militare şi alte acţiuni violente care subminează temeliile statului;
    d) acţiunile care favorizează apariţia de evenimente extraordinare în transporturi, telecomunicaţii, la unităţile economice şi cele de importanţă vitală;
    e) spionajul, transmiterea informaţiilor ce constituie secret de stat altor state, precum şi obţinerea ori deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituie secret de stat în vederea transmiterii lor unor state străine sau structuri anticonstituţionale;
    f) trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat străin în desfăşurarea activităţii ostile împotriva Republicii Moldova;
    g) acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a autorităţilor publice legal alese;
    h) acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor ce pun în pericol securitatea statului;
    i) pregătirea şi comiterea actelor teroriste, atentatelor la viaţa, sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale supreme din republică, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;
    j) sustragerea de armament, muniţie, tehnică de luptă, materii explozive, radioactive, substanţe otrăvitoare, narcotice, toxice şi de altă natură, contrabanda cu acestea, producerea, folosirea, transportarea şi păstrarea lor ilegală, dacă prin aceasta sînt atinse interesele de asigurare a securităţii statului;
    k) constituirea de organizaţii sau grupări ilegale care pun în pericol securitatea statului sau participarea la activitatea acestora;
    l) cazurile de crimă organizată şi/sau corupţie, care subminează securitatea statului.
    [Art.4 al.(2) lit.l) introdusă prin L152-XV din 14.05.04, MO88/04.06.04 art.463]
    Articolul 5. Direcţiile principale ale activităţii de
                       asigurare a securităţii statului
    Direcţiile principale ale activităţii de asigurare a securităţii statului sînt:
    a) formarea politicii interne şi externe în funcţie de interesele asigurării securităţii statului;
    b) stabilirea şi aplicarea unui sistem de măsuri cu caracter economic, politic, juridic, militar, organizatoric şi de altă natură, orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea la timp a ameninţărilor la adresa securităţii statului;
    c) constituirea unui sistem de organe ale securităţii statului, delimitarea atribuţiilor lor, asigurînd interacţiunea dintre ele, precum şi crearea mecanismului de control şi supraveghere asupra activităţii lor;
    d) perfecţionarea cadrului juridic al asigurării securităţii statului;
    e) coordonarea cu alte state a eforturilor în vederea descoperirii, prevenirii şi contracarării eventualelor ameninţări la adresa securităţii statului.
    Articolul 6. Principiile de asigurare a securităţii statului
    Principiile de bază ale asigurării securităţii statului sînt:
    a) legalitatea;
    b) egalitatea tuturor în faţa legii;
    c) respectarea drepturilor şi libertăţilor omului;
    d) delimitarea atribuţiilor organelor de asigurare a securităţii statului;
    e) oportunitatea;
    f) corelarea metodelor de lucru deschise şi acoperite;
    g) asigurarea securităţii statului fără a prejudicia securitatea altor state şi securitatea generală;
    h) nepartinitatea;
    i) conspiraţia profesională şi transparenţa;
    j) aplicarea realizărilor tehnico-ştiinţifice.
    Articolul 7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor omului
                       în cadrul asigurării securităţii statului
    (1) Respectarea şi ocrotirea drepturilor şi libertăţilor omului constituie una dintre îndatoririle principale ale statului.
    (2) Activitatea de asigurare a securităţii statului nu poate leza drepturile şi libertăţile legitime ale omului.
    (3) Nu se admite amestecul în viaţa familială şi particulară, lezarea dreptului de proprietate privată. Statul asigură secretul scrisorilor, telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. Nu se admite nici o acţiune ce atentează la onoarea şi demnitatea omului, dacă acesta nu a săvîrşit vreo faptă ce prezintă, conform legii, o ameninţare la adresa securităţii statului.
    (4) Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi religioase.
    (5) Limitarea drepturilor şi libertăţilor omului se efectuează în strictă corespundere cu legislaţia.
    (6) Persoana care consideră că drepturile şi libertăţile ei legitime au fost lezate sau exercitarea lor a fost limitată în mod neîntemeiat sau a fost încălcată procedura exercitării lor de către organul (persoana oficială) care a exercitat măsuri de asigurare a securităţii statului, are dreptul să se adreseze în organul securităţii statului ierarhic superior, la procuratură sau în instanţa judecătorească în modul stabilit de legislaţie.
    (7) În cazul în care organul (persoana oficială) care exercită măsuri de asigurare a securităţii statului a lezat drepturile şi libertăţile legitime ale persoanei sau a limitat în mod neîntemeiat exercitarea lor, sau a încălcat proce-dura exercitării lor, organul securităţii statului ierarhic superior, procurorul sau judecătorul sînt obligaţi să întreprindă măsuri în scopul restabilirii depline a drepturilor şi libertăţilor lezate ale persoanei, cu repararea prejudiciului material şi moral în conformitate cu legislaţia.
    Articolul 8. Dreptul cetăţenilor la informare asupra
                       activităţii organelor securităţii statului şi
                       asupra problemelor ce ţin de interesele
                       lor personale
    (1) Cetăţenii sînt informaţi asupra activităţii organelor securităţii statului prin mijloacele de informare în masă şi prin alte forme în modul stabilit de legislaţie.
    (2) Organele securităţii statului, potrivit competenţelor lor, sînt obligate să asigure informarea cetăţenilor la cererea acestora asupra problemelor ce ţin de interesele lor personale. Totodată, nu se admite divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat, sau a altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată a căror divulgare ar putea prejudicia respectarea drepturilor şi reputaţia altei persoane, protecţia securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţia moralei societăţii, cu excepţia cazurilor cînd dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu poate să atingă un interes legitim legat de securitatea naţională sau cînd interesul public de a cunoaşte informaţia depăşeşte atingerea pe care ar putea să o aducă dezvăluirea informaţiei.
    [Art.8 al.(2) modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
Capitolul II
COMPETENŢELE AUTORITĂŢILOR PUBLICE
SUPREME ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII

SECURITĂŢII STATULUI
    Articolul 9. Parlamentul
    Parlamentul:
    a) exercită reglementarea legislativă în domeniul asigurării securităţii statului;
    b) aprobă concepţia securităţii naţionale;
    c) creează baza juridică a constituirii şi activităţii organelor ce asigură securitarea statului;
    d) stabileşte frontiera de stat a ţării;
    e) aprobă volumul alocaţiilor bugetare pentru asigurarea securităţii statului;
    f) ratifică şi denunţă tratatele internaţionale privind asigurarea securităţii statului.
    Articolul 10. Preşedintele Republicii Moldova
    Preşedintele Republicii Moldova:
    a) exercită conducerea generală a activităţii de asigurare a securităţii statului şi este responsabil de starea securităţii statului în limitele atribuţiilor stabilite de legislaţie;
    b) ia măsurile necesare privind asigurarea securităţii statului, în conformitate cu legislaţia;
    c) asigură conlucrarea autorităţilor publice în domeniul asigurării securităţii statului;
    d) instituie şi administrează, în conformitate cu legislaţia, organe consultative pentru problemele asigurării securităţii statului;
    e) emite decrete cu caracter normativ cu privire la problemele asigurării securităţii statului;
    f) poartă tratative şi încheie tratate internaţionale, în numele Republicii Moldova, legate de asigurarea securităţii statului.
    Articolul 11. Guvernul
    Guvernul:
    a) asigură executarea legilor şi hotărîrilor Parlamentului, precum şi a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova privind asigurarea securităţii statului;
    b) exercită conducerea activităţii autorităţilor administraţiei publice privind asigurarea securităţii statului;
    c) emite hotărîri şi dispoziţii privind problemele asigurării securităţii statului, exercită controlul asupra realizării lor de către ministere, şi alte autorităţi administrative centrale din subordinea sa;
    [Art.11 lit.c) modificată prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
    d) instituie, în conformitate cu legislaţia, organele securităţii statului, stabileşte structura, funcţiile lor, volumul alocaţiilor bugetare pentru întreţinerea lor;
    e) adoptă, în conformitate cu legislaţia, hotărîri cu privire la asigurarea cu pensii, protecţia socială şi juridică a colaboratorilor organelor securităţii statului şi a persoanelor trecute în rezervă, a membrilor familiilor lor, precum şi a membrilor familiilor cetăţenilor care şi-au pierdut viaţa apărînd securitatea statului;
    f) promovează politica externă şi internă în funcţie de interesele asigurării securităţii statului.
    Articolul 12. Consiliul Suprem de Securitate
    (1) Consiliul Suprem de Securitate este un organ consultativ care analizează activitatea ministerelor şi a altor autorităţi administrative centrale în domeniul asigurării securităţii naţionale şi prezintă recomandări Preşedintelui Republicii Moldova în probleme de politică externă şi internă a statului.
    [Art.12 al.(1) modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
    (2) Consiliul Suprem de Securitate îşi desfăşoară activitatea în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, prezentei legi, altor acte legislative.
    (3) Preşedinte al Consiliului Suprem de Securitate este Preşedintele Republicii Moldova.
    (4) Componenţa numerică şi nominală, atribuţiile Consiliului Suprem de Securitate şi programul lui de lucru se aprobă de Preşedintele Republicii Moldova.
    (5) Membrii Consiliului Suprem de Securitate nu au împuterniciri suplimentare de factori de decizie şi nu au dreptul de a emite dispoziţii care să depăşească limitele competenţelor conferite de funcţia pe care o deţin.
    [Art. 12 în redacţia LP1300-XIII din 24.07.97]
Capitolul III
SISTEMUL ORGANELOR SECURITĂŢII STATULUI
    Articolul 13. Sistemul organelor securităţii statului
    (1) Sistemul organelor securităţii statului se constituie din Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat,
Poliţia de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, precum şi din instituţiile de învăţămînt şi alte instituţii şi organizaţii nemilitarizate ale organelor securităţii statului.
   
[Art.13 al.(1) modificat prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
    [Art.13 al.(1) modificat prin LP11-XV din 17.02.05, MO46-50/25.03.05 art.165]
    [
Art.13 al.(1) în redacţia LP754-XIV din 23.12.1999]
    [
Art.13 al.(1) în redacţia LP1456-XIII din 28.01.98]
    [
Art.13 al.(2) exclus prin LP754-XIV din 23.12.1999, celelalte renumerotate]
    [
Art.13 al.(2) introdus prin LP1456-XIII din 28.01.98]
    (2) În cazul în care situaţia operativă se complică pot fi constituite, în conformitate cu legislaţia, şi alte formaţiuni militare pentru asigurarea securităţii statului, subordonîndu-le organelor securităţii statului.
    (3) Principiile şi direcţiile de activitate, obligaţiile şi drepturile, modul de completare şi asigurare tehnico-materială şi financiară, de exercitare a controlului şi de supraveghere asupra activităţii organelor securităţii statului se stabilesc prin actele legislative ce reglementează activitatea acestor organe şi prin alte acte normative în vigoare.
    [Art.13 al.(3) modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
    [Art.13 al.(4)-(7) abrogate prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
    Articolul 14. Conlucrarea organelor securităţii statului
                         cu alte organe de stat
    Organele securităţii statului conlucrează cu ministerele, alte autorităţi administrative centrale, unităţile economice, organele executive ale administraţiei publice locale care, în limitele competenţei lor, realizează măsuri privind asigurarea securităţii statului, precum şi exercită conducerea nemijlocita a formaţiunilor speciale şi militare şi poartă răspundere pentru pregătirea de luptă, specială şi de mobilizare a acestora şi pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin.
    [Art.14 modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
Capitolul IV
CONTRIBUŢIA ASOCIAŢIILOR OBŞTEŞTI ŞI A CETĂŢENILOR
LA ASIGURAREA
SECURITĂŢII STATULUI
    Articolul 15. Contribuţia asociaţiilor obşteşti şi a
                         cetăţenilor la asigurarea securităţii statului
    (1) În conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, devotamentul faţă de ţară este sacru. Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti ale acestora acordă sprijin organelor securităţii statului în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin.
    (2) Statul asigură protecţia juridică şi socială cetăţenilor care contribuie la asigurarea securităţii statului.
Capitolul V
APĂRAREA INFORMAŢIILOR ÎN DOMENIUL
ASIGURĂRII SECURITĂŢII STATULUI
    Articolul 16. Apărarea informaţiilor
    (1) Activitatea operativă ce ţine de asigurarea securităţii statului constituie secret de stat.
    (2) Informaţiile obţinute în rezultatul activităţii operative, în funcţie de importanţa lor pentru stat, pot avea diferite grade de secretizare.
    Articolul 17. Punerea la dispoziţie a informaţiilor secrete
    (1) Informaţiile secrete sînt puse la dispoziţia Preşedintelui Republicii Moldova, Preşedintelui Parlamentului, Prim-ministrului, Procurorului General, Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, precum şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice de către persoanele cu funcţii de răspundere ale organelor securităţii statului împuternicite în acest scop, în volumul şi în modul stabilit de legislaţie.
    (2) Este interzisă divulgarea surselor de obţinere a informaţiilor secrete.
Capitolul VI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
PRIVIND SECURITATEA STATULUI
    Articolul 18. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei
                         privind securitatea statului
    Încălcarea legislaţiei privind securitatea statului atrage după sine răspundere în conformitate cu legislaţia.
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE
    Articolul 19.
    Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
    Articolul 20.
    Guvernul, în termen de 3 luni:
    va aduce actele sale normative în conformitate cu legea menţionată;
    va asigura revizuirea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor normative ce contravin prezentei legi.

    PREŞEDINTELE
    PARLAMENTULUI                                     Petru LUCINSCHI

    Chişinău, 31 octombrie 1995.
    Nr. 618-XIII.