LPM317/2003
ID intern unic:  312810
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 317
din  18.07.2003
privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi
ale administraţiei publice centrale şi locale
Publicat : 03.10.2003 în Monitorul Oficial Nr. 208-210     art Nr : 783
    LP425-XVI din 22.12.06, MO14-17/02.02.07 art.48
    LP332 -XVI din 10.11.06, MO186-188/08.12.06 art.871
    LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521
    LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611
    LP195-XVI din 28.07.05, MO123-125/16.09.05 art.608

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
T i t l u l  I
ACTELE NORMATIVE ALE GUVERNULUI ŞI ALE ALTOR
AUTORITĂŢI ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
CENTRALE ŞI LOCALE
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
    Articolul 1. Sfera de reglementare
    (1) Prezenta lege stabileşte regulile de iniţiere, elaborare, avizare, consultare publică, expertiză, redactare şi emitere a actelor normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale.
   
[Art.1 al.(1) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (2)   Prezenta lege nu se aplică la elaborarea actelor individuale, a celor cu caracter politic sau de alt ordin ce nu conţin norme de drept, nici a actelor organelor de lucru ale Guvernului.
    Articolul 2. Actul normativ
    În sensul prezentei legi, act normativ este actul juridic, emis de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale în temeiul normelor constituţionale şi legale, care stabileşte reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de situaţii identice.
    Articolul 3. Cadrul juridic
    Actele normative se iniţiază, se elaborează, se emit şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ale Legii cu privire la Guvern, cu dispoziţiile prezentei legi, ale altor acte normative, ţinîndu-se cont de principiile generale ale dreptului.
    Articolul 4. Principii generale
    La iniţierea, elaborarea, avizarea, expertiza, redactarea, emiterea şi aplicarea actului normativ se respectă principiile:
    a) coerenţei, corelaţiei şi subordonării actului normativ legii şi actului normativ de nivel superior;
    b) consecutivităţii şi echilibrului între reglementări;
    c) fundamentării ştiinţifice;
    d) consecvenţei şi stabilităţii normelor juridice;
    e) transparenţei, publicităţii şi accesibilităţii.
    Articolul 5. Condiţiile  generale obligatorii pe care trebuie
                       să le întrunească actul normativ
    (1) Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care:
    a) proiectul său trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune, cu prevederile legislaţiei comunitare precum şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
    b) proiectul de act normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni scopului, principiilor şi dispoziţiilor acestuia.
    (2) Reglementările de acelaşi nivel şi avînd acelaşi obiect, precum şi reglementările din alte materii conexe se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ dacă sînt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.
    (3)  O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.
    (4) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi  de specificul soluţiilor normative pe care le instituie.
    (5) Reglementarea  este derogatorie dacă soluţiile normative referitoare la o situaţie determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, reglementarea păstrîndu-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
    (6) Apărarea drepturilor, libertăţilor, intereselor legitime ale cetăţenilor, egalitatea şi echitatea socială, precum şi compatibilitatea cu legislaţia comunitară constituie o condiţie obligatorie a oricărui act normativ.
   
(61) Actul normativ ce reglementează activitatea de întreprinzător trebuie să corespundă principiului transparenţei decizionale şi de reglementare. În acest scop, autorităţile administraţiei publice şi instituţiile abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control sînt obligate:
    a) să informeze asupra proiectelor de acte normative şi să asigure implicarea sectorului privat, a societăţii civile şi a persoanelor fizice în elaborarea de acte normative şi în procesul luării deciziilor;
    b) să asigure accesul liber la proiectele de acte normative prin publicarea acestora în mijloacele de informare în masă şi plasarea în pagina web a autorităţii administraţiei publice sau a instituţiei abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control respective.
    [Art.5 al.(61) introdus prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]
    (7) Actul normativ trebuie să întrunească condiţiile legalităţii, accesibilităţii, preciziei şi, o dată intrat în vigoare, este executoriu şi opozabil tuturor subiectelor de drept.
    (8) Actul normativ trebuie să fie întocmit cu respectarea tehnicii legislative şi normelor limbii literare.
    [Art.5 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
    Articolul 6. Normele de tehnică legislativă
    (1) Normele de tehnică legislativă asigură sistematizarea, unificarea şi coordonarea actelor normative, caracterul adecvat al conţinutului şi formei lor juridice.
    (2) Normele de tehnică legislativă definesc părţile constitutive ale actului normativ, structura, forma şi modul de sistematizare a conţinutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, precum şi limbajul şi stilul actului normativ.
    Articolul 7. Respectarea normelor de tehnică legislativă
    Normele de tehnică legislativă sînt obligatorii la elaborarea proiectelor de acte normative ale Guvernului, ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special, precum şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale.
Capitolul  II
IERARHIA, CORELAŢIA ŞI CLASIFICAREA
ACTELOR NORMATIVE
    Articolul 8. Ierarhia actelor normative
    (1) Ierarhia actelor normative se structurează în funcţie de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă de a le emite.
    (2) Categoriile de acte normative şi limitele de competenţă privind emiterea lor sînt stabilite prin Constituţia Republicii Moldova, prin Legea cu privire la Guvern, prin prezenta lege şi prin alte acte normative.  
    (3) Actele normative de executare a legilor, hotărîrilor sau ordonanţelor Guvernului se emit în conformitate cu normele care le dispun.
    Articolul 9. Corelaţia actelor normative
    (1) Corelaţia  actelor normative diferite după puterea lor juridică se stabileşte în funcţie de competenţa şi  statutul autorităţii publice emitente, precum şi de caracterul actelor.
    (2)  Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale, legilor, precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.
   
(21) Limitele de reglementare pentru Guvern şi/sau pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control sînt stabilite, pentru fiecare caz aparte, prin legi. Actele normative ale acestor autorităţi nu pot fi invocate în cazul în care nu corespund prevederilor legislaţiei.
    [Art.9 al.(21) introdus prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]
    (3) În condiţiile legii, Guvernul suspendă sau abrogă, după caz, actele miniştrilor, ale conducătorilor altor organe din subordine, ce nu corespund legilor, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului şi contestă actele autorităţilor şi instituţiilor publice autonome şi ale autorităţilor administraţiei publice locale dacă ele contravin legislaţiei.
    Articolul 10. Categoriile de acte normative
    În sensul prezentei legi, actele normative structurate ierarhic sînt:
    a) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului;
    b) actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale;
    c) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi.
    Articolul 11. Actele normative ale Guvernului
    (1) Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din Legea cu privire la Guvern, pentru organizarea executării legilor, Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe.
    (2) Ordonanţele se emit în condiţiile art.1062 din Constituţia Republicii Moldova.
    (3) Hotărîrile privind aprobarea tratatelor internaţionale, precum şi hotărîrile de aprobare a proiectelor de legi privind ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la tratatele internaţionale, sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere, elaborare, adoptare, intrare în vigoare sau denunţare, conform prezentei legi şi Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.
    (4) Guvernul stabileşte în regulamentul său modul în care examinează proiectele de acte normative.
    Articolul 12. Forma proiectului de hotărîre a Guvernului
    (1) Deciziile Guvernului care au caracter normativ sau o importanţă generală se elaborează sub formă de hotărîre.
    (2) Proiectul de hotărîre a Guvernului se elaborează sub formă de:
    a) act care conţine norme de drept pentru exercitarea atribuţiilor sale şi pentru organizarea executării legilor;
    b) act privind modificarea, completarea sau abrogarea actului sau actelor emise anterior;
    c) act cu privire la extinderea sau limitarea actului uneia sau mai multor norme în vigoare,
    d) act de unificare (consolidare) a unor acte în vigoare într-un act unic nou;
    e) act de interpretare a unei norme din actul normativ;
    f) act de aprobare a proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova.
    (3) Problemele care necesită o reglementare detaliată se elaborează, de regulă, sub formă de proiecte de regulamente, instrucţiuni, statute, reguli, care urmează a fi aprobate prin hotărîre de Guvern.
    Articolul 13. Actele normative ale autorităţilor administraţiei
                         publice centrale (departamentale), ale autorităţilor
                         unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic
                         special, ale altor autorităţi ale administraţiei publice
                         locale
    (1) Autorităţile administraţiei publice centrale, autorităţile şi instituţiile publice autonome, autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale emit, în condiţiile legii, acte normative (ordine cu caracter normativ, regulamente, instrucţiuni, reguli, hotărîri, decizii, dispoziţii şi alte asemenea acte).
    (2) Ordinele cu caracter normativ, regulamentele, instrucţiunile, regulile şi alte acte normative se emit numai pe baza şi întru executarea legilor, precum şi a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.
    (3) În preambulul actelor de la alin.(2) se indică expres actul normativ superior pe care se întemeiază.
    (4) Regulamentele, instrucţiunile, regulile şi alte acte  normative se aprobă prin ordine, hotărîri sau decizii.
    Articolul 14. Succesiunea competenţei de  emitere
    În cazul reorganizării autorităţii publice de a cărei competenţă ţinea emiterea actelor normative, împuternicirile de modificare, completare şi abrogare a actelor normative emise anterior trec la succesorul competenţei autorităţii care se reorganizează.
Capitolul  III
INTERPRETAREA OFICIALĂ A ACTULUI NORMATIV
    Articolul 15. Interpretarea
    (1) Interpretarea actelor normative reprezintă un sistem de operaţiuni logice prin care se explică sensul exact şi complet al dispoziţiilor normative.
    (2) Prin interpretare se oferă soluţii juridice de realizare a normei de drept în sensul exact.
    (3) Interpretarea este oficială cînd se face prin acte normative de interpretare.
    Articolul 16. Organele abilitate cu interpretarea actelor
                         normative
    Interpretarea oficială a actelor normative ţine de competenţa autorităţilor care le-au emis.
    Articolul 17. Actele normative de interpretare
    Intervenţiile pentru clarificarea sensului unor norme se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat prin dispoziţii interpretative.
Capitolul  IV
APLICAREA ACTULUI NORMATIV ÎN TIMP,
ÎN SPAŢIU ŞI ASUPRA UNUI CERC DE PERSOANE
Secţiunea  1
Aplicarea actului normativ în timp
    Articolul 18. Aplicarea actului normativ în timp
    (1) Actul normativ se aplică fără limită de timp, dacă în textul lui nu este prevăzut altfel.
    (2) Actul normativ sau o parte a lui poate avea aplicare temporară. În acest caz, în actul normativ se indică termenul de aplicare ori evenimentul la a cărui survenire actul normativ sau partea lui îşi încetează acţiunea.
    (3) Pînă la expirarea termenului stabilit în conformitate cu alin.(2), autoritatea emitentă poate hotărî extinderea sau restrîngerea duratei  de aplicare a actului normativ sau a părţii lui.
    (4) Actul normativ, de regulă, nu are efect retroactiv.
    Articolul 19. Încetarea acţiunii actului normativ
    Acţiunea actului normativ încetează dacă acesta:
    a) este abrogat;
    b) este declarat neconstituţional sau ilegal prin hotărîre definitivă a instanţei competente;
    c) a ajuns la termen;
    d) s-a consumat;
    e) a devenit caduc.
Secţiunea a 2-a
Aplicarea actului normativ  în spaţiu şi asupra unui
cerc de persoane
    Articolul 20. Aplicarea actului normativ  în spaţiu
    (1) Actele normative adoptate de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale sînt executorii pe întreg teritoriul Republicii Moldova dacă în ele nu se prevede altfel.
    (2) Actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi cele ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale se aplică în teritoriul administrat.
    Articolul 21. Aplicarea actului normativ asupra
                         unui cerc de persoane
    (1) Actul normativ se aplică:
    a) cetăţenilor şi persoanelor juridice din Republica Moldova;
    b) cetăţenilor străini şi apatrizilor care se află în teritoriul Republicii Moldova;
    c) persoanelor juridice străine cu  sediu în Republica Moldova;
    d) persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător.
    (2) Excepţiile de la aplicarea actului normativ subiectelor prevăzute la alin.(1) sînt stabilite prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi reies din principiile universale ale dreptului internaţional.
Capitolul  V
SISTEMATIZAREA ŞI EVIDENŢA OFICIALĂ
A ACTELOR NORMATIVE
Secţiunea  1
Sistematizarea actelor normative
    Articolul 22. Reexaminarea actelor normative
    (1) Reexaminarea actelor normative constă în analiza conţinutului lor pentru evaluarea compatibilităţii cu Constituţia Republicii Moldova, cu actele legislative şi alte acte normative întru a căror executare s-au emis, precum şi cu reglementările legislaţiei comunitare".
    [Art.22 al.(1) modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
    (2) Periodicitatea reexaminării actelor normative este de cel puţin o dată la 2 ani.
    (3) Reexaminarea actelor normative se efectuează de către Guvern, de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi de alte organe responsabile de sistematizarea legislaţiei în domeniul său de activitate.
    (4) În urma reexaminării, pot fi înaintate propuneri de modificare şi completare a actelor normative în vederea actualizării lor.
    Articolul 23. Principiile generale privind sistematizarea
                         actelor normative
    (1) Sistematizarea actelor normative înseamnă organizarea lor după anumite criterii pentru facilitarea utilizării normelor juridice şi aplicarea lor uniformă.
    (2) Principala modalitate de sistematizare a actelor normative este încorporarea, care reprezintă o sistematizare simplă a actelor după criteriul cronologic, alfabetic, al ramurii de drept, al instituţiei juridice, în culegeri de acte normative.
Secţiunea a 2-a
Evidenţa oficială a actelor normative
    Articolul 24. Numărul şi data actului normativ
    (1) La emiterea actului normativ i se atribuie un număr oficial, care îl identifică şi care este citat împreună cu actul.
    (2) Numerele oficiale se atribuie începînd de la cifra 1 în fiecare an calendaristic.
    (3) În cazul în care nu a intrat în vigoare, actul normativ păstrează  numărul său oficial, care nu poate fi atribuit în acelaşi an calendaristic unui alt act normativ.
    (4) Data actului normativ este data emiterii lui.
    Articolul 25. Înregistrarea de stat a actelor normative
    (1) Toate actele normative ale Guvernului se înscriu în registrul actelor sale normative.
    (2) Originalul actelor normative ale Guvernului se păstrează în arhiva acestuia cu menţiunea "Se păstrează permanent".
    (3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale înscriu actele lor normative în registrul actelor normative pe care îl ţin.
    (4) Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale se înregistrează de către Ministerul Justiţiei în Registrul de stat al actelor normative departamentale, în modul stabilit.
    Articolul 26. Formele de evidenţă a actelor normative
    (1) Evidenţa actelor normative se ţine de Guvern, de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.
    (2) Evidenţa se ţine în una sau în mai multe forme concomitent:
    a) pe fişiere;
    b) în registre de evidenţă;
    c) pe suporturi electronice;
    d) conform Clasificatorului oficial al legislaţiei.
    Articolul 27. Evidenţa oficială a actelor normative
    Evidenţa oficială a actelor normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale, în cazurile prevăzute de legislaţie, este ţinută de Ministerul Justiţiei în modul stabilit.
T i t l u l  II
REGULILE DE INIŢIERE, ELABORARE, AVIZARE, CONSULTARE
 PUBLICĂ, EXPERTIZĂ, REDACTARE
ŞI EMITERE A ACTELOR
NORMATIVE ALE GUVERNULUI
ŞI ALE ALTOR AUTORITĂŢI
ALE ADMINISTRA
ŢIEI PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE
    [Denumirea titlului II modificată prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
Capitolul  VI
ELABORAREA PROIECTULUI DE ACT NORMATIV
    Articolul 28. Programele de elaborare
    (1) Pentru organizarea executării actelor legislative, Guvernul adoptă programe anuale  (trimestriale) de elaborare a proiectelor de acte normative.
    (2) Programele de elaborare a proiectelor de acte normative cuprind denumirile actelor care urmează a fi elaborate, domeniile ce urmează a fi reglementate, autorităţile, instituţiile şi persoanele care le vor elabora şi le vor consulta cu părţile interesate, termenele de prezentare, precum şi, după caz, referinţe la reglementările legislaţiei comunitare, alte momente legate de realizarea lor.
   
[Art.28 al.(2) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    [Art.28 al.(2) modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
    (3) La întocmirea programelor de elaborare a proiectelor de acte normative se iau în considerare prevederile ce ţin de organizarea executării actelor legislative, propunerile în acest sens ale subiectelor cu drept de iniţiere a acestora, ale instituţiilor ştiinţifice, precum şi propunerile cetăţenilor şi ale asociaţiilor lor.
    (4) Programele de elaborare a proiectelor de acte normative pot fi modificate şi completate de Guvern, la propunerea autorităţilor şi instituţiilor interesate.
    Articolul 29. Iniţierea elaborării
    (1) Proiectele de acte normative se elaborează din oficiu de autorităţile abilitate să le iniţieze sau din însărcinarea Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova sau Guvernului.
    (2) Au dreptul să iniţieze elaborarea proiectelor de acte normative, în conformitate cu atribuţiile şi cu domeniul lor de activitate, următoarele autorităţi publice:
    a) ministerele, departamentele şi alte autorităţi aflate în subordinea Guvernului, autorităţile şi instituţiile publice autonome;
    b) organele de specialitate aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor sau departamentelor, prin aceste autorităţi;
    c) autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi alte autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi şi de nivelul doi.
    Articolul 30. Modul de elaborare
    (1) Elaborarea proiectului de act normativ al Guvernului se efectuează de unul sau mai multe ministere, departamente, de alte organe subordonate Guvernului.
    (2) Dacă elaborarea proiectului de act normativ a fost pusă în sarcina cîtorva autorităţi ale administraţiei publice centrale, procesul de elaborare va fi organizat de organul însărcinat de Guvern sau de organul care figurează primul pe listă.
    (3) Ministerele, departamentele, alte organe care participă la elaborarea proiectului de act normativ:
    a) desemnează specialiştii care vor lucra asupra proiectului;
    b) înaintează propuneri privind problemele ce ţin de competenţa lor;
    c) prezintă organului care elaborează proiectul materialele şi argumentările necesare.
    (4) Conducătorul ministerului, departamentului, al altui organ care elaborează proiectul de act normativ convoacă, după caz, pentru examinarea problemelor principale cuprinse în proiect, conducătorul ministerului, departamentului, altui organ care participă la elaborarea proiectului, indicate în însărcinare.
    (5) Dacă în timpul elaborării proiectului de act normativ apar noi circumstanţe sau dacă proiectul se elaborează din oficiu, ministerul, departamentul, alt organ care elaborează proiectul trebuie să determine ministerele, departamentele, alte organev şi părţi interesate în problemele abordate şi să le antreneze la elaborarea proiectului.
   
[Art.30 al.(5) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (6) Autorităţile administraţiei publice centrale, autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special, alte autorităţi ale administraţiei publice locale ordonă elaborarea proiectului de act normativ unei subdiviziuni ori formează un grup de lucru din specialişti ai diferitelor subdiviziuni.
    (7) La elaborarea proiectelor de acte normative pot fi antrenaţi specialişti din diverse domenii ale ştiinţei, instituţii ştiinţifice şi colaboratori ştiinţifici, reprezentanţi ai părţilor interesate, ori pot fi solicitaţi în bază de contract unii specialişti, comisii speciale, instituţii ştiinţifice, savanţi, inclusiv din străinătate.
   
[Art.30 al.(7) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (8) La elaborarea proiectului de act normativ vor participa în mod obligatoriu lucrătorii serviciilor juridice ale organelor care îl elaborează.
    (9) Organul competent să emită actul normativ poate solicita mai multor autorităţi, precum şi unor organizaţii, să elaboreze, pe bază de contract sau  de concurs, proiecte de alternativă.
    Articolul 31. Termenul de elaborare
    (1) Proiectul de act normativ se elaborează în termen rezonabil, conform actului care îl ordonă sau conform  planului său de elaborare.
    (2) Termenul de elaborare a proiectului de act normativ poate fi prelungit de autoritatea competentă. În cazul elaborării din însărcinarea Guvernului, termenul poate fi prelungit de Cancelaria de Stat la solicitarea scrisă a conducătorului autorităţii sau instituţiei interesate.
   
[Art.31 al.(2) modificat prin LP58 din 01.04.11, MO65-68/22.04.11 art.167]
    [Art.31 al.(2) modificat prin LP195/28.07.05, MO123/16.09.05 art.608]
    (3) Pregătirea proiectelor de acte normative se efectuează, de regulă, în următoarele termene:
    a) de pînă la 3 luni - proiectele statutelor, regulamentelor, instrucţiunilor, regulilor şi altele asemenea;
    b) de pînă la o lună - proiectele de alte acte normative.
    (4) În termenele de elaborare se include şi timpul rezervat avizării, consultării publice şi expertizei.
   
[Art.31 al.(4) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    Articolul 32. Etapele principale ale elaborării
    (1) Proiectul de act normativ se elaborează în cîteva etape consecutive, conform regulilor şi normelor tehnicii legislative.
    (2) Elaborarea proiectului de act normativ  include:
    a) examinarea propunerilor, documentarea şi luarea deciziei corespunzătoare;
    b) asigurarea tehnică, organizatorică şi financiară a procesului elaborării;
    c) determinarea conceptelor şi noţiunilor ce vor fi utilizate în proiect;
    d)  întocmirea textului;
    e) fundamentarea;
    f) avizarea, consultarea publică şi expertiza;
   
[Art.32 al.(2), lit.f) modificată prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    g) definitivarea.
    Articolul 33. Examinarea propunerilor, documentarea
                          şi luarea deciziei corespunzătoare
    (1) Actul normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile, care să conducă la o cît mai mare stabilitate şi eficienţă normativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luîndu-se în considerare interesul social, politica statului şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării actelor normative cu reglementările legislaţiei comunitare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Pentru fundamentarea unei noi reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectivă, precum şi de la insuficienţele actelor normative în vigoare.
    (3) Elaborarea proiectelor de acte normative va fi precedată, în funcţie de importanţa şi de complexitatea acestora, de anunţarea părţilor interesate despre iniţierea elaborării şi de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică şi sociologică pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din domeniu, a practicii de aplicare a actelor normative în vigoare, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, inclusiv cea comunitară.
   
[Art.33 al.(3) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (4) În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se va studia practica Curţii Constituţionale în acel domeniu, practica judiciară, inclusiv a Curţii  Europene de Justiţie, precum şi doctrina juridică în materie.
    [Art.33 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
    Articolul 34. Asigurarea tehnică, organizatorică şi financiară
                         a procesului elaborării
    (1) Organul care elaborează proiectul de act normativ trebuie să asigure din punct de vedere tehnic, organizatoric şi financiar procesul întocmirii proiectului.
    (2) Dacă la elaborarea proiectului de act normativ sînt antrenaţi specialişti din diverse domenii ale ştiinţei, instituţii ştiinţifice şi colaboratori ştiinţifici ori, în bază de contract, sînt solicitaţi specialişti, comisii speciale, instituţii ştiinţifice, savanţi, inclusiv din străinătate, se perfectează documentele respective şi se stabilesc concret sumele şi mijloacele bugetare şi speciale care trebuie alocate în acest scop.
    [Art.34 al.(2) modificat prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
    Articolul 35. Determinarea conceptelor şi noţiunilor
                         ce vor fi utilizate în proiect
    În baza prevederilor actului legislativ, a propunerilor iniţiale, a rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice, a studiului comparat, a activităţii de documentare, grupul de lucru determină conceptele şi noţiunile ce vor fi utilizate în proiect.Conceptele şi noţiunile determinate trebuie să fie compatibile sau similare celor utilizate în  legislaţia comunitară.
    [Art.35 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
    Articolul 36. Întocmirea textului
    (1) În baza activităţii de documentare, grupul de lucru întocmeşte textul iniţial al proiectului de act normativ.
    (2) Proiectul de act normativ poate să cuprindă definiţia termenilor juridici, tehnici, economici şi a altor termeni speciali de circulaţie restrînsă care trebuie să fie compatibili sau similari celor utilizaţi în legislaţia comunitară.
    [Art.36 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
    Articolul 37.  Fundamentarea
    Concomitent cu elaborarea proiectului de act normativ, grupul de lucru întocmeşte o notă de argumentare (informativă), semnată de persoana responsabilă, care include:
    a) condiţiile ce au impus elaborarea proiectului, argumentele necesare, prognozele social-economice şi consecinţele realizării lor;
    b) principalele prevederi, locul actului în sistemul de acte normative, evidenţierea elementelor noi;
    c) argumentarea şi gradul compatibilităţii proiectului de act normativ cu reglementările legislaţiei comunitare;
    d) referinţele la reglementările corespondente ale legislaţiei comunitare;"
    [Art.37 lit.(c)-(d) introduse prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.52; lit.c)-e) devin lit. e)-g)]
    e) fundamentarea economico-financiară în cazul în care realizarea noilor reglementări necesită cheltuieli financiare şi de altă natură;
    f) materiale informative şi analitice;
   
f1) actul de analiză a impactului de reglementare, în cazul proiectelor de acte normative ce reglementează activitatea de întreprinzător. Analiza impactului de reglementare reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor, a necesităţii adoptării actului normativ şi analiza de impact al acestuia asupra activităţii de întreprinzător, inclusiv asigurarea respectării drepturilor şi intereselor întreprinzătorilor şi ale statului;
   [Art.37 lit.f1) introdusă prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]
    g) numele, denumirea participanţilor la elaborarea proiectului, precum şi denumirea autorităţilor şi instituţiilor care au efectuat avizarea şi expertiza proiectului.
    Articolul 38. Avizarea şi consultarea publică
   
[Art.38 titlul în redacţia LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (1) Înainte de a fi prezentat spre aprobare organului competent, proiectul de act normativ se avizează în mod obligatoriu de autorităţile şi instituţiile implicate direct în soluţionarea problemelor incluse în proiect, de alte autorităţi şi instituţii interesate, de autorităţile în a căror sarcină este pusă avizarea obligatorie, precum şi se consultă public.
   
[Art.38 al.(1) în redacţia LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
   
(11) Etapa de avizare a proiectului de act normativ se sincronizează, de regulă, cu procesul de consultare publică a acestuia.
    [Art.38 al.(11) introdus prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (2) După ce este avizat în condiţiile alin.(1) şi consultat public conform alin. (4), proiectul de act normativ se avizează în mod obligatoriu, pînă la prezentare spre examinare Guvernului, de către Ministerul Justiţiei.
   
[Art.38 al.(2) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (3) Avizarea de către toate autorităţile şi instituţiile interesate se efectuează inclusiv în ce priveşte compatibilitatea proiectului de act normativ cu reglementările corespondente ale legislaţiei comunitare.
    [Art.38 al.(3) introdus prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
   
(4) Consultarea proiectului de act normativ cu părţile interesate se efectuează în conformitate cu Legea nr. 239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional şi cu procedurile stabilite de Guvern.
    [Art.38 al.(4) introdus prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
   
(5) Consultarea publică a proiectului de act normativ se sistează pe perioada electorală, cu excepţia proceselor de consultare iniţiate pînă la lansarea campaniei electorale.
    [Art.38 al.(5) introdus prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    Articolul 39. Termenul de avizare
    (1) Proiectul de act normativ, însoţit de o notă informativă, prezentat spre avizare este examinat în termen de 10 zile. Dacă proiectul este voluminos ori complex sau dacă se cere studierea unor materiale suplimentare, termenul este de pînă la o lună în cazul în care conducătorii autorităţilor şi instituţiilor interesate nu au stabilit altfel. În termenele stabilite nu se includ zilele nelucrătoare. Curgerea termenului începe în ziua intrării şi înregistrării proiectului la autoritatea sau instituţia care avizează.
    (2) Dacă în termenul stabilit la alin.(1) nu s-a obţinut răspunsul autorităţii sau a instituţiei interesate şi nu a fost solicitată prelungirea termenului de avizare, proiectul de act normativ se consideră avizat fără obiecţii şi propuneri.
    Articolul 40. Avizul autorităţilor şi instituţiilor interesate
    Autorităţile şi instituţiile interesate cărora li s-a prezentat proiectul de act normativ spre avizare vor expedia organului care a elaborat proiectul sau Guvernului, dacă proiectul actului normativ a fost prezentat spre avizare de către Guvern şi dacă dispoziţia nu conţine alte prescripţii, un aviz cu obiecţii şi propuneri motivate, anexînd, după caz, versiunea redactată a proiectului sau doar a unor prevederi ale lui, ori vor comunica   lipsa de obiecţii şi propuneri.
    Articolul 41. Expertiza
    (1) Proiectul de act normativ este supus în mod obligatoriu unei expertize juridice pentru a se verifica dacă nu contravine Constituţiei Republicii Moldova, legislaţiei, naţionale, legislaţiei comunitare tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi normelor tehnicii legislative.
    [Art.41 al.(1) modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
   
(2) Proiectul de act normativ al Guvernului este supus, în mod obligatoriu, unei expertize anticorupţie pentru a se verifica dacă corespunde standardelor anticorupţie naţionale şi internaţionale, precum şi pentru a preveni apariţia de noi reglementări care favorizează  sau  pot favoriza corupţia.
    [Art.41 al.(2) introdus prin LP332 -XVI din 10.11.06, MO186-188/08.12.06 art.871; art.(2) devine al.(3)]
    (3) La decizia organului care l-a elaborat, precum şi a autorităţii competente de a-l emite, proiectul de act normativ poate fi supus şi unor expertize financiare, economice, ecologice etc. În calitate de experţi sînt antrenate organizaţii, precum şi cetăţeni, care nu au participat nemijlocit la elaborare, specialişti străini şi organizaţii internaţionale.
    Articolul 42. Definitivarea
    (1) Autoritatea care a elaborat proiectul de act normativ îl definitivează conform avizelor, luînd în considerare şi rezultatele consultării publice.
   
[Art.42 al.(1) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (2) În caz de divergenţe, autoritatea care a elaborat proiectul de act normativ va organiza o dezbatere cu autorităţile şi instituţiile interesate pentru a se decide pe principii reciproc acceptabile. În caz contrar, în proiect se va reflecta punctul de vedere al autorităţii care l-a elaborat şi se va  anexa lista divergenţelor, expuse în formă de tabel, cu argumentarea neacceptării propunerilor, precum şi avizele.
    Articolul 43. Varianta finală
    După primirea avizelor, a recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice şi efectuarea expertizei proiectului de act normativ, grupul de lucru întocmeşte varianta lui finală şi dosarul de însoţire.
   
[Art.43 modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    Articolul 44. Prezentarea proiectului de act normativ
                         autorităţii publice spre emitere
    (1) Proiectul de act normativ elaborat se prezintă autorităţii publice competente spre emitere în termenul stabilit în dispoziţie sau în planul de elaborare.
    (2) La proiectul de act normativ, în funcţie de categoria şi caracterul lui, se anexează dosarul de însoţire, care va conţine:
    a) rezultatele investigaţiei ştiinţifice;
    b) nota de argumentare (informativă);
    c) avizele, sinteza recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice şi rapoartele de expertiză;
   
[Art.44 al.(2), lit.c) în redacţia LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    d)  tabelul divergenţelor cu argumentări;
    e) lista actelor condiţionate care trebuie să fie elaborate sau revizuite în legătură cu emiterea actului normativ;
    f) raportul final al grupului de lucru;
    g) alte acte necesare.
    (3) Materialele de la alin.(2) trebuie să cuprindă:
    a) referirile, după caz, la actul de bază în a cărui executare se emite actul normativ;
    b) referirile la reglementările corespondente ale legislaţiei comunitare;"
    c) rezultatele cercetărilor, evaluările statistice, consultările specialiştilor, preocupările de armonizarea legislaţiei;
    d) argumentările economico-financiare dacă aplicarea actului normativ necesită cheltuieli financiare şi de alt gen.
    [Art.44 al.(3) modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521lit.( b)-(c) devin lit.(c)-(d)]
    (4) Proiectul de act normativ întocmit în limba moldovenească cu traducere în limba rusă se transmite spre examinare autorităţii care îl va emite.
    (5) Proiectul de act normativ se prezintă în scris, iar în caz de complexitate, pe suporturi electronice.
    Articolul 45. Condiţii suplimentare de prezentare a
                          proiectului de act normativ spre examinare
    (1) Înainte de a fi prezentat spre examinare organului competent, proiectul de act normativ este vizat de conducătorii organelor care au participat la elaborarea lui.
    (2) Coordonarea se confirmă prin viză a conducătorului respectiv ori a adjunctului său care îi exercită atribuţiile, aplicată pe proiect, sau prin scrisoare aparte, indicîndu-se funcţia, numele şi prenumele celui care vizează, precum şi data coordonării. Se vizează fiecare filă din primul exemplar al proiectului. Obiecţiile sau completările se expun pe foaie aparte. 
    (3) Dacă în procesul definitivării s-au operat modificări esenţiale, proiectul se vizează din nou de persoanele indicate la alin.(1). O nouă viză  nu este necesară dacă la definitivare s-au făcut  precizări care nu au modificat conţinutul proiectului.
    Articolul 46. Limbajul şi expresia juridică
    (1) Textul proiectului de act normativ se elaborează în limba moldovenească cu traducere în altă limbă conform legislaţiei şi cu respectarea regulilor expuse în prezentul articol.
    (2) Conţinutul proiectului se expune în limbă simplă, clară şi concisă, pentru a se exclude orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie. Nu se admite folosirea arhaismelor şi regionalismelor. Textul punctelor trebuie să aibă un caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicaţii sau justificări.
    (3) Se interzice folosirea neologismelor dacă există sinonime de largă răspîndire. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni şi expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba moldovenească.
    (4) Se utilizează, pe cît este posibil, noţiuni monosemantice, în conformitate cu terminologia juridică. Dacă un termen este polisemantic, sensul în care este folosit trebuie să decurgă cu claritate din text.
    (5) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sînt consacraţi în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.
    (6) În limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă  numai prin aceiaşi termeni.
    (7) Dacă o noţiune sau un termen  nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă expresă, şi devine obligatoriu pentru actele normative în aceeaşi materie.
    (8) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai după  explicarea lor în text, la prima folosire.
    (9) Verbele se utilizează, de regulă, la timpul prezent.
Capitolul  VII
REDACTAREA  ACTELOR  NORMATIVE
    Articolul 47. Redactarea actelor normative
    (1) În actul normativ se expun mai întîi dispoziţiile generale, urmate de cele concrete, în legătură logică între ele.
    (2) Norma actului normativ trebuie exprimată laconic, evitîndu-se atît formulările generalizate, vagi, cît şi cele excesiv detaliate.
    (3) Titlul actului normativ, denumirile părţilor, titlurilor, capitolelor şi ale secţiunilor se formulează laconic, astfel încît  să reflecte esenţa reglementărilor.
    Articolul 48. Referirea la alte acte normative, reproducerea
                          unor dispoziţii ale lor sau referirea la alte
                          puncte din acelaşi act
    (1) Referirea la un alt act normativ se face printr-o formulă în care se arată categoria juridică a actului, titlul, care include numărul şi data emiterii sau numai  categoria juridică şi numărul actului dacă astfel se exclude orice confuzie.
    (2) Referirea la normele unui act normativ concret se poate face printr-o normă expresă la întreg actul sau numai la o parte a lui.
    (3) În referirea la un tratat internaţional se indică denumirea lui completă, precum şi a actului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la el.
    (4) În actul normativ se pot reproduce, pentru expuneri mai detaliate, reglementări din acte normative de nivel superior. În cazul în care, pentru înţelegerea corectă şi completă a actului normativ, este necesară reproducerea unor prevederi din actul normativ de nivel superior, acestea se reproduc întocmai.
    (5) Referirea la alte puncte din acelaşi act se face în cazul  necesităţii de a se menţiona raporturile dintre reglementări sau de a se evita repetarea.
Capitolul  VIII
STRUCTURA  ŞI  CONŢINUTUL  ACTULUI  NORMATIV
Secţiunea  1
Părţile constitutive ale actului normativ
    Articolul 49. Părţile constitutive ale actului normativ
    (1) Structura actului normativ trebuie să asigure dezvăluirea consecutivă ordonată  şi sistematizată a obiectului reglementării juridice, precum şi înţelegerea şi aplicarea justă a actului.
    (2) Actul normativ se structurează în următoarea ordine:
    a) titlul;
    b) preambulul, după caz;
    c) clauza de emitere;
    d) partea dispozitivă;
    e) anexele, după caz;
    f) formula de atestare a autenticităţii actului.
    (3) În cazul unei reglementări scurte, textul se poate redacta fără a se marca distinct toate elementele prevăzute la alin.(2).
    Articolul 50. Titlul actului normativ
    (1) Titlul actului normativ reprezintă denumirea generică a actului, în funcţie de categoria lui juridică, de autoritatea emitentă şi de obiectul reglementării exprimat sintetic.
    (2) Se interzice ca denumirea proiectului de act normativ să fie identică cu cea a unui alt act normativ în vigoare.
    (3) În cazul modificării, completării sau abrogării mai multor părţi ale unor acte normative în vigoare, titlul actului de modificare, completare sau abrogare va conţine:
    a) enumerarea exhaustivă a actelor în al căror cuprins se efectuează  modificarea, completarea sau abrogarea (indicîndu-se numărul şi data emiterii); sau
    b) o formulă generală referitoare la modificarea, completarea sau abrogarea unor acte normative.
    (4) Titlul actului conţine în mod obligatoriu numărul de ordine şi anul în care a fost emis actul.
    Articolul 51. Preambulul
    (1) În cazul unor acte normative deosebit de importante, al necesităţii de a lămuri scopul şi motivul emiterii, precum şi direcţiile principale care trebuie să-şi găsească oglindire în act, expunerea reglementărilor normative (partea dispozitivă) este precedată de partea introductivă, numită preambul.
    (2) Preambulul precedă clauza de emitere şi nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare.
    (3) Preambulul nu are putere juridică şi nu face parte din conţinutul normativ al actului.
    Articolul 52. Clauza de emitere
    (1) Clauza de emitere stabileşte temeiul legal de emitere a actului normativ. Clauza de emitere constă într-o propoziţie care cuprinde denumirea autorităţii emitente şi exprimarea hotărîrii de luare a deciziei referitoare la emiterea actului normativ respectiv. În actele Guvernului se va adăuga, după caz, şi temeiul din legea respectivă.
    (2) Clauza de emitere este obligatorie pentru toate actele normative.
    Articolul 53. Partea dispozitivă
    (1) Partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale care fac obiectul reglementat de acesta.
    (2) Reglementările normative se expun într-o succesiune care asigură înţelegerea justă a actului normativ.
    Articolul 54. Anexele
    (1) În structura actului normativ pot fi introduse componente ale acestuia, numite anexe, care cuprind exprimări cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea. Pot constitui anexe la un act normativ reglementările care trebuie aprobate de autoritatea publică competentă, cum sînt: statute, regulamente, instrucţiuni, reguli, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.
    (2)  Anexa este parte integrantă a actului normativ, are natura şi forţa lui juridică.
    (3) Dacă un act normativ are cîteva anexe, acestea se numerotează cu cifre arabe în ordinea în care au fost enunţate în textul actului.
    Articolul 55. Formula de atestare a autenticităţii
                         actului normat
iv
    (1) Formula de atestare a autenticităţii actului normativ emis se constituie din semnătura reprezentantului legal al emitentului, data şi numărul actului, indicaţia locului emiterii lui.
    (2) Hotărîrile Guvernului se semnează de prim-ministru. În conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi Legea cu privire la Guvern, unele hotărîri se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în aplicare.  
Secţiunea a 2-a
Conţinutul actului normativ şi structura normelor lui
    Articolul 56. Punctul  
    (1) Principalul element de structură al părţii dispozitive a actului normativ  îl constituie punctul.
    (2) Punctul trebuie să conţină un gînd închegat şi să includă, de regulă, o singură reglementare normativă aplicabilă  unei anumite situaţii.
    (3) Cîteva reglementări normative pot fi incluse într-un singur punct numai dacă este necesar pentru justa lor înţelegere şi aplicare. Unirea într-un singur punct a unor reglementări normative disparate ori slab legate între ele nu se admite.
    (4) Punctele se aranjează în succesiunea logică a ideilor.
    (5) Punctele se expun fără utilizarea cuvîntului "punct" şi se numerotează în continuare de la începutul şi pînă la sfîrşitul actului normativ, punîndu-se punct după cifra de numerotare.
    (6) Pentru interpretare corectă şi aplicare comodă, punctele se divid în subpuncte şi în alineate. Subpunctele se numerotează cu cifre arabe şi o paranteză şi pot avea diviziuni numerotate cu litere latine şi o paranteză.
    [Art.56 modificat prin LP425-XVI din 22.12.06, MO14-17/02.02.07 art.48]
    Articolul 57. Alineatul
    (1) În cazul în care din punct decurg mai multe prescripţii juridice, acestea vor fi structurate în alineate distincte, cu asigurarea succesiunii logice a ideilor şi a coerenţei  reglementării.
    (2) Alineatul este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului punctului. Dacă dispoziţia nu poate fi exprimată într-o singură propoziţie sau frază, se pot adăuga noi propoziţii sau fraze, separate prin virgulă ori punct. Alineatul se evidenţiază printr-o uşoară retragere spre dreapta de la alinierea textului pe verticală.
    Articolul 58. Sistematizarea şi structura normelor actului normativ
    (1) În funcţie de proporţiile actului normativ, elementele textului se grupează astfel:
    a) punctele se pot grupa în secţiuni;
    b) secţiunile se pot grupa în capitole;
    c) capitolele se pot grupa în titluri;
    d) în cazul unor acte normative de complexitate şi cu volum mare, titlurile se pot grupa în părţi, a căror numerotare se face cu numere ordinare scrise cu litere.
    (2) De regulă, titlurile, capitolele şi secţiunile se intitulează.
    (3) Gradul de divizare mai mare se aplică după folosirea gradului de divizare mai mic.
    (4) Titlurile şi capitolele se numerotează cu cifre romane, iar secţiunile şi punctele cu cifre arabe.
    (5) Capitolele se numerotează continuu de la începutul şi pînă la sfîrşitul actului normativ.
Capitolul  IX
PROCEDEELE TEHNICE APLICABILE
ACTELOR NORMATIVE
Secţiunea  1
Modificarea şi completarea actului normativ
    Articolul 59. Modificarea  actului normativ
    Modificarea actului normativ constă în schimbarea expresă a textului unor puncte ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o nouă formulare.
    Articolul 60. Procedeele de modificare a actului normativ
    (1) Pentru exprimarea normativă a intenţiei de modificare a actului normativ se nominalizează expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia propriu-zisă se formulează utilizîndu-se sintagma "se modifică şi va avea următorul cuprins:", urmată de redarea noului text. Pot fi redate într-o nouă formulare doar unele părţi (alineate, subpuncte) ale punctelor. Totodată, actul normativ poate fi expus în întregime într-o nouă formulare.
    (2) Dacă nu este necesar ca punctele ce se modifică să fie expuse în întregime într-o nouă formulare, în textul lor se fac precizări prin omiterea, substituirea sau introducerea unor cuvinte ori fraze.
    (3) Pentru înţelegerea justă a normei expuse în formulare nouă această normă se plasează imediat după  motivarea hotărîrii ce se adoptă.
    (4) În cazul în care se exclude integral textul unei părţi, unui titlu, capitol, unei secţiuni, unui punct, subpunct sau al subdiviziunii acestuia, numerotarea lor nu se transmite altor elemente structurale.
    (5) Dacă este necesar să se opereze modificări şi completări în mai multe părţi ale actului în vigoare sau dacă acest act a fost modificat sau completat în mod substanţial sau dacă el este perimat, atunci se elaborează proiectul unui nou act normativ sau proiectul actului în o nouă formulare.
    [Art.60 modificat prin LP425-XVI din 22.12.06, MO14-17/02.02.07 art.48]
    Articolul 61. Completarea actului normativ
    (1) Completarea actului normativ constă în introducerea unor noi dispoziţii cuprinzînd soluţii normative şi ipoteze suplimentare.
    (2) În cazul completării actului normativ cu unul sau mai multe elemente structurale, acestea vor primi numărul părţii, titlului, capitolului, secţiunii, punctului, subpunctului sau al subdiviziunilor acestuia, după care se adaugă şi indicii respectivi. Dacă actul normativ se completează cu un alineat nou, poziţia alineatelor ulterioare se modifică corespunzător.
    [Art.61 modificat prin LP425-XVI din 22.12.06, MO14-17/02.02.07 art.48]
    Articolul 62. Condiţiile modificării şi completării actului normativ
    (1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează concepţia generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză. În caz contrar, actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmînd să fie în întregime abrogat.
    (2) Prevederile care sînt modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurîndu-se unitatea de stil şi de terminologie, precum şi succesiunea firească a punctelor.
    (3) Actul normativ cu aplicabilitate definită în timp sau cu caracter operativ şi de dispoziţie nu poate fi modificat sau completat.
    Articolul 63. Efectele dispoziţiilor de modificare şi
                         de completare
    (1) Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificîndu-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază.
    (2) Propunerile privind modificarea şi completarea actului normativ emis nu pot fi prezentate neîntemeiat mai devreme de 6 luni de la emiterea actului.
    Articolul 64. Actul normativ consolidat
    (1) Pentru lichidarea lacunelor existente în actele normative sau perfecţionarea reglementării juridice a relaţiilor sociale respective prin operarea de modificări radicale în astfel de acte, pentru reducerea multiplicităţii normelor juridice în aceeaşi materie, se elaborează un proiect de act normativ consolidat.
    (2) Actul normativ consolidat înlocuieşte oficial actele precedente şi părţile lor care au intrat în componenţa sa, preia puterea lor juridică şi devine sursa oficială a efectelor juridice ale prevederilor incluse în el, deşi acestea au fost adoptate anterior. Actele sau părţile lor înglobate complet sau parţial în actul consolidat trebuie abrogate oficial.
    (3) Actul consolidat se emite pe un termen lung. În el nu se includ normele şi actele al căror termen de valabilitate expiră în cel mai apropiat timp.
Secţiunea a 2-a
Abrogarea actului normativ
    Articolul 65. Abrogarea actului normativ
    (1) Prevederile cuprinse într-un act normativ contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior trebuie abrogate.
    (2) Abrogarea poate fi totală sau parţială.
    (3) În cazul unor abrogări parţiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ.
    (4) Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial.  
    (5) Dacă o normă de nivel inferior cu  acelaşi obiect nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligaţie îi revine autorităţii care a emis prima actul.
    Articolul 66. Condiţiile generale de abrogare
    (1) Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziţie distinctă în finalul unui act normativ.
    (2)  În cadrul operaţiunilor de sistematizare şi unificare a legislaţiei se pot elabora şi emite acte normative de abrogare distincte, avînd ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
    (3) Concomitent cu proiectul de act normativ trebuie, după caz, să fie prezentate propuneri de abrogare a actelor normative, emise anterior, privind chestiunile respective sau de modificare şi completare a acestora.
    (4) Dacă pregătirea unor propuneri necesită timp, iar executarea acţiunilor prevăzute în proiectul de act normativ nu suferă amînare, sau dacă pentru aceasta a fost stabilit un anumit termen, propunerile se prezintă, în modul stabilit, după emiterea noului act normativ.
    (5) La pregătirea propunerilor de abrogare, modificare şi completare a actelor normative emise anterior sau a părţilor lor trebuie să se clarifice dacă acţiunea lor nu s-a extins prin acte ulterioare şi asupra unor alte categorii de organizaţii, obiective sau persoane. Dacă extinderea a avut loc şi norma trebuie să-şi menţină valabilitatea, în proiect se prevede o soluţie care să ţină cont de extindere, iar actele referitoare la extindere se includ în lista celor care se abrogă.
    (6) Printre actele normative ce urmează a fi abrogate se includ nu numai actele sau părţi ale lor care vin în contradicţie cu noul act sau care au fost înglobate în el, ci şi actele sau părţi ale lor care mai devreme şi-au pierdut de fapt valoarea, însă formal nu sînt abrogate.
    (7) Actele normative sau părţi ale lor cu valoare temporară al căror termen de valabilitate a expirat nu se includ în lista celor care se abrogă. Dacă raportarea actului sau părţilor lui la categoria celor temporare trezeşte îndoieli, actul sau părţile lui se includ în listă.
    (8) Dacă în actul normativ, concomitent cu norme temporare al căror termen de valabilitate a expirat, figurează norme permanente în vigoare şi toate aceste norme urmează să fie abrogate, în lista actelor care se abrogă se include actul în întregime.
    (9) Dacă şi-a pierdut valoarea, actul normativ este inclus în întregime în lista actelor care se abrogă, indiferent de punctele cuprinse în el prin care au fost abrogate actele emise anterior.
    (10) Dacă mai mult de două acte normative urmează a fi abrogate, modificate sau completate, listele lor se expun ca anexă la proiect.
    Articolul 67. Momentul abrogării
    (1) Dacă un act normativ anterior se abrogă în întregime, în actul care abrogă se face expres menţiunea că, la intrarea sa în vigoare, se abrogă actul anterior.
    (2) Dacă dispoziţiile noului act normativ intră în vigoare la date diferite, în el se stabileşte expres că abrogările operează în modul corespunzător, urmînd etapele de intrare în vigoare a noului act normativ.
Secţiunea a 3-a
Publicarea, republicarea şi rectificarea actelor normative
    Articolul 68. Publicarea
    (1) Toate actele normative se aduc la cunoştinţă publică prin publicare sau afişare în locuri autorizate, în condiţiile legii.
    (2) Toate actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale se publică, în condiţiile legii, sub responsabilitatea conducătorilor acestora, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Articolul 69. Republicarea
    (1) Actul normativ modificat sau completat în mod substanţial se republică, în condiţiile legii, în temeiul unei dispoziţii cuprinse în actul respectiv de modificare sau de completare.
    (2) În vederea republicării actului normativ se realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementării, actualizîndu-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituţii sau localităţi, dîndu-se, atunci cînd s-a dispus expres, o nouă numerotare punctelor, secţiunilor, capitolelor şi celorlalte structuri ale actului.
    (3) Republicarea actelor normative se face în aceeaşi publicaţie oficială în care au fost publicate iniţial, prin grija autorităţii publice care a emis actul de modificare sau de completare. Data republicării poate fi concomitentă cu data publicării actului de modificare ori de completare sau  ulterioară acesteia, în cazuri întemeiate.
    Articolul 70. Rectificările
    (1) În cazul în care, după publicarea actului normativ, se descoperă erori materiale în cuprinsul acestuia, se procedează la publicarea unei note cuprinzînd rectificările necesare.
    (2) Rectificarea se face în condiţiile legii, la cererea autorităţii publice care a emis actul.
Capitolul X
DISPOZIŢII PRIVIND ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE
DE APROBARE A TRATATELOR INTERNAŢIONALE
    Articolul 71. Normele privind elaborarea proiectelor
                         de acte normative prin care se aprobă
                         tratate internaţionale
    (1) În cazul tratatelor internaţionale a căror aprobare, potrivit legii, este de competenţa Guvernului, se elaborează proiecte de hotărîri ale Guvernului.
    (2) Proiectul de hotărîre a Guvernului se prezintă spre adoptare însoţit de textul actului internaţional în limba originalului şi în traducere oficială în limba moldovenească, autentificată în modul stabilit.
    (3) Textele tratatelor internaţionale ce se supun aprobării se vor ştampila pe fiecare pagină, iar pe ultima pagină se va atesta, prin semnătura persoanei autorizate şi prin aplicarea ştampilei, conformitatea documentului cu originalul.
    (4) Prevederile alin.(1)-(3) se aplică şi în cazul aprobării de către Guvern a proiectelor de legi privind ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la tratate internaţionale.
    Articolul 72. Aplicarea normelor de tehnică legislativă
    (1) Normele de tehnică legislativă sînt aplicabile în modul corespunzător şi proiectelor de acte normative privind ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la tratate internaţionale.
    (2) Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrală a tratatului internaţional, data şi locul semnării lui. În funcţie de situaţie, prin titlu se va exprima ideea de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la tratatul internaţional respectiv.
    (3) În cazul în care două sau mai multe tratate internaţionale se ratifică, se acceptă ori se aprobă sau la ele se aderează printr-un singur act, măsura ratificării, acceptării, aprobării sau aderării se va exprima, pentru fiecare tratat, printr-un punct distinct.
    (4) Actele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se publică însoţite de textele tratatelor internaţionale.
Capitolul  XI
DISPOZIŢII PRIVIND ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE
ALE AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE
(ACTELE  DEPARTAMENTALE)
    Articolul 73. Elaborarea ordinelor, instrucţiunilor şi altor
                         acte normative de către autorităţile administraţiei
                         publice centrale
    (1) Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte acte ale conducătorilor de ministere şi de alte organe ale administraţiei publice centrale (acte departamentale) se emit întru executarea legilor, hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.
    (2) Actele normative se elaborează în termenele prevăzute de actul superior sau într-un termen rezonabil pentru elaborarea şi îndeplinirea lor.
    (3) Actele normative se vor limita strict la cadrul stabilit de actele superioare în a căror executare se emit şi nu pot să contravină prevederilor acestora.
    Articolul 74. Condiţiile pentru elaborarea actelor
                          normative
   Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte acte se vor elabora respectîndu-se normele de tehnică legislativă stabilite de prezenta lege cu consultarea compartimentelor de specialitate din cadrul autorităţii publice respective şi vor fi avizate în mod obligatoriu de compartimentul juridic propriu.
    Articolul 75. Expertiza actelor normative
    Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale trec, în modul stabilit de Guvern, expertiza juridică la Ministerul Justiţiei.
    Articolul 76. Semnarea actelor normative
    Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte acte sînt  semnate numai de conducătorii organelor care le-au emis.
Capitolul  XII
DISPOZIŢII PRIVIND ACTELE NORMATIVE ALE 
AUTORITĂŢILOR UNITĂŢ
ILOR TERITORIALE AUTONOME
 CU STATUT JURIDIC SPECIAL
ŞI ALE ALTOR AUTORITĂŢI ALE
ADMINISTRA
ŢIEI  PUBLICE  LOCALE
    Articolul 77. Actele normative ale autorităţilor unităţilor
                          teritoriale autonome cu statut juridic special
    (1) Actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special se emit în limitele competenţei stabilite prin Constituţia Republicii Moldova, prin Legea cu privire la Guvern, prin legile privind statutul juridic special al unităţilor teritoriale autonome şi prin alte acte normative.
    (2) La emiterea actelor normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special se ţine cont de caracterul subordonării lor actelor de nivel superior şi de faptul că ele  nu pot contraveni acestora.
    Articolul 78. Actele normative ale autorităţilor
                         administraţiei publice locale
    (1) Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se emit întru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţia Republicii Moldova, Legea privind administraţia publică locală, prin alte legi, prin hotărîrile Parlamentului, prin decretele Preşedintelui Republicii Moldova, prin hotărîrile şi ordonanţele Guvernului şi numai în domeniul care ţine de competenţa lor.
    (2) În cazul în care actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale nu sînt conforme legislaţiei în vigoare, Guvernul sau un alt organ abilitat le supune procedurii de contestare, în condiţiile legii.
T i t l u l  III
DISPOZIŢII  TRANZITORII
    Articolul 79
    În termen de 3 luni, Guvernul:
    va prezenta Parlamentului proiectul de Regulament privind procedura publicării şi republicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a actelor normative şi a rectificărilor operate în ele;
    va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE  
    PARLAMENTULUI                                                 Eugenia  OSTAPCIUC

    Chişinău, 18 iulie 2003.
    Nr.317-XV.